-------------- Acesta f6ia ese ’VX ] cate 3 c61e pe luna | si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru netnembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 t gtflbenu cu porto P⁰SleL TRANSILVANI’A. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. fir «gw w ‘ Abonameutulu se face numai pe cate l^anu intregu. Se abonedia la Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- c lectori. wk -----------:---- \pₜ 8, Brasiovu 15. Aprilie 1873. Alllllll VI. Sumariu: loanu Corvinu do Huneddr’a. (Urmare.) — loanu Buteanu, unttlu dein martirii dela 1849. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Espositiunea universale dela Vien’a. — Stichuri. — Post’a Redactlunei. loanu Corvinu de Hunedor’a, originea, genealogi’a, faptele sale im- mortali. (Urmare.) Unii scriptori voliescu a sci, că in an. 1438 Vladu IL domnulu Munteniei ar fi condusu pe turci in Transilvani’a, si inca in urmarea unei promissiuni Mîe făcuse densulu lui Muradu sultanului de atunci. Inse acestu episodu dein iistori’a aceloru afli mai este inca atătu de confusu, in cătu va fi fărte bene, că se fimu cu reserva mare in dejudecarea dateloru isto- rice dein acelea tempuri; pentrucă totu aceli istorici adaoga, că sultanulu ne fiendu indestulatu cu resul- tatele invasiunei dein Transilvani’a, s’a maniatu reu pe Vladu, si apucandu’lu la se-ne, ilu aruncase in prin- săre, de unde nu l’a lasgtu, păna ce nu ’ia datu ■ sei. Hammer dic^-cfc.'sH&fev Georgie Brapcpviciu despotulu Serviei, cătu. si Vladu ÎL Dracula luasera porunca dela sultanulu, că se insociăsca pe Aii (nu pe Mezet, cumu dicu unii) in Transilvani’a. Mai bene ar fi, dăca scriptorii ma- giari si sasi aru recuuăsce si mărturisi, precumu si făcu unii mai cu conscientia, că ungurii, că Ungari’a preste totu si anume aristoctati’a cea mare, nu nu- mai că nu ingrijiă intru nimicu de apararea statului in contra turciloru, dara inca isi batea jocu de re- gele, candu acesta le cerea că se ăsa la ăste cu banderiele loru preste fruntariele tierei. Preste frun- tarie hu esimu, esi Maiestatea ta, că de aceea esci rege, respundea oligarchii inganfati, dara poltroni. Chiaru in urmarea acestei invasiuni Desideriu vodă*) alu tierei rusinatu si amaritu de bajocur’a ce pățise, midiuloci confiscarea averiloru dela cătiva aristocrati, carii in locu se ăsa in contra turciloru, au sters’o la sanetăs’a, ascundienduse cine scie pe -unde, in fun- dulu tierei. Intre acestea impregiurari vediendu regele Al- bertu cumplitulu pețiculu, ce araerintiă lui si statului dein partea turciloru, a cautatu că se afle pe barbatii celi mai devotati, cei mai prudenti, mai energiosi, mai eroici, spre a’i denumi de comandanți si totu- *) Desideriu, nu Dionisiu. Dezso si Dănes in unguresce sunt duoe nume differite. una-data administratori ai tienuturiloru espuse Ia in- vasiunile turcesci. Aceli barbati au fostu ambii frați loanu Cor vin u, fiii ai vlachului Voicu, adeca pe romanesce, ai romanului Lnpulu dela Hunedor’a. Asia Albertu denumi pe frații loanu Corvinu de bani in Bșnatulu Se velinului prin diplom’a sa dein a. 14-19. A si fostu necessitate imperativa că se se ia mesuri prompte si decisive in contra osmaniloru. Sultanulu adeca irritatu de Isacu-bei, precumu spune si Hammer, atătu in contra domnului Munteniei, cătu si in contra lui Georgie Brancoviciu domnulu Ser- biei, au inceputu ărasi a concentra trupe asupra loru. Georgie vediendu marele pericolu, spoliatu si păna atunci de parte mare a tierei sale, aduna si elu dste si victualii in cetateh Semendri'a, ăra apararea lui o concrede filiului seu celui mai mare anume Grigorie, si apoi elu cu alu duoilea filiu alu seu La- K8ru si cu avuția fărte mare se retrage in Ungari’a, unde possedea căteva dominie, la care a mai adaosu si regele Albertu donatiunea ce’i facă daijdu’i ceta- tiui’a Siri’a (Vilăgos) cu apertinentiele sale. In ace- lasiu tempu frații loanu Corvinu că generări si acumu bani ai Severinului, au adunatu căta ăste numai au potutu, au simtitu inse necessitatea de a cere suc- cursu si dela unguri. Inse regele Albertu era dusu dein Ungari’a, ăra consiliarii sei dela Bud’a tandalea dilele si lunile fbra nici-unu folosu. Asia Corvinii respingea invasiunile numai cu romanii si cu serbii de prin pregiuru. In fine Albertu vene la Bud’a, in Maiu 1439 conchiama dieta, inchiaie cu oligarchi’a unu feliu de conventiune despre successiune la tronu si confirma nenumeratele pjivilegiuri ale aristocra- ției*) ; ăra apoi se iau mesuri de insurrectiune, inse numai pentru casulu, dăca tuțcii s’aru apropia in adeveru de hotarale Ungariei. Re vede că acei ămeni pe atunci inca totu nu pricepea nici atăta, că celu care siede in Bud’a, nu păte se dărma in liniște de fric’a unui inemicu vigorosu care domina in Belgra- dulu serbescu, săa cumu ii dicea ei, Alba graeca. De acf incolo chiaru si regele Albertu, de altu-men- trea omu blandu, cu merite si dreptu, dara lipsitu de energia, portă cea mai mare grija, că se incaree pe soci’a sa Elisaveta cu mulțime de avutii, donan- *) los. Teleki tom. I. pag- 126. 14 — 86 — du’i asia dicundu tienuturi întregi, fortaretie, cetati si alte venituri. Abia se închise diet’a unguresca in Bud’a, si membrii ei abia ajunseră pe la casele loru, pre candu a si venitu soirea, că sultanulu Muradu ar fi trecutu cu 130 mii de ostasi riulu Morava in Serbi’a si ar fi impresuratu cetatea Semendri’a sdu Spendero- vi’a, Senderovia ori Smedrovaru, precumu o numescu scriptorii greci si latini, dra ungurii Szendro. Gri- gorie Brancoviciu, filiu alu lui Georgie, apară cetatea in contra turciloru cu mare devotamentu si barbatfa, sperandu pe fia-care di, că tata-seu carele mersese la regele Albertu, ii va veni in ajutoriu cu dstea un- guresca. Dara <5stea unguriloru se adună fdrte in- cetu si cu mare greutate. Nobilimea cea mai numerăsa, inse asuprita si împilata, voliă se arunce tdta greu- tatea si periculele acelui bellu turcescu numai pe ma- gnații, pe aristocratii cei avnti si potenti, carii avea de unde plati soldati; magnații drasi așteptă si pretendea, . că regele Albertu si Georgie Brancoviciu se adune numai ei dste si se o scdta in contra turciloru*). In aceleași dile dta că in Bohemi’a drasi se incense bellu civile si religioșii. Asia Albertu nu potea spera nici de acolo vreuna ajutoriu. Preste acestea elu in ca- litatea sa de imperatu mai avea se se amestece chiaru fbra voli’a sa inca si in certele contrapapiloru si ale conciliului dela Basili’a. Dein Germani’a inca nu potea aștepta nici-unu ajutoriu, pentrucă acea tiera pe a- tunci inca era sfasiiata in partite nenumerate, locui- torii înnebuniți cu totulu prin certele religidse, dra de poterea turciloru nu avea de locu idea. ' ’ In fine totuși Albertu venf abia in luliu 1439 împreuna cu soci’a sa dela Bud’a spre riulu Tisa, unde se adună dstea; acolo inse află tdte lucrurile in disordine infricosiata, cumu si lipsa mare de spi- ritu militariu. Cumu era elu se dsa cu asemenea dste nedisciplinata si reu aprovisionata in contra tur- ciloru? In 29. luliu regele si regin’a veniseră la Se- gedinu, unde au stătu aprdpe duoe septemani, dra de acolo au trecutu pe la Cabalu si Salancamenu la Titelu, unde se află pe la inceputulu lunei Septembre. Dela loculu acesta regele Albertu constrinse pe tira- nulu episcopu Georgie Ldpes dein Transilvani’a prin unu deeretu, că se nu mai cutedie a se oppune la migratiunea libera a tieganiloru. Albertu adeca vedea bene, că nu era tempulu de a irrita si inversiuna pe po- poru inca si mai tare, decătu fusese elu inversiunatu si amaritu păna atunci; episcopulu inse nu vedea, si ’si facea de capu, precumu se va