------------------

wxs

     Acesta fdia ese 'V*
] cate 3 cble pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

    Pentru străinătate
1 galbenu cu porto t,
v-vj poștei.





                TRANSILVANI’A.




            F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului românu.



<J. Abonamentulu se a


face numai pe cate
1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-


tetulu asociatiunei in


Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-


lectori.


Nr. 14.


Brasiovu 15. luliu 1873.


Anulu VI.





S ii m a r i u : loanu Corvinu de Iluneddr’a. (Urinare.) — Vien’a câ capitala si resiedentia. — Colectiune de diplome istorice tran-
silvane. (Urmare.) — Glosse la originea lui loanu Corvinu. — Contribuiri pentru fondulu academiei. — Pentru adunarea generale
dela Deva, II. Augustu. — Coler’a. — Bibliografia.


ANDREIU BARONU DE SIAGUNA,

Archiepiscopu si niitropolitu alu romaniloru de religiunea gr. resaritena
orthodoxa dein Transilvani’a si Ungaria,

     consiliariu intimii actuale, cavalerii alu crucei mari a ordinelui Leopoldinu si alu cordnei de
     feru classea L, membru alu camerei magnatiloru in Ungari’a, unulu deintre membrii fundatori ' •

     ai Asociatiunei transilvane pentru 'literatura si cultur’a poporului românu, primulu presiedente /
     alu aceleiași in cursu de siese ani, fundatoriu alu mai multoru institute si fonduri pentru în-
     aintarea culturei naționale, auctoriu si traducatoriu alu multoru opuri eclesiastice si scolastice,
     cumu si alu unui diariu politicu, după unu morbu îndelungata , infrantu nu atătu de betra-
     netie, cătu mai virtosu de labdre continua si de incordatiuni extraordinarie ale spiritului care
     domina si preste corpu, a repausatu in Domnulu in resiedenti’a sa dela Sibiiu, sambata in ,⁶/₂₈
     luniu la 6 dre după amiddl, in alu 65-lea anu alu etatei sale. Conformu dispositiunei sale
     testamentarie, remasitiele’i pamentesci s’au.transportata la comun’a Resinari, si s’au inmor-
     mentatu in baseric’a cea mare, unde voru pansa in pace păna la dio’a suprema a rein vii erei
     universale. Mulțime immensa de poporu dein tdte classile si dein tdte tienuturile tierei au
     datu repausatului archipastoriu ondrea cea dein urma.

            Acela care va lua vreodată asupra’si missiunea grea si delicata de a scrie istori’a ecle-
     siastica a romaniloru greco-resariteni si cea naționale a romaniloru dein marele principatu alu
     Transilvaniei, pe tempulu trecutu dela 1848 incdce, va simtf desu lips’a biografei mitropolitului
     Andreiu, care inse păna astadi se afla numai in unele fragmente improvisate la ocasiuni diverse.
     Acela care va compune acea biografia in spiritu obiectivu, sdu după cumu se esprime Tacitu, ,

     sine ira et studio, va benemefita de bașerica, de patria si de națiune.

            Asociatiunea transilvana romana are obligațiunea morale a culege prin organele sale
     administrative documente necessarie la compunerea acelei biografii.                  *




— 158 —


loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale im-
mortali.

(Urmare.)

     Armat’a confederata după ce inaintă prin Serbi’a,
stete la riulu Morava*), unde se asiediă in castre (in
tabara, lagaru) si luă mesuri de trecere. La inceputu
au trecutu riulu numai vreo cinci sute calarime usidra,
atătu spre a esplora pe inemici, cătu si spre a câ-
știga victualii. Eca inse că acea căta usidra a si datu
preste una trupa mai mica de turci, cu care se si
încaieră taliandu mai multi dein ei, ăra pe alti’i prinse.
Comandantele cetei christiane aflandu dela captivi,
că in veciu’a pădure aru sta la panda că duoe mii
de calarime turcăsca, se retrase iute cu ai sei; turcii
inse prorupsera totu asia iute dein pădure si luara
la gdna pe creștini, ăra la riulu Morav’a ’i ajunseră.
Se încinse batalfa crunta, in care căt’a creștina era
se pera tdta, ddca unu casu ferice nu’i venia in aju-
toriu. In acea dra regele petrecea la venatore in
padurea ce se intendea pe malurile Moravei. Audiendu
elu si comitiv’a sa sunetulu si pocnetulu armeloru,
esse iute dein pădure, trage si alte cete la sene, si
trecîindu fluviulu, ia la fuga pe spahiii turcesci.

     După acea batalia mica dstea confederata trece
fluviulu Morav’a, unde abia se asiedia ărasi in castre,
pre candu esploratorii (spionii) aducu scirea despre
apropierea grosului dstei turcesci. Indata regele com-
mitte lui loanu Corvinu că se ăssa in contra ineini-
cului cu corpulu seu de 12 mii calarime compusa
parte mare dein ostasi veterani patiti si invirtosiati
prin viătia plina de fatige si lupte, se’lu caute, si
dandu peptu cu elu, se sparga drumu pentru grosulu
armatei confederate. Avendu Corvinu spioni fdrte
buni, aceștia ’lu conduseră dreptu la dstea turcăsca,
care pausă fbra multa grija; elu inse așteptă .că se
întunece. Era ndpte senina dein 2. spre 3. Novembre.
La lumin’a lunei Corvinu incongiura dein tdte păr-
țile una dste turcăsca că de 20,000 si rapediendu-se
deintr’odata asupra ei, o aduce in confusiune si strim-
tdre estrema. Turcimea in prim’a spaima se încercă
se scape cu fug’a, era vediendu că’i era închise tdte
calile de scapare, chiaru si fbra voli’a sa inpumna
armele si dă se sparga p’intre liniele calaretiloru lui
loanu Corvinu si se ăsa dein curs'a in care cadiuse.
Dara brahiale cele vigordse ale dstei christiane au
infrantu pe turci intru atăta, cătu batali’a se prefacă
in adeveratu macellu, in carnagiulu celu mai cruntu,
carele dură păna demănăti’a. Castrele turcesci ca-
diura in potestatea victoriloru cu avutii fdrte mari;
vreo duoe mii de turci remasera morti, alti vreo patru
mii cadiura in captivitate, ceealalta dste se respandi
in tdte părțile, intr’aceea pe mai multi turci fugari
ii ucidea locuitorii dein acelu tienutu, carii s’au fostu
saturatu de crudimile loru. Intre captivi au fostu


      *) Margus vel Margis apud D’Anville.


13 oficiari de stătu majoru. Dein dstea christiana
inca au cadiutu vreo cinci sute. Dein vreo siese scri-
ptori contemporani nu scie se spună nici-unulu, cine
a fostu nefericitulu comandante turcescu care a luatu
acea bataia terribile dela loanu Corvinu, dra cele ce
scriu Engel si Hammer despre acăsta batalia nu sunt
intemeliate, in cătu e de a te mira, cumu de injai
Hammer nu a potutu limpedi lucrulu după istorio-
grafii turcesci, pe cari’i avuse la mana, ba inca elu
confunda acăsta batalia dela riulu Morava dein 3.
Nov. cu alt’a intemplata după aceea la cetatea Nissa,
despre care voma vorbi indata. Atăta se scie de
siguru, că sultanulu Murad II. nu a fostu de facia
in acea batalia nefericita pentru ai sei; elu era pe
atunci in Asi’a mica, unde avea unu altu bellu peri-
culosu cu mohamedani de ai sei.

     A don’a batalia. loanu Corviuu, carele de-
dese si asta-data probe noue, atătu de belliduce in-
geniosu, cătu si de bravura personale că ori-ce altu
erou mare, voliendu a se folosi de victori’a castigata,
după unu scurtu repausu apuca cu brav’a sa dste
spre cetatea Niss^.’pe care o ia cu asaltu, o dă in
pred’a ostasiloru, apoi o si destina flacariloru. De
aci Corvinu luă calea cătra cetatea Sofi’a, dara trei
generări turcesci (pașii), carii, acuma prea tardfu,
venia spre ajutoriulu nefericitei Nisse, se încărca se
tiena drumulu ăstei christiane, se o incongiure si
nimicăsca. Corvinu vediendu pericolulu, stringe iute
tdta dstea sa Ia unu punctu, se rapede cu tdte po-
terile sale mai antaiu asupra unui pasia, ilu bate si’lu
ia la rfuga, apoi in aceeași di atacandu ₜ si pe alu
duoilea, ilu sfarma si pe acela, după care ’ia fostu
usioru că se infranga si pe alu treilea totu in acea
di. Pe duoi dein acei comandanți turcesci ii numesce
insusi loanu Corvinu in epistol’a sa tramisa cătra
Nicolae de Uilacu. Acei comandanți au fostu anume
Eze, mai bene Isa, care la turci semnifica Isusu,
ăra altulu Turachanu, amenduoi bei după rangulu
loru. Numele celui de alu treilea nu se scie.

