BOS*-----------

A-¹'' Acesta foia

AOtO O ziAIa


ese
cate 3 c61e pe luna
si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemetnbrii 3 fr.
Pentru străinătate


1 galbenii cu porto ■,
* poștei. c/V





                TRANSILVANIA.




            F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului românu.



       ------------

ț Abonamentulu se
face numai pe cate

      1 anu intregn.

  Se abonedia la Comi-
  tetulu asociatiunei in
  Sibiiu. seu prin posta
  seu prin domnii co- j

<f lectori. ?
------------------


Nr. 2.


Brasiovu 15. lanuariu 1873.


Anulu VI.








Sumariu: Despre bellulu civile transilvana dein anii 1437 —1438. (Fine.) — Despre Hygien’a publica si politi’a sanitaria. —
Solennitate secularia in academi’a scientifica magiara dela Pest’a. — Publicarea baniloru incursi. — Convocare.


        Despre bellulu civile transilvanii dein anii 1437—1438.

'         (Fine.)

      Complotulu aristocrației cuclerulusi
ca sasii. Dein dio’a in care s’a ratificata acesta
pace, aristocratii au si inceputu a planat cumu se o
infranga, de-ocamdata inse n’au cutediatu a est pe
facia cu planurile loru, pentrucă după batai’a ce lua-
seră era convinși, că numai cu poterile loru dein
Transilvani’a nu voru mai fi in stare se mai sub-
juge de nou pe poporu. Ceea ce durea mai amaru
pe aristocrati, era conditiunea, că pe venitoriu popo-
rulu se se păta aduna in fiacare anu spre a’si vedea
ide interessele si de drepturile sale. De candu lumea,
itoti tiranii si toti asupritorii mari s’au temuta de a-
' dunari si de consultări publice, si fiendu-că le-au si
i&pedecatu ori-candu a stătu in poterea loru, asia
urmă, că in loculu adunariloru publice veniră con-
spirajăunile. Intre acestea. impregiurari ce mai era
sefaca aristopratii si clericii? Se puseră ei inșii pe
conspiratiuni, pe comploturi, si începură se’si caute
ajutoriu in tdte părțile, cu care se pdta subjuga tier’a
de nou. Intr’aceea poporulu care nu mai avea neci
umbra de încredere cătra inemicii sei, inca n’a de-
pusu armele, ci dein contra, a fostu cu destula pri-
vighiare asupra toturoru planuriloru căte invertea
aristocrații si popii. Poporulu romanescu si ungu-
rescu avuse mari cuvente de a nu da neci-unu cre-
diementu subjugatoriloru sei. In Septembre alu ace-
luiași anu dta că nobilii feudali dein comitate, pri-
matii secuiloru, patricianii sasiloru si episcopulu G.
Ldpes improvisara unu congressu la Căpăln’a in
comitatulu Solnocu, unde dupace se consultară intre
se-nej cumu se sugrume drepturile poporului si cumu
se confisce in partea loru tidr'a si tdte avuțiile ei,
apoi in 14. Septembre alu aceluiași anu compusera
si subscrisera unu documentu, una conventiune de
înfrățire si uniune, despre care chiaru si unii scri-
ptori aristocratici marturisescu, că ea a fostu îndre-
ptată in lini’a prima in contra poporului. Mai
inainte de a inchiaid acdsta uniune, conspirații s’au
impacatu cu episcopulu Ldpes in caus’a diecimeioru,
se intielege inse că pe pielea poporului; după aceea
facdndu’si cruce, depusera unu juramentu tare, că
voru observa tdte conditiunile căte s’au adoptatu de


comunu, dra acelea conditiuni au fostu: 1. Se de-
pună juramentulu credentiei cătra regele Sigismundu.
2. Se jure fiacare parte conspiratdria că ’si voru dă
ajutoriu reciprocu in tdte cașurile grele si cu atătu
mai virtosu intre impregiurarile de atunci. 3. In
casu candu una dein părțile unite si confederate ar
cadea in disgratia la regele, celilalti duoi confederati
se’i midiulocdsca ertare. 4. Fiacare parte confederata
se obliga a da trupeloru celeilalte victualii in pre-
tiurile usitate, vdr’a locu de castre in campu, drn’a
cortellu. 5. Fiacare comandante va manutienea dis-
ciplin’a militaria in cointielegere cu primariulu co-
munei, si fiacare este responsabile pentru escessele
ostasiloru sei. 6. S’au luatu si dresicare mesuri asu-
pra desertoriloru. 7. Ori-candu vreuna dein părțile
confederate ar cere ajutoriulu armata alu celoru-lalte
duoe, acestea indata la duoe dîle dupu "Yeceperea
scrisdrei provocatdrie trebue se si plece si se mdrga
pe fiacare di distantia de căte trei milliarie, pentru
că se dea ajutoriu iute, dra in casu de a nu se in-
plini acdsta conditiune, prefectulu cutarui districtu
care ar fi de vina la acea intardiere, se fia pedepsita
cu mdrte. 8. Nobilii , secuii si sasii se impaca de
nou cu episcopulu Georgie Ldpes si cu capitululu,
si jura fia-care parte că va depune si va uita de
ori-ce ura si hostilitate care dominase păna acf in
contra clerului, cumu si că se va feri fia-care a mai
reînnoi acea ura si urgia, dra ddca vreuna dein păr-
țile contractante s’ar abate dela acdsta învoire si îm-
păciuire, se fia cunoscuta că calcatdria de juramentu,
si celelalte duoe parti confederate se nu cutedie a’i
merge in ajutoriu. 9. In casu candu una parte ar
avea vreo causa de judecata cu ceealalta, se se ju-
dece la tribunalulu partei adverse, era judecătorii
acesteia se’i faca dreptate.

      Presiedenti’a la acea adunare si la compunerea
actului de cpnfederatiune, cunoscuta sub titlu de
Unio trium nationum, o a portatu vicevaivo-
dulu Lorandu Lepes, fratele episcopului.