cundsce mai la vale. Asia dara Semendri’a nu dobendf ajutoriu dela unguri neci păna in Septembre. La reulu acesta se mai adaose inca si alta blastematfa mare, că Irin’a < Cantacusinu soci’a lui Georgie Brancoviciu, grdea avara si rapace, in locu de a conserva victualile pentru aparatorii acelei cetati, le vendea pe bani scumpi la locuitorii celi mai avuti. Urmarea fu, că ostasii in ultim’a desperati une cercă se’si stempere fdmea cu obiecte de cele mai scărnave, dra unii în- cepuseră se’si rddia si carnea de pe mani. Intre a- celea impregiurari adeveratu funeste Grigorie Bran- coviciu se vedih necessitatu a capitula sub condi- ă tiune, că defensoriloru acelei cetati se nu li se in- 1 temple nici-unu reu. Unii scriptori inse voliescu a i sci, că Muradu sub pretestu că duoi fiii ai lui Georgie, ; adeca Grigorie si Stefanu, stau in corespondentia se- creta cu tata-seu, le-a scosu ochii si apoi ia tramisu in essiliu in Asi’a*). Insemnamu că acești filii ai lui Georgie era cumnati cu Muradu, caruia Georgie ’i dedese pe fiic’a sa Mar’a de soefa, sdu mai dreptu, în sensu christianu, de concubina, precumu au fostu introdusa grecii bisantini mai de inainte usulu spur- cata si umilitoriu de a’si da dein fiicele, sororile si nepdtele loru candu pe una candu pe alt’a in hare- mulu sultaniloru si ala pasiloru, pentru că cu a- cestu modu se cumpere pacea efemera si umbr’a de independentia de joi păna mai apoi. Păna la atăta?* degradaseră grecii bisantini religiunea si demnitatea familiiloru celoru mai de frunte. Pe greci ii imitara t bulgarii si serbii spre perirea loru. Dupace regele Albertu receph tristulu nunciu despre caderea Semendriei, stete cu dstea sa in di- strictulu Titelu. Acea dste adeca abia era in numeru ) de douedieci si patru de mii. Toti scriptorii con- tempurani șpunu despre Albertu, că era unu barbatu, pre cătu de blaiidu si omenosu, pe atăta si curagiosu in casa de periculu. Atunci inse elu trebui se vddia, că numai cu dste de 24 mii nu are ce cauta in con- tra unei poteri turcesci, care era de patru sdu si de cinci ori mai numerdsa decătu a lui. Cu tdte ace- stea bătălii mai mici nu s’au potutu evita, pentrucă acumu turcii începuseră a trece si preste Danubiu in cete, strabatendu inainte pe territoriulu Ungariei pro- prie. Se pare inse cu sultanulu Muradu pe atunci inca nu aflase cu cale a cerca de-adreptulu subjuga- rea Ungariei; asia elu dela Semendri’a se intdrse iute spre cetatea Novoberdo, bogata de metalle, apoi , ocupandu-o lovf dreptu in Bosnia, unde obligă pe i regele Tvartko la tributu annuale de 25 de mii > galbini. După acdsta Murad mai subjugă căteva di- ; stricte dein Serbi’a si se reintdrse la Adrianopole. ■; Pre candu turcii subjugă si impilă barbatesce / giuru impregiuru, ungurii se certă in castrele loru, S dra altii strigă in contra regelui, că ce’i mai tiene pe acea căldură mare in castre, se’i lase pe la ca- sele loru, că dea turcii s’au departatu, nu mai vina spre Ungari’a, dra intr’aceea se încinsese si disen- teri’a (ânim’a cea rea) intre trupe, era si mare lipsa । de victualii. Cătiva magnați deșertară dein castre. *) Jos. Teleki Hunyadiak kora tom. I. inca recunoscu a- cestu adeveru fora picu de reserva. *) HammerPurgstall Geschichte des Osmanischen Reiches tom. I. cartea 13. — 87 — Essemplulu acelora infectă spiritele. In aceleași mo- mente se lățise si faim’a că vinu turcii. Se nasce si una revolta asia de periculăsa, in cătu unii soldati cutediara a intra inca si in localulu unde dormea regin’a*). De-odata se aude strigata spaimentatoriu ungurescu: A farkas, a farkas! că si cumu ai striga romanesce: Eca lupulu, ăca lupulu. Acestu strigata „a farkas, a farkas¹¹ era la magiari unu semnalu tradiționale, de a fugi de inainte^ inemicijoru care in catrau, cu limb’a scăsa, cu căzuta ruptii."" Acelu semnalu de spaima le remasese magiariloru că dein traditiune, dein dilele regelui Colomanu (An. 1095 —1114), de candu luasera una bataia infricosiata in Russi’a dela cumanii comandati de unulu Monock, care predisese la ai sei victori’a dein urletulu lupi- loru. Se vede că cu acea ocasiune cumanii taliandu barbatesce la unguri, le strigă mereu: Ve mananca lupii !**) Tăta ăstea unguresca s’a respanditu că fa- rin’a orbului, remanendu numai una trupa mica de 6000 (siese mii) impregiurulu regelui cu căti-va frun- tași ai tierei, carii nici chiaru facia cu acea revolta si cu acea frica panica***) ungurăsca nu’si perdusera curagiulu, avusera si ambițiunea nobile de a defende persăn’a regelui si a reginei cu ori-ce pretiu. Intre acei barbati bravi si curagiosi se numera la loculu antaiu Michailu Orszăg, magiaru, Stefanu de Roz- gony, slavacu, si cei duoi frați loanu Corvinu de Hunedăra. Se vede că acești duoi frați au facutu regelui si reginei inca si cu acea ocasiune mari ser- vitie, precumu le făcuseră si mai inainte, ceea se se cunăsce dein unele diplome de donatiune, prin care * li se dau comupele rurali Madaras, Tawankoth, Za- batka, Halas, Chewzapa, opidulu Morsina (Marginea) si districtulu regescu Ikus****). După acelu desastru regele Albertu desperandu cu totulu de a’si mai potea intregf armat’a pe acelu anu, ruinele ei le asiediă in căteva cetati, certi apoi ărasi ajutoriu dela magnații căti nu era de plăca- fuga, pentrucă incai in anulu ce urmă, adeca 1440, se păta esf in contra tufciloru. Georgie Brancoviciu, domnulu Serbiei, remane fugariu pe*pamentu, ne mai ajutata de nimeni, se trage in An ti vâri, singur’a cetate ce’i mai remasese; turcii inse nu’lu lașa neci acolo in pace, Georgie trece la Ragus’a cu tăta averea sa, care facea circa* */₂ millionu de galbini. Turcii ilu ceru si dela ragusani, carii de frica ’lu scotu dein cetatea loru. Asia Georgie se reintărce ărasi *) Exînde cum essent hostes in propingvo, difugerunt Hun- gari, Albertumque regem cum paucis dimiserunt, qui vix evasit. Tanta inordinatio ibi fuit, ut etiam ad lectum regine jacentis Hungari irent. Fejăr Codex diplom. II. pag. 853 etc **) După Turoczi Part. IV. cap. 27, Hormayr, Engel, Fessler, los. Teleki. ***) Panica dela Semidieulu mitliologicu Panu, despre care se credea câ spari’a pe dmeni, candu se arata prin codrii si in locuri singuratece. ****) Scriemu acestea nume asia, precumu se afla iu do- cumente. la Ungari’a. unde se pune de nou sub protectiunea lui Albertu. Acestea fatalitati. ale lui Georgie Bran- coviciu avemu se le tienemu mente, pentrucă ele au trasu in urm’a loru pe altele mai multe, care au in- fluentiatu si asupra tieriloru năstre. Se mai ob'ser- vamu, că in acelea tempuri venea multi șerbi de se asiediă in Banatu si mai in susu cătra Aradu. Intr’aceea Albertu pe langa alte calamitati ce avuse nu numai cu ungurii, ci si cu clerulu catolicii, cu socra-sa Barbar’a, cu bohemii si cu nemții, dedese si in morbulu disenteriei, de care a suferitu mai multu tempu, fără a se pune in asternutu, ăra fiendu- că avea si ferbentieli, elu mancă la pepeni, că se’si astempere setea, prin urmare morbulu crescea si mai tare. Desperatu de viătia, se cerb la Vien’a, la lo- culu nascerei sale, de care dorea fărte; inse dela Neszmăly nu a potutu merge mai departe. Aici a cerutu că se’si faca testamentulu pentru socia, duoe fiice, An’a si Elisabet’a, si pentru fetulu pe care’lu portă regin’a in pântece. Sciendu elu că soci’a sa era femeia că cele mai multe, nepotentiăsa, ne-apta, de a lupta in nesce tempuri atătu de. fatali, de si ea altu-mentrea era destăpta si fărte onesta, ăra nu pre- cumu fusese mam’a ei, constitui unu tutoratu, pe care’lu compuse dein trei ungureni, trei bohemi, duoi austriaci si unulu dein Prag’a, adeca noue inși. Acelu tutoratu său