------------

Acesta Mia ese
cate 3 c61e pe Juna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru strainatale
ₑ 1 galbenu cu porto
V? Posteⁱ> fiO’

-------------


W

Auonamentulu se
face numai pe cate
1 anu, intregu.
Se abonecțfa Ig,Comi-
tetulu asociâiiuaei in
Sibiiu. seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori. ?





                TRANSILVANI’A.




            F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
            si cultur’a poporului romanu.


        Nr. 13.          Brasiovu 1. luliu 1873. Amilii VI.


8 uni ari u: loanu Corvinu de Hunedor’a.: (Urmare.) — Reflexiuni la discursulu dlui Vintila. — Colectiune de diplome istorice
transilvane. (Urmare.) — Ordinea lucrariloru adun. gen. XIII. — Procesu verbale. — Regulamentulu bibliotecei despart, cerc. IJ.


loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale i m-
mortali.


(Urmare.)


      Pre langa avuțiile castreloru turcesci au mai ca-
diutu in manile ostasiloru lui Corvinu doue sute de


flamure, cu vreo cinci mii de captivi, de si unii vor-
bescu de mai multă mii. Intre cei remasi morti pe
campulu său mai bene, in valea bătăliei, au fostu in-
susi belliducele Sehabeddin, mai multi bei, precumu
Osman, nepotu alu faimosulu belliduce. Timurtasch,
Omer, Eiriz, lacobu, Chisi si Dedefutak, toti gene-
rali de renume. Sultanulu perdti in acea batalfa una
dein armatele sale cele mai frumăse, ăra numele lui


loanu Corvinu, său cumu ii dicea turcii, lancu, a-
junse a fi si mai ^terribile pentru mohamedani, cu
atăta inse mai gloriosu pentru lumea christiana. Scri-
ptorii grecesci dein acelea tempuri comparara pe
Corvinu candu cu Achilles, candu cu Hector. loanu


Corvinu restitui, precumu dice si cornițele losifu Te-
leki, renumele si glori’a armeloru unguresci, care in
dilele lui Sigismundu se întunecase, inse totu asia
elu restabili si sustienh renumele si glori’a armeloru
romanesci, pentrucă in batali’a cea de cu prima-
țvăra de langa Sibiiu si in acesta dela luliu dein di-
'gtrictulu Hatiegului, partea mai mare a trupeloru lui
jCorvinu a constatu dein romani, cu cnezii său pri-
marii si cu alti boieri său aristocrati romani esiti dein
comitatele si districtele romanesci („Districtus vala-
cbicales“) că comandanți in fruntea bataliăneloru ro-
manesci. Eră si lucrulu celu mai naturale că dein


romani se se compună grosulu armatei romanului
loanu Corvinu, pentrucă districtele romanesci, averile,
familiele si viețile romanesci era cele mai multu es-
puse la invasiunile si devastatiunile turciloru; pre
candu familiile magiare isi caută scapare dein colo
de Murasiu si de Șomesiuri, pe unde si locuia in
partea loru cea mai mare, ăra sasii se tragea sub
scutulu muriloru de cetati făcute de mai multi regi
si de tiăra, ;— daco-romanii său trebuea se dea peptu
cu turcii in largulu câmpului, său dăca acăsta nu se
mai potea, se scape numai cu viăti’a golana in ascun-
seturile muntiloru, lasandu’si locuinti’a in pred’a fla-
careloru. Batali’a castigata de ardeleni in luliu 1442


asecură tiăr’a pe tempu indelungatu de invasiuni, ăra
comandantiloru turcesci le trecă voli’a buna de a mai
sparia pe ostasii lui Corvinu cu aratarea turbanului
loru.

     loanu Corvinu, omu religiosu cumu a fostu, a
demandatu, că se se faca in tăte basericele tierei ro-
gatiuni de multiamita lui Ddieu, pentru victori’a stră-
lucită, ce Ie a datu cu acea ocasiune.

     De acf incolo scriptorii differu in enarrarea fa-
pteloru lui loanu Corvinu pentru restulu anului 1442.
Unii voliescu a sci, că Corvinu indata după aceea
ar fi trecutu in Munteni’a, nu numai spre a perse-
cuta pe turci păna preste Dunăre si mai departe, ci
si spre a se bate cu Vladu II. Dracula, care ărasi
ar fi cadiutu in prepusu, că a datu man’a cu turcii.
Acf inse chronicarii se încurca asia de tare si con-
funda evenimentele de inainte cu cele dein acestu ’
anu intr’unu modu, in cătu păna acumu nici-unu
criticu nu a sciutu ce se alăga dein spusele loru.
De altu-mentrea confusiuuea este chiaru la Bonfinius
si la Chalcocondilas. Voru mai venf alti critici mo-
derni că se o descurce; noi acilea vomu merge mai
multu numai pe urm’a unoru documente autentice,
dein care mai aflamu unele fapte memorabili de ale
lui Corvinu.

     Corvinu a tramisu si asta-data mulțime de trofee
la Buda, care au fostu recepute cu bucurfa atătu mai
mare, că tocma pe atunci sultanulu Murad II. că si
cumu ar fi fostu siguru de victori’a sa in Transil-
vani’a, tramisese la regele Vladislau ambasadori, carii
se’i căra Belgradulu serbescu, tributu si pe de asupra
pe loanu Corvinu de ostatecu (obses). Regele rece-
puse pe ambasadorii turcesci cu pompa mare, elu
inse avă atăta mente, că se nu le dea nici-unu re-
spunsu decisivu, păna ce nu va asculta si pe Cor-
vinu si anume păna ce nu va lua scire despre re-
sultatulu bătăliei. Dupace’i venf regelui scirea prin
cursori iuti despre gloriăs’a batalfa, ambasadorii tur-
cesci se departara dela Bud’a cu budiele inflate. Se
păte, că in aceleași dile, adeca in urm’a victoriei,
loanu Corvinu a mersu in persăna la Bud’a, in tota
casulu inse elu s’a reintorsu curendu la postulu șefi
de vodă alu Transilvaniei si banu alu Severinului,
pentrucă se tiena in ochi de aprăpe tăte ulteriărele
mișcări ale turciloru. Dein documentulu* de impa-
23

146 —


ciuire si cuscrfa inchiaietu intre Corvinu si intre G.
Brancoviciu la an. 1444 se culege, că Corvinu totu
ar fi mai trecutu si in 1442 in Bulgari’a si ar fi de-
vastata tienuturi turcesci, după usulu acelui tempu,
spre a insufla terrdre si a’i tienâ departati dela frun-
tarie. Ceea ce se scie de sigura este, că in anulu
ce a urmata, adeca 1443, Corvinu ârasi avă mari
bătălii cu turcii, inse despre acelea mai la vale.

      Mdrtea fratelui mai micu loanu. S’a
vediutu mai susu, că Ioana Corvinu mai avuse unu
frate, totu loanu cu numele, carele pre cătu era in
vidtia se întrecea cu frate-seu mai mare atătu in vir-
tuțile ostasesci, cătu si in alte calitati frumdse ale
spiritului si ale ânimei.*) Acelu frate loanu minor
a moritu in servitiulu statului si anume in alu Tran-
silvaniei; inse anulu repausarei sale nu se scie cu
securitate; dara dein dresi-care combinatiune ce se
face după documente, se presupune că elu a cadiutu
in nna dein cele trei bătălii avute cu turcii in an.
1442 pe pamentnlu Transilvaniei. Ceea ce se scie
cu t6ta certitudinea este, că frate-seu loanu dein es-
sempiari’a charitate si pietate ce avuse pentru sufle-
tulu fratelui seu, prin diplom’a sa dela 1442 face la
capitululu canoniciloru dein Alb’a-Iuli’a si anume la
basenc’a cu patronulu Michailu archangelu ^donatiune
ₜ, ,,de patru comune rurali, anume Bulgarii^ Cergedu,
• Giomalu (Jomalu, Diomal) si Tino'du, inse cu acea
conditiune, câ acei canonici si toti successorii loru
in tdte tempurile se fia obligati a face s. liturgia in
numit’a baserica- si anume in tdta sambat’a in ondrea
prea curatei vergine, totu aduo’a di a septemanei
. pentru sufletele celoru repausati, si erasi totu a patr’a
di in laud’a sântului spiritu. câ se liimine pe dmeni,
dra in alte dile ale septemanei se se cânte liturgi’a
pentru sufletele mortiloru regulatu la altariulu docto-
riloru fără de argintu si martiri Cosma si Damianu,
in aceeași baserica. Sublima virtute este amdrea,
cliaritatea intre frați si' sorori. Dein contra, vai si
dra vai de acelu poporu, la. care nu vei afla chari-
tate nici macaru intre fratieni si intre ceilalți consân-
geni, pentrucă dein mare nefericire, se afla desbinati
jprin egoismu si rapacitate. Se ne fia si in acestu
Yespectu fapt’a lui Corvinu de modellu. Eca cumu


      *) f£ca cuventele regelui Ladislau posthumu..... Prae-
fatus Joannes, certe dudum fidelitatis opera continuo crescente
augens, et in ipsius genitoris noștri obsequiis ac expeditionibus
bellicis, quas idem sive adversus nonnullos rebelles regni sui
Bohemiae, seu contra Teucros (Turcos) lăudabili semper exitu
confecit, nune p r u d e n t i s con sili arii, nune vero s tren ui s-
simi militis agens officium, adeo foit continuus et utilis, ut
ab eodem genitore nostro primum de milite ad nostrum Baro-
natum regni, Bani videlicet Zeuriniensis, qui clarus Baroniae
titulus est, insiguibus meritis creatuS sit, ubi et gloriosa tandem
adversus Teucros illis partibus oppido infestos, proelia ipse et
egregius quondam alter Joannes de ipsa Hunyad, miles, .sibi
sangvine frater, fortissimaque strenuitate par et so-
ci u s, victorioso semper fine saepius confecerunt etc. etc. Di-
plom’a dein 1453.


