----------■'-w Acesta Mia ese multu decătu atăta facia cu nisce dmeni înfumurați, orbiti si de fanatismulu loru celu dresicumu poten- tiatu prin lulianu Cesarini! Păna la Nicopole tdta dstea confederata era abia de duoedieci de mii, insocita de vreo 2—3 mii de cara încărcate cu victualii si cu impedimente bellice. De acf inainte începură a’i intempina ici cojea mai *) Conversus itaque rnrsus ad regem Dracula: „Quando,“ inquit, ᵣaut fortuna, quae audentem tnagna quaeque nusquam te decepit; aut spes alienae opis, quam ratam velim, aut oeculta fatorum necessitas. in diversum te trahit a sententia mea, con- silium tuum, quod ratione immutare non potui, quantum tempus et improvisa res sinit, viribus adjuvabo.“ Et cum dicto quatuor millia equitum, duce filio suo, copiis regiis adjecit; orans ob- testansque immortalem Deum, ut quidquid rex, ceterique de belii totius successu, anitnis suis promitterent, felicissimo eventu con- firmaret. Philippus Callinia.cbus dc Rebus Uladislai Libro III. Vedi la Maioru citatulu acesta multu mai pe largu. desu trupe turcesci si mai alesu acelea care scăpa- seră dela Nicopole sub comand’a lui Mehemed-beg, se facea inse numai bătălii merunte, scaramusie de avan- si de arier-garde. Ajungăndu dstea la riulu Panissus care astadi se numesce Camgicu, vede in Istru vreo 28 galere (corăbii mai mici): provediute cu tdte lucrurile necessarie si destinate de Murad, câ in casu candu nu s’ar fi potutu inchiaie nici macaru unu armistițiu cu regele Ungariei, se strabata cu ele pe Istru in susu păna in Ungari’a. Uladislau demanda nebunesce, câ se se dea focu aceloru co- răbii, in locu de a le păstră pentru casu de neces- sitate sinistra. Acesta s’a intemplatu in 24. Octobre. Totu dela acelu locu regele Uladislau publică declaratiunea de bellu in contra turciloru, carora le spunea curatu, că elu a pusu juramentu că’i va ester- mina cu totulu, si le cerea tdte cetatile si fortare- tiele căte se afla in posessiunea loru, apoi dimisse pe mai multi captivi turci, câ se aiba ocasiune de a respandi acea proclamatiune pretotindeni. Intr’a- ceea trupele „unguresci devasta si ardea, spoliâ si omorâ totu ce intempina, necrutiandu nici chiaru basericele crestiniloru, in cătu cardinalulu lulianu strigă cu totulu indesiertu, că acuma s’au unitu cele duoe baserice, că nu mai e nimeni schismatica si ereticu; soldatesc’a ferdsa si barbara nu se pricepea la subtilități dogmatice, ci se pricepea la predi, la' focu si omora. Se intielege câ acea portare selba- teca a instrainatu si spiritele locuitoriloru creștini, era pe turcii ’ia implutu de spaima împreunată cu furdre si vindicta infricosiata. După acestea armat’a inaintă mai departe, inse asia, că loann Corvinu acumu câ si in anulu trecutu, mergea preste totu inainte cu una parte dein dstea sa si cu cei patru mii de călăreți dein Munteni’a. Tdte cetatile si fortare- tiele de prin pregiuru li s’au supusu, afbra numai de duoe cuiburi de munte, fortaretie tari, anume Sunai (Sume, Sumen, Saghanlicu?) si Pezech (Petretia, Pe- tretiu, Balgicu?). Luarea aceloru duoe fortificatiuni a costatu sânge multu mai alesu pe poloni cari s’au portatu eroicesce, pentrucă turcii inca s’au aparatu eroicesce, sacrificandu’si vieti’a vreo cinci mii dein ei. Bucuria scurta si desidrta! Pre candu dstea con- federata credea că inaintedia mai bene, dea vene dela cardinalulu comandante de flotta Francesco scirea cu totulu neașteptata si fdrte consternatdria, că sul- tanulu Murad parasindu singurătatea dela Magnesi’a si reapucandu frenele dominatiunei împreuna cu su- prem’a comanda preste .armata, a si venitu la Galli- poli, unde vediendu 128’de galere de ale crestiniloru determinate a trece prin Bosforu in marea ndgra, mai antaiu se cătrăni de manta, dara reculegundu’si curendu cumpetulu si prudenti’a, recurse la corrup- tiune, despre care sciâ fdrte bene că prende locu la greci si la italiani, si asia se involi cu mai multi căpitani de galere mai alesu genuesi si câțiva vene- tiani, câ se le dea căte unii galbinu de fia-care sol- data turcescu si se’i treca dstea prin Dardanelle si 31* — 196 — Bosforu, precumu au si trecutu in una singura năpte patrudieci de mii de turci armati, cu carii apoi sul- tanulu a operatu de minune in contra ăstei confe- derate, care acumu ajunsese la Varn’a. Asia se de- cise sărtea Turciei, a Daciei si a Pannoniei in una singura năpte, prin setea de auru a capitaniloru ita- liani. Quid non mortalia pectora cogis auri sacra fames! (Va urma in Nr. 19.) Dacii. (Trad. după Rosler „Romănisclie Studien.") (Fine.) VIII. Cu 10 ani mai tardfu, pre tempulu do- mnirei lui Domitianu, Dacii se inaltiara la una în- semnătate, carea intrecă multu, tdte resultatele loru de păna aci. Caus’a principale a acestei inaltiari fă întrunirea poterei dacice in un’a mana tare, a acelei poteri, carea de pre tempulu lui Burvistas se pare a fi fostu mai totudeun’a desbinata. După traditiune regele Duras (e acela, care la lordanes se numesce Diurpaneus) ar fi transpusu regatulu de buna voia lui Decebalu, carele păna atunci fusese supusulu seu, care inse era mai capace decătu elu spre a domni preste Daci. Suirea acestuia pre tronu, semnalisă unu aventu si o schimbare in tienut’a Daciei. Astfeliu Daci’a ’si luă acumu positiune ofensiva. Pre la 86 d. Chr., Decebalu petrunse mai antaiu in Mesi’a, în- vinse si ucise pre legatulu aceleia, pre Opiu Sabina, si depopulă acea tiăr’a. Imperatoriulu nu mișcă asta- data nimicu contra Daciloru, se multiamf cu aceea, că nutriea speranti’a in poporu, că va ataca elu in- susi pre Decebalu cu o armata mare, dar in urma comand’a armatei o incredintiă prefectului pretoria- niloru lui Corneliu Fuseu, dr elu așteptă resultatulu bătăliei in un’a cetate a Mesiei, aprăpe de teatrulu bătăliei. Acumu Decebalu ar fi inchiaiatu bucuroșii pace, inse elu in aroganti’a sa necunoscundu’si posi- tiunea, pretindea solvirea unui tributu, respective sol- virea unei tacse de 2 oboli după fia-care capu. După aceea Fuscu persecutandu in modu victorioșii pre inemicu, petrunse păna in Daci’a; inse aicea fiendu invinsu, isi perdh viăti’a in lupta. Romanii cu oca- siunea retragerei loru, după asta perdere isi perdura flamurele, cumu si machinele de bataia. Inemicii degiă incoragiati, numai-decătu se repedira asupra Mesiei, carea remase neaparata, si pre carea intr’aceea o părăsise si Domitianu. Tertiu lulianu fă acuma acela, carele luase asuprasi insarcinarea de a apară acăsta provincia. Acesta, dupace aduse in ordine pre sol- dati si le insuflă erasi coragiu, alungă pre inemicu erasi preste Dunăre. Ba inca lulianu visită pre ine- mici si in tiăî*’a loru propria. Daci’a pre atunci avea doue caii mai amblate, un’a ducea prin passulu dela Turnulu rosiu, alt’a prin passulu dela Vulcanu. Cea deintaiu cale isi avea numirea dela loculu „Tapae," ceealalta trecundu prin partea muntăsa a Banatului isi avea numirea după trecerea Dunărei „ad Pontes.