------------'’ASra'

Acesta fâia ese
cate 3 oble pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate
1 galbenu cu porto

V'a poștei. tfy


1°®^





j'" Abonamentulu se
face numai pe cate
1 anu intregu.

  Se abonedia Ia Comi-
  tetulu asociatiunei in
  Sibiiu, seu prin posta
  seu prin domnii co-
  lectori. p


TDAMdl VĂMI’* F—
■ nuiiijiLv 11 ii111.

  ■ II ■ W H HH IV ■ W ■                     ^^^1 ■ Se abonedia Ia Comi-

telulu asociatiunei in

p .••. » • .. . , .j               .         ,            Sibiiu, seu prin posta


            r oi a Asociatiunei transilvane pentru literatur a romana seU Pnn domnii Co-.


£                               lectori. £


            si cultur’a poporului romanu.                §3


£  £                                  --------V2r^a<

Nn 10. ‘                           Brasiovu 15. Maiu 1873.                            Amilii VI.








S u tn a r iu : loanu Corvinu de Huneddr’a. (Urmare.) — Tieranulu romanu in venitoriu. (Fine.) — Colectiune de diplome istorice
transilvane. (Urmare.) — Istori’a ndstra moderna. — Bibliotecele monasterieloru secularisate in Rotn’a. — Dorerea mea. — Unu
necrologu nemtiescu alu celui dein urma Brancovanu.


        loanu Corvinu de Hunedor’a,

originea, genealogi’a, faptele sale im-
mortali.

(Urmare.)

IV. Ce a facutu loanu Corvinu pe tempulu
         ‘ anarch,iei ,un gureșei?

  ..$• In totu restempulu cătu a trecutu dela mdrtea
regelui si imperatului Albeytu păna la mdrtee Elisa-
betâi,;Iit?^i^ Corvinu a stătu la postula seu de banu
alu Se^&ăn_uluiT armatu cătu se potea mai bene, si a
tienutu diverse bătălii mai mari si mai mici asupra
turciloru, carii se incercă neincetatu a trece, candu
in Panoni’a candu in Daci’a. Partea cea mai mare
a speseloru bellice le portă elu dein veniturile pro-
prie si dein modestele venituri ce tragea dein tienu-
turile supuse gubernarei sale si a frate-seu, pre cătu
a fostu si acesta in viătia. Numai candu a fostu
chiamatu si elu in susu la Bud’a său la Alb’a-regale,
pentrucă se votedie in cestiunea principale a succes-
siunei la tronu, a si mersu, pentrucă se’si spună opi-
niunea sa verde. loanu Corvinu a fostu in con-
tra reginei Elisabetei, nu inse dein ura personale
că unu Rozgon său altii, si neci dein interessu mi-
serabile, ci dein tdta convicțiunea sufletului seu, că
nu atunci era tempulu a espune patri’a la pericule
si mai mari decătu era cele cunoscute, prin inaugu-
rarea unui regimn de femei si de prunci mici. Si
in adeveru că votulu lui loanu Corvinu a fostu in
acăsta cestiune decidetoriu; că-ci adeca nu numai alti
membrii ai dieteloru, ci si partea cea mai numerdsa
a oligarchiloru ascultă cu respectu mare opiniunea
eroului romanu si o adoptă cu plăcere. In diet’a
dein luliu 1440 a decisu mai multu votulu lui Cor-
vinu in. favdrea lui Vladislau polonulu. Insusi actulu
incoronarei acestuia s’a potutu asecura prin armele
lui Corvinu, care a tienutu in frenu pe dstea Elisa-
betei la laurinu, că se nu păta lovi asupra AlbeE
regale. Reu si fbra cale facă c. los. Teleki, că pe
loanu Corvinu ilu acusă de ingratitudine pentru a-
cestu votu alu seu reflectandu, că Sigismundu tatalu
Elisabetei ilu ridicase si pe elu dein pulbere si ’lu
inaintase dein rangu in rangu totu mai susu*). Dara


     *) Hunyadiak kora tom. I. capu IV. pag. 207.


mai incapea aci gratitudine, candu are cineva se
alăga, de una parte intre patria, christianismu, dreptu
electorale la tronu, si de alt’a intre una femeia, fia
si imperatăsa, cu unu prunculetiu de patru luni pe
bratia? De altu-mentrea indata in acelasiu passagiu
alu seu se correge si Teleki in cătu-va, elu insusi
pe se-ne. Apoi neci aceea nu stă, că Sigismundu
ar fi ridicatu pe Corvini dein pulbere, pentru că ei
s’au trasu dein familia romanăsca de cele mai de
frunte ale Munteniei. Apoi monarchii sunt dre si ei
totu-deauna multiamitori? Si dăca ridica pe unii dmeni
dein pulbere, nu o prea făcu acăsta pentru ochii loru,
nu numai că de flori de maru, ci o făcu dein inte-
resu, o făcu pentrucă simtu lipsa său de ingeniulu,
său si de bratiale loru. După căta ura portase Si-
gismundu asupra poporului romanescu in genere,
neci-odata elu nu ar fi trasu la curtea sa pe Lupulu
(Voicu) Corvinu si pe celi duoi fiii ai sei, nu ’i ar fi
distinsa si nu ’iar fi donatu cu moșii intense, dăca
nu ar fi avutu lipsa de ei. Asia dara aci nu păte
fi in neci-unu casu vorba de ingratitudine. După
căderea lui Vladislau la Varn’a, totu loanu Corvinu
a fostu acela, care a stătu cu peptulu, pentrucă La-
dislau se fia chiamatu la tronu, dupace acurnu de
bene de reu, mai inaintase in etate si esise incai
dein camasi’a lunga.

      Amu fostu necessitati a premitte mai multe schitie
dein istori’a Ungariei, pentrucă cu atătu mai usioru
se cundscemu terrenulu pe care, si impregiurarile pe
care isi castigara Corvinii meritele loru immortali.
Si acurnu se trecemu mai alesu la faptele bellice ale
Iui loanu Corvinu.

      S’a disu mai in susu, că pre cătu tempu parti-
tele si oligarchii se batea că orbii in patria, Corvinii
tienea pe turci in freu la Dunăre si in Transilvani’a.
Că bătăliile loru cu turcii au trebuitu se fia fostu
fdrte dese si crunte, se cundsce curatu dein diplom’a
de donatiune a regelui Vladislau polonulu dela 9.
Augustu 1440. In acea diploma regele dă ambiloru
frați loanu filii ai lui Voicu (Lupulu) dela Huneddra,
bani ai Severinului, patru comune rurali dein comi-
tatulu Hu’neddrei, adeca S i o i m u s i u, B î r s a u, N e-
voliasiu, Buruieni, cu tdte drepturile feudali-
stice căte era păna atunci introduse si pe aici, ăra
meritele donatariloru le spune aceeași diploma, ara-


18

— 110 —


tandu, că acei frați de candu tienea si gubernă ce-
tățile Orsiov’a, Severinu.Mihalesci (Mihaldu)
si Gyewrea (?), cumu si alte fortaretie mai mici,
au respinsa mulțime de incursiuni ale turciloru si
’iau scosu păna in Bulgari’a, că inse in acelea bă-
tălii necurmata au perdntu multi dmeni de ai loru;
cu tdte acestea ei inca si acuma isi versa sângele
pentru tiera si pentru ondrea cordnei*).

    Sultanulu Murad folosinduse de anarchi’a ungu-
rdsca, venise drasi cu oste mare la Belgradulu ser-
bescu, pentrucă se bata si se ia inca si acdsta po-
sitiune dein urma si cea mai tare a Serbiei, de unde
se deschide pdrta larga spre Bud’a. Cine era se mai
apere acea cetate’, candu poterea serbiloru era în-
frânta, era fratiloru Corvini nu le venea ajutoriu
dela stătu? In acelea dile critice se află unu calugaru
popa, adeca egumenulu sdu priorulu dela Vran’a,
anume loanu Tallotiu alias Zovan, nascutu dela Ra-
gus’a, frate alu banului Matko, cumu se pare slavu
de națiune, că-ci unguru n’a fostu. Acelu pribru
adunase dein tienuturile slavdne cevasi dste, cu care
avă curagiulu de a esi in contra lui Murad că se
dea cu elu peptu la campu, inse după una batalia
crunta fu respinsu in cetate. De acolo ticnii Tallotiu
luptele cele mai crâncene cu dstea lui Murad in cursa
de căteva luni, si facimdu escursiuni dese, ii ucise
mulțime de dmeni, dra prin una contramina ce facă
la min’a sapata de turci pe sub cetate inainte, ii
omorf mai multe mii, ii strică si corăbiile dein Du-
năre, si asiă constrinse pe Murad că se se duca de
acolo cu rușine, inse amerintiandu că preste pucinu
ya veni cu potere mai mare. Murad avea datin’a de
a’si tiend parol’a. După cercetările istorice mai none,
acestu evenimentu cade pe primavdr’a anului 1440,
adeca camn pe tempulu candu curgea in Ungari’a
cdrt’a cea mai ferbente pentru alegerea de rege.