împarte elu cu frate-seu, atătu benele pamentescu,
cătu si pe . celu cerescu.*)

     In an. 1442 loanu Corvinu face unu scaimbu
de possessiuni cu unu nobilu anume Dionisie dela
Farnasiu, carele ’i dă B u ce r dea Iftem ’comit. Albei
de langa Blasiu, pentru alte duoe comune numite
Filpesiulu sasescu săa micu in comit. Clusiului,
si Filpesiulu ungurescu in comit. Turdei. De aici
s’ar vedea, că după batali’a dela Pdrt’a-de feru loanu
Corvinu mai avă tempu a se ocupa si cu afacerile
sale private si cu cele interne ale tierei. Pe la finea
acestui anu s’a midiulocitu abia si pacea intre regele
Vladislau polonulu si regin’a veduva Elisabet’a, după
care inse acesta morf in curendu, adeca la 19. De-
cembre 1442.

     După mdrtea Elisabetei cătiva dein acei oligarchi,
carii păna aci tienusera cu dens’a, trecură in partea
regelui Vladislau, precumu si unele despartiemente
de dste, care era de naționalitate cechi, s’au retrasu
in patri’a loru, crediendu că cu atăta s’a curmatu
bellulu civile.’ S’au insielatu. Mai multi oligarchi,
căteva cetati si in fruntea loru cunoscutulu generariu
cechu, betranulu loanu Giskra, faimosu pentru erois-
mulu seu, câ si pentru rapacitatea si barbari’a sa,
perseverară pe langa miculu Ladislau posthumu, tra-
misera deputati la imperatulu Fridericu rogandu’lu câ
se le dea ajutoriu in contra lui Vladislau polonulu,
pe care volia se’ln destronedie si . se’lu scdtia dein
tidra. Deocamdată se parea, că Fridericu ar volf se
le ștea in ajutoriu, după aceea inse curendu se re-
trase in positiunea sa cea misteridsa, in una specie
de passivitate, pe care istoricii nici păna astadi nu o
potu esplica in altu modu, decătu că planulu ascunsu
si reservatu alu lui Fridericu ar fi fostu, câ in cele
dein urma delaturandu si pe Vladislau, si pe nepo-
tielulu seu, pe Ladislau, se pună elu man’a pe tdta
Ungari’a cu tierile căte se mai tienea de ea. Asia
dara prin mdrtea Elisabetei Ungari’a si Bohemi’a se
pacificaseră numai pe mm momentu, si deca bellulu
civile nu a proruptu de non, caus’a fu mai multu
numai ano-tempulu, că-ci intraseră in ern’a anului
1443. Intr’aceea se mai făcură unele încercări de
apropiere intre Fridericu si Vladislau, de si fără re-
sultate mari; inse acelea resultate pucine au fostu
mai multu fructulu fatigeloru puse de cei duoi preoți
dein Rom’a, barbati de renume istoricii, adeca Aeneas


      *) Cuventele diplomei: Supplicarunt itaque nobis, ut nos
praedictas possessiones ipsis Dominis et Ecclesiae ipsorum, in-
tuita nostrae salutis et quondam egregii Joannis Minoris de Hu-
nyad, militis militum, fratris noștri charissimi, in
actu reî publicae, in partibus Transilvania defuncti et
in praedicta Ecclesia B. Michaelis Arcbangeli tumulati, animae
refrigerio remittere et declarare dignaremur, in cujus recompen-
sationem praedicti domini disposuissent inter șe pro salute qui-
dem nostra et dicti fratris noștri charissimi, stipendiis spirituali-
bus occurrere etc. etc. Vedi acesta diploma la Ant. Szeredai
Notitiae Capituli Albensis Trans. pag. 87 si la G. Fejâr Genus,
Incunabula etc. pag. 46 -50.

— 147 —


Sylvius, carele pe atunci era secretarii! aln irnpe-
ratului Fridericu, si cardinalulu lulianu C e s a r i n i,
cnnoscutu istoriciloru in calitatea sa de commissariu
alu papei in contra hussitiloru dein Bohemi’a, comis-
sariu la conciliulu de Basili’a, pe care l’a deschisu
elu in numele papei, midiulocitoriu intre greci si la-
tini in conciliulu dela Ferrara tienutu cu scopu de
a se impaca grecii cu latinii, in fine că legatu alu
papei Innocentiu in Ungari’a, tramisu cu scopulu
duplu, de a impaca pe regi si de a porni unu bellu
esterminatoriu in contra turciloru asia, in cătu se’i
scdtia cu totulu dein Europ’a, salvandu de-odata si
pe greci si pe baseric’a loru de tirani’a turcesca.
Scriptorii afla, că acestu lulianu Cesarini, nascutu
dein una familia patriciana dein cele mai de frunte,
omu de talente rari si de cunoscientie intense, după
temperamentu si caracteru ar fi fostu multu mai bunu
ostasiu decătu preotu.

VI. Preparative bellice si campani’a cea
lunga dein Bulgari’a in 1443.

     Victori’a dupla reportată de cătra loanu Corvinu
la Sibiiu si la Pdrt’a-de feru asupra turciloru, si inca
numai cu dste ardeldna, a inferbentatu spiritele in
mai multe tieri, nu inse in acea mesura, in care spe-
rase cardinalulu lulianu Cesarini, alu cărui scopu era
că se scdle asupra turciloru espeditiune cruciata, pre-
cumu se intemplase odenidra in contra spraceniloru,
■ cu scopu de a lua dela ei Ierusalimulu si tdte lo-
curile sânte. < In secululu alu 15-lea se astemperase
fdrte multu acelu fanatismu religiosu alu popdraloru,
de care fuseseră coprinse in dilele lui Petru eremi-
tulu, Godefridu s. a. Imperatulu nemtiescu si preste
totu nemții se interessă pe atunci prea pucinu de
turci; nici-unulu dein ei nu prevedea, că preste una
suta de ani turcii dra se ocupe nu numai Bud’a, ci
că avea se strabata si păna sub murii-Vienei, se
ardia si se devaste in Stiri’a, Carinthi’a si Austri’a
inferiore. Preste acdsta, cavalerii si oligarchii nem-
tiesci pe atunci (si mai tardfu)-cu nimicu nu era mai
buni decătu turcii si decătu tatarii, barbari crudi si
răpitori unii că si altii, precumu arata istori’a Ger-
maniei mai pe tdte paginele sale. Aristocrati’a un-
gurdsca se provocă mereu astadata că si totu-deauna
la privilegiulu seu, de a nu esf la bataia afbra dein
miediuinele patriei. Acestu privilegiu, pe care’lu stor-
sesera oligarchii in tempuri diverse dela regi, au
datu totu-deauna la toti poltronii fricoși pretestulu
celu mai bunu de a remand acasa si a’si petrece
langa femei si langa vedrele de vinu in buna pace.
Asia dara obligațiunea de a se bate afbra dein pa-
tria cadea dresi-cumu numai asupra regelui, care ’si
avea trupele sale particularie, langa care apoi se mai
adaogea si trupe de voluntari. In modulu acesta
Ungari’a era unu stătu, pe care aristocrati’a ’lu con-
damnase a se tiend totu-deauna numai in positiune
defensiva, prin urmare la ori-ce casu a aștepta, că
ori-ce inemicu se ajunga păna la fruntariele tierei,


candu apoi dumnealoru boierei tierei. le esia inainte,
ddca le esia — că se’i respingă.

     Intre acestea impregiurari dela diet’a Ungariei
abia s’a potutu stdrce una modesta- subventiune in
bani, dra mai departe s’a lasatu la voli’a fia-caruia
de a esi in contra turciloru. Ungurii adeca mai avea
inca si unu altu pretestu de a remand pe acasa; ei
sustienea, că acestu nou bellu turcescu se intreprende
mai multu numai in favdrea lui Georgie si a serbi-
loru sei, a caroru tidra cadiuse in manile turciloru;
ungurii inse nu volia se vddia că, vorbindu in limb’a
ostasidsca, chiaile dela cetatile Bud’a si Vien’a se
află in cetatea Alba-greca numita pe slavonesce Bel-
gradu. Unguriloru le placea pe atunci, le place si
păna in dio’a de astadi a striga in lume că Bosni’a,
Serbi’a, Bulgari’a, Munteni’a, Moldov’a era tieri ale
cordnei unguresci, cu tote acestea spre apararea loru
ei nu facea nimicu. Asia dara s’a intemplatu si in
anulu 1443 că si la alte căteva ocasinni, că partea
cea mai mare a ăstei a constatu dein elementulu sla-
vohescu si dein celu romanescu. Asupra lui Georgie
a cadiutu greutatea cea mai mare de bani si de
sânge. Alăturea cu elu a stătu loanu Corvinu cu
dstea sa adunata dein Transilvani’a si Banatu, la
care se alaturara si trupele căte stă sub comand’a col-
legului seu Nicolae de Uilacu. • Si fiendu-că subven-
tiunea de bani votata prin diet’a tierei nici pe de-
parte nu ajunse la coperirea speseloru bellice, loanu
Corvinu se vedih necessitatu a luă imprumutu trei-
dieci si duoe de mii galbini. Cu tdte acestea, dstea
adunata de principele Georgie serbulu si de loanu
Corvinu-voda, abia ajunse la numerulu de duoedieci
si cinci de mii, trupe alese, imbracate, essercitate,
provediute bene cu arme si cu impedimentele neces-
sarie. La dstea aceea adaose si cardinalulu lulianu
Cesarini căteva cete de cruciati scosi mai alesu dein
Bohemi’a si intretienuti cu banii papei dela Rom’a.
Vladislau regele Ungariei nu a fostu in stare se
adune sub comand’a sa dste mai multa decătu este
ceea ce se dice in dilele ndstre una brigada, adeca
camu duoe regimente, la care se adaosera unii (nu-
mai unii) magnați voluntari cu companiile sdu esca-
drdnele loru, precumu si nisce cruciati dein Germa-
ni’a si Franci’a. (5stea Moldovei si a Munteniei a-
steptă in tienuturile danubiane pe trupele despre care
vorbiramu. Regele a manecatu dela Buda in 22.
luliu*), insocitu de loanu Corvinu si de cardinalulu
lulianu, a mersu inse fdrte incetu, pentrucă se lase
tempu si altoru trupe de a se aduna impregiurulu
seu, si a trecutu Dunarea pe la Semendri’a**). Aici
ilu așteptase Georgie cu dstea sa. Totu aici ilu a-
junse si Vladu II. domnulu Munteniei cu a sa. Păna


      *) Acesta di a manecarei o defigu istoricii mai noi după
Dlugoss si după unele documente aflate in anii dein urma, si
respingu afirmarea lui Bonfiniu si Callimachu, carii dicu câ re-
gele ar fi plecatu in Maiu.


