a.&t''------------- Acesta f6ia ese 'v'j cate .3 colo pe luna | si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbena cu porto Vj poștei. «O Nr. 12. 12®^ ,-s Abonarnentulu se * face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- teluln asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- lectori. ? TRANSILVANI’A. F6fa Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. luniu 1873. Anulll VI. Sumariu: loanu Corvinu de Huneddr’a. (Urmare.) — Discursu rostitu de Gr. Vintila. (Fine.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Convocatoriu. loanu Corvinu de Hunedor’a, originea, genealogi’a, faptele sale im- m or tali. ’ (Urmare.) Batali’a dein districtulu Ha ti egu sdu dela Pdrt’a-de feru. Sultanulu Muradu, pe care fortun’a bellica ilu favorase fdrte multu in vietia, abia acuma simți si cunoscii, ce semnifica a fi batutu in loviri mari si a perde armate intregi. La primele sciri care’i veni- seră despre cumplit’a perdere de langa Sibiiu, ar- diendu de poft’a resbunarei, s’a fostu decisu câ se vina elu insusi in persdna cu armata noua asupra Transilvaniei; mai apoi inse denumi de comandante pe begler-begulu adeca gubernatoriulu militariu dein Romani’a, ce se dice astadi turcesce Rum-ili, pro- vjnci’a in care se afla si Constantiuopolea*). Acelu begler-begu e cunoscutu la istorici sub numele scrisu chiaru si la orientali in moduri diverse, adeca Seha- beddin, Seaddeddin, Schachinkul**). Noi ne vomu tienea de numele Sehabeddin, pe care ilu dete si Hammer dein tdte celelalte, dra nu Sachin, cumu ii dice A. Szilâgyi. Sultanulu Murad pune sub co- mand’a pasiei Sehabeddin optudieci de mii ostasi dein cei mai buni pe cari’i avea, si’i comitte strinsu, că mai antaiu se pedepsdsca aspru pe domnii Munteniei si ai Moldovei, pentrucă după batali’a dela Sibiiu au cutediatu a se confedera cu loanu Corvinu, după aceea se ocupe si se subjuge cu ori-ce pretiu Tran- silvani’a. Seabeddin pasi’a plecă cu armat’a sa totu in acelu anu 1442. Ajungbndu la Nicopole in Bul- gari’a, se cerura mai multe dile, pentrucâ se pdta trece armat’a si tdte asiâ numitele impedimente sdu apparate ale ei. De aci paganulu isi imparti dstea in dube; un’a parte luă porunca câ se prede, se prindia, ardia si se omdre totu ce va intempina in *) Se dicea Romani’a, precumu se numea si grecii locui- tori in trensa Rcmăi, adeca romani, dein tempurile imperiului ro- manu orientale, de unde mai essiste si păna astadi forte multe familii romane, romanesci, italiane, grecite cu totulu. ** ) Vedi Hammer Geschichte des Osman. Reiclies I. la Bonfiniu Sciabaddin, la altii Saladin, Abadin, Abedin, Schach- Abadin, Sabatines Sacbin etc. Munteni'a; cu alt’a inaintă spre asia numita Pdrt’a- de feru, adeca spre comitatulu Huneddrei. Romanii dein Munteni’a n’au datu peptu nicairi cu osmanii, ci după cumu arata chronicarii*), ei adoptaseră con- siliulu lui Corvinuy'-câ esitandu ori-ce lovire, se se traga cu totm ce avea mobile in munți si se aștepte acolo dio’a vindictei in contra turciloru. Cu modulu acesta siesurile tierei remasera si asta-data cu totulu in pred’a cea mai fiordsa a turciloru. Betrani, femei, copii, carii au cutediatu se remana pe la locuintiele loru, au fostu taliati si macelati in modulu celu mai barbaru, dra tetiunarii carii la turci formâ trupa anu- mita, prefăcură totulu in flăcări; pe dmenii mai te- neri si sanetosi căti au cadiutu in manile loru, carii potea merge in captivitate ii ferecară in lantiuri si’i duseră cu se-nesi, asemenea si vitele căte au potutu apuca. Dupace selbaticii tirani devastara tier’a si comissera fbra-de legi neaudite, Sehabeddin - pasi’a trase la se-ne si pe acea parte a dstei care devastase Munteni’a, si asiâ inaintă cu dstea intrdga asupra Transilvaniei. Sehabeddin laudarosu si trufasiu pre- cumu fusese si Mezet, mai inainte de a trece prin munți incdce, incepuse a dice, că aici ii va fi de ajunau a’si arata numai turbanulu, pentrucâ vedien- du’lu dstea cea fricdsa a transilvaneniloru se o ia la fuga pe mai multe dile inainte**). Păna la atăta isi perdusera ardelenii renumele de buni ostasi înaintea turciloru. Era necessitate suprema, câ locuitorii ace- stei tieri se’si restabildsca glori’a de ostasi buni si despretiuitori de mdrte, fbra care nu este vidtia sigura. loanu Corvinu a invetiatu pe locuitorii Transil- vaniei a despretiui mdrtea, a’i cauta in facia si chiaru prin acdsta a sfarma pe inemicu. Indata ce Corvinu- voda află de apropierea turciloru spre Dunăre cu scopu de a trece in Munteni’a si Transilvani’a, după usulu dein acelea tempuri tramite prin tdta tidr’a săbii cruntate in sânge. Aratandu locuitoriloru că drasi se apropie supremulu periclu provdca pe toti asia numitii comiți sdu comandanți si pe toti cnezii câ se’si readune cetele loru si se alerge spre salvarea *) Bonfinius Turoczi. **) Despre acăsta fala si trufi’a a lui Sehabeddin ne spune Hammer in tom. I. cartea a diecea, după istoriculu turcescu Nesci. 