------------ , 'î.m Acesta fdia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto 1, poștei. ■ ' sim rs'-am -----------'V’ț-’țW ț'^Abonamentulu face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- ( lectori. TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Nr. 11. Brasiovu L luniu 1873. Anulu VI. Sumariu: loanu Corvinu de Huneddr’a. (Urmare.) — Discursu rostitu de G. Viutila. — Colectiune. de diplome istorice transil- vane. (Urmare.) •— Jocurile religiose in Spani’a. — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. loanu Corvinu de Hunedor’a, originea, genealogi’a, faptele sale im- mortali. (Urmare.) V. Invasîunile turcesci in Transilvani’a. Bătălii. Mdrtea unuia dein Corvini. Alte internp 1 ari păna in i843. Batali’a dela St. Imbru si cea dela-Si- biiu in Transilvani’a. Truli'a sultanului Mu- ratf s’a simtitu vetamata de mdrte, atătu prin respin- gerea ce pățise elu insusi la Belgradu, cătu si prin batai’a ce luase Isacu-pasi’a, in fine si prin impre- giurarea, că nu potea se’si implindsca poft’a de a pune man’a pe Georgie Brancoviciu domnulu Serbiei, carele petrecea in destula securitate in Ungari’a. Se pare drasi că turcii incepusera se pricdpa, că pre cătu tempu comanda si guberna loanu Corvinu in Banatulu Severinului si chiaru in Belgradu, străba- terea in laintrulu Ungariei le este fdrte multu îngreu- nată, ddca ffu chiaru impossibile. Destulu că după căteva luni dela batali’a ce avuse Corvinu cu Isacu- pasia, sultanulu tramise pe unulu dein cei mai buni generări ai sei, anume M e z e t sdu M e z i t-bei, omu inaintatu in etate, cu dste in numeru că de optudieci de mii, cu porunca că se ștrabata prin Munteni’a in Transilvani’a. Se pare că Mezit-bei a petrunsu in Munteni’a cu mare iutîme si fora difficultate, adeca fbra resistentia dein partea munteniloru. Pe atunci Vladu II. numitu Dracula se află tare umilitu si fdrte strimtoratu de cătra turci, dra ajutoriu nu prea avea de unde se aștepte. Ungurenii se batea intre se- nesi cu tdta furi’a; cu moldovenii se avea reu, si a- cestia inca ’si pricepea pe atunci fdrte reu interes- sele loru; serbii era trantiti; dra imperiulu bisantinu devenise unu cadavru, a cărui putdre se simtia doue si trei sute de miliarie prin pregiuru in Asi’a si in Europ’a. Asiă s’a potutu intempla usioru, că Mezit- bei cu dstea sa străbătuse in Martiu 1442 p’intre munți in Transilvani’a, unde mai nimeni nu’lu așteptă in acelu ano-tempu. Se pare totuși că loanu Corvinu petrunsese in cătu-va planurile turciloru, sdu adeca, indata ce vedi'ă că ei au trecuta Istrulu si au inun- data Munteni’a, a cantata se presapuna că ei voru cerca se ștrabata si in Transilvani’a; de aceea elu alergase incdce cu ceva mai inainte, pentrucă se con- centre iute cătu ar potea mai multa dste impregiu- rulu seu spre a suscepe lupt’a cu resultatu fericitu. Pre candu ajunse loanu Corvinu la cetatea Alb’a- Iuli’a, nu avea mai multa dste impregiuru de se-ne, decătu numai pe cătu adusese dein districtele roma- nesci prin care trecuse dela Alb’a-greca (Belgradulu serbescu) prin Banatu, prin comitatele Huneddr’a si Alb’a incdce, dra episcopulu rom. catolicii Georgie Ldpes, cunoscutu si mai inainte că omu iubitoriu de batai, isi avea adunatu banderiulu seu dein comunele romanesci deinpregiurulu Albei luliei, supuse coman- dei sale. Dein celelalte parti ale tierei se adunase dste fdrte pucina. Căușele acestei neregularitati era învederate. Bellulu civile transilvanu, că consecentia firdsca a tiraniei sub care gemuse poporulu apasatu si impilatu, cutrierase ori-ce încredere intre condu- ctori si conduși. Mulțime de aristocrati nici nu cu- tediara a’si aduna cetele loru impregiuru de se-ne; altii surprinși de neasteptat’a venire a turciloru, nu avura neci atăta tempu liberu că se se împace cu poporulu si se faca ambele classi de locuitori causa comuna in contra inemiciloru dein afbra; altora drasi turcii apucasera ale talia drumulu, in cătu ei nu mai potura ajunge cu banderiele loru in castrele lui Cor- vinu. Asia dstea lui nu era de ajunsu nici pe de parte, pentrucă se se mesure cu turcii. Cu tdte a- cestea, loanu Corvinu indemnatu de episcopulu Ldpes decise a se arunca si numai cu atăta dste asupra turciloru, carii se apropiă spre Alb’a-Iulia incarcati de predi si duchndu cu se-ne mulțime de locuitori in captivitate. In 18. Martiu 1442 loanu Corvinu si G. Ldpes se rapedu asupra avangardei turcesci si o respingu dein valea'Murasiului păna la comun’a St. Imbru (sancti Emerici villa). Aici inse’i aștepta Me- zit-bei cu tdta armat’a sa in ordine de bataia. După căte spunu cronicarii, se pare că Corvinu nu sciuse despre acea concentrare neașteptata a turciloru la loculu acela, pentrucă elu si Ldpes inaintandu cu fervdre in urma turciloru dein avangarda, dupace trecură riulu Ampoiu, dela comun’a Barabantiu (Bor- bănd) inainte, se vediura cu totulu pe neașteptate in midiuloculu armatei turcesci, incongiurati dein tdte părțile. Se incinge una batalia scurta, inse fdrte de- sperata, in care dstea transilvana fu copleșita dein 20 — 122 — tdte părțile. Vediendu Corvinu acelu mare periculu, trage partea cea mai mare a dstei sale impregiurulu seu, si indesuita umeru la umeru cumu era, sparge cu ea prin liniile turcesci si scapa sub murii cetatei dela Alb’a. Episcopulu Ldpes inse voliendu se saraj cu calulu seu celu sprintenu preste una ripa a riuluif Ampoiu cade la pamentu, si in aceleași momente este taliatu in bucăți de cătra inemici. Acdsta fu finea vietiei episcopului Georgie Ldpes, carele făcuse atăta reu acestei tieri. Dupace Mezet-bei câștigă batali’a dela St. Imbru, crediendu că cu atăta sfarmase t<5ta poterea Transil- vaniei si că se afla dein tdte părțile in deplina se- curitate, isi aruncă ochii asupra Sibiiului, despre care audise că ar fi plinu de avutii, precumu si era păna la unu gradu dre-care, pentrucă in tempuri de mare periculu nu numai sasii accumulau averile loru prin cetati, ci si nobilii, caroru le lipsea cetatile. Asia Mezet-bei pldca cu tdte hdrdele sale asupra Sibiiului, ilu incongiura si incepe se’lu bata. Fortificatiunile de atunci ale Sibiiului pentru tempurile ndstre nu aru fi de nici-o valdre; ele era dein cele mai mo- deste. De alta parte inse scienti’a de a bate si sparge cetati inca era numai in Idganu. Asia Mezet-bei dete la Sibiiu preste obstacule, la care nu era preparatu. Sibiianii si pucin’a dste căta se strimtorase in cetate, sciendu ce’i astdpta in casu candu ar cadea cetatea in manile turciloru, isi adunasera tdte poterile si se apară cu bunu resultatu dein dosulu muriloru si dein bastille. Tempulu pe care’lu perdea turcii cu impresu- rarea Sibiiului, genialele loanu Corvinu ilu sciii fo- losi de minune spre nimicirea inemiciloru si spre salvarea patriei. Că si in alte cașuri de pericule su- preme, asia sj asta-data, Corvinu isi desvoltă poterea geniului seu; prin elocenti’a si gravitatea caracteru- lui seu reesf că se impace spiritele celu pucinu pen- tru momentele de periculu, si asiă ii successe că nu numai se’si .readune resturile dstei dela St. Imbru, ci mai trase la se-ne inca si alte cete dein diverse parti ale tierei, pe care le supuse disciplinei si vo- lientiei sale. După aceea luă langa se-ne si pe col- legulu seu Nicolae de Ujlak, cu care’i placea se ’si impartia tdte triumfurile sale, de si talentele acestuia de belliduce nu ajungea cu ale lui. Cu acea dste acumu destulu de respectabile, Corvinu properă in ajutoriulu Sibiiului. Audiendu Mezet-bei de apropie- rea lui Corvinu cu dstea transilvana, dise in trufi’a sa: „Lasati se vina, că se ne dea ocasiune la unu triumfu si mai stralucitu.“ Indata după acdsta Mezet- bei isi intdrse tdte poterile sale in contra dstei tran- silvane sdu ardelene, cumu se esprime scripto- riulu grecu Chalcocondilas, dra la una trupa de spahii dein cei mai cutediatori si curagiosi la committe strinsu, că pe loanu se ilu aduca sdu viiu sdu mortu. Pentrucă se’lu cundsca si mai bene in amesteculu bătăliei, turcii cercetaseră cu de-ameruntulu dela ar- delenii luati cu se-nesi in captivitate despre uniform’a, calulu si armatura lui loanu Corvinu. Intr’aceea Corvinu inca aflase prin spionii sei, că scopulu prin- cipale ■ alu turciloru era- că se pună man’a pe den- șulu, pe lancu sdu langu, precumu ilu numea grecii bi turcii. Audiendu acesta oficiarii si anume adju-) tantii lui Corvinu, unulu dein ei, anume Simionu C o m a n u, carele semenă la statura cu comandan- t'ele seu supremu, se decide si se offere că se ia uniform’a, calulu si tdta armatur’a lui Corvinu, si asiă se’si pună in pericululu celu mai invederatu vidti’a sa pentru patria. Corvinu acceptă sublimulu devota- mentu alu lui Simionu Comanu, luă inse tdte mesu- rele possibili, pentrucă totuși se asigure vidti’a june- lui si generosului erou, dete adeca sub comand’a lui unu despartiementu de ostasi dein cei mai buni ai Transilvaniei, pentrucă se’lu apere păna la estremu. Batali’a se intemplă aprdpe de Sibiiu la unu satu- letiu, pe care chronicarii au uitatu se’lu numdsca. Indata la inceputulu bătăliei turcii uitandu de ori- care alte legi strategice, se întrecea unii cu altii, care se pună mai antaiu man’a pe loanu Corvinu; asia se intemplă că batali’a cea mai înfocata se desfasiură in partea in care se află Simionu Comanu cu trup’a sa; tdte săgețile sboră in acea parte, cei mai cura- giosi turci se incercă se strabata la punctulu, unde vedea pdn’a si calulu lui loanu Corvinu. Trup’a lui Comanu si elu insusi au facutu minuni de bravura si eroismu, cu tdte acestea elu si partea cea mai mare dein ai sei împresurați dein tdte părțile au fostu uciși prin estraordinari’a mulțime a turciloru ce s’au aruncatu asupra loru*). Simionu Comanu a picatu că unu altu Leonidas la Thermopile cu ai sei, inse glori’a cea mai radidsa a dilei a remasu legata de stindartele Transilvaniei si de numele lui loanu Corvinu. Dupace adeca parte mare a dstei turcesci apucă in direcțiunea in care se află Simionu Comanu, eroulu nostru vaivodu rapediendu-se cu tdta calari- mea sa usidra si ,cu căteva tunuletie ce avea, ii apucă dein flanca si strabatendu inainte fece intre densii versare de sânge, precumu abia se mai ve- diuse in Transilvani’a dela Traianu si Decebalu. Pă- gânii inse ocupati păna la furia cu Comanu, neci nu observaseră că Corvinu trece preste clăi de cadavre turcesci, pentrucă se ajunga a’lu scapă. Dein contra, turcii dupace cadiîi Comanu, crediendu că celu ca- diutu este loanu Corvinu, prorupsera in strigate sel- batece de bucuria, ceea ce in dstea transilvana pro- duse si mai inversiunata pofta de vindicta. Lupt’a cea mai furidsa reîncepă. Intr’aceea garnisdn’a dein Sibiiu audiendu bubuitulu de tunuri si fremetulu al- toru arme, prorupse si ea dein cetate, luandu pe turci dein dosu. Observandu acdsta numeroșii Ardeleni *) Acestu Simionu Comanu la Turoczi este numitu Ko- monya, si este unulu dein membrii familiei aristocratice cuno- scute sub numele de familia Kemăny, era apoi mai departe scimu dela insusi corn. los. Kerneny, că si famili'a loru se trage dein romani, că e de origine daco romanesca. — 123 — căti apucasera la turci in captivitate, sfarmandu’si lan- tiurile si alte ferecaturi si