------------

X ■$ Acesta fâia ese 'j
c cate 3 cble pe luna

si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru străinătate

1 galbenii cu porto
vi, poștei.               *


w#





                TRANSILVANI’A.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



fee?

^' Abonamentiilu se 3
face numai pe cate
1 anu intregu.

  Se abonedia la Conii-
  telulu asociatiunei in
  Sibiiu, seu prin posta |
  seu prin domnii co- |
  lectori. ?

rs --------------v^g-a.


Nr. 9.


        Brasiovu 1. Maiu 1873.


Anulu VI.


S umăr iu: loanu Corviuu do Huuedor’a. (Urmare.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Tieranulu romanu
iu venitoriu. — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — — Bibliografia.


loanu Corvinu de Hunedor’a,
originea, genealogi’a, faptele sale im-
mortali.,

(Urmare.)

III. Pe tempulu Elisabetei.

     După mdrtea lui Albertu, veduv’a Elisabet’a re-
intorchndu-se la Bud’a, indata a si pusu man’a pe
frenele regimulai, fbra a’i pasa de testamentulu bar-
batu-seu si de tutorii carii era se i se dea in sen-
sulu aceluiași testamente. Ce e dreptu, ea adunase
in Novembre pe câțiva magnați si archierei impre-
giuru de se«ne, carii o si recunoscură de regina si
deciseră cu majoritate, câ fortardti’a Vissegradu se se
dea reginei impreuna cu cordn’a, la care corbna
acumu ungurii începuseră a se inchina câ si la unu
idolu, câ la« unu simbolu de divinitate pamentdsca.
Dela Bud’a regin’a trecîi la Vissegradu insocita de
toti acei oligarchi. Acolo aceștia provocara pe co-
rnițele Georgie dela Bazin care era custdde alu co-
ronei, câ se dea cordn’a si tdte clenpdield tierei câte
se mai tienu dc aceea, in grija si la dispositiunea
reginei. Georgie se supuse cu conditiune, câ se i se
dea reversu si cumu amu dice absolutoriu spre legi-
timarea si apararea sa de ori-ce respundere. Oli-
•garchii dedera lui Georgie acelu reversu in 9. Nov.
1439 subscrisu de mitropolitulu prjrpate’Dion. Szechi
dela Agri’a, de palatinulu Laurentiu Hedervâri, La-
dislau Gara, banulu dela Machov dein Slavoni’a, Ni-
colae de Ujlak s. a.

     Acesta mesura luata de cătiva oligarchi fbra
scirea tierei, a fostu un’a dein errorile cele mai grele
dein câte se potea comitte in acelea tempuri pe ter-
renulu politicu, si au avutu in mai multe respecte
conseeentiele cele mai funeste dein lume, adeca bellu
civile inversiunatu care tienh până după mdrtea Eli-
sabetei, adeca până după an. 1442. Acei oligarchi
adeca in acelea dile uitaseră cu totulu, câ Ungari’a
inca nu renunciase de locu la dreptulu liberei alegeri
de rege, precumu si câ in acelea tempuri de periculu
supremu pentru Illiri’a, Daci’a, Panoni’a si in genere
pentru christianismu nici-una dein femeile cele mai
geniali nu ar fi fostu in stare, necumu a înfrunta si
a infrange poterea osmaniloru, dara nici macaru a in-
frena cumplitulu desfreu si anarchi'a ce dominâ in


tiera inca dein dilele seu Sigismundu. In tempuri
grele si decidetdrie se ceru in capulu regimului bar-
bari nu numai matori si intregi, ci si de intelligentia
petrundietdria, de caracteru energiosu si volientia de
feru,

     La errdrea aceea politica, care se pdte numf cu
totu dreptulu crima politica, se mai adaose inca si
alta blastematfa? Dein intemplare scaunulu archiepi-
scopiei primatiale romano-catholice dela Strigonu era
vacantu. Abia recunoscură oligarchii pe Elisabet’a
de regina cumu amu dice in activitate, candu duoi
concurrenti, adeca Dionisie Szechi archiepiscopulu de
Agri’a si Simionu Rozgon episcopulu de Vespremu,
ambii dein familii de frunte, se alatura pe langa re-
gin’a câ se denumdsca pe. unulu dein ei la Strigonu,
cu dreptulu regescu recunoscuta in Ungari’a, unde
pentru catholici nu essiste nici până astadi dreptu
electorale in cleru. Regin’a fiendu mai aplecata câtra
Szdchi, denumi pe acesta de primate, câ pe unulu
care si era filiu alu lui Nicolae Szdchi, fostu banu
de Dalmația si mai tardiu palatinu alu Ungariei, dra
lui Rozgon ii conferi archiepiscopi’a de Agri’a. Elu
acceptă, fbra a multiami. Preste acdsta pe regin’a
inca o luase gur’a pe de inainte câ se se esprime,
că pre câtu tempu va sta ea pe tronu, acelu Rozgon
primate nu se va face. Intr’aceea totu regin’a inidiu-
loci la pap’a câ Szdchi se câștige si rangulu de car-
dinalii , ceea ce in baseric’a rom. catholica se tiene
de nu sciu ce fericire mare. La acestea disese apoi
trufasiulu Rozgon: „Va vedea si regin’a, ce pociu
eu face câ episcopu si câ Rozgon. Eu inca juru,
că pre câtu voiu fi eu in vidtia, Elisabet’a inca nu
va domina in Ungari’a?¹ Intru adeveru, că acelu
archiereu isi tienh parol’a de vindicta (resbunare) câ
nimeni altulu, pentrucă atătu elu, câtu si consângenii
lui au lucratu apoi dein tdte poterile, in adunari si
la <5ste, câ in loculu Elisabetei si alu filiului seu
posthumu se se aldga si incoronedie Vladislau po-
lonulu, ceea ce s’a si intemplatu.

     Alta neplăcere fbrte grea ii mai veni Elisabetei
dein Bohemi’a si Austri’a, pentrucă ddca ea calcase
testamentulu barbatu-seu in unele puncte, apoi adu-
nările acelora tieri ilu declarara de anullatu si cau-
tara se’si asigure afacerile tierei in alte moduri. Noi
inse ne reintdreemu la firulu evenimenteloru dein

16

98 —


Ungari’a. Pe anulu nou 1440 se adună dieta in
Bud’a, Elisabet’a mai comisse si atunci indata erră-
rea, că distinse fdrte multu pe unchii sei, adeca pe
comiții Cilly, dra pe Lad. Gara, care inca era omu
nesuferita dein caus’a trufiei si a brutalitatiloru sale,
pe langa ce’i facă donatiuni noue, apoi ilu denumi
si de comandante si custode alu corănei la Visse-
gradu. Acestea errori era erasi apa pe măr’a epi-
scopului Rozgon, carele acuma amblă dein omu in
omu spunendu la toti, că in acestu modu tidr’a va
ajunge de apanagiu si monopolu numai pentru trei
patru familii, adeca Cilly, Gara, Szăchi, a cărui mama
Elen’a fusese fiic'a palatinului Gara, cuscrita si cu
Cilly; preste aceea se mai vorbia, că Elisabet’a cu-
geta se rechiame dein essiliu pe mama-sa Barbar’a,
atătu de faimăsa pentru vidti’a sa cea desfrenata, de
si acuma trecuse de* 50 de ani. De altu-mentrea
regin’a potea committe sdu nu, tdte acestea errori,
că-ci starea tierei totu era acea trista si nesigura,
precumu o descriu chronicarii contemporani, dra de
preparativele sultanului Mtirad spre a străbate in
Ungari’a inca nu se mai indoiă nimeni.

     Intre acelea constellatiuni membrii dietei recu-
noscură, că regin’a nu e in stare de a domnf singura,
ci că trebue se se mărite a duo’a dra si inca după
unu barbatu, care se aiba tdte calitatile necessarie
spre a potd da peptu cu nenumeratele dificultăți si
pericule, la care era espusa patri’a. La inceputu opi-
niunile dietei era divergente. Unii recomendă de rege
si de barbatu Elisabetei pe Lazaru, filiu alu lui
Georgie Brancovicin; regin’a inse audiendu de acdsta
opiniune dise membriloru dietei: Domniloru, nu’mi
dati paganu, ci dati’mi de sociu unu creștinul*). Ace-
stea cuvente le-a disu Elisabet’a că romano-catholica
in spiritulu de atunci alu basericei, pre candu numai
rom. catholicii se tienea pe se-ne de creștini; toti
ceilalți dmeni potea fi in ochii loru ori-si ce, numai
creștini nu; adeca curatu asia, precumu este si păna
in dio’a de astadi in Orientu, unde fia-care confes-
siune si secta christiana se tiene numai ea pe se-
nesi de christiana; asia greco-resaritenii ortliodoxi
dicu: Noi creștinii, voi papistasii, ei calvinii, luteranii,
paulicianii, iacobitii, coptii, arianii etc. etc. Inse
totu asia vorbescu si scriu de ess. paulicianii si coptii
despre se-ne; inca si calvinii au confiscata chiaru si
in legile tierei cuventulu de ,,orthodoxu“ numai pen-
tru se-nesi; apoi grecii dein Orientu nu sufere se
dici la altii catholici, decătu numai loru, pentru-că
in adeveru, si testulu grecescu alu simbolului creden-
tiei dela Nice’a care se aude păna astadi in baserica,
tiene limpede: eclesi’a catholica. De altu-mentrea
Elisabet’a că femeia cu totulu simpla in materia re-


      *) „Lieben berren, gebt mir nicht ainen liaiden, gebt mir
ainen kristen pauren.“ Asia spune Elen’a Kottaner, care fiendu
in totu tempulu cu regin’a, după mdrtea acesteia isi scrisese
memorialele sale. Vedi la losifu Teleki citate mai multe dein
acelea memoriale.


ligidsa, potea se tiena pe serbulu Lazaru de paganu '
si numai dein causa, că sor’a acestuia Mar’a era una
dein nevestele, mai bene concubinele sultanului Mu-
rad, ceea ce ori-care femeia născută si crescută in
monogamia, tienea de unu lucru prea infamu.