epitropfa avea se stea sub controll’a re- ginei si a celui mai betranu principe dein cas’a au- striaca. După acestea Albertu mori totu la Neszmăly in 27. Oct. 1439, ăra corpulu seu se strămută la Alb’a-regele, in contra ultimei sale volientie, de a se imormenta. la Vien’a. (Va Urma.) loanu Buteanu, unulu dein martirii dela 1849. In 7. Maiu 1849 au cadiutu in Abrudu prin tradare spurcata mai multi romani fruntași in manile unuia deintre cei mai furioși comandanți unguresci, anume Hatvani. Intre acei romani de frunte au fostu si advocatii Dobra si loanu,Buteanu. In aceeași dl Hatvani taliă cu man'â” sa, cumu amu dice in prim’a furia, pe unu locuitoriu anume Crisianutiu dela Rosii’a. Acesta fu semnalu datu insurgentiloru spre a taliă, inpusca, spendiura si spolia totu ce era romanescu, adeca curatu asiă, precumu facea odeniăra turcii candu calcă vreo tiăra său vreunii tienutu alu cresti- niloru. Numai pe acești duoi advocati Hatvani ii tienh sub custodia păna a duo’a di. Intr’aceea se incepă batali’a cea crunta. In 8. Maiu Hatvani p.use de impuscă pe Dobra, ăra pe Buteanu ilu aruncă in fără, si in 10. Maiu demanăti’a candu s’a retrasu dein Abrudu, ilu duse cu se-ne, apoi după aduo’a batalia ilu spendiură la losasiu, adeca tocma la fruntaria intre Ungari’a propria si intre comitatulu Aradu, in 23,„Maiu 1849. loanu Iluteanu fusese pe atunci ad- ministratoriu alu comitatului Zarandu, pusu in acea '-------"............. ' ...~ '.... 14* — 88 — calitate prin br. Ant. Puchner, generariu comandante si commissariu plenipotente imperatescu in marele principatu alu Transilvaniei, dra de cătra comitetulu nostru naționale i se conferise prefectur’a bellica in aceiasiu tienutu. In momentele dein urma loanu Bu- teanu apucă a dice acestea cuvente memorabili: „Eu moriu linistitu, pentrucă mdrtea mea este resbunata de ajunsu prin cele duoe bătălii crunte, pe care le- au castigatu romanii asupra magiariloru la Abrudu*). Cuvente caracteristice pentru marimea sufletului si pentru sanctitatea causei pe care o aparase Buteanu alaturea cu ceilalți frați ai sei de arme. Intocma asia morise si protopopulu septuagenariu Turcu dela Catin’a in furcile dela Clusiu, cu singur’a differentia, că elu inca nu potuse dice: sunt satisfacutu, sunt resbunatu, ci a fostu in stare numai de a’si esprime dorinti’a: Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor. In anulu trecutu romanii dein munții apuseni si anume cei dein comitatulu ^ZarandLu_au.^sexhato...șj. memori’a lui loanu Buteanu^ Fdrte bene au facutu, sacra datoria au implinitu. Numele lui Buteanu me- rita că se fia conservata in memori’a si in istori’a ndstra pentru totu-deauna. Palestr’a pre care a tre- cutu elu, fusese, ce e dreptu, scurta, dara valdrea intrinseca a fapteloru sale a fostu cu atătu mai mare, ceea ce se va vedea inca si dein unele date biogra- fice, pe care le primiramu dela man’a unuia deintre collegii sei, adeca dela dn. Eliseiu I. Armatu, fostu prefectu alu unei legiuni de dste romandsca infien- tiata in Octobre 1848. Dn. Armatu dupace făcuse cunoscintia intima cu repausatulu intru fericire Bu- teanu, isi insemnă intre altele, inca si urmatdriele schitie biografice ale lui. După mine, dice dn. E. I. Armatu, toti apără- torii causei ndstre celei sacre dela anii 1848 et 1849, fia fostu cu arm’a, sdu cu pen’a, sdu cu poterea graiului viu, an fostu tramisi atunci dela Ddieu, in spirati de spiritulu santU; dara vocatiunea mai mul- tora dein ei s’ar fi potutu prevedd si inainte de ca- tastrofele aniloru 1848. Gazet’a si Fdi’a dtale pre- parase pe generatiunea ndstra, care urmă immediatu după dv., nu numai prin lectura căta le-ai potutu intende, ci si prin îndemnarea neîncetata ce le-ati datu, că se citdsca si in alte limbi, se se prepare, că voru veni tempuri grele, se nu ne afle neprepa- rati, precumu au aflata pe parentii si moșii dv. anii 1790—1815. In a. 1847 venise in ajutoriu dn. Bim. Cipariu cu Organulu laminarei, care era nu- mai simbure sanetosu. Noi junii citeamu, si fiendu că sciamu bene, că pe cerbicea dvdstra apasă cen- sura grea, ne invetiaseramu a citi si p’intre linii. Asia, de si numai in preascurtulu periodu de diece ani, adeca dela 1838 de candu ai inceputu dta, dara generatiunea ndstra totu se preparase binisioru pen- *) Vedi si raportulu lui lancu in Romanen der osterrei- chischen Monarchie fasciclulu II. pag. 35—48. tru tempuri grele, si ddca simtiamu vreo lipsa fdrte mare; aceea era pucin’a cundscere a armeloru, si lips a totala de esperie.ntia si praxe pe terrenulu p o- li t i cu. Dara amiculu meu loanu Buteanu n’au fostu avutu parte nici macaru de atăta preparatiuue, de căta ne folosiseramu noi cei dein Transilvani’a. Vo- | catiunea lui că se apere sant’a ndstra causa, a fostu inspiratiune immediata, fora altu concursu omenescu. Agerulu de mente si multu meritatulu protopopu Si- mionu Balintu cunoscuse acdsta in Buteanu indata ' dein Aprile 1848, pre candu aflandune la pop’a dein Tiiru, ne dise celoru carii eramu de facia: „Sciti voi cine este Buteanu? Elu este unulu deintre cei ce au) chiamare apostolica, unulu deintre genii romanis-/ mului.“ famili’a, Buteanu este una J^in.....cele mai vechi familii nobili' romanesci, ramurita in comitatulu Ma- ramurasiu si in districtulu Cetatei-de pdtra; dara pre- cumu sciti, in acelea parti ale^Utîg'ariei familiile ro- manesci sunt espuse fdrte tare la desnationalisare, dein care causa si esu dein ele mulțime de renegati, incependu dela famili’a baroniloru Stoica păna in classea cea dein urma ce se numesce nobili armalisti. In acelea tienuturi baseric’a inca nu apara pe romani de renegatiune. Acestu Buteanu alu nostru a remasu romanu că prin unu feliu de minune. Elu remasese de micu orfan u de mama. Tata-seu casatorinduse a duo’a-dra, alunecă a’si luă de socfa pe una ungurdica # nobile si fdrte inganfata. Dein acea di limb’a ro- mandsca fu essilata dein cas’a si famili’a lui Buteanu, precumu se intempla acesta mai in țdte cașurile, in • care romani „civilisati“ dein Ardealu sdu dein Un- gari’a iau de socia pe vreo ungurdica. Mai toti acei barbati ajungn sub pantofu, dra limb’a loru materna necumu se o mai cultive in familia, dar’ abia cutddia a o mai vorbi cu sierbitorii, că-ci sufere urechile ddmnei. Intr’aceea tata-seu dedese pe loanu Buteanu in gimnasiu, de nu me insielu"', la Careji-mari. Aflan- duse B. in atrei’a classe gimnasiâle, in una de dile professoriulu, unu calugaru catolicu, esplicase unu periodu interessante dein istori’a Romei cu mare zelu | si talentu. In acelea minute Buteanu rapitu de a- J tătea imagini măreție si modelle' de virtuti civili re- j publicane, se scolă in susu, fbra se scia ce face. , * Atunci professoriulu ilu apucă de scurtu si’lu întrebă că ce vrea. lunisiorulu B. se reculege si respunde: i Voliam se sciu, ddca se mai afla cineva in lume dein acei dmeni mari ai Romei. ] Professoriulu plecandu capulu dise: j Mai sunteti .... voi ... . românii. * Atunci B. cadiendu că una machina pe banca sa, inceph a se pipat, ddca este elii sdu cineva, ddca ddrme si visddia, sdu că aude aievea unu asemenea respunsu. Elu nu mai audise in scurt’a sa vidtia nici-odata nimicu despre originea romaniloru. „Se pdte un’a că acdsta? Nu cumuva calugarulu acesta — 89 — isi bate jocu de mene si de toti romanii? Acești ro- mani subjugati si decadiuti se fia veniti dein Itali’a, descendenti ai anticilojru Romani?