apucaudu armele cadiute dein manile celoru morti si greu răniți, se îniăpta asupra turciloru alaturea cu garnisdn’a sibiiena si inaintedia deculandu si macelandu. Acuma turcii ve- dienduse incongiurati dein tăte părțile, adeca precumu se intemplase ardeleniloru la St. Imbru, veniră in confusiune, după care’i si apucă terrdre cu atătu mai mare, cu cătu că supremulu loru belliduce Mezet-bei si filiulu seu inca picaseră morti. De aci incolo în- cetă ori-ce reslstentia dein partea turciloru si se pre- facă in fuga selbatica mai alesu spre Turnu-rosiu inainte, ăra calarimea transilvana taliă si macelâ dein ei bărbătesc®. Chronicarii spunu, că cu acea oca- siune aru fi remasu la duoedieci de mii turci mQrtî, că inse deintre ardeleni aru fi picatu numai vreo trei mii. Se stea proportiunea numerului mortiloru cumu va sta, destulu că acea victoria castigata cu bratia si arme transilvane si mai alesu romanesci, a fostu una dein cele mai strălucite, ăra loanu Corvinu si după elu Nicolae de Uilacu isi adaosera căte una cununa noua triumfale la cele câștigate de mai in- ainte. Castrele turcesci cu tesaure enorme si cu tăte predile destinate de Mezetu pentru sultanulu, au re- masu in potestatea invingatoriloru. Mai multe mii de compatrioti ajunși in captivitate avura a’si mul- tiami scaparea loru numai acestei victorii. Corvinu persecută pe turci p’ipțra^paunti si pe siesurile Mun- teniei păna la Dunaițejp' scriptori spunu, că elu ar fi trecutu totu in acelu anu inca si in Bul- gari’a cu scopu de a face reu si mai mare turciloru. Atăta se scie, că Corvinu celu pucinu in acelu anu / se avea bene cu domnii tieriloru romanesci, in cătu ii eia usioru a străbate pe la ei si a trece Dunarea. Una parte dein predi, arme si flamure turcesci, cumu si capulu lui Mezet, alu filiului seu si alu altoru turci de rangu inaltu s’au transmisu că presentu regelui Vladislau la Buda pe unu caru mare, trasu de diece cai, pe langa care fu dusu si unu turcu betranu ca- diutu in captivitate, pentrucă se narredie pe largu regelui si lui Georgie Brancoviciu cele vediute si patîte, adeca totu decursulu acelei bătălii. Dein re- stulu prediloru prefăcute parte mare in bani, Corvinu edifică in frumds’a vale a Teiusiului una monastiru pentru nisce călugări eremiti cunoscuti sub nume de călugării sântului Paulu apostolu. Acea monastiria mai tardfu s’a prefacutu in ruine prin desele belluri civili. După tempuri fu reedificata de cornițele Ste- fanu Apor, apoi ărasi fu desfientiata. Unii scriptori sustienu, că loanu Corvinu ar fi mai edificatu in memori’a victoriei dela Sibiiu inca si una baserica in ondrea archangerului Michailu in Alb’a-Iuli’a, in loculu unde mai tardfu se pusese resiedenti’a princi- piloru transilvani. Benko vrea se mai scia de alte duoe baserice, un’a la St. Imbru si alt’a la Bai’a- mare, pe care Corvinu le-ar fi edificatu totu dein predile turcesci dela 1442. Pe baseric’a dela Teiusiu dice Benko, că au apucatu si elu in dilele sale acesta inscriptinne: Anno Domini 1445 Joannes de Hunyad Regni Hungariae Gubernator; ăra in paraclisu (sa- cristia) a vediutu corbulu că. marca său insemnu alu > familiei Corviniloru. Dio’a in care s’a intemplatu acea batalia, nu se afla la chronicari si nici chiaru lun’a. In totu casulu f batali’a dela Sibiiu se pune in primavăr’a aceluiași anu. J Victori’a dela Sibiiu a fostu de mare importantia, si a essercitatu influintia decisiva asupra celoru-lalte evenimente dein acelea tempuri. Bucuri’a ăstei tran- silvane s’a intensu nu numai preste tăta tiăr’a, ci si preste tăte popărale christiane. Batali’a cea delanga Belgradulu serbescu si acăsta de langa Sibiiu au datu lumei probe, că turcii inca potu se fia batuti si în- vinși, ceea ce păna in anii 1441—2 nu mai cutediă se crăda nimeni, pentrucă multele victorii câștigate de turci unele după altele, insuflasera mare frica si ' grija in tăte părțile. De aci incolo inse numele de lancu, care in turcesce semnifica Echo, Resunetu, ajunse a fi nume de spaima la turci, in cătu păna si mamele isi spariă pruncii si’i facea se taca dicăn- du-le: taceti că vene lancu. De alta parte, tăte po- porale europene numia pe loanu său lancu Corvinu numai cu lauda si cu gloria. (Va urma.) Discursu rostitu de G. Vintila cu ocasiunea adunarei gener. a despart. I. alu asoc. trans., tienute in Cinculu mare in 11. Februariu 1873. Domniloru! Poporulu romanu se ocupa, precumu bine o scimu cu totii, mai numai cu economi’a de campu; de indu- stria , comerciu etc. se apuca forte pucini, ici colea câte unulu. Plugariulu romanu crede, câ nime nu scie purtă economi’a că densulu; elu a invetiat’o acăsta dela moși si dela stramosi, a crescute, dice elu, cu cărnele plugului in mana. Cu tote acestea se plânge si vaiera mereu, -câ pamentulu nu mai aduce rode asia indestu- litărie si asia de abundante, cumu se intemplă mai in- ainte, câ economi’a merge totu spre mai reu. Caus’a acestei calamitati tieranulu si-o esplica in multe feliuri, numai câtu elu n’au ajunsu inca se intielăga adeverat’a causa, cu atâta mai pucinu se o apretiedie. Caus’a, fratiloru plugari, e de a se caută in indi- ferinti’a si in nesciinti’a văstra. Economi’a purtata ra- ționate si cu pricepere, amesuratu progresului, ce l’a facutu esperinti’a si sciinti’a agricola de vr’o 30 de ani incăce, in locu se dea indaraptu, e dein contra in stare, de a aduce păna la ăre-care gradu totu mai mare venite. Essemple avemu destule dein acele tieri, unde economi’a rurala au ajunsu la unu gradu fărte inaltu de desvoltare si perfecțiune. Acolo unii economi iscusiti si invetiati produseră pre unu jugeru atâtea rode, in cătu plugarii nostrii neci câ’si potu Închipui. Spre 20* — 124 ilustrarea acestora ’mi iau voia a insiră numai câteva date numerice: Dn. de lagov dein Calberwisch (Saxoni’a) scose 2689 cent. napi de zach. „ Heubach deinKopkeim (Pru- si’a res.) scose 1441 „ V ?? „ Jontzsch dein Broesen (Sa- xoni’a) scose 1210 „ Y) „ Jontzsch deintr’altu locu 1204 „ V „ Fichtner dein Atzersdorf(langa Vien’a) scose 1168 „ V „ Topf-Gipfersleben (Saxoni’a) 527 cent. cartofi. In parculu Coning (Angli’a) cositu de 5---6 ori pe anu dă 540 cantarie de fenu. După dn. Hartsteiner se scotu in Angli’a 22 galete grâu si 38 galete ovesu. Aceste cifre de-si pre noi ne punu in uimire, to- tuși ele se păru a nu esprime resultatele cele mai mari possibili. O cultura intensiva e in stare a scdte rodu inca cu multu mai mare. De aici vedemu, ce pdte face economulu iscusitu si desteptu. Unii că aceștia se potu intr’adeveru si au cuventu, de a se laudă că pricepu trebile agriculturei, si cu tdte acestea ei nu dicu că sciu destulu, cumu făcu ai noștri, cari n’au invetiatu si nu sciu nimica, n’au neci idea de agricultur’a raționala, ci aceia invdtia si se perfectionddia mereu si cu tdta sirguinti’a. Inca dein cea mai frageda teneretia s’au apucatu si continua si acumu de a invetiă, nelasandu se Ie scape dein mana neci una ocasiune, prin care si-ar potă inmulti cunoscintiele si prin acestea starea loru. Cercetddia, întreba, se uita, cumu mai făcu si altii, ce- tescu cârti de economia; intr’unu cuventu, suntu neo- bositi intru a’si imulti cunoscintiele folositdre, prin cari potu ajunge la o stare, care se le permită a trai maî usioru, mai bine si mai multiamiti. Si precumu amu vediutu, acesta sirgnintia a loru nu remane desierta. Cosiurile de bucate le suntu pline, nutretiu dein destulu, au vite grase de ti se pare că se nu stea ap’a pe ele, caii loru suntu mai frumoși decătu pe la noi cei dela calesci. Ei, dar ce făcu economii noștri? Nu se tru- descu si nu’si iau ostendl’a de a invetiă mai nimica: „cumu â traitu tata meu si eu fâra invetiatura, voru trai si copii mei,{< ’i audi pe multi dicundu fără sfiiela si fără precugetare, cu tăte că ei inșii vedu cu ochii proprii, că pe di ce merge se traiesce totu mai greu, totu cu mai mari lipse si necasuri. Nu asia, fratiloru plugari, convîngeti-ve odata, că acdsta cale a nesciintiei duce la sapa de lemnu. Au nu vedeți, că saraci’a se respandesce pe di ce merge totu mai multu si mai fâra indurare. „Nesciinti’a este cea mai scumpa marfa in tidra ,a a disu marele eco- nomu nationalu anglesu Adam Smith. De adeverulu a- cestei sentintie noi romanii credu câ suntemu convinși mai multu decătu ne trebue, si totuși durere, nu ne apucamu, a o alungă cu tota sirguinti’a si cu poteri unite de pe Ia vetrele ndstre. Dein contra, sciinti’a adeverata face privirea mai libera, judecat’a mai nea- tarnatoria, procura iubire si interesa pentru mam’a nd- stra națiune, dandu-ne cunoscinti’a independintiei, câ- știgate cu mare ostendla si sacrificiu. Folosindu pluga- riulu serbatorile si duminecile, in locu de a merge la cârciuma, pentru cetirea de cârti folositdrie, acdsta ’i va aduce carnete mari. Cu ajutoriulu cunoscintieloru . câștigate ajunge in stare de a’si portă economi’a totu cu mai mare perfecțiune, tragundu astufeliu dobendi multu mai mari si mai multiamitorie. In lume se va sci mișcă mai bine, mai liberu, mai fâra sfiiela, ajun- găndu cu incetulu la cunoscinti’a marelui scopu, pentru care omulu este asiediatu pre acestu paVnentu. Au na vedemu mai in tdte dilele asiediendu-se pe la satele ndstre căte unu straihu mai procopsite si mai istetiu, carele profitandu si abusandu de nesciinti’a si neespe- rinti’a tieranului, isi face in scurtu tempu avere. Acdsta negresitu provine de acolo, că strainulu acela scie mai multe decătu aceia, cu cari are de a face. Se nu mi se respundia, că banii si fdra de aceea camu pucini, in aceste tempuri grele, au se se dea pe alte lucruri mai neaperatu de lipsa, câ-ci nu essiste unu altu ce mai neaperatu si mai rentabile, decătu a face posibile desvoltarea spir tului , prin ce omulu se apropie totu mai multu de perfecțiune, de facatoriulu seu. Se ne desteptămu odata dein acestu somnu alu perirei, se ne desteptămu mai virtosu acuma candu ve- demu, că toti vecinii noștri, că tdte poporale nesuieseu si lucra dein respoteri pentru luminarea mintei si a spi- ritului loru, pentru inmultireș cunoscintieloru reali. In- diferentismulu faca locu energieisi activitatiei. Se spu- nemu, ca voimu a trat că romani; se respingem» cu dispretiu tdte uneltirile dein midiuloculu si d’impregiu- rulu nostru, incrediendu-ne numai in poterile înalte ale spiritului nostru de conservatiune si de progresu. Candu o națiune se deștepta astfeliu, candu ea se vede in conditiunea de a sci ce a fostu si câtu a su- ferita, ce este si ce trebue se fia, ea de atunci începe a trai, a voi se traidsca si nime pe lume nu mai pdte impedecă mersulu seu, precumu nime nu o va mai potd împinge in abissulu perirei, ce se deschidea la pilie- rele sale. Neinteresarea de viitoriulu seu este dein contra una dein pedepsele aruncate asupra capului unei națiuni, care o trage mereu spre valurile furtunose ale unei esistintie cu totulu nesigure si dintre cele mai primej- diose, amenintiandu-o mai curendu seu mai tardiu cu perire totala. Si acdsta cu atâtu mai multu, cu cătu indifferentismulu pdte se astupe chiar si urechile unei națiuni, se o lase surda Ia vocea de alarma a conser- vare! sale, se innabusiasca ori ce simtiu naționale si patrioticu, si se o imbrancesca in cele dein