IV. Bellu civile. Corvinu învinge. Se face
Vaivodu alu Transilvaniei. Batali’a laBelgradu.

    In acelasiu tempu loanu Corvinu inca se vediii
adusu in positiune de a partecipa la bellulu civile
dein Ungari’a cu arm’a in mana. Hostilitatea intre
veduv’a regina Elisabet’a si intre Vladislau polonulu
ajunsese la unu gradu, in cătu numai armele mai
potea decide intre ei. Pentru Elisabet’a se batea Giskra
in Ungari’a superidre si Gara in Slavoni’a. Vladislau
nu avea nici asia dmeni credentiosi precumu era
frații Corvini. Intre anii 1440 si 1441 loanu Cor-
vinu fu denumitu de cătra rege de supracomandante
in contra lui Gara, dra de generariu ad latus i se
dete Nicolae de Ujlaki, banulu dela Machovu. In-
strucțiunea data lui Corvinu sună, [câ elu se incerce
mai antaiu tdte calile de împăciuire, ceea ce pdte că
lui ’iar succede mai usioru prin cunoscut’a sa elo-


      *) Vedi acesta diploma publicata intriga la com. losifu
Teleki tom. X. Nr. XXXIX, pag. 89—92, 6ra la Fejer Genus
etc. numai in estrasu.


centia si prin respectulu ce’lu sciă stdrce si dela ine-
mici. De cumu a plecata cu dstea dela Bud’a, loanu
Corvinu a tienutu ordine si disciplina severa, nu a
suferitu nici unu felin de spoliatiuni si talcharii, pen-
trucă se nu irrite mințile dmeniloru si se nu deștepte
vindicta inca si in cei mai flegmatici, că-ci Corvinu ve-
dea bene că acela fiendu bellu civile in sinulu pa-
triei, ori-ce reu faci inemicului teu, ti’lu • faci si tie
insuti*). Totu-odata inse Corvinu inaintă cu pași iuti
in contra lui Gara, pentru că se nu’i lase tempu de
a se reculege si a lua positiuni mai tari. Gar’a inse
care cunoscea pe contrariulu seu, nici că avă cura-
giulu de a’lu aștepta la campu, ci se asiediase la
Secsardu, pe care’lu fortificase de mai inainte, pe
cătu ii permisse scurtimea tempului. Corvinu se a-
propie de Secsardu la distantia numai de una miie
de pași, unde ’si incongiură dstea cu căteva siantiuri.
După acestea Corvinu invita pe Gara prin unu par-
lamentariu la convenire personale, cu scopu de a
compune differentiele fbra versare de s*ange. Trufa-
siulu oligarchu remîtte pe parlâmentariu cu respunsu,
că dăca* Corvinu a venita că se’si producă bravur’a
sa numai prin vorbe, atunci pecatu de drumulu ce
a facutu. Dein acelu respunsu impertinente Corvinu
se convinse cu cea mai profunda dorere, că acf nu-
mai sabii’a va decide, că bellulu civile se va con-
tinua cu tdta furi’a sa, că armele si bratiale care aru
fi se lupte in contra osmaniloru, sunt condamnate a
versa torrente de sânge alu filiiloru aceluiași stătu.
Manusi’a inse pe care o aruncă unu oligarchu un-.
gurescu că Gara cu atăta trufia, unu romanu că
Corvinu avea se o ridice la momentu.

      Asia s’a si intemplatu. Batali’a se si deschise
indata a duo’a di. Dara calitatea poteriloru nu a
fostu egale. Oștea lui Corvinu era compusa dein
ostasi bene essercitati si probati; dstea lui Gara con-
stă mai multu dein cete neregulate. Corvinu luă
comand’a in arip’a drdpt’a, pe Nic. de Ujlak ilu Iasă
in arip’a stanga, dra centrulu era comandata de unu
generariu polonu care avea trupe aduse dein Poloni’a.
Corvinu mai avea si unu corpu de reserva. Gara
dein partea sa luă comand’a in arip’a stanga, pentru
că se stea facia in facia cu Corvinu, asupra caruia
cocea manta mare dein unele cause mai multu numai
imaginate. Spunu unii historici, că costumulu si ar-
matur’a dein acea di a lui Gara era de valdre păna
la 100 de mii de galbini, aristocratulu adeca volise se
impună inca si prin avuția si prin lucsu estraordi-
nariu. Lovirea celoru duoe armate a fostu atătu de
înfocata si furidsa, că si cumu s’aru fi bătuta crescinii
cu turcii. Gara cu ai sei luptă colcaindu de vindicta


      *) Cu totulu altu-mentrea cugetaseră fruntașii si comen-.
dantii magiariloru in anii 1848—9; ei credea in fantasi’a si in'l
fanatismulu loru, câ impuscaudu si spendiurandu, ardiendu svi
spoliandu, voru impaciui mai curendu pe romanii dein Transil-
vani’a, pe șerb i, slavaci s. a. in Ungari’a. Reu, fdrte reu s’au
insielatu, si totuși, nici generariulu Bem nu a fostu in stare se
le deschidă ochii.

__ 111 __


  si cu planu de a pune man’a pe Corvinu viin seu
  mortu; elu inse tocma prin acea furia si prin desele
  asalturi si atacuri isi obosi ăstea preste mesura, pen-
  trucă trupele lui Corvinu sustienea tăte atacurile cu
  sânge rece. In acelea momente Corvinu trage iute si
  reserv’a sa in lini’a de batalia, sparge că . prin far-
  mecu liniile lui Gara si le ia la fuga. Comandanții
  centrului inemicu, anume Andreiu Botos si Henricu
  Tamăs temendnse că se nu’i incongiure Corvinu, se
  retraseră rapede spre padurea vecina, cu scopu că
  dela marginea aceleia se reinnoiăsca lupt’a. Corvinu
  inse cu ochii sei de vulturu pricependu manopera
  loru, ii apuca curendu in flanca (in lăture) si’i ia la
  fuga pe campfa inainte. Gara se mai încărca ultim’a
  data a reînnoi lupt’a cu ajutoriulu ăstei croatice, ve-
  diendu inse că tăta incordatiunea lui este cu totulu
  indesiertu, isi caută si elu scaparea in fuga, lasandu
  lui Corvinu glori’a dilei. Generariulu Botos fu ta-
  liatu in fuga, Tamăs ajunse in captivitate, ăra pe
  Gara si pe unu altu generariu anume Koroghi ii
  salvara numai caii loru cei buni, pentru că se ajunga
  cei deintai la nefericit’a regina cu nunciulu celu fa-
  tale. Castrele lui Gara cadiura in potestatea lui Cor-
  vinu cu tăte avuțiile loru. De aci încolo inse Cor-
  vinu voliendu ărasi a crutia sângele de patrioti, in-
  terdise strinsu ori-ce omoru si predatiune, ina'intă cu
  ăstea sa victrice pe la Simontornya et Siklos la
  Bud’a, unde fu receputu fărte bene, atătu de rege
  cătu si chiaru de ’ ^ristocratii dein acăsta partita.
  Acăsta batalia s’a intemplatu cătra finea a. 1440, ci
  nu i se scie nici <^o’a si nici macara lun’a, de si o
  au descrisu mai pe largu seu mai pe scurtu cătiva
  chronicari si annalisti, precuftu Turoczi, Callimachu,
  Bonfiniu, Fessler, ăra pe urm’a loru au facutu cer-
  cetări cătu se păte de critice istoricii mai noi, intre
  carii numimu ărasi pe com. losifu «Teleki, F. Pesty,
  Szilăgyi s. a. Scriptorii mai vechi adeca avea reulu
  invetiu de a scrie cutare fapte, intemplari, evenimente,
  a trece inse cu vederea adeseori dio’a si lun’a, une-
  ori si anulu, de unde apoi s’au nascutu nenumerate
  confusiuni in istoria. Destulu atăta, că in urmarea
  acelei victorii strălucite, câștigate de Corvinu in fa-
  vărea lui Vladislau, acesta spre recunoscintia si gra-
  titudine, ba inca si dein alta convicțiune, ilu inaintă
  in 1441 dein banu alu Severinului Ia înalta funcțiune
  de Vaivodu alu Transilvaniei.

      Au si fostu momentele supreme, in care atătu
junisiorulu rege, cătu si betranii sei consiliari trebuea
se’si întărea tăta grij’a si attentiunea loru cătra prin-
cipatulu Transilvaniei, dela a cărui conservare său
perdere dependea necondiționata sărtea statului un-
gurescu si sărtea Daciei întregi. După bellulu civile
transilvanu dein 143 ⁷/ₛ anarchi’a mai domină intru
î tăta selbataci’a sa, ăra incursiunile turciloru respan-
■' disera terrăre preste tăte classile locuitoriloru. Nu
se mai află inse auctoritate in tiăra, cătra care po-
pulatiunile se aiba cea mai pucina încredere. Uniunea
celoru trei fracțiuni de locuitori inchiaieta in 1437


in contra poporului si înnoita la Turda in 1438, in
locu se apropie, mai virtosu a desbinatu cumplita
p.e locuitori. Acumu poporului tieranu, majoritate!
locuitoriloru nu’i mai pasă, ori-cine se domnăsca in
tiăra, că mai reu nu potea se’i mărga. Mai alesu
romanii eră p’acf se faca Va-banque cu totu venito-
riulu loru. In acelea dile rele dă Dumnedieu. regelui
fericit’a idea de a tramite la scaunulu de Vaivodu
alu Transilvaniei in persăn’a lui Corvinu pe unui
romanu, carele prin naționalitatea sa se reinviie spe-i
rantiele celoru de unu sânge cu elu, ăra prin illu-f
strele sale fapte bellice si prin talentele sale admi-
nistrative se insufle încredere insocita de respecta la
toti locuitorii patriei, fără differentia de naționalitate
si classe. Alăturea cu Corvinu regele puse si pe
Nicolae de Ujlak, precumu se pare, nu numai că se
satisfaca pretensiuni naționali, ci si că, pre candu
Corvipu mai avea se petrăca inca fărte desu in ca-
stre, intre fremetulu armeloru, se mai fia si altulu
care se guberne si se administre in tiăra. Diplomele
de denumire ale lui Corvinu si Nic. de Ujlak nu
s’au aflatu păna acumu, asia nici dat’a loru inca nu
este cunoscuta. Atăta inse e sciutu, că Corvinu a
functionatu si după aceea că banu alu Severinului
si comite alu Temisiărei, pentrucă se păta opera la
tăte cașurile asupra turciloru. In acelu tempu adeca
Banatulu era ăresi-cumu imprennatu cu Transilvani’a.
Intre acestea in Ungari’a curgea bellulu civile cu
multa inversiunare, pentrucă încercările de pace intre
Vladislau si Elisabet’a se prefăcură de nou in nimicu.