      **) Semendria, Sendorova, ad salsum lapidem.


23*

— 148 —


la acestu locu armat’a intrdga compusa dein diver-
sele elemente aratate mai in susu ajunsese la mo-
desta cifra de 35 de mii, dein care maioritatea era
romani si șerbi. După repausu de căteva dile tru-
pele se puseră in mișcare spre a cauta pe turci si
a se lovi cu ei. Si fiendu-că armat’a se află pe pa-
mentu serbescu, pe care domnulu Serbiei ilu cuno-
scea mai bene decătu ori-care altu generariu, co-
mand’a suprema se concrediă acestuia, dra loanu
Corvinu remase comandante preste duoesprediece mii
de calarime, parte usidra, parte de cea grea, coras-
sata (loricata, cu lorica sdu zea la peptu). Cu acea
armata se incepii asia numit’a campania cea lunga
de cinci luni, numita asia numai pentrucă a durata
relative mai lungu decătu alte campanii turcesci dein
acelea tem puri.

     Descrierea acestei campanii a causatu multa ba-
taia de capu istoriciloru moderni. Caus’a este, că
chronicarii sinchroni (contemporani), o au descrisa
in moduri diverse, de unde s’a nascutu confusiune
mare. Chronicarii adeca nu se unescu de. locu in
defigerea numerului bataliiloru, dra unii differu si in
anumirea locuriloru de bătălii si a tempului, altii
erasi făcu alte confusiuni, dein care necumu altii,
dara nici macaru unu scriptoriu că Hammer nu au
fostu in stare de a scdte adeverulu intregu si limpede,
ci au commissu errori. Dein acea confusiune ’iau
scosu in cătu-va drasi numai căteva acte autentice
originali, esite la lumina in tempii mai deincdce, pre-
cumu este de ess. diplom’a de donatiune dela 1453
făcută lui loanu Corvinu de cătra regele Ladișlau
posthumu pe Deva si Gurgfu, cumu si alta diploma
dein acelasiu anu data lui Nicolae de Uilacu. Acumu
incai se scie, că in acea campania turcdsca dein 1443
nu a fostu nici numai una batalia mare, nici chiaru
optu, ci au fostu siese bătălii mai mari, in care
turcii au fostu batuti infricosiatu, era loanu Corvinu
isi adaose dein nou cordne triumfali la cele câștigate
de mai inainte.*) Dein acelea siese bătălii duoe au
fostu decisive. S’au mai intemplatu si alte bătălii
merunte, asia numite scaramusie, care ins'e raru de-
cidu sdrtea armateloru. Pe tdte acestea bătălii Ham-
mer-Purgstall le contrage si inddsa numai in duoe
pagine, in care inca committe unele errori grdse, pe
care criticii abia le potu coprinde. Dein contra los.
Teleki nu’si pregetă a purcede acf cu mai multa
cercumspectiune si critica, cernii bene pe chronicari,
se incercă se’i impace pe unde’si contradicu si se’i
corrdga cu documente autentice, si asia se intense
cu descrierea acelei companie memorabile pe vreo 22
de pagine. Asia noi aici inca vomu urma pe Te-
leki, cu acea observatiune inse, că unde Teleki nu-
mesce acea armata „magiara/' noi o vomu numi
preste totu confederata, pentrucă ea nici-decumu


       *) In quo quidem progresau (Joannes de Huniad) crebris,
praecipua vero sex proeliis continuas adeptus victorias. Diploma
de 1453.


nu a fostu numai magiara, ci a fostu compusa dein
mai multe elemente naționali, precumu elu insusi re-
cundsce, dara pentru aceea totu o numesce numai
magiara, dra nu confederata, precumu fusese ea in
adeveru.

(Va urma.)



        Reflexiuni la discursuhi dlui Vintila.

(Nr. 11 et 12.)

      Nu numai de candu redigemu acdsta fdia, ci si
mai de multu, inainte cu 24—35 de ani, pre candu
redigeamu altele, amu primita totu-deauna cu mare
interessu si amu publicata cu plăcere articlii sdu dis-
sertatiuni venite dela barbati de specialitate si desti-
nate de a petrunde la massele poporului. Nu că ddra
amu fi presupusa că poporulu ar citf elu insusi ar-
ticlii scrisi in stilu inca pe atăta de populariu. Po-
porulu nostru daco-romanescu inca n’a invetiatu a
citf, pentru că nu l’a invetiatu nimeni, prin urmare
pentru elu, că si pentru mai multe popdra dein Pan-
noni’a, Daci’a, Illiricu si Sarmati’a si dein tdta Rus-
și’a si Turci’a, nu essiste nici carte, nici fdlia, nici-
unu feliu de scriptura. Forti’a brutale, confederata
dein secuii cu politica ce se dice in dilele ndstre
machiavellistica, care inse s’ar potea numi cu dreptu
multu mai mare politica bisantina, mam’a nescientiei,
a intunerecului, a orbiei, a indolentiei ce aduce mdrte
si putrediune, au retienutu si pe poporulu daco-ro-
manescu dela ori-ce progressu reale si seriosu, si
l’au retienutu cu atătu mai virtosu, cu cătu au cu-
noscuta mai bene, că intrensulu dormita si dresi-
cumu vegetddia cele mai minunate poteri spirituali.
Asia dara păna in acestea dile nu amu potutu
presupune, că scriendu ori-si-cine pentru poporu, va
citi poporulu. Amu mai dis’o acdsta si in anulu 1868
pre atunci, pe candu ni se cerea, că se publicamu
„articlii populari," (de care inse nu venea mai dela
nimeni). Cu tdte acestea ne-amu bucuratu fdrte candu
amu vediutu, că se mai afla căte cineva, care mai
cugeta si Ia poporulu tieranu, la mass’a, la mam’a
nationalitatei, la conservatori’a essistentiei. Preste
acesta mai presupunemu, că ddra se voru afla dein-
tre cărturari dmeni do aceia, carii possedu frumds’a
si multu folositdri’a facultate de a sci se vorbdsca in
limbagiulu poporului asia, in cătu acesta se’lu intie-
Idga pe deplinu, dmeni carii se bucura si de simpa-
thiile loru, pentrucă se’i asculte cu plăcere. Sub a-
cdsta conditiune suntemu si noi convinși, că articlii
populari apucandu pe mani de dmeni, si luminati, si
plini de charitate pentru poporu, successive potu se’i
folosdsca si acestuia immediatu. Asia dara prea bene
face dn. Vintila că se adressddia mai virtosu cătra
docenți si preoți cu dissertatiunea sa agronomica; de
alta parte inse este prea aspru cătra poporu ddca’lu
totu inculpa, că „progressulu pe la tieranii nostrii
inca nu’si arata urmele sale benefaeatdrie."

— 149 —


     Care progressu? de unde si candu progressu
pentru tieranii nostrii?

     Sub jugulu feudalismului, alu iobagiei, sub ba-
tinlu de alunu, sub carbaciulu epistatiloru, in temni-
tiele trufasiloru grandi si seniori progressulu nu
avea nici-unu intielesu, acela era chiaru si pentru ai
loru unu visu, una fantoma. întrebați pe secui, pe
foștii iobagii magiari, pe locuitorii pusteloru Ungariei.
Candu progressu? Feudalismulu in tierile numite ale
cordnei unguresci nu suferea cu nici-unu pretiu pro-
prietate de pamentu in manile tieraniloru neprivile-
giati , ei era considerati că cultivatori de pamentu
strainu. Cei patrudieci de ani ai lui Moise in de-
șertele Arabiei cu jidovii sei, nu sunt vreo fabula
fbra sensu. Politicii si agronomii cei mai renumiti
ai Angliei si ai Germaniei o au de regula, că se
ceru una cu alta patrudieci de ani păna se stra-
bata vreo reforma sanatdsa la poporulu tieranu. Elu
este conservativu dein natura sa; preste acesta elu
nu are de unde risca sume de bani pe esperimente;
elu vrea se mărga pe sigure. Altii sunt obligati a
risca pe esperimente si anume aceia, carii fbra po-
poru nu aru potea se subsiste nici duoedieci si patru
de bre.

     Dn. Vintila presupune, că asociatiunea ndstra
inca. va infientia unu institutu agronomicu. Dara
dein ce? Cea mai modesta scdla agronomica cere
unu venitu anuale siguru celu mai pucinu de
patru mii fiorini val. austriaca. Unde mai este
mosidr’a si unde superedificatele necessarie? Dara
unde este capitalulu si veniturile asociatiunei ndstre
pentru asemenea scopu? Se dea națiunea numitei
asociatiuni unu capitalu celu mai pucinu de cinci
sute de mii fiorini la dispositiune; atunci apoi —
treca mdrga, totu ar face si ea ceva scdle. Hei, dar
apoi ar sarf dein tufa cestiunea, că de ce confessiune
se fia acea scdla agronomica. A reflectata dn. Vin-
tila la obstacule de natur'a acestora? Sunt mai bene
de trei ani, de candu in districtulu Fagarasiului se
cerne cestiunea unei scdle quasi-agronomice, se totu
cerne si nu se mai frementa, pentrucă cine nu vrea
se fremente, cerne tdta dio’a.

     Pentru acumu, adeca pentru cătiva ani urmă-
tori, noue daco-romaniloru transilvani si ungureni ne
mai con vene idea si propunerea, că de o camu-data
se se mai tramita teneri buni pe la cele mai bune
institute agronomice si de silvicultura, carii apoi pre-
parati cumu se cade, reintorchndu-se in patria, se
propage in diverse tienuturi ideile cele sanetdse. In-
tr’aceea se nu desperamu, că-ci ddca suntemu noi
remasi inderaptu, cu cătu se afla mai inaintati con-
locuitorii nostrii? Ceva lumini mai multe inso-
cite de una scuturatura vigordsa a lenei, si noi cu
ajutoriulu celoru-lalte facultati eminente ale poporu-
lui nostru potemu ajunge, inca si intrece pe altii.
Chiaru sasii, carii făcu atăta sfara in tidra cu lau-
dele culturei loru, de candu au scdle agronomice?
Abia de eri. Si magiarii? Aici in marele principatu


alu Transilvaniei drasi numai de eri, infientiate inse
dein veniturile statului, cu ce resultatu? Nu
avemu dreptu se intrebamu asia curendu, preste 9—10
ani se va vedea. Intr’aceea se vedu resultatele scdlei
reale, care s’a infientiatu in Secuime. Acea scdla este
in agonia.