      In fine diet’a se involf aprăpe in unanimitate |
asupra alegerei lui Uladislau regele Poloniei, carele 1
pe atunci era junisioru abia de siesesprediece ani, î
dara ii esise nume de .cavalerescn si energiosu. Ur-
mările voru arata, că ungurenii n’au neraeritu’o neci
asia. Elisabet’a dein partea sa se oppuse si se rogă,
că se aștepte macara numai păna ce va nasce că se
se vădia, fi-va posthumulu fetioru seu fetitia, ăra
candu vedih că diet’a insista cu tarfa că se accepte
alegerea lui Uladislau, fugf dela Bud’a la Vissegradu,
mimai că se scape de gurile ămeniloru. Mai multi
oligarchi alergara la densa, intre aceia si cătiva dein
cei mai credentiosi ai sei, precumu Dionisie Szăchi,
Gara, insusi Cilly, carii toti o rogara că se nu mai
resiste, că asta-data resistenti’a nu’i folosesce nimicu;
se aștepte alte dile mai oportune. In fine Elisabet’a,
in acelea momente demna de t<5ta compătimirea,' ese
in midiuloculu oligarchiloru adunati si cu ochii scal-
dati in lacrime. sughitiandu de plânsu le dice: De
si sunt eu clironom’a corănei, dara simtiendu-me
debile spre a rege, nu me oppunu că se se inaltie
unu barbatu la tronu, inse cu conditiune, că se am
si eu ăresi-care influintia asupra regimului, cumu si
că filiului care mi se va nasce, se’i remana reser- ,
vatu dreptulu de hereditate, de si simtiu că nu voiu
nasce filiu, ci fetitia. După acea declarati ime a re-
ginei stărsa dela ea numai prin pressiune morale, se
decise totu-odata, că densa, care era acuma de trei-
dieci si unulu de ani, se se cunune cu fetio-
randrulu Uladislau, CSre era numai de siesespre-
diece ani. Asia sunt căsătoriile de conventiune si
căsătoriile, prin care persanele sunt sacrificate sco-
puriloru statului, său adesea si vanitatiloru familiarie.
Cu aceeași ocasiune s’au mai luatu si alte mesuri in'
favărea familiei regesci, care inse n’au a face cu ma-
teria ce tractamu noi la loculu acesta.

      Cu conditiunile stabilite in sensuln aratatu s’a
tramisu indata una depntatiune strălucită la Craco-
vi’a, pe atunci resiedentia a regiloru Poloniei. Ple-
nipotenti’a acelei deputatiuni părta dat’a dein 18. Ian.
1840. Deputatiunea properandu fărte, ajunse in 24.
lanuariu la Cracovi’a, unde fu receputa cu cea mai
mare pompa, după care si incepura negotiatiunile,
care se intinsera pe mai multe dile. In acelasiu tempu
se află in Cracovi’a si un’a depntatiune a sultanului >
Murad, alu cărei scopu era că se înduplece pe po- <
Ioni său la neutralitate, său tocma si la acțiune in i
contra Ungariei.                                            )

      Intre acestea in Ungari’a se scaimbă cu totulu i
faci’a lucruriloru. Indata ce magnații si archiereii se j
reintărsera dela Vissegradu la diet’a dein Bud’a, Eli- |
sabet’a se si decise a fugi si mai departe, a se re-
trage adeca la Presburgu, pentru că se fia mai aprăpe 1

— 99 —


de Austri’a. Ea mânecă cu una comitiva mica. Ajun-
gfendu la Comaromu (Komorn), veni aici cornițele
Ulricu Cilly, cu care ea se consultă seriosu asupra
modului cumu s’ar potea fura corăn’a dela Visse-
gradu. Essecutarea planului se concrediii Elenei
Kottane r, care pe atunci era dama de curte langa
mic’a principesa Elisabeta. Kottaner insocita de unu
aristocratu unguru, se reintdrse la Vissegradu sub
pretestu că se aduca si pe celelalte dame de curte
si pe alti curteni, in adeveru inse cu scopu de a
fura corăn’a si de va potea, inca si celelalte clenodia.
Elen’a Kottaner cunoscea fărte bene camera in care
se tienea corăn’a, chiaile dela camere le avea la se-
nesi date de regin’a, era lacatile dela ladi le spar-
sera, apoi puseră altele noue in loculu loru; ase-
menea sparsera si sigillele. Dupăce lucrara tăta nă-
ptea intre frica mare, in reversatulu dilei, Kottaner
asiădia si ascunde corăn’a si totu ce a potutu fura
dein ale tierei in sania, si o tulesce in fug’a mare la
Comaromu. Acelu furtu alu corănei s’a intemplatu
in 20. Febr. 1440. Atrei’a di după furtulu corănei,
adeca in 22. Febr. demanăti’a, Elisabet’a nască unu
pruncu sanetosu si frumosu. Indata fu chiamatu ar-
chiepiscopulu primate dela Strigonu că se baptise
prunculu, cărui ii dedera nume Ladislau. Dein acea
di Elisabet’a nu mai voliă se scia de conditiunile
care i se storsesera prin fortia morale. Deci ea tra-
mise indata la Cracovi’a pe unu cursoru anume He-
der, că se rechiame deputatiunea regnicolaria, care
ajunsese acolo, precumu se vediii. mai susu, aprăpe
cu una luna inainte de nascerea pruncului, ăra nu
precumu tienea unii, că Heder ar fi ajunsu deputa-
tiunea inca pe drumu. Elisabet’a demandă in ace-
lasiu tempu că se se publice in tăta tiăr’a, ca ungu-
riloru li s’a nascutu rege nou, si că ne mai avendu
necessitate de altu rege, se rechiame deputatiunea
dela Cracovi’a.

     Intr’aceea negotiatiunile in Cracovi’a inca mergea
destulu de greu. Maioritatea boieriloru poloni se
oppunea cu tarla la acceptarea coronei unguresci
dein partea junelui loru rege dichndu, că acea uniune
personale intre Poloni’a si Ungari’a va fi fărte fatale
pentru Poloni’a, pe care ungurii o voru incurca in
bellulu turcescu; le ajungea poloniloru rebelliunea
Litvaniei, luptele cu tatarii si alte calamitati. Mam’a
regelui Vladislau se oppunea si mai multu. Tene-
rulu rege, de si ambitiosu de a pune inca si corăn’a
Ungariei pe capulu seu, simtia inse celu mai mare
desgustu a se casatori cu Elisabet’a, care mai că po-
tea se’i fia si mama. Cu tăte acestea, obstinat’a
perseverantia a deputatiunei unguresci, care nu voii
se scia nimicu de nascerea pruncului si de rechia-
marea sa, triumfă asupra toturoru greutatiloru, îndu-
plecă pe Vladislau că se accepte corăn’a si se mărga
la Ungari’a. In 8. Martin Vladislau declară in ca-
thedral’a dein Cracovi’a in audiulu credentiosiloru
adunati, că elu accepta corăn’a Ungariei si condi-
tiunile puse lui de ungureni, ba se decide se se si


cunune cu Elisabet’a, indata ce i se va implinf ace-
steia anulu de doliu. A duo’a di Vladislau dimisse
pe plenipotentii turcesci cu acelu respunsu, că Po-
loni’a este aplecata a inchiaiă pace durabile cu sul-
tanulu, dăca in aceea va fi coprinsa si Ungari’a.
La Bud’a s’au tramisu cursori iuti, că se informedie
despre resultatu pe partisanii lui Vladislau căti ilu
asteptasera in totu decursulu negotiatiuniloru. Aceștia
dein partea loru approbara tăte punctele conventiunei
dela Cracovi’a si in 12. Martin tramisera alta.depu-
tatiune marătia, spre a invită si a conduce pe Vla-
dislau in Ungari’a. Noulu rege află cu cale a noti-
fica alegerea sa imperatului Fridericu si reginei Eli-
sabetei prin deputatiuni si epistole amicabili. Impe-
ratulu respinse ori-ce negotiatiuni amicabili, ăra Eli-
sabet’a plina de mania sfarmă sigillele documentului
ce i se presentă, si cumu amu dice, arată deputati-
loru usi’a, ăra după aceea ămenii ei ii puseră si in
fără. In totu tempulu acesta Udalricu (Ulrich) Cilly
era acela, care irrită pe regin’a si tiesea la intrige,
pentrucă densa se respingă ori-ce propuneri ale un-
gureniloru. Cilly adeca speră, că va ajunge tutoru
alu pruncului si cu acăsta gubernatoriu alu Unga-
riei, că unulu ce avea multe proprietăți in acea tiăra
si in Slavoni’a. Nu 'ia successu, pentrucă Elisabet’a
inchiaiă in 10. Aprile una conventiune cu ducele
Albertu, frate mai micu alu imperatului Fridericu,
luandu’lu pe acela nu numai de tutoru, ci concre-
diendu’i si administrarea averiloru si a tierisiăreloru,
care facea partea familiei sale in ducatulu Austriei,
ăra acelu tutoratu avea se duredie păna candu prun-
culu Ladislau va implinf 16 ani. In 15. Main care
era dio’a de Rosalii, acestu pruncu fu incoronatu de
cătra partit’a sa in cetatea Alb’a-regale (Szăkesfejăr-
văr, Stuhlweisenburg), care fusese odeniăra locu si
de incoronare, si de ingropatiune alu regiloru. He-
len’a Kottaner tienb. pe pruncu in bratia, care plân-
gea tare. Primatele Dionisie Hedervări ii puse co-
răn’a pe capusioru. Mama-sa Elisabet’a depuse ju-
ramentulu in numele sugatoriului; Cilly ii dete sabia
splendida, vodă Nicolae de Ujlak ii dete lovitur’a
usitata, prin care se facea cavalleru.

     Abia se fini solennitatea incoronarei pruncului
Ladislau, pre candu mama-sa receph scirea, că regele
Vladislau ar fi descalecatu in Bud’a, unde inse au
ajunsu numai in 25. Maiu. La acea scire Elisabet’a
isi vediii iute de drumu , că nu cumu-va se pice ea
si prunculu in manile partisaniloru lui Vladislau, de
care densa nu volia se audia. Asia in locu se apuce
spre Buda, isi luă calea spre laurinu (Raab) intre
mare frica si cu multa greutate. Mai tardiu inse
neci acolo nu s’a sciutu in securitate si s’a mutatu
candu la Presburgu, candu pe airea că vai de ea.

     Dein acelea dile inainte bellulu civile s’a si in-
ceputu. S’au mai facutu unele incercari de pace, s’a
conchiamatu diet’a de nou, resultatulu inse a fostu,
că Uladislau polonulu fu incoronatu in 17. luliu alu
aceluiași anu 1440 cu mare pompa, totu in Alb’a-
- 16*

— 100 —


 regale si totu de cătra acelu Dionisie archiepiscopu
si primate, care incoronase si pe mititelulu Ladislau,
că-ci adeca in scurtulu tempu deintre 15. Maiu si
27. luliu s’au ruptu de cătra partit’a Elisabetei atătu
acestu primate, cătu si Ujlaki, palatinulu Hedervări
,si altii multi. Adeca totu cumu se camu intempla
ici-colea inca si in dilele ndstre, că multi dmeni in-
trebati fiendu cu cine tienu, iti respundu că si jido-
vulu dein anecdota: Cu cine’i mai tare. Man-
tel’a se intdrce după ventu.