     A trei’a batalia. loanu Corvinu vediendu’si
calea curatita de turci, purcede inainte spre Sofi’a si
ocupandu-o cu tienutu cu totu, o dă ărasi in pred’a
soldatiloru; de acolo inse belliducele se reintdrce ra-
pede mai totu pe calea de inainte spre a se reunf
cu armat’a regelui. Caus’a acestei reintdrceri iuti a
fostu, că unu altu pasia readunandu trupele celoru
trei pași batuti de Corvinu si punendu-le in ordine
buna, era p’acf se lovăsca in flanca (in cdste) pe
grosulu armatei confederate si se o rupă de cătra
dstea lui Corvinu. In acelasiu tempu una alta dste
comandata de Turachan-bei se apropiă spre a se unf
cu cea readunata de pasi’a celu nou. Se mai latf
inca si faiin’a, că sultanulu Murad s’a reintorsu dein
Asi’a, spre a reapuca elu insusi comand’a suprema
in contra dstei confederate. Situatiunea era critica.
Scopulu lui Corvinu era că se apuce a se reunf cu
armat’a principale păna a nu ajunge turcii la ea.
Cu totu mersulu fortiatu, turcii apucara pe caii diverse

159 —


înaintea lui. Pe candu calarimea lui Corvinu credea
că este aprdpe de armata, deintru-odata se vede facia
in facia cu mulțimea turciloru pe unu siesu largu,
de unde se vedea in tdte părțile. Evitarea bătăliei
era impossibile. Acea situatiune aduse pe soldati in
mare confusiune, nu inse si pe belliduce. Corvinu
adeca folosinduse de orî-ce momentu, cu auctoritatea
sa. cea farmecatdria mai antaiu restaura ordinea si
liniștea in spirite, le insufla încredere in poterile pro-
prie, curendu apoi luandu celelalte dispositiuni stra-
tegice, isi formddia liniile de bataia, si puneuduse in
fruntea loru, nu aștepta că se fia atacatu, ci prevenindu
pe inemici ,conduce dstea dreptu asupra loru. Turcii
surprinși fdrte multu de acelea mișcări iuti si de
acelu atacu rapede alu dstei lui Corvinu, păna se se
reculegă si se se vedfa puși bene in ordine, liniele
loru au si fostu sparte, pentrucă’ comandanții loru
isi perdusera capulu. Dein acelea momente ei isi
cautara scaparea numai in fuga. Unu pasia si mai
multi oficiari, cumu si căteva flamure au cadiutu in
manile dstei lui Corvinu. Generări mai de frunte
turcesci in acea batalfa au fostu Ali-beg, filiu alu
lui Timur-tasiu, pasia la Vidinu (Diiu), Balabanu,
pasi’a dela Tocatu in Asi’a, Casim-pasi’a, beglerbe-
gulu Rumiliei (Romania, provinci’a Constantinopolei),
Mahumed-celebi, beiulu dela Bbg, cumnatu alu sul-
tanului, frate cu marele veziru Chalil-pasi’a. Au mai
fostu si altii, pe carii loanu Corvinu ii numesce in
epistol’a sa, scrisi inse cu ortografia asia de intorto-
cata, in cătu nu sci ce se alegi dein numele loru. De-
stulu atăta, că loanu Corvinu condusu erasi de geniulu si
de curagiulu seu bată si asta-data pe una dste mare
comandata de generări turcesci dein cei mai buni.

      A patr’a batalfa. După acea victoria dstea
lui Corvinu se uni cu armata principale. Indata
apoi se tienii consiliu bellicu sub presiedenti’a junelui
rege. In acelu consiliu loanu Corvinu îndemnă pe
generării armatei confederate, că se nu lase dein
mana ocasiunea ce li s’a datu, de a lua la gdna ne-
precurmata pe turcii spaimantati in urmare'a batalii-
îoru perdute si a’i scdte dein Europ’a in Asi’a. Car-
dinalulu lulianu sustienă opiniunea lui Corvinu, si
asia se decise continuarea campaniei bellice. Intr’a-
ceea mai veni si vodă Nicolae de Uilacu cu trupe
noue; elu adeca in vdr’a trecuta remasese acasa dein
caus’a unui morbu, si pusese numai batalidnele sale
sub comand’a lui Corvinu; mai tardfu inse collegulu
seu loanu Corvinu ii scrise dein 1. Nov. 1443, că se
faca ori cumu va sci si se viia la dste. In acea epi-
stola dice Corvinu intre altele: Semel moriendum
est, et praecipue pro fide. După acestea armat’a
confederata isi continuă mersulu seu păna la strim-
torile. care ducu dein Serbi’a in Bulgari’a. Acolo
sultanulu Murad reintorsu dein Asi’a, plinu de manta
pentru perderile căte pățiseră generării sei, așteptă
pe dstea creștina in una positiune dein cele mai tari.
Sultanulu isi asiediase armat’a sa pe culmea munte-
lui, dra avangardele sale era înaintate păna in gurile


strimtoriloru, pe care le închisese cu, arbori mari,
dein dosulu carora turcii se apară prea bene. Acilea
credea Murad că va lega drasi pe capritids’a Fortuna
de carulu seu triumfale. Armat’a confederata isi a-
siediă castrele șale in facia cu dstea lui Murad, in
tienutulu Basilitia, langa riulu Zlatitia, precumu ilu
numesce Chalcocondilas (dora Islatin? întreba Te-
leki).

      Intr’aceea Murad inca a tienutu unu consiliu
mare bellicu cu generării sei, intre carii cei mai de
frunte era Isa-beg, filiu alu lui Evrenos, Turachan,
pasi’a dein Tessali’a, Chasim-pasia, beglerbegulu dein
Rumili’a, Isacu-bei si altii. Sultanulu si Chasim-pasia
era pentru atacarea cătu mai curenda a dstei creștine
confederate; dara betranulu Turachan a cutediatu a
esf cu opiniune contraria dicundu, că ar fi fdrte pe-
riculosu a duce pe Moslimii descuragiati prin atătea
bătălii perdute asupra giauriloru inganfati de victo-
riile loru. Deci Turachan era de opiniune, că sul-
tanulu se se retraga deo-camdata cu dstea sa, inse
asia, că se devaste si se ardia totulu pe urm’a sa,
in cătu dstea creștina se nu afle nimicii, si asia se
fia debilitata prin fdme si tdte celelalte lipse si prin
greutatea ernei; atunci apoi turcii se se reintdrca
iute si se o spulbere că si cumu nu ar fi mai fostu
cătu lumea. Isa-beg filiulu lui Evrenos (grecu rene-
gata) differia in opiniunea sa de betranulu Turachan
numai intru atăta, că elu rogă pe Murad, că nici se
atace acumu indata pe confederati, inse nici se se
retraga deinaintea loru, ci se stea pe locu in posi-
tiunile acelea tari si se le apere dein tdte poterile,
păna candu fngulu si lips’a victualieloru va con-
stringe pe confederați că se ridice castrele dein acelu
tienutu si se’si vddia de drumu; atunci apoi se se
rapddia pe urm’a loru si se’i nimicdsca. După dis-
ensiuni ferbenti se adoptă opiniunea lui Isa-beg, dra
consecentiele aratara, că aceea fusese cea mai favo-
rabile turciloru. Indata după aceea Murad dispune
mai tdte trupele sale europene spre apararea strim-
toriloru, dra grosulu armatei sale care se compunea
dein trupe de Asi’a, ilu asiedia pe culmile si pe
sprincenele muntiloru păna in dosulu strimtoriloru.
Se pdte intielege usioru, că loanu Corvinu facia cu
acelea positiuui muntdse nu mai potea face nimicu
cu dstea sa de calarime grea, si cu cea usidra ardele-
ndsca, care la siesuri essecutase minuni de bravura,
prin urmare că acuma cadiuse sdrtea pe dstea de
pedestrime că se sfarme fortificatiunile de arbori si
spargdndu prin strimtori se ia pe turci drasi la gdna.
Corvinu a si incercatu de căteva-ori a strabat^ cu
pedestrimea p’intre turci, totu de atătea-ori inse a
fostu respinsu cu destule perderi. Ungurii locuitori
pe siesurile (pustele, steppele) loru cele intense, ne-
dedati a vedd munți cumu este Balcanulu (Haimos,
Hoemus) nici crepaturi, cline si rapedisiuri de. a’tie
frânge gfitulu pe ele, nici stimtori si muri inalti de
pdtra, se spariă de tdte acelea scenerii ale naturei,
precumu se spariasera odenidra legiunile romane de
25*

— 160 —


  elefanții lui ^Pirhus. La descuragiulu ungureniloru
s’au mai adaosu si lips’a de nutretiu pentru cai si
de nutrementu pentru dmeni, obosirea ostasiloru si
apropierea ernei. Toti cerea câ se fia readuși in
patri’a loru, inca si ambițiosului rege i se urise de
fatigele campaniei. Uniculu loanu Corvinu isi mai
tienea curagiulu remanendu neclatitu pe langa pro-
pusulu seu, dra ostasii ardeleni si banatieni, carii stă
immediatu sub comand’a lui, admirandu si asta-data
eroic’a perseverantia, dresicumu ilu adoră, nu numai
câ pe supremulu loru comandante, ci si câ pe unu
parente alu loru, care pe langa ce castiga atâta gloria
’j de arme, ii si tractedia mai umanu decătu alti co-
■ mandanti. Câtra acesta parte a dstei confederate se
șdrșssă mai antaiu Corvinu, pe acdsta o răpi cu sene,
dra corpului oficiariloru dein ceealalta armata ii ob-
servă, câ mulțimea estraordinaria a inemiciloru n’are
se le insufle grija, câ-ci s’au mai vediutu destule ar-
mate mari bătute de armate mici, dra de mdrte se
nu le pese nimicu; pe cei morti pentru patria si re-
ligiune ii astdpta de sigurii, eterna fericire, pe cei
carii remanu* in vidtia câ victorioși, ii astdpta lauda
si gloria neperitdria. Acea oratiune a lui Corvinu a
restauratu câ prin farmecu voli’a-buna si curagiulu
soldatiloru intru atâta, cătu ori-candu se arată turcii
pe la pdlele muntiloru, soldatii cerea se’i comande
in focu.