     Mai in scurtu, deca volimu se preparamu si se
induplecamu pe poporu la reforme agronomice salu-
tarie, mai antaiu trebue se ne preparamu pe noi in-
sine , pe leviti si pe cărturari. Ceea ce potemu si
ce trebue se facemu cu totii facia cu poporulu in
ori-ce tempu, este, că se’lu desvetiamu de cunoscutele
vitiuri, cumu sunt fatalismulu, risip’a, beti’a; se’lu in- ,
demnamu la tdte ocasiunile a’si castiga pamentu, mo-
sidra, a o tiend cu mana de feru si a totu adaoge
la ea pe anu ce merge; se’i aratamu că cu bobi nu-
merati, că unu tata de familia, care aru avea; fia si
numai trei sdu patru prunci, nici-odata nu ’si va ca-
stiga mosiia prea multa. Totu asia potemu se in-
vetiamu pe poporu, chiaru si fbra scdla agronomica
mai inalta, că se’si prasdsca vite de soiu mai bunu
si se scape de mârtidge, de cadieturi miserabili. La
mii de cărturari li șe dau mii de ocasiuni de. a veni
in contactu cu poporulu; folosdsca-se fia-care de a-
celea ocasiuni, si ceea ce densulu nu va intielege
astadi, va intielege mane, poimane, in sensulu cu<
noscutei sententie:

  Gutta cavat lapidem, non vi, sed saepe cadendo.

Red.


Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

          1454. Supp. C. D. T. IV. p. 2.

     In diet’a tienuta la Turd’a de câtra nobilii tierei se de-
cide si decretădia, câ toti aceia, câți voru mai cutedia se insiele
pe rege scotiendu donatiuni pe averile altora, carii se află in
vietia, se’si pârda capulu.

     Thordae 12. die termini Georgii filii Rikalf, et
Bronislai Vice-Vajvodarum Transilvaniae Conclusum
Diaetale nobilium Transilvaniae, quod cuique nobi-
lium a Regia Maiestate bona viventium adhuc nobi-
lium impetraret, et peteret, sententiam capitalem in-
currat.

     Copia est in Msto. in folio apud Com. Jos. Ke-
meny.

          1455. Supp. C. D. T. IV. p. 5.

     Estrasu dein una bulla de a le papiloru, dein care se vede,
câ pap’a Nicolae V. si după elu Callixtu publicaseră in tierile
europene insurrectiune de cruciati in contra turciloru, precumu
se intemplase multu mai inainte in contra saraceniloru.

     Tertia die mensis novembris. Transumtum no-
tarii publici confirmationalium Calixti Pontificis Bullae
Nicolai V. super insurrectione Cruciatorum.

     Originale in Tabulario nationis Saxonicae.

— 150 —


1455. Supp. C. D. T. IV. p. 5.

      loanu Corvinu provoca pe brasioveni că se derirne forta-
râti’a de langa cetate, pentrucă, inimicii o potu ocupa usioru, dra
in loculu ei se fortifice chiaru urbea.

      Joannis Hunyadi mandatam, ut Castellum urbi
Brassoviensi imminens, levi negotio per hostes oc-
cupandum, diruatur, et urbs Brassovia muniatur.

      Originale in Archivo Coronensi.

      Innuit Eder in Felmer p. 137.

1455. App. D. Tr. T. VI.

      Regele Ladislau scrie sasiloru, că se stea gat’a cu sumele
de contributiune aruncata si pe ei, cu scopu de a se pote în-
cepe de noii campania turcesca.

      Nos Ladislaus dei gracia hung. boh. dalmacie,
croacie etc. Rex, ac Austrie et Stirie dux, nec non
marchio moravie etc. vobis fidelibus nostris, jndici-
bus, juratis senioribus, et toti Communitati Civitatis
nostre Cibinien, ac Septem Sedium Saxonicalium par-
tium nostrarum Transsylvanarum firnriter precipientes
mandamus, quatenus visis presentibus, taxam illam
generalem, quam pro exercitu contra Turcas faciendo
super vos imposita est*) nulii alteri dare, et solvere
debeatis, nisi qui veniet ad vos pro ea re cum spe-
cialibus literis nostris. Interim tamen ad solvendam
hujusmodi taxam omnino parati sitis, ut eadem homo
noster pro ea re mittendus nullam illic cogatur fa-
cere moram. Secus non facturi. Datum Wyenne
feria tertia proxima post Dominicani palmarum. an.
Domini 1455. Regnor. autem nostrorum anno hun-
garie quintodecimo. Bohemie vero secundo.

1456. mense apr. App. D. Tr. T. VI.

      Epistol’a regelui Ladislau cătra sasi, dein care se vede,
câ Vladu II. Dracula incursese in acelu anu in Transilvani’a si
formulandu’si nesce pretensiuni, devastase reu averile lui loanu
Corvinu si ale sasiloru. Corvinu declarase, câ elu in aedsta
cdrta se supune la judecat’a regelui. Atunci acesta provocă si
pe Vladu II., că se incetedie cu hostilitatea si cu devastatiunile
sale; pentru casulu inse, candu Vladu ar continua cu hostilitatea,
se demanda sasiloru, că fora a mai considera încercările de pace
si mandatele regelui date mai inainte in favdrea lui Vladu, se
se scole cu tota poterea loru in contra lui, si conformanduse in-
structinniloru care le voru veni dela loanu Corvinu, se apere
marginile tierei de acelea invasiuni.*).

      Ladislaus Dei gracia hung. bohem. Dalm. Croa-
ție etc. Rex, ac Austrie et Stirie Dux, nec non mar-
chio moravie etc. fidelibus nostris universis et sin-
gulis saxonibus partium nostrarum Transsylvanarum
salutem et gratiam. Referente nobis fideli nostro,
spectabili ac magnifico Johanne de Hwnyad comite
perpetuo Bistriciensi intelleximus, qualiter Illustris Wla-


        *) Chronicarii spunu multe despre hostilitatile care au de-
cursă intre Vladu II., Dracula si intre loanu Corvinu, dara in
ordinea cbronologica, in care voru fi urmatu acelea hostilitati,
domina la cei mai multi confusiune forte neplăcută. In documen-
tulu de facia se constata celu pucinu unu anu, adeca 1456, in
carele Vladu lovise in Transilvani’a si făcuse rele mari lui loanu
Corvinu.                                                               Red.


hannis dicto Wladislao indici


dislaus Wayvoda Transalpinus dominia prius comitis
Joannis, ac etiam certas villas nostras saxonicales
invaden. nonnullas ex eisdem villis concremasset, et
combusisset, ac eidem ulteriores gverras, inimicitias,
dampna, et injurias inferre' et irrogare niteretur, at-
que vellet. Et cum idem Comes Johannes, se in
cunctis, que idem Wladislaus Waywoda contra eum
pretenderet, judicio et judicatui nostris părere, sicut
tenetur, se offert, nosque ex parte ipsius comitis Jo-
um et jnsticiam facere


intendamus, scripsimus igitur per alias htteras no-
stras dicto Wladislao Waywode, ut ipse ab ulterio-
ribus gverris, injuriis wastationibus, nocnmentis, et
dampnificationibus bonorum et possessionum nostra-
rum, et ipsius comitis Johannis cessare, et superse-
dere debeat, qui si id facere recusaverit, fidelități
vestre firmiter precipien. mandamus, quatenus visis
presentibus, non obstantibus prioribus commissioni-
bus, et mandatis nostris in favorem ipsius Wladislai
Waywode alias vobis superinde factis, juxta infor-
mationem ipsius Comitis Johannis, cum viribus, et
potentia vestra insurgere, et confinia dicti regni no-
ștri, nec non bona et possessiones dicti Comitis Jo-
hannis contra quoscunque invasores, et impetitores,
et presertim adversus ipsum Wladislaum Waywodam,
protegere, tueri, et defendere velitis, et debeatis. Se-
cus pro nostra gracia non ausuri facere in promis-
sis. Presentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum
Bude feria tercia proxima post dominicana quasi modo,
anno domini millesimo quadringentesimo quinqnage-
simo sexto. Regnorum autem nostrorum anno hung.
sexto decimo. bohemie vero tercio.

     Authographum in Arch. Cib. nat. Saxonicae.

1456. C. D. T. III. p. 72.

     In acestu mandatu alu regelui se mai vorbesce drasi de
nisce iobagi (tierani clacasi) de naționalitate ruteni, despre carii
sunt urme atătu de pucine in Transilvani’a. Acești iobagi ru-
teni era ai unui oligarchu anume Nicolae filiu alu lui Apa si se
află in servitute in una dein comunele cunoscute in Transilvani’a
sub nume de Craciunellu; ei au fugitu in Valea Rodnei, unde
s’au asiediatu pe mosii’a unui alta oligarchu anume Jaks, comite
alu secuiloru*).

     Posonii in festo B. Gregorii Papae. Ladislai Re-
gis mandatam ad Michaelem Jaakch de Kusal Co-
mitem siculorum, et Ladislaum Jaakch de eadem
Kusal, quibus mandat, ut Ruthenos Jobbagiones Ni-
colai filii Apa de Almaker6k, qui ex possessione ejus-
dem Karăcsontelke non habita licenția, neque justis
terragiis depositis, debitisque minime persolutis, semeț
ad Districtum eorumdem Dominorum Jaakch Radna
weulge moraturi se contulerunt, cum universis bonis
dicto Nicolao filio Apa restituant.

     NB. Conditiones liberae migrationis Jobbagionum
vide art. 6. comitior. anni 1405.


      *) Semena tare, că acei ruteni fugiudu dela Craciunellu
la Rodna spre Bistritia, au doritu se fia mai aprdpe de tienu-
turile de unde’i aduseseră, adeca dela Maramurasiu etc.