      AvendU'Ungari’a duoi contraregi, precumu tocma
in acelu tempu lumea catholica avea duoi contrapapi,
anarchi’a pe terrenulu politicu intocma că si pe celu
eclesiasticu, era completa si asia dicundu universale.
Numai turcii se bucură de unu regimu, de si bar-
baru, inse vigorosu si celu pucinu pe atunci preve
dietoriu; dra imperiulu bisantinu si tdta asiă numit’a
lume grecdsca era unu cadavru, a cărui putdre in-
fectase atmosfer’a păna in Carpati, precumu se scie
de ajunau dein scriptorii cei mai buni, si precumu se
va vedd si in decursulu acestora fragmente istorice.
Bellulu civile dură in Ungari’a cu dresi-care intre-
curmari si incercari de pace păna după mdrtea ne-
fericitei Elisabeta, care s’a intemplatu in 19. Dec.
1442. Dicemu păna după mdrtea ei, pentrucă anume
loanu Giskra bohemulu, că celu mai bunu generariu
alu ei, a mai continuatu bellulu păna in 1444.

(Va urma.)



Colectiune de diplome
d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care
privescu mai alesu pe romăni (valachi).

(Urmare.)

  Joannis de Hunyad Gubernatoris Privilegiales, et
Exemtionales familiae Csolnakos elargitae de a. 1448.

App. D. Tr. T. V.

       Oligarchi’a transilvana nu lasă in pace pe susu numit’a
familia dela Cincisiu. Unulu deintre frați, anume Voi cu, se
duee la loanu Corvinu in numele seu si in alu fililoru sei La-
dislau si Siandru, si ilu roga de protectiune. Gubernatoriulu
loanu emitte acesta diploma de privilegiu, in care repetiesce
meritele cele multe si mari a le numitei familii, si cu aceeași
ocasiune dice, că Voicu dela Cîneisiu (prin urmare si ceilalți
frați ai sei, toti) era frate de imparțiala (frater condivisionalis)
alu seu, adeca alu gubernatoriului loanu Corvinu*).


         *) Membrii unei familii ramurite se mai numescu la noi
inca si păna in dio’a de astadi frați, in tdte acelea cașuri si
ocasiuni, in care au se impartia vreunu venitu, vreunu folosu
dein vreo avere comuna, precumu sunt de ess. munți, mori, pive,
ferestraie, asia numite drepturi regali etc. Asia dara famili’a
Corvinu dela Huneddr’a si famili’a dela Cincisiu era consangene,
' esite dein aceeași tulpina, păna acumu inse nu se scie, dăca
acăsta consangenitate era după tata seu după mama. loanu Cor-
vinu avuse tata pe Voicu, ăra tatalu acestuia fusese Sierbanu
(diploma dela 1409); dara cine a fostu tatalu lui laroslau dela
Cincisiu, care avuse pe filii susu numiti? Si dein ce familia va
fi fostu mam’a loru? Despre „Condivisionalis" vedi si iu legile
vechi ale tierei.                                                    Ked.


     Joannes de Hunyad Regni Hungariae Guberna-
tor. Universis et singulis Dominis Praelatis, Baro-
nibus, Comitibus signanter autem in eastris Huniad
et Haczeg constitutis Castellanis, alteriusque cujus-
cunque status. et praeeminentiae hominibus, praesen-
tes basce nostras visuris salutem cum favore. Dicit
nobis egregius Woyk de Chionok frater noster con- ’
divisionalis, in sua, ac Ladislai, et S»ndrini filiorum
suorum, nec non Dâan filii Jarizlo de dicta Chionok
personis, quomodo complures forent nobiles et Ca-
stellani, qui ipsos in diversis servitiis, datiis, collectis,
et exercitualibus expeditionibus nimium aggravassent,
aggravarentque etiam de praesenti, contra nostram
gratiam, authoritate nostrae gubernationis ipsis factam.
Unde nos, praesentibus hisce nostris, requirimus Do-
minationes Vestras, et fraternitates, quatenus praefa-
tos Egregium Woyk de Chionok, ac Ladislaum et
Sandrinum filios ejusdem, nec non Daan filium Ja-
rizlo posteritatesque ipsorum universas in ipsorum
possessionibus, pută: Chionok praedicta, et Haczeg,
et Doboka in Huniad: Districtibus habitis, nullo im-
pedimente eos impedire facere dignemini, sed epsdem
ac Posteritates eorumdem universas ab omni exer-
cituali expeditione, servitiis, collectisque et datiis qui-
busvis volumus habere exemptos, imo eximimus et
supportamus praesentium per vigorem. Pro eo qui-
cunque Regni Hungariae successores, Praelatique, et
Barones Regni Hungariae, signanterque Castellani
Castrorum Huniad et Haczeg praedictorum, prae-
scriptam nostram gratiam infringere attentaverint, in-
dignationem Dei omnipotentis, suaeque Genitricis Vir-
ginis Gloriosae, Beatornm Petri et Pauli Apostolo-
rum, ac omnium sanctorum incurrant, et eo facto
anathemati sint. Datum in Karansebes feria tertia
proxima ante festum decolationis Joannis Baptistae
a. D. 1448.

     Copia in Coli. Ms. Bibi. Colleg. Reform. Clau-
diop. T. II. p. 41.

     Harum literarum meminit quoque Eder in Felmer
p. 127. 128.

     Edidit eas Fej£r C. D. T. VIII. voi. II. Prae-
fationis p. III.

     Item Fej£r: „Genus e. c. t. Joannis de Hunyad
p. 111.

     NB. Privilegiales has transumsit et cfirmavit
Gabriel Bathori 1609. 29. Apr.— Lege has Cfirma-
tionales in Suppl. C. D. T. IX. p. 97. J. C. Kemeny.

Donationales Joannis de Hunyad Jus Regium in
Somlyo, Perecen. e. c. t. habitum Ladislao de Bathor,
ejusque cognatis conferentis de anno 1448.

App. D. Tr. T. V.

     Diploma prin care loanu Corvinu confirma pe unu boieriu,
anume Ladislau, filiu alu lui loanu dela Batoru dein
Ungari’a in possessiunea mai multoru comune, pe care le avea
si de mai inainte anume in comitatulu Solnocu midiuloclu.

     Nos Joannes de Hunyad Regni Hungariae Gu-
bernator etc. memoriae etc. quod nos considerația, •

— 101 —


et in memoriam revocatis multimodis fidelitatibus, et
fidelium servitiorum legitimis meritis, sinceris cotn-
placentiis, atque virtuosis gestis Egregii Ladislai filii
quondam Joannis de Bathor, quibus ipse sacrae Regni
Hungariae Coronae, et ex post nobis in plerisqne
tain Regalium quam nostrorum, sicut adversus sae-
vissimos Turcos cruciș Christi persecutores, sic Do-
minantei⁻ adversus alios Regni notorios aeniulos, vi-
delicet Re<jem Romanorum, Comites Ciliciae, Bohe-
mos, et infidelem quondam Wladislaum Wayvodam
Transalpinum, Exercituum expeditionibus, non sine
sui, et suorum charorum amicorum, iamiliarium amis
sione, rerum, et sanguinis effusione studuit compla-
cere. Intuita quorum volentes sibi nostram exhibere
benevolentiam, favorem, ut exinde scripto exemplo
etiam alii ad similia fidelitatis opera incitentur, to-
tuna’et omne Jus Regium, si qUod in Possessionibus
Somlio, Perechien, Hidvik, Cechy, Keorestelek, Ba-
dachon in comitâtu Zolnok mediocri, nec non Mi-
kloslaka vocatis in comitâtu Albensi Transylvano exi-
stentibus Regia haberet serenitas, aut ipsius quibus-
cunque modis, et rationibus concerneret- majestatem,
in quarum dominio etiam de praesenti praenotatus
Ladislaus se asserit fore, simul cum cunctis suis uti-
litatibus, et pertinentiis, terris scilicet arabilibus, cultis
e. c. t. authoritate nostrae gubernationis, qua fungi-
xnur, eidem Ladislao, et per eum Stephano filio quon-
dam Stanislai, item Ladislao, Georgio, Mathiae, Ste-
phano, Nicolao, et Joanni filiis ejusdem Stephani de
eadem Bathor, ipsorumque haeredibus, et posterita-
țibus universis, dedimus, donavimus, et contulimus,
imo damus, donamus, et conferimus jure perpetuo
et irrevocabîliter possiden. tenen. pariter et haben.
Salvo jure alieno, harum nostrarum vigore, et testi-
monio literarum mediante. Datum in Bisztriczia Par-
tium Transylvanarum in Profesto Purificationis Vir-
ginis Gloriosae a. D. 1448.

      Simplex Copia in A. f. Miscell. fasc. 3. Litt. n

1448. App. D. Tr. T. V.

      Pre candu loanu Corvinu venise drasi in Transilvani’a spre
a mai regula si aici lucrurile, aflanduse la S. Sabesiu, luă una
mesura aspra in contra unoru răpitori, Si fiendu-că comendan-
tele dela Cetate-de balta facea incursiuni asupra unoru comune
învecinate, anume Balcaciu si Sîtveiu, si le spolia, gnber-
natoriulu auctorisă pe locuitorii sasi de acolo, câ chiamandu in
ajutoriu pe a*lti sasi se pună man’a pe acei castellani bandiți si
apoi se’i pedepsdsca cu morte, tocma si frangbndu’i pe rdta, seu
tragcndu’i in tidpa.

      1448. Dat. in Zazsebes in Profesto ad Vincula
B. Petri. Joannis de Hunyad Literae ad Castellanos
Castri Kiikbllovar, quibus interdicitur, ne deinceps
damni incolis villarum Saxonicalium Bolkacs et Sitve
adferant, alioquin praecipitur Incolis, ut caeteroi-um
Saxonum auxilio implorato, Castellanos in personis
detineant, rota frangant, palis transfigant, aut in fur-
cam agant.

      Ex authographo, innuit Eder in Felmer p. 129. |


1448. 9. Julii. App. D. Tr. T. V.

      Transumtu autenticu alu unei diplome date de loanu
Vladu Domnu alu Valachiei transalpine, duce alu
Omlasiuluî si alu Fagarasiului, dela Norinberga dein
8. Februariu alu anului 6939 (1431), pre candu petrecea la im-
peratulu Sigismundu, carele deschisese acolo diet’a Germaniei.
In acdsta diploma Vladu care s’a disu si Dracula, dâ conces-
siune calugariioru minoriti de ritulu romauo-catolicu, câ se’si pota
propaga ritulu si credenti’a loru in Munteni’a, demanda locuito-
riloru, calugariioru si la tdte auctoritatile tierei, câ se intempine
pe acei călugări catolici „cu ondre demna de popi (honore popis
condigno)¹¹ si preste totu se’i lase in buna pace*).