       Cu tdte acestea inse Corvinu cunoscundu prea
bene positiunea cea tare a turcimei, s’a retienutu
dela assaltu asupra strimtoriloru, pentrucă nu a vo-
litu se verse sânge fără nici-o perspectiva de resul-
tatu; elu inse luă recursu la ceealalta stratagema.
Vediendu că turcii sunt prea deciși a defende strim-
torile sdu defileurile cu ori-ce pretiu, Corvinu isi pro-
puse a’i insiela câ se dsa.dein siantiurile si fortifica-
tiunile loru; de aceea elu ridică castrele câ pe furisiu,
apoi inceph a se retrage, dara isi alese una alta
positiune fdrte buna pentru casulu candu turcii aru
cadea in acea cursa si aru descende dein munte in
vale. Atunci Chasim-pasia, beglerbegulu de Rumili
(Romani’a) credi.endu că dstea confederata se retrage
in adeveru si o tulesce la fuga, descende cu tdta
turcimea dein munți si ese prin strimtori mai in vale.
Atătu așteptă se vddia eroulu nostru. In aceleași
momente densulu si intdrce dstea confederata cu
frontulu câtra dstea turcesca, o dispune in forma de
semiluna, era cele duoe aripe i le intaresce cătu se
pdte mai bene, pentrucă nu cumu-va turcimea multu
mai numerdsa se sparga prin vreuna si incongiurandu
pe creștini se’i ia intre duoe focuri. De ambele la-
turi *se intendea salcetu desu, unde nu se potea face
bataia, era inse positiune minunata de a sta in de-
sime la panda. La locuia acela comandantele nostru
pune pe cruciatii poloni cu lăncile sdu picele loru
cele lungi si le demanda, câ nu cumu-va se se misce
dein acea positiune, păna candu batali’a nu va fi
generale; dra candu voru vedea că turciloru le suc-
cede a inainta, câ se respingă pe dstea confederata,


ei se’i si lovesca cu tdta poterea in cdsta. Turcii
deschiseră lupt’a prin aruncare de săgeți eare venea
asupra confederatiloru câ unu nuoru si le facea mari
stricatiuni. Corvinu vediendu câ turcimea isi re-
luase curagiulu, comandă una retragere momentana,
după care inse urmă unu rapede atacu generale cu
sabii’a impumnata. Săbiile confederatiloru strabatea
păna la osu, ca si a le turciloru, aceștia inse le
sfarmă fbra resultatu in corassele (pavediele) cala-
rimei celei grele a lui Corvinu. Eca inse că in mie-
diulu luptei celei mai ferbinti se arunca dela panda
si cruciatii poloni asupra loru, carii conformu ordi-
nului primitu isi infigea lăncile loru dreptu in caii
celi infocati ai turciloru; atunci escadrdne intre'gi se
reintdrcea fbra voli’a loru si dă cu caii spariiati si
infuriati preste alte cete de turci călăreți, aducimdu’i
in disordine totala, după care apoi o luara la fuga.
Vediendu pedestrimea osmaniloru cumu fugea cala-
rimea, isi caută si ea scaparea in fuga. In acea
spaima Mahomed-Celebi, fratele marelui veziru a-
lergă inaintea dstei ce fugea, restaură ordinea si
batali’a, respinse de nou pe confederati, seu celu pu-
cinu ii tienii pe locu. Atunci inse unu lanceriu po-
lonu rapedienduse dreptu asupra lui Mahomed-Celebi,
străpunse calulu de sub elu si’lu trânti la pamentu.
Atunci turcii crediendu că comandantele loru este si
taliatu in bucăți, in locu de a mai încerca se’lu scape,
vinu de nou in disordine si luandu-o la fuga, lașa
victori’a in manile confederatiloru. Corvinu cu ai
sei ii urmări păna in strimtori, dra apoi fiendu si pe
inserate, temenduse si de vreo cursa, isi retrase drasi
dstea ceva si mai de vale. Acea victoria inca fu per-
fecta; numerulu mortiloru si alu rănitiloru, cumu si
immensele predi ce au cadiutu si asta-data in manile
confederatiloru, nu se mai sciu. In acdsta unica ba-
talfa mai mare a partecipatu si regele Vladislau in
persdna, si a fostu ranitu la mana prin una sagdta.

(Va urma.)



        Vien’a câ capitala si Tesiedentia.

     Acuma candu tdta lumea doresce se mdrga la
Vien’a spre a vedd nou’a minune, adeca expositiunea
universale, reproducemu si noi la loculu acesta unele
date topografice si statistice despre acea capitala si
resiedentia mardtia si frumdsa.

     Vien’a, odenidra Vindobona. fusese in tempurile
antice colonia romana, asiediata in Pannoni’a in mi-
diuloculu unui poporu, ale cărui urme au mai re-
masu in numele de Vendi sdu Vindi. Fortificati un ea
sdu cetatea romana ocupase acelu spațiu, pe care
astadi se vedu asiediate urmatdriele parti ale Vienei,
adeca: Graben (Grdp’a), piati’a s. Stefanu, strat’a
Turnu-rosiu păna spre canalu, strat’a rosiia, Salz-
gries, tiefer Graben. Inpregiurulu cetatiuiei si mai
inlaintru in acea parte a Pannoniei au fostu asie-
diate coloniile, in direcțiuni diverse, mai alesu pe

— 161 —


Danubiu in diosu, păna deincolo de Aquincum, adeca
Bud’a de astadi, unde inca totu se mai afla mare
mulțime de ruine romane, aquaeducte, inscriptiuni,
nummi etc. După tempuri,. cu decăderea imperiului
anticu românu, invasiunile popdraloru germane au
fostu totu mai dese, păna ce in fine au invinsu ele-
tnentulu celu mai numerosu si asia s’au germanisatn
atătu coloniile romane, cătu si una parte dein vendii
autoctoni. De aici inca s’ar potea esplica diversitatea
cea mare a locuitoriloru Vienei atătu in partea fisica,
cătu si in cea spirituale, in dialectu, in caracteru, in
temperamentu, de a celorudalti nemți si măi alesu
de a nemtiloru septemtrionali. De altumentrea de-
stinulu Vienei a fostu câ ea se fia de locuintia pen-
tru celu mai curiosu amestecu de populatiune, com-
pusa mai multu sdu mai pucinu dein tdte elementele
naționali căte se afla in imperiulu Habsburgiloru,
precumu si dein acelea elemente latine, care au⁻ ve-
nita cu religiunea catolica si ritulu ei. In tdte ca-
pitalele cele mari se afla multu amestecu de natio-
rialitati heterogene, care inse sunt predominate totu-
deauna de cea mai numerdsa si totu-unadata mai
deșteptată, mai cultivata, mai de spiritu si mai avuta,\
in Vien’a inse acelu amestecu e mai mare câ ori-unde.

     Vien’a propria considerata păna in asia numitele
linii, s’a mai adaosu in tempurile recente cu 15 co-
mune mari. După numeratur’a cea mai noua dein
Octobre 1872 Vien’a propria avea

     Locuitori                            602,502

     Comunele incorporate                 308,769

In suma totale 911,271

     La numerulu acesta s’ar mai potea adaoge si
ostasimea dein garnisdna, care sta intre 25—30 de mii.

     Nu voru trece diece ani si Vien’a va inplinf
numerulu de 1 millionu locuitori.

     Numerulu femeiloru intrece pe alu barbatiloru
cu 9—10 mii.

     In Vien’a propria era in a. 1872 case 10,732,
care.se inmultiescufneincetatu; cu tdte acestea lips’a
de locuintie se simte pe fia-care anu, dein care causa
mulțime de dmeni lipsiti de venituri mai bune se
retragu pe la celelalte comune incorporate. Este inse
batetoriu la ochi, că populatiunea Vienei se inmultiesce
dein afbra, dein alt® tienuturi si provincii asia, in
cătu de ess. pe la 31. Ian. 1869 numerulu straini-
loru domiciliati in Vien’a era de 336,607. Acesta
apparitiune se vede, ce e dreptu, si in alte capitale
mari; aici inse este de insemnatu, că pre candu se
infientiase dualismulu, multi predicea scăderea locui-
toriloru Vienei; s’a intemplatu inse tocma dein contra.
Crescut’a si Buda-Pesta, dara in proportiuni care nu
se potu mesura nici pe departe cu cele dela Vien’a.
Alt’a este positiunea Vienei, alte institutiunile ei si
cu totulu altele industri’a, comerciulu, nenumeratele
puncte attractive, geniulu, temperamentulu, caracte-
rulu populatiunei, la care se mai adaogi midiuldcele
materiali. Perderile dela burse intemplate estempu


la Vien’a se computa intre 7 si 800-de millidne, dra
unii voliescu a sci de unu miliardu intregu; dara
candu vei cauta bene, acelea perderi au lovitu de-a-
dreptulu, immediatu, mai multu numai pe căte-va
sute de case de ale celoru 43 de mii de jidovi si pe
aceia carii au facutu cu ei causa comuna la bursa,
carii si altumentrea numai cătu scumpea tdte midiu-
ldcele de vidtia prin luxulu loru celu nebunescu, si
demoralisâ lumea.

     Partea cea mai mare a locuitoriloru Vienei se
tiene de religiunea romano-catolica, si este inpartita
in 31 de paf ochii, mai are inse si alte 21 baserice
si capelle. 30 monasterie si alte cenobii calugaresci.
Protestanti sunt numai vreo 20 de mii, greco-resari-
teni 1400, era dein alte confessiuni abia vei afla vreo
căteva sute.

     Asiediementele de scientia si cultura in Vien’a
sunt numerdse. Universitatea fundata la anulu
1365, avea in an. 1872 pentru facultatea theologica
8 professori, 2 supplenti si 1 adjunctii; facultatea
juridica 21 professori si 5 docenți; cea de medicina
si chirurgia 40 professori, 52 docenți, 26 adjuncti
si assistenti; cea filosofica 42 professori, 19 docenți
si 1 assistente. In acelasiu anu numerulu studenti-
loru dela acelea facultati ajungea la 3600.

     Facultatea theologica a protestantiloru,
separața de cea catholica, are 6 professori.