22 — 138 — patriei. Intr’aceea Corvinu concentră impregiuru de se-ne tdte asiă numitele banderie seu batalidne ro- manesci mai alesu dein duoe comitatele A1 b’ a, H u- ^nedâr’a si dein Zarandu pe unde avea elu moșii ■ de ale sale. După aceea veni si sociulu seu Nicolae de Uilacu cu căteva batalidne. Inse cu tdte mesurele estraordinarie luate de Corvinu, elu totu nu a fostu in stare de a mobili'sa si concentra sub comand’a sa dste mai numerdsa decătu cincisprediece mii. Ori- câtă ar fi fostu la numeru populatiunea de atunci a Transilvaniei totuși ea pentru casu de periculu mare ar fi potutu scdte usioru unu numeru indoitu de ostasi, buni, adeca treidieci de mii si mai multu. Noi inse amu vediutu mai in susu tristele cause, pentru care poporulu desperase, dra nobilimea remanea pe la casele sale de frica. A remasu dara că loanu Cor- vinu cu farmeculu numelui seu si cu connexiunile pe care le avea elu cu cei mai multi cnezi roma- nesci, se suplindsca lipsele cele mai mari in armat’a Transilvaniei. Cu acea dste de cincisprediece mii, parte mai mare romani, dra nici-decumu nu numai secui si magiari' precumu ’iar placea lui Teleki si altora, loanu Corvinu ocupă iute valile cele mai strimte dela Pdrt’a-de feru, pe unde se așteptă turcii; asiediă inse trupele pe cdstele muntiloru la panda asia, in cătu strimtdrea se remana deocamdată libera pentru turci, se intre una parte dein ei fora că se fia atacata. Asia s’a si intemplatu. Intrandu mai multe cete de turci si ne dandu preste resistentia, se respandira prin tienutu spre a spolia, omori si anume a dă focu după datin’a loru, fora că se pricepa că ei sunt cadiuti in curs’a lui Corvinu. Dupace intră si grosulu datei turcesci pe pamentulu Transilvaniei, Corvinu se luă cu dstea sa după turci, inse totu nu- mai pe cdstele muntiloru, prin codrii inainte, ascun- diendu cu grija tdte mișcările sale păna lâ unu locu pe care’lu destinase elu de mai inainte pentru ba- tali’a decisiva. Hammer numesce acelu locu Vasag*), pe semne cumu ilu va fi aflatu elu la vreunu isto- rica turcescu, la carii numele locuriloru ndstre sunt de regula schimosite. Dopa Chalcocondilas loculu bătăliei nu a fostu tocma in strimtdre, unde nu se potu intempla evolutiiini, ci a fostu duoe milliarie mai incdce, adeca camu intre comunele Hasdeu si Topliti’a. Ori-cumu, ea se numesce batali’a dela Pdrt’a-de feru. La loculu acela Corvinu descende iute cu una parte a dstei sale dein munte in vale si tiene drumulu turciloru. Aflandu Sehabeddin de acdsta stratagema a lui Corvinu stă pe locu cu dstea sa, si in locu se atace indata, ia raesuri pentru fortifi- carea castreloru cu siantiuri. Totu acea mesura o ia si Corvinu pentru ai sei. Nu se scie căte dile au stătu cei duoi belliduci in acea positiune; este inse *) Vasag, c.orruptu dein unguresculu Vaskapu, care pe ro- manesc© semnifica Porta-de feru. Regele Vladislau in una di- plom’a dein 1444 iuca numesce loculu acelei bătălii Kapu =z: Porta. adeveritu că batali’a cea mare dein tienutulu Hatie- gului s’a intemplatu in un’a dein ferbentile dile ale lunei lui Cijptoriu ^luliu). In acea di inainte de re- saritulu sdrelui armatele isi stă facia in facia una cu alt’a, turcii mândri de numerulu loru celu mare, ar- delenii tari in credenti’a cătra Dumnedieu si in ge- niulu belliducelni loru. loanu Corvinu petrunsu de marimeâ acelora momente inainte de tdte se puse in genunchi cu tdta armat’a sa si cu ochii spre ceriu inaltiă cea mai ferbente rogatiune cătra Dumnedieulu poteriloru si alu parentiloru nostrii. Indata după a- ceea tienh dstei sale unulu dein acelea cuventari pline de insufletire si enthusiasmu, precumu numai elu se pricepea se vorbdsca romaniloru si magiariloru. „Nu asiu fi cutediatu, dise Corvinu, a da peptu cu ine- mici atătu de tari si numeroși, candu noi suntemu asia de pucini, deca acdsta cutediare nu ar fi ceruta imperiosu de cătra patri’a ndstra, si ddca nu m’asiu increde in santitatea causei si in barbati’a vdstra probata de atătea-ori. Noi amu alergatu la arme nu numai spre apararea religiunei christiane si pentru glori’a prea charei ndstre patrii, ci amu apucatu ar- mele chiarii pentru apararea si salvarea proprieloru locuintie, cumu si a familiiloru, parentiloru, sociiloru ndstre. Turcii rușinați si fdrte irritati spre vindicta prin ultimele ndstre victorii, deca voru apuca se strabata mai departe in tiera, voru trece tdte prin focu si prin sabii’a, ne crutiandu nimicu pe lume. Asia dara aici la loculu acesta trebue se ne oppu- nemu inemiculni, aici se infrangemu trufi’a lui, de aici avemu se’lu remittemu acolo de unde a venitu, ceea ce vomu si face cu ajutoriulu lui Dumnedieu prin perseveranti’a si prin curagiulu vostru neinfrantu. Deca inse Celu-atotu potente va fi decisu altumentrea, atunci incai se ve castigati in lupta curagidsa mdrte gloridsa si vidtia eterna pentru sufletele vdstre. Disposifiunea ce luase loanu Corvinu era camu acdsta: La cele duoe aripe in lini’a deinainte asiediă calarimea usiora. Calarimea sa cea grea, cumu amu dice dragoni si corassari, o împărți in proportiuni egali pe centru si pe cele duoe aripe in a duo’a linia. La dosulu calarimei grele pune călăreți de aceia, carii pe atunci mai era inca armati si cu asia nu- mita prastc*), dein care aruncă pietrii. In centru dispune pedestrimea cea grea, care apoi avea de reserva la spatele sale una alta trupa de lanceri si arcari sdu arcași. De duoe laturi, adeca la capetele sdu marginile celoru duoe aripe comanda serii lungi de cară incarcate cu tdte speciile de apparate bel- lice, insocite totu de calarime usiora si dispuse asia, că se ajunga de ambele laturi păna sub pdlele mun- tiloru. In modula acesta Corvinu închise cumu se cade valea pe care era se dssa turcii si se inunde tidr’a. Preste acdsta Corvinu împinsese centrulu seu inainte in figura cuneiforma, pentru că cu atătu mai *) Latin, funda, ae, nemt. Schleuder, ungur. Parittya, cu- ventu slavonescu. — 139 — usioru se păta sparge p’între liniele neregulate ale turciloru. Sehabeddin-pasia vediendu dispositiunile lui Corvinu, cunoscti indata cu cine are a face; deci spre â*nimicf planulu lui Corvinu, Sehabeddin trase iute in contra bataliănele celoru mai curagiosi iani- ceri, ăra pe spahii că călăreți fdrte buni de atari si de fuga sprintena ii imparti pe cele duoe aripe. In acăsta positiune așteptă Sehabeddin trupele ardelene care se apropiă cu pași lini. Ajuugăndu la distantia mai mica, centrulu ardeleniloru se arunca in linii indesate umeru la umeru cu tăta greutatea sa pe ianiceri; acestu atacu inse ianicerii ilu