      A dou’a batalia. Se vede că conductorii si
comandanții poporului romanescu si ai celui ungurescu
au «și aflata indata despre acea uniune sdu confede-
ratfune inchiaieta la Căpaln’a intre oligarchii sdu boierii
celi mari dein comitate cu primatii secuiloru si cu
patricianii sasiloru. Pre cătu de multu fusese popo-
3

— 14 —


rula inversiunatu păna atunci, anume poporulu dein
comitate, adeca dein partea cea mai mare a Transil-
vaniei in contra oligarchiei, pe atătu a trebuita acumu
se se cătranăsca mai amaru asupra primatiloru se-
cuiesci si asupra patricianiloru sasesci, cu carii po-
porulu dein comitate nu avuse neci in clina neci in
maneca, prin urmare nu potea pricepe, de ce aceștia
se aduca pe secui si pe sasi in contra locuitoriloru
dein comitate. Se pare inse că poporulu dein co-
mitate sciă prea pucinu de maltratările si spoliarile,
la care era supusi inca si locuitorii dein secuime
si dein fundulu regescu dein partea oligarchiei loru,
prin urmare că acăsta inca avea causa de a se ase-
cura de ajutoriulu reciprocu alu aristocrației feudale
dein comitate. Destula atăta, că poporulu romanescu
si celu ungurescu dein Transilvani’a vediendu noulu
periculu la usia, său adunatu indata drasi sub arme.
Supremulu comandante alu ăstei confederate a fostu
drasi Lorandu Lăpes, ăra comandantele ăstei demo-
cratice fu Antonie Lungulu (Antonius magnus), ca-
rele apucase a castiga mare auctoritate la poporu.
Intr’aceea nobilii isi propuseseră a mai tienă una dieta
său congregatiune nobilitaria la Turd’a, inse n’au a-
vuțu tempu, pentrucă poporulu ii strimtoră că se
ăssa dein nou pe campulu sângelui. Se incinse drasi
batalfa mare si una dein cele mai crunte, in care
dstea oligarchica confederata fu drasi invinsa de că-
tra dstea democratica. Dio’a bătăliei a duo’a inca
nu se afla dein documentele căte le avemu, dara
dein unu decreta alu vicevaivodului L. Ldpes ema-
nata in 30. Septembre 1437 se vede curatu, că a
duo’a batalfa se făcuse numai atunci de curendu, a-
deca pe la finea lunei Septembre, si că elu, Ldpes,
in 30. Septembre se mai află cu dstea sa inca totu
in cast rele puse aprdpe de riulu Somesiu,
adeca la vreuna puncta undeva, intre Gherl’a si
Clusiu. Dein alte documente contemporane mai
aflamu, că dstea democratica coprinsese chiaru si ce-
tatea C1 u s i u 1 u si A i u d u 1 u. Mai departe se scie,
că bellulu civile carele erupsese in Transilvani’a inca
dein luniu, păna spre tdmna se intensese si preste
comitatele invecinate Maramurasiu, Satumaru
si Biharea, in care tienuturi anume unulu Mar-
ti nu că conductoriu alu poporului se bucură de
mare auctoritate si facea multe rele aristocratiloru,
resbunandu’si pentru nenumeratele loru crime si tira-
nii , de care este plina istori’a mai pe tdte paginele
sale. ■

     Alu duoilea tractatu de pace intre ©li-
ga r c h i a si democrația.

     Vediendu cele trei fracțiuni confederate, adeca
nobilii feudali, primatii secuiesci si patricianii sasiloru,
că rebelliunea loru in contra tierei si a drepturiloru
poporului drasi nu le folosi nimica si că remasera
de nou invinse; cunosciindu de alta parte, că .gu-
pele regesci care petrecea afbra dein Transilvani’a,
celu pucinu pentru atunci nu voru alerga intru aju-
toriulu loru, si că aristocrației dein Ungari’a inca nu’i


dă man’a că se le tramita succursu, — a imbiiatu
pe poporu drasi cu conditiuni de pace, inse drasi cu
asia numita reservatiune mentale, sdu cu cugetu re-
servatu, că adeca acelea conditiuni se fia tienute in
modu provisoriu, păna ce va decide regele Sigis-
mundu in acea causa de viătia si de mărte. Acestu
alu duoilea tractatu provisoriu de pace s’a inchiaietu
intre oligarchfa si poporu la comun’a A p u t u (Apa-
thi) in comitatulu Dobacei, in lun’a Octobre 1T3T,
ăra documentulu ce contiene conditiunile de pace, s’a
ratificata la capitululu dela monasteri’a Clusiului in
6. Octobre.

     Conferenti’a dela Aputu a fostu compusa dein
mai multi rep.resentanti ai ambeloru parti belligerante.
Dein partea oligarchiei confederate au fostu: v. vai-
vodulu L. Ldpes, comiții sdu căpitănii secuiloru
Michailu Jaks de Kusal si Enricu Thamăsi,
ăresicumu că representanti ai auctoritatei publice,
apoi deintre ceilalți aristocrati loanu dein comun’a
Jucu, Ladislau Ceh dela Redu, Stefanu de-
la Bud’a romandsca (in comit. Clusiului), lacobu
dein Dragu, Nicolae dela Iclodu, Benedicu
dela Valcau, Petru dein Bodocu, loanu Lu-
pulu dein Seserma, . . . unu filiu alu lui loanu
dela Codoru. Dionisie dein Sfarasiu (Farnas in
comit. Clus.), Petru dein Turu (com. Turdei), La-
dislau filiu aiului Turda dela Cea nu, Petru
dein Bogat’a, Nicolae dein St. Pauru, unulu
. . . dein Dărlosu (Darlatz, comit. Cetatei de Balta),
Nicolae alu lui Apa (Apafi) dela Malencrugg
(Almakerdk cojnit. Alba-sup.), Michaiu alu lui So-
lomonu dela Baseric’a-alba (com. Albei), Michaiu
dela Geoagiu (com. Huned.), lacobu dela Cisteiu,
Nicolae dela Uroiu (com. Huned.), si unu alta
Nicolae (loculu e stersu, roșu in documentu), era
dein partea poporului au partecipatu in numele capi-
taniloru comandanți si in alu poporului intregu An-
tonie Lungulu dela Bud’a, Toma Lungulu
dela Secu (opidu micu), Michailu si Gallu, vlachi
dela Giracu (Virăgosberek, com. Solnocu inter.) si
magistrulu loanu dein cetatea Clusiu, aceștia toti
căpitani (comandanți); pre langa aceștia Bene-
dicu Gazda dein comun’a D e o d u (comit. Alba inf.,
cerculu Zlatnei), Paulu Lungulu dela Vaida-
haza (Voivodeni com. Dobocei), Valentina Fauru
dein Satulu nou*), Gregorie Cegu, Blasiu
Grebu dein comun’a Buz’a (com. Doboca), Elie
Lungulu dela A1 masiu**), Stefanu Hentiu
dein S i o m b o r u***), Ladislau (Vladu) B a n u de-
la Alpretu, Nicolae Valcaianulu dela Huie-
dinu.

     Asia dara representantii ambeloru parti bellige-


     *) Comune pe nume Satu-nou s6u simplu Nou, ung. Uj-
falu, sunt 25 in Transilvani’a, asiediate in diverse tienuturi a le
tierei, incependu dein distr. Brasiovului crueisiu curmedisiu până
susu in comitt. de câtra Ungari’a si păna spre Bistritia.