     Institutulu politechnicu fundatu dela 1815,
trecuta inse in tempulu nostru prin reforme mari,
are 41 professori, 16 docenți, 3 adjuncti si 18 assi-
stenti, cu aprdpe una miie studenti.

     Academi’a arteloru frumdse fundata la
1707 are in dilele ndstre 14 professori si 3 docenți.

     Scdle medie: 5 gimnasie sdu asia numite
licee, 4 gimnasie reali si 8 scdle reali.

     Scdle comunali si asia numite cetatiene:
93, la care se adaoga 18 scdle private, 2 protestan-
tice si 25 scdle gimnastice.

     Institute de specialități sunt: 4 scdle pe-
dagogice, 1 academia pentru limbile orientali, aca-
demi’a theresiana, scdl’a militaria, alta scdla militaria
technica, academi’a josefina de medicina si chirurgia,
institutulu veterinarii! (pentru vite), academia co-
merciale, scdla de architectura si mechanica, 4 scdle
comerciali, mai multe scdle industriarie pentru diverse
professiuni (meserii), conservatoriu de musica, pen-
sionatu mare de fetitie de cetatieni, aitu pensionatu
pentru fiice de oficiari dein armata, institutu de sur-
domuti si de orbi, căteva seminariuri de clerici.

     Institute pentru cultivarea si Înain-
tarea scientieloru in sensu mai inaltu: Aca-
demi’a imperiale a scientieloru; institutulu geolo-'
gicu alu imperiului; institutu centrale pentru meteo-
rologia si magnetismulu terrestre; comissiunea cen-
trale pentru conservarea monumenteloru de arte; co-
missiunea statistica centrale; institutu militariu geo-
grafica; societate geografica: societate, de horticul-
tura; societate zoologico-botanica; societateâ medici-

— 162 —


loru; societatea jurisconsultiloru; reuniune de inge-
nieri si de architecti; reuniunea dela Vien’a pentru
anticitati.

     Deintre collectiunile mai mari numimu:
Bibliotec’a curtei imperiale; bibliotec’a universitate!;
bibliotec’a privata imper.; bibliotec’a dela politech-
nicu; a academiei de artele frumdse; a museului
austriac»; a principelui Lichtenstein; a Vienei; cabi-
netulu de mineralii; cabinetu zoologic» imper.; gra-
din’a botanica; collectiunea ethnografica; archivulu
imperale alu casei si curtei imper. alu statului; ar-
chivele de pe la ministeriuri; archivulu tierei; archi-
vulu Vienei.

     Collectiuni de arte: Galleri’a de imagini
(pinacotec’a) dela Belvedere; tesaurari’a imp. (Schatz-
kammer); cabinetu de numismatica si de antice; ar-
mamentariu; galleriile mai multoru magnați, cumu
Lichtenstein, Czernin, Schdnborn, Harrach, Roth-
schild, archiducele Albrecht, cumu si alte mai multe
collectiuni de ale privatiloru.

     Mai multe reuniuni pentru cultivarea musicei si
a artei dramatice le atingem» numai că prin trdcatu.

     Institutele filantropice făcu Vienei
mare ondre. In a. 1872 era in aceleași 800 prunci
mici aflati, 2400 orfani, 27,500 sărăci de diverse ca-
tegorii in 18 case de sărăci. In spitalele publice sunt
căte 35 — 36 mii de bolnavi. Cas’a de alienati, casa
de lucru; casele pentru orbi si surdomuti si alte
vreo 80 de institute filantropice private merita ase-
menea se le memoramu.

     Teatre mari stabili se afla in Vien’a optu;
la loculu antaiu sta oper’a cea mare noua, care costa
milliăne.

     MidiuIdee de comunicatiune. Siese caii
ferate esu dela Vien’a in direcțiuni diverse. Calea
ferata de nord» cu gar’a in cerculu sdu coldrea Leo-
poldstadt, aprdpe de Prater. Calea ferata a statului
cu gar’a in cerculu Wieden. Calea f. meridionale,
cu gar’a totu in Wieden. Calea f. apusena, in c. Ma-
riahilf. Calea f. Franciscu-Iosifu cu gar’a in c. Al-
sergrund. Calea f. de nord-vestu, cu gar’a in c. Leo-
poldstadt.

     Navigarea pe Dunăre. Vapdrele societatei
danubiane de corabiere intretienu comunicatiunea cu
Vien’a pe totu cursulu Dunărei, in susu păna la
Passau in Bavari’a, ăra in diosu păna la Orsiova si
mai departe. Loculu desbarcarei este aprdpe, in cer-
culu Landstrasse pe canalu si pe asia numitulu cheiu
sdu tiermu Franciscu-Iosifu. Vapdrele vinu si mergu
pe fiacare di.

     Pentru comunicatiune inlaintru si impregiurulu
Vienei sunt asia numitele equipage (15 fior, pe di),
apoi fiacare, confortable, dra pentru masse mari de
dmeni cale ferate de cai si omnibus in abundantia,
preste totu cu taxe regulate prin auctoritatile publice
ale capitalei.

     Pre cătu partea cea mai vechia a capitalei are
multe strate strimte si strimbe, pe atăta cele-lalte


parti mai noue sunt care de care mare largi si re-
gulate, dra regiunea impregiurulu Vienei este una
dein cele mai frumose , locurile de excursiuni si
petreceri sunt fdrte multe; de aceea, cine a vediutu
Vien’a, va dori se vddia si Schonbrunn, Laxenburg,
Hietzing, Dornbach, Klosterneuburș, Baden etc. etc.

---------

Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1457. Suppl. C. D. T. IV. p. 35- 36.

      Regele Ladislau inca confirma iu possessiunile loru pe fa-
miliile romanesci nobili cunoscute dein alte documente publicate
păna acilea, si anume pe Dionisie, Urbanu (Orbanu), Petru si
Danciulu filii ai lui larulu, dela Salasiu, apoi pe Dionisie filiu
alu lui Candresiu dela St.-Giorgiu, pe Saracinu filiu alu lui
Saracinu, pe Danciulu filiu alu lui Costa si pe Stefanu filiu alu
celuilaltu Candresiu totu dela Salasiu (de susu). Comunele in
care ’si avea acelea familii possessiunile loru, era tdte in corni-
tatulu Huneddrei si anume: Silvasiulu de-diosu, Ohab’a, Ma-
laiesci, Crivadea, Merisioru, diumetate dein Salasiulu-de-susu si
’/₃ dein comun’a Baru.

      Ladislaus Dei Gratia Hungariae, Bohemiae, Dal-
matiae, Croatiae etc. Rex ac Austriae et Stiriae Dux,
nec non Marchio Moraviae etc. Fidelibus nostris
Capitulo Ecclesiae Albensis partium nostrarum Tran-
sylvanarum Salutem et Gratiam. Cum ad humillimae
supplicationis Instantiam..........fidelium Nostrorum

Dyonisii, Urbani, Petri, et Dancsul, per ipsos nobis
exhibitis et impensis, possessiones Also-Szilvas, Ohaba,
Malaiesth, Kryvagye, et Merisor vocatas, ac medieta-
tem Possessionis Felso-Szăllăs, nec non tertiam par-
tem alterius possessionis Baar nuncupatarum omnino
in Comitat» Hunyad partium nostrarum Transylva-
narum exist, habit: in quarum pacifico dorainio, iidem
Dyonisius, Urbanus, Petrus, et Dancsul suos, ac
Dyonissii filii Kenderes de Szent Gydrgy, ac Sze-
recsen filii Szerecsen, et Dancsul filii Koszta, nec
non Stephani filii alterius Kenderes de dicta Szăllăs-
pataka fratrum suorum patruelium progenitores ab
antiquo perstitisse, seque et eosdem fratres suos per-
sistere asserunt etiam de praesenti . . . Imo totum
et omne Jus nostrum Regim», si quod in eis
possessionibus, ac medietate, ac tertia parte pos-
sessionum qualitercumque baberemus , aut nostram
ex quibuscumque causis, et rationibus concerneret
majestatem, simul cum cuuctis suis utilitatibus, et
pertinentiis quibuslibet, praemissis sicuti praefertur stan-
tibus et se habentibus, et dutnnodo dictae possiones,
ac medietates, ac tertia pars possionum ad aliquod
Castrum nostrum Regale, vel officiolatum illarum
nostrarum partium non pertineat, memoratis Dyonisii,
Urbano, Petro, et Dancsul, filiis Jarul de Szăllăspa-
tak, et per eos praefatis Dyonisio filio Kenderes de
Szent-Gyorgy, nec non Szerecsen filio Szerecsen, ac
Dancsul filio Koszta, et Stephano filio alterius Ken-

— 163 —


deres de dicta Szăllâspatak fratibus eorum patru-
elibus, ipsorumque baeredibus et posterități bus uni-
versis vigore aliarum literarum nostrarum Donatio-
nalium exinde confectarum, in perpetuam contuleri-
mus, velimusque eosdem in dominium earundem,
et ipsius juris noștri Regii in eisdem habiti per
nostrum et Vestrum homines legitime facere intro-
duci, super quo fidelități vestrae firmiter praecipien-
tes mandamus, quatenus Vestrum mittatis hominem
pro testimonio fide dignum quo praesente, Demetrius
de Szent-Gyorgy, aut Wlado sive Vlâdul de Csulaj
neve Joannes de Fejerviz, sin Stephanus de Osztroh
aliis absentibus homo noster de Curia ncstra per
nos ad id specialiter deputatus ad facies praedicta-
rum possesionum e. c. t. (reliqua juxta stilum soli-
tum mandati Statutor.) Datum Budae feria quarta
proxima post festum B. Pauli primi Heremitae a. d.
millesimo quadringentesimo quinquagesimo septimo.
Regnorum autem nostrorum anno Hungariae ect. 17-o
Bohemiae vero 4-to.                 >

L. S.
ab extra
appensi.

     In dorso harum literarum haec leguntur: „Exe-
cutio facta est feria quarta secundo scilicet dia festi
Cathedrae B. Petri Apostoli. Homo Regius Deme-
trius de Szent-Gyorgy . . . Capituli Blasius Clericus
Ecclesiae Transylvaniae, nullo penitus contradictore
apparente."