     Batali’a de langa Belgradulu serbescu.
Sultanulu Murad II. batutu la Belgradu, lasase to-
tuși in Serbi’a pe Isacu-pasia că comandante in Se-
mendri’a, spre a tienă pe șerbi si pe unguri in re-
specta. Acelu pasia facea incursiuni dese preste Sava
si Dunăre, ardiendu, spoliandu si duchndu multi ămeni
in captivitate. Frații Corvini respingea neîncetata
invasiunile turciloru, cu tăte acestea reulu totu se
facea. In fine Isacu-pasi’a inpinsu de trufi’a sa stră-
bată păna in vecinătatea Belgradului cu scopu că
se’lu incongiure si se’lu bata de nou. Acelu turca
ori-pe unde a trecutu cu ăstea sa, prefacă in cenușia
tăte locuintiele omenesci, spoliă si macellă pe ămeni.
Regele Vladislau apucase a concrede lui loanu Cor-
vinu si comand’a cetatei Belgradu, pe care Georgie
Brancoviciu nu o mai potuse tienă. Vediendu loanu
Corvinu că turcii sunt determinati a bate cetatea,
chiamă iute si pe collegulu seu Nicolae cu ăste dein
Transilvani’a, ăra apoi esf in contra lui Isacu-pasi’a.
Acesta inse aruncanduse cu tăte poterile pe ăstea
lui Corvinu, o respinge pe căteva minute; dara re-
gimentele de calarime grea ale lui Corvinu resistn
că unu muru Ia cele mai furiăse atacuri ale turci-
loru, ăra mai tardfu se rapedu asupra loru in masse
compacte si spargu lini’a turcăsca; lupt’a se reinnoesce
cu furia, păna ce Isacu-pasi’a începe a se retrage.
Dar in scurtu retragerea i se preface in fuga intri-
cosiata; Corvinu gonesce pe turci păna la Semendri’a
18*

— 112 —


si se reintărce cu spolie fdrte mari si cu multi ca-
ptivi. La batali’a acăsta inca nu se scie tempulu
anumitu, se scie inse anulu 1441 dein una diploma
remasa dela regele Ladislau posthumu.

(Va urma.)



        Tieranulu romanu in venitoriu.

(Discursu tienutu in siedinti’a despartiementului II. alu asociat,
trans. tienute in 11. Fauru a. c. in Cincu-mare.)

(Fine.)

      Vedemu dein di in di si mai vertosu pe cei
teneri, câ ei de o parte suntu lucratori slabi si multu
mai slabi crutiatori, că ei nu se multiamescu numai
cu imbracamintele făcute in casa; fbra le trebue lu-
cruri mai fine, pe cari le cumpără cu bani grei dein
tergu, si la insuratăre silescu pe părinți că său se
intre datori, său se-si pună vreunu pamentu, său se-
si venda vreo viti’a său vaca, că se le faca la copii
insuratiei vestmente frumăse de nunta.

      Dăca copii suntu astadi asia, cumu voru fi mane
nepotii si poimane strănepoții, si bre mai avea-oru
ei ce se mai venda? Greutățile, dările se marescu
pe di ce merge. La acestea mai adauge că si ămenii
se inmultiescu, mosiele se totu bucatiescu, si prin
urmare cu cătu tieranulu are mai pucinu pamentu,
cu atătu este mai seracu. Păna acumu nu a fostu
atătu periculu, că tieranulu si-va perde pamentulu
dein mana. De astadi inainte inse pericolulu va fi
indoitu, dăca nu intreitu si impatritu; că-ci la cele
ce le-am disu păna acuma, se mai adauge o impre-
giurare si mai periculăsa.

      Păna acumu tieranulu nostru a fostu scutitu de
napaditori străini. Singuri jidanii erau cari se viriau
p’intre tierani cu beuturile loru, ei inse nu prindeau
pamentu, nu le placea se se ocupe cu economi’a ru-
rale, ba le era si oprita împroprietărirea.

      Acumu inse a venitu si vine drumulu de feru;
pe elu napadescu roiuri de străini cu bani, si multi
fbra bani, dar deprinși in specule; aceștia se impartu
pe la sate că fabricanți mari, altii că intreprindietori
de economii mari, de bai, de sploatatu păduri; altii
că cărpaci, precupeți s. a., si fia-cari aduna incetulu
cu incetulu la pamentu, si cu cătu aduna ei, cu atătu
perdu locuitorii vechi, cari nedeprinsi in specule si
neprevediendu departe in viitoriu, se aluneca si ’si
vendu adi pamentulu de doue, trei si patru ori mai
scumpu, de cumu era păna acf; dar scapandu-le o-
data dein mana, nu’lu mai potu câștigă nici cu 10
pretiuri, că-ci strainulu abia l’a apucata.

      Se punu unu ecsemplu: cugetati-ve dloru, că si
candu ati avă unii dieci de mii, altii sute de mii,
dar pamentulu ar fi atătu de scumpu, in cătu cu
toti banii ve-ati cumperă numai niște petece; ăr altii
că ati fi măiestri iscusiti, dar n’ati avă bani, si in
acăsta tiăra ar fi atătia inaiestri si atătea si atătea
fabrice, in cătu n’ati capeta de lucru, si asia ati trai


vegetandu. Acumu cugetati-ve că ati audf ca ăta colo
departe este o tiăra cu pamentu bunu, multu si eftinu,
si cu ămeni pe cari’i si mai poți insiela usioru, si
ăta s’a deschisa calea ferata, in căteva dile ești acolo.
Ei, ce ati face dvăstra? De siguru v’ati luă cei ba-
nosi, pungile cu bani, ăr măiestrii uneltele si-ati nă-
pădi că locustele in acea tiăra. Ati cumperă la pa-
mentu, unulu v’ati asiediă ici, altulu colea, măiestrii
dincolea, si ati incepe toti a pișcă pe bieții pame?hteni.

     Vedeți, cam in acăsta stare se afla tiăr’a năstra,
ne aflamu adi facia cu capitaliștii si măiestrii străini.

     In faci’a acestoru pericole cei mai priceputi suntu
datori se lumine pe tieranu, se-i arate prapastiele,
care păte elu nu le semte si nu le prevede, si totu-
odata se-i arate si midiulăcele cu care se se apere,
si caii noue, pe care se apuce, ăr tieranulu este da-
toriu se ’si .pună la ânima invetiaturele si se le ur-
meze. Cumu au traitu străbunii si părinții nostrii,
vomu trai si noi. Camu asia suntu dedati a respunde
ămenii noștri gandu vrei se-i inveti ceva nou. O
vorba mai necalita că acăsta nu păte se fia. Stră-
bunii si părinții noștri mai alesu de căteva sute de
ani au traitu că vai de ei. Dăca cine-va cugeta că
si de adi incolo va mai potă trai asia, păte se-si
faca totu-odata sicrifulu si se-si sape de adi mormen- ,
tulu. Adi numai acelu poporu are dreptu i
la viătia, care lucra dein resputeri că se ț
se inavutiăsca siseseluminedie.

     Este mare deosebire între“ a lucră si a lucră.
Lucrulu este de patru feliuri: a-lucră se nu mori
de făme; a lucră se nu fomedj; a lucră se tra-
iesci linistitu, si a lucră că se câștigi său se te ina-
vutiesci.

     Romanii si mai peste totu locuitorii acestei tieri
păna acumu nu pociu dice că au lucratu pentru că
se traiăsca liniștiți. Că-ci acela nu păte fi traiu lini-
stitu si asiguratu, candu unu anu doi neproductivi
suntu in stare se’lu faca se sufere făme, se’lu duca
la sapa de lemnu. Tieranulu romanu, care singuru
este obiectulu discursului meu, are asia dara de aici
incolo se incepa a lucră astufeliu, că se păta duce
unu traiu linistitu si multiamitu. Candu elu va a-
junge la acăsta stare, va incepe a lucră apoi mai
incolo pentru castigu care aduce buna-starea, abun-
dantia si luminarea!

     După acăsta scurta abatere se vedemu, care
suntu midiulăcele si calile de înaintare.

     înainte de tăte tieranulu se-si pună si se tiena |
de cea d’antaiu si mai santa dogma, că dein p a- '
ipentulu ce’lu are, nu numai se nu per da
nimicu, fbra dein contra, se adauge la elu.

     Pamentulu este capitalulu celu d’antaiu si celu
mai siguru, si tăte celelalte isvăre de castigu suntu
numai percentele pamentului.

     Unu poporu fbra pamentu nu păte se esiste.
Er pentru romanu pamentulu este unu ce santu si
iubirea lui pentru pamentu, pentru pamentulu care
l’au udatu cu lucremi si cu sudori părinții, moșii si

— 113 —


strămoșii, ii este atătu de dulce, atătu de scumpu,
in cătu a suferitu si sufere tdte pentru elu; sdu cumu
dice in cântecele sale „pentru drag’a de moșia
' sufle tul u mi-a si dă.“ Mo si’a la betranii no-
ștri însemna totu-odata si patri’a.

      Avendu odata pamentu de ajunsu pentru a potd
deveni si avutu, i mai trebue tieranului deligentia
împreunată cu inteligentia practica.

      „Lucrulu pamentului adi nu se mai rentddia,“
audi pe tieranu dichndu. „Abia platesci darea cu
elu,“ replica altulu.

      Asia este, greutățile au inaintatu. Lucrarea pa
mentului inse la tieranii noștri n’a inaintatu si nu
s’a inlesnitu dein ceea ce a fostu la moșii si stră-
moșii noștri, de sute de ani.

      Același plugu, aceeași grapa-, același modu de
imblatitu, mai aceleași sementie, aceeași împărțire de
hotare, si adi, cari au fostu acumu sute de ani.

      Ei, cumu va potd se inaintedie tieranulu in a-
vere, candu modulu lucrarei pamentului este mai totu
celu dela Mosiu-Adam ?

      Au nu vedeți, că panur’a, pens’a, cișmele se
făcu in fabrici, si pensarii cari tiesu cu manile, cis-
marii, cari făcu cișmele cu sul’a — curge saracfa
lantiu după ei? Pentru ce? Pentrucă elu lucra mai
o septemana la o parechie de cisme, in cătu păna
le gata, le si manca, si prin urmare după ce l’a co-
statu lucru lungu si mancare multa, nu Ie pote da
eftine, pre candu fabricantulu care tace cu sutele si
cu miile intr’o di, le pdte da cu 1—2 fr. mai eftine.

      Cugeta ti ce ar cere o muiere dela satu pe o
pensa făcută de ea subțire că jolgiulu? de siguru de
2—3 ori atătu cătu costa in bolta.

      Inca unu ecsemplu.

      Ce cugetați dvdstra, ddca adi o dste ar cercă
se se lupte cu arcuri si cu săgeți contra unei dste
dușmane armate cu pusei, cu /:are pușca de 15—20
ori in-o minuta. Ce va se se aldga de dstea cu
săgețile? Pulbere!

      Tocma asia va se se aldga si de acele popdra,
de acei tierani, cari in lucrurile loru nu se sciu fo-
losi de înlesnirile ce se afla după tempuri.

      Păna nu se aflase ferulu: cutietele, securile s. a.
erau de pdtra.

      N’ati ride dvdstra de unu omu care si acumu
n’ar vrd se scia de feru, fbra ar remand totu pe
lunga uneltele lui de petra. Toti i-ar dice că-i scrintitu.