“ lulianu isi luase calea preste Tapae, invinse pre Daci deplinu, si nimicu se parea a’lu impedecă acumu dela impresurarea Sarmisegethusei; dar intr’aceea scirile primite despre desastrulu lui Domitianu in batai’a a- vuta cu quadii si marcomanii ’lu determinară că se se retraga dein Daci’a. Acumu traditiunea si inventă unu motivu pentru retragerea lui lulianu. Se narăza că Decebalu s’ar fi folositu de un’a insielatiune, elu adeca vediendu că se apropia armata romana, a de- mandatu că se se taia arborii dein un’a pădure păna la inaltimea de omu si se se îmbrace cu arme, ast- feliu acești arbori, in depărtare semauă a fi nescari ostasi înarmați, infacisianduse in totalitate o armata mare, infricosiata. In acestu’ modu baganduse terăre in romani, eli aflara cu cale a se retrage. Domitianu invinsu de germani, grabf a inchiaia pace cu Dece- balu. Acesta cu finea anului 90 obtienă dela romani unu tractatu de pace atătu de favoritoriu, pre cătu numai o bataia victoriăsa i l’ar fi potutu procură. Ce e dreptu, Decebalu dede ostateci romaniloru; inse sub titlulu de daruri (dona), obtienă unu tributu a- nuale, si inca ce e mai multu decătu acelu tributu, elu obtienă măiestrii desteri, prin cari i succese a se pune in stare, că la casu de lipsa se se păte apară său a resiste romaniloru, inca si prin machine bel- lice si dein fortaretie, (de care Dacii păna atuneea nu sciura a se folosi). Imperatoriului nu’i convenea că in Rom’a -se reporteze lucrulu, cumu s’a intem- platu in adeveru. Elu se arată la aparentia, că candu ar fi castigatu cine scie ce resultate mari. In o epi- stola fictiva si adressata senatului romanu se dicea, că insusi Dececalu ar fi marturisitu ca a remasu in- vinsu. De aceea Domitianu in an. 90 d. Chr. in lun’a lui Decembre serbă cu multa plăcere si bucuria unu triumfa strălucita, decorata prin nesce trofee false. Cu tăte acestea inse crudelitatea lui facia cu tăta pompa serbarei de triumfa, produse batjocura si dispretiu in contra’i dein partea romaniloru. Se dicea ca elu in serbările sale serbăza comandări (con- vivia) atătu pentru romanii cari cadiura in batai'a avuta cu Dacii, cătu si pentru acei romani, cari ’si aflara mărtea in Rom’a. IX. Păna pre ternpulu Ini Traianu pacea in- chiaiata cu Decebalu remase neturburata. Dupace inse au ajunsu pre tronu acestu prea demnu Cesare, isi propuse că inainte de tăte se reguleze pusetiunea imperiului seu facia cu Decebalu si facia cu Dacii. Crescerea poterei dacice, cumu si consolidarea ace- leia prin concentrarea poteriloru de cultura dein sta- tuia romanu, devenira unu pericolu ce amerintiă ne- încetata tierile romane danubiane. Unu adeveratu romanu nu mai potea suferi trufi’a unui rege bar- bara. Dupace Traianu in a. 98 si 99 d. Chr. visită provinciele dunărene, cu scopu de a’si câștigă cuno- scintie strategice despre ele, in a. 100, se si înce- pură pregătirile necessarie pentru campania. Elu ter- — 197 — mina calea militaria pe carea o iucepuse inca Tiberiu in 33 si 34 d. Ch. Acesta cale ducea pre langa tiermurile Dunărei de langa Mesia si trecea prin strimtdri’a de stanca intre Coslac si Islac deasupra Orsiovei. La cele optu legidne care se află in provinciele dunărene, se mai adause inca legiunea Minervia cu connumele Pia fidelis, chiamata dein Germani’a infe- ridre. Deintre legiunile dunărene fura intrebuintiate: I. Italica, a VIL Claudia, a IV. Flavia felix, a XIII. Gemina Marcia Victrix; cătra acestea se adausera trupe aussiliarie: Germani, cari erau intrarmati cu buzdugane (securi) si cu prascie. sarmati cu panzere, si călăreți usiori, mauritani dein Libi'a sub condu- cerea lui Susiu Quietu. Trecerea ■ preste Dunăre se face pre doue locuri, pre poduri de nai. Wnu podu fii ridicata dein diosu de Viminaciu, unde eră castrulu legiunei VIL Claudia, acolo unde Dunarea pre langa ramii de munte ai Serbiei intinsi spre middia-ndpte, curgendu in lini’a oblicua. primesce in alvi’a sa riurile Carasiu (Karas) si Nera (Cserna). In curbatur’a dein laintru a tier- murelui Mesiei, acumu alu Serbiei, jacea loculu ad Novas (acumu Rama); in curbatur’a cea dein afbra spre miădia-ndpte jacea Lederata (acumu Uj-Ealănka). Aci se puse unu podu, celalaltu se puse cu 12 miluri mai in diosu aprdpe de satulu serbescu Golubinje, unde odinidra jacea Țatiatis, in diosu dela gur’a riu- letiului Porecka. Dela celu deintaiu locu de trecere ducea calea cătra middia-ndpte-resaritu, dela celalaltu locu ducea calea in linea drepta, dr dupace atinse Dierna (acumu Orsiov’a), trecea spre amiddia-ndpte cătra Tibiscum, carele jacea langa inbinarea riuri- loru Bistr’a si Tibiscus (acumu Temes) la Cavara- nulu de astadi dein Banatu. Aici avea se se intru- ndsca tdte despartiementele de armata. Traianu ’si luă calea dela Viminacium preste Arcidav’a, Centum Putei, Berzovia (langa riulu Berzava), Aizis Caput Bubali prin Banatu, pre candu arip’a drdpta trecundu prin munții inalti, se intorse cătra Ad mediam (acumu I Mehadi’a). Noi cundscemu prea pucinu dispositiunile ce le-a facutu Decebalu, facia cu pregătirile grandidse ale imperatoriului. Certu e, că elu nu impedecă trecerea romaniloru preste Dunăre, neci se opuse primei in- vasiuni a lui Traianu. Dein contra, Decebalu pro- vocase pre seraentiile germanice si sannatice, că se i viena in ajutoriu, intre aceea eln invitase si pre Burii, locuitori in partea de amiddia-ndpte a nuinti- loru Sudeti; aceștia provocasera intre amenintiari pre imperatoriulu Traianu, că se se reintdrca in impe- riala seu. Pre candu Traianu se află degiă pre pamentulu Daciei, venise la elu un’a legatiune dacica cu scopu de a’i face propuneri de pace. Traianu inse respinse acceptarea pacei, pre langa conditiunile produse. Cu tdte acestea, se pare că in anula celu deintaiu alu espeditiunei, adeca in an. 101, nu s’a templatu neci unu atacu memorabile. Pregătirile de bataia se con- tinuau de ambe părțile. Decebalu se prepară la una defensiune cerbicdsa, indata-ce inemiculu ar străbate in apropiarea capitalei. Traianu se prepară pentru ofensiva mai tardia, plina de succesu. Elu ’si luă cortele de dri>a in teritoriala Daciei, cumu se pare, in tacia cu strimtdrea cunoscuta sub numele Pdrt’a- de feru. In an. urmaforiu 102, precumu se pare, Traianu intrandn in Daci’a, prin asia numita Pdrta-de feru dede ansa la o lupta mare intemplata la Tapae. Acumu soldatii romani ’si aduseră amente de perde- rile infricosiate, ce le suferiseră inainte de 12 ani, in acestu locu dein' partea Daciloru. Victori’a stră- lucită raportata acumu asupra Daciloru, costă multa versare de sânge, de ambe părțile. Imperatoriulu ’si rumpea vestmentele sale, spre a legă ranele sol- datiloru sei luate in acdsta lupta. i Acumu Decebalu renunciă la continuarea luptei in campu deschisu, si încercă a’si câștigă tempu de orientare si pregătire tramitiendu o legatiune dein Daci fruntași la imperatoriulu spre a" incepe pertra- ctări de pace. Se face propunere, că imperatoriulu sdu se se invoidsca