     **) Comune cu nume Almasiu (Almăs) sunt 11.


    ***) Comune Sombor sunt 5.

— 15 —


rante, auctorisate a negotiă si inchiaiă de nou pace
intre cele trei fracțiuni de poporu, aristocrati feudali,
primati secui, patricii sasi, si intre poporu, au fostu
tramisi la conferenția dein diverse tienuturi ale tierei,
numai dein sasime se pare că nu a fostu neci-unulu.
Mai este de insemnatu, că representanti’a collectiva
a poporului se numesce in documentele respective
cu terminulu oficiale si diplomatica usitatu si mai
inainte, si pe atunci, si mai tardiu in acesta tiăra,
adeca Universitas, prin urmare universitas Hun-
garorum et Valachorum, universitas po-
pu lo rum et r u s t i c o r u m, ca si universitas
nobilium, si cu lor um et saxonum. Se intie-
lege inse, că poporulu isi potă stărce numai cu ar-
mele in mana, acea titulatura onorifica, ce dă testi-
moniu pentru viătia politica si naționale.

      Conditiunile de pace stabilite in conferenti’a dela
Aputu, scrise si corroborate cu sigillele vicevaivo-
dului Lăpes si ale celoru duoi comiți secuiesci, au
fostu transmisse prin una deputatiune la conventulu
monasteriei dela Clusiu, pentrucă călugării de acolo
se le dea afara in forma autentica, se le conserve
totu-odata intr’unu originalu in archivele monasteriei,
după cum era usulu vechiu de a se conserva actele
publice său in archivele capitularie dela Alb’a, său in
acelea monastiresci dela Clusiu. In acelu archivu a
si aflatu c. los. Kemăny memorabilele acestu docu-
mentu dein 6. Oct. 1437, pe care’lu vomu publica si
noi in ordinea celorulalte.

      Acelea conditiuni de pace dein 6. Oct, se potu
contrage in urmatăriele puncte: 1. Fiacare omu de
conditiune iobagăsca său tieranăsca are se dea boie-
riului (in documentu domnului, domino) seu, taxa an-
nuale căte unu florinu (galbinu) de auru, dăca ara
cu căte optu boi, diumetate după patru boi, 25 de-
nari după căte duoi boi său duoi cai, ăra dăca tie-
ranulu nu ar avea vite tragatdrie, ci numai alte vite,
cumu oi, capre, vaci, apoi vii, care tăte aru ajunge va-
lărea unui aratru, adeca pre cătu ar potea ara cu
căte optu boi, se dea totu căte unu florinu taxa pe
anu, ăra cine are vite mai pucine, se dea in propor-
tiune totu mai pucinu, ăra tieranulu ce nu are vite
de locu, ci este dileriu, proletariu, se dea căte doi-
sprediece denari pe anu. 2. Fia-care tieranu se dea
boieriului usitatele trei daruri la dilele anumite.*)
3. Fia-care tieranu se lucre boieriului căte una di in
septemana, adeca 52 de dile in anu**). 4. Fia-care
nobilu are in mosii’a sa jurisdictiune, adeca potestate
de judecatoriu preste iobagii sei, dara iobagiulu care
se crede asupritu, se aiba dreptu de apellatiune său
de recursu la vreunu altu boieriu dein alta comuna,
dela a cărui sententia se nu mai fia locu de apellu***).


      *) Acelea sunt anumite in documentulu dein 6. luliu, a-
deca doue galete de ovesu, pogaei (tortas, turte) si pui de ga-
lina.


     **) Dein care se făcuseră 104, inca si 208 dile pe anu!


    ***) Forum dominale, său cumu se dicea pe la nemți, patri-
moniale.


5. Dăca vreunu iobagiu s’ar strămută de pre locu lu
boierescu fără scire si fără a fi implinitu cu ceea ce
era datoriu, boieriulu se aiba dreptulu de a’lu rea-
duce si a’lu detienă, păna ce va implini cu ce era
datoriu. 6. In ori-care altu casu tieranii voliendu a
se strămută dela unu locu la altulu, se nu păta fi
impedecati de nimeni, neci readuși, indata ce au im-
plinitu totu cu ce era datoriu boieriului in sensulu
conditiuniloru specificate mai in susu.*) 7. Iobagii
se fia obligati a tienă morile boieresci in stare buna.
8. Tieranii se nu faca la ămenii boieriloru neci-unu
ren. 9. Inse nobilii se se abtieua dela ori-ce bajo-
cura si maltratare, si neci pentru cele intemplate in
decursulu acestui bellu civile se nu impute si se nu
incriminădie nimicu, neci pe căpitănii poporului, neci
pe poporu, ci se’i lase in buna pace; intocma căpi-
tănii si tieranii se nu’si bata jocu de nobili si se nu
le faca neci-unu reu. Era dăca vreunu nobilu ar
calea conditiunea acăsta, atunci se fia trasu in jude-
cata, său z la vodă, său la vicevoda, si se dea satisfa-
ctiune. Era dăca aceeași conditiune ar fi calcata de
cătra vreunu capitanu său de vreunu tieranu, atunci
nobilulu vetamatu se aiba dreptu asupra capului si
averei celuia, tractandu’lu că pre unu calcatoriu de
jnramentu. 10. Ori-candu, său vodă, său vicevoda
ar provoca pe poporulu tieranu că se se scăle cu
arme pentru apararea patriei in contra ine-
miciloru ei, atunci poporulu se fia obligatu a se
scula indata, a se arma ostasiesce si a merge ori
incătrau va fi comandatu de cătra vaivodi. 11. Toti
acești articlii si tăte acestea clausule căte s’au enu-
merata păna acf, sunt obligate ambele parti a le ob-
serva cu tăta rigărea, păna candu se va reintărce
deputatiunea loru dela imperatulu Sigis-
mundu; ăra acela său aceia, carii se voru oppune,
se fia tractati că perjuri si călcători ai credentiei ca-
tholice, si dăca va fi nobilu, se fia trasu in judecata
criminale că perjuru, său la vodă, său la vicevoda;
ăra de va fi tieranu, domnulu seu (boieriulu) se’lu
păta arunca in prinsăre si se aiba dreptu de a’i con-
fisca tăta averea. 12. Fiendu-că acestea conditiuni
de pace sunt numai provisorie, avendu valăre numai
păna la reintărcerea deputatiunei dela imperatulu, asia
se obliga ambele parti, adeca si aristocratii, si tie-
ranii, că păna la 1. Novembre se tramita nesmentiiu
si neaparatu la imperatulu, ăra partea ce nu,
ar tramite deputati (Nuntios), se trăca de perjura,
calcatăria de juramentu.

     Acestu tractatu de pace provisoria s’a trans-
misse la conventulu dela Clusiu prin deputati anu-
miti si adeca dein partea aristocratiloru prin L a-
dis 1 au deinSomesieni si prin Benedicu Pârvulu
dela Valcau, ăra dein partea poporului prin capitanulu
Michailu Vlachulu dela Giracu, Benedicu
dela D e o d u si unu altu Michailu dela C e h u


       *) Libera migratio, pe care totuși oligarchii mai tardiu o
cassasera erasi cu totulu.