      Pentru lucrarea pamentului suntu astadi feliuri
de feliuri de înlesniri.

      Pentru aratu, pentru seceratu, pentru imblatitu
suntu machine cu abori ori cu vite, cu care in căteva
dile ara sdu secera câmpuri intregi, dr imblatitulu
este numai jocu.

      Prin acdsta de o parte se lucra pamentulu mai
bine, de alta parte tieranulu pdte câștigă tempu, care
se’lu folosdsca pentru alte câștiguri pe langa eco-
nomi’a lui.

      Uitativ-e dloru vdr’a peste unu campu la sapa,


la secere, si veți vedd că cea mai mare parte suntu
femei. Si astu-feliu ele mai tdta vdr’a o petrecu la
campu.

     Ce ar potd face aceste femei acasa, ddca bar-
batii s’aru folosi de lucrarea mai cu înlesnire a pa-
mentului? Ele ar potd se cultive acasa o gradina
frumdsa cu totu feliulu de legume, că tdmn’a se nu
fia silite a dă o ferdela de bucate pe 2 cunune de
cdpa; fbra dein contra, se venda ele legume, se crd-
sca paseri domestece pentru hran’a casei si pentru
castigu in piatia.

     Aru pote se lucre la pensaria, Ia panuraria s. a.,
dein care aru aduce castigu la casa asemenea cu bar-
batulu, si pe langa aceea ar potd duce unu traiu mai
indestulitu.

     Mai incolo, fia-care tieranu pe langa economi’a
lui se se ocnpe inca si cu o alta măiestria care se
o deprindă mai vertosu in tempulu candu nu se potu
ocupa cu economi’a, d. e. iern’a; asia d. e. rotaritulu,
cojocaritulu, mesaritulu, corfaritulu s. a. nenumerate
măiestrii. Cu mandria marturisescu, că tatalu meu
.pre langa economia idrn’a se ocupă cu cojocaritulu,
care ’i aducea venitu, in cătu potd cu usioratate se
sustiena 4 copii la scdla.

     O măiestria pe langa economia este o vaca buna
de lapte pe langa o turma de oi.

     Am vorbitu de machine. Dar cei dela sate ’mi
voru dice: bine, dar acele machine costa sute si mii,
si de unde bani că se le cumperamu?

     Adeveratu, unulu singura nu pdte se cumpere
o machina — afara ddca este proprietariu mare; —-
ei, dar ve intrebu cumu s’a facutu satulu dvdstre?
prin unire, prin insocire; s’au adunatu mai
multi la olalta si au facutu si tienu preotu, docente,
jude s. a., pe cari unulu singuru nu i-ar pote tiend.
Tocma asia, ddca se voru uni mai multi la olalta
si voru pune bani: dta ca ’si potu tiend o machina,
doue, trei; — in cei d’antaiu 3—4 ani machinele
lucrandu la altii se platescu, si d’acf incolo remanu
potere de lucru si totu-odata isvoru de castigu.

     Eta, numai vointi’a lipsesce.

     Numai inceputulu se pare greu!

     Mai incolo am disu mai susu, că unu isvoru de
saracfa pentru tieranii noștri este si prea marea bu-
catire a mosieloru.

     Acestu reu se pdte usioră, in modulu aratatn
mai susu, că pre langa economia tieranulu se. mai
deprindă si o alta măiestria.

     Dar acdsta este numai o usiorare, dr nu vinde-
care a reului.

     Unu părinte are doi fetiori, doue fete si o mo-
sidra. La fete dă de zestre 6—10 pamenturi, fe-
tiorii se impartu in pace sdu in procesu. Fia-care
dein fetiori mai are pe atătia copii, cari inca impartu
asemenea mosi’a părintelui loru, si asia prin împăr-
țire mosi’a' scade, dr saraci’a cresce că întinsa de
peru.

     Acdsta insemndza a ingrasia saraci’a.

— 114 —


      Leculu este usioru, numai se voiSsca tieranulu
a-lu folosi.

      Deca are trei patru sdu 5 feti ori, ori mai multi,
pe unulu se-lu faca mesariu, pe altulu rotariu, pe
alu treilea fauru, pe alu patrulea cismariu ori papu-
cariu, ori sapunariu, ori se-lu tiena, de pdte, la scdle
inalte, ori la vreo negutietoria, 6r pe alu cincilea
se-lu tiena la moșia.

      Dar ce este mai multu, prin darea copiiloru la
măiestrii, tieranulu face doue fapte bune si mari nu
numai pentru copii lui, dar si pentru națiunea lui.

      La copii le deschide calea a deveni dmeni avuti
si vediuti, natiunei ’i da acea clasa de dmeni, cari
de o parte prin o inteligentia mai desvoltata, er de
alta parte prin poterea averii, devinu ânim’a natiunei,
razimulu ei neclatitu. Fora acdsta clasa de dmeni,
unu poporu de adi inainte nu mai pdte se esiste.

      Tieranulu romanu a datu in scurtu tempu dein
sinulu seu o inteligentia numerdsa. Dar este santu
dloru si vedemu chiar si noi cu ochii, că inteligentia
fora avere, sdu inteligentia fora clas’a de midiulocu,
. este o rdta fora ossia. Rdt’a fora ossia n’o poți
duce pe fugasiu se mori, — i place pe de laturi!

      Trebue dar dein resputeri se lucramu intr’acolo,
। că in alti vreo 20—25 ani se ne facemu clasa de
i midiulocu — industriaria, comerciale — macaru nu-
î                           '

mai de doue ori atătu de numerdsa pre căta inteli-
gentia a datu tieranulu dein sinulu seu dela 1848
incdce, si atunci nu vomu avd se ne tememu atătu de
aristocrati’a capitalului strainu. Nu, pentrucâ forman-
du-se si la noi, si avendu si noi o clasa industriara,
aceea cuprinde terenulu, nu-lu lașa in mana streina,
contra-cumpanesce capitalulu strainu.

      Dar mai multu. Formarea, redicarea clasei in-
dustriarie este totu-odata si redicarea luminei. Unu
eeonomu pdte se-si duca economi’ă lui fora se scia
ceva carte. Unu meseriasiu inse, multu pucinu, tre-
buie se scia carte. Cine scie , carte are si lumina.
Apoi lumin’a multa pucina in man’a acestei clase
este cea mai bine facatdria, că-ci ea si petrunde
lucrurile, si totu-odata avendu si avere nu șe pldca
la amăgirile celoru ce venddia după potere, sdu a
celoru ce voru se se tiena la potere. Dein con-
tra, inteligentia fbra avere traiesce nu
numai dein pung’a altuia,, dar si cu min-
tea sj â n i m’ a altuia.

      Eta in scurtu calea viitoriului tieranului romanu
si prin elu a poporului romanu!

      Păna adi au disu părinții: se-mi invetiu copilulu
se mi-lu făcu popa, dascalu ori diregatoriu! De adi
inainte au se dica: mi invetiu copilulu se mi-lu făcu
meseriasiu, măiestru, negutiătoriu!

      Asia trebuie se fia viitoriulu! Se ni-lu facemu!

Ar. Densusianu.


Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

1449. 6. May. App. D. Tr. T. V.

     Diploma de donatiune emanata dela loanu Corvinu că gu-
bernatoriu, in favorea cnăzului Nicula, filiu alu cnăzului său
patricianului romanescu, anume.J[J_n g u r u dela Baiesci in co-
mitatulu Huneddrei. Acelu romanu, pronumitu Unguru, fusese
unulu deintre omenii lui Corvinu (familiaris) si fdrte curagiosu,
comandante alu, unei trupe numerose de calarime, in care ina-
inte cu siese ani, in bătăliile cele mari dein Bulgari’a sparse
liniele turciloru si’i luă pe fuga, dara in aduo’a batalia dela
riulu Morava, care fusese una dein cele mai crunte, Unguru
luptandu că unu erou, cadiu coperitu de răni.

     Nos Joannesde Hunyad regni hungariae gu-
bernator etc. memorie commendamifs tenore presen-
tium significantes quibus expedit universis. Quod
cum nos superioribus temporibus, quorum jam sexta
transfluxit annualis revolutio*) una cum ipso serenis-
simo condam Principe Wladislao 'Rege, Domino no-
stro grate memorie, partes Rascie**) feliciter subin-
trantes, primitus statim ad moravam victrici mânu
sevissimos Thewcros fudissemus, et dein Bulgariam,
cum toto Domini Regis exercita irruentes Nyssam
civitatem capturi, ad aliud morave littus oppositum,
multis, et continuis eorumdem Thewcrorum irruptio-
nibus vexati, et remorati pervenissemus, ingens equi-
tatus dictorum sevissimorum Thewcrorum, duce ne-
quissimo Zywanbeegho***) advolantium numerus nos
ab aditu diete Nysse cjvitatis, a qua unius aeft plus
diei itinere tune adhuc distabamus arcere voluisset,
ecce familiaris astunc noster Ongor condam de Bai-
jesd, contempta tanti periculi magnitudine, una no-
biscum ex consilio condam Domini noștri Regis ali-
quot equitum-millibus stipatis, tanta vi in densissi-
mas, numeroque ingenti prevalentes has Thewcrorum
thurmas involabat, ut ipsi Thewcri perterriti, in mi-
serabili fuga dedecorosam potius salutem, quam in
ulteriori nobiscum conflictu victoriam experiri malue-
rint. Et dein cum nos post captam ipsam Nys-
sam Civitatem, recte in itinere nostro Sophiam versus
intenti, per adventum in latere nostro maximum
Thewcrorum exercitum a progrediendo detineremur,
et fere ad Nyssam usque in Campum quemdam pe-
nes fluvium moravam regredi cogeremur, ibique, Deo
sic volente, secunda ad moravam vice cum sevissi-
mis Thewcris maximum haberemus conflictum, pre-
fatus Ongor telis, et vulneribus confossus, vitam, ve-
lut strenuus Cruciș dominice miles, dimicando no-


      *) Ergo anno 1443. acciderunt ea quao hic memorantur.


      **) bodie Servia.


      ***) Zsivăny Beg.

      Ex Copia, cujus fini haee habentur adscripta: „Ezen ,ne-
vezetes Kenezialis Donationalist magăbol ex originali irtam le
Devăn augustus 17-en 1786. Balia .Samuel m. p.

      Hanc Copiam possi'd'GfD. Franc. Kenderesi de Felsoszâl-
lăspataka.