urma in bratiale uneltitorie ale unoru reu voitori, cari in nu- mele ei urmarescu numai scopuri mîrsiave, egoiste si interesse personali. Că se ne scapamu si se ne mantuimu de atari calamitati, avemu cea mai santa detoria se ne incor- damu tdte poterile, de a deschide si a arată poporului calea câtra o stare mai buna, atătu materiala, cătu si spirituala, preparandu’lu inca dein teneretie pentru chia- — 125 — marea sa. Si de dre-ce la poporulu nostru ocupatiunea de căpetenia este agricullur’a, industri’a cea mai nea- perata dein tdte punctele de vedere, apoi de sine se intielege, câ avemu cea mai sacra detoria, de a cercă si de a pune in misicare tdte midiuldcele putintidse, prin care s’ar pote respandi in modulu celu mai core- spundietoriu si câtu mai iute economi’ă de campu ra- ționala la plugarii noștri. Si acesta cu atâta mai vir- tosu, de dre-ce a sositu dr’a suprema, dr’a a unuspre- diecea, acuma candu inimicii ndmului romanescu, in locu de a ne face si pre noi partasi la beneficiele statului după dreptu si după dreptate, insistu dein contra, a ne sugrumă, a ne sărăci, a ne șterge cu totulu de pe faci’a pamentulni. Câ până acumu după tdte încordările si Încercările nu le-a succesu acestu planu satanicu, se nu ne prindă mirare. Unu poporu, si mai alesu unu poporu atătu de tenace si plinu de vietia că alu nostru, cu forti’a nu se pdte nimici; acesta o intielesera in fine si se incdrca acumu, a ne copleși prin cultura si prin saracia, pe cale economica. Prin acdsta nesmentitu câ isi voru ajunge scopulu, ddca noi vomu stă cu manile in sinu, asteptandu porumbii fripti, se ne vina de-a gata. Suntem», multi, si in unire, in intiele- gere fratiesca contribuind» fia-care cu sin- ceritate amesuratu poteriloru sale materi- ali si spirituali, potemu se facemu fdrte multu. Ajuta’ti tu romane, si atunci Ddieu inca te va ajută. A sositu momentulu că se apu- camu pe acele caii si se punemu in cursu acele midiu- Idee, cari suntu mai corespundietorie pentru crescerea de agricultori harnici si iscusiti in tdte privintiele. A trecutu dejă cam de multisioru tempulu, candu si unu eeonomu, care scie numai ceva dein esperintia, se o mai pdta duce si scdte la capetu cu onore. Agricul- tura, cumu este ea astadi, pretende pentru siguranti’a subsistentiei sale dmeni iscusiti in tdte afacerile, câte taia in sfer’a ei. Economii noștri inse, in locu se cu- ndsca tdte legile vietiei animalice si vegetale, ducu dein contra cea mai completa lipsa de cunoscintie si de in- vetiatura de specialitatea loru. Li se dâ fdrte raru, seu mai neci odata ocasiur^ de a vedd o economia purtata mai cu pricepere, mai rationalu. Păna candu nu vomu ajunge, că se se invetie in scdlele poporali cumu se se câștige si dela o economia mica unu venitu cătu mai mare; păna candu tenerulu tieranu pe langa acdsta nu va ave ocasiune de a vede si de a practisă la o economia de modeliu, păna atunci prosperitatea poporului nu pdte si neci că va ajunge, a fi mai multiamitoria. E tempulu că se introducemu invetiamentulu agriculturei publice in economi’ă ndstra, in scdlele poporali, si se respandimu cunoscintie reali intre poporu. Economul» de campu, dice unu mare barbatu hei— vetianu, are de a face, că neci unulu de alta speciali- tate, mai cu tdte elementele naturei. Elu depende dela natura mai multu decătu ori-cine, mai multu, decumu pdte ’si inchipuiesce. Libertatea sa, ba si a intregei omenimi, pote esiste numai intre marginile naturei; ori- ce încercare de a se scapă cineva dein legaturele ei, duce la sclavi’a propriu disa. Ori-ca se afla plugariulu pe campu, seu după carulu cu gunoiu, ori că se ocupa adi cu semenatulu, mane cu?>ecerisiulu, totu-deauna lumea materiala va remane sfer’a activitatei sale; neci odata, pe cătu scopulu seu de căpetenia remane pro- ducerea de plante si de animale, nu se va pote scapă dein legaturile referintieloru materiali. Materi’a inse, cu a cărei nenumerate forme se afla densulu in neprecur- mata relatiune, are si ea însușirile si legile sale ne- stramutabili; dela cunoscinti’a limpede a acelora depende in lini’a prima, că cineva se pdta fi in stare a esplotă (sbate) secretele fruptifere ale vietiei materiale in alu seu folosu. Economului, fdra a se lasă in bratiale unei direcțiuni false a simtiementeloru, ’i este neaperatu de lipsa a cundsce poterile si productele cele mai înse- mnate ale naturei; pamentulu, ap’a, lumin’a, caldur’a, aerulu, pldi’a, ceti’a, ventulu, electricitatea, fulgerulu, ninsorea, grandin’a etc. Tdte acestea stau cu chiamarea sa in cea mai strinsa si mai intima legătură. Aci este elu silitu se se lupte in contra loru, aci trebue se le chiame într’ajutoriu, ddca cumu-va voiesce, că lucrulu si munc’a sa se fia încoronate de unu bunu resultatu. A cundsce după impregiurari pe câtu se pdte mai bine însușirile, poterile si urmările aceloru factori, acdsta este postulatulu celu de antaiu ce se face economului, ddca cumu-va nu voiesce, că fructele osteneleloru si ale muncei sale se remana prin influinti’a acelora cu totulu nesigure, cumu amu ajunsu astadi cu lucrarea ndstra in ventu, pre langa orb’a si stupid’a esperientia. Economii nostrii se nu pdrda dein vedere, că Ddieu le-a datu mintea sanatosa, acestu nepretiuitu daru alu bunatatiei sale nemărginite nu numai in possesiune, dar mai virtosu spre cultivare si spre intrebuintiare; se in- vetie, șefia băgători de sema, se gandesca, se judece; altu-mentrelea se arata nemultiamitoriu cătra atotu fa- catoriulu seu de bine, nedemnu de atăta bunătate si îngrijire, nedemnu de parentdsc’a sa binecuventare, si se pedepsesce, o scimu dein nefericire cu totii, cu mi- seria si tîcalosiia atătu materiala, cătu si spirituala. In economi’ă de campu este, mai cu sdma la noi, inca fdrte multu, ba potemu dice cu totu dreptulu, că este inca totulu de invetiatu. Progressulu pe la tieranii noștri inca nu’si arata urmele sale binefacatdrie. Cu tdte acestea plugarii noștri tienu, ca sciu purtă si pri- cepu se conducă economi’ă rurala. Neci o specialitate nu se pdrta la noi cu atăta negligenlia si cu atătu de pucina pricepere, decătu chiaru agricullur’a, si totuși cari alte cariere oferu atâtea ocasiuni frumdse, de a face intrebuintiare si de a cultivă poterile cele sufle- tesci si trupeșei ale omului in atâtea osebite direcțiuni. Vedeți, fraților» invetiatori dela sate, ce maretia pro- blema ve stă inainte; dela activitatea dvdstre depende nespus» de multu. Porniti-ve a atietiă in băieți, in tenerime frumosul» cugetu, că au chiamarea, că pamen- tulu ce le-a datu provedinti’a spre cultivare si folo- sintia, se-lu prefaca intr’unu raiu pamentescu, spre con- solatiunea, îndestularea si fericirea propria si a deaprd- — 126 — pelui. Aratati-le mereu si la tdta ocasiunea, cumu sufletulu cugetatoriu si-afla la economi’a de campu nutrementu spirituale, cumu gustulu esteticu se pdte esprimă si cultivă cu moduri fdrte multe si diverse. Faceți pe tenerime se intieldga, cumu se pdte inaltia ânim’a si sufletulu privindu adese lucrurile măreție . si memorabili dein sinulu naturei. Prin feliurite in- vetiaturi si esperintie dein sciintiele si dein istori’a naturala, ii introduceți in minunatele lucruri ddiesci, aratandu astu-feliu junimei calea, pe care invdtia inca dein primavdr’a vietiei sale a iubi chiamarea agricola, că cea dintaia si cea mai frumdsa chiamare. A sositu tempulu, că in baiatu se se cresca omu de- plinu. Noi voimu se vedemu desvoltanduse in baiatu iubire si interesu cătra invetiatura si sciintia, noi tindemu se-i vedemu mintea desvoltata. si ajungdndu la cugetare propria, independente. Nu ve escusati, fratiloru invetiatori cu: „Nu ne ajuta poterile." Pe langa ovointia tare si per seve rantia chiar si poteri mai mici potu se faca minuni. Ne- smentitu, că spre acdsta trebue se ai aplecare, se apuci cu plăcere si cu neobosintia lucrulu amana. Acela care nu e in stare de a se inspira la privirea frumosului si magnificului, care trebue se purcăda dein o lucrare sirguintidsa si creatdria in si afara de scdla, care nu-si iea ostendla de a face bucuria si petrecere baiatiloru prin cunoscintie naturali si agro- nomice, de a cresce dein ei crescini si lucratori buni in viea Domnului, acela nu este unu invetiatoriu alu paradisului, care se deschide pre pamentu prunciloru innocenti, acela nu pdte fi invetiatoriu in intielesulu si spiritulu lui Isusu. Elu a lasatu pe prunci se vina la sine, spre ai invetiă a cundsce inca dein frageda fldre a vietiei, dein operele creatiunei pre Parentele iubitoriu si purtatoriu de grija alu dmeni- loru. Elu a pusu tdta ostenăl’a spre a trage aten- țiunea auditoriloru sei asupra fenomeneloru instructive ale naturei, asupra passeriloru ceriului, asupra seme- naturiloru de pe campu, asupra grâului copta pe tempulu secerei alaturea cu buruidn’a, asupra flori- loru, cari in vestmentulu loru pomposu intrecu por- fir’a imperatiloru. Dein contemplatiunea acestora nu intrelase elu a trage invetiaturile cele mai inaltiatdrie pentru ânim’a si vidti’a invetiaceiloru sei setosi de invetiatura. După luminatoriulu seu essemplu se lu- cramu si noi că invetiatori ai tenerimei, că se facemu dein ea nu numai elevi ai ceriului, dar si cetatieni buni si harnici pe pamentu. Că se se pdta propune invetiaturile agronomice in scdle, se intielege, că avemu se ni le si organi- samu in celu mai scurtu tempu, dra invetiatorii trebue se’si procure deintai ei inșii cunoscintie agronomice si se se platdsca in proportiunea ostenelei si pro- gressului in împlinirea chiamarei loru. Dreptu-aceea, la tdte preparandiile ar fi de a se introduce studiulu agriculturei că obligatu. In decursu de duoi ani, după o impartire corespundie- tdria a materiiloru de propunere, candidatii de das- calfa s’aru potd usioru si cu celu mai bunu succesu introduce in acdsta vasta, si folositdria specialitate. In legatara cu acestea preparandii se se afle căte o gradina sdu mosiia mai maricica, unde profesorala se aplice cu elevii in pracse, aceea ce i-a invetiatu teoretice, că-ci: teori’a sine praxi sicut rota sine axi. Aceste mosiidre, lucrate raționala, aru inlesnf fdrte multa eleviloru priceperea celoru audite dela profe- soriu, principiele agriculturei li s’aru preface in trupa si sânge. Astu-feliu nu numai că aru pricepe lucrulu mai bine, dara s’aru si interesă mai multu, studiulu li-ar veni mai atragatoriu. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care . privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1453. App. D. Tr. T. VI. Diploma de donatiune, data totu de regele Ladișlau pos- thumu, la mai multe familii dela Salasiulu-de susu in comitatulu Hunedârei. Donatiunea se face pe a patr’a parte dein aceeași comuna. Regele numesce pe acești donatari de cinci-ori Vlachi, adeca romani, pentrucă se scia tdta lumea, că ei au donatiunea si nobilitatea loru câ vlachi, dra nu câ dmeni de alta naționali- tate. Acelasiu rege arata pe toti acei romani cu numele loru, adeca loanu filiu alu Seracinu, Stefanu filiu alu lui Candresiu, Gregorie Balulu, Georgie filiu alu lui Balosin, Nicolae Danciulu, Petru si Dionisie filii ai Iui larulu, Danciulu filiu alu lui Costa si Candresiu filiu alu Iui Dionisie. Strabunulu acestora fusese unu românu anume S t r o i a. Donatiunea li se face totu câ cele de mai susu: sub conditiunile, servitiele si usurile, pe langa care au facutu ceilalți regi de mai inainte ai Ungariei in Districtele romanilor u*). Ladislaus Dei (xratia Hangar . . . fidelibus . . . alben ... salutem et gratiam. Cum nos pjx> fideli- bus servitiis fidelium nostrorum Vlachorum Joannis filii Zerechen, Stephani filii Kendris, Gregorii Balol, Georgii filii Balos, Nicolai Dancsul, Petri et Dyonisii filiorum Jarol, Danchul filii Kosztha, et Kendris filii Dyonisii de Zăllăspataka quarțpm partem pssessionis Felso Szăllăspatak vocatae, in Districtu Hattzag, et Comitatu de Hunyad partium Transilvanarum existen. quae etiam a quodam Stroja progenitore et praede- cessore dictorum Vlachorum jure successorio ad eos- dem de voluta fore perhibetur, et in cujus pacifico Dominio iidem Vlachi progenitores eorum instar ce- terorum verorum nobilium a dudum perstitisse, seque persistere asserunt etiam de praesenti, praemissis sicut praedicitur stantibus, et dum modo praescripta quarta pars possessionis praetactae ad aliquod castram no- strum Regale, vel ad aliquem officiolatum illarum *) Combina numele familiiloru romanesci dein acestu docu- mentu cu cele precedente si cu cele care voru mai urma; ele se imultiescu mereu. Mai observa bene, câ acestea diplome, câ si inca alte câteva, mai antaiu acuma vedu lumin’a publicita- tiei, ele adeca n’au mai fostu tipărite pana acilea. Red. Tr. — 127 — partium Transilvanarum non pertineat, sub eisdem conditionibus, servitutibus, et consvetudinibus, quibus per praedecessores nostros Reges Hungariae, in Di- strictibus Valachorum possessiones et villae donări consveverunt, memoratis Valacbis Joanni filio Zere- chen, Stephano filio Kendris, Gregorio Balol, Georgio filio Bălos, Nicolao Danchul, Petro et Dyonisio filiis Jarol, Danchul filio Kostha, et Kendris filio Dyonisii de Zăllâspataka, ipsorumque haeredibus, et posteri- tatibus universis, cum omnibus utilitatibus, et perti- nentiis ejusdem, vigore aliarum literarum nostrarum Donationalium exinde confecțarum, in perpetuam con- tulerimus, velimusque eosdem in Dominium praelibatae quartae partis possessionis praetactae, per nostrum et vestrum homines legitime facere introduci; ideo fide- lități vestrae fîrmiter praecipimus, et mandamus, qua- tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fîde dignum, quo praesente Joannes de Chulah, vel Uladol, aut Lado de eadem Chuhla aliis absentibus homo noster e. c. t. (reliqua juxta stilum solitum mandati statutorii) Datum Pragae in festo B. Britij Confes. a. D. 1453. Regnorum autem nostrorum Hungariae etc. 14. Bohemiae vero primo. L. S. ab extra appressi. Dorso hujus mandati haec sunt scripta: „Sta- tutio facta fuit secunda, tertia, quarta .... Beatae Luciae Virginis nemine contradictore apparente. Originale exstat in Arch. Capit. Alb. Tran. — 1453. — App. D. Tr. T. VI. Regele Ladislau innoesce donatiunea făcută de regele Si- gismundu si de gubernatoriulu loanu Corvinu romanului nobile Candresiu, filiu alu lui. loanu filiu alu Candea dela Rj.ulu-de mora seu Suseni, pe podulu dela P<5rta-de feru, care se stricase candu cți batai’a turciloru. Ladislai Regis mandatum Statutorium ut Kendres, et Ladislaus de Malomviz fratres ejus statuantur in dominium pontis in loco Vaskapu <3ttu. Hunyad habiti. Ladislaus Dei Gratia Hungariae, Bohemiae, Dal- matiae, Croatiae etc. Rex, ac Austriae, et Stiriae Dux, nec non Marchio Moraviae etc. fidelibus nostris Ca- pitulo Ecclesiae Albensis Transylvaniae Salutem et Gratiam. Cum nos pro fidelibus servitiis fidelis no- ștri Egregii Kenderes filii Kende de Malomviz, pri- mam Sacrae Regni Noștri Hungariae Coronae ex- hibitis, pontem in loco Vuskapu appellato, in Comi- tatu de Hunyad, et metis seu confiniis partium No- strarum Transylvanarum existen. habit. in cujus pa- cifico dominio iidem Kenderes se, ac Ladislaum fratrem suum carnalem, ex legitima donatione quon- dam Serenissimi Principis Domini Sigismundi Ro- manorum Imperatoris, et Hungariae Regis, ac tandem etiam fidelis noștri spectabilis ac magnifici Joannis de Hunyad Generalis Capitanei, in ipso Regno No- stro Hungariae, pridem ejusdem Regni Gubernatoris actualem suae Gubernationis sibi factae a dudum perstisse, et persistere asserit etiam da praesenti, si- mul cum omnibus suis solitis proventibus, quibus eundem hactenus vigore donationum praedictarum ipsi tenuerunt, et possederunt, praemissis sic stantibus, memorato Kenderes de praefata Malomviz, et per eum praelibato Ladislao fratri suo, ipsorumque here- dibus, et posteritatibus universis, novae nostrae do- nationis titulo, vigore aliarum literarum nostrarum donationalium exinde confecțarum, in perpetuum con- tulerimus, velimusque eosdem in dominium ejusdem, per nostrum et vestrum homines legitime facere in- troduci; ideo fidelități vestrae firmissime committimus et mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo praesente Sandrinus Mosova de Dempsus, aut Joannes vel Ladislaus, seu Lado de Csula, seu Petrus sive alter Petrus de Pestds, neve Ladislaus de Bakuth de Clopotiva, aut Bazarab, vel Michael de Rusor, aliis absentibus homo noster, ad faciem dicti pontis, loco, et comitatu in prae- scripto habiti, vicinis, et commetaneis ejusdem uni- versis inibi legitime convocatis e. c. t. (reliqua juxta stilum solitum mandati statutorii). Datum Pragae in festo B. Ceciliae Virg. et Martiris a. D. 1453 Regno- rum Nostrorum anno Hungariae etc. 14. Bohemiae vero primo. L. S. Lecta. appensi. Originale exstat in Arch. Capit. Alb. Tran- silvan iae. In Transumto vero capitulări anni 1756. pos- sidet D. Franc. Kenderesi de Felsd Szâllâspataka. 1453. App. D. Tr. T. VI. Diploma de donatiune a regelui Ladislau, prin care acesta enumeratidu meritele patriotice si militarie ale romaniloru Mi- chailu dela Ciula si Dionisie filiu alu lui Andreiu Demsiusiu, le da possessiunile sdu comunele Dealu-negru, Valea, Ciula-mica si Grosulu, totu cu conditiunile usitate dein vechime, dein tempurile altoru regi, in Districtele romanesci. Ladislaus Dei Gratia Hung., Boh., Dalm., Croat., Ramae, Serviae, Galiciae., Lodomeriae etc. Rex, ac Silesîae et Luxenburg. Dux, nec non Moraviae ac Lusatiae Marchio. Omnibus nostris fidelibus prae- sentibus, et futuris, praesentium notitiam habituris salutem in omnium Salvatore, quod n.os considerația fidelitatibus, et fidelium servitiorum gratis meritis fi- delium nostrorum Joannis filii quondam Michaelis de Chula, et Dionisii filii Andreae Demsus de eadem, quibus ipsi, uti didicimus, contra perfidos Turcas Christiani nominis crudelissimos persecutores, qui in- feriores partes praetacti Regni Noștri Hungariae ho- stiliter invadere, et .praedare, incolasque earundem in diram servitutem ipsorum abducere consveverunt, plerisque vicibus viriliter se opponendo, ac cum eis- dem bellando, cum copiosa sui sangvinis effusione, plurimorum etiam charorum fratrum et consangvine- orum, ac familiarium suorum .... praefâto Regno Nostro Plungariae, Sacraeque Coronae Nostrae Regiae, et etiam nobis, juxta eorum possibilitatis exigentiam — 128 — se gratos reddere studuerunt, et acceptos, possessi- ones Feketehegy, Vâlya, Kis Chula praedictam ac Gros vocatas, nec non medietates possessionum Hacsadsel, et Demsus praedictae apellatarum, in Di- strictu Hăczeg Cottu. Hunyad partium Transylvana- rum exist, habitas, quas ad instar caeterorum vero- rum nobilium, se a dudum pertin., et persistere as- serunt etiam de praesenti, simul cum omnibus ea- rundem utilitatibus et pertinentiis, terris scilicet ara- bilibus, cultis et incultis etc. sub eisdem conditioni- bus, quibus per praedecessores nostros Reges Hun- gariae in Districtibus Valachorum possessiones, et villae donări consveverunt, memoratis Joanni filio Michaelis, nec non Dionysio Andreae filio, ipsorumque haeredibus, et posteritatibus universis dedimus, dona- vimus, et contulimus, imo damus, donamus, et con- ferimus jure perpetue, et irrevocabiliter tenen. possiden. pariter et haben. harum vigore et testimonio Litte- rarum mediante. Datum Pragae feria quinta proxima post festum . . . et confessoris, anno Domini Mille- simo .... Originale possidebat 1760. 20. febr. Alexius Csulai, qui ejus copiam Petro Bod transmisit. 1453. ante 2. febr. App. D. Tr. T. VI. Privilegiu, datu de regele Ladislau lui loanu Corvinu, pentrucă se aiba dreptu de a lua in armele (insignia) sale pe langa corbulu avutu dein străbuni, inca si leulu*). 1453. Posonii feria quinta proxima ante, festum Purificationis B. V. Ladislai Regis Privilegiales, tenore quarum Joanni de Hunyad Comiți Bistriciensi ejus- dem insignibus praeter corvum progenitoribus suis iam donatum, insuper etiam Leonem inserit. Edidit Spiess. „Archivarische Nebenarbeiten.“ „ Fejdr Genus e. t. c. Jo. Corvini de Hu- nyad p. 176. 1453. ante 2. febr. App. D. Tr. T. VI. Alta diploma regesca, si mai lunga, in care se coprendu mai multe date dein viăti’a lui Corvinu, se enumera meritele lui cele immortali, i se făcu si- donatiuni, lui si filiiloru sei, anume fortareti’a Giurgiu (Gorgâny) in comit. Turdei, Deva in comit. Huneddrei, cu tote districtele, oppidele (orasiele) possessiunile, communele rurali (sate — villae), si cătune (praedia) căte se tienu de acelea; mai incolo se donara Iui loanu Corvinu in co- mitatulu Temesiu dein Banatu districtele romanesci nu- mite Sudea, Mo n as tur u (Monasteriu), Bosiaru si Su pan u**). 1453. Posonii feria III. proxima, ante festum Purificationis Mariae, Ladislai Regis donationales pro Joanne de Hunyad, Hungariae Gubernatore, et Way- vodă Transilvaniae, cujus merita fuse enumerantur ejusque filiis super Castris Gergen in Cttu. Thorda, item Dewa in Cttu. Hunyad existentibus, ac Di- strictibus Valachalibus Swdya, Monostor, Bosar, et Swpan in comitatu Temesiensi existentibus. Has donationales confirmavit et transumsit idem Ladislaus Rex 1454. Pragae feria III. proxima post festum Pentecostes, et hae confirinationales exstant in Archivo Camerae R. Hung. aul. Donationales anni 1453. et Transum. anni 1454. ex originali produxit Spiess, in „Aufklarungen fiir die Geschichte und Diplomatik“ p. 267 et sequ. Item Katona: T. III. P. II. 865. Fragm. edidit. Eder in Schaeseo p. 230. Extract, edidit. Fejdr C. D. T. XI. p. 496. per Extensum edidit. Fejer „Genus e. c. t. Jo. Corv. de Hunyad p. 181. 1453. App. D. Tr. T. VI. Relatiune forte interessanta, esita dela Capitululu de Alb’a luli’a, prin care se adeveresce, că loanu Corvinu a fostu fntr o dusu in dominiulu cetatei Bis tritia si in alte 25 de comune parte romanesci, parte inse si sasesci*). 1453. Capituli Alb. Transilvaniae Relatoriae su- per pura statutione Joannis de Hunyad in Dominium Districtus et Civitatis Bistriciensis, facta feria tertia proxima post festum Visitationis Beatae M. Virginis, ad mandatam Ladislai Regis Viennae 3. die Pascae Domini (i. e. 3. Apr.) 1453. per Joannem de Zawa hominem Regium, et Andream Praepositum Ecclesiae alb. ut pote: in Bistricia, Lekencze, Ndmethi, Bese- nyew, also-Waldorf, Schepner, Therpen, Nagy De- meter, Penthek, Yaad, Azyw Bestricie, Felsw WaL dorf, Vinda, Wyfalu, Peterfalwa, Kys Demeter, Zolna, Budăk, Molnarh, Zent-Joany, Zeelk, Thoth, Zenth- Ghewrgh, Dyse, Feleghăz, et Naghfalw in Cttu Do- boka existen. Relatoriae hae per extensum in Diplomatario los. Corn. Kemeny reperiuntur. Has Relațorias, una cum Donationalibus anni 1453. confirmavit, et transumsit Ladislaus Rex anno 1456. 