■ 3*

— 16 —


(Csehi, in comit Crasna). Călugării dela Clusiu per-
legund acestu docuinentu aflara, că unii articlii ai
.. aceluiași nu aru avea intielesu chiaru, precumu si
este asia in adeveru; cu tdte acestea ei ilu dedera
partiloru belligerante in forma authentica, pentrucă
se’lu aiba la mana, ăra unu originalii ilu pastrara in
archivele loru, unde se mai afla păna in dio’a de
astadi.

      Studiendu si acestu documentu mai de aprdpe,
moderatiunea poporului tieranu te pune si cu acăsta
ocasiune la mirare. Elu invingatoriu, se supuse si
asta-data la nesce conditiuni inca si mai periculăse,
si mai umilitărie decătu au fostu cele dein 6. luliu.
Si că poporulu a fostu invingatoriu, se vede cufatu
dein impregiurarea, că intre alte puncte strategice
mai tari, Clusiulu si Aiudulu inca apucasera in pos-
sessiunea ăstei democratice. Intr’aceea, acestu mo-
mentu alu revolutiunei dein 1437 merita unu studiu
inadensu si aprofundata, carele asta-data ne-ar duce
prea departe.

      De s’au tramisu său nu, deputati la imperatulu
Sigismundu, nu se mai păte afla dein documente,
precumu nu se scie neci respunsulu si respective de-
cisiunea imperatului si regelui, in casu candu depu-
tatiunile voru fi mersu in adeveru Ia Praga, unde pe-
trecea pe atunci Sigismundu. Asia nu se mai scie
nimicu ce s’a mai intemplatu in lunile Octobre si
Novembre. Se pare inse că tractatulu de pace dein
6. Oct. in curendu va fi ajunsu la conditiunea unei
căle albe, fbra că Sigismundu se fia apucatu a de-
cide ceva in acea causa, pentrucă intr’aceea elu mori
in 9. Dec. 1437. Asia era lucru firescu, că anarchi’a
se se intenda si mai tare. aristocratii se recâștige
curagiulu pe care’lu perdusera, pentrucă ei acuma
potea face ori-ce le placea, de capulu loru, inca si
mai multe decătu făcuseră in dilele lui Sigismundu,
carele a lasatu de le-a fostu crescutu cornulu mare
că neci-odata mai inainte. Se scie dein vreo duoe
documente, că aristocratii neputendu lua Aiudulu dela
democrati in altu modu, ii detera focu si’lu depre-
dara in 15. Decembre alu aceluiași anu. Se mai scie
ărasi, că intr’aceea partitei aristocratice ii veniră aju-
tărie considerabili dela aristocratii dein Ungari’a, după
care ăstea boierăsca unita si multu mai numerăsa,
se rapedf asupra ăstei democratice, care intr’aceea
se vediuse necessitata a se retrage in Clusiu si a se
apara in acea cetate. După unele bătălii crunte, Clu-
siulu fu atacatu si incongiuratu pe la 15. Ian. 1438,
si asia ăstea democratica se vedih strimtorata tare in
acea cetate. Mai aflamu si atăta, că in aceleași luni
de ărna revolutiunea democratica condusa de capita-
nulu Martinu in vecinatele comitate ale Ungariei, fu-
sese calcata si infranta de cătra aristocrati’a de acolo,
care după acăsta se si vedih in placut’a positiune de a
tramite ajutoriu aristocratici transilvane in contra po-
porului.

      Celelalte fase dein acestu alu treilea periodu alu
bellului civile dein 1437 et 38 nu ne mai sunt cu-


noscute, afbra de singur’a impregiurare, că in fine
ăstea aristocratica învinse pe cea democratica, după
care pe comandantele primariu Antonie Lungulu
puseră man’a la monastirea Clusiului si ’lu taliara in
bucăți, ăra pe dealulu dein faci’a Turdei trasera in
tiăpa pe alti noue căpitani de ai poporului, ăra la
mulțime alti le scăsera ochii, le taliara nasurile, bu-
diele, manile etc.; preste totu nu mai volira se scia
de neci o crutiare in lume. Fărte bene observa A.
Szilăgyi in istori’a sa, că intre aristocrati si demo-
crati neci-decumu nu potea se ■ fia vorba de învoieli
seriăse si de pace, ci potea se fia numai devicto-
ri’a si subjugarea totale a uneia său alteia
dein cele duoe parti belligerante. Asia nicairi nu se
păte applica mai bene că la loculu acesta vechi’a
sententia: Vae victis! Vai de cei invinsi. Intru ade-
deru, că dein acea epoca inainte a fostu vai de po-
poru, vai de națiunea romanăsca, dieu inse, vai si de
poporulu ungurescu, carele inca au cadiutu totu mai
tare sub jugulu iobagiei; a fostu inse vai si de una
parte considerabile a secuiloru orbiti de Ddieu, carii
au ajutatu a calea drepturile poporului dein comitate,
pentrucă după aceea successive se se vedia si ei io-
bagiti si robiti de primatii loru. Rebellara de căteva
ori ei de capulu lorii, inse neci romanii si neci chiaru
frații loru unguri dein comitate nu le săriră intr’aju-
toriu , ci ’i lasara in pred’a tiraniloru, precumu se
scie dein istori’a urmatoriului secolu alu 16-lea. Inca
si una parte a sasiloru ajunse la stare de iobagi»,
in care au gemutu si aceea păna inclusive la anulu
1848. Inse mai pre susu de tăte a fostu vai de
tiăr'a intrăga, pentrucă prin acelu bellu civile si prin
cumplit’a tirania a oligarchiei, una parte fărte consi-
derabile a poterei poporului fu paralisata si infranta;
poporulu adeca lipsitu de drepturi in patri’a sa, ori-
candu se apropiă turcii asupra tierei, întrebă pe oli-
garchi, că pentru ce are se lupte, pentrucă se scaimbe
pe unu tiranii cu altulu?

     De altu-mentrea semena fărte, că poporulu neci
dupace ăstea sa fu învinsa la Clusiu si Aiudu, inca
nu desperase de totu că nu’si va recâștiga drepturile
pe care le avea garantate de căteva secule incăce
si anume dela St. Stefanu inainte. Deci temenduse
aristocrati’a de reînnoirea revolutiunei democratice,
conchiama la Turda congregatiune generale, unde in
2. Fauru 1438 reinnoesce uniunea său confederatiu-
nea care se inchiaiesse mai antaiu in Septembre an.
trecutu la Capaln’a intre nobili, primati si patriciani
sub numele falsu de unio trium nationum. In acestu
actu de confederatiune se vorbesee curatu despre
„alarmarea si esterminarea totale a tiera-
niloru rebelii si blastemati.® Aceeași uniune
inse in decursulu tempului isi intărse vărfulu celu
mai ascutitu anume asupra poporului, asupra natiu-
nei romanesci si a drepturiloru ei. Intr’aceea Unio
trium nationum merita ărasi alta apretiatiune si studiu
cu conscientia, nu mai multu dein puncta de vedere
oligarchicu, feudalisticu, separatistu, egoistu, ci cu

— 17 —


totulu dein alte consideratiuni, care se faca on<5re la
ori-ce istoricu si omu de stătu, âra nu câ păna acf,
se aduca infamia preste sustienetorii ei.