      In Nomine Domini Amen. Anno nativitatis ejus-
dem Millesimo quadringentesimo quadragesimo octavo.
Pontificatus Sanctissimi in Christo Patris, et Domini
noștri Domini Nicolai divina ^ovidentia Papae quinti
anno secundo, indictione undecima, die mensis Julii
nona, hora tertiarum, vel quasi, in Parochiali eccle₇
sia sanctae Cruciș loci cathedralis Varadiensis, in
mei Notarii publici subscripti Religioși viri de obser-
vantia fratrum minorum nuncupati, Frater videlicet
Ladislaus de Thary ad partes Scitiae commissarius


       *) Documente de coprinsulu acestuia voru fi de celᵤ mai
mare pretiu pentru acei istoriografi, carii se voru determina câ
se scria istori’a eclesiastica, sdu cea generale a Daciei
întregi, sdu incai istori’a eclesiastica a vreuneia dein cele duoe
basprice chrîstiane antice, ori-si istori’a sdu monografi’a vreuneia!
deintre confessiunile protestantiloru. Basericele dein Daci’a suni
lipsite păna acuma de istoria eclesiastica; totulu ce avemu pre
acestu terrenu alu cunoscientieloru omenesci, stă numai dein
fragmente, care luatu unulu căte unulu, potu se fia de cea mai
mare valdre, este inse absolutu impossibile de a construi istoria
eclesiastica numai dein fragmentele cunoscute păna acilea. Ro-
mano catolicii sunt cei mai bogati în collectiuni de acte si do-
cumente destinate pentru istori’a eclesiastica, pentrucă ei totu
au mai avutu căte unu episcopu câ cornițele Battyâni si căte
unu canonicu câ Szeredai, carii au adunatu documente cu miile.
Cu tdte acestea, nici rom. cat. dein Daci’a inca n’au istoria ecle-
siastica. Cătu isi mai bătură capulu cătiva scriptori unguri si
sasi, pentrucâ se pdta compune, de ess. monografiele episcopate-
loru de Milcovu, de Bacau, de Seretu, episcopatulu Cu-
mani loru, alu Severinului, monografiile calugariioru rom.
catolici, anume franciscani minoriti, tramisi depap’a inBosni’a,
in Bulgari’a, in Daci’a; inse toti acei scriptori au remasu
păna acuma la calea diumetate, sdu că au facutu calea intdrsa.
Asia intre altii, cornițele los. Kemdny isi castigase inca pe la
an. 1846 convicțiunea, că cele scrise de los. Benko despre ve-
chimea episcopatului de Milcovu sunt numai fabule si min-
ciuni inventate cu scopu naționale secuîescu. (Vedi in Magazin
alu lui Eug. de Trauschenfels dela 1860 pag. 220—226.) De-
spre originea si intemplarile episcopiiloru greco catolice seu greco-
resaritene, sdu anatolice, precumu se mai numia, scimu si mai
pucinu câ despre cele rom. catolice, pentrucă indolenti’a si lenea
calugariioru greci a fostu mai mare decătu aceloru apuseni, era
in ignoranti’a cea mai grdsa ei au rivalisatu cu dervișii turcesci
păna in dio’a de astadi. Călugării greco-resariteni in mai bene
de una miie de ani n’au scrisu asia dicundu, mai nimicii, era
si ce voru fi scrisu unii, au annullatu altii. Asia numitii scri-
ptori bisantini neci pe de parte nu ajungă câ se se pota ajuta
cineva cu bunu succesu la complinirea miiloru de lacune in
istori’a Daciei. Unu campu vastu si desertu, ce te aduce in
desperatiune. Cu tdte acestea, „noue nu ne trebuescu nici Ar-
chive, nici Magasine, nici alte collectiuni istorice!⁻¹ Red.

— 102 —


Reverendi in Christo Patris Fratris Michaelis de Bec-
chen ejusdem ordinis vicarii, vicariatus Hungariae,
ac Frater Barnabas de Temesvăr Custos Custodiae
Transsylvapiae personaliter venientes praesentiam, co-
rain testibus infrascriptis exhibuerunt et praesenta-
verunt quasdam literas privilegiales Illustris condam
Joannis Vlad Dei gratia Valachiae Transalpinae tune
Domini, et terrarmn de Omlăs, et Fogaras Ducis
super certa libertate fratribus de observantia sub si-
gili© pendenti consignatas, non abrasas, non viciatas,
nec cancellatas, sed omni vitio suspitionis carentes,
petentes me et requirentes, solenniter honore omni
quo debuerunt, ut easdem de verbo ad verbum tran-
scribi, et transummi, ac in publicam instrumentam
inseri, idque signo et ^»mine meis solitis et consvetis
fideliter consignatum, ipsis dare deberem, cujus tenor
per omnia sequitur in his verbis:

     Joannes Vlad Dei gratia Valachiae Transalpinae
Dominus, et Terrarum de Omlăs et de Fogaras Dux.
Per praesens scriptum damus pro memoria omnibus,
quibus literae hae exhiberentur, praesentibus, et fu-
turis. Quod cum Serenissimus Dominus Sigismundus
Dei gratia Romanorum, Hungariae, Bohemiae, Dal-
matiae, Croatiae e. c. t. Regis Domini noștri natu-
ralis, in cujus aula gravissimorum negotiorum causa
constituti nune sumus, quosdam venerabiles, et reli-
giosos viros fratres ordinis minorum in partes Tran-
salpinas omni sanctae romanae ecclesiae rituali so-
latio destitutas mittendos destinaverint, ut itaque ipsi
quoque fratres praedicti experiri valeant, nostra etiam
ex parte omne ipsis adesse auxilium, tutamen, ac
favorem, hinc mandamus nihilominusque et precipi-
mus serio, ut sub omnimoda nostra indignatione gra-
viter per refractarios hac in parte experienda, omni-
bus et singulis terrae Transalpinae hominibus Calu-
geris, et officialibus quarumcunque dignitatum, con-
ditionis, status, et ordinis, jurisdictioni nostrae sub-
jectis, ut ipsos Fratres praetactos in dictis partibus
Transalpinis propagationi et conservationi fidei or-
thodoxae adlaboraturos et invigilaturos, eamque juxta
ritum ipsorum promoturos, honore Popis condigno
afficere, eisque liberum ingressum, et mansionem
concedere teneantur, nec eos in itu, et reditu, tur-
bare, molestare aut damnificare modo quovis audeant,
vel praesummant, harum nostrarum vigore, et testi-
monio literarum mediante, quas nos nomine nostro,
per Marchalcum ’) nostrum consignari fecimus, qua-
rumque paria quoque solită in dictis partibus Trans-
alpinis lingua pro majori cautela ipsimet expedivi-
mus. Datum in Nurreberga* ²) die 8. Februar» anno
6939³).


      *) Hoc ofticii genus seu munus occurrit jam ad an. 1389.
in Diplomate Moldavico apud Dogiel I. p. 597. vide „Gebhardi
Geschichte der Moldau“ p. 110. in nota.


      ²) Niirenberg ubi Comitîa Imperii Germanici, praesente Si-
gismundo die 9. Febr. 1431. inehoabantur. Vide Hăberlin „All-
gemeine Welthistorie“ T. V. p. 497.


      ³) i. e. anno Xti. 1431.


     Sed quia ego videns easdem literas, has fore,
non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui par-te
vitiatas, sed omni prorsus vitio carituras, petitionibus
igitur praefatorum Fratrum Ladislai videlicet, et Bar-
nabae monitus, et ex officio requisitus, ut incumbe-
bat, conatus sum ad effectum petita producere, sine
omni augment© et diminutîone de verbo ad verbum
fideliter per alium scriptas, me aliis negotiis prae-
occupato. scribendo earum tenorem, in hanc formam
publici redegi documenti, et instrumenti, sine omni
fraude et dolo. Acta sunt igitur haec anno Pontifi-
catus, indictione, mense, die. hora, loco, quibus supra.
Praesentibus ibidem Honorabilibus et Discretis viris.
Gallo videlicet Capellano dictae ecclesiae sanctae Cru-
ciș Diaecesis Agriensis, Petro similiter Capellano ejus-
dem ecclesiae Dioecesis Wesprimiensis, idoneo viro
Francisco de Barcha Dioecesis Transsylvaniensis, La-
dislao Banyas Cive et Jurato Varadiensi, aliisque
quam plurimis ad haec specialiter vocatis, et rogatis.

     Et ego Valentinus Benedicti de Zaka Clericus
Varadiensis Diaecesis, Publicus Sacrae Apostolica
auctoritate notarius etc.

L. S.
pendentis.

     Ex Archivo PP. Franciscanorum Claudiopolitano.

1449. ante 6. May. App. D. Tr. T. V.

     Gubernatoriulu Ungariei loanu Corvinu aflanduse la resie-
denti’a sa de familia in Huneddra, face unu mare bene oppidu-
lui Deva, care sărăcise tare, că ci ’i remitte diumetate dein tdte
impositele si diecimile, cumu si cele trei douuri annuali.

     Nos Joannes de Hunyad Regni Hungariae Gu-
bernator. Memoriae commendamus per praesentes,
quod nos consideratis inopiis, et paupertatibus uni-
versorum civium oppidi Deva, quibus ipsi diversi-
mode exstitere innodati, quibus ex animo compatien-
tes, ut ad pristinum possent recuperare (sic!) statum,
medietatem universorum censuum, videlicet vini, tri-
tici, argenti (sic?) et tria munera, quos, et quae an-
nuatim ex medio ipsorum deberent provenire, eisdem
civibus praefati oppidi Deva in perpetuam gratiose
duximus relaxan. imo relaxamus praesentium per vi-
gorum. Quocirca vobis Castellanis, nec non Vice-Ca-
stellanis CastrijDeva praedicti, cunctisque Dicatoribus
praefatorum censuum, praesentibus, et futuris harum
serie firmiter committimus et mandamus, quatenus a
modo in antea praefatos Cives antefati oppidi ratione
non solutionis hujusmodi medietatis praescriptorum
censuum contra praemissam nostram annuentiam, ullo
unquam tempore impedire aut molestare praesnmma-
tis, nec sitis ausi modo aliquali, et aliud non facturi,
praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum in
Hunyad praedicta feria quinta proxima ante festum
B. Joannis ante portam latinarn. anno Domini 1449.

     Has Privilegiales confirmavit et transumsit Ma-
thias Rex sub dato: „Budae feria VI. proxima post
festum beati Jacobi Apostoli 1458.“

(Va urma.)

— 103 —


        Tieranulu romanii in venitoriu.