la una convenire personale cu regele Daciloru, sdu se trametia la densulu unu le- gatu cu plenipotentiele de lipsa. La propunerea de antaiu nu se invof liberatoriulu, dr pre trimișii ple- nipotențiari ai sei pre L. Liciniu Sur’a, carele eră. nemidiulocitu langa persdn’a imperatoriului, Claudiu Livianu prefectulu pretorianiloru, Decebalu. neci că voi macaru ai lasă se se presenteze înaintea ⁴ persdnei sale. Astfeliu batai’a se continuă restringunduse I4 atacuri mici si la asalturi .de fortaretie de munte. Romanii ocupara successive tdte pusetiunile si tdte siantiurile (valurile), mai raportara inca o victoria strălucită asupra Daciloru in una lupta, sustienuta • sub murii capitalei Sarmizegethus’a, prinseră pre o sora a regelui, si in fine, castigara pretiosulu trofeu alu vultnrelui de legiune ce’lu perduse mai inainte armat’a lui Fuscu. ■'... Decebalu astfeliu strimtoratu se invof a primi conditiunile de pace, pe care i le-a dictata Traianu.. Acelea fura: Estradarea materialului de bataia, de- molirea fortaretieloru, estradarea toturoru fugarrloru, captiviloru bellici, cumu si a romaniloru, carii stetera in servitiulu lui; totu-odata caută Decebalu a apro- mite solenu, ca nu va luă in servitiulu seu pre neci unu romanu spre scopuri, neci de bataia, neci de pace. Se stipulă, că Daci’a pre viitoriu se nu cu- ndsca alti amici si inemici, decătu numai pre acelia, » pre cari i va cundsce Roma insasi, cu alte cuvente:V Daci’a se fia intru tdte dependenta dela Rom’a. De* i spre numerulu trupeloru federate ce avea se le deâ > Dacii in tempu de lipsa in servitiulu romaniloru, nu se face amentire. In urma Decebalu spre umilirea sa trebui se se infaciosiedie in persdna inaintea lai , Traianu, si se aprobe tractatele de pace inchiaiate. — 198 — Sannizegethus’a, cumu si alte cetati dacice, primiră garnisdne romane, destinate a tienă pre Daci in su- punere si ascultare. Traianu după strălucită învin- gere reportată, parași numai decătu Daci’a, insocitu de persdnele cele mai de frunte ale nobilimei dacice, care se numiau Tarabosti (Tarabosten); acestea in numele regelui loru aveau de a suplică la senatulu românu, pentru aprobarea pacei inchiaiate. In acelu anu 102 Traianu ’si serbă triumfulu seu, si obtienă dela senatu titululu de „Dacicus," carele apoi nu lipsesce de pre neci una publicatiune oficiale. N’au lipsitu acumu jocuri de gladiatori, pan- tomine, împărțiri de bucate la poporu, posturi de ondre pentru generali, distinctîuni militarie pentru oficiari si soldati. Toti saltau de bucuria si fericire. , X. Dar in scurtu tempu se adeveri, că acăsta pace nu va potă se fia durabile, că-ci Decebalu si poporulu lui aducundu’si amente de dilele loru cele glorîdse de mai inainte, nu potură suferi acesta stare umilitdria impusa loru; deci ei cugetară că se mai apeleze inca odata la fortun’a armeloru loru. Dece- balu ne considerandu punctele tractatului de pace, vatemă in mai multe moduri pacea inchiaiata, elu legă aliantie cu vecinii; bată pre confederatii Romei, pre lazigi de langa Tisa, carora le luă o parte dein teritoriu (probabilu aceea parte, carea fuse odinidra provincia dacica), si reedifică ffle nou fortaretiele de- rimate. Traianu vediendu acumu portarea perfida a lui Decebalu, proiectă planulu nestramutabile de a ocupă si subjugă Daci’a. Adeseori ’lu audiau pre Traianu dmenii sei dicundu: „Daci’a voiu a o vedă prefăcută in provincia romana.“ Inca dein anulu 104 se începuse essecutarea unei întreprinderi, carea se pară necesaria, pentrucă Daci’a se se păta transformă in provincia romana. Se în- cepuse adeca edificarea unui podu statatoriu gigan- ticii preste Dunăre. Traianu de si insusi eră archi- -tectu, cu tdte acestea preferi a se folosi la ridicarea acelui podu de ajutoriulu lui Apollodoru dein Da- mascu, unu grecu, carele dede probe de una mare desteritate in asemenea edificate architectonice. Spre acelu scopu loculu celu mai acomodatu se alese pre Dunăre, dein diosu de Dierna (acumu Orsiov’a), acolo, de unde o cale ducea cătra Tibiscum in Daci’a, si anume intre orasielulu romanescu de acumu Turnulu Severinnlui si intre loculu serbescu Kladovo (Feth- Islam). Edificarea podului (pontei) se incepă de cătra malulu stangu alu Dunărei. Celi de antaiu pilaștrii fura ridicati pre una limba de pamentu, ce atingea Dunarea. Printre acestea columne s’a facutu unu canalu, carele primea in alvi’a sa mass’a principale 4e apa dein acelu riu repede. Prin aceea ap a Du- nărei deveni mai pucinu afunda in alvi’a sa, si ast- feliu se potura redică si celilalti pilaștrii necesari la edificarea podului amintitu. Numerulu pilastriloru eră 20, ăr periferi’a arcuriloru eră de 110 pitiăre. Pila- ștrii erau facuti dein materialu fdrte solidu, si im- bracati cu petrii patrate, arcurile si galeriele inse erau dein lemnu. Podulu giganticu avea una esten- siune in lungime de 3570 pitidre romane. Ruinele aceluia se mai vedu si acuma, Traianu in ărn’a an. 104 spre 105 petrecundu in Mesia, a facutu tdte preparativele necesarie pentru prossim’a espeditiune bellica. Decebalu nu cuteză a impedecă edificarea podului, si preste totu perseveră in un’a positiune mai multu asteptatdria. Intr’aceea preparatiunile ro- mane continuanduse, in an. 105 d. Clir. se potă în- cepe batai’a renumita. Decebalu vediendu pericolulu amenintiatoriu, tramise legati la popărele străine, cu provocare energica că se’i vina in ajutoriu; dar ace- lea provocări nu aflara resunetulu doritu. Indesiertu se încercă Decebalu a le aduce amente popăreloru respective, că poft’a si nesatiulu de cucerire alu Ro- maniloru, le va prepara si lorif preste pucinu tempu, asemenea sdrte, dăca nu voru.properă si ele, a in- tempină viforulu amenintiatoriu, si dăca voru per- mitte, că Daci’a se cada in servitute, in locu de a se grupă solidariti, in giurulu stindartului aceleia. Cu tdte acestea nu se potă infientiă neci un’a coali- tiune in favdrea Daciei. Chiaru si amiculu lui De- cebalu, Pacorn II. regele Partiloru , nu se folosi de acestu jnomentu, spre a întreprinde bataia contra Romaniloru. Decebalu aflanduse acumu in o atare positiune isolata, nu potea se aiba neci o sperate de- spre vreunu resultatu fericitu alu acestei batai; ma condusu de patim i recurse la midiuldce, cari nu J conyeniau neci dec’ătu cu portarea unei batai ono- ’ rabile. Elu adeca prinse cu insielatiune si perfidia ¹ pre Longinu, carele cumu se pare, era comandantele trupeloru romane de ocupatiune, si apromise impe- ratoriului, că ’lu va estrada numai sub conditinne, dăca elu i va restitui tdta tiăr’a -păna la Dunăre, si dăca ’lu va desdauna pentru spesele de bataia. Dar Longinu intr’aceea bendu veninu, dispensă pre Do- mnulu sen de ori-ce perplessitate, ce pre langa con- 1 siderarea interesseloru imperiului, i ar fi potutu lui i causă intrepunerea in favdrea periclitatului seu sociu J de arme. Curendu după aceea încercă Decebalu a ucide si pre Traianu prin assasinatu cu ajutoriulu