      După acestea vomu pricepe mai usioru docu-
mentele remase dein anii 1437 et 1438.

G. Baritiu.



        Despre Hygien’a publica si politi’a sanitaria.

      In legamente cu cele comunicate in Nr. 1 de-
spre sanetatea si curati’a dmeniloru, reproduceam aici
după dr. Felix aceea ce amu promissu. Dn. dr. Felix
adeca dice in precuventarea cartiei sale:

      „înainte de a pas! la elaborarea acestei cârti,
mi-am facutu întrebarea, dâca n’ar fi mai utile a se
traduce in romanesce un’a d’in operele classice fran-
cese sâu germane, care tratedia asupra hygienei pu-
blice.

      Practica politiei sanitarie difere in deosebitele
state după legislatiunea, obiceiurile si gradulu de cul-
tura alu populatiunei. Altele sunt conditiunile sane-
tatii publice pentru unu poporu agricolii, si altele
pentru o națiune industriale. Politi’a sanitaria se es-;
sercita intr’unu altu modu intr’o societate înaintata
in cultura, deprinsa cu administratiunea autonoma,
decătu intr’unu stătu ai cărui cetatieni, neposedendu
inca in mare parte esperienti’a necessaria pentru a
luă singuri initiativ’a in cestiuni de hygiena publica,
ascâpta totulu dela gubernulu centralii. Diferitele le-
gislatiuni dau politiei sanitarie una organisatiune di-
ferita, care după gradulu perfecțiunii iulesnesce sâu
impedica acțiunea agentiloru însărcinați cu preveghie
.rea sanetatii publice. Scienti’a este una, aplicatiunea
ei este varia, si fia-care autoriu se accomodâdia pu-
blicului pentru care a scrisu.

      De aceea m’am decisu a compune unu tractata
nou asupra hygienei publice, alegăndu ceea ce mi
s’a parutu mai bunu dein diferitele lucrări moderne,
inlaturandu ceea ce n’are valdre practica pentru Ro-
mani’a, adaugăndu tecstele de legi si regulamente ro-
mane relative la politi’a sanitara, si ecspunendu ici
si colo ideile si ecsperientiele mele proprie.

      Speru că cartea mea, cu tdta imperfecțiunea ei, •
va deveni utile nu numai ecspertiloru însărcinați cu
lucrări privitdre la hygien’a publica si studentiloru
in medicina, ci si unoru barbati afara de cerculu
medicalu, cari prin funcțiunea si prin positiunea loru
sociale au ocasiune a influentiâ hygien a publica.

      Va fi pentru autoriu recompens’a cea mai sa-
tisfacatdre, de.ca acdsta carte va face pe unele admi-
nistratiuni judetiene si urbane, câ se se interessedie
de hygien’a publica, si ddca ea va contribui pucinu
la imbunatatirea conditiuniloru hygienice ale popula-
tiunei.

I. Felix.

      Introducerea suna asia:


Definitiune.

     Hygien’a este scienti’a care tratddia despre con-
ditiunile sanetatii si despre midiuldcele pentru con-
servarea si perfecționarea ei. Ultimulu scopu alu hy-
gienei este perfecționarea omului si a societății. Scien-
ti’a a demonstrata nu numai possibilitatea, ci si rea-
litatea acelei perfecționări.

     Hygien’a privata se ocupa de individa in parte,
hygien’a publica de o mulțime de individe, de so--'
cietate.

     Scienti’a politiendsca studiddia midiuldcele pentru
garantarea sigurantiei publice si a bunei ordine. Po-
liti’a sanitaria este acea parte a scientiei politienesci,
care se ocupa de apararea sanetatii.

     Hygien’a publica studiedia dar conditiunile sa-
netatii unei populatiuni si midiuldcele pentru conser-
varea si perfecționarea ei. Ea este cu alte cuvente,
medicin’a masseloru, ea ne arata cumu aru trebuf se
aparamu vidti’a după legile scientiei in contra diferi-
teloru influentie vetamatdre. Politi’a sanitaria ne a-
rata cumu o potemu apara in realitate după legile
positive. Hygien’a este scienti’a, politi’a sanitaria
este artea practica. Medicin’a vindeca individulu bol-
nava, politi’a sanitaria apara massele popolatiunei in
contra' influentieloru cari producă morbi si pe cari
medicin’a de multe ori nu ’i pdte vindecâ.

     Hygien’a publica ecsaminddia totu ce vatema
sanetatea societatiei; politi’a sanitaria are limite mai
restrinse, că-ci nu se potu inlaturâ cu desevîrsire tdte
căușele cari amerintia sanetatea.

     Productiunea bratialoru si a spiritului depende
dela sanetatea cetatieniloru: lips’a de sanetate nu este
numai una perdere pentru individulu morbosu, ci si
o pedica pentru prosperarea altora individe; prin în-
lăturarea acelora pedice, hygien’a publica si politi’a
sanitaria inlesnescu dar progresulu morale si mate-
riale alu societatiei.

     Obiectulu hygienei publice si alu politiei sani-
tarie este pe de o parte individulu, populatiunea unui
cercu restrinsu, națiunea, omenirea intrdga, si pe de
alta parte toti agentii interni si ecsterni, cari modifica
sanetatea omului, si a societatiei; ele studiddia influ-
enti’a acelora agenti asupra societatiei, si asigura sa-
netatea publica prin prevenirea periculeloru cari o
amenintia si prin restabilirea sanetatiei alterate. Te-
renulu loru este dar prea largii, că-ci cașurile candu
sanetatea publica are trebuintia de aparare ori de
îmbunătățire, sunt prea numerose.

     Hygien’a nu este o scientia independenta de
alte cunoscientie. Studiulu hygienei si alu politiei
sanitarie reclama concursulu mai totuloru scientieloVu
medicali, naturali si sociali. Cunoscienti’a economiei
politice, statisticei, technoiogiei, a dreptului admini-
strativa si a legiloru positive sunt pentru hygienistu
totu atătu de indispensabili, câ fisiologi’a si câ che-
mi’a. Practic’a politiei sanitarie mai reclama pe langa
deprinderea cu manipulatiuni chemice si microscopice,

— 18 —


inca si cunoscintie întinse despre traiulu si obiceiu-
rile populatiunei.

Istori’a hygienei.