  (Discursu tienutu in siedinti’a despartiementului II. alu asociat,
         trans. tienute in 11. Fauru a. c. in Cincu-mare.)

       Trecutulu tieranului romanu este trecutulu po-
porului romanu. Asemenea viitorulu lui, va fi viito-
rulu natiunei romane.

       Pdte fi ceva, dloru, mai însemnata, mai greu,
ce ar potd se reclame in o mai mare mesura luarea-
aminte si anevointi’a celoru mai luminati dein popo-
ralii romanu, si mai alesu aceloru romani, cari con-
duct! asia dicăndu destinele natiunei romane?

       Nu crediu!

       Aici, in tieranu, este inceputulu si finitulu, le-
' ganulu si mormentulu.

       Națiunea romana a traitu, sdu mai bine a sca-
patu in pielea tieranului. Dein tieranu s’a inpulpatu,
dein elu are se se inaltie.

       Aristocrația nu amu avutu, dr cari s’au redicatu,
s’au inaltiatu dein tieranu si calcandu apoi pe giitulu
tieranului, au trecutu peste elu dincolo in sîrulu ini-
miciloru si s’au facutu mai rei decătu inimicii.

       Astadi tieranulu a scapatu de acdsta aristocrația.

       Lu-amenintia inse alte doue feliuri de aristocra-
ția: a capitalului si incătu-va a inteligentiei — pro-
letarie, seu mai bine a proletarismulu inteligentu.

| Cea d’antaiu suge, despdia, si sugruma prin po-
Ș terea capitalului.

       Proletarismulu inteligentu este unelt’a cea mai
■ de diosu, gata a servi la momente capitalului,
' desbracandu-se, nu de rușine care nu o mai posiede,
fbra de tdte simtiementele omenesci, si pentru bani
nu se sfiiesce de nici o făra-de-lege, de nici o pan-
garire. Averea lui este, ddca pociu dice astu-feliu,
minciun’a, intrig’a, tradarea si conspiratiunea.

       Acdsta, dloru, este o noua maracina ce la noi
a inceputu a incolti de după 1848, va se dica de-
odată cu scaieții cei muscalesci, si merge inmultien-
du-se.

       Aici, dloru, in aristocrati’a capitalului si in pro-
letarismulu inteligentu, sdu ciganismulu, cumu i dicu
francesii, jace fantan’a toturoru releloru, toturoru pe-
ricoleloru: materiali si morali! Cea d’antaiu stdrce
averea, — saracesce, proletarismulu inteligenti/ co-
rupe, desmedula!

       Aceste rele, aceste pericole suntu cui atătu mai
mari, cu cătu lucrările loru suntu îndreptate nemidiu-
locitu asupra tieranului, care este isvorulu averei ma-
teriali. spirituali si morali a ori-carui poporu.

       ifta, dloru, si dein aceste scurte cuvente se pdte
convinge fia.-cine, că nimicu pdte fi mai demnii de
grigi’a si anevointi’a celoru luminati si curati la anima,
decătu sortea tieranului.

       Me simtiu cu multu mai micii in poteri, dloru,
decătu se’mi trdca prin minte a luă asupra’mi, fia
chiaru numai pentru aceste momente, inalt’a chiamare
de luminatoriu.

      Crediu inse a-mi împlini o datoria, ddca voiu


desveli in scurtu, părerile, convingerile mele despre
aceea ce trebue se facemu de acumu inainte, pentru
de a cuceri asia dichndu viitoriulu.

     Cu o alta ocasiune vorbisemu in sinulu acestui
despartiementu despre sdrtea tieraniloru romani in
trecutu si presente*).

     Acelu rapedu studiu ar fi aprdpe fbra nici o
însemnătate, ddca nu i a-si adauge si acestu scurtu |
discursu despre venitoriulu tieranului romanu. ‘

     Dar ce este venitoriulu?                          ;

     Nimicu alt’a, ’mi va respunde cineva, decătu totu
aceea ce nu e datu se petrunda mintea omendsca.

     S’ar pard dara că voiu a vorbi despre unu lucru
care nu pociu se’lu sciu.

     Dar, dloru, viitoriulu si mai vertosu alu unui
poporu, nu pdte fi decătu o urmare dein trecutu si
presente. Trecutulu ilu scimu, ilu potemu sci. Pre-
sentele ’lu vedemu cu ochii. Amendoue acestea ne
arata faci’a viitoriului că intr’o oglinda, si numai or-
bulu nu păte se vedia.

     Tieranulu romanii, dloru, si toti tieranii dein J
lumea feudale, n’aveau decătu dreptulu d’a lucra câ ■
se nu mdra de fdme, dr oblegamentulu lui eră în-
fiorătorii! de greu: nu numai a versâ sudori crunte,
dar chiar sângele pentru îmbuibarea si binele do-
mnului seu pamentescu.

     Dloru, noi amu fostu cei fericiti, că-ci amu ve-
diutu cu ochii noștri, unii câ copii, altii câ betrani,
sterghndu-se acdsta stare de sclavia, urgisita de Ddieu
si blastemata de dmeni, si in loculu ei s’a pusu liber-
tatea individului si libertatea lucrului. Repetu, dloru,;
libertatea lucrului, că-ci acdsta este pdtr’a fundamen-;
tale a progresului materiale si spirituale. Liberta-
tea lucrului! Eta. doue cuvente, la părere fdrte
neînsemnate, fdrte blânde, in fondu inse doue cu-
vente, cari păna acumu au schimbatu, dar d’acumu
inainte voru preface cu totulu faci’a omenimei si su-
prafaci’a pamentului.

     Pentru de a petrunde deplinu însemnătatea si
simtitilu cuventeloru: „Libertatea lucrului,u fia-mi per-
misu a pune inaintea ochiloru d-vdstre coutrariulu
libertății, adeca sclavi’a lucrului. Oppusele asiediate
un’a lunga alt’a se esplica de sine!

     Sciti, dloru, că in tidr’a nostra au esistatu asia
numitele cehuri sdu corporatiuni, d. e. a cismariloru,
pelariloru, macelariloru, palarieriloru, dogariloru s. a.

     Nime nu potd fi cismariu, pelariu s. a. fbra de
a fi primitu, după multe formalități si grele probe,
in corporatiunea respectiva, de ar fi fostu elu ori-
cătu de iscusitu in maiestri’a lui. Ddca cineva, care
nu eră primitu in corporatiune, cuteză a-si deprinde
maiestri’a, ’si gasiă santii. Asprimea acesta s’a in-
tinsu in unele locuri chiar si asupra cumparatoriloru,
că adeca cumparatoriulu eră silitu se cumpere nu-
mai dela membrii unui anumitu cechu. Asia d. e.
nu mai de parte, fbra păna pe la 1848 oierii dein


       *) Acestu discursu se va tramite d’alta-data spre publicare.

— 104 —


iSacele erau siliti a cumpără stendurile pentru lapte
numai dela butinarii sasi dein Brasiovu, care totu-
odata erau inferate cu unu semnu anume, si dăca
la cineva se gasea laptele in'alte stănduri, perdea
nu numai laptele, dar mai platea si mulcta in bani,
si dăca cuteză a face gura, eră pusu nitielu la umbra.

      Acăsta, de essemplu, pe terenulu industriei. Pe
terenulu economiei rurali păna la 1848 sclavia lu-
' crului s’a maniiestatu prin infioratări’a iobagia. Do-
f mnulu pamentescu nu lasă pe iobagiu său pe copii
lui se se aplice la vreo măiestria, fiendu-că trebuiă
se-i robăsca lui, ăr dăca cumu-va ’lu lasă, elu nu
potă se intre la vreo măiestria, că-ci măiestrii, cehu-
rile, cu deosebire pe romani nu-i primeau.

      Tăte acestea au cadiutu: cehuri si iobagia! Lu-
crulu este liberu, si fia-care păte invetiă si esercită
maiestri’a care voiesce, si după cumu ilu taia capulu.

      Dar se vedeți, unii ămeni cari aru voi că si a-
stadi se faca monopolu dein lucru, nu s’au sfiitu a
născoci nu mai departe, fbra anulu trecutu, acea
ideia de risu, că poporulu pentru aceea ar fi saracu,
că-ci acumu maiestriele suntu libere, va se dica aceea
va se fia saracia, candu omulu păte lucră ce vră si
ce păte. Se saracăsca ăre ămenii candu potu câ-
știgă pe mai multe caii? Si se se inavutiăsca candu
potu castiga pe mai pucine caii?

      Cine va fi hebeuculu' că se creda asia ceva?

      Si acăsta nascocităria a fostu chiar camer’a ne-
gutietorăsca dein Brasiovu, si inca in unu raportu
cătra ministeriu, care nu me potu mira destula cumu
a potutu află idei’a destulu de seriăsa pentru a o
supune la opinarea jurisdictiuniloru!

      Eta aici in libertatea lucrului o noua cale de
viătia si pentru poporulu romanu.

      Aicea stamu noi astadi!

      De o parte aristocrati’a capitalului cu umbrele
sale, de alta parte libertatea lucrului.

      Se le essaminamu pe amendoue, in scurta pe
cătu ne ierta tempulu.

      Aristocrati’a capitalului, aristocrația de bani!

      Pentru ce se fia acăsta rea pentru romani? unde
suntu bani multi, tăte se platescu bine. Dăca d. e.
se asiădia cineva intr’unu satu cu bani multi, si —
cumpera pamenturi, *face fabrici, are lipsa de multi
lucratori; unu petecu de pamentu, unu prandu, unu
tufisiu, nisce ripe, care mai inainte nu aduceau nici
unu folosu, ba dein contra, platea dare indesiertu,
vinu la pretiu, că-ci celu cu bani multi da pe ele
sute si mii de fiorini; lucratoriulu care mai inainte
capetă 40—50 cr. pe di, capeta d’acf incolo 1—1 fr.
50 cr. pe di.

      Ei! de ce se nu fia buni ăre, de ce se fia chiaru
periculoși ămenii cei cu bani multi?

      iîta candu si pentru ce nu potu se fia buni
pentru noi ămenii cu bani multi.

      Păna candu aristocrati’a de capitaluri nu va fi
naționale, va se dica pentru romanu romana,


păna atunci acea aristocrația de bani nu numai că ’
nu este buna, dar este periculăsa, chiaru mortale.

      Pentru-că de o parte natur’a a pusu in ânim’a l
fia-caruia că elu, dăca are lipsa, se se servăsca cu ’
ămeni de neamulu seu, ăr de alta parte popărele
cele avute si luminate voru se inghitia pe cele mai i
serace si mai cu pucina lumina prin poterea banului,
adeca luandu-le cu bani ori cătu de grei, si ceea ce
mai au, si cu deosebire pamentulu; că-ci omulu se-
racu si nepricepetoriu de a speculă cu bani, banii
curendu i strecura p’intre degete, si se vede in urma
si fbra bani si fără pamentu.