— 151 —


      Fragmentam ex Appgrapho edidit Eder inFelmer
p. 68. 69.

      Sunt hae Literae per extensum in App. C. D.
Jos. C. Kemeny ad h. an.

1456. Suppl. C. D. T. IV. p. 22.

      Decreta alu regelui Ladislau, dein care aflamu urmatoriele
impregiurari si fapte istorice- In comunele Satu lungu, Cernatu,
Turchesiu, Baciufalau, cunoscute astadi sub nume de Sacelle in
districtulu Brasiovului, locuitorii fuseseră romani de legea resa-
rităna; acei locuitori inse au fostu persecutati si alungati dein
acelea comune pentru confessiunea loru, ăra in loculu romaniloru
au fostu aduși si asiediati acolo secui său unguri, cunoscuti
astadi sub nume de Ciangai (Csângo magyar). Fiendu-că acei
unguri ciangai pe atunci era toti catolici, asia ei ducea diecimile
la basericele, catolice, si anume in casulu de facia la una base-
rica catolica dein Cernatu cu patronulu Michail archangelu. Dara
comiții secuiloru vecini rapindu acelea diecime dela ciangaii sa-
celleni, le detera pe sam’a fortaretiei dela Branu, care pe atunci
stă sub comand’a loru. Basericanii reclamara la rege in contra
acelei nelegiuiri prin archiepiscopulu Dionisie dela Strigonu (Gran)
in Ungari’a; asia regele demandă comitiloru sețuiesci, câ se se
abata dela rapacitatea loru, era cu acea ocasiune adeveresce
fapt’a interessanta, că ungurii ciangai au fostu aduși de airea in'
Sacelle si au fostu asiediati in loculu romaniloru, carii au fostu|
goniți dein acelea comune* *).


       *) Dein tempulu reformatiunei luterane si calviniane inca
avemu mai multe cașuri de acestea, păna candu apoi jjersecu-
țiunea cea mai barbara -se prefacă in lege si se codifică in Ap-
probatis constituțiunibus, ăra anume in Part. I. tit. 1 art. 3.
cu acestea cuvente si in acestu galimathias de limba latino-
magiara: ,,Ide nem ărtvăn az Olăh, vagy Gorogok sectâjân 16-
voket, kik pro te.mpore szenvedtetnek, usque beneplacitum Prin-
cipia et Regnicolarum.“ Apoi Part. I. tit. VIII. art. 4: „Noha
az Olăh Națio az Hazâban, sem a statusok kozză nem szâmlâl-
tatott, sem vallâsok nem a recepta religiok kdzziil valo; mind
az âltal propter regni emolumentum, miglen patiâltatnak, az
Olăh egyhâzi rendek ehez tartsâk magokat etc. etc.“ Asia dara
oligarcbii si patricianii tierei in unire cu popii loru, avusera
nerușinarea da a proscrie de repetite-ori prin legile cele mai
selbatece pe națiunea romanăsca intrăga, religiunea si cu base-
ric’a ei, declarandu că o voru suferi, tolera, in acăsta tiăra, nu-
mai păna candu voru afla ei cu cale. Intru adeveru, facia cu
asemenea documente si legi, care au stătu in vigore păna in a.
1848 si care nici păna astadi nu s’au desfientiatu prin alta lege,,
nu scit de ce se te miri mai multu, de selbatec’a tirania a oli-
garchiei transilvane calvine si luterane, său de caderea totale a
clerului romanescu in cea mai intunecăsa nescientia, in balt’a
cea plina de miasme a bisantinismului, in acea lene orooritoria,
ce nu sufere câ se te aperi de nimeni, ci stai câ si unu trun-
chiu mortu, câ se dea si se bata in te-ne toti trecătorii si căti
trași impinsi. Regularea prin legi a afaceriloru si raporturiloru
religiose si confessiouali, in care a fostu tractata si caus’a reli-
giunei greco-resaritene, s’au inceputu mai alesu in dietele dela
anii 1564, 1572, 1584, 1588, 1595, 1600, 1776, 1779, si s’a
continuatu păna in dilele lui Apafi, adeca in cursu de 100 de
ani. Deintr’unu seculu intregu nu avemu de locu urme, că ele-,
rulu romanescu dein Transilvani’a si Ungari’a s’ar fi sculatu un-
deva cu armele scientiei, cu studiu, cu barbati’a, câ se’si
apere credenti’a si baseric’a sa. Pucinu, prea pucinu ce s’a fa-
cutu cu traducerile cartiloru, n’a esitu dela initiativ’a clerului, ci
dela nisce sasi brasioveni câ Lucas Hirscher si câ Benkner, său
dela unu calvinu câ Georgie Râkoczi. Numai dupace au imbol-
ditu unii câ aceștia, firesce cu scopulu cunoscuta loru, s’au de-
steptatu abia căte unu archiereu, pentrucâ se faca si elu ceva.
Ni se va obiecta pote, că sub domni’a protestantiloru r. catolicii
inca au fostu trantiti la părete. Prea adeveratu; inse cumu?.


     Ladislaus Dei Gratia Hung. Boh. Dalmatiae, Croa- ‘
tiae Rex etc. Austriaeque, et Stiriae Dux, nec non
Marchio Moraviae etc. fidelibus nostris magnificis co-
mitibus siculorum, vel eorum vice comitibus praesen-
tibus, et futuris, praesentium notitiam habentibus sa-
lutem et gratiam. Exponit nobis fidelis noster Re-
verendissimus in Xto Pater Dominus Dyonisius Car-
dinalis Archi-Episcopus Stiigoniensis, supraemus Can-
cellarius noster, quod licet alias, Villas Zent-Mihaji'),
Nagyfalu²), Turkeslet³), Bachfalu⁴) quidam Valachi
schismatici inhabitassent, tamen postea, pulsis eisdem
Valachis, ipsae villae ad manus Christianortim de-
venissent, qui quidem Christiani decimas suas prae-
diales Parochiali Ecclesiae S. Michaelis in praefata
possessione Zent-Mihaly⁵) fundatae jam solvere de-
berent, quas nune Decimas vos⁶) occupassetis, occu-
patasque Castro nostro Tiircs⁷) vocato appropiassetis,
et appropiatis, Castellani vestri in dicto castro com-
morantes uterentur etiam de praesenti, in praejudi-
cium ipsius Ecclesiae Parochialis ac damnum, et quia
Decimae jure divino non saecularibus, sed Ecclesia-
sticis dări debent, ideo fidelități vestrae, et cuilibet
vestrum firmiter praecipientes mandamus, quatenus
acceptis praesentibus, rebusqne sic stantibus, a modo
deinceps de hujusmodi Decimis ad ipsam Parochia-
lem Ecclesiam Zent-Mihaly ut dicitur, spectantibus,
vos nequaquam intromittatis, sed ipsas plene, et in-
tegre praefatae Ecclesiae administrări faciatis. Secus
facere non ausuri in praemissis. Praesentibus per-
lectis exhibenti restitutis. Datum Budae in festo as-
censionis Domini anno 1456. Regnorum autem no-
strorum anno Hungariae 16. Bohem. vero 3.

L. S.

1456. Supp. C. D. T. IV. p. 23.

     Reînnoirea vechiului privilegiu datu sasiloru dela Medea-
siu si duoe Sieici, că in locu de a face servitiu iu armata, se
platăsca regelui 400 maree de argintii.


Numai după una serie lunga de lupte fărte inversiunate, ale
caroru urme se vedu preste totu in istori’a patriei. De altu-
mentrea fusese usioru a trânti catolicismulu, dupace toti sasii si
partea cea mai mare a unguriloru trecuseră la protestantismu;
pentrucă atunci, ce a mai remasu de persecutatu? Se păte că
si dein clerulu nostru voru fi luptatu multi, este inse fărte tristu,
că urmele aceloru lupte abia si abia se vedu ici-colea numai câ
nisce umbre, dein care nu poți distinge mai nimicu. Se vedu
intre anii 1600 - 1680 unii archierei persecutati, batuti, uciși,
clerulu intregu inferatu, dara nu se vedu nicairi aparatorii loru.

      Istori’a critica va fi datoria a descoperi si enumera^
genuinele-Căușe ale acelei decadentie infricosiate si pentru totu-\
deauna deplorabile.                                         Red.

      ') hodie Csernâtfalva. Sedis Coronensis.


      ²) Hosszufalu.


      ³) Tiirkos.


      ⁴) Bâcsfalu. Sedis Coron. Ex Copia Saeculi praeteriti edi-
dit Benko Milkovia II. p. 268.


      ⁵) Ergo in Csernâtfalva existebat jam 1456. parochialis
Ecclesia in honorem S. Michaelis fundata.


      ⁶) i. e. Comites Siculorum.


⁷) Torcsvâr sub jurisdictione tune Comitum Siculorum.

— 152 —


     In festo B. Georgii Mart. Ladislai Regis Confir-
mați o Privilegii Caroli Regis de anno 1318. quo Sa-
xones de Medgyes, Selyk, et Szăszselyk, ab oneribus
exercituandi cum Rege^ donationis victualium, et des-
censuum Regalium suB conditione, ut iidern annuatim
400 marcas fini argenti,- circa festum S. Martini Regi
solvere debeant eximuntur.

     Copia in Tabulario Nationis Saxonicae. f

     Fragmentum edidit Ladislaus Găl in „Erteke-
zo'dăs az Erdelyi nemeș Szăsz nemzet eredetărbl“
p. 82.

     Per extensum reperitur in hac collect. ad anno
1318.

1456. Supl. C. D. T. IV. p. 26.

     Regele Ladislau apara’ pe sasi in contra nobililoru si a
cneziloru, carii se încercă, se ocupe (seu se reocupe?) locuri si
territoriuri dela sasii dein Sibiiu, Altiena, Caisdu, Mercurea, Se
gisiăr’a, Orastei’a.