respingu cu tota barbati’a, ăra pe unde li se spargea lini’a, se si inchidea ărasi la momentu prin mulțimea pedestrimei asiediate in dosulu loru că nesce masse de ihuri. In acelasiu tempu spahii dein cele duoe aripe aruncan- duse asupra calarimei usiăre, o spargu si o punu pe fuga. In acelu momentu de crisa suprema ochiulu celu ageru alu lui Corvinu vediendu fals’a positiune in pare ajunse prin retragerea calarimei usiăre, se si decise a’si scaimba indata dispositiunile făcute in acea demanătia. Asia Corvinu isi retrage curendu si cen- trulu , pentrucă nu cumuva se devină incongiuratu de turci, si ’lu asiădia in lini’a in care se află husa- • rimea unguro-secuiăsca luata la fuga păua in lini’a primitiva in care era carale, unde pericululu incon- giurarei prin turci deocamdată era mai micu; de alta parte inse belliducele nostru aduce in lupta inca si pe acea parte a pedestrimei sale usiăre, adeca pe câteva bataliăne romanesci care stă pitulate pe ca- stele muntelui in pădure, si cu acea parte de ăste ajutata si de ostasimea dispusa pentru apararea ca- raloru, lovesce pe osmani in flanca (in căsta) cu atăta rapediune si potere, in cătu pe candu Seha- beddin se credea mai siguru de victoria, ilu aduce in confusiune, că se nu’si mai păta desvolta liniiele spre aparare dein căsta. Fiendu si valea prea strimta pentru atăta spurcu de turcime, cetele loru se im- pingea unele pe altele, unii pe altii se impedecă in mișcările loru, galagi’a si confusiunea ajunse la culme, nimeni nu mai sciă ce se intempla cu elu. Corvinu folosinduse de acelea momente decisive, se aruncă asupra turciloru nu numai cu pedestrimea, ci si cu calarimea sa cea grea pre cătu numai suferea na- tur’a locului că se păta opera si acăsta cu bunu suc- cessu. Se produce unu carnagiu său macellu dein cele mai terribili. Ardelenii adeca vedienduse scapati prin intieleptiunea belliducelui loru depericlulu estremu de a fi nimiciți, isi recastigara curagiulu si reapu- candu offensiva, nu mai volira se faca captivi, ci taliă si străpungea totu ce le stă in cale spargăndu mai tăte liniile turciloru. Frica panica coprinse pe tăta turcimea intru atăta, cătu ajunseseră că nici- unulu se nu mai cugete la aparare, ci numai la fuga in tăte părțile. Dara in ce parte era se fuga, candu ei cunoscea unu singurii drumu, una singura strim- tăre de munte, adeca pe unde veniseră. Acolo inse, pe acelu drumu, ii așteptă cete romanesci dein Mun- teni’a, care se aruncara asupra turciloru cu tăta furi’a ce produce aspectulu cehi fiorosu alu locuintieloru arse si devastate, alu parentiloru si altoru confrați omoriti său duși in captivitate. Una parte a ăstei turcesci mai făcuse încercarea ultima de a se tienă si apara la loculu unde Sehabeddin asiediase si iri- tarise castrele său tabar’a sa; preste pucinu inse ve- diendu că pe ceealalta ăste turcăsca nimicu nu o •mai păte retienă dein fuga, desperandu cu totulu de aparare pe sacrulu pamentu alu Daciei, căti turci au potutu scapa cu viătia, au luatu calea dreptu spre Dunăre si au properatu a trece cătu mai curendu in Bulgari’a. Asia castrele turcesci cu tăte avuțiile cele mari lasate acolo, au cadiutu ărasi in mară^ arde- leniloru, că si ale lui Mezet langa Sibiiu. InUacăsta stare aflara campulu bătăliei acele cete de tufei, pe care Corvinu le lasase inadensu că se trăca inainte. Reintorcănduse acea parte de ăste incarcata de predi si tragăndu după se-ne si mulțime de ardeleni ca- ptivi, picara in manile ăstei celei victoriăse a belli.- ducelui nostru, care incongiurandu pe acea turcime dein tăte părțile, o macellă in partea ei cea mai mare; numai pucieni ajutati de cai buni au potutu scapa in cete mai mici. Acăsta victoria fu perfecta, si ea se păte com- para prea bene cu una dein victoriile lui Traianu? reportate in aceeași regiune asupra lui Decebalu. In-' tru adeverii, dăca amu fi vreodată in stare că seᵣ credemu in Metempsychose, atunci amu sustienea, căi _ sufletulu lui Traianu trecuse in loanu Corvinu si că** se împlinise dorinti’a poetului anticii: Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor. (Va urma.) D i s c u r s u rostitu de G. Vintila cu- ocasiunea adunarei gener. a despart. I. alu asoc. trans., tienute in Cinculu mare in 11. Februariu 1873. » (Fine.) In doi ani de dile, cătu tiene cursulu de prepa- randia, luandu numai 6—7 ore pe septernana, s’aru pote invetia totu ce e mai de lipsa si inca fundamea- tulu, asia câ fiitorii invetiatori, absolvendu preparandi’a, aru ajunge in stare de a conduce de sine, cu man’a propria agricultur’a, unde li s’ar dă ocasiune. Si spre acesta chiar se le damu ocasiune, deca cumu-va nu voimu, că lucrulu se fia facutu numai de diumetale; se le damu ocasiune a pune in pracsa aceea, ce au adusu cu sine dela preparandia. Vreu se dicu, se in- sistemu, că la tăte scolele se se dea invetiatoriului o bucata de pamentu, de celu pucinu vreo 10 jugere, commassate aprope de satu, care mosiia invetiatoriulu se o lucre in regia propria si raționala, se nu fia de locu marginitu prin sistem’a agricola, ce va fi sustandu in comuna, se porte cu unu cuventu economia de mo- dellu, ce se păte intempla numai dispunendu invetia- 22* — 140 — toriulu după plăcu de aedsta mosidra. Si cumu-că elu intr’adeveru va pole servi de modellu, ne garantddia interesulu bine priceputu alu invetiatoriului. Densulu, nu mai încape indoiela, că se va nisuf a trage venitu cătu se pdte mai mare dein mosidr’a sa, dein munc’a si chieltuielele sale. Si sciendu pe ce cale si cumu are se purceda, e invederatu, ca nu va trece cu vederea neci unu midiulocu corespundietoriu, spre a-si îmbună- tăți starea sa materiala, care va fi in strinsa legătură cu starea moșiei, ba chiaru va depende dela lucrarea raționala a acesteia. Unu astufeliu