      Se punemu unu essemplu viiu.

      Cugetați dloru unu satu mare romanescu, ai
cărui locuitori traiescu si inca îndestulați dein vitele
si pamenturile loru. Se punemu că totu pamentulu
acestui satu face 20,000 juguri, care in adeveru ar
fi unu satu avutu, si că deiu acestea, 4000 juguri
suntu avere comunale, d. e. păduri, pasiuni s. a.

      In acestu satu vine d. e. unu capitalisto englesu
cu unu capitalu nu mai multu, fără de vreo 200,000
— 500,000 fr.

      Satulu are langa riu unu prundu mare, de nici
unu folosu păna acf, fără păte numai pentru bata-
tur’a viteloru. Englesulu lașa vorba că elu ar cnm-
peră acelu prundu; betranii satului se aduna, se sfa-
tuescu, si nu le prea vine la socotăla se-lu venda,
dar nenea Toaderu că mai betranu, dice, mei copii,
hai se pocnimu una neamtiului si se-i ceremu in
gluma-in-adinsu 5000 fr., că-ci ori ne lecuimu de
elu, ori ilu tundemu. Ei bine, se ne limpedimu! I
spunu englesului. Englesulu nu glumesce, scăte si
le numera 5000 fr. si inca 10—20 fr. de aldamasiu.

      Trăba-i făcută. Copii, dice mosiu Toaderu. Am'
prinsu pe neamtiu. — Ai prinsu pe tatarulu, mosiu
Toadere!

  , Banii in căteva septemani nu mai suntu, s’au
macinatu pe gaure, căte vediute căte nevediute. E n-
glesulu inse a remasu. Englesulu isi face .in
prundu o fabrica, si fiendu-ca sătenii nu sciu se
lucre, si elu nu are pofta se-i’deprindă, dar nici să-
tenii nu voru se se bage asia curendu slugi la unu
nu sciu de pe unde, in fabrica ’si aduce lucratori
d’ai lui, englesi său de alto neamu.

      Se punemu că in cei d’antaiu 5 ani englesulu
cu prunduju, mai cu nisce locuri de magazine, cu
mai nisce coltiuri de pădure, nisce înfundați.re pe
unde nici paserea nu ambla, englesulu inse^ va sci
se amble, cumpera cu bani grei vreo 100 juguri de
pamentu, in alti vreo 10 ani fabricantulu si ămenii
ce se tienu de elu pucinu căte pucinu mai cumpera
vreo 150 juguri, de acf incolo punemu ca totu la
căte 7 ani cumpera acei străini totu cu a trei’a parte
mai multu, că păna acf, păna candu in fine vechii
locuitori in multu vreo 100 ani se pomenu că totu
pamentulu a trecutu dein man’a loru in mani străine,
si satulu a incetatu de a mai fi romanescu!

     Acumu se se scăle sfatosulu de mosiu Toderu

— 105 —


    .,e intre in satu, s’ar minună că nu mai aude nici
j lelea Nutia, de nana Mariutia, fbra de nisce po-
cituri că Raslaigh, Thornton, Dongal, larvie, Vang-
han, s£u pdte Frohlich, Schmidt, Wagner, Schlosser,
Fichen, Marichen, Catrinchen s. a.

      Mosiu Toderu va trebui se se intdrne de voia
de nevoia er in mormentu. Pentru elu nu mai este
locu, si-l’a vendutu.

      Acdsta socotdla li se va pară la multi esagerata.
Dar se vedemu.

      Nu mai multu, fora cu vreo 20 ani mai inainte,
nu se audia că cutare sdu cutare dein satu si-a beutu
mosi’a, că pe cutare l’a indatoritu unu jidanu, unu
precupetiu cu bani, cu beutura, cu tabacu, cu ca-
rnete la carnete, păna candu i sa vendutu mosi’a,
ori 2—3 pamenturi mane, 4—10 poimane, păna in
fine si cas’a.

      Acumu inse audimu de acestea si le vedemu
chiaru cu ochii.

(Va urma.)



Nr. 93-1873.

        Procesu verbale

luatu in siedinti’a ordinaria a comitet, asoc. trans. tienuta in 8.
Aprile c. n. 1873 sub presidiulu dlui vicepresied. Iac. Bologa,
fiendu de facia domnii membrii Pav. Dunc’a, E. Macelariu, Bar.
Ursu, I. Hannia, I. Tulbasiu, I⁻ V. Rusu, Vis. Romanu, Const
Stezariu, dr. Dem. Racuciu si loanu Cretiu.

      § 30.        Dn. cassariu presentdza conspectulu de-
spre perceptiunile si erogatiunile asoc. dela siedinti’a
comitetului dein 4. Martiu a. c. păna la siedinti’a
presente. Dein acestu conspectu se vede, cumu-că
in restempulu numitu s’au incassatu 317 fr. 95 cr.
si s’au erogatu 555 fr. 8 cr. (Nr. prot. ag. 91, 1873.)

      Spre scientia.

      § 31.        Totu dn. cassariu presentdza conspectulu
despre starea fondului academiei pre tempulu acestei
siedintie. Dein amentitulu conspectu resulta, cumu-
că fonduiu academiei are in proprietatea sa 9603 fr.
37 cr. (Nr. prot. ag. 92, 1873.)

  ' Spre scientia.

      § 32.        In nexu cu conspectulu cassei de sub
§ 30 se raportdza in specialu, despre banii in curși
la fonduiu asociat, dela siedinti’a comitetului dein 4.
Martiu a. c. păna la siedinti’a presente, si anume:

      a)      că tacse de membrii ord. au incursu 85 fr.
(Nr. prot. 58, 74, 76, 78, 83 si 89, 1873.)

      b)      că ajutoria, collecte si pentru un’a diploma
au incursu 39 fr. 43 cr. (Nr. prot. 76, 1873.)

      c)      că prenumeratiuni la Transilvani’a 26 fr. (Nr.
prot. 58, 73, 77, 83 si 89, 1873.)

      d)      că procente obvenitdrie cu 1. Aprilie a. c.
după obligațiunile drumului de feru, au incursu 167
fr. 47 cr. (Nr. 80, 1873.)

      Spre scientia.

      § 33.        In nexu cu conspectulu de sub §. 31
se raportdza in specialu despre banii incursi la fon-


duiu academiei dela siedinti’a comit, dein 4. Martiu
a. c. păna la siedinti’a presente, si anume:

     a)       că oferte si colecte au incursu 97 fr. 50 cr.
(Nr. prot. ag. 61, 68, 74 si 76, 1873.)

     b)       că venitu dela un’a representatiune teatrale
data dein partea tenerimei romane studidse dein Clu-
siu, in favdrea fondului academiei, au incursu 16 fr.
(Nr. prot. ag. 61, 1873.)

     c)       că procente obvenitdrie cu 1. Aprilie a. c.
după couponii prioritatiloru dela drumulu de feru au
incursu 11 fr. 18 cr. (Nr. 80, 1873.)

     Spre scientia.

     § 34.         Se presentdza documentele de progresu
pre sem. La. scol. 187% dela următorii stipendiati
ai asoc.

     a)       testimoniale scolastece pe sem. I. dela Nic.
Neamtiu, studente in a VIL clase la gimnasiulu de
stătu de aici, cu calculi de precelentia si eminentia,
si dela Ioane Pamfilie, stud. in a V. clase la scdl’a
reale de aici, cu calcula gen. de prim’a clase. (Nr.
prot. 62, 1873.)

     b)       testimoniulu scol, pre sem. I. alu lui Aureliu
lechimu, studente in a VII. clase la gimnasiulu dein
Alb’a-luli’a cu calculi de precelentia. (Nr. 69, 1873.)

     c)       testimoniale despre colocuiele susutienute pre .
sem. I. an. scol, curente dein partea tenerului Ioane
Baiulescu, ascultatoriu de technica la universitatea
dein Gratiu, cu resultatu bunu si forte bunu. (Nr.
72, 1873.)

     d)       testimoniale despre colocuiele susutienute cu
resultatu eminente dein partea tenerului Petru Dehe-
lianu, ascultatoriu de filosofia la universitatea dein
Gratiu. (Nr. 85, 1873); in fine

     e)       testimoniulu tenerului Elia Danila, ascultatoriu
de drepturi la universitatea dein Pest’a, carele in de-
cursulu sem. I. a. scol, curente, a documentatu pro-
gresu bunu. (Nr. 90, 1873.)

     Se iea spre plăcută scientia.

     § 35.         Comitetulu reuniunei pentru cunoscienti’a
patriei (Vaterlandskunde) oferdza pre sdm’a biblio-
tecei asoc. căte 1 essemplariu dein operele „Archiv
des Vereines fiir siebenb. Landeskunde" tom. X. bros.
2 si 3, si Jahresbericht pre 187 l/₂. (Nr. 64, 1873.)

     Operele dăruite se primescu pre langa recuno-
scientia protocolaria, si se predau dlui bibliotecariu
spre a se petrece in registrulu cartiloru asoc.

     § 36.         Direcțiunea despart, cerc, alu Devei (VI.)
așterne protocolulu adun. cerc, constituante, tienute
la Dev’a in 24. Fauru a. c.

     Dein amentitulu prptocolu intre alte afaceri cu-
rente, resulta urmatdriele:

     a)       că s’au inscrisu mai multi membrii ordinari
noui (p. III.)

     b)       că s’au alesu subcomit. despart, in persdnele
urmatoriloru domni: Ioane Papiu protop. că directoriu,
Alecsiu Olariu, Ioane Candrea, Georgie Nicdr’a, Avr.
Pecurariu, Georgie Nandr’a si luliu Bardosi că mem-
brii subcomitetului (p. V. si VI.)


17

— 106 —


     c) că s’au tienutu cu acea ocasiune un’a diser-
tatiune: „despre midiuldcele progresarei poporului
românu, “ compusa de Teodoru Petrisioru, profesoriu
preparandiale substitutu, si cetită in adunare de pre-
parandulu Vasilie Onegasiu (p. IX.) (Nr. prot. 65,
1873.)

     Se decide a i-se rescrie amentitei direcțiuni,


cumu-că lucrările amentitei adunari gen. cerc, se iau
spre plăcută scientia, dr in speciale,

      ad a) se i-se rescrie, cumu-că diplomele pentru
nouii membrii ord. se voru espedă, indata-ce, con-
formu §lui 6 p. dein statute, se voru administră ta-
csele prescrise.

      ad b) membrii subcomitetului se aproba.

      ad c) domnulu auctoriu alu disertatiunei susumen-
tionate, se se poftdsca a-si tramite operatulu seu celu
interesante, spre publicare in fdi’a asoc.