¹¹ — Frementatu de acestea întrebări, jo|ferulu indata ce est dein scdla, se amestecă p’intre alti romani, păna ce dede preste unii mai inaintati in etate, cari’i spuseră că profes- soriulu calugaru adeverulu vorbise, si că cine mai scie, nu cumuva si acelu calugaru va fi unulu deintre acei romani, carii că se'scape de iobagfa, au inve- tiatu la scdla, apoi că se nu fia necessitati a se re- intdrce ărasi la robi’a, se tragu la căte una mona- |steria, fia de ce confessiune va fi, numai că se’si j câștige unu adapostu. Tdte bunătățile lumei nu aru fi produsu in tenerulu sufletu atăta bucuria, atăta mandria si ambițiune, căta a produsu informatiunea, : că in venele daco-romaniloru inca totu mai cercu- lădia sânge de alu Grachiloru, Scipioniloru, de alu legionariloru imperatesci etc. Ducăndu-se junele Buteanu pe vacatiune a casa, pretense dela tata-seu cu multa fervdre, că se’lu dea undeva la scdle de acelea, in care se invătia si limb’a romanăsca, adeca seu la Blasiu, său la B e i u s i u, căci altu gimnasiu romanescu nu mai era nicairi t in totu coprinsulu imperiului. Urmarea fu, că mama- I sa vitrega ’lu luă la persecutiune, Jăa„. tațahsgu ilu ț luă si’Ju dusetocma la Agramu in capitala Croației, pentrucă se’lu scape de „romano-mania." Dara cal- lile Provedentiei sunt ascunse. Intre anii 1840—5 valurile politice începuseră se agitedie si pe croati in modu estraordinariu si se’i faca a lua positiune defensiva fdrte pronunciata in contra fanatismului magiaru. In una de dile de vacatiune studentele Buteanu vede in piatia unu conflucsu de dmeni, dra in midiulocu duoi preoți teneri, deintre carii unulu vorbea adunarei in duoe. limbi, cu multa elocentia si cu superioritate de scientia si spiritu. Preoții plăca spre allea, lumea după ei; dara in fine preoții se desfăcu de dmeni si se asiădia pe una banca. Te- nerulu B. trece pe dein dosulu bancei, ii aude vor- bindu in limb’a romanăsca, pe care inse elu nu o mai intielegea. „Ve rogu domniloru că se nu ve cadia cu greu întrebarea mea: Ce limba vorbiti dvd- stra?“ „Noi vorbimu limb’a ndstra materna, limb’a ro- manăsca," fu respunsulu. „Eu inca sunt romanu, si dorinti’a de a’mi in- vetia limb’a materna, m’a essilatu aici." > La acăsta unulu deintre preoți ilu imbratiosiă; idupa aceea ’i spuseră că ei sunt clerici dela Blasiu, jtramisi la universitatea dein Vien’a, că se’si continue studiulu, si că fiendu vacatiune, au venitu, cumu se dicea, ih esperientia, că se cundsca si Croati’a. Acei clerici ’iau tramisu apoi si ceva cârti romanesci că se se ajute la invetiarea limbei. îmi pare fdrte reu, că am uitatu in care anu se intemplase acăsta. Pre candu absolvise B. gimnasiulu, manifesta- tiunile Croatiloru in contra dietei unguresci începu- seră se insufle grija mare. Vediendu acestea junele B., incepă se creda că tdte popdrale nemagiare voru' face totu că croatii. Intr’o di întrebă pe unu pro- fessoriu, că unde au romanii capitala loru, său vre- unu locu, in care se fia mai multi barbati de scientia. „La Blasiu in Transilvani’a sunt scdle mari roma- nesci, cu mai multi barbati invetiati, de unde ar potă se ăsa ceva si pentru romani,“ fu respunsulu. Audiendu acestea B., indata după essamenulu celu dein urma de văra ia chart’a in mana si cauta unde este Blasiulu, după aceea plăca inainte pe cale pe carare spre Banatu, unde trage ihai totu la preoți. Unulu dein acei preoți ilu intrăba, că ce cauta la Blasiu. B. ii spune cu canddre tenerăsca. Preotulu ii replica: Vei pati reu la Blasiu. — De ce? — Pentrucă nu scii romanesce, si blasianii sunt romani infocati, ei nu vorbescu alta limba, de cătu Gumai romanesce; te voru lua de spionu. Acea conversatiune a lui B. cu acelu preotu ii insuflă mare grija si planul tăta ndptea, cumu se se presente in Blasiu, că se nu fia maltratatu. In finej se decise a merge si a le vorbi blasianiloru numai latinesce, a le spune totu ce făcu croatii, si ai pro-, vocă se faca si ei asia. In fine Buteanu ajunge la Blasiu, unde inse afla numai cătiva canonici si siepte său optu professori, că-ci fiendu vacatiune, altii mai esisera si prin tiăra, ăra aceia carii remasera pe locu, după ocupatiunile loru preparative esia dein monasteria de căte duoe ori pe di la preamblare, mai cu sama duoi căte duoi. Intr’o di B. ese inainte la vreo duoi profes- sori, că se Ie spună cu cea mai mare naivitate sco- pulu venirei sale, că adeca voliesce se le faca pro- paganda despre ceea ce a vediutu elu in Croati’a, si se’i invetie, cumu se scape de robi’a ungurăsca. Se intielege, că professorii ilu lasara in drumu. Dara B. nu se descuragiă, aduo’a di ărasi le tienti calea si ărasi incepii se’i dascalăsca cu mare focu, păna ce unii dein professori incepura se prepuna că nu ’iar fi la locu scaunulu mintei; unulu inse, ceva mai în- aintata in etate, ilu chiamă la locuinti’a sa si ’lu în- trebă că ce voliesce, si că se’i vorbăsca unguresce, dăca’si pdte respica ideile mai bene. Bietulu teneru tienti professoriului blasianu una lectiune lunga si înfocata, ăra acela ’lu ascultă cu patientia rara, apoi ii dise: Filiulu meu, tăte sunt bune si frumdse, căte ai invetiatu dela croati, afla inse că positiunea ndstra si tdte impregiurarile ndstre differu fdrte multu de ale croatiloru. Differenti’a principale este, că croatii voru se conserve aceea ce au păna astadi, dein contra noi romanii avemu se ne re- castigumu cele răpite dein secuii. Va veni inse tempulu si pentru noi; elu nici nu este asia departe. Se’lu asteptamu preparandune in liniște. Era ’ dta dăca vrei se reintri in sinulu natiunei ndstre si se’i fii in adeveru folositoriu, du-te la Pest a, invătia legile, că noi avemu fdrte măre trebuintia de legisti; dara se’ti inveti si limb’a materna perfectu, că-ci — 90 — ddca vrei se ajuți romaniloru, trebue neaparatu se le vorbesci in limb’a loru. / i Acelu professoriu care a datu lui Buteanu acea !lectiune, a fostu repausatulu loanu Rusu, profes- soriu de istori’a generale, auctoriu alu Icdnei pamen- tului, omu inaltu, blandu si dulce la vorba, carele inca studiase candu-va Ia facultatea Vienei. Petrunsu de acea invetiatura intieldpta si suava, I. Buteanu merse la Pest’a, absolvi drepturile, după aceea se facil practreairtey sdu cumu le dicu in Ungari’a, ju- rassoriu, la comitatulu Maramurasiu. Acolo inse o patf fdrte reu cu romanismulu seu, că de duoe-ori fu inca si arestatu, dra tata-seu atătu de multu s’au amaritu asupra lui, in cătu l’a d e s m o s tei» i t u. In fine B. era p’aci se’si pdrda vidtia in Maramurasiu, de unde a scapatu numai câ prin urechile acului, mai alesu de furi’a renegatiloru. Descuragiatu de una lupta atătu de inegale, fugindu deintre adversarii sei, se stracură pe tăcute păna in munții apuseni, unde a fostu inbratiosiatu mai alesu de protopopulu Sim. Balintu dela Rosii’a si de amicii acestuia, cari’i aju- tara câ se deschidă in Abrudu cancellarfa de advo- catura, unde apoi avă si ocasiune de a’si invetia bine limb’a materna, pe care la loculu nascerei sale nu a fostu prin potintia se o invetie. Acestea date le sciu dein insasi narațiunea ne- uitatului meu amicu, si te rogu domnule redactoriu, câ se le aduci dta in legătură cu ceealalta parte a vietiei sale si se le asiedi la loculu loru, eu E. I. Armatu. Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemâny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Urmare.) 