     Originale exstat in Arch. Capit. alb. Transyl-
vaniae.

1457. Supl. C. D. T. IV. p. 42.

     Regele Ladislau confirma t<5te libertățile, drepturile si da-
tinele nobilimei transilvane după essemplulu antecessoriloru sei
regi, inse in generalu, orbesce, fora a specifica nimicu, in câtu
classei nobililoru ii remase in deplina volia a intielege de aci
incolo ori-si ce sub libertăți, drepturi si datine.*)

     Nos Ladislaus Dei Gratia Hungariae, Bohemiae,
Dalmatiae, Croatiae etc. Rex, ac Austriae et Sty-
riae Dux, nec non Marchio Moraviae etc. Significa-
mus tenore praesentium quibus expedit universis, quod
nos consideratis fidelitatibus, et fidelium servitiorum
meritis fidelium nostrorum unive-rsorum nobilium, ac
alterius status possessionatorum hominum partium
nostrarum Transylvanarum, quibus iidem non solum
Praedecessoribus nostris Regibus Hungariae, sed et
nobis gratos reddiderunt, et acceptos, et praesentim
eo respectu, quod ipsi pro noștri honoris augmento
personas, et bona sua fortunae casibus submittere,
damnaque et incommoda suscipere non formidant,
volentes eisdem gratitudinis vicem rependere, promit-
timus, eosdem nobiles, et unumquemque eorum, sicut
majorem, sic et minorem, in omnibus illis eorum


      *) Nefericitulu rege junisioru era portatu de nasu in tdte
părțile, până ce in Novembre alu aceluiași anu fu omoritu prin
veninu datu lui de Podiebrad si de unu episcopu dela Prag’a.


libertatibus, juribus, et consvetudinibus, quibus sci-
licet ipsi temporibus Divorum Regum Hungariae, no-
strorum scilicet Praedecessorum usi sunt et gavisi,
etiam nostris temporibus inviolabiliter tenere et con-
servare. Harum nostrarum litterarum, quibus secre-
tum sigillum nostrum, quo ut Rex Hungariae utimur
est appensum, vigore et testimonio mediante. Datum
Viennae feria tprtia proxima ante festum nativitatis
B. M. Virginis. an. D. 1457. Regnorum nostrorum
Hungariae 18. Bohemiae vero 4.

L. S.

pendentis.

     Ex originali exscripserat Carolus Koppi.

     Copia in Collect. Ms. Diplomatum et Privilegio-
rum per Josephum Dobo de Alba Julia anno 1792.
collectorum in Biblioteca Colleg. Enyediensi.

1458. App. D. Tr. T. VI.

     Michailu Salageanu, carele după mortea lui Ladislau po-
sthumu ajunsese gubernatoriu alu Ungariei, interdice strinsu pa-
tricianului loanu Gerib dela Viugardu, câ se nu mai cutedie a
răpi dela iobagii valachi carii se tienea de capitululu dela Alb’a,
cincidiecimea cuvenita fiscului regescu.

     1458. Datum in Lippa Sabbat . . . Michaelis
Szilagyi de Horogszeg Regni Hungariae Guberna-
toris mandatum ad Joannem Ger6b de Vingarth, ne
a populis, et jobbagionibus valachalibus Capituli Al-
bensis Transylvani proventus quinquagesimales fisco
Regio provenire debentes desummi facere praesummat.

     Exstat in Arch. Capit. Alb. Tran. cista cap. fasc.
7. Nr. 4.

     Edidit Szeredai „Not. Capit. Alb.“ p. 97.

1458. App. D. Tr. T. VI.

     Regele Mateiu confirma în favdrea oppidului Deva privile-
giulu datu de tata-seu loanu Corvinu si de unchiu-seu Michailu
Salageanu.

     1458. Datum Budae feria VI. proxima post fe-
stum B. Jacobi apostoli.

     Mathias Rex ad supplicationem Nicolai Szabo,
et Simonis Bartha Civium Oppidi Deva confirmat et
transummit:

     1. Joannis de Hunyad Gubernatoris Hungariae
Privilegiales, sub dato „Hunyad feria V. proxima
ante festum B. Joannis ante portam latinam 1449.“
expeditas, vi quarum oppido Deva medietatem uni-
versorum censuum relaxat.

     2. Michaelis Szilâgyi Gubernatoris itidem Privi-
legiales sub Dato „Lippa feria III. proxima post
festum sacrat: Corporis Christi 1458. exaratas, vi
quarum Cives oppidi Deva a judicio judicis extranei
eximit.

     Has confirmationales anni 1458. iterum confir-
mavit et transumsit idem Mathias Rex ano J459.
sub dato „Budae feria secunda proxima post festum
B. Ambrosii Eppi.“

1458. Supp. C. D. T. IV. p. 51.

     Regele Mateiu demanda sasiloru, câ se traiesca in pace cu
principele Munteniei.

— 164 —


Mathiae Regis collationales
Castram et' Districtual Bistriciensem etc. Michaeli
Szilâgyi de Horogszeg Hungariae Gubernatori etc.
conferentis.

1458. App. D- Tr. T. VI.

       Regele Mateiu donâdia Bistriti’a cu Valea-Rodnpi, cumu si
 comunele Tdc’a, Siâieu si Siarpatdcu, unchiului seu Michailu
 Salageanu. Dein aedsta diploma aflamu totu-odata, câ distri-
 ctulu Bistritiei fusese parte constitutiva a comitatului
 Dobacei, dein alu cărui territoriu a fostu ruptu cânduva si
 s’a datu successive dspetiloru nemți, cunoscuti sub nume de sasi,
 pe cari’i aducea regii unguresci in tiera. Totu in acd.sta diploma
 avemu si una proba noua, cumu dela catastrofa cea mare dein
 anii 1437 et 1838 mai multe deintre comunele sasesci decadea
 la stare de iobagfa, alaturea cu celea romanesci si unguresci.*)

       Mathîas Dei Gratia Rex Hungariae, Dalmatiae,
Croatiae e. c. t. fidelibus nostris Capitule Ecclesiae
alben. Trans. salutem et gratiam. Cum nos pro fide-
libus servitiis fidelis noștri spectabilis ac magnifici
Michaelis Szilâgyi de Horogszeg, hujus Regni noștri
Hungariae Gubernatoris fratris noștri per eum nobis
fideliter exhibitis, et impensis, Castrum nostrum
Bistricien: in Comitatu de Doboka existens, simul
cum Civitate similiter Bistriciensi, ac perpetuo Co-
mitatu ejusdem, item Districtus Bistricza, Radna-volgye
in dic.to de Doboka, ac Teke et Sajo in de Kolos,
nec non Sârpatak in Thordensi comitatibus partium
nostrarum Transsylvan.arum habitis, ad idem Castrum
et Comitatum pertinentibus, cunctisque aliis utilitatibus,
et pertinentiis ejusdem, et earundem quibuslibet, quovis
nominis vocabulo vocitatis praefato Michaeli Szilâgyi
ejusque haeredibus, et posteritatibus universis, vigore
aliarum literarum nostrarum donationalium exinde
contectarurn, de manibus nostris Regiis in perpetuam
contulerimus, velimusque eumdem in dominium ejus-
dem, et earumdem per nostrum et vestrum homines
i' legitime facere introduci; ideo fidelități vestrae harum
serie firmiter committimus, et mandamus, quatenus
vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum,
quo praesente Andreas de Tholdalag, vel alter Andreas
de.Poka, sin Georgius de Belenj, seu Blasius de
eadem, sive Georgius de Keresztur aliis absentibus
e. c. t. (reliqua juxta stilum mandati statutorii.) Datum
Budae feria V. prox ante fest. 6. Georgii Papae.
an. D. 1458.

      Originale in Arch. Capit. alb. Transylvaniae per
extensum edidit Eder in Schaeser p. 242. 243.

      NB. Katona T. XIV. p. 153. ait: „Nullnm Di-
ploma existere, quo Mathîas Comitatum Bistriciensem
Szilagio contulerit;" sed erravit.

      *) In districtulu Bistritiei sunt, afbra de Valea -Rodnei, 24
comune, in care se afla in dilele ndstre câ la 32 mii de sasi,
numai vreo 12 mii de romani si vreo 4600 unguri. Asia stră-
bunii acestora sasi inca ajunseseră in iobăgia, de si nu asia
aspra câ cea dein comitate. In câtu pentru Valea-Rodnei
cu 30 de comune, dein care astadi cele mai multe se tienu de
districtulu romanescu alu Nasaudului, vedi cele trei diplome ale
regelui Mateiu publicate in Geografi’a lui Benigni pag. 387 —
390.                                    Not’a Red.


        Feria VI. prox. ante Dom. Oculi. Mathiae Regis
   adhortatoriae ut Saxones cum Principe Transalpi-
   nensi pacifice vivant.

        Originale in Tabul. Nat. Saxonicae.
           O

1458. Supp. C. D. T. IV. p. 51.

        Gubernatoriulu Michailu Salageanu inca indâmna pe sasi,
   câ se se aiba bene cu Vladu.

        Feria II. prox. post Dom. Oculi Michaelis Szilâgyi
   Gubernatoris, nomine Regis adhortatoriae, ut Saxones
   cum Ppe. Transal-pinensi Vlad pacifice vivant.

        Originale in Tabul. Nat. Saxonicae.