1453. C. D. T. III. p.,186. Relatori’a ce face capitululu de Alb’a-Iuli’a despre stațiu- nea său introductiunea celoru siepte scaune sasesci in dominiulu fortaretiei dela Talmaciu si apertinentieloru sale**). 1453. Capituli Alb. Transilvaniae Relatoriae, super peracta in rationem saxonum septem sedium statutione in Dominium Castri Talmăcs, et pertinen- tiarum. *) Vedi acăsta diploma intriga la Fejăr Genus, incunabula etc. pag. 176 — 180. **) Vedi si acesta diploma la G. Fejer, Incunabula, dela pag. 180 păna la 194. Noi nu reproduseramu aici acestea duoe diplome intru tota intenderea loru, pentrucă fiendu ele. in partea loru cea mai mare aprdpe de acelasiu coprinsu că si ceea ce urmădia indata aci dein diosu, adeca donatiunea pe Bistritia, si necessitati fiendu a face economia mare cu spatiulu, amu lasatu că istoricii de professiune se le caute la Fejer, seu si la Spiess. *) Acea relatiune nu o avemu decopiata intriga asia, pre- cumu se afla in diplomatariului lui los. Kemeny, dara celu care voliesce se o aiba intriga, o păte afla in bibliotec’a mu- seului transilvana dein Clusiu. Dein alte documente se scie, că sasii dela Bistritia s’au catranitu reu pe regele Ladislau , că-ci le a pusu in capu unu domnu de romanu; despre acesta inse va mai venf ocasiune de a vorbi. ’ **) Acăsta inca este una dein acelea urme de domnia feu- dalistica, ce s’a introdusu si la sasii transilvani in căteva cașuri. . — 129 — Originale in Tabul. nat. sax. sub Nr. 502. Edidit eas per extensum Gierend „Notitia Ca- stellanatus Talmăcs. Cibiuii 1832“ in 8° p. 32—34. 1453. Aflamu cu cale a mai memora pe acestu anu si la loculu acesta inca unele documente care nu apucasera a fi trecute in collectiunea ce ne stă la dispositiune, care inse nu polu lipsi, celu pucinu aceloru istoriografi, carii aru voii a compnne mono- grafia. familiei Corviniloru. In collectiunea comitelui los. Teleki tomu X. pag. 381 se afla una epistola a lui Ladislau Corvinu, filiu mai mare alu lui loanu, adressata. cu dat’a laurinu 30. Martin 1453 cătra cetatea Presburgu seu Posionu in una afacere privata. In acea epistola junele Ladislau se subscrie câ comite dela Bistritia, banu alu regateloru Dalmației si Croației. In alta epistola a sa de dato Sambat’a-mare (Tirnavi’a) Aprile 30. an. 1453, tramisa totu la cetatienii dela Posionu, Ladislau Corvinu se subscrie totu banu alu Dalmației si alu Croației. (Teleki t. X. pag. 383). In 3. Maiu 1453 Ladislau Corvinu erasi mai scrie dela Sambat’a cătra cetatienii dela Presburgu in caus’a unui jidovu, anume Myssel, provo.candu’i câ se’lu lase in buua pace, păna candu ii voru veni actele dela rege. Aci Ladislau erasi se sub- scrie câ banu alu Dalmației si alu Croației. In acelasiu anu 1453 junisiorulu jege Ladislau posthumu scriendu dela Vien’a feria sexta proxima ante festum Penteco- stes, cătra comunitatea cetatei Kâsmark dein Ungari’a, ii arata, că in contra rebellilrfru si banditfloru carii facea rele mari pe la Scepusu, a tramisu pe L a d i s la u de Huneddr’a cornițele dela Bistritia si banu alu regateloru Dalmației si Croației, pentrucă se nîmicâsca pe acei rebelii. (Fejer, Incunabula, pag. 194.) In decretele regelui cătra cetatea Cassovi’a cu dat’a dein 11. Maiu 1453 emanate totu in caus’a rebelliunei dein districtulu germano-slavonescu Scepusu, Ladislau eiasi veni câ banu alu Dalmației si Croației. (Teleki X., pag. 386 et 387. Mai vedi si la pag. 428.) ' Dio’a denumirei lui Ladislau de banu nu ne este cuno- scuta, destulu inse că elu, de si inca june, ajunsese banu alu Dalmației si alu Croației, cumu amu dice, vicerege. Acesta im- pregiurare merita attentiunea nâstra cu atătu mai virtosu, că de aici inca se pdte esplica in parte mare caus’a invidiei cele mai turbate a familiei Cilly si a altora, care merse asia departe, in cătu la an. 1457 Ladislau Corvinu isi perdu capulu prin sabiia. (Va urma.) Jocurile religiose in Spani’a. I. Nu este tidra in Europ’a, in care se se jtSce si se se cânte atătu de multu câ in Spani’a. Aedsta provine mai alesu dein caracterulu cehi veselu alu Spanioliloru. La ei sunt jocuri de ori-ce ocasiune, păna si la morti inca jdca, candu mortulu este dein etatea ce se dice a inocenti ei, dela 7 ani in diosu, adeca unu copilu. Spaniolii numera 40 păna la 50 de jocuri, avendu fia-care numele seu propriu, pr. fandango, gallarda, galegoda, polo, jota, zorongo, zaraudo, etc. etc. Noi vomu vorbi aci despre jocurile religidse, câ unele ce sunt mai vechi si deștepta o mai mare cu- riositate. Apoi vomu atinge pucine si despre una jota jucata la morti. Tdte aceste după opera baro- nului Carolu Dellavier, intitulata: ^L’Espagne.“ Auctoriulu vorbindu despre jocurile religidse, la capu XXL alu operei sale incepe astufeliu: Usulu jocuriloru religidse este fdrte vechiu in Spani’a. Intr’o tidra plina de teologi si de casuisti, precumu este Spani’a, jocurile de acestu feliu nu poteau fi lipsite de aparatori. Asia, unii suinduse păna la tempurile biblice, citddia câ jocatdria la ce- remoniele sacre pe Mari’a fili’a lui Aronu si pe a lui lefte. Asemenea pe regele Davidu, care jocâ in cortu dinaintea sicriiului legii saltandu. Altii invoca ver- setulu (stichulu) dein cartea Levitiloru, care ordonâ evreiloru a luă ramuri de finicu in mani si a jocâ in sanctuariu, in semnu de bucuria. Urmddia după aceea parentii basericesci, pr. Gregorin Nazeanzenulu, care permise imperatului lulianu jocurile religidse cu escluderea toturoru celoru alalte jocuri. După elu vine S. Basiliu, care afirma că: nu este mai mare fericire pre pamentu decătu aceea de a imită' joculu cerescu alu angeriloru (tripudium angelorum). 8. To-, maso de Villanova, episcopalii dein Valenti’a, narddia că in tempurile sale eră datina de a jucâ dinaintea sanctissimului sacramentu in basericele dein Sevill’a, Toledo, Yepes si Valenti’a. Elu aproba aedsta da- tina, cu tdte că pap’a Zacharia cu căti-va secuii mai inainte interdisese jocurile dein baserici, dein cimi- teria si dela processiuni. In sec. XVI. cardinalulu Ximenes restabili in catedral’a dein Toledo anticulu usu alu misse-loru mozarabice, in tempulu carora se esecutau jocuri in choru si in nave (tind’a basericei). Părintele Marianu afurisea compositiunile devote amestecate — d’entre- meses — cu jocuri necuvidse introduse pe tempulu. seu in baserici. Aste genuri de repreșentatiuni nu- mite „farsas santas y piedosas“ erau introduse, adauge celebrulu istorico, păna si prin monastirile maiceloru (calugaritieloru), pentru aceea elu demandă, câ atari jocuri se fia mai antaiu supuse unei consulte ecle- siastice, care eră unu feliu de censura in cele sânte. La a. 1562 — narddia Castil Blaze — parentii adunați in conciliulu Tridentinu sub presiedinti’a car- dinalului Ercole di Mantova, după invocarea spiritu- lui santu, pentru a’i lumină asupra cestiuniloru reli- gidse ce erau Ia ordinea dilei, se invoira in unani- mitate, prin una decisiune autentica si solemna în- registrata si subscrisa de toti cei presenti, că nemicu n’ar fi mai bine de facutu, inainte de a se apucă de lucru, decătu a dă una serbatdria eleganta si ddmna de magnificenti’a principiloru eclesiastici in ondrea Ddmneloru ce se adunasera in mare numeru la des- chiderea conciliului ecumenicii. Filipu II. regele Spaniei eră presente, si acea serbatdria galanta fu dedicata lui. Ddmnele dein Tri- dente si dein pregiuru, amabilele italiane, pe cari curiositatea femeidsca le attrasese acilea, veniră Ia serbatdrea data in ondrea loru, in luxulu celu mai mare si mai splendidu, ce se usitâ pre atunci. Cin’a fă sumtudsa si balulu stralucitu. Serbatdrea merită cu totu dreptulu aprobarea regelui Filipu. Acestu 21 — 130 — • monarchu jucă, jucara asemenea cardinalii, prelatii, doctorii in teologia s. a. părinți adunați la conciliu. Petrecerea se prolungf păna in adunculu nopții si veseli’a cea mai mare domni intr’ensa. Cardinalele Pallavicini, istoriculu conciliului Tridentinu, nu ne dă alte particularitati asupra balului; eln nu ne spune anume ce feliu de jocuri jocara cu preferintia ss. parenti. Jocuri ambulante fura date odenidra si in Por- tugali’a cu ocasiunea canonisarei sântului Boromeu. Atari serbatori se mai tienura in Spani’a in ondrea sântului Ignatiu Loyola creatoriulu iesuitiloru. Aceste ofereau unu amestecu de lucruri sacre si profane. Unu auctoriu naredia, cu multe particularitati, repre- sentatiunile ce avura locu, si in cari figurau eveni- mentele resbelului Troianu, deinpreuna cu fabulosulu ,,calu de lemnu.“ După elu appareau diferite popdra imbracate in costumele loru si esecutandu diferite jocurij cari de cari mai plăcute, intre cari figurau patru grupe de „quadrilia,⁴⁴ ce representau patru parti ale hunei: orientulu, occidentulu, miădia-di si nordulu. Unu „balabilu“ obtienh unu succesu particulariu si atrase atențiunea toturoru; elu eră esecutatu de optu băieți dela 8 păna la 10 ani costumati si mascati: că momitie, că papagali si că grieri. In Galici’a (una provincia in Spani’a) eră da- tina de a fi jucatu in diu’a Domnului (la Joi’a verde) unu jocu religioșii ce se chiamă „pela.“ Unu teneru fdrte luxuosu imbracatu se punea cu pitidrele pe umerii altui omu de statura înalta, care jucă cu elu inaintea procesiunei. In sec. XVII, se dedeau, la serbatările mai mul- toru santi, in Catalani’a, si in Rosilione representa- tiuni de misteria (taine) insocite cu jocuri religiăse*). Representatiuni de aceste aveau locu si in Franci’a, dăca se va dă crediementu părintelui Menestrier, ca- rele afirma, că elu insusi le-a vediutu in unele ba- serici. Mai alesu in diu’a de Pasci: canonicii, can- torii s. a. miniștri basericesci, tienenduse de mana se puneau pe jocu, in midinloculu basericei, cantandu imnuri de veselia. Uneori preoții cu poporulu îm- preuna, după terminarea liturgiei, se luau de mana si jocau in choru jocuri, pre cari le numiau sânte. IL Unu caletoriu, ce percurgea Spani’a la incepu- tulu seclului presente, narădia că a vediutu represen- tandu-se in Sevili’a, in diu’a assumtiunei, „Testamen- tulu universale¹⁴ de Regnard, si citădia testualmente afisiulu, care eră compusu in astu modu: „Im- peratesei ceriului, maicei cuventului eternu etc. In beneficiulu si pentru incrementulu cultului seu, co- mediantii dein acăsta urbe voru representă asta săra *) In Craiov’a venise la a. 1862 una compania străină de actori, cari voiau se represente in teatrulu de aici, nascerea lui Is. Chr., m6rtea si învierea; inse politi’a locale, după interve- nirea protopopului, i-a opritu. comedi’a cea mai glumătia, intitulata: „Legatariulu universale/⁴ Celebrulu Romano va esecută joculu „Fandango. Sal’a va fi splendidu iluminata.