1447. — C. D. T. III. p. 152. Estrasu dein unu testamentu alu unui aristocratu de frunte, anume Nicolae filiu alu lui Apa (Apafi), dein care se vede, câ essistea unu feliu de regulamentu seu normativu, carele aci se numesce Regestrum, prin care se regulaseră relatiunile feu- dali intre boieri si tierani, privilegiati si poporu. In adeveru, urma de nrbariu'*). In testamento Nicolai filii Apa d,e Nagyfalu de anno 1447. haec leguntur: „Item committimus, quod pro censu annuali Jobbagiones nostros, ultra regestrum *) infestări seu aggravari non praesummatur. Item Almakerek debet solvere LX. florenos auri. Item Rudal, et Ujfalu¹ ²) XL. florenos auri. Item Hondorf, et Ernye XI flore- nos auri. Item Ofalu³) XI. florenos auri. Item Biden 1 *) Ce pecatu câ au peritu asemenea documente! Cumu ’iB’ar mai potea cunosce dein ele, câ poporulu cadiuse in amara ’.sierbitute numai prin fortia tiranica si prin mari insielatiuni. *) Vestigîum Urbarii. ²) Szăsz Ujfalu in Alba Sup. ³) i. e. Ujfalu Ctt. Doboca. (Bodon), et Encs XXXII, florenos auri. Item Apaszto, et Decheu (Decse) XII florenos auri, absque illis, quamdiu Jobbagionum aliquorum libertas exple- buntur.“ w • 1447. Dein acestu documentu aflamu, câ pe atunci in Transil- vani’a era duoi vaivodi si trei vicevaivodi. Se pare inse, câ in acelu anu vaivodi petrecea in afora si anume in Ungari’a. Cei trei v. vaivodi publica tierei duoe acte, dein care aflamu câ iobagii carii nu numai potea suferi tiraniile boieriloru fugea si caută scapare pe la cetali, oppide (orasie), pe la moșiile re- gești seu ale statului si ale lui loanu Corvinu, care pe atunci era gubernatoriu alu Ungariei. Aristocratii desperati, tramisera deputatiane la Ungari’a că se căra ajutoriulu aristocratiloru de acolo. In adeveru câ oligarchi’a ungurena, impinsa firesce de identitatea intercsseloru, se amestecă in acesta afacere curatu transilvana si „commitu⁸ vaivodiloru ca se lirnitedie migra- tiunea. Intocma in acestu intielesu provoca si Nicolae vodă pe cei trei vicevaivodi, că se constringa pe tierani a se reintorce la domnii loru naturali (naturales Dominos). Acestea acte isi afla esplicatiunea loru prea bene in evenimentele si in anarchi’a cea îndelungata dein acelea tempuri*). Marcus de Herepe, ac Georgius de Bala, si Ste- phanus de Janusy Vice Vajvodae Transilvani. Nobi- libus viris Comitibus, et Judicibtts nobilium quorum- runque Comitatuum harum partium Transylvanarum, sslutem cum honore. Noveritis, quod nobis in Octa- vis festi B. Georgii M. una cum partium Transilva- narnm nobilibus nobiscum in judicio existentibns, Ladislaus filius Benedicti de . . . et Ladislaus filius Thord. de Csân nuncii, ut pută dictorum nobilium earumdem partium Transilvanarum de medio Prae- latorum, Baronum, ot Nobilium procerum Regni Hun- gariae Universorum ad nos reversi, quasdam duas literas, unam . . . Praelatorum, Baronum, Nobilium et Procerum Regni Hungariae Universorum, et aliam Magnifici Nicolai de Ujlak, inter ceteros honorum Vajvodae Transilvani Domini noștri metuendi, om- nino patentei⁻ emanatas, Nostrum, et jam dictorum Nobilium earumdem partium Transilvanarum pro- duxerunt in conspectum, quarum primae, videlicet praeattactorum Praelatorum Baronum, Nobilium, et Procerum Regni Hungariae Universorum verbalis continentia sequitur hoc modo: „Praelati, Barones, et Ppoceres Regni Hungariae Universi. Magnificis Dominis, Nikolao de Ujlak, ac ‘Emerico de Pelseuth Vajvode Transilvaniensibus, vel ipsorum Vice-Vajvodis Salutem et favorem. Exponi- tur nobis pro parte, et iu persona universorum No- bilium et Partium Transilvanarum praedictorum valde querulose, quo modo nonnulli forent, ex Jobbagioni- bus ipsorum, qui non obtenta.licenția, justisque ter- ragiis non depositis, nec eorum solitis debitis. perso- lutis, ad Civitates, Districtus, Possessiones, et loca Camerarum Regalium, simul cum omnibus bonis, et rebus se conferre consvevissent moraturi, et dum ex | *) Acestu documentu inca nu l’amu vediutu publicata până «acilea. Red. — 91 — parte talium ipsi Nobiles judicium, et justitiam, eos- demque ad priora eorum habitacula remitti debere postularent, nec judicium et justiția impenderetur ex parte eorumdem, sed ueqne ad priora eorum habita- cula remitterentur, et cum, juxta Regni consvetudi- nem nullus Jobbagionum absque obtenta licenția, justique terragii depositione, ac caeterorum solitorum debitorum persolutione, ad aliorum Possessiones se conferre valeat moraturus. quod si factum fuerit quo- quomodo, ex tune tales jobbagiones remitti tenean- tur, per eorum abductores cum gravaminibus in ta- libus competentiis. Igitur rogamus vos, et commit- timus nihilominus, quatenus receptis praesentibus, a modo in antea omnes tales Jobbagiones, qui ut prae- fertur, non obtenta licenția, justoque terragio non deposito, nec eorum solitis debitis persolutis, ad Ci- vitates, Districtus, Possessiones, ac loco Camerarum Regalium se contulerunt moraturi, rursus ipsis nobi- libus eosdem cum Universis rebus ipsorum remittere, et ex parte eorum merum judicium, et debitae justitiae- complementum exhibere et impendere velitis ac de- beatis, aliud non facturi. Praesentibus perlectis mani- bus exhibitbrum restitutis.) Datum Budae feria tertia proxima post Dominicani Ramispalmarum a. Domini 1447.“ Secundae vero similiter praelibati magnifici Ni- colai Vajvodae Transilvani Domini Noștri metuendi Literae tenor est: „Nos Nicolaus de Uylok inter caetera Vajvoda Transilvanul, et Banus Machoviensis. Vobis Egregiis Marco de Herepe, et Stephano de Janusy, ac Geor- gio de Bala Vice-Vajvodis nostris Transilvaniensibus Salutem cum dilectione. Conquerulantibus nobis La- dislao Thordasy, et altero Ladislao filio Benedicti ambasiatoribus Transilvaniensibus, quod ad Civitates, Oppida, et Bona Camerarum Regalium, et quaslibet alias Possessiones quorumcunque, sive Magnifici Do- mini Johannis Gubernatoris, seu aliorum Nobilium, vel Possessionatorum Regni, nonnulli Jobbagiones per Saltum, non obtenta licenția, furtive recessissent, in contemptum communis justitiae, per quemlibet conservarentur, et retinerentur, quamobrem vobis firmiter praecipiendo committimus, aliud nequaquam habere volentes, quatenus omnes, et singulos Jobba- giones Nobilium Transilvaniensium, qui, ut, sicut praefertur, furtive, non obtenta licenția de faciebus possessionum recessissent, nostra in persona, et au- thoritate, vobis in hac parte attributa, mediante, ad pristina eorum habitacula reduci compellere, et ad- stringere debeatis, quod si per vos facere nequirit, ex tune facultate, et........Transilvaniae ad regre- diendum et revertendum ad pristinos eorum veros, et naturales Dominos compellere debeatis, et secus in praemissis nullatenus facere praesummatis. Prae- sentibus perlectis denuo exhibentibus restitutis. Da- tum Budae in Dominica Ramispalmarum a. Domini 1447.“ .... Nos una cum praenotatis nobilibus dicta- rum partium Transilvanarum omnes et singulos tales, et hujusmodi jobbagiones quocumcunque Nobilium et alterius cujusvis status possessionatorum Bonorum, ad quascunque Civitates, Oppida, Possessiones et Villas, seu loca Camerarum modo praetensato fur- tive recessissent, simul' cum eorum rebus et bonis per eorumdem Civitatum, Oppidorum, Possessionum, et villarum, ac ... . Judices, et Juratos extrad. et ad pristina eorum loca, et habitacula rursus remitti facere deb.........decr . . . vobis serie .... quis . . . contra universos tales Jobbagiones, cum cunctis ipsorum rebus, et bonis in medio Vice-Vajvodarum quocunque loci . . refert extrădare, et ad praedicta eorum loca, et habitacula rursus remittere debeatis, certificau ... ut si quispiam eorum hujusmodi com- missionem, et mandatum saepe notatorum Praelatorum, Baronum, Nobilium, et Procerum Regni Hungariae, Universorum . . . Domini Noștri Vajvodae refutan. . et vilipen. hujusmodi Jobbagiones extrădare nollenfy aut non curarent, ex tune de nostra congregationd cum primo fienda nos universis praeattactarum par- tium Transilvanarum, Nobilium, juxta commissionem antelati Domini Noștri Vajvodae praemissam .... ad observationem hujusmodi mandatorum, non sine eorum damnis arctius compellemus, volentes nihil- ominus ut Domini et Nobiles hujusmodi Jobbagionum, sicut praefertur furtive recessorum per se . . . eorum in personis, aut eorum Villici seu Kenezy tertio se super eo, quod tales Jobbagiones de jam notatis eorum Possessionibus, non habita licenția, neque justo ter- ragio deposito, sed furtive recessissent, Juramentum praestare debeant, et teneantur. Datum Thordae duo- decimo die Octavarum festi B. Georgii Mârtyr. prae- dicto a. D. 1447. Copia in Coli. Ms. Comite Szekelyiana Biblio- thecae Collegii Reformatorum Claudiopolit. T. VI. p. 279. — ' . . Item Copia in Bibliotheca N. Enyediensi inter Ms. Josephi Benkd in Folio sub titulo. Col. Benk. Docum. Varia Voi. V. p. 134. 