        Edidit per extensum Engel „Geschichte der
   Walachei.*

1458. Supp. C. D. T. IV. p. 51.

       Epistola a regelui Mateiu cătra Clusiani, in care le mul-
 tiamesce acestora, câ au conlucratu pentru eliberarea lui dein
 captivitate.

       Mathiae Regis Literae, in quibus Kolosvarien-
 sium meritum adducit, quod dum idem Mathîas per
 Ladislaum Regem captivus detineretur, et Ladislai
 asseclae Elisabetham Mathiae matrem, et Michaelem
 Szilâgyi dire persequerentur, tune Kolosvarienses pro
 eliberatione Mathiae constantes allaboraverint.

      Originale in Tabul. Colosvariensi.

      Fragment: edidit Eder in Fehner: p. 135.

1458. Supp. C. D. T. IV. p. 51.

       Regele Mateiu ârta, remitte sasiloru blastematiile pe
care au fostu comissu ei, pre câtu tempu tronulu regescu fusese
in vacantia, âra nobililoru le demanda, câ pe sasii carii in
tempulu turburariloru fugiseră dein sasime pe territoriu feudale,
se’i lase a se reintdree pe la locuintiele loru, adeca se nu’i
iobagdsca.

      Budae in festo B. Stephani Regis. Mathiae Regis
commissionales, quibus Saxones ab injuriis, et nocu-
mentis, quae ipsi tempore interregni cpmmiserint,
expeditos reddit, ac Nobilibus Transylvanis deman-
dat, ut Saxones, qui disturbiorum temporibus ad
terras nobilium cnmmigrarunt, libere, ad sua priora
habitacula regredi sinant.

     Originale in Tabul. Nat. Saxoniae.

      Fragment: edidit Eder in Fehner p. 104. et
134. 135.

1458. Supp. C. D. T. IV. p. 52.

      Unu patriciu sasu anume loanu dela Mergindealu rebellase
in contra lui Mateiu, acesta inse’lu erta si’lu restitue in funcțiunea
de judecătoria in scaunulu Cfncului.

      Die dom. post fest. B. Michaelis Archg. Mathiae
Regis commissionales, quibus Joannes de Mergenthal
ob disturbia contra Regem moța, ex Gerebiatu Sedis
Sink ejectus, per eumdem Regem in Gerebiatum
eumdem restituitur.

     Orig. in Tabul. Nat. Saxonicae.

— 165 —


        . 1458. Supp. C. D. T. IV. p. 52.

’ Regele Mateiu arata, că ar fi avutu oresi-care causa de
a pune in acestu anu pe unchiu-seu Michailu la prinsfire.

      Die dom. post test. B. Franc. Confess. Mathiae
Regis notificatoriae, quod Michaelem Szilăgyi Comitem
Bistriciensem justa de causa incaptivari fecerit.

     Originale in Tabul. Nat Saxonicae.

     Copia in Biblioth. Szecheniana-Regnicolari.

     Vide ejus Catalogum ms. T. I. p. 456.

(Va urma.)



        Glosse ia originea lui loanu Corvinu.

     In continuarea monografiei „loanu Corvinu de
Hnneddr’a" dein Nr. 7 a. c. alu acestui diariu, vine
vorba despre spresiunea „f r a tr e s c o n di v i si o n a-
les.“ Asia adeca numesce loanu Corvinu in decre-
tulu de protectiune dein 1448 pe nobilii dein Ciun-
cisiu: Danu, Voicu, Petru si loanu Sorbe. Relativu
la intielesulu acestei spresiuni, monogrâfistulu dice:
„Nu cumuva Elisabeta, muma Corviniloru, remasa
veduva de primulu seu barbatu Voicu, s’a maritatu
după unu Cincisianu? Care se fia adeveratulu intie-
lesu alu barbarismului latinescu „condivisionalis"
in decretulu dein 1448’alu lui loanu Corvinu? Ace-
ste întrebări remanu deschise pentru scrutători etc.“

     In adeveru silntu cestiuni, si mai cu sdma in
istoria, asupra caror’a unu singurii cuventu bine des-
curcată si intielesu, arunca de multe ori o lumina
decisiva.

     „Fratres condivisionales" in decretulu
dein 1448 mi se pare a posiede mai o asemenea
lumina in cestiunea originei Corviniloru. Care este
adeveratulu intielesu alu acestei spresiuni si in par-
ticulara alu cuventului „Condivisionalis?"

     Acdsta nu vomu potd-o altu-feliu esplică decătu:
antaiu pe bas’a legiloru vechie; a doua, pe usulu si
spresiunile ce intalnimu inca si astadi la familiele
nobili seu boieresci in tier’a ndstra.

     Eta ce aflamu in Tripartitu*) partea prima tit.
67 § 2: „Jus successorium habent fratres carnales
et condivisionales post divisionem: ob quod,
uno eorum sine semine deficiente, alter sine statu-
tione juridica, et alio juris processu, bona defuncti
pro se haeredibusque suis aquirit.*

     Er in § 8 loculu citatu se dice: „Si vero fra-
tres ante 60 aut 100 vel 200 annos divisi fuerant';
ita ut vix geriealogiae ipsorum memoria habeatur,
sed solo quasi nomine „fratres condivisio-
nales" dicantur: tune sine haeredibus emortuo, non
illico, et frater superstes succedit, sed tune utendum
est processu etc.“

     In § tit. 37 loc. cit. cetimu urmatdriele: „Uni-
versa bona, et jura possessionaria inter fratres divisa,


      *) Tripartitum Juris Hung. anotatu de Joane Szegedi.
Tirnavia, 1751.


altero ipsorum haeredibus carențe, etiam post 200
et plures annos, in fratres superstites, et eorum hae-
redes devolvuntur.

     In fine, in tit. 41 § 7 loc. cit. stă: „— Si quis
fratrum, vel aliorum condivisionalium por-
tionem suam sorte divisionis obtentam, sine sua culpa,
sive legitimo litis processu, sive per Turcas, vel alios
hostes vi exclusus amiserit, ad alios fratres con-
divisionales, et eorundem successores regressum
habebit."

     Se se însemne că tdte aceste dispositiuni se in-
tielegu despre nobili, nemeși sdu boieri. Asemenea
se se noteze, că succesiunea in bunurile nobili de
regula eră numai in linia barbatdsca, er femeile avdn
dreptu de succesiune numai candu in literile doria-
tali stă espresu ca fetele au dreptu egale cu fetiorii,
sdu după cumu se dicea, fet’a eră fetioru. Asia dara
dein citatele de susu culegemu:

     1.      Că sub frați condivionali se intielegea
o intrdga familia nobila, care adeca se inpartasiă
dein bunurile date donatiloru originari, chiaru si
atunci candu genealogi a se mai sciă numai dein tra-
ditiune, d. e. după nume, după impartasire dein cu-
tări bunuri nobili, seu si numai după unu „asiă
ne-amu pomenita."

     2.      Că ei si-succedeau in bunuri atătu donatarie
cătu si câștigate chiaru si după 200 si mai multi»
ani, candu adeca genealogi’a nu se mai sciă, fbra
numai cu numele mai erau frați (condivisionali),

     3.      Că ei aveau regresu unii la altii, candu careva
dein ei isi perdea bunurile donate ori câștigate fbra
vin’a lui.

     Ce se atinge de usulu său spresiunile ce le mai
intalnimu inca si astadi la familiele nobili si anume
in districtulu Fagarasiului, amu aflatu urmatdriele:

     Membrii unei familie boieresci său nemesiesci
se numescu frați la mo si ia, de aici frați Ia munte,
frați la mdra s. a.

     In multe locuri unii si-au perdutu cu totulu nu-
mele originarii!, luandu alte nume, d. e. porecle, sdu
după vreo măiestria, ori funcțiune, si nici genealogi’a
nu se mai scie; si numai după aceea se mai scie,
că suntu boieri sdu nemeși, că-ci suntu frați la
mosii’a boierdsca ori nemesidsca.

     Mosii’a dela campu si vetrele dein satu sgntu
mai de regula împărțite in natura si se numescu
numai simplu „impartîtori“ sdu „frați irnpar-
tîtori." Munții si morile nu s’au potutu impartf,
si astu-feliu se numescu frați la munte, frați la mdra.

     Acdsta frați a este atătu de inradacinata ,• in
cătu vorbindu cu boieri sdu nemeși, si cu deosebire
voindu a luă informatiuni in cause processuali ce
trattdza de mosii’a boierdsca sdu nemesidsca, respe-
ctivii vorbescu totu de frate, in cătu ’ti costa tempu
păna candu descurci, că nu e vorba de frate de
sânge, ci de frate la moșii a.

     Frati’a la mosiia o tienu atătu de strinsa, in
cătu, ddca vre-unulu dein familia are procesu cu al-
26*

— 166 —


tulu dein alta familia, dăca le-ar concede legea, n’ar
acceptă martori dein famili’a adversariului, nici atunci
candu sciu bine, că martorii nu stau in nici o rudire
cu adversariulu, candu adeca genealogia este per-
duta chiaru de secole.

     Asia dara spresiunea „fratres condivisio-
nales“ in decretulu dein 1448 oferă cea mai lumi-
năsa si neindoita proba, că loanu Corvinu se tragea
dein famili’a nobila dein Cincisiu.

     După tata ori după muma?

     Me semtiu in deplinu dreptu a dice ca după tata.

     In donatiunea dein 18. Oct. 1409 se dice, că
Voicu, tatalu lui loanu Corvinu, era fiiulu Iui Serbu.
loanu Corvinu in donatiunea sa dein 1447 vorbesee
atătu de Voicu, cătu si de connumele Serbu, că-ci
Sorbe este numai o scalambatura a lui Serbu, si de
scalambatura de nume gemu tdte documentele cele
vechi. Pe Voicu si pe ceilalți dein decretulu seu
dein 1448 i numesce frați condivisionali.