⁴⁴ Nesce poesie popularie, numite „Villancicos⁴⁴ si destinate pentru jocurile religidse, sunt fdrte antice in Spani’a. Poetulu spaniolu Lucas Fernandez pu- blică „Villancicos, para se salir cantando y vailando,⁴⁴ adeca: pentru a merge cantandu si jocandu; Christu, verginea, angerii si pastorii jocau rolulu principale in acăste poesie pline de spiritu. In „Villancicos burlescos⁴⁴ (cântece tieranesci glu- metie) cantaretii se imbracau că pastori și că tierani, mai alesu in serbatorile Crăciunului, Eca unu es- semplu dein aceste „Villancicos:⁴⁴ Este Rey ninO*) Jesus, De los Cielos baja acâ Siendo su real comitiva Maria y Jose y no mas; Por cuua un pesebre Por templo un portal Eso es lo que encuentra Su Real Magestad. Adeca: „Acestp rege e prunculu Isus, — a de- scinsu dein ceriu, — avendu escorta regale, — pre Maria si losifu numai, — de lăganu avă o iesle, — de templu unu staulu, — ăca ce a gasitu maiesta- tea sa regale.⁴⁴ Alta strofa dein Seguidilla pune in scena cîganii, pre cari noi nu ne asteptămu — dice auCtoriulu — se-i vedemu figurandu in serbatdri’a Nascerei Do- mnului. En el portal di .Belen Gitanitos han entrado, Y alu ninîo ricien nacido Los panales le han quitado, Picaros Gitanos Caras de aceitunas No han dijado al ninîo Ropa ninguna. Adeca: „In staululu dein Betleem, — intrara nesce cigani, — si noului nascutu, — i furara lin- tiălele, — afurisitii de cigani, fecie de măslină (negrii- verdiui), — nu lasara copilasiului, — neci unu pe- tecellu.⁴⁴ Acăsta strofa semi-religiăsa si semi-populare in- trunesce, pre langa memori a nativitatii, odiulu si neîncrederea ce au spaniolii, (că si alte popăra), cătra cigani; Dar se ne intărcemu la „Villancicos.⁴⁴ Astadi se usita in tdta Spani’a „villancicos de Navidad,⁴⁴ in tempulu de „Noche buena,⁴⁴ năptea buna, cumu se numesce in Spani’a năptea Crăciunului. In ajunu „Vijilia del Navidad⁴⁴ spaniolii dein Catalaunia, An- dalusia, Galicia, Estremadura dau cele mai feliurite coreografii insocite de cantari, cari nu sunt totu-deauna canonicesci. *) n se pronuncia nl său ny. Dâca nu potetî representă acesta litera, puneți după n unu I scurtu. — 131 — Ne aducemu amente — dice caletoriulu — de una Jota audita in Saragoz’a, unde numele Maicei Domnului si alu mantuitoriului eră amestecatu in cantare cu turone (lapte de migdale) si cu vinu de Manzarilla. Sosindu năptea Crăciunului stradele ce- tății erau pline de poporu, care cântă si jucă veselu. Ici eră una orchestra compusa de instrumente de suflatu, pucinu mai incolo erau guitare, castanete, tobisiăre, cari se acompaniau si alternau intre sene. Aci audiramu cantandu Jot’a „la Navidad del Se- mor.‘‘ Mai antaiu începea căte unulu, acdsta strofa: De Jesus el naciniento Se celebrar por dd-quier Por db-quier reiua el contento, Por d<'j quier reina el placier. „Nascerea lui Isus, — se celebrddia iu totu lo- culu, — pretutindeni domnesce veseli’a, — pretotin- deni domnesce plăcerea.¹⁴ Apoi după 'jocuri noua incepă chorulu se cânte alte strofe. Eca ultim’a dein acele: A tan bello dia No falta alegria Ni el dulce turron Ni el manzanilla; Ni a mi morenilla Tu fiel corazon. „Intr’o di asia frumăsa, — nu lipsi veseli’a, — nici dulcele turon (lapte de migdale), — nici vinulu de manzanila^ — nici dela tine frumăs’a mea bru- neta, — anima ta cea fidela.¹¹ Castanetele se repetiau si după unu jocu fărte animatu chorulu reîncepă: Celebros la alegria Dela madre angelical, Al mirar legado el dia De su parto virginal. „Se celebramu bucuria, — mamei celei ange- resci, — vediendu sosirea dilei, — nascerei ei vir- ginali.¹¹ in. Dupa-ce amu aratatu — dice caletoriulu — că jocurile religidse sunt fărte vechi in Spani’a, se vor- bimu despre „Seises“ (cei sidse). Acesta este nu- mele care se dă, unoru mici clericuti sdu cantorei ai basericei catedrale dein Sevill’a, a caroru datoria este de a figură că .cantatori si jocatori la anumite ce- remonii religidse. Ei se chiama dein vechime „sei- ses“ dein causa, că la inceputu erau sidse, cu tdte că astadi sunt diece. Se mai numiau si ,,ninlos cantorillos,“ micii cantatori. Joculu seisesiloru este una aducere aminte de vechile „representaciones⁴¹, si „danzas,⁴⁴ cari in evulu mediu insociau processiunile „Corpus Domin?¹' in principalile cetati ale Spaniei. Una bulla a papei Eugeniu IV. dela 1439 auctorisă jocurile celoru sidse. Unu archiepiscopu dein Sevill’a, don Jaime de Pa- lafox, se încercă a le desfientiă, gasindule pucinu con- venabili cu respectulu datoritu sanctissimului sacra- mentu. Capitululu, care nu eră de aceeași părere cu archiepiscopulu, inchiriă o nave si espediă pre „seises⁴⁴ împreuna cu magistrulu loru la Rom’a, spre a demonstră pontificelui, cumu-că atătu imbracamen- tulu cătu si jocurile loru nu făcu alta, decătu adaugu la splenddrea cultului divinu. Archiepiscopulu facă dein parte-i totu ce potă, că se obtiena abolitiunea jocuriloru dein baserica, dar fbra resultatu, că-ci aceste se considerau că nesce traditiuni sacre. Mai tardiă opri pe „seises⁴, a nu tiend pelariele pre capu jucandu dinaintea sacramentului, inse si acesta per- missiune le fă acordata de curtea Romei. Se nască apoi disputa in privinti’a imbracamentei, dar acdsta remase neatinsa, si se dice că ar fi totu aceea si astadi, care era pe atunci. „Seises⁴⁴ apertienu de altu-mentrea la familie de lucratori sdu de meseriași. Pentrucă se fia admiși in funcțiune nu li se cere se fia mai mari, decătu de 10 ani impliniti. Ei se alegu prin concursu, pe ca- re-lu făcu înaintea canoniciloru capitulări. Aceștia dupace an ascultatu pre aspiranti, presentati de ca- pelmaistrulu loru, alegu pre aceia cari au voce mai frumăsa si-i inaltia la demnitatea de „seises.⁴⁴ După aceea-i imbraca intr’unu vestmentu ordinariu si fărte simplu, apoi le dau nesce vestmente fărte pretiăse pentru solemnitățile in cari trebue se figureze. E usioru de ai cunăsce vediendu-i cineva pre stratele Sevilei după caciul’a cea roșia, mantau’a asemenea rosietica cu guleru azuru; pantaloni negri, ciorapi cu nasturi si calciuni de piele. Vestitulu loru de gala este acela pre care-lu aveau in sec. XVI, adeca pelaria de forma aprăpe conica, radicata de o parte si tientuita cu unu nasture imbracatu cu pensa alba, unu mantelu rosiu cu firu galbinu (posomantu) si scurticelu, pantaloni albi sdu cenușii, dr ciorapi al- baștri. Joculu celoru „sidse⁴⁴ atrage totu atătu de multi cuposi la Sevill’a, câ si ceremoniele dein septeman’a mare, asia in cătu catedral’a cea mare dein Sevill’a e prea strimta in acele dile, in cari au ei se figureze in „una funcion.⁴⁴ Candu începe funcțiunea, cei diece seises se punu in doue serii dinaintea altariului celui mare, si dupace au salutatu s. sacramentu începu a jocă mai antaiu incetu, facăndu se resune castanetele de ivoriu (ebur, fildesiu). După aceea începu se cânte nesce versuri in onărea Mamei preacurate; dea una strofa că essemplu: Salve, oh Virgen! mas pura y mas bella Que la aurora y que el astro del dia; Hija, madre y esposa, oh Maria! Y la puerta de Dios oriental. „Bucurate vergina, mai curata si mai frumăsa, — că auror’a si că lucdferulu de di, — fiia, mama si mirdsa, o Maria! — si mama Ddieului nascutu.⁴⁴ După ăre-cari mici intervaluri, micii cantareti , începu alte strofe si la finitulu fia-carui versu into- ndza ‘ urmatoriulu estribilu sdu ritornelu: 21* — 132 — A la madre de Dios escogida, • Campanneros, cantad, Y de Espanha patrona real, Campaneros, cantad, concebida Sin pecado original. „Cantati companioni in laud’a Mamei Domnului, in laud'a patronei regale a Spaniei, conceputa fbra pecatu originale?¹, Cantandu ei aceste strofe cu o voce sondra si fdrte frumdsa, nu incetddia de a jucă acompanian- du-si cu caștanetele. Aceste jocuri inse nu se ase- mena de locu cu jocurile profane dein Spani’a. Ele consistu in nesce misicari line si alunecatorie, că unu feliu de valsu betranescu, său că unu minuetu. In Joi’a verde „seises¹⁴ insociescu la procesiune s. sacramentu, factmdu misicari line si sunandu in- cetu caștanetele. Se dice că in urm’a unui usu an- ticu ei jocau si înaintea regelui, candu acesta mergea la Sevilla. ,.Seises⁴t isi esercita in pucini ani funcțiunile loru, păna candu adeca li se schimba vocea, atunci se inlocuescu cu alti copii mai teneri. Ei si depunu atunci vestmentele cele luxudse, le asiddia in vestia- riulu dein sacristia, dicu adio functiunei loru si se intorcu la munca, său in vreo pravalia ori bacanfa. IV. O jota funebrale in Jij'oni’a. lot’a este joculu naționale alu Aragoniloru. Ori- ginea acestui jocu se pare a fi fdrte vechia si se crede că provine dein anticulu Passa-calle, a cărui furore fă atătu de mare in Spani’a si Itali’a in sec. XVI., precumu si in Franci’a unde eră cunoscutu sub numele de Passacaille. lot’a aragonica e unu jopu vioiu si modestu totu-odata, dăca vomu consi- deră dis’a populare: La Jota en el Aragon Con ga^bosa discrecion. ,,Iot’a dein Aragon, este gratiosa si discreta?¹ Fiendu de origine curatu spaniola, ea se de- stinge de cea mai mare parte a jocuriloru Andalause si mai virtosu de cătra cele introduse dein Americ’a, prin o modestia, care nu esclude totuși grati’a si ve- seli’a. Nu este o serbatdria populare care se nu fia infrumsetiata cu unu mare numeru de jucători de „Jotas,',¹• si adesea ele sunt complementulu serbato- riloru. Noi furamu martori intr’o di — dice caletoriulu nostru — unei ceremonie funebrali, unde spre marea ndstra mirare se jocă Jot’a. Mergeamu pre o ulitidra camu neumblata, candu- deodata audiramu sunetulu unei ghitare, acompaniata de canteculu ascuțita alu bandurei si de sgonmtulu castaneteloru. Impinseramu pdrt’a, pucinu radîmata dela casa unui plugariu, cre- diendu că o se damu preste o nunta tieranăsca, inse mare fă stupdrea ndstra candu vediurainu, că eră una inmormentare. Vedemu in midiuloculu casei intinsa pre o măsa acoperita cu unu covoru, una copila că de 5—6 ani, imbracata că de serbatdria, capulu ei incinsu cu o cordna de flori de portocale stă pucinu ardicatu pre o perina. La ăntai’a privire parea că ddrme, inse vediendu lariga dens’a unu vasu cu apa santfta, vediendu impregiuru-i patru făclii mari de căra ardiendu, ne convinseramu numai decătu, că beat’a copila eră mdrta. Mama-sa, o fe- meia tenera, stă langa mic’a sa fiica si plangea dein sufletu. Restulu qnadrului contrastă cu totulu acestei triste scene: unu june cu una juna imbracati in co- stumu de labradori (lucratori) valentiani jucau din- aintea mortului o jota dein cele mai viui, acornpa- niandu-si cu caștanetele, in tempu ce musicantii si ceilalți asistenti i incuragiau cantandu si batendu in palme. Noue ne veniă greu a combină acăsta ve- selia alaturi cu acestu luctu; inse aici dein contra: „estă con los angelos,“ (ea este cu angerii), ne dise unulu dein rudeniele mdrtei. In Spani’a considera pre copii cari moru că pre nisce angeri, cari mergu de-adreptulu in ceru: „angelitos al cielo,“ angerasi dein ceriu, dice unu proverbiu spaniolii; prin urmare ei se bucura in locu de a se intristă, candu măre vreunii copilu. Indata după finitulu jocului audiramu clopotele sunandu a veselia, in locu de a sună a mdrte: „tocar a gloria,“ in locu de „tocar a muerto⁴⁴ că la immormentarile ordinarie. S. M. Nr. 110 — 1873. Procesnverbale luatu in siedinti’a lunaria a comitet, asoc. trans. tienuta in 10. Maiu c. n. 1873 sub presidiulu dlui vicepresied. Iac. Bologa fiendu de facia domnii membrii Pav. Dunc’a, I. Hannia, I. V. Rusu, Const. Stezariu, Vis. Romanu, dr. Bem. Racuciu