1447. App. D. Tr. T. V. Mandatu statutoriu alu lui loanu Corvinu. In positiunea sa inalta de gubernatoriu alu a Ungariei, loanu Corvinu de Hune- ddr’a avendu dreptulu dea face donatiuni, seu si de a confirma pe donatari in possessiunile loru, in casulu de facia se intempla acesta cu familiile romanesci Candea si Candresiu dela Suseni dein comitatulu Huneddrei, pe care Ie asiedia in possessiunea câtoruva comune si parti de comune, precumu Stâ-Mari’a, câ oppidu (orasiu) regescu, Totea, Paclisi’a, Galați, Carnesci, Fi- zesci, Podei seu Poderei*). *) In acesta diploma erasi intempinamu mai multe nume de familii nobilitarie romanesci de acelea, dein care unii indi- vid! sunt numiti in casulu de facia seu câ foști possessori ai vreunei parii de mosiia, seu că comissari ori martori la intro- ductiunea seu installarea donatariloru, ori-si că reclamanti, asia Dragoslavu, Radula Voicu, Vladu dein comun’a Ciula, Stefanu dela Oștrov’a, loanu dela Riusioru, Gregorie, totu *de acolo, Moga Bucuru, Saracenu de Sub-Cetate ce se dice si Orlea, Danu, — 92 — Joannis de Hunyad mandatum statutorium pro Joanne filio Kende, nec non Kende filio Kende, item Ladislao Kenderes, et Nicolao filiis ejusdem Joannis Kende de Malomviz super Boldogasszonyfalva, Tetb- falva, Poklisia, Galatz e. c. t. in Comitatu Hunyad. Joannes de Hunyad Regni Hungariae Guberna- tor etc. Honorabili Capitulo Ecclesiae Albensis Tran- sylvanae salutem et honorem.— Cum nos gratia retributionis vicissitudine bene mer. respondere cu- pientes illis potissime, qui se opera, et consilio in agendis hujus Regni negotiis pervigiles atque solli- citos reddiderint. Consideratis itaque multimodis fide- • litatibus, et fidelium obsequiorum continuatis meritis, cunctis complăcem virtuosisque gestis egregiorum Jo- annis filii quondam Kende, nec non Kende filii Kende, item Ladislai Kenderes, et Nicolai fîliprum praefati Joannis Kende de Malomviz, quibus ipsi sacrae Re- gni Hungariae Coronae, et expost nobis, in pleris- que locis, et temporibus opportunis, exercituumque tam Regalium, quam nostrorum plura vice motorum expeditionibus studuerint complacere, Oppidnm Re- gale Boldogasszonyfalva vocatum, simul cum foro annuali, et telonio nec non possessionibus Thyteo- falva item medietatem possessionis Kernyes, nec non similiter medietatem possessionis Poklise, praeterea quartam partem possessionis Fyzeth, ac similiter quar- tam partem possessionis Galatz, et portionem pos- sessionariam in possessione Pogyer, quae Dragozlao, et Radul Wak dicti de Kernyest . . . sed per Jus Regiuni, quod nune in eadem. ad Sacram Coronam fore perhibetur, in Comitatu Hunyadiensi, inque Di- strictu Hatzeg, cum cunctis ejusdem, et ipsarum uti- litatibus, et pertinentiis quibuslibet, eisdem, Joanni, et aliis super dictis, ipsorumque heredibus, et poste- ritatibus universis, vigore aliarum literarum nostra- rum donationalium exinde confectarum in perpetuum duxerimus conferen. velimusque ipsos per nostrum, et vestrum homines, in Dominium ipsius et eorum- dem legitime facere introduci; super quo fidelitatem vestram presentibus requirimus diligenter, eidemque fidelități committimus, quatenus vestrum mittatis ho- Vlaicu etc. Despre unele nume nu poli sci de ce origine se fia, pentrucă concipientii acestoru specii de acte publice fiendu pe acelea tempuri mai totu călugări, veniti in tienuturile roma- nesci cine mai scie dein ce tieri, si fiendu ei de diverse natio- nalitati si limbi, differindu prin urmare si audiulu loru de au- diulu romanescu, ne avendu nici ortografia anumita pentru cu- ventele romanesci, adessea schimossia cuventele, in câtu nici celu mai ageru filologu nu mai scie ce se alega dein trensele. Mai adaoge aceea ce dein partea nostra amu observata adessea și pole câ vomu mai repeți acelu adeveru, că mulțime de cu- vente si nomenclature curatu romanesci se traducea, prefăcea, Bcaimbâ inadensu, pentru că se nu li se mai cunosca urm’a; ^alte-ori se intemplâ totu asemenea dein ignorantia grosa, pen- , trucă de ess. cumu sunt si magiarii, invetia forte greu alta limba. In acelasiu tempu se vede, cumu prin usulu limbei sla- vone deincolo de Carpati, adeca in Munteni’a, apucase a intra mulțime de nume slavonesci in familiile roinanesci nobili, pe care tota-lumea le sciă de romanesci, și documentele latinesci le numea adessea valachi, valachae. minem pro testimonio fidedignum, quo praesente Wlad de Csula, aut Stephanus de Ostro, sin Joannes de Rusor, vel Gregorius de eadem, ceu Kopacz de Bagaten aliisque absentibus homo noster, ad faciem dicti Oppidi e. c. t. (reliqua juxta stilam solitum man- dati statutorii). Datum in Tdmesvăr in festo .... .1 a. D. 1447. L. S- I appensi. ] Dorso harum literarum, sequentiâ de peracta j hac statutione consignata leguntur: „Homo Regius v Wladul de Csula, Capituli Demetrius Presbyter Chori, feria 6. ante festum Trinitatis, Moga Bukur, et Sze- recsen de Vărallya ex parte possessionis Theteofalva in ipsorum et fratrum suorum personis, ex partibus vero medietatis, et portionum possessionarium earuni- dem Pokles, Fiizyg, et Poyen vocatarum, uterque Michael de Kernest contradixerunf, commetanei Ko- pasz de Wăd, Dan, et Wlajkul de Chompel (Ciopea) -Benedictus de Văd tribus diebus. Originale exstat in Arch. Capit. Alb. Transil- vaniae. In Transumto Capitulări anni 1756. *possidet D. Franc. Kenderesi de Felsb Szăllăspataka. 1447. Diploma de donatiune, pe care o face loanu Corvinu fa- miliei romanesci dein Comun’a Cincisiu in comitatulu Hune- dbrei. Danu, Voicu, Petru Sierbanu si loanu, filii ai lui laros- lau avusera comun’a Cincisiu cu dreptu anticu d^ cnezialu, a- nume Danu era cnezu. Pentru meritele loru militarie loanu Corvinu le dâ drepturile de nobili ai coronei unguresci. Joannes de Hunyad Csonokosianis possessionem prins Keneziatus titulo tentam, servitiorum merito, iure perpetue confert. An. 1447. Nos Joannes de Hunyad, regni Hungariae Gu- bernator, memoriae commendamus, — quod nos, . consideratis et in memoriam nostram revocatis multi- modis fidelitatibus et fidelium servitiorum gratuitis, meritorumque sinceris complacentiis, atque virtuosis gestis nobilium Daan, filii quondam Jaroszlaw de Chonokos, nec non Woyk, ac Petri Zsorbe, et Jo- hannis, filii dicti Jaroszlaw de eadem Chonokos, quibus ipsi sacrae regni Hungariae coronae, et ex post nobis in plerisque tam regalium, quum nostro- rum exercituum, tum contra saevissimos Turcos, quam Hungariae regni notorios aemulos pieră vice motorum, expeditionibus, non parcendo personis, ac rebus eorum cum immoderata sangninis eorum effu- sione studuerunt complacere. Intuitu quorum volen- tes ipsis nostram exhibere benevolentiam favorosam, possessionem Chonokos praedictam vocatam, in Co- mitatu de Hunyad praenotata, in districtu Haczeg existente habitam, in cuius dominio praefatus Daan more Kenesiatus hucusque perstitisset; item totum et omne ius regni, si quod in eadem possessione Chonokos qualitercunque