— 115 —


stro in conspecta, posuit, sicque Victorie tanc nostre
ad dictam civitatem habite, non ultimam laudem cum
sanguinis sui larga effusione reportavit. Hanc igitur
antedicti condam Ongor de Baijesd in Jaudem et de-
cus exercitus attunc noștri expertam, propriaque vite
sue immolatione contestatam virtutem grata recolen-
tes memoria. Et consideratis insuper fidelium servi-
tiorum, continuorumque obsequiorum meritis, que
Nicula filius prefati condam Ongor de Bayesd lateri
nostro adherens huic regno Hungarie cujus Guber-
nationem suscepimns, ac nobis quoque prestitit, et
prestat de presenti etiam, eidem igitur Niculao ejus-
que posteris liniversis Keneziatum possessionis Ola-
chalis Bayesd, partium dicti regni hungarie transsyl-
vanarum, cum omnibus pertinentiis, usibus, et emo-
lumentis ab antiquo usuatis, et ad eundem Kenezia-
tum spectantibus, ac pertinere debentibus, auctoritate
nostre gubernationis dedimus, donavimus, et contu-
limus, imo damus, donamus, et conferimus, jure per-
petuo et irrevocabiliter possiden. tenen. pariter et
haben. Salvo jure alieno, harum nostrarum vigore,
et testimonio literarum mediante. Datum in Hunyad
ipso die festi beati Joanniș ante portam latinam (6.
May) Anno Domini MCCC. quadrimo nono.

L. S..

1450. App. D. Tr. T. VL

      Acesta e unulu dein documentele cele mai rari. Mateiu, ’
episcopulu rom. catolicu dein Transilvani’a, in calitatea sa de
domnu feudale, face donatiune lui Nicolae voivodu (duce)
alu romaniloru dein comun’a Gorbaulu romanescu,
dandu’i una possessiune seu mosiia basericdsca dein alta comuna
anume T a u t i, in comit. Clusiului, cu singur’a restrictiune, câ
dmenii dein Tauti se fia obligati a face totuși servitiulu usitatu
la fortardti’a dela Gelau (Gyalu, aprdpe de Clusiu), dra la es-
peditiuni bellice se fia obligati a se alatura la ceealalta dste
sub comand’a episcopului.*)

      Nos Matheus Dei et apostolice sedis gratia Epis-
copns ecclesie Transilvanien. memorie commendamns
tenore presentium significantes quibus expedit uni-
versis. Quod nos consideratis, et in mentem nostre
retie (sic) sedule promentes multimod. fidelitatibus,
et fidelium servitiorum gratuitis meritis, et sinceris
complacentiis dilecti noștri Nicolai Wayvode Wala-
chorum nostrorum de Olah Gorbo, per ipsum no-
bis, ac predecessoribus nostris exhibitis'et impensis,
quamdam possessionem ecclesie nostre albensis pre-
fate Transilvane Olahtothfalw vocatam, simul cum
cunctis suis utilitatibus, terris scilicet arabilibus cultis
et incultis, pratis, silvis, aquis, aquarumque decursi-
bus, et generaliter cunctis utilitatum integritatibus,
quovis nominis vocabulo vocatis, ad eandem de
jure spectantibus, et pertinere debentibus, omni eo
jure quo debyt. usque in vitam nostram eidem Ni-



        *) „Vaivodu alu romaniloru dein comun’a cutare.“ Acdsta
'titulatura ne spune multu. Romanii obligati a sta sub arme si
a’si apara patri’a, isi avea si ei comendanti, căpitani, conductori
dein midiuloculu loru, dein sângele loru.                            Red.


colao, et per eum suis heredibus, heredumque suo-
rum successoribus dedimus, donavimus, et contuli-
mus, demptis solummodo servitiis Castrum nostrum
Gyalow, ac tempore exercitus generalis hujus Regni
ad quascumque partes per eosdem villanos ad nos
spectantium (sic), ymo damus, donamus, vigore, et
testimonio presentium literarum nostrarum mediante.
Datum in castro nostro Gyalow in profesto beatis-
sirai Jacobi apostoli anno Domini Millesimo quadrin-
gentesimo quinquagesimo.

    Literale hoc patenter expeditum aliisque binis
literalibus anni 1441. et 1447. assutum efficit cooper-
tum „Registri Hungarorum de Civitate Chiswăr" an.
1453. conscripti et in Archivo Civitatis Claudiopolis
reperibilis.

Mandatum Statutorium

Ladislai Regis ad Capit. Alb. Trans. ut Michael, Jo-
annes et Bazarab de Ryusor statuantur novae dona-
tionis titulo in Ryusor et Serei*).

1453. post 11. Nov. Suppl. C. D. T. III. p. 731—372.

    Ladișlau postbumu regele Ungariei, face prin acdsta di-
ploma interessanta, donatiune reînnoita la trei nobili romani dein
Riusioru, anume Michailu, loanu si Basarabu, dan-
du-le in possessiune comunele Riusioru si Siereliu, amen-
duoe in districtulu Hatiegu dein comitatulu Hunedorei, dra
acdsta donatiune se face de cătra rege sub aceleași con-
ditiuni, sub care predecessorii sei .regi ai Unga-
riei au fostu îndatinați a dona possessiuni si co-
mune rurali (villae) in Districtele Valachiloru**).

    Ladislaus Dei gratia Hungariae, Bohemiae, Dal-
matiae, Croatiae etc. Rex Austriaeque et Stiriae Dux,
nec non Marchio moraviae etc. Fidelibus nostris Ca-
pitule Albensi ecclesiae partium nostrarum Transil-
vanarum salutem et gratiam. Cum nos pro fidelita-
tibus, et fidelium servitiorum meritis, fidelium nostro-
rum Michaelis, Joannis, et Bazarab de Ryusor, per
ipsos Sacrae Regni noștri Hungariae Coronae exhi-
bitis, et impensis, possessiones Ryusor praedictam,
ac Serei vocatas in Districtu Haczogh et Corni tatu
de Hunyad partium nostrarum Transilvanarum exi-
stentes habitas, in quarum pacifico Dominio iidem


      *) Confer annos 1398 — et 1435. in hac collect. Dipl.

      Mandatum hoc anno 1671. Transumtum fuit per Requisi-
tores Albenscs pro parte Petri Kenderesi, et Joannis Vajda de
Serdl, et Transumtum lioc inscriptum est Protoc. Arch. Capit.
Alb. Tran. II. 92.

      Mandatum hoc statutorium continetur in Literis super pura
statutione in substrato per Capit. Alb, a. 1454 expeditis. .

      Relatoriae exstant in Transmissionalibua causae Catharinae
Rusori Michaele Kenderesianae de anno 1785.

      Mandatum vero statutorium isthoc originaliter exstat in
Arch. Capit. Alb. Transilvaniae.


      **) Care si căte au fostu in Transilvani’a si în Ungari’a
districtele acelea ale Valachiloru, despre care acdsta diploma
vorbesce in termini asia de apodictici, adeverindu si confirmandu,
că ele au essistatu dein vechime? Repetimu acdsta întrebare,
pentrucă ea merita de a fi repetita păna atunci, păna candu va
fi deslegata cu tdta conscienti’a si critic’a ce i se cuvene.

Red. .

— 116 —


Michael, Joannes, et Bazarab ad instar ceterorum
virorum nobilium, se a dudum perstitisse, persistere-
que asserunt etiam de praesenti, simul cum cunctis
earumdem utilitatibus, et pertinentiis quibuslibet, prae-
missis sic stantibus, et dummodo dictae possessiones
ad aliquod castram nostram Regale, vel ad aliqua-
lem officiolatum illarum Partium Transilvanarum non
pertineant, sub eisdem conditionibus, servitutibus, et
consvetudinibus, quibus per praedecessores nostros
Reges Hungariae, in Districtibus Valachorum posses-
siones, et villae donări consveverant, vigore aliarum
literarum nostrarum donationalium exinde confecta-
rum, novae nostrae donationis titulo in perpetuum
contulerimus, velimusque eosdem, in dominium ea-
rundem per nostram et vestrum homines legitime
facere introduci. — Fidelitatibus igitur vestris firmi-
ter praecipiendo mandamus, quatenus vestrum mit-
tatis hominem pro testimonio fidedignum, quo prae-
sente Lada de Csula, vel Stephanus de Ostro, aut
Bakocs de Clopotiva, seu Demetrius de Pullya aliis
absentibus homo noster ad facies praescriptarum pos-
sessionum, e. c. t. (reliqua juxta stilum mandati sta-
tutorii). . Datum Pragae feria quinta proxima post
festum beati Martini Episcopi et Confessoris an. Dni
Millesimo quadringentesimo quinquagesimo tertio. Re-
gnorum autem nostrorum Hungariae etc. quarto de-
cimo, Bohemiae vero primo.

1453. App. D. Tr. T. VI.

     Diploma de donatiune, emanata dela acelasiu rege Ladis-
lau , prin- care erasi mai face donatiune la alti câțiva romani
nobili pentru diverse servitie si merite ale loru. Acei donatari
au fostu, Dionisie Seracinu, Slefanu Candresiu celu mai micu,
Serbu filiu alu lui Candresiu, filiu alu lui Dionisie (tata, filii,
nepoti), apoi Grigorie Danciulu, filiu alu lui Costa, Petru Dan-
ciulu si Dionisie, filiu alu lui larulu. Acestora li se dau comu-
nele Merisioru, Crivadi’a si Malaiesci si ’/₃ parte dein una alta
comuna, totu cu conditiunile usitate si observate la donatiuni,
candu se facea acelea si mai inainte prin alti regi in Di-
strictele Valachiloru. Acâsta inca este donatinne în-
noita pe moșii de acelea, care se afld mai de multu in
possessiunea aceloru familii, câ-ci asia se esprime regele: no-
vae nostrae donationis titulo.