de invetiatoriu presentanduse in scol’a comunala, va fi nu numai destulu de preparatu, spre a capacită pre elevii sei despre cunoscientiele agriculturei raționale, dar va fi si personalitatea cea mai apta, care se pdta îndemna si respandi progressulu agricolu in comuna. Se fia deci oblegatu a tiene si pâporului serbatdrea si duminec’a, ern’a si mai adese-ori, prelegeri dein agri- cultura. Astufeliu vomu avea atătea economii de mo- dellu, căte scole poporali. Ele voru fi adeverate eco- nomii de modellu, indemnandu’lu pre invetiatoriu inte- ressulu seu insusi, se traga venitu câtu numai se pdte, dein ea, prin urmare a o esplotă rationalu, seu a in- troduce tdte acele îmbunătățiri, căte si le-a agonisitu la preparandia, si acelea cari, că barbatu harnicu si-le va fi castigatu prin cetirea de cârti bune si pe alte caii. Ele voru fi adeverate institute de modellu, de ore-ce in- vetiatoriulu in prelegeri facundu cunoscute principiele unei esplotari agricole raționale, si totu-deodata aratandu aplicarea in pracsa afara de moșia a acestoru principie cu argumenlulu folosului in mana, va convinge pre eco- nomi despre avantagiulu inbunatatiriloru introduse, mai dandu inca si deslușiri despre noutati. Astufeliu eco- nomii nu numai că-lu voru intielege, dar ilu voru si imita pe întrecute. Si neci că pdte se fia de temutu, că dora aceste economii de modellu voru șchiopată, seu că nu voru corespunde scopului, fiendu-câ dela lucrarea loru ra- ționala , depende cumu amu mai disu, si esistinli’a mai plăcută si mai multiamitdrie a invetiatoriului. Cu raodulu acesta amu câștigă lucruri de cea mai mare importantia. S’aru imbunatati starea poporului si a invetiatoriloru, despre care păna acumu s’a facutu multa vorba si pucina isprava, si care in locu se pro- gresedie, cu sfasiiere de ânima trebue se vedemu, că devine totu mai misera; si imbunatalienduse starea ma- teriala, cu mângâiere sufletesca vomu vede, că cu ea mana in mana va inaintă si desvoltarea spirituala, cul- tur’a va face pași simțiți in tdte direcțiunile. Tierauulu in urm’a propunere! invetiatoriului pe calea teoretica si in urm’a demonstratiunei pe calea practica aru invetiă a cugetă mai profundu, n’aru mai lucră asia fora de a cugeta si reflecta, că păna acumu, candu nu vede sdu nu intielege, ca caus’a sărăciei sale este in lini’a prima lips’a de invetiatura si nepriceperea chiamarei sale. Gestiunea fiendu de cea mai mare importantia si <* in strinsa legătură cu prosperarea statului invetiatorescu, frații invetiatori ar fi se lucre dein tdte poterile la lo- curile competenti, la sindde, congresse si consistorie, pentru tramiterea dein partea fia-carei preparăti’dia si seminariu, a unoru teneri la unele institute seu scole agronomice. La scopulu acesta trebue se conlucre si cierurile, pentrucă preoții n’au se pregatesca poporulu numai pentru vietia vecinica, ci au sania datorintia îm- preuna cu invetiatoriulu a face dein poporu cetatieni harnici si respectati si pre pamentu. Tenorii inse se fia de aceia, cari se tragu dein poporu, seu despre cari se scie că • au predileciiune cătra frumosulu si vastulu studiu alu agronemiei si cari mergendu pe ferii acasa, nu se sfiiescu a apucă plugulu de corne si a se inte- ressă dtf ale economiei. Se nu se tramita de aceia, cari se sfiiescu a’si manjf manile cu pamentu. După absolvirea agriculturei si facerea unui anu de pracse la vreo mosii’a renumita, acești teneri se fia apoi obligati a propune candidatiloru de dascalia si de preoția eco- nomi’a de campu. In Blasiu se propune dejă de vj-eo cătiva ani, in Sibiiu se va începe celu multu la tdmn’a venitoria; nu sciu deca celelalte diecese au se faca asemene; atăta sciu, ca ap’a ne ajunge la gura, si deca nu vomu incepe a griji cu totu-deadinsulu de prosperi- tatea poporului, ne vomu cufundă cu elu cu totu in abissulu nefericirei, ce stă gata se ne inghitia. Me voru întrebă pdte frații invetiatori actuali: D’apoi ce va fi de noi atunci, candu unulu căte unulu vomu deveni fdra postu, venindu in locu-ne aceia, cari au invetiatu agricultur’a ? Aedsta se nu se intemple, si nime n’o pdte pretinde, cu atătu mai pucinu a o duce la îndeplinire. Dloru după părerea mea s’aru pote ajută asia, că pe tempulu feriiloru se fia obligati, pe langa o diurna corespundietoria dela comune, a cercetă pre- legerile feriali, ce ar fi se se deschide spre scopulu acesta Ia fia-care preparandia seu pe alocurea. Aedsta repetienduse in 2—3 ani, invetiatoriulu harnicu fora in- doidla va reuși a se perfectionă benisioru, si atăta mai multu va potd corespunde chiamarei sale, deca si sin- guru se va adopera a se deprinde mai departe prin cetirea de cârti bune agronomice, sdu prin discursuri in conferintiele invetiatoresci. Asia numitele prelegeri ambulante inca aru contribui fdrte multu la iuțea respan- dire a economiei de campu, unde barbati de specialitate caletorindu deintr’unu locu intr’altulu, ar tiene poporului prelegeri publice taiatdrie in sfer’a agriculturei. Atari prelegeri făcură minuni in Lombardi’a, după cumu ne asicură confratele nostru dr. Mollin. Pe aedsta cale s’ar slringe si datele de lipsa asupra starei agricole in tie- nuturile locuite de romani, unu lucru de cea mai mare importantia spre orientarea si promovarea agriculturei la plugarii noștri. Nelasandu deci invetiatoriulu neci una ocasiune neintrebuintiata, care pdte contribui la per- fecționarea si cultivarea sa, atunci nesmentitu că nu va remane cu multu indereptulu acelora ce au ascultatu in tempu de 2 ani cursulu de agricultura. Asiă dar cultivarea invetiatoriloru in agricultura mica si infientiare de economii de modellu la tdte scdlele — 141 — comunale, conduse de invetiatoriu in regia propria, ace- stea ar fi tientele, cătra cari se tindemu