      § 37.   Dn. propriet................................



      § 38.        Stipendiatulu asoc. Pintea Ternaveanu,
ascultatoriu de silvicultura la Mariabrunn, cere a i-se
accordă unu ajutoriu sdu celu pucinu unu impru-
mutu de 100 fr. (Nr. prot. ag. 70, 1873.)

      Se decide a i-se rescrie amentitului suplicante,
cumu-că, dupace comitetulu nu pote trece preste bu-
getulu preliminată dein partea adunarei gen., cererei
respective dein astu motivu, pre langa cea mai buna
voientia, nu pdte satisface; cu tdte aceste, cererea
respectiva o va recomendă dein parte’si prossimei a-
dunarei gen. si totu-odata in proiectulu seu de bu-
getu, pre anulu scolastecu viitoriu, va fi după po-
tentia, cu considerare la redicarea stipendialoru, a-
mesuratu impregiurariloru actuali.

      § 39.        Dirdbtiunea despart, cerc, alu Brasiovu-
lui (I.) așterne protocolulu siedintiei subcomitetului
dein ⁴/ₜ₆ Martiu a. c. deinpreuna cu sum’a de 13 fr.
50 cr. (alatura si § 32.)

      Dein cestiunatulu protocolu resulta, cumu-că sub-
comitetulu in amentit’a siedintia, intre alte afaceri cu-
rente, a determinatu loculu si tempulu adunarei gen.
cerc., si anume: in Satulu-lungu la 25. Martiu a. c.
st. v., si totu-odata a emisu provocări zeldse pentru
a se face collecte in favdrea fondului asoc. (p. 16.)
Merita inse distincta amentire conclusulu subcomite-
tului, relativu la esmiterea unei comisiuni, cu însăr-
cinarea de a elaboră păna la prossim’a adunare cerc,
unu proiectu pentru formarea unei insociri de cum-
petare in contra beuturiloru spiritudse (p. 17.) (Nr.
prot. ag. 74, 1873.)

      Se iea spre plăcută scientia.

      § 40.        Magistratulu cetatienescu si scaunale alu
Sibiiului, prin indorsatulu dein 13. Martiu a. c. Nr.
2012 aduce la cunoscientia, cumu-că inalt. ministeriu
reg. ung. prin emisulu dein 6. Martiu a. c. Nr. 2740
la cererea acestui comitetu dein 25. Sept. 1871 Nr.
211, a resolvitu, cumu-că nouii membrii ordinari,
acceptati in adunarea gen. a asociat, dela Fagarasiu


dein 1871, si anume: domnii Georgie Ghimbasia
profesoriu in Barladu, Georgie Giuvelc’a, advocat
in Bucuresci, Nicolae Crapellianu, prof. in Ploiesci,
si Radu C. Paterlagianu, advocatu in Ploiesci, nu se
potu aprobă, dein motivulu, că păna acumu nu s’au
distinsu pre campulu scientieloru si alu literaturei.
(Nr. prot. 75, 1875.)

     Se decide a se procură dela inclitulu magistrata,
o copia vidimata dein tecstulu amentitului emisu mi-
nisteriale, si totu-odata la tempulu seu, a se aduce
la .cunoscientia adunarei gen. acăsta impregiurare.

     § 41.       Societatea de lectura a tenerimei dela in-
stitutulu teologicu archi-diecesanu dein Sibiiu, cere
a i-se dă gratis, căte unu essemplariu dein Transil-
vani’a. (Nr. prot. ag. 79, 1873.)

     Se decide a i-se dă amentitei societăți, căte unu
essemplariu gratis dein Transilvani’a, atătu pre anii
trecuti dela prim’a apparere a numitei foi, cătu si de
pre anulu curente.

     § 42.       Dn. locot. primariu in Bistritia, Frumosu,
arata, cumu-că inca in luniu 1872 s’au fostu facutu
o collecta in favdrea fondului academiei, la carea a
contribuitu atătu domni’a sa, cătu si alti cătiva ofi-
ciri, si ca cu tdte aceste, păna acumu acea colecta
n’a vediut’o publicata in diuariele romane.

     Dupace amentit’a colecta s’a admanuatu domnu-
lui cancelistu dela oficiulu edile dein Bistritia, Pan-
tilimonu Pecurariu, face întrebare, ddca aceea colecta
a ajunsu la loculu distinatiunei?

     In necsu cu aceste, secretariulu raportdza, cumu-
că după cercetările făcute, atătu in protocolulu co-
mitetului, cătu si alu cassei, colect’a numita (sum’a nu
se indigitdza) păna acumu n’a incursu la acestu co-
mitetu. (Nr. prot. 82, 1873.)

     Se decide, că colectoriulu asociat, dein Bistritia
dn. protop. Alecsandru Silasi, se se poftdsca a se
pune in relatiune cu domnulu, caruia i-s’a predatu
desu amentit’a colecta, si despre resultatu a raportă
incdce. Totu-odata despre acdsta dispositiune se se
incunoscientieze si domnulu locot. primariu, Frumosu.

     § 43.        Direcțiunea despart cerc, dein Simleulu
Silvaniei, cere a i-se tramite 20 essemplaria dein rfc-
gulamentulu asoc. (Nr. 71, 1873).

     Secre       t. II. raportdza, cumu-că inca in 19. Martiu
a. c. i-s’âu tramisu numitei direcțiuni essemplariale
cerute.

     Se iea spre scientia.

     § 44.       Dn. protopopu si directorii! despart, cerc.
L, Ioane Petricu, pre langa comitiv’a dein 18. Martiu
a. c. Nr 18, așterne dechiaratiunea comitetului in-
fientiatu in Brasiovu pentru redicarea monumentului
lui Andreiu Muresianu.

     Dein dechiaratiunea amentitului comitetu dein
19. Martiu a. c. resulta, cumu-că acela voiesce a rea-
lisă ide’a proiectata dela densulu si incuvenentiata de
adunarea romaniloru fruntași dein Brasiovu. Aceea
idea inse este, că cu incetulu se adune unu fondu,
dein carele se se redice in numele laureatului poetu,

— 107' —


unu monumentu materiala si altuia morala natiunalu,
adeca: o statua si unu internatu pentru copii
seraci delu scdlele dein Brasiovu.

     Se intreba comitetulu centrale, ddca consemte
cu Brasiovenii, că monumentulu se se redice in loculu
acela? (Nr. prot. 84, 1873.)

     Se decide a se rescrie, cumu-că acestu comitete
in principiu saluta cu cea mai viua plăcere, nobila
si salutari’a idea a comitetului cestiunatu, si a frun-
tasiloru romani dein Brasiovu, relativa la eternisarea
memoriei laureatului poetu natiunale, si dein parte-si
nu va lipsi a conlucră, după potentia, in interesulu
concentrare! poteriloru active naționali spre scopulu
comunu.

     Gestiunea dein alin. 2 inse se va substerne la
tempulu seu, spre decidere adunarei gen. a asociat,
transilvane.

     Cu tdte aceste, acestu comitetu dorindu a satis-
face conclusului adunarei gen. a asoc. tienute la Sa-
besiu in 5—6. Augustu 1872 p. XII. lit. d) se șemte
datoria a pofti si cu asta ocasiune pre amentitulu
comitetu, că se benevoidsca a dă deslucirile cerute
despre cele intreprense păna acumu in interesulu
scopului indigitatu, si anume, in cătu pentru starea
actuale a fondului respectivii, ceea ce cu atătu se
doresce mai tare, cu cătu că aici se pastrddia o su-
musidra (preste 200 fr.) totu spre acelu scopu.

     § 45.         Secret. II. referdza asupra scrisdrei dlui
Alecsandru Bach, prin carea dsa aratandu, că după
1. Maiu a. c. are se absenteze pre tempu mai înde-
lungata de acasa, isi dă dimisiunea dein postulu de
scriitoriu in cancelari’a asociat, ce l’a portatu păna
acumu, si se rdga a i-se primi dimisiunea. (Nr. prot.
ag. 86, 1873.)

     In legătură cu amentit’a scrisdria, ddto dein 7.
Aprilie a. c. dn. vicepresiedinte aduce la cunoscientia,
cumu-că» susu-numitulu domnu astadi i-ar fi insinuatu
verbala, că ’si retrage dimisiunea, si cumu-că densulu
— vicepresiedintele — nu e neci decumu in contra
remanerei numitului scriitoriu in servitiulu seu de
păna acumu.

     După aedsta notificare dn. vicepresiedinte de-
chiara, că nu se pdte impartasf la desbaterea si de-
ciderea acestui obiecta, si asia cedendu presidiulu
dlui consiliariu gnb, Pavelu Dunc’a, se departa dein
localulu siedintiei.

     Comitetulu inse sub presidiulu susu-amentitului
domnu continuandu firulu agendeloru sale, ia la per-
tractare Gestiunea dimisiunarei dlui Alecs. Bach dein
postulu de scriitoriu, si după discusiuni seridse, —
la propunerea dlui secretariu fin. Ioane Tulbasiu, —
se află indemnatu cu unanimitate de voturi, — afbra
singura numai de votulu dlui protop. Ioane Hannia,
carele dein motive fundate s’au „abstienutu dela vo-
tare in asta cestiune — a decide, că dimisiunea a-
mentitulni domnu dein postulu de scriitoriu se pri-
mesce, fora privire la revocarea verbale, carea dein
mai multe pnvintie nu se pdte luă in consideratiune,


si inca dein datulu de astadi; si totu-odata presidiu-
lui i-se concrede a implinf numai decătu postulu de
scriitoriu, devenitu astfeliu vacante, prin alta indi-
viduu aptu, că afacerile scripturistice ale asoc. se nu
sufere scădere.

      § 46.        Dn. bibliotecariu Ioane Cretiu amesuratu
insarcinarei primite in siedinti’a comitetului dein 4.
Martin a. c. Nr. 57' raportăza, cumu-că a ingrigitu
că actele si operile asoc. destinate pentru espositiu-
nea universale, se se espedeze la loculu destinatiunei.
Totu-odata presentandu doue conturi despre spesele
avute cu legarea si pachetarea respectiveloru acte,
cere a se asemnă esolvirea aceloru conturi, sunatdrie
despre 7 -fr. 40 cr. (Nr. 67 si 81, 1873.)

      Conturile respective se transpunu secret. II spre
a se essolvl dein cuantulu preliminată de adunarea
gen. pentru trebuintiele cancelariei asoc.

      Verificarea acestui procesu verbale se concrede
domniloru membrii: Dunc’a, Bar. Ursu si Macelariu.