     Politi’a sanitaria este asia de vechia, că si or-
ganisatiunea societatei. Scienti’a hygienei începe cu
Hipocratu, si anume cu cartea lui classica „despre
aeru, apa si locuri;" Diode de Carysta, A. Corneliu
Celsu, Galenu, comentatorii arabi după Galenu, Fran-
-ciscu Baconu („Historia morbi et vitae") si Rogeru
Baconu au cultivatu hygien’a in cătu o permittea sta-
rea de atunci a medicinei si a celoru-lalte scientie
naturali.

     In evulu de midiulocu si in secululu alu XVI.
si alu XVII, hygien’a eră negligăta. Chiaru cele mai
multe deintre lucrările secuiului alu XVIII, relative
la hygiena, cu ecsceptiunea scrieriloru ecscelenti ale
mediciloru germani I. P. Frank si Hufeland, n’au
decătu o valdre istorica.

     Hygien’a sistematica, basata pe scientiele esacte,
este o creatiune a secuiului presentu. Tourtelle, Bo-
stan, Londe mai inclina la tendenti’a dogmatica a
medicinei trecutului, Hallă are numai meritulu d’a fi
studiatu istori’a hygienei.

     H. Royer Collard, .prin critic’a inteligente ce
a facutu studieloru de hygiena ale contempuraniloru
sei, a datu impulsiune reformei loru. Operele înse-
mnate ale francesiloru Parent Duchatelet, Boudin,
Bouchardat, Becquerel, Fonssagrives, Michel Lăvy,
Motard, Pietra Santa, Delpeche, ale germaniloru
Oesterlen, Feuchtersleben, Pettenkofer, E. Reich, C.
Reclam, G. Vafrentrapp, C. Kirchner, ale eng’lesului
Parkes, si ale suedului Magnus Huss, inauguredia er’a
nuoa a acestei scientie.

     Progresulu sociale a creatu necessitatea divisiu-
nei studiului hygienei, si a produsu in ultimele de-
cenie lucrări speciali întinse asupra hygienei publice,
administrative, industriali, militarie si navali.

     Afara de specialiștii destinși in hygien’a publica:
Ambrosiu Tardieu, Maxim Vernois, Louis Pappen-
heim, au concursu la progresulu ei si chemisti că
Justus Liebig, A. Chevallier, Payen, Pasteur, Pog-
giale, autori in statistic’a medicale c$ F. Osterlen, A.
Husson, pathologi că R. Virchow, Th. Roussel, Fau-
vel, Diday, Kiichenmeister, Davaine, A. Brierre de
Boismont, epidemiologi că Griesinger, August Hirsch,
architecti, ingineri, oficeri de geniu că Wiebe, Degen,
A. Biirkli, Freycinet, Ph. Lauvin, generalulu Morin,
prin studii classice asupra capituleloru speciali ale
hygienei si ale politiei sanitarie.

     Primulu opu romănu asupra politiei sanitarie
este cartea ecscelente a doctorului A. Fetu: „Proie-
ctulu de organisarea politiei sanitarie in Romani’a."
Iași 1863.

Planulu opului presentu.

     Nu este posibile a f^3e o împărțire sistematica
a hygienei publice si a politiei sanitarie, care se în-
șire intr’o ordine logica totu materialulu acestoru


scientie. De aceea cei mai multi auctori moderni au
preferitu separarea complecta a diferiteloru capitule
si tratarea loru in ^rdine alfabetica. Priimescu in
principiu impartirea clasica a agentiloru hygienici in:
ingesta, circumfusa, excreta, applicata, percepta, ge-
sta, nu voiu potă inse insiră sistematicesce totu ma-
terialulu, si o se mai tratediu osebitu mai multe Ge-
stiuni cari nu potu găsi in acele cadre loculu cuvenita.

      Opulu presentu va cuprinde capitulele urmatărie:
      I. Organisatiunea si ecsecutarea politiei sanitarie.

      II. Alimentatiunea.

         Annecsu: Tabacu si Tutunu.

      III. Atmosfer’a.

      IV.  Solulu.

      V.  Cadavrele.

      VI.  Locuintiele.

      VII.  Salubritatea sateloru.

      VIII.  Salubritatea urbiloru.

      IX.  Hygien’a industriale.

      X.  închisori si penitenciare.

      XI.  Stabilimentele pentru educatiune. si invetiatura.

      XII.  Midiuldcele de comunicatiune si de transportu.
      XIII. Vestmintele, cosmeticele, băile.

      XIV.   Cautarea morbosiloru.

      XV.         Epidemiologi’a, profilacsea morbiloru contagiosi, epide-
mici si endemici.

      XVI.   Stabilimentele thermalî.

      XVII.        Ecsercitiulu pharmaciei si comerciulu cu substantie
toxice.

      XVIII,   Statistic’a medicale.

      XIX.   Hygien’a militaria.

L i t e r a t u r’ a.

      La inceputulu fia-carui capitulu voiu arata scrie-
rile speciali moderne, cari tratedia asupra materiei
respective. Act voiu insemua numai operele gene-
rali asupra hygienei publice si politiei sanitarie, cari
representa starea actuale a scientiei.

Maxime Vernois. Trăită d’Hygifene industrielle et ad-,
   ministrative. Paris, 1860.

Ambroise Tardieu. Dictionnaire d’Hygiăne publique
   et de salubrită. Paris, 1862.

Anastasiu Fetu. Proiectu de organisarea politiei sa-
   nitarie in Romani’a. Iași, 1863.

A. Parkes. A Manual of practic Hygiene. London, 1866.
A. Bouchardat. Rapport sur le progrfes de l’Hygiăne.

   Paris, 1867.

E. Reich. DieHygieine u. ihr Studium. Erlangen, 1868.
A. Motard. Trăită d’Hygiăne generale. Paris, 1868.
L. Pappenheim. Handbuch der Sanitătspolizei. 2. Aufl.

   Berlin, 1868, 1869, 1870.

O. Kirchner. Mii. Hygiene. Erlangen, 1869.

Michel Lăvy. Trăite d’Hygiăne publique et privee.
   5-me edit. Paris, 1869.

Annales d’Hygiăne publique et de mădicine legale. Paris.

R. Virchow und A. Hirsch. Jahresberichte iiber die
   Leistungen und Fortschritte der gesammten Me-
   dicin. Berlin, 1868, 1869, 1870.

C. Reclam. Deutsche Vierteljahrsschrift fiir offentliche
   Gesundheitspflege. Braunschweig, 1869, 1870.

E. Reich. System de Hygieine. Leipzig, 1870.

— 19 —


        Solennitate secularia in academi’a scientifica magiara
        dela Pest’a.