unoru fugari. Inse unulu deintre aceli fugari deve- j niendu prinsu, descoperi planulu infernale alu lui • Decebalu. Atăculu contra Daciloru se va fi urmatu totu pre acele caii, pre care s’a facutu si celu deintaiu . atacu, dar acele caii erau acumu mai corespundie- , tărie si mai acomodate pentrn comunicatiune. Dara si unu alu treilea corpu de armata se miscase pre langa Oltu in susu, pre partea drăpta si prin asia numitulu passu alu Turnului rosiu, pre unde mai tardfu inca trecea o cale romana, spre a lovi ast- • felin pre inemicu si dein diosu. Dacii portara batai’a cu tdta energi’a ce li o insuflă desperatiunea si furi’a. . Ei dedera cu asta ocasiune probe nenumerate de . unu eroismu admirabile, cu care probara totu-odata 9 intensitatea urei si a crudelitatei loru. Cu tdte acestea 1 — 199 — . Dacii fiendu totu in retragere, totu persecutați, deri- mara totu ce potura, spre a nu lasă nimicu inemi- cului, decătu numai locuri dearse si ruinate. Acesta bataia chiaru si dein ast’a causa, a fostu multu mai grea decătu cea deintaiu. Dupăce Dacii thte le per- dura: tienutu după tienutu, dupăce patri’a si nede- pendenti’a loru apuse pentru totu-deauna: celi mai coragiosi isi puseră capetu vietiei bendu veninu; De- cebalu insusi se ucise cu sabi’a. sa si lasă inemiciloru numai cadavrulu seu. Acelia taliandu’i capulu, ilu tramisera la Roma câ semnu de învingere, „spre a decora triumfala." XL Scriptorii vechi nu ne spunu, deca Dacii voru fi avutu ramuri mai considerabili de industria; dara dein faimele căte s’au pastratn prin traditiune despre avuțiile . sdu tesaurii (visteriile) loru se vede, că ei au sciutu cultiva minele cele bogate ale Tran- silvaniei mai bene decătu le-au cultivatu in evulu mediu, locuitorii carii au succesu. Un’a deintre dis- positiunile dein urma ale regelui loru fă prin grigi- rea câ Romanii se nu pdta ajunge in proprietatea tesaurului regescu. Elu dispuse a i se ascunde te- saurii intr’o bolta edificata sub alvi’a riului Sargetiu, inse tradarea unui servitoriu aduse lucrulu la lumina. Deinpreuna cu tidr'a lui Decebalu cadinra si tesaurii lui in manile romaniloru. Acesta fu capetulu semen- tiei dacice, cumu si a statului dacicu in an. 106 d. Chr. Traianu, carele in urm’a invingeriloru sale luase a 5-a 6ra titululu de imperatoriu, puse in or- dine tiâr’a depredata si despoliata acumu de locuitori. Dacii cari mai potura scapâ dein asta bataia ucidie- tdria, isi părăsiră patri’a, emigrandu in alte tieri ve- cine. Ddca mulțimea si grandeti’a solemnitatiloru con- statâza momentuositatea unei cuceriri, apoi cucerirea Daciei trebue se se dechiare câ un’a deintre cele mai momentdse, deintre tdte cuceririle Romaniloru. Cuce- rirea Daciei se serbă cu un’a pompa ce nu se mai vediuse păna atunci. Dein tdte părțile chiaru si dein Indi’a accursera deputatiuni si adresse de felicitări; 123 dile tienura jocurile serbatoresci. 10,000 gladia- tori se luptara in amfiteatrulu romanu si 11,000 ani- mări selbatice si domestice, sangerara pre arena. Pred’a luata dela Daci se intrebuintiă spre a raul- tiamf curiositatea si nesatiulu poporului dein cetate, carele oftă după „Panem et Circenses.“ Traianu se ingrigi cu mare zelu, pentrucâ se se păstreze me- mori’a acestei învingeri strălucite; in amintirea ace- stui evenimentu se. bătură numerose monete; se in- temeiă o cetate langa latrus in Mesi’a cu numele Nicopolis (cetatea invingerei). Relatiunea oficiale de- spre faptele eroice ale lui Traianu in beluln dacicu se afla in simbolele cele scobite in pdtr’a, de pre reliefulu Columnei Traiane, unu capu de opera acd- sta, care mai bine a potutu resiste dintiloru rodie- tori (injurieloru) ai teinpului, decătu nnmerdsele pro- ducte istorice, a cărora perdere o simtimu, intre acelea producte comentariele imperatoriului Traianu de nu fura cele mai pretidse, fura inse la totu casulu cele mai interessante. Daci’a se transformă in provincia romana sub auspicele imperatoriului, in fruntea aceleia stete mai antaiu unu legatu cu rangu de pretoriu, de pre tem- pulu lui Marcu Aureliu inse cu rangulu de consule. Tidr’a, carea prin bătăile cele mai inversiunate si mai sangerdse de mai multi ani, cumu si prin emi- gratiuni isi perduse poterile cele mai bune si mai numerdse ale poporului, obtienh poporatiune noua prin colonie romane, care fura aduse acolo dein tdte provin ciele imperiului romanu, si in parte nu neînsemnata, inca si dein Itali’a de diosu. Trad. I. V. R. Dein revolutiunea dela an. 184%. (Fine.) Romanii, ce e dreptu, avnra si unu tunu, inso- citu de vreo cătiva călăreți, inse, pre langa tdte în- cercările, nepotundu-lu descarcâ asupra unguriloru, călăreții o luara de tempuriu la fuga. Intraceste si ungurii astfeliu impuscau cu tunulu si cu puscele si împingeau pe romanu inde*eptu, in cătu aceștia, tre- cnndu nu preste podulu dela Bradu, ci preste Crisiu, au potutu se se mantudsca parte in comunitatea Va- lea-Bradu, parte in pădurile dein drdpt’a unguriloru. In acdsta lupta dra cădi ura 80 si vreo cătiva romani. Gâl intrandu apoi in Bradu, eliberă pe ungurii ca- ptivi si trecă cu ei in tidr’a ungurdsca cătra Aradu, si ei se asiediara in impregiurulu Buteniloru, Sant- Annei, Beiusiului si Oradei-Mari (locuitorii pre aici in cea mai mare parte inca sunt romani. Traduc.) si se snstienura dein indurarea locuitoriloru. La Baia- de-Crisiu si la Halmagiu locurile ucideriloru, s’a in- fientiatu fribunalulu marțiale ung., care a c o n d a- mnatu la mâr te prin funia (streangu) pro unii deintre primii scelerati, pre Nobili, Chendi si Ze- lenteanu, si pre patru preoți deintre cei mai de frunte agitatori. După esirea <5stei lui Gâl romanii spendiurara * pe toti ungurii fără osebire, pre cari i prindeau, si comiteau cele mai pronunciate volnicii; ba, o turma de 2000 romani cutediă a atacâ si sentinel’a ma- giara, vreo 60 ostasi ung., postata in intariture pre dealurile de langa Lazuri si Criscioru (comuni- tăți romane in district. Beiusiu. Trad.), fura inse luati pe fuga. După mai multe impregiurari fortundse maiorulu Beke, comandantele unui despartiementu, imultitu cu cei 3500 secui, cari in luliu fura duși dein Ardealu contra serbiloru, in lun’a lui lanuariu 1849 a intrata in acestu districtu. Inse cu aceștia romanii n’au cutediatu a dâ peptu, si astfeliu au stătu acolo păna in 16. Februariu, candu, la ordo- nare snperiora, secuii trecură in vecinulu comitatu U n i a d <5 r a, dupăce comandantele magiaru, sentindu- se debilu cu dstea remasa, inca trech in tier’a un- guresca. — 200 — Totu in luna lui Febr. 1849 maiorulu Csutak insocitu de comissariulu reg⁻. Santha fii ordonatu se porndsca cătra Zarandu spre molcomirea romaniloru, care si sosi cu 1200 feciori si petrunse fără neci o lupta păna la Bradu. De aici incolo parte pentru neascultarea romaniloru, parte dein caus’a înaintării, Csutak avă mai multe batai merunte, prin cari lo- curile romanesci au suferitu mai multa sdu mai pu- cina dauna. Dupace