     Ladislaus Dei Gratia, Hungariae, Bohemiae, Dal-
matiae, Croatiae etc. Rex, Austriaeque et Stiriae Dux,
nec non Marchio moraviae etc. fidelibus nostris Ca-
pitulo Alben. partium Transsyl. salutem, et gratiam.
Cum nos pro fidelitate, fideliumque servitiorum gra-
tuitis meritis fidelium nostrorum Dionisii Zerechen,
Stephani Kendris minoris, Sorbul filii . . . dris filii
praefati Dyonisii, Gregorii Danchul filii Koszta, nec
non Petri .... et Dyonisii filiorum.............patak

per eos Regno nostro Hungariae, Sacraeque Coronae,
ac nobis exhibitis et impensis, possessionem Merisor,
Kirvadia, et Malajesd vocatas, ac tertiam partem
possessionis Baar .... de Hattzagh .... Hunyad
existent: habitas, in quarum pacificio dominio, se
iidem Dyonisius Zerechen, nec non Stephanus, et
Sorbul.........praescripti, se ad instar caeterorum

verorum nobilium a dudum perstitisse, et persistere


asserunt etiam de praesenti, simul cum cunctis ipsa-
rum utilitatibus, et pertinentiis quibuslibet, praemis-
sis sic stantibus, . . . antedictae ad aliquod Castram
nostrum Regale, vel ad aliquem officiolatum illarum
partium nostrarum Transylvanarum non pertineant,
sub eisdem conditionibus, servitutibus, et consvetu-
dinibus, quibus per praedecessores nostros Reges Hun-
gariae in Districtibus Valachorum possessiones et
villae donări consveverant, memoratis Dyonisio Ze-
rechen, Sztanchul filio Kendris, nec non Gregorio
Danchul, item Petro alio Danchul, et Dyonisio filio
larul, ipsorumque haeredibus, et posteritatibus uni-
versis, novae nostrae Donationis titulo, vigore alia-
rum litterarum nostrarum donationalium exinde con-
fectârum, in perpetuum contulerimus, velimusque ip-
sos in dominium earundem per nostrum, et vestrum
homines legitime facere introduci; fidelități igitur ve-
strae firmiter praecipiendo mandamus, quatenus ve-
strum mittatis hominem pro testimonio fidedignum,
quo praesente Vlad de Csula, vel Joannes filius Si-
monis de Gonczhâza, aut Demetrius filius Dyonisii
de Pullya, sin Benedictus de Văgh, aliis absentibus
homo noster e. c. t. (reliqua juxta stilum mandati
statutorii). Datum Pragae feria quinta proxima . . .
anno Domini 1453° Regnorum autem nostrorum an.
........• Bohemiae vero primo.

L. S.

appressi.

     In dorso harum literarum super peracta statu-
tione haec leguntur consignata: „Homo Regius De-
metrius de Szentgyorgy Capituli Dominus Dominicus
de Zentmărton Plebanus de Dewa, socius et conca-
nonicus noster, statutio facta fuit secunda, tertia et
quarta feriis immediate se se sequentibus post festum
B. Luciae Virg. nullo contradictore apparente." —

     Originale in papiro expeditum exstat in Arch.
Capit. Albensis Transilvaniae.

(Va urma.)



        Istori’a nostra moderna.

     Acea istoria ni se mai presentă inca totu nu-
mai in perspectiva departata. Despre necessitatea
imperidsa de a se scrie istori’a ndstra, pentru noi,
dein tempulu nostru, s’a vorbitu mai de multe ori,
s’au tienutu si unele dissertatiuni in . acdsta materia,'
s’a luatu la dțesi-care discussiune inca si in adunarea
generale dein anulu trecuta. Inse numai cu atăta,
scopulu nu va fi ajunsu nici-odata.

     Multi se plangu la diverse ocasiuni, că națiunea
daco-romana dein imperiu si-ar fi perdutu, sdu că
ar fi in periculu invederatu de a’si perde firulu, sdu
mai reu, a se perde cu totulu, a veni in confu-
siune deplorabile pe terrenulu vietiei publice, politice,
naționale. Lucru prea firescu acesta. Vai de acelui
omu, carele candu se scdla demandti'a, nu mai scie
de locu ce a facutu eri si alaltaeri, ce i s’a intern-

— 117 —


  platu inainte cu una septemana sdu cu 1 luna. Omeni
  de aceștia uituci, sunt supusi pe tdta vidti’a loru
  la confusiunile cele mai neplăcute, păna ce mai
  pe urma ajungu de risulu si de compătimirea ce-
  lorulalti.

       Pentru-ce conductorii si fruntașii celoru-lalte po-
  priră conlocuitririe, sdu locuitririe impregiuru de noi,
  se reculegu, se oriențddia mai iute si mai bene de-
  cătu asiă nqmit’a intelligentia romandsca, pentru-ce
  aedsta remane păcălită in atâtea cașuri si ocasiuni?
  Pentrucă altii isi essercitddia si memori’a, si judecata
  prin istoria, si remana cu trecutulu in nexu, in
  contactu q.eprecurmatu, dra noi ducemu vidtia publica
  efdmera, de joi păna mai apoi, traimu dein mana in
  gura; nu volimu se .invețiamu dein trecuta, nici a ne
  prefige unu școpu chiaru, una tienta limpede, unu
  planu anumitu si bene precugetatu. Si mai crede
  cineva, că aedsta se prite intempla fbra ajutoriulu
  unei istorii critice? Cautati la generatiunile ndstre
  june, care esu in lume mai alesu dela 1860 inedee,
  cumu drbeca pe intunerecu in cestiuni naționali si in
  afacerile tierei, cumu perdu nu numai firulu eveni-
  menteloru dein anii 1848_et 1849, dara n’au cuno-
  scientia de nimicu dein ce s’a intemplatu cu noi in
  cei diece ani ai absolutismului, ba nu mai cunoscu
  neci chiaru evenimentele deintre anii 1861—1865,
  adeca epoc’a ce se dice a sistemei lui Schmerling,
  sdu epoc’a semi-conșțituțîonale. Dein aedsta nescientia
  grdsa a lucruriloru trecute de curendu, adeca numai
  de căte diece sdu duoedieci de ani, se pdte esplica
  unu mare numeiu dein apparitiunile cele mai neplă-
  cute, gretidse, compromitietdrie si chiaru rusînatdrie,
  dein căte s’au aratatu intre noi in anii acești mai
  dein urma.

       Multi germani si magiari dein căti au scrisu si
publicata istori’a moderna a tierei, a natiunei loru,
sdu a vreunei partite la care tienu ei, s’au ocupatu,
se mai ocupa mereu si de romani, inse cumu ? Fal-
aițican.du faptele si chiaru acte publice oficiali, dra
pe mai multe trecăndu-le de totu cu vederea, pre-
cumu amu observata si alta-data la ocasiuni diverse.
Asia ceva pentru romani nu e istoria, ci este curatu
insulta, bajocura, infamia, blastematfa. Pentru volienti’a
rea si hostilitatea altora nu pdte fi responsabile nici
unu românu; este inse cu atătu mai mare culp’a si
chiaru crim’a ndstra, pentrucă nu ne aparamu. Lips’a
de aparare poterdsa in cașuri si tempuri, in care te
poți apara si totu nu faci, pdte se purcdda numai
dein lips’a de ambițiune nobile, dein debilitatea sim-
tiului naționale, dein indolentia, nepăsare, lene calu-
\ gardsca, dein fatalismu orientale, dein servilismu in-
născutu si inscortiosiatu.

       Nu asia făcu dmenii carii sciu se’si prepare ve-
  pițoriulu, carii au prudenti’a si prevederea de a da
  fapteloru si evenimenteloru timbrulu loru naționale;
  ei cunoscu ce insdmna a da generatiuniloru ce’si suc-
  cedu, jiutrimentu istoricii sanetosu. Altii nu se vaiera,
  nici nu se iau de capu pentru căteva sutisidra ce se


  dau că subventiune la publicarea de archive istorice;
  de collectiuni, de dissertatiuni istorice, ci dein con4
  tra, scotu cu miile si cu diecile de mii spre aseme-
  nea scopu maretiu, au missiuni de barbati eminenti
  in tieri străine, pe la bibliotece si archive, punu pre-
  mia cu sutele de galbini, dau onorarie respectabili,
  si pe tdte le considera că castigu reale pentru
  consolidarea vietiei loru naționale, pentru deșteptarea
  spiritului, inaltiare in faci’a opiniunei publice a lumei
  scientifice si luminate; ei asemenea spese nu le trecu
  in deficit. Cautati mai de aprdpe la lucrările aca-
  demiei imperatesci de scientia dein Vien’a, la ale
  academiei unguresci dein Pest’a, la Societatea Kiș-
  faludi, la Societatea museului dein Clusiu, Societatea
  patriotica a sasiloru in Sibiiu, care lucra si tiparesce
  archivulu seu mai bine de treidieci de ani, totu cu
  spese considerabili, si le vende in căte 10—15 ani.
  S’au vediutu dmeni, carii au datu si mai dau pentru
  căte unu singura documentu istoricu căte una si mai
  multe mii de fiorini, după care’i audi dicăndu: „Am
  castigatu ceva lucru nepretiuitu,“ dra nu că au pa-
  gubitu.

     In cătu pentru istori’a moderna a tieriloru nd-
stre, ai potea forma una biblioteca respectabile dein
publicatiunile căte s’au facutu in limbile german’a si
magiara, cumu si in unele dialecte slavice de 24 ani
inedee. Las’ că pe tempulu bellului civile in Moni-\ -
toru (Kozlony) s’au adunatu tdte actele publice uu-1-
gureșei, dra in Sieb._Jhite dein Sibiiu cele nemtiesci; 1
las’ că jn 1850 s’a inceputu publicarea de acte se—■
crete in amenduoe limbile*), dara apoi indata in anii
următori cătiva barbati cadiuti dein funcțiuni inalte
si parte emigrati si essilati, au si inceputu a’si pu-
blica memorialele si cu acelea suferintiele loru; altii
mai multi le-au urmatu loru, dupace au scapatu deirj
captivitatea austriaca in care cadiusera.

     Activitatea generariului Bem in Transilvani’a
s’a scrisu si publicații nemtiesce inca sub absolutismu.
In același tempu a esitu la Pesta: „Die ungarische Re-
volution im J. 1848 und 1849. Schilderung der da-
maligen Zeitereignisse in Ungara und Siebenburgen
nebst Scenen und Bildern aus dem ung. Revolutions-
kriege. (In trei editiuui una după alta. 8°. pag. 291,
dra suplementele pag. 304.)

     Aless. Szjjăgyi, unulu dein membrii cei mai
renumiti ai academiei scientifice magiare, ajuta tu de
ai sei a publicatu:

     A magyar forradalom fdrfiai 1848—1849-ban. ᵥ
(Barbatii revolutiunei magiare. 8° mare, pag. 344.
Duoe editiuni.)