     La acestu anu 1456 s’aru mai potea lua dela Fejăr si
Teleki mai alesu spre completarea documenteloru Corviniane
inca vreo 11, păna a nu trece la 1457, inse vediendu-ne totu
mai multu strimtorati in spațiu, si avendu a mai publica dein
icollectiunea năstra vreo 26 de cdle scrise indesatu, ne calcamu
pe acdsta dorintia si mergemu inainte cu ceea ce avemu la mana,

     In festo B. Georgii Mart. ■— Ladislai Regis man-
datam ad Vajvodas, et Vice Vajvodas Transilvaniae,
ut Saxones in possessiones, quae a nonnullis Nobi-
libus, et Keneziis in Sedibus Cibiniensi, de Olzna, de
Kozd, de Ruzmark, de Segesvăr, et de Szăszsebes,
per impositiones minarum, verberationes, et vulnera-
tiones statim post obitum Patris sui Regis potentiose
occupatae existerent restituere, in eorumque domi-
nium collocare debeat.

     Originale in Tabulario Nation. Saxon.

     Fragment, edidit Eder in Felmer. p. 119. 120.

1457. App. D. Tr. T. VI.

     Documentu despre impacarea regelui Ladislau cu Michailu
Selagidnulu si cu soru-sa veduv’a lui Corvinu pe langa condi-
tiune, că acdsta se dea regelui fortaretiele transilvane Bistritia,
Deva, Gurgiiu, Cricau, Hatiegu, Mihaldu, dra ei se’i remana
proprietățile sale hereditarie si cele donate lui Corvinu de regele
Albertu, adeca Lipp’a, Huneddr’a, Gioagiuln si Sioimusiulu*).

     (1457.) Literae sine anno, perhibentes, quod re-
conciliatio inter Ladislaum Regem ab una, ac Mi-
chaelem Szilăgyi, ac viduam Joannis de Hunyad Gu-
bernatoris parte ab altera ita coaluerit, ut dicta vidua
Castra Regia Transilvanica, ut pote: Bestercze, Dewa,
Gorgen, Kralkw, Haczag, et Mihald, item alia Castra
in Hungaria existentia, Regi restituat, retineat tamen
possessiones suas haereditarias, et eas, quas Albertus


       *) Pe acestu documentu ar trebui se’lu precdda alte duoe
documente ale regelui, in care acesta se incdrca a justifica crim’a
sa, câ a taliatu pe Ladislau Corviuu si câ era p’aci se talie si
pe frate seu Mateiu si pe alti amici si familiari ai Corviniloru.
Vedi-le acestea la (Teleki tom. X. pag. 545—553.


Rex eidem Joanni de Hunyad donasset, ut pote:
Lîppa, Hunyad, Dyod, et Solmos.

     Exstant in Archivo Bartphensi.

  . Edidit: Kaprinai „Hung. Dipl. I. p. 207.

        ,, Fejăr C. D. T. XI. p. 260.

        „      „ „Genus incunab. et vicissit. Jo.

                    Cor. de Hunyad“ p. 231.

1457. Supp. C. D. T. IV. p. 44.

     Despre cele siese fortaretie luate dela famili’a Corvina.

     Literae Ladislai de Palocz, tenore quarum, Bi-
stricium, Deva, Gorgăny, Kralkw, Hatzag, Mihald
Transilvaniae inter Castra Regia numerantur.

     Edidit Katona T. XIII. p. 1187.

1457. Supl. C. D. T. IV. p. 44.

     Urm’a unui abusu, după care femei’a unui patricianu sasu
dela Medeasiu pretendea dreptulu de a funcționa că judecatoriu
(Judex, Graf, Graf, Greb, Gerăb).

     Literae quoad litem Megyesiensium ratione Ge-
rebionatus (Judicatus) ejatis moțam exaratae, in qui-
bus sequentia dicuntur: „quod nunquam fnisset de
consvetudine, seu lege provinciali, quod talis Judi-
catus ad personas foemineas deberet derivări.¹¹

     Tantum Schuller: „Kritische Studien“ I. p. 73.
nota 1.

(Va urma.)



Ad Nr. prot. 129—1873.

        Ordinea, lucrariloru adunarei gener. XIII.,

ce asOc. trans. pentru literatur’a romana si cultur’a
poporului rom. va tienă la Dev’a in 11. si 12.
Augustu c. n. 1873.

SIEDINTI’A I.

     1.       Membrii asoc. adunati fiendu la 9 fire dimi-
năti’a in loculu destinata pentru tienerea siedintieloru,
alegu o deputatiune spre a invită pre Ecsel. sa dn.
presiedinte la adunare.

     2.       Presiedintele ocupandu loculu seu, deschide
adunarea.

     3.       Adunarea alege pentru portarea protocolului
3 notari ad hoc.

     4.       Se alege o comisiune de 5 membrii, spre a
cercetă socotelele si a raportă in siedinti’a II.

     5.       Se alege o comisiune de 3 membrii, cari in
intielesulu §§. 6, 8 si 9 dein statute, va conscrie
pre membrii celi noui, va incassă tacsele si le va
subministră cassariului.

     6.       Se alege o comisiune de 5 membrii, carii in
intielesulu §-lui 23 lit. f, g si h dein statute, va pre-
limină budgetulu anului viitoriu, si’lu va așterne adu-
narei in siedintia II.

     7.       Se mai alege o alta comisiune de 7 membrii
pentru essamenarea si raportarea asupra altoru mo-
țiuni, așternute adunarei gen. dein partea comitetului
asoc., său a altoru deintre dd. membrii ai asoc.

— 153 —


        8.       Secretariulu comitetului raportăza despre acti-
  vitatea asoc, in decurgerea acestui anu precumu si
  despre resultatele ce s’au ajunsu prin trinsa,

        9.       Cassariulu si controlorulu așternu bilantiulu
  venitureloru si speseloru anuale, si arata, starea ma-
  teriale a asociatiunei preste totu.

        1O.      | Bibliotecariulu raportăza despre starea bi-
  bliotecei asociatiunei.

        11.      Presupunenduse, că lucrările enumerate păna
  aici nu voru absorbi totu tempulu siedintiei, restulu
  aceluia se intrebuintiăza pentru cetirea disertatiuni-
  loru substernute de tempuriu, la presidiulu comitetului.

SIEDINTI’A II.

        1. A       căsta siedintia se incepe cu continuarea ce-
  tirei disertatiuniloru restante dein siedinti’a premer-
  gutoria.

        2. A       dunarea primesce si desbate raportele co-
  misiuniloru delegate in siedinti’a premergutoria.

        3. S         e aducu si se desbatu proiectele si motiu-
. nile ce se făcu in privinti’a asociatiunei.

        4. F       iendu-că Trieniulu oficialiloru si mem-
  briloru de comitetu ai asoc., aleși si respective rea-
  lesi la adunarea gener. dein Naseudu, a espiratu,
  pentru aceea adunarea gener. precede la alegerea
  nouiloru membrii de comitetu si oficiali pentru cei
  trei ani următori.

        5. S       e destinu loculu si tempulu celei mai aprdpe
  adunari generale.

       Sibiiu in 10. luniu 1873.

Comitetulu asoc. trans. pentru literalur’a rom.

                        si cultur’a poporului rom.



  Nr. 129-1873.

        Procesu verbale

  luatu in siedinti’a lunaria a comitet, asoc. trans. tienuta in 10
  luniu c. n. 1873 sub presidiulu dlui vicepresied. Iac. Bologa.
  fiendu de facia domnii membrii Pav. Dunc’a, E. Macelariu, I
  Hannia, I. Tulbasiu, I. V. Rusu, Z. Boiu, V. Romanu, dr. D

Racuciu si I. Cretiu.

        § 60.         Direcțiunea despartiementului cerc, alu
  Fagarasiului (II) așterne protocdlele siedintieloru sub-
  comitetului dein 19. Fauru, 18. Martiu si 10. Maiu
  a. c. Dein amintitele protocole resulta, cumu-că re-
  spectivulu subcomitetu, pre langa alte afaceri, cu-
  rente, s’a oeupatu cu pertractarea scrisdrei comitetu-
  lui centrale dein 4. Martiu a. c., relative la cestiunea
  administrarei fondului initiatu de ddmn’a Branu de
  Lemăny, dechiarandu, c^. densulu insiste pre langa
  conclusulu seu dein 8. Fauru a. c. adusu in obiectulu
  dein cestiune, si totu-odata substerne incdce statutele
  elaborate de representatiunea municipale in privinti’a
  administrarei Gestionatului fondu. După tiendrea §-lu
  4 dein acelea statute, păna candu districtulu Faga-
  rasiului va posiede representatiune alesa de popula-
  tiunea sa, fondulu desu amintitu are se se admini-
  streze de representatiunea municipale prin comitetulu


  permanenta, ăr dein contra, are se trăca in admini-
  stratiunea asoc. trans. (Nr. prot. ag. 142, 1873).

     Dupace cestiunea reclamarei fondului cestionatu
dein partea asociatiunei se supuse unei cestiuni mai
Îndelungate, comitetulu, considerandu si combinandu
actele respective, se află îndemnata a decide, cumu-
că aderăza pre langa conclusiunile sale anteriare,
luate in obiectulu dein cestiune si anume pre langa
conclusiunile sale dein 14. lanuariu si 4. Martiu a. c.,
cu tdte acestea dechiara si cu asta ocasiune, cumu-
că este determinata a primi in administrare fondulu
dein cestiune, ori si candu i se va predă, prin ur-
mare si in casulu, candu ar intreveni alternativ’a pre-
vediuta in § 4 de statute.

     § 61.         Direcțiunea despartiementului cerc, alu
Brasiovului (I) așterne protocdlele siedintieloru sub-
comitetului dein 31. Martiu si *°/î₂ Aprile a. c. Dein
protocdlele respective se constatăza, cumu-că subco-
mitetulu despartiementului prin lucrările sale continua
a dovedi o viua interesare facia cu promovarea afa-
ceriloru. asoc. in tdte direcțiunile, dreptu documentu
despre acăsta, intre altele e si aceea, că acelu sub-
comitetu a elaborata si unu regulamentu in privinti’a
infientiarei unei reuniuni de abstinentia dela beutu-
rile spiritudse^ Acelu regulamentu s’a si substernutu
acestui comitetu, spre eesaminare respective aprobare.
(Nr. prot. ag. 113, 1873).