mai multe comunități s’au su- pusu si au inceputu a se plecă noului sistemu, Csu- tak si-a propusu a împresură regiunea Boitiei, care înaintea lui eră descrisa că fdrte suspicionata. Spre acestu scopu a determinatu diu’a de 2. Aprile, si a demandatu ostasiloru sei, stationati in Bradu, că in acea-si di la 3 dre după mediulu nopții se-lu aștepte in cea mai mare linisce si provediuti cu tdte cele necesarie. Astfeliu se si intemplă. La acestu man- datu dstea a si stătu gata pre tempulu defiptu, inse comandantele de securu impedecatu prin alte afaceri neincungiurate, ne potendu ajunge la tempulu sta- toritu dela cortelulu seu dein Bai’a-de-Crisiu, ostasii au fostu constrinsi a așteptă după elu, si acdsta in- tardiare a fostu mare fericire pentru locuitorii ma- giari, cari au venitu cu ,șcdsta dste; că-ci intentiunea dstei magiare de a se depârtă a fostu tradata. Csutak sosindu după intardiare de 1 '/₂ dra, romanii sperandu că poterea armata s’a departatu cătra Boitia, au in- ceputu a atacă Bradulu cu infricosiate împușcaturi si aprindiendu casele estreme ale orasiului. Ostasii magiari, cari tocmai esiau, lasandu-se de antaiulu planu, se intdrsera contra romaniloru si i-au fugaritu după împușcătură ddsa de duoe dre. Cu tdte acestea maiorulu Csutak a pornitu cătra Boiti’a, ai cărei lo- cuitori fără neci o opunere numai decătu ilu intim- pinara cu flamure albe si se supusera; dra Csutak incortelandu-se cu dstea sa in acea comunitate, a im- pusu locuitoriloru contributiune bellica de 5000 gal- beni c. r. Inse n’a potutu remand multu aici, pen- trucă ajungundu la gubernulu ung. mai multe denun- ciatiuni si acusatiuni asupra lui, fă citatu la Dobri- tienu pentru a se justifica. In loculu lui Csutak veni Hatvani, comandante militariu. Eu nu voiu se molestediu pre on. cetitoriu cu miserabilitatile si escessele acestuia, comisse că co- mandante milit., ci voiu comunică numai faptele sale principali. Hatvani a venitu in Ardealu, după mărturisirea sa propria, că maioru alu unui despartiementu de voluntari; mai tardiu s’a adeveritu inse, că acdsta nu este adeveratu, fiendu-că gubernulu ung. nu l’a numitu pre elu de atare. Cu tdte acestea păna in 15. Maiu 1849 Hatvani a corespunsu chiamarei sale; inse după aceea, se te miri pre a cui comanda, a por- nitu cu dstea sa de 900 feciori si 3 tunuri cătra Abrudu. Ajungundu acolo la 10 dre sdr’a fără neci o pedeca, si spre cea mai mare bucuria a unguriloru de acolo, incortelandu-se in Abrudu, eliberă pre ca- ptivii magiari. Dein care causa eliberatii in acea sdra au si arangiatu o petrecere de veselia. In Abrudu Hatvani numai decătu se întâlni cu Dragosiu, depn- tatu dietale (alu cercului Beiusiu. Trad.), pre care gubernulu ung. ’lu tramise se faca pace cu romanii, si se intalni si cu mai multi alti diregatori superiori romani. Acestu incidente Hatvâni l’a folosita, s pen- trucă in intielegere cu aceștia se essopere, că romanii se depună armele. Inse dela aceste consultatiuni mai multi conducători romani deșertară nesciuti si pre furisiu. Hatvani vediendu, că deintre numeroșii condu- cători romani singurii numai Dobra, Buteanu si inca vreo că ti va remasera, la mediu lu-noptii i prin- se si i detienă pre aceștia si inmultf vighiliele estreme. Acdsta ndpte a fostu favoritdria lui Hat- vani, pentrucă trecă fericita fără neci unu necasu. In demandti’a dilei urmatdrie, in 16. Maiu 1849, pre verfurile dealurilorn, ce incungiura acestu oppidu, se vedeau romanii amblandu si miscandu, că mulți- mea furniceloru. Hatvani, in încrederea sa, tienendu acdsta unu ce bagatelu, desconsiderandu combinatiu- nile militarie ale specialistiloru sei subalterni si ne- cugetandu, că numerulu contrariului armatu este cu multu mai mare că alu dstei sale, asecură pre locui- torii înfiorați despre victori’a sa. Spre a proba acesta, elu numai decătu la 1 dra după amddi incepti a îm- pușcă cu tunuri asupra romaniloru de pre dealuri. Acdsta sanguinica sperantia inse curendu se nimici, că-ci partea contraria (adeca romanii. Trad.) numai decătu incepti inca a respunde, astfeliu, in cătu pus- catur’a tienti neincetatn păna in diu’a cealalta, candu apoi Hatvani, ne mai avendu neci munitiune de a- junsii, fă constrinsu a se retrage cătra Bradu, si inca in asia fuga mare, in cătu in confusiunea sa uitase si de vighiliele sale afara de orasiu, cari bieții apoi, dein nesocotinti’a comandantelui loru, remasera prada contrariului furiosu. In acdsta retragere romanii postati in desulu padiiriloru străvechi, ii atacara dein drdpt’a si stang’a si gldntiele ploau că grindin’a asupra unguriloru, dein care causa cei nearmati, cari au plecatu cu dstea, remanendu nescutiti, fura împresurați de romani. Acdsta fapta a lui Hatvani va remand scrisa in viitdri’a cronica a rnagiariloru că o suvenire de doliu; că-ci vreo căteva sute de dmeni, cari au voitu se scape cu dstea fura măcelăriți de romani; asemene si cei 2000 locuitori dein Abrudu fără osebire de secsu si etate. Pe Dragosiu comisariulu gubernului ung. ’lu uci- sera si in furi’a loru, ’lu taiara in patru bucăți; ase- meni crudelitati au comisu mai multe. Deintre con- ducătorii romani detienuti, ungurii au dusu cu sine pre Dobra si Buteanu. Celu antaiu audiendu de asal- tulu romaniloru, scdte unu pistolu ascunsn la elu si ’lu descarcă intre ungurii ce’lu pazeau, aceștia inse iritati numai decătu ’lu impuscara acolo pre locu. Pre Buteanu l’au dusu cu ei la Bradu, unde mai tardiu ungurii, trecundu in tidr’a nngurdsca, l’au spen- — 201 — diuratu in Jăszhely (Gurahontiu). Hatvani, alungata fiendu in si afara dein Abrudu, in confusiunea sa a uitata de 200 feciori, avantgard’a sa dela Abrudu. Ajungundu la cortelulu seu dein Bradu, puse sub paza pre capitanulu legiunei numite germana pentru o erore imaginata; inse acesta procedura a sa a avutu rele consecintie, că-ci legionarii germani, fără aceea reu dispuși dein ingrigirea pentru sdrtea cole- giloru lom dein avantgard’a dela Abrudu, si iubindu fdrte pre capitanulu loru, sparsera ușile arestului ace- stuia, se duseră la locuinti’a lui Hatvani si ’lu con- struiseră a predă sabi’a sa. Dara Hatvani nevoindu a face acesta, legionarii se iritara astfeliu, in cătu pre strade incepura a pușcă pre ceilalți ostasi; păna ce, in fine, Hatvani totuși a aflatu mai consulta a li plini dorinti’ă. Hatvani, ce e dreptu, nu multa după cele ena- rate, impintenata de interesulu personale, după cumu afirmau cei dein giuruln lui, s’a reintorsu la Abrudu cu mai mare potere si 4 tunuri, dara nefericit’a dste a passiunei sale a patitn-o in moda infioratoriu. Că-ci in cele vreo doue dile, păna ce stată in pace in de- vastatulu orasiu, romanii au inchisu anglistele si tie- pisiele drumuri dein munți, taiandu si aruncandu lemne si petre in gramada. Dupace romanii finiră aedsta baricadare fără a fi observati de unguri, i atacara cu potere de 30,000 barbati.