     Donatiunea ce o tace la fiii lui Ladislau in 1447
o face numai secsului barbatescu, si de ăre-ce prin
acăsta donatiune elu nu redica in statulu nobilitariu
pe donati, că-ci ei erau dejă nobili, fără le da nu-
mai bunuri, urmădia că in acăsta familia nobila nu-
mai secsulu barbatescu era asia numitu condi-
visionalu. Dein acestea decurge inessorabil’a con-
secentia: ca loanu Corvinu după tata se trage dein
Cincisiu, dein familia nobila, alu cărui connume se vede
a fi fostu Serbu său Sierbanu; mai incolo, că Voicu
tatalu lui Corvinu n’a potutu nici decnmu că insusi
se vina dein Munteni’a, că-ci atunci loanu Corvinu
nu potea vorbi de „fratres c o n d i vi si o n a 1 e s“,
fără numai de frați de sânge său celu multu nepoti
de frate.

     Dar nobilulu Voicu, amintitu in decretulu dein
1448 nu i-a fostu nici frate nici nepotu de frate;
că-ci in casnlu d’antaiu ’lu numea frate de sânge
(frater carnalis); ăr alu doilea casu este absolutu im-
posibile. Voicu dein decretulu dein 1448 este iden-
ticu cu celu dein diploma dela 1447. Dein ambe
aceste documente, si mai virtosu dein celu dein urma,
se vede că Voicu si ceialalti: Danu, Petru si loanu,
erau betrani, că-ci se destinsesera iu multe resboie,
cumu se vede dein insusi cuvintele diplomei „in me-
moriam nostram revocatis multimodis fidelitatibus,“
si mai la vale: „quibus ipsi sacrae regni Hungariae
Coronae, et expost nobis in plerisque .... expedi-
tionibus." Astu-feliu loanu Corvinu le face donatiuni
că la nesce veterani emeriti, va se dica ei erau pe
atunci celu pucinu de etate cu loanu Corvinu, care
pe la 1448 trecuse de 60 ani.

     Asia dara Voicu, Danu, Petru si loanu erau
consângeni mai de departe ai lui loanu Corvinu, său
după terminulu juridicu de atunci, numai fratres
condivisionales.

     Se me resumu:

     Prin insusi documentulu lui loanu Corvinu, si
cine pote sci mai bine decătu elu despre famili’a lui,


este probatu: antaiu, ca elu se trage după tata dein
Cincisiu; a dou’a, că famili’a dein care se trageâ
era vechia in Cincisiu cu dreptu de cneziatn (more
kenesiatus hue usque perstitisset), cumu se dice in
diplom’a dein 1447.

     Asia dara este fabula, că tatalu lui loanu Cor-
vinu insusi ar fi venitu dein Munteni’a. Era acei
istoriografi, cari voru se nasca pe loanu Corvinu dein
o alta națiune, ăr nu dein cea romana, faurescu mi-
tologia. Mai remane a se resfrange una obiectiune
ce ar pote-o face unii vechimei familiei Corvinesci-
loru in Cincisiu.

     In diplom’a lui Ladislau postumulu dein 1454
se dice, că famili’a Corviniloru numai in 1409 a ca-
stigatu in regatulu Ungariei moștenire, proprietate de
pamentu prin donatiune: (Prima haereditate in hoc
regno nostro donatus.) Asia dara acăsta contradice
vechimei familiei Corviniloru in Cincisiu.

     Se pare numai!

     Acăsta spresiune in diplom’a dein 1454 se re-
fere la. nou’a donatiune dein 18. Oct. 1409 data de
Sigismundu lui Voicu, care va se dica, că Voicu eră
dejă nobilu donatu, si acuma numai i se recunăsce
de nou donatiunea cea vechia.*) Ladislau in di-
plom’a dein 1454 nu potea vorbi mai oficiosu de-
cătu pe bas’a documentului Ce se află in archivu, va
se dica pe bas’a nouei donatiuni date cu 46 ani mai
inainte — in 1409.

     In fine mai adaugu, că famili’a nobila sub nume
de „Morzzinai“ (Margineanu), dein care se dice
că s’ar fi trasu Elisabet’a mam’a lui Corvinu, o aflamu
in nou’a donatiune dein 1439, adeca contemporana
cu loanu Corvinu si parentii lui, data de regele Al-
bertu lui Candea dela Suseni dein valea Hatiegului,**)
unde intre comisarii incredintiati de regele că se in-
troducă pe donati in possessiuni, aflamu si pe unu
„Mursina de Demsess,“ care va se dica Mar-
gineanu dela Densusiu.                             ᵣ

     Densusiulu este 7—8 6re departe, de Cincisiu
peste păduri. Este dar fărte probabile, că mam’a lui
loanu Curvinu se fia fostu chiaru dein acăsta familia,
care se vede că a fostu familia nobila, vediuta pe
acelu tempu.

     Famili’a nobila sub acestu nume adi nu mai
esiste in Densusiu. Ea se va fi prefacutu prin că-
sătoria, ori po'te prin stingerea liniei barbatesci in
famili’a Lucacesci, care afara de parentii mei, cari
inse nu s’au nascutu in Densusiu, a fostu singura
familia nobila si ■ cu mari possessiuni in Densusiu;
acumu inse si acăsta, in linia barbatăsca se stinge,
că-ci ultimulu ramu barbatescu va trece dein viătia
fbra următori de secsulu barbatescu.

Ar. Densusianu.


       *) Nova Donatio est prioris donationis legitime factae ite-
rata roboratio. Trip. part. I. tit. 36 si 37 § 1 edit. cit.


       **) Transilvaui’a Nr. 7 a. c.

— 167


        Contribuiri la fondulu academiei

    incurse pre tempulu dela 18. Maiu păna in 8. luniu s. c.

      I.        Prin dn. losifu Crisianu, advocatu in Abrudu, s’au tra-
mistl că contribuiri incurse in favorea fondului academiei cu oca-
siunea serbarei dilei de ³/ₗₐ Maiu dela următorii domni:

      Mateiu Nieol’a, advocatu 100 fr. '*

      Sebastianu Henzelu, proprietariu 50 fr.

      Georgie Ivascu, negutiatoriu 25 fr. si 4 actie in pretiu
nominalu de 37 fr.

      Ioane Papu, proprietariu 20 fr.

      Anania Moldovanu, conc. adv. 20 fr.

      Corneliu Tobias, primariu 15 fr.

      losifu Crisianu, advocatu 15 fr.

      Ioane Suciu, capelanu in Rosi’a 10 fr.

      Alecsandru Vasiiu, proprietariu in Abrudsatu 10 fr.

      Alecsandru Danciu, notariu in Buciumu 10 fr.

      Nicolau Veltianu 5 fr.

      Alecsandru Ciura, parochu 5 fr.

      Nicolau Cirlea, proprietariu 5 fr.

      Petru Mihailoviciu, măiestru 5 fr.

      Georgie Sicde, proprietariu 5 fr.

      Valeriu Henzelu, unu copilasiu de 7 ani, 1 galbenu de
10 franci.

      Ioane Toda, preotu în Buciumu 3 fr.

      Nicolau Lobontiu, negutiatoriu 2 fr.

      Solomonu Coroiu, proprietariu 2 fr.

      Petru Chendi, ospetariu 2 fr.

      Ioane Hatieganu, decente 1 fr.

      Sum’a 310 fr. v. a. si 4 actii cu sortitura in pretiu..no-
minalu de 37 fr. v. a. si 1 galbenu de 10 franci.

      II.        De asemene prin dn. Alecsandru Darabantu, jude reg.
de cercu in Mociu, s’au tramesu câ contribniri incurse totu in
favdrea fondului academiei cu ocasiunea serbarei dilei de ³/₁₅.
Maiu dela domnii următori:

      Lud. Simonu, propriet. in St. Georgiulu de Campia 20 fr.
      lacobu Mog’a, propriet. in Frat’a 10 fr.

      Ioane Moldovanu, protop. gr. cath. in Cătină 10 fr.

      Andreiu Albonu, protop. gr. cath. in Palatca 5 fr.

      Petru Ratiu, protop. gr. cath. in Cosiogna 5 fr.

      Vasiliu Popescu, preot, gr. cath. in Sucu 5 fr.

      Ioane Florianu, preotu gr. cath. in Berchesiu 2 fr.

      Ioane Mariasin, propriet. in Budatelicu 3 fr.

      Sim. Suciu, propriet in Tiagsioru 1 fr.

      Andreiu Iliesiu, propriet. in St.-Georgiulu de Campia 1 fr.
      Hieronimu Bozacu, cancelistu reg. de jud. in Mociu 5 fr.
      Alecsandru Darabantu, jude reg. de cercu in Mociu 10 fr.
      Michaila Angelu, protop. gr. cath. in St.-Mihaiutelke 5 fr.
      Theofilu Hosszu, subinspect. reg. de scdle 5 (cinci) galb.
      Sum’a totale 82 fr. si 5 (cinci) galbeni.

      Sibiiu in 8. luniu 1873.

                                 Dela secret, asoc. trans.



Nr 115,125 —1873.

        Contribuiri Ia fondulu academici de drepturi,

incurse dela 18. Maiu păna in 8. luniu a. c.

      I. Prin dn. protop. in Bistritia, Alecsandru Szilasi s’au
tramesu 12 fr., si anume:

      Dela domnii Ioane Botta, vigilu de telegrafii in Bistritia
1 fr. Alecsandru Szilasi, protop. 1 fr. Pantelimonu Pecurariu,
cancelistu la oficiulu edile 1 fr. lacobu Frumosu, c. r. locote-
nente primariu in regim. Nr. 63, 2 fr. Nicolau Popp’a, c. r. loco-
tenente prim, in regim. Nr. 63, 2 fr. Sofroniu Iliutiu, c. r. lo-
cotenente 2 fr. c. r. locotenente prim, iu reg. Nr. 63, 2 fr.*)
Pavelu Luncanu, propriet. de hotelu 1 fr.