si loanu Cretiu. § 47. Dn. cassariu presentăza conspectata de- spre perceptiunile si erogatiunile asoc. dela siedinti’a dein 8. Aprile a. c. pănă la siedinti’a presente. Dein amintitulu conspecta -se vede, cumu-că in restempulu numitu, s’au incassatu 78 fr. 40 cr. si s’au erogatu 69 fr. 43 cr. (Nr. prot. 108, 1873.) • Spre scientia. § 48. In legătură cu conspectata de sub § pre- cedinte se raportedia in specialii despre banii incursi la asoc. dela siedinti’a trecuta păna in presente, si anume: a) că tacse de membri ordinari 20 fr. (Nr. prot. 101 si 104, 1873.) b) că prenumeratiuni la Transilvani’a 3 fr. (Nr. 101, 1873.) c) că procente obvenitdrie cu 1. Maiu a. c. după couponii obligatiuniloru de stătu unificate si de lota- ria, cumu si după couponii obligatiuniloru urb. bu- covinene si banatiene, cu totulu 55 fr. 40 cr. (Nr. prot. ag. 102 si 103, 1873.) Spre scientia. § 49. Totu dn. cassariu presentăza conspectata — 133 — despre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie. Dein acelu conspectu resulta, cumu-că fon- dulu academiei are in proprietatea sa 9831 fr. 73 cr. (Nr. prot. 109, 1873.) Spre scientia. § 50. In necsu cu conspectulu de sub § 49 se raporteza in specialii despre banii incursi la fondulu academiei dela siedinti’a trecuta a comitetului, păna la siedinti’a presente, si anume: a) p rin dn. protop. in Palatc’a, Andreiu Albonu s’au tramesu câ colecte 28 fr. 30 cr. (Nr. prot. 98, 1873.) b) p rin dn. red. los. Vnlcanu s’au tramesu dela dn. Stef. Antonescu, jude cerc, in Bogsi’a montana in Banatu 75 fr. 25 cr. (Nr. prot. 101, 1873.) c) p rin dn. Petru Suciu, profesoriu de univer- sitate in Iași s’au tramesu câ contribuiri 11 */₂ Na- poleoni. (Nr. prot. ag. 106, 1873.) Se ian spre plăcută scientia, si domniloru con- tribuitori li se esprime recunoscintia protocolaria. § 51. Dn. cassariu presenteza unu documentu, prin carele se constatdza, cumu-că celi 11'/₂ Napo- leoni (vedi § 50 lit. c) s’au schimbatu cu charthia in val. austr. in suma de 100 fr. 5 cr. si totu-odata s’au comparații una obligațiune urb. trans. de 100 fr. cu 80 fr. 24 cr. (Nr. 107, 1873.) Spre scientia. § 52. Secret. II. presentdza charthi’a dlui se- cret. I., G. Baritiu dein 8. Aprile a. c., prin carea se face Întrebarea, ddca dein numerii Transilvaniei aparuti păna in 8. Aprile a. c. ar fi cu cale se se trametia căte unu essemplariu legatu frumosu si la espeditiunea universale? In legătură cu acesta secret, raportdza, cumu- că fiendu cestiunea urgente sub datulu 10. Aprile a. c. s’au scrisu numitului domnu dein partea presi- diului, câ se espedeze căte unu essemplariu dein nu- merii Transilvaniei, aparuti păna atunci, la esposi- tiunea universale, pre calea care o va află mai co- respundietdria. (Nr. prot. 94, 1873.) Se iea spre scientia cu aprobare. § 53. Comitetulu arangiatoriu pentru primirea membriloru asoc. la adunarea gen. tienenda in an. cur. la Dev’a, prin scrisdria sa dein 12. Aprile a. c. Nr. 2, cere câ comitetulu asoc. se dispună a se stra- mutâ terminulu adun. gen. a asoc. de pre 4. Aug. a. c. (diu’a defipta de adun. gen. tr.) pre 11. Aug. Numitulu comitetu arangiatoriu ’si motivddia ce- rerea sa cu impregiurarea, că in diu’a de 4. Aug. fiendu tergu de tiera in Deva, dein asta causa adu- narea gen. in acelu micu opidu, ar intempina difi- cultăți neinvingibile, si nu numai că ar fi conturbată si in lucrările sale, ci nu s’ar potâ capata chiaru neci corfele pentru primirea membriloru asoc. (Nr. prot. ag. 95, 1873.) Acestu comitetu luandu la seridsa disensiune cererea comitetului localu dein Dev’a, dein motivele ponderase aduse inainte, cumu si dein consideratiu- nea, că impregiurarea cu tergulu de tidra, ce cade chiaru pe 4. Aug., nu s’au prevediutu cu ocasiunea fipsarei termin ului pentru adunare: se afla îndemnata a accordâ cererei desu amintitului comitetu arangia- toriu, si respective decide, câ terminulu adun. gen. a asoc. trans. pentru anulu curente se se strămute de pre 4. Aug. ,c. n. pre diu’a de 11. Aug. c. n. 1873, si totu-odata se concrede presidiului, câ acdsta stră- mutare a terminului adunarei gen., se o aduca de tempurfu la cunoscienti’a publica pre calea diuarieloru naționali. § 54. Direcțiunea despart, cerc, alu Brasiovului (I.) submite protocolulu adunarei gen. cerc, tienute in 25. Martiu st. n. a. c. la Satulu luhgu. Dein amintitulu protocolu intre altele, resulta urmatdriele lucrări: a) alegerea nouiloru membrii ai subcomitetului după trieniulu dejâ espiratu, se se amane păna la procsim’a adunare cercuale; păna atunci subcomitetulu vechin se remana in funcțiune, si se-si continue acti- vitatea sa, despre carea va avea de a raportâ adun, cerc. (p. II.) b) proiectulu pentru infientiarea unei reuniuni de cumpătare dela beuturile spiritudse elaborata de comisiunea resp., si presentatu in adunarea numita, se se iea la revisiune de subcomitetu, si ddca ’lu va afla de corespundietoriu, se’lu substerna comitetului centrale spre aprobare; in fine c) adunarea cercuale procsima se determina a se tiend la Sacele in dominec’a a 2-a a lunei lui luliu s. v., sdu o domineca inainte de s. Ilie (Nr. prot. ag. 96, 1873.) Se iea spre scientia. ‘ § 55. Direcțiunea despart, cerc, alu Sabesiului (III.) așterne protocolulu siedintiei subcomitetului dein 26. Ian. 1873. Dein protocolulu amintita resulta, cumu-că cestionatulu subcomitetu, intre afacerile sale curente, s’au ocupata si cu cestiunea despre loculu adunarei cerc, tienende pre an. cur., determinandu, că numit’a adunare se se tienă la Cutu, dar mai an- taiu se se intrebe comun’a amintita, ddca pdte primi adunarea; in casu ddca nu o ar pote primi in sinulu seu, subcomitetulu isi reserva dreptulu a defige altu locu de adunare. (Nr. prot. ag. 97, 1873.) Spre scientia. § 56. Dn. secret. I., G. Baritiu prin scrisdri’a sa dein 26. Aprile a. c. Nr. 17 arata, cumu-că dupăce are se intreprendia o caletoria mai departata, carea pdte se duredie mai multu tempu, nu va potd edâ fdi’a aso’ciatiunei, decătu numai odata pre luna, inse prin acdsta nu se va causă nici o dauna pentru abonati. Totu odata ’si insinudza dimissiunea dein postulu de secretariu I. si redactoriu. In urma cere a i se asernnâ un’a anticipatiune de 200 fr. pentru suppor- tarea speseloru reoerute la edarea ulteriore a fdiei asociatiunei. (Nr, prot. 99, 1873.) Incunoscientiarea dlui secret. I. despre edarea — 134 — făiei in tempulu absentarei, numai odata pre luna, dein motivele aduse in amintit’a sa scrisdria, se iea spre scienti’a cu aprobare. Er insinuarea dimisiunei dein postulu de secretariu I. si redact. se va aduce la cunoscienti’a adunarei gen.; in urma cerut’a antici- patiune de 200 fr. se asemneza la cass’a asociatiunei. § 57. Universitatea natiunei sasesci daruesce pre săm’a asoc. unu essemplariu dein protocălele per- tractariloru confluxului naționale dela 11. Noembre păna in 21. Dec. 1872. (Nr. prot. 100, 1873.) Se primesce pre langa recunoscientia protoco- lăria si se transpune dlui bibliotecariu spre a se pe- trece in registrulu bibliotecei asociatiunei. § 58. Dn. dr. Dem. Racuciu raportăza in caus’a legatului lui Ioane lancu, repausatului parochu dein Vidr’a de susu. Dn. referente pre bas’a acteloru substernute in- cdce, arata, cumu-că legatulu amintitu după tendrea testamentului resp., numai cătu are de a se admini- stră dein partea asoc., dr dispusetiunea asupra ace- luia, e strinsu determinata de testatoriu, fiendu-că interesele obvenitdrie după acelu legatu au se se confereze că stipendiu unui teneru romanu dein nă- mulu testatoriului, studente pre la vreo universitate ori academia, si in lips’a unui atare teneru, altui stu- dentu dein Vidr’a de susu sdu de diosu. Legatulu eestionatu prin una decisiune a tribu- nalului reg. dein Abrudu de dato 18. luniu 1872 Nr. 2334 s’au constatatu a fi de 2535 fr. 62 '/₂ cr. (in realitati nemisicatăre, in pretensiuni active si in mobilia). Capitalulu amintitu cade in usufructulu ve- duvei repausatului testatoriu, păna candu va fi ea in vidtia; acela prin staruinti’a dlui advocatu plenipo- tentiatu alu asoc. Mat. Nicola s’au asecuratu, ingri- ginduse a se transpune pre numele asoc. In fine dn. referente arata, că vedu’a testatoriu- lui a intentatu procesu pentru escinderea unei sume de 997 fr. 62'/₂ dein mass’a testatoriului, ce consta dein pretensiuni active, si pre carea o pretinde a’i compete densei. Referentele amintitu, dupace a cercetatu cu de- amenuntulu actele resp., pre bas’a acelora, face ur- matoriele propuneri: a) Raportulu dlui advocatu Mat. Nicola in caus’a cestionata, se se iea spre plăcută scientia si dein- preuna cu tdte actele respective se se pastredie in archivulu asoc. b) Se se esprime multiamita susu-amentitului dn. advocatu pentru ostenelele si energi’a dovedita in asta causa, si in fine c) Se se aduca Ia cunoscienti’a numitului domnu dorinti’a acestui comitetu, de a se complană causa cestionata prin una împăciuire cu veduv’a testatoriului respectivu. Comitetulu luandu la discusiune cestiunea sub- versante, decide cu unanimitate: a se primi propu- nerile referentelui de sub a, b si c) in totu cuprin- sulu loru, redicanduse astfeliu la valdre de conclusu. § 59. Dn. Ioane Cretin că referentele comissiu- nei esmise in 14. Ian. a. c. § 9, pentru esaminarea regulamentului proiectatu in privinti’a infientiarei unei bibliotece pre săm’a despartiementului cerc, alu Fa- garasiului (II.), raportăza in obiectulu dein cestiune. Cestionatulu regulamente, in necsu cu propune- rile amintitei comissiuni, luanduse la desbatere dein § in §, se aproba, pre langa urmatdriele modificatiuni: a) la § 1 după cuventulu „cercuale II-lea“ se se adauge „Fagarasiu." b) §§ 2—3 inel, se adopta după testulu ori- ginalu. c) la secțiunea II. (titlulu gen.) cumu si la §§ 11 si 16 (secțiunea III.) si 19 (sect. IV.) in locu de „membrii bibliotecei" se se dica „membrii societatiei (reun.) pentru infientiarea si sustienerea bibliotecei." d) §§ 4—8 inel, se adopta in testulu originala. e) la finea §-lui 9 după cuventele „manipula- tiunea curente" se se adauge „in grigi’a presiedin- telui etc." f) § 10 se adăpta fbra observări. g) la § 11 se se lase afara alin. 1 si se se în- locuiască prin cuventele: „La folosirea bibliotecei sunt de a se observă urmatdriele dispositiuni." Totu la acelu § lit. a) in locu de tempu de 14 resp. 28 dile se se pună 15 resp. 30 dile, ăr mai departe totu la lit. a) in locu de membrii voru avă de a solvi o tacsa de lectura de 20 cr., se se dica: ăr nemembrii voru avă de a solvi o tacsa de lectura pre 15 dile de 10 cr., pre 30 dile de 20 cr. Punctele de sub b (§ 11) se se stiliseze in modulu nrmatoriu: „Ne inapoindu lectorele, operile primite in terminii indi- gitati sub a), său ne solvindu tacs’a prescrisa pre unu altu terminu nou, se va provoca in scrisu, a inapoiă operile primite, cu acea admonițiune, că ne urmandu va avă după terminu de 10 dile a solvf pre fia-care di una mulcta de 1 cr. La lit. c) in locu de „28 dile" se se pună „30 dile." Totu la § 11 lit. d) tecstulu se se modifice: „dein operile, ce constau dein 5 volume, se potu primi aceste tăte, păna la 10 volume pre diumetate, si preste 10 volume căte o tertialitate"‘ lit. e) si f) (§ 11) remanu