*) Hatvani ve- diendu, că neci decătu nu pdte resiste acestei im- mense poteri, numai decătu isi adună dstea si incepă a se retrage. Inse planulu seu, pre langa tdta ui- suinti’a si rapedea retragere, dorere, n’a succesu; că-ci cu cătu nisuiă mai tare a scapă deintre codrii, cu atătu mai bine fă persecutata de partea contraria. Era candu a ajunsu la locurile baricadate, a datu de o astfeliu de resistentia, in cătu lasandu tunurile, carale de proviantu si munitiune si cass’a de resbelu, de abia scapă cu mare nacasu preste dea- luri si codri, insocitu de vreo 80 călăreți ai sei. Apoi dstea magiara, părăsită de comandantele loru. deveni prada procedurei lui Hatvani, măcelărită fiendu cu nespusu vandalismu, afara de secui, cari, neperdiendu- si presenti’a sufletului, si cu cunoscutulu loru eroismu. rupsera printre mulțimea romaniloru, si astfeliu nu- mai centuri’a asesta se potă mântui. Pucinii magiari armati, lasati in Bradu spre veghiare, audiendu de cele intemplate la Abrudu, blastemafldu pre coman- dantele loru, numai decătu porniră cu nespusa iutidla cătra tidr’a ungurdsca. Romanii (acumu odata dice autor, romănok) după aceea s’au aruncata dra asupra Bradului, Criscioru, Baia-de-Crisiu, Halmagiu, aprin- seră si demolira edificiele unguriloru dein aceste orasie. Astfeliu dara, in urm’a relei procedare a lui Hatvani, acestu comitatu a ajunsu la ruina, care ungurii multi secuii inca o voru simtî si deplânge. După perirea ăstei lui Hatvani in luniu fă *) lîrasi minciuna colossale si nerușinata, drasi cu una nulla mai multu. Red. tramisu maiorulu Forrd, binisioru provedintu cu po- tere armata, spre infrenarea romaniloru. Acestu bravu comandante, pre care ’lu interesă fdrte caus’a, ajun- gundu in apropiarea devastatului Bradu, remase cu castrele sale afara de orasiu pre campulu libera. Mai tardiu apoi Forrd porni, insocitu de vreo patru inși, se cercetedie positiunea gradineloru, inse deintr’unu locu ascunsu cineva descarcă arma asupra lui si ’lu vulneră (răni) astfeliu, in cătu Forrd fă constrinsu a se reintdree la dste. Dara inainte de ce aru fi ajunsu acolo, spionii re’ntorsi respandira faim’a, că romanii au aprinsa si nimicită locuintiele unguriloru dein locu. La audirea aeestoru-a dstea magiara iri- tata, ne mai asteptandu neci o comanda, aprinseră loculu intregu si pre cei ce voiau se scape, parte i macelariau fără gratia, parte i prindeau; si astfeliu in acestu comitatu s’au devastata mai multu că 75 comune. Acumu depunu debila-mi păna, dra descoperirea causeloru mai profunde ale celoru intemplate, le in- credintiediu istoriografului chiamatu mai tardiu spre acestu scopu. “ Cu acestea se inebiaia paginele de doliu. Eu n’am adaosu, n’am comentatu nimica la esenti’a scrierii, ci amu tradusu cu fidelitate si, după cătu s’a potutu, inca chiaru si dein cuventu in cuventu. Critica asu- pra acestoru pagine asemene n’amu potutu face, pen- trucă n’amu luatu parte acolo, neci activa, neci pa- siva, neci contemplatdria; deci a face aedsta ar fi detorinti’a cunoscntoriloru, mai alesu ddca enaratiu- nea si descrierea făcută de Baternay n’aru fi cumu- va in tdte conforma adeverului. Cu Nrii amintiti ai diuariului „Kelet,“ in cari se cuprindă aceste pagine, ori candu suntu gata a sierbf, ddca va fi lipsa.*) lonu Valeriu Barcianu. Colectiune de diplome d’in diplomatarinln comitelui losifu Kemdny, care ■' prîvescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1459. Supp. C. D. T. IV. p. 68. Una epistola a regelui Mateiu Corvinu, in care elu nu- mesce pe regii Bulgariei străbuni ai sei.**) *) Bene va fi se pastrati si D vrfstra acei Nri. De altu- mentrea împărtășirile fragmentarie ale lui Baternay scrise cu ura, cu lipsa si de cunoscintie si de couscientia, sunt parte întregite, parte spulberate in veutu prin alte descriptiuni ale campaniei bellice dein munții apuseni asia, in câtu ceea ce a scrisu elu, voru remanea de cea mai mica valdre. In cătu pentru Csutak, elu a publicatu tote câte a patîtu, aparandnse pre cătu a potutu. **) Acesta epistola care la Kemdny se afla numai memo- rata, pe care inse o a publicatu Kerchelich, â datu ocasiune la unii scriptori câ se sustiena câ famili’a Corviniloru ar fi fostu familia de Bulgari. Las’ că imperiulu bulgaro-romanescu avuse si domnitori de naționalitate daco-romana, dara apoi scimu cu totii, cumu familiile fruntasie au venitu in connexiuni cu alte familii prin casatorii. De altumentrea, despre acesta versiune a genealogiei Corviniloru abia se mai afla, alta urma. Red. 32. — 202 — Mathiae Hunyadi literae in quibus Bulgariae Reges Atavos suos nominat. Edidit Kerchelich not. Praelimin. p. 282. Inter 1459—1470. App. D. Tr. T. VI. In acesta diploma de donatiune la care lipsesce anulu si dio’a, regele Mateiu arata, câ tata seu, frate seu Ladislau si alti consângeni ai sei era ingropati si pausă in criptele basericei catedrale dein Alb’a-Iuli’a, numita dela archangelulu Michailu. Asia regele donâdia prepositului Gotardu câte duoe parti ale sale dein comunele rurale Jitveiu siBalcaciu in comitatulu Ce- tatei-de-balta, cu conditiune, câ prepositulu si successorii sei se sierbâsca pe fia-care di căte duoe liturgii, un’a cantata, alt’a citita, la alt'ariulu deinainfea caruia se afla mormentele aceloru repausati. Matthias Dei Gratia Rex Hungariae, Dalmatiae, Croatiae etc. Fidelibus........conventui ecclesiae de Colostnonoslra, salutem et gratiam. Quia nos ob spem et devotionetn nostram, quam ad beatum Michaelem Ar- changelum gerimus, in cujus nomine ecclesia calhedralis in civitate albensi Transilvana fundata exstitit, in qua ecclesia corpora quondam Illustrissimorum Dominorutn Joannis de Hunyad Comitis Bistriciensis Genitoris, et Ladislai fratris, ac aliorum consangvineorum nostrorum charissimorum felicium recordationum, terrae gremio com- mendata in pace requiescunt, quasdam duas mediaș pos- sessiones nostras Sythve et Bolgach vocatas, in Comi- tatu de Kikelleo habitas, paterno jure nos concerenentes, simul cum cunctis earum utilitatibus, et pertinentiis ₓqui- buslibet, mediantibus aliis literis nostris exinde confectis, de manibus nostris Regiis, fideli nostro venerabili Gbt- hardo Praeposito dictae Ecclesiae albensis, suisque suc- cessoribus universis praefatae Ecclesiae Praepositis, in- perpetuum dedimus, et contulimus, ita tamen, ut ipse Gothardus Praepositus, et successores universi, pro sa- lute dictorum Genitoris, et fratris, ac aliorum consan- gvineorum nostrorum perpetuis semper successivis tem- poribus singulis diebus in albiri, ante quod corpora eo- rumdem tumulata existunt, duas missas unam decanțanto, alteram vero legendo peragere debeant, et teneantur, hoc etiam expresso, quod si nos praefatum Gotharduin Praepositum, ac suos successores in dominio hujusmodi possessionum mediarum conservare non vellemus, aut non possemus, ex tune ad per .... am hujusmodi missarum idem Gothardus Praepositus, aut sui succes- sores non teneantur, nec sint adstricti etc....... Introductio et statutio facta in Sabb. prox. ante .... inventionis sanctae Cruciș. Exstat admodum etate detritum in arch. K. Monost. XVI. 614. 