     Conclusiune. Lucrările amintitului subcomitetu
se liau in generale spre cea mai plăcută scientia, ăr
regulamentulu elaborata in privinti’a infientiarei unei
reuniuni de abstinentia dela beuturile spiritudse, se
predă spre studiere si raportare unei comisiuni alese
dein senulu comitetului, in persdnele domniloru Iac.
Bolog’a, Vis. Romanu si dr. Racuciu.

     § 62.     . •. . . ............................

     § 63.         Secret. II. in nesu cu conclusulu comi-
tetului dein 8. Aprile a. c. § 40 presentăza o copia
autentica dein rescrisulu ministeriului reg. ung. rela-
tivu la unii membrii ordinari ai asoc., pentru carii
nu s’a potutu obtienă aprobarea amintitului ministeriu
(vedi ad Nr. prot. ag. 75, 1873).

     Acestu actu luanduse deocamdată spre scientia
comitetulu si reserva in obiectulu cestionatu, la tem-
pulu seu, a face adunarei generale propunerile ce le
va afla de necesarie.

     § 64.         Representanti’a comitetului dein Saadu
arata, că dein caus’a unoru impregiurari nefavoritdria,
nu se afla acumu in placnt’a positiune de a potă
primi in senulu seu adunarea gen. cerc, a despart.
Sibiiului (III), si cerendusi escusa pentru acăsta, se
apromite, că cu alta ocasiune intre impregiurari mai
favoritdrie, se va nisui după potentia, a satisface da-
torintiei sale, facia cu salutariele scopuri ale asoc.

     Dedrece deliberarea asupra cestiunei subversant.e,
cade in competenti’a subcomitetului despart, resp. se
decide, că actulu acesta se se transpună fără ama-
nare acelui subcomitetu spre a’lu luă la pertractare
si a decide asupra lui.


24

— 154 —


     § 65.       Stipendiatului asoc. Pintea Ternaveanu,
ascultatoriu da silvicultura in Mariabrunn, prin scri-
sdria sa dein 2. luniu a. c. se roga de nou, a i se
accordâ ajutoriulu respective imprumutulu cerutu prin
charthi’a sa dein 16. Martiu a. c. (Nr. prot. ag. 127,
1873).

     Comitetulu cpnsiderandu motivele ponderdse a-
duse inainte de amintitulu stipendiatu, decide a i se
accordâ unu ajutoriu de 50 fr. v. a pre langa con-
ditiunea espresa in charthi’a sa dein 2. luniu a. c.

     § 66.       D.' A. P. Alexi, ascultatoriu la facultatea
filosofica in Gratiu, cere a i se gratifică câte unu
ecsemplariu dein actele adunariloru gen. dein 1865
si 1867 si dein f6ia asociat. Transilvani’a. (Nr. 119,
1873).

     Se decide: a i se tramite numitului teneru câte
unu ecsemplariu dein operele cerute.

     § 67.       Secretar. II. aduce inainte, că adunarea
gen. dela Sabesiu sub Nr. prot. XII. lit. g) a decisu,
câ comitetulu se se pună in corespondentia cu dn.
cav. I. Puscariu in privinti’a tiparirei pre spesele asoc.
a albului elaboratu de numitulu domnii, si despre
resultatu se se raporte adunarei gen. viitdrie.

     Arata totu-odata, că acestu comitetu inca in
urma conclusului seu dein 3. 'Sept. 1882 § 124 sub
Nr. prot. 230, s’a si pusu in corespondintia cu d-nulu
auctoriu in obiectulu cestionatu. Inse dupace dela
susulaudatulu dpmnu păna acuma nu s’a primitu nici
unu respunsu, secret. II. ’si iea voia a propune dein
parte-si, câ comitetulu se binevoiâsca a stărui pentru
obtienerea vreunui respunsu in obiectulu dein cestiune,
câ astfeliu se se păta satisface conclusului adunarei
generale.

     Propunerea se pnmesse si se ridica la valore
de conclusu.

     § 68.       Secret. II. raportâza despre banii, cari
au mai incursu dela siedinti’a trecuta a comitetului
păna la siedinti’a presentă, si anume:

     I. Pentru fondulu academiei:

     a)      Prin dn. advocatu in Abrudu, losifu Crisianu
s’au tramisu câ oferte, făcute cu ocasiunea serbarei
dilei de ³/₁₅ Maiu a. c. sum’a de 310 fr. in BN., 37
fr. in 4 actii de loteria si */₂ Napoleonu. (Nr prot.
ag. 121, 1873).

     b)      Prin dn. jude cerc. reg. in Mociu, Alecsandru
Darabantu s’an tramisu totu câ oferte incurse cu
ocasiunea serbarei dilei de ³/ₗ₅ Maiu a. c. 82 fr. in
BN. si 5 galbeni in natura. (Nr. prot. 120, 1873).

     c)      Prin dn. protopopu in Clusiu, Gavrilu Popu
s’au tramisu câ contribuiri 9 fr. (Nr. prot. ag. 111,
1873, s’au publicata in foia Transilvaniei Nr. 11
pag. 135). _

     d)      Prin dn. protopopu in Bistritia, Alecsandru
Szilasi s’au tramesu câ contribuiri 12 fr. (Nr. 115,
1873).

     e)      Dela dn. protopopu I. V. Rusu rat’a III. dein
ofertulu apromisu (de 20 fr.) cu 5 fr. (Nr. 125, 1873).


      II. Pentru fondulu asoc. trans.:

     a)       Prin direcțiunea despart, cerc, alu Albei-Iulie
(VIII) s’au tramesu câ tacse de membrii ajutători
fără de lista 18 fr. si 3 fr. prenumeratiune la Tran-
silvani’a. (Nr. prot. 117, 1873).

     b)       A mai incursu la secret, asoc. câ tacse de
membrii ord. si prenumeratiuni la Transilvani’a, ad-
ministrate cassei asoc. 17 fr. (Nr. prot. ag. 125, 1873).

     Spre scientia.

     § 69.        Secret. II. presentdza urmatdriele opuri
dăruite pre sdma bibliotecei asoc., si anume:

     a)       Prin Rev. dn. archimandritu si vicariu gen.
Nicolae Popea s’au daruitu unu ecsemplariu dein:
„Contra critica la critica dlui I. M. Moldovanu."
(Vechia metropolia de N. Popea.)

     b)       Prin dn. protopopu in Clusiu, Gavrilu Popu
s’au daruitu unu ecsemplariu dein opulu: „Istori’a
revelatiunei divine a ambeloru asiediamente." Tom. I.

     c)       Prin dn. secretariu ministeriale Lad. Vajda
s’au daruitu opulu: „Epistol’a deschisa adresata dlui
redactoriu alu „Tel. rom.“ si celorulalti redactori ai
foiloru romane politice dein patria.¹¹

     d)       Dein partea reuniunei pentru cunoscienti’a pa-
triei s’au daruitu unu ecsemplariu dein opulu: „Ar-
chiv des Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde.“
XI. Bând 1. Heft.

     Cărțile dăruite se primescu pre langa espresiu-
nea recunoscientiei protocolarie, si totu-odata se trans-
punu dn. bibliotecariu pre langa însărcinarea, de a le
înscrie in registrulu bibliotecei asoc.

     § 70.        Se statoresce ordinea lucrariloru pentru
adunarea gen. prosima (XIII) tienenda la Dev’a in
11. Augustu c. n. si se decide: a se publica in fdi’a
asoc. Transilvani’a.

     Verificarea acestui procesu verbale se concrede
domniloru membrii Dunca, Măcelăria si Hannia.

     Sibiiu datulu câ mai susu.

  lacobu Bologa,                         I. V. Rusu,

      vicepres.                          secret. II.

     S’a cetitu si verificatu, Sibiiu 12. luniu 1873.

  I. Hannia mp. P. Dunca mp. E. Macelariu mp.



        Regulamentul»

bibliotecei despart, cerc. II. in Fagarasiu alu asoc.
trans. pentru literatur’a romana si cultura poporu-
lui romanu.*)

SECȚIUNEA I.

 Numirea, destinatiu*nea si midiuldcele.

    § 1.       Bibliotec’a va portă numele: „Bibliotec’a
despartiementului cercuale II. in Fagarasiu alu aso-
ciatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a po-
porului romanu.“


      *) Aprobata cu charthei’a de dato 10. Maiu 1873 Nr. 110
a comitetului centrale dein Sibiiu.

— 155 —


     § 2.       Scopulu bibliotecei este desvoltarea si cul-
tivarea gustului de lectura si prin acesta latirea cu-
noscientieloru necesarie si salutarie in populatiunea
romana, a despartiementului IL, cumu si adunarea
si pastrarea de ori-ce documente de însemnătate isto-
rica, ce s’aru află după tempuri in teritoriulu acestui
despartiementu său s’aru donă bibliotecei.

     § 3.       Spre formarea acestei biblioteci voru servi
urmatăriele midiulăce:

     a)      Tacsele anuali ale membriloru fundatori si
ordinari ai bibliotecei.

     b)      Oferte benevole in bani, efecte, cârti, diuarie,
documente sci.

     c)      Veniturile ce voru incurge dein întocmiri de
petreceri său tieneri de disertatiuni iu folosulu bi-
bliotecei. '

     d)      Tacsele ce voru incurge dela lectori pentru
cărțile, ce le iau spre lectura.

     e)      Cuot'a ce se va statori in fia-care anu in
bugetulu despartiementului.

SECȚIUNEA II.

Membrii societății (reuniunei) pentru in-
   fientiarea si sustienerea bibliotecei.

     § 4.       Membru fundatoriu este:

     1)      Acela ce va solve deodata celu pucinu 10 fr.
v. a. in cass’a bibliotecei.

     2)      Membru ordinariu este:

     a)      Acela care solve pre totu anulu, celu multu
păna la finea anului, o tacsa de 1 (unu) fr. v. a.

     b)      Acelu membru fundatoru ordinariu său aju-
tatoriu alu asoc. trans., care solve la biblioteca 50
cr. pre anu.

     § 5.       Membrii fundatori si ordinari au drepturi
egale.

     § 6.       Cărțile bibliotecei stau la dispositiunea si
a altoru individi dein teritoriulu despartiementului,
care nu suntu membrii bibliotecei conforma §-lui 4,
dara numai sub conditiunile dein § 11 alu acestui
regulamentu.

SECȚIUNEA III.

Oficialii si administratiun ea bibliotecei.