regia haberet serenitas aut quibuscunque modis et rationibus sacram eiusdem concerneret coronam, simul cum cunctis eiusdem et — 93 ipsius utilitatibus — ad eandem et ipsum ius regiuni de iure spectantibus, et pertinere debentibus, sub ipsius veris metis et antiquis, eidem Dan ac aliis praescriptis, ipsorumque baeredibus et posteritatibus universis, auctoritate nostrae gubernationis, nec non consensu et voluntate universorum dominorum prae- latorum et baronum ad id accedente consensu dedi- mus, donavimus et contulimus. — Datum in Te- mesvăr in festo Ascensionis Domini, anno eiusdem MCCCCXLVII. E MSS. Cornidesianis. (Va urma.) Espositiunea universale dela Vien’a. Acâsta espositiune promitte a fi cea mai mare si mai minunata dein tdte espositiunile căte s’au facutu de 21 ani incdce in capitalele cele mai mari ale Europei. Numai spesele preparative, care se făcu dein partea statului si a capitalei, voru trece preste 10 millidne de fiorini. Preste acdsta inse fia-care stătu si tidra dein căte s’au decisu — si care nu s’au decisu? a partecipa la espositiunea dela Vien’a, mai vdrsa pen- tru partea sa cu sutele de mii numai câ spese de arangementu, de asiediarea obiecteloru in localele cele colossali de espositiune. Espositori si dspeti vi- sitatori au se mdrga la Vien’a, cumu amu dice, de pre totu rotundulu pamentului, dein Americ’a, dein Indii, Chin’a, lapani’a. Ce pecatu, că impregiurarile ‘ cele disordinate politice si sociali, cumu si lips’a de mai multu cu- ragiu de a esf pe teatrulu lumei, apoi si cunoscut’a indolentia a retienutu pe multi locuitori dein tierile Daciei de a partecipa la espositiunea universale cu obiecte diverse, precumu producte de ale naturei, de agricultura, manufacture, fabricate, artefacte, chiaru si de literatura, că-ci adeca ce vi se pare, pucinu lucru era se fia pentru daco-romani a se face cu- noscuti lumei inca si la una ocasiune estraordinaria cumu este acâsta? Sunt in lume mai multe popdra, si chiaru individi de inalta cultura, carii inca nici păna astadi nu sciu, necumu de limb’a si literatur’a, dara nici de essistenti’a poporului daco-romanescu, precumu nu sciu de ess. nici de 5 millidne de bul- gari, de ruteni, in multe cașuri nici de magiari. Stichuri făcute de visteriulu Nicolae Rusinescu dein Craiov’a asupra resboiului Russiloru dein anii 1765 si 1769. Vai de Tier’a romanesca,*) Cine ’ntaiu s’o mai jalesca! *) Câ de treidieci de ani ne aflamu in possessiunea ace- storu versuri seu poesiore de coprinsu istoricu ale boieriului Nicolae Rusinescu, care a vietiuitu până pe la inceputulu ace- Fdrte era minunata, In tota lumea laudata; Domnia câ o craiia, Acumu remasa pusteia. Câmpiile sunt pustei, De ciredi si hergelii: Sate, orasie frumose Tote pana ’n patnentu arse. La Rdmnicu si la Buzeu Totu ferise Dumnedieu. Din monastici si din case Totu au mai reinasu nearse. £.• acumu mai de curendu Au arsu si cele de rdndu. Nu e minte oinenesca Vrednica se socotesca, In orasiu in Bucuresci, Pe care ’ntaiu se jalesci. Celu orasiu impodobitu Forte s’au schimonosita, Câ au ajunsu la o stare, La o jalnica schimbare. Curți boieresci si grădini Se le vedi si se suspini. Prin t, te este drumu mare, întocmai câ drumu de sare. Ce se dicu si ce se făcu, Me bate gandulu se tăcu. Istori’a este mare Si mintea mea de mirare In patru parti ale lumii Prea numiți era Rumânii; Câ sunt iscusiti la lire, Dar n’au intre ei unire. Câ dintr’a loru neunire Au sositu tierei perire, Precumu eta o vediuramu Si cu toti o si crediuramu. Maniandu pe Dumnedieu, Au ajunsu la sfersitu reu. La leatu 1765 Totu primejdii mari si mici, Se făcură ne lipsite In tiera obicinuite. Dar la leatu 1769 Avuramu primejdii noue, Unde turcii si tatarii Avea resboiu cu muscalii. Noi după a noștra stare N’aveamu nici b supărare. Zacherele, kerestele, Ne deprinsesemu cu ele. Era Novembre in siepte, Intre joi si vineri noptea Se aude-unu huietu mare, Unu chilomanu si strigare: Nu puteai câ se pricepi, Ce socotela se ’ncepi. Unii dicea câ’su muscalii, Dar’ mai multi câ sunt tatarii. stui secolu. In câtu pentru espressiunile străine dein acestea versuri lectoriulu se pdte ajuta cu dictionariulu lui Polizu si cu vocabulariulu lui Eliadu. Istoriculu va reflecta la bellulu ruso- turcescu inceputu in 1769, la spoliarea Bucuresciloru prin ca- zaci, la tradarea commissa de spatariulu Parvulu Cantacuzenu, prenderea lui Grigorie III. Gica si omorirea turciloru dein Bu- curesci in Nov. 1769. Red. Trans. 15 — 94 — Par’ anevoia e a crede Unu lucru ce nu se vede. Dupace se lumină, Oresi-ce se alină Acelu huietu si strigare Si acelu chilomanu mare, Incepumu se’lu vedemu bine, O mascara de rușine. Ce se stai si ce se dici, O gramada de calici, Blastemati si porci de câine, Se vedu ulitiele pline, Peschiru la mâna legatu, Cu pene, de gansca ’n capu. Cine mergea si întrebă Nici-unu respunsu nu Ie dă. Numai audiai „stupai“ Si ne curatiă de cai. Pana se ne duinerimu, De prin hanuri se esimu, Ei jafuira, predara, Pe toii in pei ii lasara Er mazerulu Sgurali Indrasni de navali, Si cu toti ai lui intrase Tocmai la vodă in casa. Vodă deca l’au vediutu, Spariialu de-alu seu sfârsitu, Se rugă de-a sa ertare, Cunoscundu ce stare are. Er’ elu cu o mojicia Nici-decurnu nu vrea se scia, Nici se audia nu vrea, Cu Deli-Costea vorbia; Si atătu ilu desbracara, Câtu nimica nu’i lasara. Er Carlova capitanulu Ii luase si gugiumanulu, Si in graba'lu ridicară, Si ’n Santii-Georgie ilu bagara, Unde se află in hanu Si frate-seu mare banu. Cu haremu cu totu l’au dusu, Unde la arestu s’au pusu. Minune dumnedieesca Fu cu legea crescinesca; Ajutoriu dumnedieescu Fu cu neamulu crescinescu. De-acesta mare minune, De a turciloru mulțime. Atătu luara ei fric’a, Câtu fugiră de nimica, Atâta Anadoleni, Giurgiuveni, Nicopoieni, Unulu si unulu agale, Se’i vedi fugindu fora siele, De tiegani, de haimanăle, Uitandu-te ’ti venia jale. Acumu de turci se lasamu, Alta vorba s’ apucamu. Pe Grigore sin Scarlatu Ilu alesera că capu, Câ for’ a fi vorbe multe, Se chiame boieri la curte. Elu câ unu politicosu, Aduse pe toti pe diosu. Brancoveanulu ostenise, Prin tina se nadusise; Gandea cumu că se gasesca, Midiulocu se se recoresca; Dara pân’ a’si luă sam’a, Ostasi’i furara blan’a, Si sosindu la Spataria, Stâ polcovniculu Ilie, Cu contisiu infasiuratu Dela Ciocârlanu luatu, Cu o sabiiora incinsu Si cu vorbele de plânsu. La drept’a lui Argesie'nulu Si de-a stang’a Virosienulu, Amendoi archimandriti, Cu minte si iscusiti; Amendoi tienea bastone, Si judecă din canone. De alu de marii’a-ta, Blagorodnicii’a-ta, Atătu de dese era, Câtu iti venea a versa. Pe armeni si pe ovrei Ii lasara numa ’n pei. Boierii mai adastara; Deca vediura, lasara. Câ vediura pe Ilie Cu o mare veselia. Dar’ nu multu se zăboviră, Si se pliroforisiră, Vediendu unu asia vitezu, Ce nici-odata nu’i trezu. Le veni veste la curte. Câ vine oste se intre. Popii de grab’ se ’mbracara Se esa la 'ntempinabe, Luandu cadelniti si-icone, Imbracati toti in filone, Tienendu crucile in mana, ’Ntempina oștea crescina. Constantinii Hangerliulu-voivodo, caruia din porunca imperat^sca i s’a taiatu capulu in anulu 1799 Febr. 18.