1461. App. D. Tr. T. VI. Documenta esitu dela duoi vicevaivodi ai Transilvaniei, dein care se vede că confederatii nobili, secui si sasi in acelu ana erasi mai tienura una dieta la Ernotu (Badnoth). Georgii de Szent Ivăn, et Benedicti Gebrarth vice- vajvodarum Transilvaniae literae ad convenlum Kolos- monostoriensem, e quibus evenit, eosdem cum nobilibus, Siculis, et Saxonibus Coinitia celebrasse ad Radnoth. E Transumto auth. edidit Fragm. Eder in Felmer p. 216. 1462. Supl. C. D. T. IV. p 83. Aflanduse regele Mateiu la Bai’a-de-Crisiu in comitatulu Zarandu, mai face si elu una donatiune familiei Candresieniloru, anume fratiloru loanu si Ladislau fiii ai lui Candea-de- mora s6u Suseni, dein districtulu Hatiegului in comitatulu Hu- neddrei. Donatiunea ce li se face stă dein possessiunea s6u comun’a rurale Sub-cetate, cu unu turn de petra si cu territo ■ riulu ei. Mathiae Regis mandatum statutorium ut Joannes, et Ladislaus Kenderes de Malomviz statuantur in posses- sione Vârallyaf (Sub-cetate), item Turri Lapidea ibidem, et tributo oppidi Hattczag. Mathias Dei Gratia Hungariae, Dalmatiae, Croatiae etc. fidelibus nostris Capitulo Ecclesiae albensis Tran- silvanae salutem et gratiam. Quia nos consideratis fide- libus servitiis fidelis noștri egregii Joannis Kenderes, filii Joannis filii Kende de Malomviz, per eum Sacrae hujus Regni noștri Hungariae coronae, ac quondam Illu- stri Domino Joanni de Hunyad Gubernatori ejusdem Regni noștri, nostraeque majestati constanter exhibitis et im- pensis, Possessionem nostram Varallya vocatam, in Di- strictu Hattczag et in Comitatu de Hunyad habitam, ad nostram Turrim lapideam, in territorio ejusdem Posses- sionis Varallya apellatae existentem, simul cum tributo in oppido nostro Hattczag exigi solito, ac cum cunctis ejusdem possessionis utilitatibus et pertinentiis quibus- libet, memorato Joanni Kenderes, et per eum egregio Ladislao filio dicti Joannis filii Kende fratri suo carnali, ipsorumque haeredibus et posteritatibus universis, me- dianlibus aliis litteris nostris Donationalibus super inde confectis de manibus nostris Regiis in perpetuum dedi- mus, et contulimus, volumusque eosdem in dominimn hujusmodi possessionis ac Turris, et Tributi, per nostrum et vestrum homines legitime facere introduci. Ideo fide- lități vestrae mandamus, quatenus vestrum mittatis ho- minem pro testimonio fide dignum, quo praesente Geor- gius de Szentgyorgy, aut Dionisius de eadem, vel La- dislaus de Folth, sin Mathias de Hosdalh, seu Petrus de Pestes, sive Michael Rusori, aut Lado de Chula, vel Joannes de eadem Csula, aliis absentibus homo noster ad facies e. c. t. (reliqua juxta stilum solitum mandati statutarii). Datum in Korosbănya Sabbato prox. ante festum B. Thomae apoși, a. D. 1462. L. S. appensi. Dorso harum literarum haec sunt inscripta: „Homo Regius Joannes de Csula, Capitali Albertus de Bonczida ........statutio facta fuil Sabbato in festo B. Bonifacii B. nullo controdiclore inibi apparente. Praesentibus ibi- dem vicinis Kupacz et Benedictus de Vagh, Stephanus de Hattczag, Dionisius de Authagfalva, Joannes de Brele, et Providus Joannes Peto Judex de Hattczag, in persona totius comunitatis de oppido Hatlzag.“ Originale exstat in arch. Capit. alb. Transilvaniae. In transumto Capitulări a. 1754. possidet D. Franc. Kenderesi de Felso Szăllaspataka. — 203 — 1463. Supl. C. D. T. IV. p. 96. Mandata aspru alu regelui Mateiu, datu dela Bud’a, prin care amerintia cu cele mai grele pedepse pe archimandritulu Petru dela monasteri’a Clusiului, deca va mai cutedia elu se itnpedece liber’a migratiune a locuitoriloru iobagi de pre mo- șiile monastiresci in cetatea Clusiului*). Budae feria 6. prox. post fest. Barlholomaei apost. Mathiae Regis mandatum ad Petrum abbatem de Kolos- monostra, cui sub gravissimis poenis imperat, ut Job- bagiones possessionum suarum obtentis licentiis, depo- sitisque eorum justis terragiis, et debitis persolutis libere ad Civitatem Kolozsvăr transmigrare permittat. Originale in arch. Kolosvăriensi. Fragment, edidit Eder in Felm.: p. 242. innuitur ibidem p. 75. 76. item edidit Eder in Schaeseo p. 218, 219. 1463. Snpp. C. D. T. IV. p. 96. Regulamentu militariu pentru poterea armata a Transilva- niei, confirmata de regele Mateiu. In acelasiu se defige si juris- dictiunea, auctoritatea, sfer’a de activitate a vaivodului Tran- silvaniei si alu comitelui secuiloru, era nobilii tierei isi asigura de nou privilegiulu, scutinti’a, câ ei se nu fia scosi nici-odata la espeditiuni bellice preste fruntariele (limites) tierei**). Conslitutiones exercituales universitatis trium na- tionum Transilvanicarum, nobilium videlicet, Siculorum, atque saxonum a Serenissimo Dno Mathia Bege appro- batae Budae a. 1463. feria III. post Domin, miserere. In bis Constilutionibus praescribitar modus Insur- rectionis, et Liwtrationis nobilium, et siculorum, defigi- tnr authoritas Vajvodae, et comitis siculorum, una de- terminalur, ne Insurrectio nobilium ultra limites Regni educatur e. c. t. Edidit Kovachich scriptores minores I. p. 384. Schuller „Umrisse der Geschichte 7burg?l‘ „Ur- kundenbuch" p. 13. Vajda „az Erddlyi Torvenyek historiăja p. 203. 207. 1464. 23. May. App. D. Tr. T. VI. Diplom’a de donatiune noua făcută in favorea altora duoe familii romanesci, câ frați, unii de sânge, altii de imparțiala, (condivisionalis), anume Dionisiu, filiu alu lui Vladu dela Far- cadinulu de diosu si Andreiu frate de sânge, apoi Petru frate de impartiela. Acestora li se donâdia comunele Farcadinulu si Craguisiulu. *) Istoricii nostrii nu’si voru pregeta a’si castiga documen- tulu acesta intregu, pentrucă este unulu dein acelea care mai arata una causa, pentru care confederatii transilvani s’au sculatu cu arme asupra regelui Mateiu si au deoreratu destronarea lui. Mateiu adeca favorâ migratiunea libera a bietului poporu tieranu asupritu nu numai dela unu satu la altulu, ci si la cetate, pre- cumu era Clusiulu, si inca pe atunci cetate mai multu sasesca; apoi sciutu este, că sasii nu suferea nici-decumu câ se locuesca si alte nationalitati in laintrulu cetatiloru alaturea cu ei. Asia dara Mateiu a lovita cu acestu deeretu nu numai in feudalisti, carii erasi se oppunea cu cerbicia la migratiunea libera, ci si in sasi, carii se oppunea pe morte la conlocuirea altora in cetatile fundate mai totu pe ruinele anticeloru cetati romane si restau- rate mai multu cu ajutoriulu si concursulu tierei si alu regiloru. Red. **) Mare privilegiu, si usioru metode, prin carele privile- ’giatii isi masca egoismulu, lips’a de patriotismu si poltroneri’a loru. Red. 1464. Budae tertio die festi Pentechostes. „Mathiae Dei gratia Hung. Dalm. Croat, etc. Regis novae dona- tionales pro Dionisio filio quondam Vlad de alsd Farkadin, ac per cum pro Andrea fratre ejusdem Dionisii carnali, et Petro ejusdem fratre condivisionali, super possesioni- bus alsd Farkadin et Kragulus in Districlu de Haczegh, et Cttu. Hunyad existentibus, „in quarum pacifico domino idem Dionisius se, ac Andream carnalem, et Petrum condivisionalem fratres suos ex donatione nostra a dudum legitime persistere asserunt.