dein tote po- terile. La lucru cu totii, scopulu e maretiu, avendu inca si acelu avantagiu pentru sine, că nu cere asia mari midiuloce, facia de imensele folose, ce le va aduce cu sine. Se voimu numai toti cu totii, si atunci Ddieu va incoronă tote întreprinderile nostre cn cele mai strălu- cite resultate. In scurtu tempu vomu ave apoi sufle- tesca fericire, de a vede câmpurile nostre că nisce gră- dini suridietdrie, cumu e d. e. in Belgiu; bietulu tieranu acumu coplesitu de saracfa si de intunerecu, va bene- cuventă cu fruntea ridicata pe aceia, cari voru fi con- tribuita la prosperarea interesseloru sale; strămoșii no- ștri glorioși voru fi mândri de noi, de strănepoții loru, recunoscandu ca suntemu demni, intr’adeveru demni de densii, demni de frumosulu si maretiulu nume de „ro- manu. “ Acumu discursulu finitu, se-mi permiteți domnule redactoriu a adresă unu cuventu cătra asociatiunea no- stra transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu. In interessulu agriculturei si prin urmare alu poporului nostru, asociatiunea ar face forte bine, deca ar tramite inca vreo câțiva tenori la studiele econo- miei de campu, cari apoi după unulu său duoi ani de pracse se fia obligati a tiene prelegeri ambulante in tienuturile locuite de romani. Tote aceste prelegeri se le publice in foia asociatiunei, precumu si starea eco- nomiei in tienuturile percurse si midiulocele de inbuna- tatirea ei, conformu teoriiloru agriculturei moderne si impregiurariloru locali. Păna camu un’a alta, se va formă dora (după cumu amu intielesu asoc. trans. chiaru are laudabila intentiune de a o face acăsta) unu insti- tuții de agricultura, unde acești teneri se fia asiediati definitivu. Credu, câ asociatiunile nostre dein Aradu si dein Bucovin’a inca voru face aceste, dăca cumu-va n’au facut’o păna acumu. Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Urmare.) Ladislai Regis collationales pro Joanne de Hunyad super perpetuo Comitatu Bistriciensi. 1453. ante 2. febr. App. D. Tr. T. VI. Diploma de donatiune esita totu intr’unu tempu cu cele duoe precedente, prin care Ladislau posthumu dă lui loanu Cor- vinu titlulu si folosele de comite pe vietia preste cetatea B i- striti’a dein Transilvani’a, ăra cu acea ocasiune face de nou istoriculu multeloru merite mari si in parte estraordinarie ale lui loanu Corvinu*). *) Cei carii nu cunoscu limb’a latina, voliescu inse a cu- n6sce meritele Corviniloru, au ocasiune de a se informa dein monografi’a ce publicamu despre Co> vinu tocma acumu in acăsta foia. Red. Ladislaus Dei Gratia Rex Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae, etc. Austriaeque et Styriae Dux, nec non Marchio Moraviae etc. ad perpetuam rei me- moriam. Potestas regnantium ad hoc divinitus erecta est in terris, ut quemadmodum ad malorum vindictam, ita et ad laudem sit bonorum et ut subjectum sibi promiscui populi fidelem coetum regat benevolentia, liberalitate attrahat, et unius cujusque merita condi- gnis retributionibus prosequatur. Quod etsi ex de- bito publici ofticii, et quadam generali Principum re- gula fieri soleat, hi tamen clarioribus ornandi sunt titulis, et altioribus magnificandi honoribus, quos sin- cerior fides, magnanimes actus, et excellentiora me- rita caeteris anteponunt. Hac itaque consideratione clarissimam fidem, virtutes magnificas, fortissima gesta, multipliciaque obsequiorum genera fidelis no- ștri sincere dilecti spectabilis, ac magnifici viri Jo- hannis de Hunyad, totius Regni noștri Hungariae usque ad haec nostrae aetatis tempora Gubernatoris magnanimi, et Vajvodae Transilvani et qui sicut in- tegritate caeteris clarior, ita potenti virtute ab incu- nabulis aetatis nostrae Regii status, et honoris noștri conservator, et columna fuit, non solum debita re- cognitionis gratitudine prosequi, sed et postremorum memoriae his scriptis, et si non per omnia, saltem in parte transmittere nobis in animo est, ne sua ge- sta insignia ulla aetate concidant, sed potius late sui spargant splendorem, et sempiterna apud futura se- cula laude praedicentnr, caeterisque exemplo sint; aequum est enim, eos enim suis non fraudare prae- coniis, qui actus illustres, et praecara facinora edi- derunt. Imprimis itaque id nobis, prout fide’digno- rum hominum contestatio prodit, referendum occurrit, quod ipse Johannes regnante condum gloriosissimo Principe Domino Sigismundo tune Rege Avo nostro . beatae memoriae, annos juveniles*) lăudabili indole exegit, in quibus praematurum sensum , et adultam semper gravitatem prae se ferens, studuit, ut quo plurimi aliena ope, et suorum majorum titulis irre- punt, eo suis sudoribus, virtute, ingenio, et vigiliis ascenderet, pulchrum gloriae genus existimans pre- lucere posteris, et nascentis nominis decus ac digni- tatis initium afferre. Adolescentin vero egregie tra- ducta, corpus ad tolerandos labores, et militarium exercitiorum actus asvefaciens, et habile reddens, fu- turorum inclitorum operum suorum fundamenta certis praesagiis, jecit, et ingenuis moribus, quasi quibus- dam gradibus, ad dignitates, honores, et gloriosam nominis famam, liberos sibi ascensus comparavit. Praeclarae enim indolis miles, et imperiali obsequio dignus, tune primum Regiis militibus connumeratus, et successive consiliis admissus integra fide, devotis- que obsequiis, praefato avo nostro sive pro susce- ptione Imperialium infularum, seu pro reparandis rui- nis regni sui Bohemiae procedenti, sed et in aliis *) Ergo Joannes Hunyadi non potuit esse ejusdem aetatis cum Sigismuudo Rege, sed. multe junior. 