     § 7.       Oficialii bibliotecei suntu membrii subco-
mitetului despartiementului cu aceleași atributiuni.

     § 8.       Fondulu bibliotecei inse se administrădia
separatu de ceealalta avere, ce o administrădia sub-
comitetulu si cassariulu si va dă rațiune la ultim’a
adunare gener. a despartiementului in fia-care anu.

     § 9.       Bibliotec’a este in grigea si administra-
tiunea subcomitetului si in specie manipulatiunea cu-
rente in grigi’a presiedintelui si a notariului.

     § 10.      Tăte operele dein care va constă biblio-
tec’a, voru fi induse in unu inventariu, anume cu
indicarea titlului, a tomului, editiunei si a pretiului
cu care s’a procurata.

     Documentele se voru induce in unu inventariu


separatu, indicanduse la fia-care coprensulu pe scurtu,
loculu estradarei, alu aflarei, datulu , numele aflato-
riului si eventuale alu daruitoriului, dăca e originala
său copia, si starea.

     § 11.        La folosirea bibliotecei suntu de a se
observă urmatăriele dispositiuni:

     Membrii societății pentru infientiarea si susutie-
nerea bibliotecei, voru potă luă dein biblioteca opere
spre lectura.

     a)       Pre tempu de 15 respective 30 dile gratis^
ăra nemembrii voru avea de a solvi a tacsă de lec-
tura pre 15 dile de 10 cr., pre 30 dile de 20 cr.

     b)       Neinapoindu lectorele operele primite in ter-
minii indigitati sub a) — său nesolvindu tacs’a pre-
scrisa pre unu altu terminu nou, se va provocă in-
scrisu a inapoiă operele primite cu acea admonițiune,
că neurmandu va avea după terminu de 10 dile a
solvf pre fia-care di un’a mulcta de 1 curceriu.

     c)       Nime inse nu va potă tienă la sine o opera
mai multu de 30 dile.

     d)       Dein operele ce constau dein 5 volume, se
potu aceste tăte, păna la 10 volume pre diumatate
si preste diece volume căte o tertialitate.

     e)       Nime nu poțu primi deodata mai multu că
doue (2) opere, pentru fia-care inse va solvi tacs’a
prescrisa conforma p. a).

     f)       Reinapoiandu cineva operele primite mai in-
ainte de a trece terminulu — nu are dreptu a pre-
tinde vreo reinapoiare dein tacsa.

     Documentele nu se estradau nimenui, fără fia-
care le-va potă ceti si decopiă gratis in localulu bi-
bliotecei, dăca nu cumu-va subcomitetulu despartie-
mentului, dein consideratiune grave, va dispune re-
strictiuni asupra unoru documente.

     § 12.        Fia-care lectoriu candu va primi opere
va însemnă in unu diariu, destinatu spre acestu scopu,
titlulu operei, autoriulu, numernlu volumeloru său
fasciăreloru, diu’a primirei si sum’a depusa alaturandu
se propriă subscriere.

     § 13.        Dăca cineva nu va află in biblioteca
oper’a ce voiesce, fiendu aceea estradata altui lectore,
are dreptu a se prenotă in diuariulu bibliotecei si
oper’a se va dă apoi după ordinea prenotarei.

     § 14.        Fia-care lectore are a padi că operile
primite se nu se rupă său maculedie, la dein contra
va plati o mulcta dela’ 10 cr. păna la 2 fr. v. a.
după insemnatatea operei si a starei ei, ce va dicta-o
notariala indata.

     § 15.        Celu care va instraină prin perdere ori
altfeliu vreo opera primita dein biblioteca ori o va
restitui rupta si manca, va fi îndatorata a solve pre-
tiula duplu, — cu care s’a procuratu ea.

     § 16.        Celu care comite de doue ori in conve-
niențele dein §-Iu precedinte, nu va mai potă primi
opere decătu numai depunendu, pre lunga tacs’a pre-
scrisa, că cauțiune pretiulu duplu alu operei întregi,
ăra dăca inconvenientulu se va repeți si a treia ăra,
va perde pentru totu-deaun’a nu numai calitatea de

— 156 —


membru alu societății pentru infientiarea si susntie-
nerea bibliotecei, — ci nu va mai potd primi nici o
opera dein biblioteca.

     § 17.       Subcomitetulu va avea se voteze in totu
anulu in fondulu bibliotecei o suma anumita pentru
procurarea de opere, care suma se va supune totu-
deauna la incuvientiarea comitetului centrale.

     § 18.       Alegerea opereloru procurende are se se
intemple prin subcomitetu si tdte operele dein biblio-
teca se voru provede cu sigilulu subcomitetului.

SECȚIUNEA IV.

Determinatiuni generali.

     § 19.       Pre lunga casulu normată in § 16 alu
acestui regulamentu fia-care membru va încetă a fi
membru societatiei (reuniunei) pentru infientiarea si
sustienerea bibliotecei prin mdrte; repasire de buna-
voia; nesolvirea tacseloru anuale; eschiderea prin
deciși unea adunarei generale a asociatiunei.

     § 20.       Biblioteca este proprietatea asociatiunei
trans. pentru literatura romana si cultur’a poporului
romanu, fundata in folosulu locuitoriloru desphrtie-
mentului cerc, alu II.

     § 21.       Acestu regulamentu nu se va potd mo-
difică ori amplifică decătu prin ²/₃ a membriloru a-
dunarei generale a despartiementului.

     § 22.       Destinatiunea bibliotecei nu se va potd
scaimbă decătu in casulu provediutu in § 38 alu
statuteloru asociatiunei trans. pentru literatura rom.
si cultur’a poporului romanu.

     Dein adunarea generale a despartiementului II.
Fagarasianu, tienuta in Vistea inferiore in 20. Oct.
1872 c. n.

Petru Popu,
notariu.


Ad Nr. 129—1873.

        Publicarea baniloru incursi

la fondulu asoc. trans. dela 10. Maiu păna la siedinti’a comit,
asoc. dein 10. laniu a. c.

      1.       Prin dn. protopopu si directoriu despartiem. I., loanu
Petricu s’au tramesu câ colecta, si anume:

      a) Dein comun’a Feldior’a 1 fr.

      b) Dein comun’a Presmiru 2 fr.

      c) Dein comun’a Apati’a 1 fr.

      d) Dein comun’a Magerusiu t fr.

      Sum’a 5 fr.

      2.       Dela da. protopopu alu Sibiiului, Ioane V. Rusu tacs’a
de membru ord. pre anii 187’A si 187²/₃ 10 fr.

      3.       Prin direcțiunea despartiem. cerc, alu Albei Iulie (VIII)
s’au tramesu că tacse de membrii ajutători 18 fr.

      (NB. List’a membriloru ajutători, carii au solvitu tacsele
păna in presente inca nu a sositu.)

      Sibiiu 10. luniu 1873.

                               Dela secret, asoc. trans.


Varietati.

     Calea ferata orientale, adeca aceea, ce
trece dela Oradea-mare pe la Huiedinu, Clusiu, Turda,
Vintiu-Aiudu-Teiusiu, Blasiu, Medeasiu, Segisidr’a,
Rupea incdce, s’a deschisu in fine si păna la Bra-
siovu in 1. luniu c. n., după multe si mari differinti,
inse si mai mari daune păna la 20 de millidne fior,
causate prin ămenii sei. Asia ajunse si Brasiovulu
abia in comunicatiune continua cu imperiale si cu
capitalele europene. Lipsesce acumu, că acesta linia
se vina in legătură faptica si cu Orientele, pentrucă
se merite numele care i s’a datu. Intr’aceea starea
finantiale a acestei cale ferate fiendu una dein cele
mai nefericite, semena tare, că cu tăta sbuciumatur’a
consorțiului si a ministeriului, ea va remanea pe
cătiva ani infundata aci la Brasiovu, fbra că se păta
trece prin munți inainte.

     Afurisitulu cutremura de bursa dela
Vien’a semena fdrte multu cu revolutiunile elemen-
tarie dein natura, care nu alegu bunu dein reu, ci
sfarma totu ce intempina. Totuși se pdte dice in
genere, că astadata isi luara pedeps’a meritata, fu-
rids’a sete de anru si argentu, rapacitatea, insiela-
tdri’a, nerușinata, desfrenarile sodomitice, si asia at-
mosfer’a se mai curați cevasi de omoritdriele putori
ale spurcatei demoralisatiuni, materialismulu brutale
se mai umili in cătuva, pentru-că in adeveru, inper-
tinenti’a si sfruntari’a lui nu mai era de suferitu.
Căti trasi-inpinsi, căti berbani si ștrengari, căti Moi-
sieles si leiteles urdurosi ajunseseră in palaturi, in-
presurati de concubinele loru, batendu’si jocu de vir-
tute si moralitate, de buna-cuviintia si onestate. Pre-
ste siepte sute de millidne avuția imaginata, tesauru
alu pecatului s’au dusu pe copca; bene era dăca se
mai ducea inca pe atătia, pentru-că materialistii cei
corrupti si toti cearlatanii se mai ajuuga a’si cundsce
lungulu nasului si se se mai u’mildsca. Alăturea cu
celi blastemati au * ufcritu si alti multi innocenti;
dara dmenii se invetie a nu se închina la vitielulu
de auru alu jidoviloru, se nu căra a se înavuți in
fug’a mare, se nu dea crediementu neci credita la
toti căti sciu face reclamuri bombastice, se nu jdce
la bursa neci la loteria, care sunt cuiburile dracului.

     Collecta destinata de premiu pentru
istori’a secuiloru a trecutu preste patru mii de
fiorini. Frumosu, fdrte frumosu! (Vedi mai pe largu
in Jdnăs lapja dein Clusiu Nr. 21).

A dou’a editiune d’in

Infricosiatele stricatiuni ale beuturei (le vinarsu-rachiu.
Invetiaturi mantuitdrie, culese si reproduse in romanesce de I.
Petricu, parochu si protop. de legea resarităna, si G. Munteanu,
profes. si direct, alu gimnasiului rom. d’in Brasiovu, au esitu de
sub tipariu in an. 1868. — Pretiulu numai 10 CF. V. a., si se
pdte trage de-adreptulu dela tipografii Romer & Kamner in
Brasiovu.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.