      Sum’a 12 fr.


      *) Aici lipsesce numele si connumele.              Red.


       II.| Dela dn. protop. alu Sibiiului, Ioane V. Rusu câ rat’a
a III.'dein ofertulu apromisu (de 20 fr.) 5 fr.

      Sibiiu 8. luniu 1873.

Dela secret, asoc. trans.



        Adunarea generale,

pe care o va tienea asociatiunea transilvana pentru
literatur’a si cultur’a poporului românu in 11. Aug.
a. c. la Deva, promitte a fi una dein cele mai inte-
ressante, dein câte amu avutu dela 1861 inedee. Las’
că Deva este situata pe lini’a calei ferate care acuma
se intende păna la marginea orientale a tierei, prin
urmare caletori’a este fdrte multu înlesnită, dara apoi
cestiunea alegeriloru noue pe următorii trei ani, tre-
bue se interessedie pe toti membrii dein tdte părțile
tierei; expositiunea de manufapture femeiesci ne va
readuce amente pe cea dein 1862 dela Brasiovu si
ne va desdauna in cătuva pentru bajoțjur’a ce s’a fa-\
cutii romaniloru in despartiementulu ungurescu alu ,
expositiunei universale dela Vien’a; preste acestea,,
toti cati voru concurge la acea adunare, voru simt! in .
sufletele loru satisfacția ne indoita, că adeca de una
parte aducu omagiulu loru la spiritele atatoru mari
barbati romani, carii au esitu dein comitatulu Hune-
ddrei atătu inainte de sublimii trei Cor vi ni, câtu-
și pe urm’a loru; in fine voru aduce dresicare conso-
latiune si inspira sperantie la acea parte a popula-
tiunei romanesci transilvane, care după mărturisirea
toturoru căti cunoscu marele principatu alu Transil-
vaniei, a fostu păna acilea cea mai reu tractata si
tiranita, detiennta in sierbitute, in nescientia si întu-
necime ndgra si spaimantatdria, insultata, denunciata
si împilata prin mulțime de renegati esiti totu dein
sinulu ci, renegati fdrte periculoși, alu caroru cara-
cteru si ale caroru portari se potu asemena numai cu
caracterulu si cu purtările renegatiloru mohamedani
esiti dein sinulu croatiloru si serbiloru dein Bosni’a
si Hertiegovin’a, seu deintre grecii dein Fanaru, carii
toti au fostu si mai sunt adeveratu biciu de focu
pentru populatiune.*)



        C o 1 e r’ a.

      In acdsta fdlia s’a mai vorbitu despre colera,
despre originea, de natura ei si despre midiuldcele



      *) Abia au trecutu patrudieci de ani, de candu renegatii
dein tiăr’a Ilatiegului aduseseră lucrulu de bou, si asia departe, in
cătu mai multoru comune rurali nu le era permissu că se aiba
parochi de confessiunea loru, dein care causa mulțime de prunci
morea nebotezati, mortii se ingropâ fora preotu, concubinatele se
înmulțiseră, pentrucă nu avea cine se cunune. Vedi despre
acestea protoedllele siedintieloru trimestrali dein comitatele Hu-
nedora, Alb’a infer., Clusiu deintre anii 1830—3, cumu si actele
dietei dela 1834, apoi si raporturile episcopului Ibanu Lemeni
dela 1833—4 cătra curtea imperatesca, si mai multe processe si
recursuri ale episcopiei de la Sibiiu.

— 168 —


  cumu s’ar potea evita unu morbu asia periculoșii.
 Dein luna trecuta incdce se aducu sciri dese despre
 prorumpere de nou a eolerei in diverse tieri, inse si
 in Transilvani’a, la Clusiu si inpregiuru, pe unde
 moru dmeni multi de colera. Medicii au inceputu
 a recomenda locuitoriloru cu totu-adensulu midiuldce
 preservative; intr’aceea pre cătu aflaramu noi, toti
 sunt de acordu, că cuibulu celu mai blastematu alu
 eolerei este putorea, ne cur a ti’a, adeca locuintie
 neaerite si inputîte, dmeni scărnavi, nespalati, putu-
 rosi, carii nu sciu ce este ap’a pe corpulu loru, gu-
 nbie si excremente putrede si puturdse, locuri baltbse
 etc., cumu si mancarea de bucate nesanetdse, de
 p<5me necdpte, si beți’a, apoi passiunile furidse, des-
 frenarile.

       Dn.'dr. Vas. Sabo dela Sibiiu a publicatu unele
 invetiaturi fdrte folositdrie in contra eolerei. Noi le
 vediuramu tipărite numai in limb’a magiara, speramu
 inse că se voiai publica si romanesce.



Bibliografia.

      DER OSTEN, Orgafi fiir .Politik und Volks-
 wirthschaft, Kunst und Literatur.

      Pucine sunt acelea diarie scrise in limb’a ger-
mana, care se voliesca a se interessa de poporulu
romanescu si de afacerile natiunei ndstre; dara sunt
si mai pucine acelea diarie germane, care scriendu
despre noi, se fia bene si drepții informate si se le
placa a scrie adeverulu, fbra passiune si fbra reser-
vatiuni mentali. Miculu, dara solidulu diariu „Osten“
ilu potemu pune cu totu dreptulu in rangulu diarie -
loru imparțiali, care lauda numai ce e de laudatu,
mustra si infrunta totu ce merita a fi mustratu si
infruntatu, 6ra afacerile romaniloru dein vieti’a pu-
blica le urmaresce cu mare atențiune, le-ar urmări
si mai bene, deca s’aru afla mai multi individi, carii
se nu’si pregete a’i subministra informatiuni essacte.
Eta deci căușele pentru care noi inca recomendamu
diariulu Osteu celoru carii cunoscu limb’a germana,
si carii mai departe se potu informa dein anunciurile
ce urmedia mai la vale.

      „Die neueste Nummer (Nr. 24) des in Wien er-
scheinenden politischen Wochenblattes „der Osten“
bringt folgende Artikel: Zur Situation. — Die Cas-
senscheine und das Falliment der Wechslerbank. —
Die Gefahren fiir unser Eisenbahnwesen. — Zur Pferde-
zuchtfrage. Aus Kronstadt. — Inland. — Aus-
land. — Wiener Nachrichten. — Communales. —
Gesshăfts-, Handels- und Borsenzeitunff. — Neueste
Friichten- und Kijrnerpreise. — - Lotto. — Răthsel.
Cursbewegung.

     Das „Sonntagsblatt,“ welches alle Abon-
nenten des „Osten" jede Woche gratis erhalten, bringt
eine Erz'âhlung „Aus bbser Zeit," welche in der


Epoche der deutschen Bauernkriege spielt, ferner
einen Artikel liber das Jordanfest in Peters
burg nebst einer grossen Illustration; ebenso eine
Beschreibung des Berges Athos, wo sich die be-
riihmteste Mbnchsniederlassung der griechisch-orien-
talischen Kirche befindet, nebst Illustration; ferner
eine historische Skizze, „Eine Kronenfahrt“, deren
Held der Polenkbnig Stanislaus Leszczynski
ist, endlich eine Biographie des vielbesungenen „Rit-
ters ohne Furcht und Tadel“, dessen wahrer Name
Pierre du Terrail, Herr von Bayard gewesen, und
noch zahlreiche andere Artikel..

     Nro. 25 der in Wien erscheinenden politischen
Wochenschrift „der Osten“ enthalt nebst vielem
Anderen folgende interessante Artikel: „Allianz
zwischen Slavismus und Romanismus.“ —
„Die Czernovitzer Metropolie.“ — „Die
Wahlreform in der Bukovina.¹¹ —

     In dem illustrirten „Sonntagsbl atte“, wel-
ches die Abonnenten des „Osten“ jede Woche gratis
erhalten, hat eine nene Novelle, betitelt „Beelzebub‘‘
begonnen, und ist von dem sonstigen Inhalte der
diesmaligen Nummer die schone Illustration ,-Em
Urwald in Australien“ nebst beschreibendem
Texte, sowie ein iiberaus spannender und lehrreicher
Artikel iiber die Funktionen des menschlichen Kbr-
pers unter dem Titel ,,N ur ein Tropfchen
Schwei&s“ aus der Feder des beriihmten Forschers
und Redacteurs der Berliner ,,Volkszeitung“ Herrn
A. Bernstein, hervorzuheben.



      A esitu de sub tipariu brosiur’a I. dein „Ma-
nualulu popular iu de agr icul tur’a prac-
tica, inzestratu cu mai multe ilustratiuni despre cele
mai insemnate unelte agricole si dedicații asociatiunei
trans., pentru literatura si cultur’a poporului romanu,
de Georgie Vintila, inspectoriu silvanale districtuale.

      Cuprinde: Nutri ti unea si c o m p o s i t î u n e a
planteloru; pamentulu, clasificarea, lu-
crarea si i m b u n a t a t i r ea lui si o părticică dein
capitululu despre gunoiu. Abonamentulu se face
la auctorele in Fagarasiu. Pretiulu unei brosiure este
40 cr., cu trimitere prin poște 46 cr. Dela 10 ecs.
se dă unulu gratis. Brosiur’a II. inca se va trimite
cătu de curendu dn. abonenti, 4 cble suntu deja ti-
părite.*)

--- ------- ,

     *) Celelalte diuarie naționali inca suntu rogate se bine-
voiâsca a reproduce acestu avisu.                   V.


Cehi dein urma protocollu dela 8. luliu
alu siedentiei comitetului cu acclusele sale ne venf


numai eri, pre candu acestu Nr. se tiparia. Ilu
vomu publica in Nr. următorii!.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a RSmer & Kamner.