     Este bene si necessariu, câ noi dacoromânii se
luamu actu inca si despre progressele in literatura
si scientia ale aceloru popdra, care stau mai aprdpe
de noi atătu cu numerulu cătu si cu gradulu loru
de cultura, seu incai cu vreuna, dein acelea duoe in-
susiri. Intre acelea popdra se renumera, precumu
scimu, grecii, magiarii, cechii, polonii, slavii meridi-
onali (serbii si croatii, carii au același dialectu).
Aici vomu avea a face asta-data numai cu magiarii.

     Domineca in 15 Decembre alu anului tr. 1872.
academi’a magiara de scientia serbă j u b i 1 e u 1 u s e-
culariu (1772) alu regeneratiunei seu epocei
mai noue alu literaturei magiare. Solennitatea ce
s’a observatu la acea ocasiune, a correspunsu intru
tdte la insemnatatea acelei dile. In sal’a cea pom-
pdsa a palatului academiei de scientia s’a tie-
natu acea solennitate. Pe estrad’a salei se vedea
asiediate bustele lui Kazinczy, Bessenyei si Szdche-
nyi intre unu tufariu de plante exotice. Sal’a si gal-
leri’a era pline de unu publicu numerosu. Pe la 11
dre dem. intrara membrii academiei si dspetii mai de
frunte invitati inadensu la acea serbatdre naționale.
Miniștrii Panier si Tr efort, ambii barbati cu eru-
ditiune recunoscuta inca si afbra din Ungari’a, fai-
mosulu archiepiscopu Ludovicii Haynald, cornițele
Antonie Szdchen, cornițele Georgie Kârolyi, de-
legatii capitalei s. a. intraseră in asia numitulu „San-
ctuâriu“ alu salei. Dupace ocnpara toti locurile loru,
cornițele Melchioru Lonyai (fostu ministru) in
calitatea sa de presiedente alu asademiei de scientie
deschise solenitatea cu unu discursu, la carele res-
punse. eruditulu Toldi, nemtiu magiarisatu, caruia
magiarii au se’i multiamesca fdrte multu pentru cul-
tivarea limbei si progressele literaturei loru. Pen-
trucâ se intielegerau mai bene căușele serbarei ma-
giare dein 15 Dec., vomu premitte aici cateva linii
dein istori’a literaturei magiare.

     In limb’a magiara nu se afla documentu scrisu,
anthenticu, mai vechiu câ dein tempulu hussitiloru,
adeca dein secululu alu 15-lea, inse si dein a-
acelu secolu abia se pdte vorbi de unaj biblia
tradusa si de unele alte documente prea pucine.
Dein acdsta causa se sustiene cu totu dreptulu, că
literatur’a magiara inca s’a nascutu si s’a urditu nu-
mai dela reformatiune incdce, adeca circa de treisute
treidieci de ani. Reformatiunea, seu ddca ne mai
convene se dicemu asia, revolutiunea religionuria
produsa de Luteru, Calvinu, Zwingli, Melanchton
etc. a fostu acela evenimentu epocale, carele a pro-
vocata pe literatii diverseloru popdra câ se traduca
mai antaiu bibli’a, adeca vechiulu si noulu testamentu,
apoi si celelalte cârti rituali, cârti scolastice si altele
de predice in limbele loru naționali. Reformatiunea
inpintenă si deșteptă pe clerulu latinescu, in parte
inca si pre celu grecescu din lenea, somnoleuti’a si
trandavi’a in care cadiuse, câ se ’si apere dogmele


si candnele in limbele respective ale popdraloru, in
care începuseră a le vorbi si a le scrie reformatorii,
carii au delaturatu limb’a mdrta din baserica. Pe
acdsta cale acelu evenimentu dede nascere la căteva
literaturo moderne dein Europ’a, anume chiaru si la
cea germana, care pe atunci era una din cele mai
sarace. Popdrale care s’au fostu tienutu de ritulu
latinu, au mai avutu si acea mare fericire, că fiendu
păna atunci limb’a latina domnitdria in scdlele loru,
si avendu pe toti classicii latini, inca si pe celi eli-
nesci in possessiunea loru, cărturării se apucara, care
mai curendu, care mai tardfu, de traducerea classi-
ciloru in limbele respective, păna candu mai tardfu
ajunseră câ in aceleași limbe se se scria si opuri
originali. In aceleași tempuri ambonulu facea minuni
pentru cultivarea limbeloru moderne, că-ci adeca lu-
ptele cele inversiunate care s’au pornitu intre catolici
si intre protestantii de secte diverse, predicele în-
flăcărate si pline de injurii, cu care se intempinâ
popii si călugării unii pe altii, le-au datu ocasiune câ
se ’si desvdlte talentulu oratoriu, si poporului câ se
’si invetie limb’a bene, dein graiulu viu alu cartura-
riioru. Numai popdrale la care limb’a rituale apu- ■
case a fi cea slavona, remasera scutite de acelea
lupte, dieu inse si limbele loru si tdta desvoltarea
simtiului loru naționale inca au remasu cu totulu in
cod’a celoru-lalte limbi europene, a caroru nutrice
fusese limb’a latina. Ddca magiarii pe tempulu re-
formatiunei nu aru fi avutu multi cărturari carii se
scia bene limb’a latina, cu alte cuvente, ddca magiarii
aru fi avutu in basericele si scdlele loru limb’a sla-
vdna, dein limb’a loru păna ’i lumea si pamentulu
nu era se se aldga limba de literatura, ci ea era se
se prefaca de multu si cu atătu mai usioru intr’unu
gergn slavonesc.u, cu cătu că, mai multu de a atrei’a
parte (’/₃) dein materialulu si chiaru dein radecinele
ei este de origine slavona. Ddca totuși limb’a ma-
giara făcuse progresse asia de neînsemnate păna in
secolulu trecutu, pedecele care a intempinatu ea dein
alte parti inca sunt cunoscute prea bene, precumu
si impregiurarea, că la partea cea mai mare a ace-
loru pedece pdrta culp’a cea mai grea inșii magiarii,
dra mai anume aristocrati’a si clerulu loru. Ei au
adusu lucrulu acolo, câ turcii se se pdta asiediâ in
Ungari’a, dra apoi sub jugulu si hangerulu sdu iata-
ganulu turcescu nu a potutu fi vorb’a de cultura si
literatura. Totu ei au despretiuitu limb’a naționale
si au lasat’o in completa barbaria asiatica, nu numai
dein lene resaritdna, ci si dein politica desiuchiata,
sdu adeca de frica, câ nu cumuva se ia si alte po-
pdra conlocuitdrie essemplu, se’si cultive si ele lim-
bele loru. Asia magiarii tienura limb’a latina in tdte
scdlele si in tdta legislatiunea si administratiunea loru,
cu singura esceptiune de unu periodu scurtu alu
domniei principiloru naționali in Transilvani’a, carii
fiendu mai toti calvini, dein căușele aieptate mai in
susu au favoratu si limb’a naționale, si chiaru prin
acestu essemplu au datu si daco-romaniloru ocasiune

— 20 —


si’indemnu că se reflectedie si ei la limb’a loru na-
ționale, care era innabusita si aprdpe innecata de
limb’a slavdna, si se incepa a scrie in trensa. Fbra
aedsta inbolditura calvindsca data dresicumu că prin
trdcătu, si fbra impregiurarea că cătiva cărturari da-
co-romani cunoscea limb’a latina, nu mai sciu ce s’ar
fi alesu inca si dein aedsta limba daco-romandsca,
pe care nutricile sale besericeaci, adeca grdc’a si sla-
vdn’a, o au tienutu fdrte reu, adeca numai cu cdpa
si cu aliu usturosu.