      Sibiiu, datulu că mai susu.

lacobu Bologa,                           I. V. Rusu,

       vicepres.                              secret. II.

     S’a cetită si verificata, Sibiia 10. Aprilie 1873.

Ursu. P. Dunc’a. E. Macelariu.



Ad Nr. 93 -1873.

Publicarea contribuiriloru incurse
pentru fondulu academiei de drepturi romane pre tempulu dela
20. Martin păna la 8. Aprilie 1873.

      I. Prin dn. loanu Petricu, protopopu gr. or. in Brasiovu.

      Dela domnii: Ioane Popescu, parochu in Cernatulu infer.
40 cr. Georgie Gerariu, epitropu iu Cernatulu infer. 1 fr. G.
Matheiu, epitropu in Cernatulu super. 20 cr. Vidua Michailu
Matheiu, morarăsa in Cernatulu sup. 1 fr. Vid. Andveiu Schiopu,
morarăsa in Cernatulu sup. 40 cr. Vid, losifu Matheiu, mora-
resa in Cernatulu sup. 50 cr. Sum’a 3 fr. 50 cr.

      II, Prin direcțiunea despart, cerc. II. alu Fagarasiului.

      Dela dn. Ioane Florea, asesoriu la scaunulu orfan, in Fa-
garasiu 10 fr. (Că I. raia dein obligațiunea dein ⁸/₂₀. Fauru
1872 sunatăria despre 50 fr.)

      III.       Prin dn. profesoriu in Blasiu, Ioane M. Moldovanu,
s’au tramesu că oferte adunate in favărea fondului academiei
prin staruinti’a dlui protop. ala Siomfaleului, Ioane Copacianu
sutnusidr’a de 18 fr.

      Sibiiu, in 8. Aprilie 1873.

Dela secret, asoc. trans.



Ad Nr. 93-1873.

        Publicarea baniloru incursi

la fondulu asociatiunei trans. dela 20. Martiu păna Ia siedinti’a
                comitetului dein 8. Aprilie a. c.

      I.       Prin direcțiunea despart, cerc, alu Brasiovului (I.) s’au
tramesu, si anume:

      Dela domnii: Bartolomeiu Baiulescu, parochu in Brasiovu,
tacs’a de membru ord. pre 187'/₂ 5 fr. Stefanu Rusu, jude reg.
in Brasiovu, tacs’a de m. ord. pre 186³/₄ 5 fr.

      II.      Prin du. Nicolae Cipu, cassariulu comitetului despart,
cerc. (II.) alu Fagarasiului s’au tramesu:

      Dela domnii: Georgie Popu Grideanu, pretore in Vistea

— '108 —


infer., tacs’a de tn. ord. pre 187% 5 fr. Aaronu Deosusianu,
advocatu in Fagarasiu, tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fr. Petru
Popu, vice notariu in Fagarasiu, tacs’a de m. ord. pre 187'/₂
5 fr. Georgie Macaveiu, cancelistu jud. in Siercai’a, 'tacs’a de
m, ord. pre 187 % 5 fr. Bucuru Negrilla, pretore in Fagarasiu,
tacs’a de m ord. pre 187% 5 fr, Nicolae Recsey, revisore
district, in Fagarasiu, tacs’a de tn. ord. pre 187% 5 fr. Alecs.
Micu, vicariu foraneu in Fagarasiu, tacs’a de tn. ord. pre 187%
5 fr. Vas. Popu, propriei, in Fagarasiu. tacs’a de m. ord. pre
187’/₂ 5 fr. Moise Branisce, archivariu scaun, in Cincu mare,
tacs’a de m. ord. nou pre 187% si pentru diploma 6 fr. —
Că tacsa de m. ajutatoriu dela domnii: Alecsiu Onitiu, subjude
regiu in Cincu mare 1 fr. Ioane Grecu, parochu gr. or. in Nou-
statu 1 fr. Ioane Mihu, parochu gr. or. in Calboru 1 fr. loach.
Pereu, parochu gr. or. in Verdu 1 fr. luonu Regnăla, invetiat.
gr. or. in Siarosiu 1 fr. Ignatiu Mandocia, parochu gr. or. in
Cinculu mare 1 fr. Achimu Candea gojmanu in Verdu 1 fr.
Teod. Balanu, parochu gr. cath. in Cinculu mare 1 fr. Georgie
Capritia, parochu gr. or. in Selistatu 1 fr. — Câ oferte: dela
domnii Gregorie Pototzky, negutiatoriu in Cinculu mare 2 fr.
Mari’a Branisce dein Cinculu mare 1 fr. Rafir’a Bastea, preo-
tdsa in Cinculu mare 80 cr. Moise Stengu, juratu in Cinculu
mare 40 cr. Moise Cristea, jude com. iu Calboru 2 fr. Co-
mun’a Boholtiu 1 fr. luonu Bastea, economu in Cinculu mare
50 cr. Mari’a Bastea, economa in Cinculu mare 20 cr. Moise
Buitanu, economu in Cinculu mare 40 cr. Vas. Timofte, econ.
in Cinculu mare 40 cr. Rafir’a Timofte, economa in Cinculu
mare 70 cr. Comun’a politica Cinculu maro 5 fr. loachimu
Cocosiu, parochu gr. or. in Santu-Martinu 40 cr. Mich. Zay,
oratoriu in Cinculu mare 1 fr. Titu Lazaru, parochu gr. or. in
Bruinu 30 cr. Comun’a basericdsca gr. or. in Ghierdealu 1 fr.
Savin’a Balanu, preotdsa in Cinculu mare 50 cr. Ioane Stanciu,
invetiatoriu gr. or. in Bruinu 20 cr. Comun’a basericesca gr.
or. in Cinculu mare 2 fr. 55 cr. Vilhelmu Metz, percept. reg.
in Cinculu mare 1 fr. Ioane Comsia, econ. in Cinculu mare
10 cr. losifu Seeman, notariu in Cinculu mare 1 fr. Ioane
Gergely, econ. in Gherdealu 10 cr. Mari’a Verdea, econdma in
Cinculu mare 4 cr. Teodoru Christu, invetiat. in Siulumberg
25 cr. Elen’a Papu, negutiatordsa in Fagarasiu 2 fr. Epitropi’a
gr. or. dein Cinculu mare 16 cr. Pav. Siandru, econ. in Cin-
culu mare 10 cr. Ioane Rusu, invetiat. gr. or. in Santu-Martinu
20 cr. Florea Rusu, epitropu gr. or. in Santu-Martinu 10 cr.
Nicolae Potoru, econ. in Santu-Martinu 10 cr. Georgie Govn’a,
comerc. in Brasiovu 50 cr. Moise Candea, parochu gr. cath. in
Calboru 40 cr. lacobu Cornea, parochu gr. cath in Barentu
50 cr. Nicolae Munteanu, econ. in Mergindealu 10 cr. Nic.
Mondocea, econ. in Cinculu mare 20 cr. Nic. Siandru, econ. in
Cinculu mare 3 cr. Nic. Garea, economu in Barentu 10 cr.
Achimu Ganea, economu in Barentu 10 cr. Franciscu Cabdebo,
negutiatoriu in Cinculu mare 2 fr.

      Sum’a: 84 fl. 43 cr. v. a.

      Obs. Dein sum’a incursa pentru fondulu asoc. s’au re-
tienutu pentru bugetulu despartiementului resp. aprobatu de
comitetulu centrale in 4. Martiu a. c. sumusior’a de 38 fr.
43 cr.

      III.       Dela dn. advocatu in Zelau, dr. Ioane Nechita tacs’a
de membru ord. pre 187% si 187% 10 fr.

      IV.        Dela dn. protop. alu Losiardului, Sim. Bocsi’a tacs’a
de membru ord. pre 187 % 5 fr.

      V.        Dela dn. consiliariu de finantia in pens., Petru Mânu,
tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fr.

      Sibiiu, 8. Aprilie 1873.

                                Dela secret, asoc. trans.


CONVOCARE.

     In adunarea cercuale ordin, a despartiement. II
(distr. Fagarasiului, scaunulu Cohalmului si Cincului
mare) alu asociatiunei trans. rom. pentru literatura
rom. si cultur’a poporului rom., decursă in 11. Fauru
a. c. la Cincu mare, s’a fostu decisu, câ prossim’a
adunare gen. straordinaria se se tiena in 18. Maiu
1873 c. n. la Zer nes ci.

     Deci in tendrea acestui conclusu si urmarea §
10 dein regulamentulu respectiva, se invita prin ace-
sta, cu deosebire membrii despartiementului, a par-
ticipă in diu’a amentita la siedintiele adun, memorate.

     Subcomitetulu despart. II. alu asociatiunei trans.
romane etc.

    Fagarasiu in 6. Aprile 1873.

Alecsandru Micu,                Petru Popu,

directore.                    notariu.



        Bibliografia.

    Citimu in Trompet’a Carpatiloru:

     S’a pusu sub tipariu si preste pucinu va aparea
una dein operile cele mai interesante pentru biseric’a
romana orthodocsa:

     TRIUMFULU CREȘTINISMULUI si Dictio-
nariu lu Salvatoriloru crestinatatii, de preo-
tulu Gregorie Musceleanu.

     Neobosit’a staruintia a auctoriului, indelungatulu
tempu ce a consumatu cu studiulu mai tuturora car-
tiloru bisericesci spre isbutirea alcătuirii acestei ’ inte-
resante opere, marele ei interesu ce presentă sub tdte
raporturile pentru biseric’a orthodocsa, si mai cu
sdma pentru biseric’a orthodocsa romana, ne inddînna
s’o recomandamu cu denadinsulu tuturora româniloru.

     De asta-data neobositulu preotu Greg. Musce-
leanu, ar merita fbra contestare, incuragiare nu nu-
mai dein partea gubernului, dera dein a tuturora ro-
maniloru, facbndu a se imprascia in tdta tidr’a oper’a
sa plina de morala creștina, basata pre istori’a si
faptele bisericei romane.

     Stringîmdu fratiesce man’a destinsului preotu
romanu dein tdta ânim’a de fericita inspiratiune ce
a avutu, oramu dein sufletu a vedea ck ilu urmddia
pre calea acdsta si alti preoți romani. •

     Numai astufeliu se va potea consolida credinti’a,
moral’a si virtutea in noi, care singure aru face con-
solidarea neamului nostru.



      fjKXT⁵' Dein caus’a absentiei mai îndelungate a
redactoriului in străinătate, Nr. 10 va esf numai in
una cdla, apoi inse Nr. 11 se va da in 2 cdle, prin
urmare dd. abonati nu voru perde nimicu.

Red.


Editoriu si provedletoriu: Comitetulu, — Redactoriu fi. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’» Romer & Kamuer.