142 — cunctis negotiis gerendis, et rebus bellicis, ad tem- pora vitae suae fideli semper sollicitudinis diligentia inseparabiliter adhaesit, pro cujus etiam honoris am- plitudine, saepius capitis pericula, bella, et armis adiit, adeoque se ei in omnibus reddidit acceptam, ut singulari quodam Regis amore dignus habitus, et fotns, ac per eum prima haereditate in hoc Regno nostro donatus fuerit*), altioribns adhuc eo tune su- blimandus honoribus, nisi ipse avus noster e vita excessisset, succedente vero tandem Excellentissimo Principe Domino Alberto similiter Romanorum, et Hungariae Rege, genitore nostro felicis recordii, prae- fatus Johannes caeptae dudum felicitatis opera con- tinuo incremento augens, et in ipsius genitoris noștri - obsequiis, ac expeditionibus bellicis, quas idem sive adversus nonnuilos Rebelles Regni sui Bohemiae, seu contra Teucros lăudabili semper exitu confecit, nune prudentis consiliarii, nune vero strenuissimi militis agens officium, adeo fuit continuus et utilis, ut ab eodem Genitore nostro primum de milite ad nume- rum Baronum Regni, Banus videlicet Zeurinensis, qui clarus Baroniae titulus est. insignibus meritis creatus sit, ubi et gloriosa tandem adversus Teucros, eo tune illis partibus oppido infensos praelia ipse, et Egregius quondam alter Johannes de ipsa Hunyad miles sibi sangvine frater, fortissimaque strenuitate par, et socius, victorioso semper fine saepius confe- cerint, consequenter ipso etiam divo Genitore nostro licet satis praemature, ut tamen Domino placuit, vita functo, dum Regnum nostrum Hungariae nobis eo tune, apud incunabula, et alienam educationem aeta- tam agftntibus, idoneo tutore orbatum, et intus gra- vissimis odiis exortis fluctuaret, et foris grassante dictorum Teucrorum tyrannide, innumeris af’fligeretur malis, ut pote cum jam ipsi Teucri vastare agros, diripere villas, homines sine discrimiue sexus, et ae- tatis, vel trucidare, vel abducere impune consveve- rant, et totas inferiores ipsius Regni noștri Hungariae partes, usque ad fluvium Titiae, et item ex altera usque ad interiora loca Regni noștri Sclavoniae, vel miserabiliter vastarunt, vel occuparunt, adeoque gra- vissimo metu jam totum Regnum concusserant, ut illud in pendente ferme ruina positum, miseram sui blasphemorum Christi manibus solam restare putaret occupationem; praefatus Joannes de Hunyad medio tempore Vayvoda Transylvanus, et Comes Teme- siensis creatus, factus etiam Capitaneus Nandoral- bensis, et aliarum inferiorum partium, eis titulis non minus, quam acceperat dignitatis, et gloriae restituit, illiusque suae sublimationis primordia pulcherrimis quibusdam victoriae generibus consecravit. Fudit enim imprimis victrici bello, in terra Serviae, prope Ca- strum Nandoralbense Izak Vayvodam Teucrorum, qui eo tune Castrum Zenderew cum fota ipsa terra Ser- . viae occupatum tenebat, consequenter vero, dum pau- *) Ergo Sigismundus dedit Joanni Hunyadi bona, et antea bona non habuit. cis post diebus alter Teucrorum exercitus nonnullas jam pridem de nostris adeptas victorias, amplo milite superbus, et gloria§ avidus, partes nostras Transyl- vanas solită flagitia, ac hominum et rerum praedam acturus subintrassent, memoratus Joannes Vayvoda cum illarum partium gentibus, pro fortissimi Ducis officio, strenui illi occurrit congressu, ubi dum col- latis signis, et consertis manibus marș utrinque cru- desceret, adeo laudabiliter hostem conflixit, ut ipse quoque adversi exercitus Dux qui Mezihbeg vocaba- tur, una cum filio suo vice-capitaneo occisus, refu- sum, praedam proprio et filii casu suppleverit, suis omnibus complicibus vel fusis, vel eaptis, et paucis- simis fuga salvatis: Ex quo opere huic Regno ea accessit utilitas, ut partium Transalpinarum et Mol- daviae Vayvodae, qui adhuc Progenitorum nostrorum temporibus, sacrae hujus Regni Coronae rebellando, Teucris se subjecerant, ipsius Johannis Vayvodae turn consilio inducti, turn metu concussi, rursum huic Regno cum tota sua terra se restituerint, pristina fidelitatis obsequia nobis usque ad diem hanc exhi- bere obligati, quibus peractis, exstante adhuc satis recenti hujusmodi felicium rerum dama, huic viro meritissimo ex his illustribus principiis gloriosiori, et longe excellentiori, digna laude per omne aevum ce- lebrandus, alterius victoriae titulus accessit, dum enim Teucrorum Dominus hune supratactum suorum inte- ritum indigne ferens, et totis viribus ulcisci deside- rans, magnum suae potentiae undique coactum robur, numero Octuaginta millia hominum, prout de hoc certa relatione edocti sumns, sub conducta Bâsae sui, videlicet principalis vices-gerentis, armis et numero instruxisset, ipseque Basa hujusmodi atrocem, et adeo Regno nostro minacem exercitam imprimis per partes Transalpinas ductaret, ea quoque fere tota vastata, amplissimam hominum et rerum praedam referret, intendens de hinc e vestigio in praedictas partes no- stras Transsylvanas vastator succedere, praetactus Joannes Waywoda aggregatis quibus potuit gentibus, inimicam multitudinem longe ei impar numero, adus- que illarum partium exercitum persecutus, vel vin- cendum, vel moriendum esse statuit. Hic vero suas artes, fortitudinem, et bellicam industriam cernere erat. Invadere enim hostem, qnam invadi satius du- cens arduum, et magnum, ac suorum viribus longe impar bellum fortiter suscepit, quo prudenter admi- nistrate , felicissimeque gesto, et confecto, aeterna laude memorabilei» victorian! reportavit, in qua re, et antiqua gentis hungaricae gloria, famaque reddita est, et suum nomen omnibus in locis eo facto ma- xime celebratum, eximii triumphi speciem exhibuit. Fusa enim innumerabilis multitndo hosfium monbun- dis longe lateque cadaveribus amplissimum certaminis campum thabefecit, indelebilei» cunctis seculis mise- randae suae cladis historiam derelinquendo, innume- rabilibus .... eorumque majoribus in captivitatea! redactis, amplissimisque Thesauris, et omni pretinsa exercitus suppellectili in praedam