     A forradalom tortdnete 1848 ds 49-ban. (Istori’a
revolutiunei, 8° mare, pag. 424.)

     A magyar forradalom napjai 1849. Julius elsoje


      *) Geheim- Archiv der ungarisehea Revolution. Actenstticke
zur Geschichte der Ereignisse in Ungarn und Siebenburgen im
Jahre 184%. Pest 1850. Bei Landerer und Heckenast


19

— 118 —


utăn. (Dilele revolutiunei magiare, formata 12°, pag.
192. Trei editiuni.)

     Ludovicu Asboth, fostu oficiariu de stătu ma-
jorii a publicata memorialele sale „Asboth Lajos
emldkiratai az 1848 es 1849-iki magyarorszâgi had-
jâratbol. Doue tomuri, 8°, pag. 670.

     Acelașiu Asboth a publicata una critica aspra
asupra generariului Gbrgei, in contra fostului co-
lonela Assermann,- care’lu aparase. 8°, pag. 32.

     Andreiu Vargyas. A magyar szabadsăg-barez
tbrtdnete 1848—49-ben, in 4° cu illustratiuni.

     Lud. K o v ă r i, dela Turda, istoricu si publicista
prea bene cunoscuta, intre altele multe a publicata
in an. 1860 unu Archivu cu documente dein anii
1848—49. Okmânytăr az 1848—49-iki essemd-
nyekhez. Kolozsvăr 1860. Acelasiu a datu si unu
feliu de chronica pe anii 1849 păna la 1860. Apoi

     Erddly tbrtdnete 1848—49-ben. (Istori’a Tran-
silvaniei.) Pesta 1861. 8° mare, pag. 279.

     — Der Winterfeldzug des Revolutions-
krieges in Siebenbiirgen in den Jahren 1848 und
1849. Von einem osterreichischen Veteranen. Leip-
zig, 1861. Dela acelasiu anonimu esise mai inainte
de aceea: Skizzen und kritische Bemerkun-
gen der Ereignisse in Siebenbiirgen.

     Dela cunoscutulu Colomanu Csutak, fostu mai
in urma colonellu revolutionariu, au esitu memoria-
lele sale scrise pre tempulu cătu a siediutu in capti-
vitate la Aradu. „Aradi fogsăgom alatt irt Adatok
az 184% dvi szabadsăgharcz, kiilbnbsen a» Erddly
havasai ellen vezetett hadjâratrol. ' Pest, 1868.

     Acestu Csutak avii a face fdrte multu cu ro-
manii, dra tiraniile sale ’i fuseseră imputate tocma
si de cătra camaradi de ai sei; elu inse cârca a se
spala de tdte.

     Dela Bartolomeiu Szemere, fostu ministru de
interne in revolutiune, s’au publicata memorialele seu
diariulu seu, precumu ilu titulase elu insusi*).
Acelu diariu l’a dusu nefericitulu Szemere in anii
essiliului seu, s’a publicatu inse numai iri an. 1869
la Pesta, pre candu Szemere începuse a’si perde
mentea. Cine vrea se cundsca dorerile unui essilatu,
se citdsca diariulu lui Szemere.

     Dela fostulu generariu revolutionariu loanu Czetz
anume intr’unu tomuletiu 8°. Campani’a tran-
silvana a lui Bem in 1848—49 scrisa nemtiesce
si tradusa in unguresce de Komâromi. Pesta, 1868..
Acestu Czecz fusese păna in an. 1848 locotenente
primariu Ia unu regimentu imperatescu, care in parte
se aflase in garnisdna la Brasiovu, era de naționali-
tate era romanu renegatu, mi se pare dein una fa-
milia de granitiari. Omu fdrte desteptu, dara fana-
ticu. In a. 1848 a trecutu la revoluționari.

     Dein scriptele remase dela maiorulu Bauer, fostu
adjutante generale alu lui Bem, a publicatu L. Ma-
kray, fostu vicecolonellu, unu tomuletiu, in care inca


se vorbesce si despre romani, dara se intielege usioru,
in ce tonu si in ce termini.

     Nicolae Papu dela Cristuru, (armdnu de vitia),
cunoscutulu buna publicista ungurescu si redactoriu
alu diariului democratica „Magyar Polgâr^ dein Clu-
siu, publica păna si in Calindariele sale diverse acte
autentice dein anii 1848—49.

     Ce se dicemu de Memorialele generariului
polonu Dembinski*), pe care le-a scrisu elu pen-
tru tempulu pre cătu isi pusese sabi’a sa in servi-
tiulu unguriloru in contra casei de Habsburg-Lota-
ringi’a. Acelea memoriale au esitu si in carte sepa-
rata, se publica si in „Wehrzeitung" dein Vien’â că
foiletonu, si sunt fdrte interessante. Se alatura langa
scriptele lui Dembinski inca si ale lui Klapka si
Gbrgei.

     Au mai publicata si altii collectiuni numerdse,
pe care noi nu mai suntemu in stare de a le arata
la loculu acesta una căte una; celui ce are plăcere
a le cundsce, ii stau la dispositiune cataldge, librarii,
bibliotece si — pung’a propria, ddca o are, pentrucă
se si-le cumpere.

     După acestea ne ar fi indemana se punemu aici
întrebarea, că dein partea ndstra a daco-romaniloru
cu ce s’a inavutitu istori’a cea mai noua, anume
dela anulu 1848 păna la 1865. Afbra de documen-
tele publicate in ,,Fo i’a peptru mente, ânima si lite-
ratura, “ afbra de Rqmanen der osterreichischen Mo-
narchie in trei fascicule, de Magazinulu Daciei fasc.
VIL publicatu de dn. Laurianu in Vien’a, de partea
III. a istoriei dlui A. I. Papiu, de discursulu repau-
satului Sim. Barnutiu tienutu la Blasflu in contra un-
guriloru, câ ce mai potemu noi produce in limb’a
ndstra pe acelu periodu de 17 ani, dăca nu vomu
adaoge cumu-va inca si Bulletinulu legiloru tra-
dusu de translatorii pe carii ’iamu avutu applicati
dein partea regimului, apoi actele conferentieloru na-
ționali si ale dietei transilvane dela Sibiiu 1863—5
pentru noi in eternu memorabili. In an. 184% au
functionatu atăti prefecți si tribuni, carii au patitu
multe in acelea dile critice; n’am vediutu inse pe
nici unulu se’si fia publicatu memorialele loru, pre-
cumu au facutu mulțime de oficiari de ai insurgen-
tiloru. Nici chiaru deintre foștii membrii ai comite-
tului naționale n’au scrisu păna acilea nici unulu dein
partea sa nimicu despre acelea tempuri, afbra numai
de dn. Laurianu, pre cătu se vede in istori’a sa. Amu
avutu si oficiari in armat’a imperiale, carii au trecutu
prin multe si mari suferintie. Scimu că domnii ofi-
ciari sunt supusi la dresicare formalități, permissiuni,
concessiuni, candu voliescu a publica căte ceva; cu
tdte aceste citimu, anume in foliele publice militarie,
articlii fdrte interessanti, scrisi cu multa cunoscientia
de lucru si in limba vigordsa, energidsa, totu numai
de cătra oficiari imperâtesci; multi altii isi publica
operile loru in forma de cârti. Pentru ce se nu se


*) Naplom, adeca Diariulu meu.


                                *) Memoiren des Generals Dembinski.

— 119 —


afle si deintre oficiarii romani, carii se’si conscria si
publice macara memorialele loru?

      Numai dein atăta materiala câta avemu publi-
cata păna acumu in limb’a ndstra, in causa si in-
'teressulu natiunei ndstre, nu se pdte scrie istori’a nd-
jstra cea mai noua asia, că se fia demna, de acestu
’nume, ci se mai cere câ se adunamu la materiala
cătu se pdte mai multu si mai bunu. Istori’a nostra
trebue se ne spună Ad.eyerulu Jntregu, intru tdta go-
latatea, si ddca voliti, splenddrea sa, fbra câ istori-
culu se întrebe, ddca acelu adeveru place cuiva sdu
nu, ddca’lu lumina sdu ilu si arde. Apararea ndstra
in contra minciuniloru si calumniiloru străine, dieu
inse si critic’a drepta nepartenitdria a fapteloru nd-
stre, are se nierga alaturea cu descrierea evenimen-
telor u.

      Rogamu pre toti acei contempurani ai nostrii,
carii pdrta pen’a cu cevasi desteritate, câ se nu’si
ipregete, se nu mai aștepte unii dela altii, se nu lase
a trece dilele si anii, ci se scria ceea ce sciu si ce
au patitu, se’si faca revisiune inca si la corespon-
dentiele private pe care le voru fi conservatu dein
tempii de periculu si căte se voru fi ocupata cu a-
faceri publice, se le dea de materialii pentru istori’a
cea mai noua. Cautati la popdrale conlocuitdrie, cumu
omenii loru culegu si publica tdte petecutiele de scri-
sori, căte credu că voru reversa lumina preste tre-
cutulu loru si alu tierei. Noi romanii inca potemu
se facemu multu, in diverse direcțiuni, numai con-
vicțiunea si volienti’a se nu ne lipsdsca.



        Bibliotecele monasterieloru secularisate in Rom’a.