după tecstulu originalu. h) Ceilalți §§ 12—22 inel, se adăpta după te- stulu originale, afara de modificatiunea indigitata ad c) (§ 16 si 19) cu acea observatiune, că dara ar fi mai corespundietoriu, candu sect. IV. cu determina- tiunile ei generali, ar premerge sectiuniloru speciali, facunduse astfeliu. că după § 1 se urmedie §§ 20, 21 (resp. atunci 2, 3), apoi 19 (resp. 4), si apoi 22 (resp. 5), si după aceștia §§ 2, 3 etc. (resp. 6, 7 etc.) Verificarea acestui procesu verbale se concrede domnilora membrii Dunca, Hannia si dr. Racuciu. Sibiiu datulu că mai susu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepres. secret. II. S’a cetitu si verificata, Sibiiu 12. Maiu 1873. I. Hannia mp. P. Dunca mp. Dr. Racuciu mp. — 135 — f Alessandru loanu 1. Cusa, foștii Domnitoriu alu României dela 24. Ian. 1859 c. v. păna la 22. Febr. 1866, a repausatu in ³/₁₅. Maiu la Heidelberga in Germani’a, unde venise nu de multu dela Florenti’a cu soci’a sa dămn’a Elena n. Rosetti. Sanetatea sa de cătiva ani incăce era multu alterata. Remasîtiele sale pamentesci s’au trans- portatu in Moldov’a la proprietatea sa •Ruginăs’a. iPosteritatea va sci se judece cu sânge rece si se pună in cumpănă drdpta inca si faptele acestui Domnu alu daco-romaniloru dein Romani’a unificata, dra dela contemporanii sei nu asteptamu judecata neparteni- * tăria, pentrucă ei abia sunt apti pentru acdsta. Pre- cumu in alte tempnri, asia si in acestea dile in care vietiuimu, este una dein proprietățile caracteristice ale dmeniloru, că se amble mai totu in jpali estreme, se laude si se glorifice astadi, cdea cp au defăimată eri si ce au aruncatu cu tina, se juddce pe barbatii cu vocatiune sdu positiune incită, pnilațeralu, după im- pressiuni momentane, si numai'. (lupa căte una sdu duoe fapte ale loru; că-ci dă tdta'¹ ceealalta activitate nu le pasa, sdu că sunt multu riiai ’rășțatiosi, ori mai interessati, sdu si usiorei, uhpdii iip^ertinenti, decătu că se voidsca a se informa de '-ajunsu despre dmeni, lucruri si impregiurari. Ad Nr. 110 — 1873. Publicarea baniloru incursi ■ța fonduiu asoc. trans. dela siedinti’a comit, dein 8. Aprile păna in 10. Maiu a. c. Dela dn. advocatu in Aiudu, Nic. Gaetanu tacs’a de m. ord. pre 187 */₂ 5 fr. Dela dn. protopopu in Sabesiu, Ioane Tipeiu tacs’a de m. ord. pre 187²/₃ 5 fr. Dela dn. parochu in Sabesiu, Avramu Davidu tacs’a de m. ord. pre 187'/₂ 5 fr. Sibiiu, in 10. Maiu 1873. Dela secret, asoc. trans. P. P La Nr. 9 alu Transilvaniei pag. 108 IV. la dn. protop. alu Losiardului, Sim. Bocsia tacs’a de m. ord. in locu de 187*/ₐ se corege pre an. 187°/,. Ad Nr. 110—1873. Publicarea contribuiriloru incurse la fonduiu academiei dela 8. Aprilie păna la 10. Maiu a. c. I. Prin dn; redactoriu los. Vulcanu, dela dn. jude cerc, in Bogsi’a muntana in Banatu, Stefanu Antonescu, s’au tramesu pre sem’a fondului academiei de drepturi (foca de list’a p. t. dd. contribuitori) sum’a de 75 fr. 25 cr. II. Prin dn. Andreiu Albonu, protopopu in Palatca, s’au tramesu la fonduiu academiei 28 fr. 30 cr. Contribuiri si anume dela domnii Ioane Germanu, parochu gr. c. in Sambotelecu 5 fr. Alecsandru Vamesiu, parochu gr. c. in Cistelecu 5 fr. Constantinu Albonu, parochu gr. c. in Camarasiu 1 fr. Georgie Florianu, parochu gr. c. in Bald’a 1 fr. Ioane Micu, parochu gr. c. in Siarmasielu 1 fr. Elie Florianu, parochu gr. c. in Velcheriu 1 fr. Teodoru Giurgiu, parochu gr. c. in Aruncut’a 1 fr. Vasilie Caliani, parochu gr. c. in Mihesiu 1 fr. ■Vasilie Farago, parochu gr. c. in Suatu de susu 1 fr. Alecsandru Papp, cantoriu gr. c. in Aruncut’a 2 fr. Dorofteiu Beleanu, eeonomu in Siarmasiu 1 fr. । lacobu Beldeanu, docente in Bald’a 1 fr. Georgie Romanu, docente in Aruncat’a 1 fr. Ioane Botezanu, docente in Siarmasiu 50 cr. Parteniu Rodneauu, docente in Mihesiu 50 cr. Luca Boca, cantoriu in Velcheriu 1 fr.' Georgie Germanu, eeonomu in Aruncut’a 1 fr. Spiridonu Bosanu, eeonomu in Aruncut’a 50 cr. Alienu Cintisianu, eeonomu in Mihesiu 50 cr. Petru Cintisianu, eeonomu in Mihesiu 50 cr. Andreiu Albonu, protopopu gr. c. in Palatc’a 2 fr. Sum’a 28 fr. 30 cr. III. Prin zelulu si staruinti’a domnului Petru Suciu, pro- fesoriu ta universitatea dein Iași, s’au tramesu pentru fonduiu academiei ll¹^ Napoleoni, si anume dela domnii: I. Crdnga, institutore in Iași 2 lei nouî. I. Pompilianu, eeonomu in Iași 2 lei 2 bani. Alecs. I. Gheorghiu, profes. in Iași 10 lei. G. Rosiu, profes. in Iași 11 lei 75 bani. G. Cernatescu, prof. in Iași 2 lei. Unu anonimu 1 leu 28 bani. C. Corjescu dein Iași 11 lei 75 bani. A. M. Siendre, adv. in Iași 11 lei 75 bani. A. N. Canibav, adv. in Iași 2 lei. (Numele nu se descifră) 5 lei 12 bani. C. Stiubeiu, prof. in Iași 4 lei. St. Bei (nu se pdte ceti) in Iași 20 lei. P. Paladi in Iași 11 lei 75 bani. A. Degre, adv. in Iași 11 lei 75 bani. Teod. Bonciu, propriet. in Iași 11 lei 75 bani. (Collectati prin dn. prof. de universitate in Iași, A. Gheorghiu.) Stef. Pavlescu, propriet. in Iași 2 galb. Ioane Stavratu, prof. in pens. in Iași */₂ galbenu. Petru Suciu, prof. de universitate in Iași 40 franci. Anast, Fetu, medicu in Iași 30 franci. Dim. Tăcu, advocatu in Iași 1 galbinu. Sibiiu in 10. Maiu 1873. Dela secret, asoc. trans. Ad Nr. 111 — 1873. Contribuiri la fonduiu academiei romane. Prin dn. protopopu alu Clusiului, Gavrila Popu s’au tra- mesu 9 fr. si anume dela domnii: d-sa protopopu 1 fr. 10 cr. Greg. Chiffa, capelanu in Clusiu 1 fr. Nic. Popu, protopopu m Fenesiulu sas. 1 fr. Dem. Cosm’a, parochu 1 fr. Ioane Bo- chisiu, parochu 1 fr. Nic. Popu, parochu in Clusiu-Monostoru 40 cr. Alecs. Popu, cooperatoriu 40 cr. Greg. Popu , parochu 50 cr. Vas. Bochisiu, parochu 50 cr. Nicolae Giurgiu 50 cr. Andreiu Cordosiu 10 cr. Basiliu Maja 10 cr. Ioane Poddba, parochu 20 cr. Ioane Maioru, docente 20 cr. lacobu Mure- sianu, docente 20 cr. Ioane Chitt’a, docente 20 cr. Vasiliu Popu, docente 20 cr. Daniele Borz’a, notariu 20 cr. Adatnu Maioru, docente 20 cr. Sum’a 9 fr. Sibiiu 18. Maiu .1873. Dela secret, asoc. trans. Espositinnea României la Vien’a. „Participarea României la espositinnea dein an. 1873 fă primita de cătra gubernulu romanu cu cea mai mare graba si bunavointia. Dejă in lun’a lui Noembre a anului 1872 se intrunise la ministeriulu princiaru alu comerciului si lucrariloru publice o co- misiune permanenta compusa dein 15 membri, ce eră insarcinata cu adunarea, esaminarea si tramiterea — 136 —• obiecteloru la espositiune; si unu comitetu esecutivu, alesu dein sinulu ei, avea se esecute decisiunile luate de cătra acăsta comisiune. Se infiintiara in fia-care districtu subt-comisiuni pentru espositiune, compuse dein prefectulu districtului, unu membru alu comite- tului permanenta, primariulu si doui esperti. Că pre- siedinte alu comisiunei fă numitu dn. Odobescu, care se retrase inse deja in lun’a lui Decembre si fă in- locuitu prin dn. •Bengescu. Subt conducerea inteli- genta a acestui dein urma se emissera instrucțiunile O necesarie diferiteloru prefecturi de districte, facbnduse totu-deodata si invitatiuni producatoriloru si indu- striariloru. Dela inceputu chiaru se luă decisiunea de a se espune unu tablou intregu si cătu se po'te mai com- plectu de productiunea bruta a tierei. La acăsta co- lectiune de producte ale'pamentului se adausera si re- latările statistice despre originea, cantitatea produ- ctiuniloru, pretiurile proporționali etc. etc. Forma- țiunea geologica a tierei fă espusa prin o colectiune complecta de metaluri, sare, cărbuni; prin o carta geografica cu lămuriri scientifice; asemenea si rasele principali de boi, oi si porci voru fi representate in despărțirea agricola. In ceea ce privesce productiu- nile industriali, s’a luatu decisiune de a se espune instrumente de lucru, covăra tiesute in monastiriete de calugantie, metasarii produse prin industri’a cas- nica si obiecte de olarie. Museulu va espune mai cu săma o colectiune interesanta de anticitati. Tăte acestea erau dejă decise pentru espositiune. Dara trebuia ărasi se se alerge la acele lupte pentru a înduplecă pe camera de a aprobă creditulu nece- sariu de 379,440 franci pentru cheltuelile de facutu cu ocasiunea espositiunei. Pe de alta parte se arată intre particulari o astfeliu de apathfa, in cătu guber- nulu se vediă silitu lă urma, de a dă miciloru indu- striali avansuri. Romani’a si-a pusu mare silintia mai cu săma in decorarea esteriăra a spaciului ce’i fă destinatu, si acăsta espositiune va oferi, fără induoăla, unu aspectu prea frumosu. (Patri’a Nr. 362.) Nr. presid, 114 — 1873. A N U N C I U. Comitetulu asociatiunei transilvane, la cererea comitetului arangiatoriu pentru primirea membriloru asoc. la adunarea generale dein Dev’a, dein motive ponderăse, in siedinti’a sa dein 10. Maiu c. n. a. c. s’a aflatu indemnatu, a strămută adunarea gen. pen- tru anulu curente de pre 4. Augustu c. n. a. c. — diu’a detipta de adunarea gen. dela Sabesiu, pre 11. A u gust u c. n. a. c. si dilele urmatărie, totu in opidulu Dev’a. Ceea ce prin acăsta conforma §§ loru 14, 21, 25 dein statutele. asoc. se aduce de tempurlu la cu- noscienti’a publica. Dela presidiulu asoc. trans. pentru literatura si cultur’a poporului romanu. Sibiiu in 20. Maiu 1873. lacobu Bologa, vicepres. I. V. Rusu, secret. II. Bibliografia. Se cauta spre a se cumpără carticic’a germana sub titlu: Verzeichniss der wăhrend der jiing- sten Revolution 1848 et 1849 im Kronlande Siebenbiirgen auf verschiedene Weise gefallenen Men- schenopfer. Diese Abschrift ist mit den Verzeichnissen der Urschrift vollkommen gleich. Wien, 30. Jan. 1851. , Acăsta carte se tipărise in Vien’a, in tipografi’a statului in 4° mare, pag. 82. Ea coprinde tote omo- rurile si crudimile dein a. 184% căte au potutu veni la cunoscinti’a guberniului imperatescu. de atunci. Dicemu căte ’iau potutu verif la cunoscintia, pentru că multe ’iau remasu cu totulu necunoscute. Dn. Alexi publicase in „Transilvani’a¹¹ unu estrasu bunu dein acea cărticică, se simte inse lips’a historica a totu lui. Actele conferentiei, tienute de romanii greco-catolici dein provinci’a metropolitana de Alb’a- Iuli’a, la Alb’a-Iuli’a iri 13—14. Aprile 1871. Blasiu, 1871. 8° mare, pag. 35. Se afla in Blasiu, se păte trage si prin librarii; se si cauta acuma, candu Ge- stiunea eclesiasiica si scolastica a romaniloru gr. ca- tolici a intratu in unu stadiu nou. Acte sinodali ale basericei romane de Alb’a- lulia si Fagarasiu date la lumina de Ioane M. Mol- dovanu tom. I et II, Blasiu, 1869-—70, formatu 8°. Pretiulu fdrte moderata, căte 1 fr. 10 cr. de unu tomu, se afla la editoriu in Blasiu si la librarii pe la cetati. _____ DICTIONARIdU UNGURESCU-ROMANESCU compusa de Georgie Baritiu. Brasiovu 1869, form. 8° mare, 41 căle, se afla depnsu spre vendiare la librariele d’in Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misiăr’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tiăpenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. leg. usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la librariele dloru I. Stein si L. Demjăn. In Sibiiu la librari’a lulius Spreer. Lugosiu I. L. Kremann. Deva I. Zold. Editoriu si provedietoriu; Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.