nostrorum deventis, — 143 — et divisis. Tot felicibus autem Vir magnificus ani- matus victoriis alioș aliis insignes actus accumulans, grandem et sumptuosissimam tandem egregiorum mi- litam expeditionem coegit, cum qua Regnum Serviae, seu^Rasciae, et Bulgariae transgressus, et usque ad oraș Romaniae penetrans, quae omnia Teucrorum Dominus antiquis ab annis occupata tenebat, Civita- tem Sophiam, et quam plures alias Civitates, Oppida, Castra, totasque pene terras illas, infidae gentis Do- micilia igne et gladio vastavit. In quo quidem pro- gresau crebris, praecipue vero sex praeliis continuas adeptus victorias, ingenti hominum et rerum praeda onustum salvum reduxit exercitum infinitis captis ho- stium Banderiis, quae in Ecclesia B. M. V. Budensi in sui aeternam laudem, per futura secula pendebunt, ut pote tot triumphorum illustrium pulcherrima et praeclara^ionimenta, ex quibus secutum est, ut ipse Teucrorum^Princeps tremefactus, totum Regnum Ras- ciae, cum ejusdem terrae castris, quae antiquitus oc- cupata, quasi hujus Regni qlaves tenebat, manibus IllustrissimiₐPrincipis Georgii Despoti Rasciae, hujus Regni Hungariae membri fidelis, nomine, et ex man- date Regni Hungariae recipienti restituerit, quae per eum usque ad haec nostrae aetațis tempOra pacifice, et fideliter possidentur. Rex etiam Bosniae eo re- specta ad pristinae obedientiae, quam negaverat, re- diit gremium, in quo hucusque constantei' perseverat. Quid uluita? horum gloria meritorum, harum fama virtutum, quum praefatus Johanes Waywoda non so- lum Regnicolis gratissimus, verum etiam remotis, et exteris notus esset, brevi altioris dignitatis sedem ascendit, et quod laudum suarum cumulus est, una- nimi omnium Praelatorum, Baronum, et Procerum Regni consensu et singulari amore, in nostra absentia, et sub nostro nomine totius Regni Hungariae Praeses factus exstitit. et Gubernator. In quo quidem officio quam juste, integre, fortiterque Regnum illud nostro nomine administraverit, tenuerit, quantaque diligentia, in tutando Regno usus fuerit, fidem faciunt fortia sua acta, tam adversus Teucros, quam intrinsecae gverrae ........auctores, cum praesertim duo alia quaedam fortissima praelia, quae tandem graudi gentium nu- mero, sumptuosissima impensa coacto, cum ipsius Teucrorum Principis persona, et tota sua potentia, in propriaque ipsius terrae media magnanima stre- nuitate peregit, in quibus etsi occulto judicio Dei, qui solus novit, cur persaepe fideles suos in concul- cationem blasphemorum sancti nominis sui exponat, fortuna parti suae novercata exstiterit, et plures egregii milites occubuerint, duplum tamen damni semper re- fudit hostibus cruenta eis, in omni actu victoria de- relicta, nec caesi noștri hoc loco poeniteftdas sortiti sunt exequias, quae etsi optabilius fuissent in Paria (sic) speciosius tamen pro Patria factae exstiterunt. Laudibus etiam hujus viri non immerito addi potest, quod in his adversorum casuum vicibus inter ipsa quoque discrimina, in quibus non solum carissimos plures, et fratres, et amicos, et familiares sibi belii calamitate raptos amisit, sed etiam proprii sangvinis multuri effudit, sibi animum defuisse, aut fortitudinem lassatam esse, nunquam potuit visum iri, quin ymo, Vir fprtissimus magnanimum, excelsumque maximae mentis conservans vigorem, sua prudentia de capti- vitate, quam in ultimo dictorum duorum praeliorum inciderat, libertăți restitutus, Patriae secum salutem restituit, nec solum externis malis hoc Regnum eri- puit, sed interna quoque ita composita effecit, ut tota Națio, et Respublica Regni noștri Hungariae, sub- motis, sublevatisque civilibns bellis, et internis tur- binibus, qui paulo ante et voluntates, et mentes ejus Gentis a se se distraxerant, uiiione invicem jurata, nos Dominum suum naturalem, Genitoris, et avi Re- gum suorum successorem, et haeredem Regem de- claraverit, susceperit, et recognoverit; sicque praefatus Johannes Gubernator Regnum illud Nobis, et sub nomine nostro constanti fidelitate tenuit, atque in hac constantia etiam innumeris bellorum morbis ad- versantibus perseveravit. Postremo, Regnum ipsum Hungariae, confinibus suis dudum amissis, recuperatis, magis auctum, magisque a parte infidelium Teucro- rum, quam temporibus dictorum avi, et Patris noștri Regum tenebatur, dilatatum, Majestati nostrae fide- liter restituit, votiva pacis tranquillitate gubernandum. Quod quidem, ut apertius confiteamur, vel sola, vel maxime ejus industria, sollicitudine, et bellicis artibus conservatudf est. Ut igitur Vir tot inclytorum ope- ram numero praestantissimus, cui nullus honos, nisi meritus referri potest, et qui in tot praeclaris actibus multum sangvinis sui, et suorum effudit, gratam sibi majestatem nostram persentiat, et ex nune aliquas benevolentiae nostrae videat primitias, in futurum majores experturus*), ad omnium Praelatorum, Ba- ronum , et nobilium Regni noștri Hungariae, nune hic Posonii**) congregatorum, totum Regnum Hunga- riae repraesentantium supplicationis instantiam, nobis pro ipso viro expressis tot meritis suis factam, ac de consilio, consensu, matura deliberatione, et collau- datione eorundem nullo discrepante habitis, volentes dignitatem illam Gubernatoris temporalem, quam hac- tenus dignus meritis, ad praefinitum tempus tenuit, in aliam perpetuam commutare; ipsum Johannem de Hunyad, ac filios, et haerpdes eorum universos, super Civitate, et Districtu Bistriciensi, ac ejus pertinentiis, in partibus Transylvanis habitis, in perpetuos, et liberos Comites majores, dictum vero Districtum in Comitatum perpetuam, sicuti pridem in civitate no- stra Viennensi***), in sede, et habitu majestatis Regalis sublimi constituti, assistentibus nobis, quam pluribus *) Hucusque Donationales hae, de verbo ad verbum