  * Este cunoscutei, că parlamentulu statiHui Italiei
decretase secularisarea monasterieloru. Dupace Rom’a
inca se incorporă la stătu si isi recâștigă rangulu si
dreptulu de capitala a Italiei si resiedentia a regi-
mului, legea secularisarei se intense si preste mona-
steriele ei, cu esceptiune numai de acea parte, care
câ resiedentia a papei a remasu independente. Se
intielege, că consecenti’a secularisarei a fostu, câ a-
verile monasterieloru se devena averi ale statului.
Intre acelea averi se numera si bibliotecele. De-
spre starea aceloru bibliotece calugaresci dein Rom’a
s’au publicata unele date fdrte interessante io diariele
italiane. Noi voniu scdte după diariulu „Riforma“
numai acestea:

      In monasteri’a calugariloru dominicani cu-
noscuta sub numele „Minerva,“ este bibliotec’a nu-
mita Casanatense, in care s’au aflata 200,000
(duoe sute de mii) volume de cârti tipărite si preste
300,000 (trei sute de mii) de manuscripte pretidse.
In monasteri’a sântului Augustinu este bibliotec’a nu-
mita Angelica cu 150 mii de volume cârti si 2945
manuscripte. In bibliotecele celoru-lalte monasterie
s’au mai numeratu după cataldgele loru inca 293 mii
volume si vreo cinci mii documente si cârti manu-


scripte. In acestea cifre nu este coprinsu numerulu
cartiloru si alu manuscripteloru dein vaticanu, pen-
trucă acelea nu cadu sub leg.ea secularisarei. De
altu-mentrea bibliotec’a papei nu este asia renumita
de numerulu cartiloru tipărite, cătu mai virtosu de
manuscriptele vechi si fdrte vechi, de cea mai mare
valdre pentru scientia si cultura, pentrucă numerulu
aceloru manuscripte ajunge la 23 de mii, la care se
mai adaoga vastele archive pontificali, in care tdte
popdrale Europei si multe popdra asiatice, africane
si americane isi potu afla documente pentru între-
girea si corregerea istoriei loru; că-ci adeca mulțime
mare de acte de tdta natur’a,' care in patri’a loru au
peritu prin focu, prin evenimente bellice, sdu prin
negrija si nescientia barbara, s’au conservatu la Rom’a
in originala sdu in copia, după cumu adeca au ajunsu
acolo, si s’au conservatu câ nicairi in lume. Maearu
de s’aru fi conservatu si la patriarchi’a grecdsca dein
Constantinopole, sdu cumu ii dicu unii, dein Rom’a
asiatica, celu pucinu a sut’a parte dein ce s’a con-
servata in Rom’a europdna, in cârti si mai alesu in
manuscripte, documente, in archive si bibliotece. De
s’ar fi intemplatu acdsta, popdrale care se tienu de
ritulu grecescu, si intre acestea daco-romanii, aru
avea de unde se’si scria istori’a, si anume in istori’a
eclesiastica nu aru ambla orbecandu si sarindu preste -
căte trei patru secoli, dein care nu se scie nimica
ce s’a intemplatu. Asia inse, voliendu de ess. grecii
bisantini, daco-romanii si slavii gr. resariteni se’si
scria istori’a loru naționale, sdu pe cea basericdsca,
rran in catrau, trebue se mdrga se si-o caute mai
dein tdte tempurile in bibliotecele, archivele si mu-
seele Italiei, in Parisu, Madridu, Vien’a si pe airea.
Ce e dreptu, in istori’a caderei Romei noue in po-
testatea turciloru (29. Maiu 1453) se spune că bar-
barii au incarcatu si dusu cârti nenumerate, pe care
apoi le vendea pe nimicu, sdu că le aruncâ p’acf in-
colea, ori facea cu ele focu, precumti făcu mai multi
barbari păna in dio’a de astadi; cu tdte acestea, col-
lectiunile de cârti si documente in Constantinopole
fuseseră in comparatiune cu celea dein Rom’a vechia,
cu, celea dein Paris, Londonu, Vien’a etc., asia de
neînsemnate, in cătu turcii au fostu in stare de a le
si devasta in duoe trei dile. De altu-mentrea si turcii
au devastata bibliotece atunci in furi’a prima, cumu
si mai tardfu in cașuri bellice, candu au avutu se ia
vreo cetate prin asaltu, sdu că ’iau datu focu, pr^-
cumu au datu fdrte multi si deintre generării creștini
in diverse timpuri si tieri, unde n’au crutiatu nimicu
pe lume, necumu bibliotece, cârti, dara nici pe pruncii
dein fasie. Mai departe au fostu mai multi sultani
si sieici, carii au fundata ei inșii bibliotece destula
de mari.

— 120 —


        Dorerea mea!

   Oftezu adâncu in sufletu! ... nu aflu stemperare,
  Si lacrime perie se storcu pre facia-mi diosu,
  Candu vedu, că multe ’n lume suntu numai insielare,
  Si ’n locu se merga bene — purcedu de totu pre dosu!

   Suspinul candu vedu că ’n lume e multa nedreptate,
  Suspinu candu vedu popăre, că gemu in lantiulu greu!
  Suspina candu vedu pre frate că-apasa pre-alu seu frate!
  Suspinu candu vedu că geme — iubitu poporulu meu!

   Vediutu-am multi de-aceia, cari au scapatu de Scil’a,
  De-acea stanca fatale, de-acelu vertegiu turbata;

   Dar iute in Caribde au fostu manati cu sil’a,
  Vultdre mai fatale, mai greu de suportatul

   Asia o Romania! . . a fostu si a ta s6rte,
  Că-ci nu a fostu vre-unu populu se nu te fi cal ca tu!
  Candu unuia dein aceste-’ti pregătea cbiaru morte
  Unu altu, scapandu de unulu, — atunci te-a subjugata.

   Calcatu-te-a Atil’a, cu drdele i spurcate,
  Oalcatu si longobardii — facundu locu la avari!

  Calcatu-te-au gepidii — si 6rde desfrenate!

  Pre acf veni si Batulu, cu crudii sei tatari!

  In tene se-’ncuibara popora de popora! . . .

  Si tu le-’ntendeai drăpt’a, vediendu-le-alu loru chinu!

■ Dar nu sciai sermana, ... că multu fatal’a ora
  „Va bate,“ si vei dice, că „sierpele e in sinu!“

  Me dâre tare ’n sufletu, candu imi revocu in mente

  Acele tempuri triste, acelu trecutu amaru,

   Candu filii-’ti, Romania, erau sub alta gente,
  Tractandu-i câ pre brute iu modu de totu barbarul

   Candu cugetu la acela tempu orbu de servitute,
  Candu drdele barbare te maltractau cumplitu,
  Cu biciu, cu gilotine, cu iataganu si cnute,
  Me miru, o Romania, că cumu nu ai peritu ? 1

  Precumu se-arunca lupulu in turm’a cea de vite,

   Și-apuca 6i’a blanda cu dentele-i ferosu,
  Si e gata se o manance de nu pastoriulu iute
  Ar fi acf cu pârg’a se-i dă vre-o trei dein dosu.

   Asia vrii, Romania, se-ti mance mandrula nume
  Veneteculu selbatecu, primita ia sinaia teu!

   De na celu ce conduce destinele in lume,
  l-ar fi sdrobitu indata propusulu marsiavu, ren!

  Sodom’a scelerata se-a stersu după dreptate! . . .

  Dar tu nevinovata erai se nu mai fi! . . .

   Erine, cea mai mare dein dinele turbate,
  Eră câ se te sterga cu totulu dein cei vii!

   Dar totuși, de-si mare, poterea i infernale
  — Se stense, câ de bruma-o floricea de Maiu,
  Că ci aspru fu gonită prin lupt’a triumfale
  Portata de unu Maioru, de Miculu, de Sîncaiu 1

   Acești barbati formara triumviratu potente,
  Că moșii dein vechime: Pompeiu, Crasu si Cesaru!

   Câ leii se luptara prin fapte si cuvente,
  Se păta num’a-’nvinge pre acelu infama barbara 1


Acumu dorerea mi scade, suspinu ’mi incetâza,
Că ci furi’a. e-’nvinsa prin faptele ăstora 1
Romanulu e mai liberu, de nou £lu re’nviiâza,
De-acuma ’si prepara cararea spre unu sboru!

Se fia si acuma genii asia Înalte
In tene Romania, atunci ai ’naintâ!
De n’ai renasce ’n tene pre reulu Efialte,
Atunci si-a mea dorere ar prende a încetă!

Suspinulu crudu dein peptu-’mi atunci mi-ar dă elu pace,
Amorea cea eterna domnire-ar că ’ntre frați;

Dein contra elu va cresce! ... va fi totu mai vorace,
De tu vei reproduce „Neroni“ si „Apostati!“

   Naseudu 1871, rescrisa: Gherl’a 1873.

                                         Silviu B. Sohorc’a,
.                                            teol. gb--»*

l/                    :

        Unu nefrologii nemliescu alu celui dein urina Brancovanu.

      Principele Grigorie Brancovanu, ultimulu sur-
cellu dein famili’a de domni Brancovanu, carea isi
luase si vechiulu nume de Basaraba, locuise cătiva
ani in Brasiovu, unde făcuse multu bene basericei
dela Sant’a Treime, pentru care mai curge păna in
dio’a de astadi processulu celu mai cerbicosu. Dupa-
ce principele Grigorie B. Brancovanu repausă in 10.
Maiu 1832 la Bucuresci, după aprdpe 1 luna fu de
steptata si representanti’a basericei grecesci, pentrucă
se dispună a i se face si aici servitiulu religiosu de
ingropatiune, ăra că de invitatiune cătra auctoritatile
publice locali impartf unu necrologu nemtiescu, pe
care’lu reproducemu aici după originalulu tiparitu
mai alesu in interessulu aceloru literati, carii se ocupa
cu scrierea de biografii si de monografii de ale fă-
miliiloru celoru mai de frunte romanesci.

      Seine Durchlaucht der Reichsfiirst Gregorius
Bassaraba v. Brankovăn beschloss sein ebren-
volles L^ben im 65. Jahre seines Alters an Entkrăf-
tung und Altersschwăche am 10. Mai 1. J. zu Bu-
carest, und wird auf Verlangen der Durchlauchtig-
sten Fiirstin Witwe die ubliche Todtenfeier fur den
hohen Verblichenen in der hiesigen griechischen Kirche
năchsten Dienstags um 9 Uhr friihe mit allen Cere-
moniei! und Feierlichkeiten abgehalten werden; wess-
halb zur Beiwohnung dieses Gottesdienstes an Ein
Lobi. k. k. Militar und T. Herrn Beamten hiemit
die boflichste Einladung gemacht wird.*)

      Kronstadt den 7. Juni 1832.

      *) Amu reprodusa testulu intocma in acea limba germana
camu curiosa, precumu se afla in originala. Repausatulu istorica
losifu Trausch in anii dein urma ’ ai vietiei sale amblase multu
câ se adune documente despre famili’a Brancovanu.

A dou’a editiune d’in

Infricosiatele stricatiuni ale beuturei de vinarsu-rachiu.
Invetiaturi mantuitorie, culese si reproduse in romanesce de I.
Petricu, parochu si protop. de legea resaritâna, si G. Munteanu,
profes. si direct, alu gimnasiului rom. d’in Brasiovu, au esitu d«
sub tipariu in an. 1868. — Pretiulu numai 10 CT. V. a., si se
păte trage de-adreptulu dela tipografii Romer & Kamner in
Brasiovu.


                 Edltorln si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G, Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografl’a Rdmer & Kamner.