      Asia dara epoc’a de renascere a literaturei na-
ționale magiare datedia numai dela an. 1772, adeca
de 100 de, ani, precumu se cundsce d’in istori’a lite-
raturei magiare si precumu au spus’o acumu aduo’a
dra eruditulu exministru M. Lonyai si mai eruditulu
professoriu Toldi, membru alu academiei magiare.
Inse si dein acea epoca inainte progressele in lite-
ratur’a magiara au fostu fdrte modeste. ₍In tempulu
imperatesei Măriei Teresiei magiarii preste totu, tocma
si deintre boierii cei mai mari (barones, comites) dein
Ungari’a si Transilvani’a mai era inca lipsiti de ori-
ce educatiune mai urbana, pentrucă multi dein ei isi
■ mai suflă nasulu totu cu degetele că si cei mai mo-
jici de astadi, si ungea ciobdtele cu seu puturosu,
amblă nepeptenati si adessea peduchiosi, venea la
curte uneori morti de beți, se batea unii cu altii că
orbii, si mai in scurtu, committea multe necuvenintie
si barbarii, de care inca si in dilele ndstre mai com-
mittu unii, pe carii vedemu că’i aduna politi’a capi-
talei de prin birturi, bordelle si vagaune de cartofori
(cartiari). Asia Mari’a Teresi’a voliendu a le mai sub-
tiid datinele si invetiurile loru cele brutali, isi formă
unu planu, alu cărui simbure era, că se fundedie
un’a asia numita garda naționale ungurdsca si alt’a
transilvana, care se fia compusa totii numai dein
fetiori de boieri mari si dein celi de aduo’a mana;
aceli teneri se siddia căte siese siepte ani in Vien’a,
unde pe atunci predomină manierele cele fine fran-
cesci, atătu la curte cătu si in societate, se li se tiena
si dresi-care scdla, dra după aceea se fia remisi in
tidra in calitate de funcționari, sdu si impartiti pe la
regimente, pentru că se invetie si celi de acasa ma-
niere mai dulci dela ei.

(Va urma.)



Ad. Nr. 302—1872.

        Publicarea baniloru incursi

   la fondulu academiei romane dein 1 — 10. Decembre 1872.

       Prin cassariulu despart, cerc. Fagarasiu II. si anume:

       1.       Dela dn. Basiliu Siandru-gtanciu, capit. c. r. in pens.
in Vistea infer. 1 obligat, bancei Transilvania Nr. 1772, 40 fr.

       2.       Dn. Ioane Codru-Dragusianulu, vice-capitanu distr în
Fagarasiu, in o obligat, a bancei Transilvania Nr. 1500, 40 fr.

       3.       Dn. Petru Popu, vice-notariu distr. in Fagarasiu 3 fr.

       4.       Dn. Ioane Turcia, cancelistu distr. in Fagarasiu 2 fr.

       5.       Dn. Aaronu Densiusianu, advocatu in Fagarasiu 5 fr.


      6.       Dn. Ioane Aldica, notariu in Porumbaculu infer. 1 fr.

      7.       Dn. Nic. Grovu, economu in Cartiesior’a oprena 20 cr.

      8.       Dn. Dionisie Mandanu, luonu Dialu si Nic. Rogozea,
economi dein Sambat’a super., la olalta 1 fr. 50 cr.

      9.       Ioane Marinescu, economu dein Porumbaculu inf. 1 fr.

      10.        Dna Zinc’a Românu, soci’a adv. Românu dein Faga-
rasiu 2 fr. '

      11.      Dn. Alecs. M. Micu, vicariu in Fagarasiu 5 fr.

      12.        Dna Mari’a Florea, soci’a ases. orf. Ioane Florea in
Fagarasiu 1 fr.

      13.        Dna Mari’a Popu Grideanu, socia pretorelui Popu Gri-
deanu in Vistea inter. 1 fr.

      14.       Anâstasi’a Popescu, soci’a dlui protop. Popescu in Fa-
garasiu 1 fr.

      15.      Comun’a Corbu 2 fr.

      16.      Dn. luonu Bertea, economu in Șambat’a inf. 50 cr.

      17.      Dn. luonu Cristianu, economu in Corbu 1 fr.

      18.      Dn. Nic. Garoiu, pretore in Branu 5 fr.

      Sum’a 112 fr. 20 fr.

      Sibiiu in 1Q. Dec. 1872.

Dela secret, asoc. trans.



        Bibliografia.

    Archivu p entr u filologia si istoria, de
Tim. Cipariu, încetase in Nov. 1871, elu inse re-
esse in 25 cdle pe anu. Pretiu 5 fior. v. a.

    Instrucțiune pentru invetiatorii dela
scdlele centrale ale reuniunei granitieresci dein
fostulu regimentu românu I. privitoria la tractarea
cartiloru scolastece. Compusa la însărcinarea comi-
tetului administratorîu de fondulu scolastecu alu fo-
stiloru granitieri dein reg. rom. I., de Basiliu Petri,
profes. prepar. Sibiiu, 1872. 8°, pag. 120.



CONVOCARE.

     In adunarea cercuale estraordinaria a despartie-
mentului II. (districtulu Fagarasiului, scaunulu Co-
halmului si scaunulu Cincului) alu asociatiunei tran-
silvane pentru literatnr’a romana si cultur’a poporu-
lui românu — s’a fostu decisu, că prossim’a adu-
nantia gener. ordinaria a acestui despartiementu, se
se tiena in 11. Fauru 1873 c. n. la Cinculu-mare.

     Deci in tendrea acestui conclusu si urmarea §-
lui 10 alu regulamentului, se invita prin aedsta mem-
brii despartiementului, a participă in diu’a amentita
la siedintiele adunantiei memorate.

     Dein siedinti’a comitetului cercuale alu despar-
tiementului II. fagarasianu alu asociatiunei transilvane
pentru literatura romana si cultur’a poporului rom.,
tienuta in 4. lanuariu 1873 c. n.

   Alecsandru Micu,                   Petru Popu,

       directoriu.                       actuariu.


              Dein causa că trei culegători de litere
jacu de unu morbu greu, esse asta-data numai 1
cdla, vomu supplini inse cu Nr. venitoriu in 2 cdle.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimer & Kamner.