eae- dem sunt, cum illis, vi quarum eidem Joanni de Hunyad Do- minia Gorgâny et Dewa, conferuntur, quasve vide editas apud Șpiess „Au£klarungen“ p. 267. **) Pray et Katoua tnale scribunt loco Posonii, — Pesthini. ***) Accidit hoc anno 1452, et hae apprime consentiunt cum Turoczii verbis apud Schwandtner T. I. p. 266; vide et De Roc p. 194. — 144 — Ducibus, et marchionibus, fratribus nostris, et toto consilio nostro, observatis omnibus illîs ceremoniis, quae in talibus observandae sunt, solemniter nomi- navimus, praefecimus, et creavimus, ita et nune de novo hic intra metas Regni noștri Hungariae con- stituti, de plenitudine nostrae Regiae potestatis nomi- namus, praeficimus, et creainus, eosdem Comitem Jo- hannem, ac filios,. et haeredes suos, sed et Comita- tum praedictum ab omnium Vayvodarum, et quorum- libet Judicum, et justitiariorum illarum partium judi- catu, et omni jurisdictione eximen. solius nostrae praesentiae, aut Palatini, et Judicis Curiae nostrae Regiae judicio reservamus, decernentes, ut ipse Co- mes Johannes, ac filii, et haeredes sui universi cera rubra quoad sigillum, in signum Excellentiae Comi- tatus, ac aliis omnibus illis gratiis, "Tionoribus, prae- rogativis, et privilegiis, quibus caeteri Majores Co- mites liberi, et perpetui de jure, vel de consvetudine utuntur, gaudent, utantur, et fruantur perpetuis sem-, per temporibus universis, recepto tamen ab eodem Comite Johanne in persona sua, ac haeredum suo- rum firmissimo in talibus praestari- solito, nobis et successoribus nostris Regibus Hungariae fidelitatis, et obedientiae juramento in forma infrascripta. Praefa- tum autem Districtum, seu Comitatum Bistriciensem, cum Civitate Bistricia, ac oppidis, villis, praediis, et aliis quibuslibet ipsius et earum pertinentiis, videlicet tributis, censibus, proventibus, terris araBHibus cultis et incultis, vineis, et vinearum promontoriis, pratis, sylvis, nemoribus, pascuis, aquis, aquarumque decur- sibtis, molendinis, et locis molendinorum, ac jure pa- tronatus Ecclesiarum, et generaliter quarumlibet uti- litatum integritatibus, quocumque nomine vocitatis, sub suis veris metis, et metarum antiquis distinctio- nibus, eidem Comiți Joanni, ejusque filiis, ac haere- dibus, et posteritatibus universis, ex certa nostra scientia, et animo deliberato, de Praelatorumque, et Baronum, ac nobilium Regni noștri praedictorum con- sensu , et collaudatione, de manibus nostris Regiis dedimus, donavimus, et contulimus*), imo damus, do- namus, et conferimus jure perpetue, et irrevocabiliter, possiden. tenen. et haben. salvo jure alieno. Forma autem juramenti, quo ipse Comes Joannes nobis, et successoribus nostris juravit, haeredes quoque sui jurare tenebuntur, haec est: „Ego Joannes Comes Bistriciensis promitto et juro ad haec Sancta Dei ³) Vidua Joannis Hunyad debebat anno 1457. post mor- tem măriți sui District. Bistricien. Regi iterum restituere. Vide Kaprinai I. p. 207. Has Collationales confirmavit, transumsit inque formam Pri- vilegii redegit Ladislaus Rex anno 1456; et hae confirmationales supersunt in Archivo Camerae R. Hungariae aulicae Budensi. Extractum harum literarum edidit Fej6r O. D. T. XI. p. 497. Fragment. „ „ „ Pray Ann.HI.p. 125 —128. „ Eder in Schaeseo p. 24. 228—229. „ Katona ad. a. 1453. Evangelia, quae corporaliter tango, quod de caetero fidelis et obediens ero vobis serenissimo Principi, et Domino Domino Ladislao Regi Hungariae etc. Do- mino meo gratioso, omnibusque successoribus vestris Hungariae Regibus, ac Sacrae ipsius Regni vestri coronae, contra quoscunque homines .... nec auxi- lium, sive consilium, unquam dabo, seu assentiam contra personam vestram, vitam vestram, salutem vestram, seu statum vestrum, sed vestri, et succes- sorum vestrorum Regum Hungariae praefatorum ho- norem, et commodum semper et fideliter procurabo toto posse, damnumque vestrum et successorum vestrorum, ac dolum, et fraudem, contra vos, ubi potero, intercipiam, et quod vestris, et successorum vestrorum traditoribus, et adversariis nunquam ac- quiescam, sed vos, et successores vestros, in rebus hujusmodi, dum ad notitiam mei perveneri^f fideliter avisabo, et protegam, vobisque et successoribus ve- stris totis viribus meis assistam, omniaque et singula ad eandem vestram coronam spectantia fideliter te- nebo, quemadmodum vester, et Regni vestri Hunga- riae fidelis Comes, suo vero naturali Domino Hun- gariae Regi, juxta Regales, ac ejusdem Regni Ordi- nationes, ac laudabiles consvetudines observare tene- tur, et facere, dolo, et fraude semotis quibuscunque. Sic me Deus adjuvet, et haec sancta ejus Evangelia. In quorum omnium memoriam, firmitatemque perpe- tuam praesentes concessimus literas nostras âuthen- tici sigilii noștri, secretique, quo ut Rex Hungariae • utimur, appensione roboratas, quas in formam ma- joris noștri privilegii redigi faciemus, dum nobis in specie fuerint reportatae. Datum Posonii feria tertia proxima ante festum Purificationis B. Mariae Virg. anno Domini millesimo quadringentesimo quinquage- simo tertio. Regni autem noștri anno tredecimo. (Va urma.) CONVOCATORII!. Conformu conclusului adunarei generale a des- partiementului VIII, de Alb’a-Iuli’a alu asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a po- porului romanu tienuta in Ighiu, subscrisulu comitetu alu acestui despartiementu convoca adunarea gener. ordinaria alu acestui desparttementu pe 6. luliu c. n., adeca pe diu’a Nascerei S. loanu Botezatoriulu iu comun’a Geoagiu (Fel-Gy6gy). Dein siedinti’a comitetului alu despartiem. VIII. Alb’a-Iuli’a in 29. Maiu 1873. Alecsandru Tordasianu, directore. Rubinu Patiti’a, actuariu. Editoriu Si provedietoriu: Comitetulu, — Redactorii! G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimer & Kamner.