“ Confirmationales Mathiae Regis sunt de ano 1467. 17. cal. marții, i. e. 16,, Marții. 1465. post 8. May. App. D. Tr. T. VI. Relatiune făcută de cătra capitululu dela Alb’a luli’a de- spre introductiunea său installatiunea susu numiteloru familii ro- manesci in possessiunea comuneloru Farcadinu si Craguisiu. 1465. Feria. E. p. p. festum apparitionis b. Michae- lis arch. Capitali alb. Transilvaniae relatoriae phibentes, quod erga mandatum statutorium Mathiae Regis de dato: „Budae tertio die festi Pentec. 1464. exaratum, Dionisius Andreas, et Petrus de alsd Farkadin titulo novae dona- tiones Regiae per Kopatz de Vad. hominem Regium, et Georgium Csovu ecclesiae praedictae (sed cujus?) Ple- banum statuii fuerint in dominium possess. suarum alsd Farkadin et Kragulus in Distt. Haczeg, Cttuque Hunyad existentium praesentibus vicinis nobilibus Stephano Por- kolab de Felso-Farkadin, item altero Stephano, et Dionisio de eadem Felso-Farkadin ac Stephano de Szetzel, contradicentibus tamen huic statutioni, quoad terlialitatem dictarăm possess. Stancsulyo filio Plen de Alsd-Farkadin, et Tivadaro de Szilvăs. i 1465. post 24. Apr. App. D. Tr. T. VI. ! Testimoniu alu convent.ului călugări loru dela monasteri’a ; Clusiului despre unu processu escatu intre mai multe familii ! asupra comuneloru Frat’a ungurâsca, Frat’a romanesca si Boțeai (Bothâz.a) in comitatulu Clusiului. Familiile nobili care se aflâ in processu, locuiâ parte in aceleași comune, parte in Popesci, in Farnasiu, Mociu, St. Mihaiu, Monasturulu romanescu. Nos conventus monasterii beatae Virginis de Kolos Monostra, significamus tenore praesentium quibus expe- dit universis, quod Mathaeus Ilozzuaszoi de Chan Vaj- vodaiis, et fraier Ladislaus noster, homines, qui literis mediantibas viri Magnifici, Domini Joannis Pongratz de Dengeleg Vajvodae Transilvani, siculorum, et Zolnok mediocris Comitis, ac Bani Zeuzenien. introducto- riaes, et statutorias pro factis in eisdem exequendi, ad facies possessionum Magyar Fralha, Olăh Fratha, et Bothaza vocatarum, in Cotta de Kolos existentium, ha- bitarum fuerant transmissi, in nostram redeuntes prae- sentiam inter caetera retulerunt, quod Sirnon Magnus de Bothaza, Georgium Zenthes, ac Mathiam, Barnabam, et Philippum filios, ac puellam Elisabeth filiam ejusdem, item Ducam, et Nicolanm filios, nec non nobiiem do- minam Sophia vocatam, relictam Pauli Chorai de Ppp- | falva, filiam quondam Andreae Zenthes de eadem Fratha, j et puellam Martham filiam ejusdem Andreae Zenthes j in facie praescriptarum possessionum, facie ad faciem — 204 — repertos, ilem Benedictum Veres de Fariias, Barlholo- maeum de Mocs, Michaelem Thompa de Szent-Mihăly- telke, et nobilem Dominam consortem suam, filiam quondam Ladislai Rado de Gero-Monostra, et alios quoslibet tamquam absentes, ab utensione, et usifactione praescriptarum possessionum , Magyar-Fratha, Olăh— Fratha, et Bothaza fructuumque et quarumlibet utilita- tum earumdem perceptione, et se in eisdem perpetuatione, seque quovis colore. et titulo in easdem intromissione prohibuisset contradicendo, et contradixisset inhibendo coram ipsis. Datum feria quinta proxima post festum beati Gregorii Papae, anno Domini: Millesimo quadrin- gentesimo sexagesimo quinto. Simplex copia, mânu Josephi Dobo de Alba-Julia scripta habetur in Biblioth. Colleg. N.-Enyedien. inter Ms. Jos. Benkă sub titulo: „Coli. Benk. Docum. varia ab anno 1082. voi. V. p. 290 in folio. (Va urma.) Versuri popularie. Prepusulu (Zelolipia). Decătu cu prepusu in casa, Mai bine cu bdl’a ’n <5se. Decătu cu sociulu de ura, Mai bin’ se portu focu iu gura. Dar sociulu voinicu se’mi fia, Se nu pdrte ’n capu scufia.*) Testameululu militariului. Dăc’ asiu prinde a mori, Sdu acei turci m’aru robi, Te rogu socia prea iubita, Fa o ruga umilita, Pentru sufletielulu meu, Că se’lu erte Dumnedieu. Se dai popii sărindare, Pane celuia ce n’are.**) *) S&» «mm se mai dice in lumea mare, se nu porte caitia, se nu stea sub pantofi, se nu se ascunda sub mâsa de fric'a nevestei; dara de alta parte nici se fia brutale câ una fără selbateca, nici necurata si nespalatu, că atunci vrea nu vrea, prepusulu se deștepta. **) Acăsta poesidra pre cătu de scurta pre atăta si cara- racterîstica, se pdte applica prea bine la militarii confiniari, că-ci se esplica dein istori’a infientiarei regiinenteloru confiniarie (gra nitiarie) dein Transilvani’a intre anii 1762 et 4. Pre candu ’iau înrolată si respective asiediatu prin comunele militarisate, li s’au datu parol’a, că ei voru avea se apere numai fruntariele tierei si in tempu de pace se asigure tienuturile de ciuma si de ban- diți. Dupace ’iau juratu sub standartu, iau scosu in tdte cam- campaniile, prussace, turcesci, francesci, lasandu acasa numai femeile cu pruncii si cu betranii. Consortea militarinIui. Frundia verde olelea, Ann’a d’in gura grăbi: Oficiari cu peptulu tare, Daruiti’mi ascultare; Nu duceți pe sociulu meu, Se ve custe Dumnedieu. De trei luni sunt maritata, N’am nici mama, n’am nici tata; N’am nici frate, n’am nici sor’, Părăsită, cat’ se moriu. Luati tdte, le luati, Numai sociulu mi’lu lasati. Avemu vite, avemu boi, Duoe trei sute de oi. Luati tdte, le luati, Numai sociulu mi’lu lasati, — Nu’mi duceți pe sociulu meu, Se ve custe Dumnedieu! Respiinsulii oflciariloru. E porunca ’mperatdsca, Cauta se se ’nplindsca. SPICE, Ori-care poporu crede, că in diverse epoce grele pe elu ilu pdte mântui numai căte unu omu, me- i rita că se fia batutu cu biciulu. , — Poporulu carele nu’si cunăsce trecutulu seu, va merge totu-deauna pipaindu si orbecandu. — Lenea e stupiditatea corpului ; stupiditatea j (nauci’a, ^hebeuci’a) este lenea sufletului. i — Cu ămenii geniali este anevoia a fi in rela- tiuni, pentrucă ei făcu multe preste regula. — Despre ămeni numai după mărtea loru po- temu judeca dreptu; pre cătu tempu se afla ei in viătia, patim’a urei, seu a invidiei, sen scărnavulu servilismu, său fric’a de resbunare, nu lașa că ămenii cei remasi in viătia se judece dreptu. — A vietiuf, însemna a labora cu tăta seriosi- tatea. DICTIONARIULU UNGURESCU-ROMANESCU compusu de Georgie Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 căle, se afla depusa spre vendiare la librariele d’in Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misiăr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tiepenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. leg. usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la librariele dloru I. Stein si L. Demjen. In Sibiiu la librari’a lulius Spreer. Lugosiu I. L. Kremann. Deva I. Zold. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu i. alu asociatiunei. Tipografia Romer& Kamner.