*) Nu pociu că se me pricepu, Ce se dicu, cumu se începu, De-ale lumii vertejiri, Cumu-că sunt totu cu ’ndoiri, Candu cu ochii le videmu, Si er nu ne ’ncredintiamu; Si porniti spre reutati, Totu cautandu la strimbatati, Pe altulu se’lu jafuiesca, Si cinstea se’i dobendesca. Se lasamu acumu raiao’a**), Ce castiga cu parao’a; Se venimu la boierime, Ce ei iau dela prostime. Făcu carete si radvane Giuvaeruri la cocdue; *) Constantina numitu Hangerliulu, grecu din Constanti- nopole, fostu dragomanu alu lui Capudan-pasi’a (alu admiratu- lui), a fostu tramisu câ domnu in Munteni’a in anulu 1798, in acelu tempu forte periculosu, pre candu bellulu civile turcescu, numitu alu lui Pasvand-Oglu pasia dela Vidinu, se intensese si in Romani’a. Capulu lui Hangerliu a cadiutu pentru rapaci- tatea lui. R^d. ** ) Raia, se numescu supusii creștini ai Turciei. — 95 — Dar tier’a nu saracesce, Dela ei se folosesce. fir candu vine vreo domnia, Care e cu hainfa, Atunci plânge, lacremedia, De-a se teme nu ’ncetedia, Cumu blastemâ cumplitu, reu, Si pe Domnulu Hangerliu, Câ-ci haiinu s’au aratatu, Si tier’a o au predatu, Cu dasdiuri, cu zacherea Dela sarac’a Rai’a. Dijrnaritu si oieritu S’au luatu totu indoitu, Si totu nu se multiamia, Ci si altele scotea, Care in cea de pe urma Se trecuse si de gluma, Câ a scosu si vacaritu, Ce de totu au fostu oprilu, Câ dă tota saracimea, Cumu si tota boierimea De calu si de vit’a mare, Doi lei ia de fiasi-care, De vitiellu si de carlanu, Carii sunt de câte-unu anu Dă numai pe diumetate, Ne fiendu că celealalte, Nici de munca, nici de hrana, Șe platea si de pomana, fira vrendu că se le-arate, Câ are si bunătate, Pe toti imbracâ caftanu Si cinste le dă ’n divanu; Socotindu câ face bine, îmbrăcă si ^din prostime, Din mojici si din ratani, Care vrea că se’i dea bani. Fiendu domnu cu fudulia Si pornitu spre lacomia, Mai pe urma au aflatu Pe puternicu ’mperatu, Si cu drept’a lui mania ’lau trimisu si mazilia; Fiendu mila de rai’a, Au disu si capulu se’i ia. Dupace l’au rnaziiitu, Peschergi-basi’a-au pornitu; Peschergi-basi’a Azmet La Bucuresci venindu dreptu, Dandu’i si doue fermane,' Pe vodă câ se’lu sfarame. Intr’unu fermanu se numea, Că socotela se’i ia; fir’ altulu asia scria, Că mutlacu capulu se’i ia. Câte lefuri, zaheriă S’au respunsu totu de raia, La ostașii Ascherlii, Carii s’au batutu la Diiu. Si asia au si plecatu Turculu dela Tiarigradu, Si sosindu că unu voinicu Au venitu dreptu la beilicu. Indata au si chiamatu Si pe turcu, si pe gelatu, Si leau poruncitu se taca, Si ce va dice se faca; Cu nimini se nu vorbesca, Si armele se’si gatesca, Că candu va dice se saie, Capulu la vreunu se taie, Atunci se fia gatiti Si la densulu rapediti. Vorbindu-le vorbe multe, Au plecatu cu ei la curte. • fir vodă ne avendu scire, Câ’i vine acea perire, Câ-ci va după mazilia Se’i sosesca si urgia; Si totu asia era vorb’a, Că se merga la Moldov’a, Că acolo se domnesca Si tier’a se stapanesca; Si cu-acesta fantasia De nimicu nu vrea se scia, Că se aiba vre-o paza, Ori-candu va vedea vreo groza. fir candu vru se’lu impresore La optusprece Februarie, Vineri camu de deminetia, Ceru apa si dulcetia; Si dupace au luatu, S’au dusu si s’au imbaiatu, Vrendu trupuiu se’si curatiesca, Că sabii’a se’i lucesca. Si esindu din cas’ afâra, Ne gciendu câ va se mora, Si unu sierbetu au luatu. Si siedea singuru in patu, Si se uită pe ferestra, Că si mortea se’i sosesca; Si asia s’au pomenitu Cu turculu câ au venitu. Avendu fermanu de urgia, Au intratu in visterii’a, Unde era adunati Toti boierii, si chiamati Trei turci si cu unu harapu, Cu posiuru legati la capu. fir boierii cumu vediura, Cu totii încremeniră. Dumnealui spatariulu Mânu Fiendu venitu caimacanu, Au pututu de li-au vorbitu, Si susu in patu iau poftitu.*) L’au intrebatu, ce poftesce, Si de unde, cine este; Ce treba si ce arata? S’au sunt trimiși dela Porta. Capegiulu au respunsu, Se nu aiba vre-unu prepusu, Câ este unu caletoriu Si prin tiera trecatoriu; Numai cunoscintia are Cu vodă fiendu pre mare; Si ’iau adusu si o carte Dela alu seu iubitu frate. Boierii s’au incrediutu Si susu scire au facutu. Deci luandu vodă de scire, Au disu câ nu i e prea bine, Ci pân’ va bea unu sierbetu, Câ-ci au fostu recitu in (illegibile). Capegi n’au asteptatu, Până va fi susu chiamatu, Ci au intratu in meibea, Că se bea câte-o cafea, *) Divanu, pe care sie du omenii in Orientu. — 96 — Deci ridicandu perdeao’a Au sositu si cafeo’a, Dandu antaiu la Peschergi Si apoi la Hangerli, Care incependu se bea, Harapulu n’au vrutu se ia. Dar’ ticalosulu sirmanu, Dupa-ce iau datu fennanu, Ce scriiă si se videa, Că socotel’a se’i ia; Si indat’ au priceputu, Câ perirea au sositu. Si incependu se citesca, N’avea curnu se se feresca, Se dica la cineva, Câ turculu satn’a ’i bagă; Se viie neferu de paza, Că candu va vedea vreo groza. Cu gandulu câ se feresce, Că-ci turcii nu sciu grecesce, Au si disu camu inganatu Lui spatariu Mavrocordatu: Pe a potu gicomae Nairte mesa canenae. Harapulu sciă grecesce, Si pe locu se rapediesce. Dup’ acea au si plecatu Spatariulu Mavrocordatu, Se chiame nescari delii, Cehodari si tufeccii. Dar’ n’ar fi mai pomenitu, Câ noroculu n’au slugitu, Că se mai indelungesca Vreme pana se sosesca Delii si tufeccii, De carii susu pomeniiu; Că-ci turculu dise se saie, Harapulu pe Domnu se’lu taie. Deci vediendu vodă sarmanulu, Au lapedatu si fermanulu, Si atât’ au apucatu, De-odata au strigatu; Ginere-meu, ce me lași La acești doi ucigași? Atunci s’au si rapeditu Genere-seu celu iubitu, Se nu’lu lase, se’i ia capulu, Ce folosu de elu saraculu, Că-ci harapulu celu buzatu, Celu negru si prea ciuda'tu, Au plecatu tare spre patu, Că unu leu inversiunatu, Cu o sfora de metasa, Câ-ci este mai sanetoșa, Se apuce, se’lu sugrume, Si din gura facundu spume, fir’ Stefanica-Ibrictariulu, Fiendu-câ lipsia spatariulu, Au apucatu pe harapu După gutu pe langa capu. Harapulu inversiunatu Odata au si strigatu: Geri domus ghiaurlar Bac ben Padisian fermanvar. Atunci toti l’au napustitu, Si tare s’au rapeditu Capegiulu cu hangerulu, Fiendu innegritu că ferulu, Si in tietie l’au lovitu Pe vodă celu pedepsitu. Si se batea lesînatu Că unu pesce pe uscatu. Din ochi lacremi versandu tare Si dicundu cu glasu de jale: Ticalds’a Ddmn’a mea, Astadi me despartiu de ea. Domnilia si beizadele Astadi me ducu dela ele! Unde sunt, că se me vedia, Că se planga si se credia! Că-ci de astadi inainte Nu le mai graiescu cuvinte. Er acelu negru harapu, Infricosiandu-se de capu, Au scosu pistolulu din brîu, Si-au lovitu pe Hangerliu; Si vediendu câ este aprdpe, Se’si dea sufletulu spre morte, De grab’ au scosu iataganulu, Se’i taie capulu sermanulu, Si asia l’au si taiatu Că pre unu reu vinovatu, Slrigandu grozavu spariiatu, Câ cu fermanu l’au taiatu. Pe urma l’au desbracațu, De pitidre l’au luatu, Si’lu țâră pe scara ’n josu, Sermanulu nenorocosu, Taiatu despoiatu pe ghiatia, Câ-ci asia era se patia, Intr’unu noroiu si ’ntr’o balta Câ se’lu vedia lumea tdta; Se’lu vddia, se’lu pomenesca, La altii se povestesca. Si toti din gura dicea, Si norocu’i hotariă: Ticalosulu Hangerli, Cu rea morte se sfarsi; N’au șciutu se se pazesca De urgi’a imperatesca, Ce avea că se’i sosesca Prin sabii’a harapesca, Facundu’lu tilim la porta Au mersu veste ’n lumea tdta. Fogarasiu. Despartiementulu II. alu asociat, trans. tiene estempu adun. gen. in 18. Maiu c. n. la Zernesci. Comitetulu. Post’a Redactiunei. * Pest’a. Articlulu „Din revolutiunea dela an. 184⁸/g va esi in Maiu. Voliendu a continua, ve rogu se lipsăsca pe la j midiuloculu cuventeloru u in locu de u, câ aduce pe tipografu in mare confusiune si correcturele sunt abnorme. Gherl’a, 27. Martiu. Se va publica in Maiu. ■ Bucuresci, Martiu 23. v. St. D. G. Amiculu dtale va lipsi 4 septemani de acasa. Calea ndstra ferata nu credu se se deschidă mai curendu că in luniu. De pe aici s’au tramisu si producte literarie in tdte trei limbile la espositiunea universale. Eogarasiu, 11- Aprile n. Tardfu de totu. Ii vomu caută locu. Editorii! si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi a Romer& Kamner.