-------------- /'A³ Acesta foia ese cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto poștei. £/w TRANSILVANI’A. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ... A Abonamentul,! se p face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- A lectori. _ r p cCZ ttfSSao—--------- Nr. 13. Brasiovu 1. luliu 1872. Anulu V. S u m a r i u : Hyeronimu Savonarola si Pap’a Alessandru VI. Borgia. (Fine.) — Proba de limba romanâsca. (Fine.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Consemnarea contribuiriloru incurse si subscrise la fondulu acad. — Bibliografia. Hyeronimu Savonarola si Pap’a Alessandru VI. Borgia. (Fine.) Indata-ce Rodrigo Borgia se facil papa, isi pro- puse tare si virtosu a împart! averile cele mari ba- sericesci intre copiii sei. Duoi cardinali, loanu de Medicis (mai tardiu pap’a Leo X.) si lulianu de Ro- vere (mai apoi pap’a lulius II.) se oppunea; dara celu d’intaiu era prea teneru, de aceea papei nui pasă de elu, ăra lulianu a scapatu cu fug’a in Franci’a, pentrucă altumentrea nu era se scape de mărte prin veninu, precumu au fosta tramisi pe ceea lume cu veninu toti cardinalii căti l’au reflectata pi ai cu energia la promissiunile făcute inainte de alegere, ăra pe unii d’in ei ii aruncă in carcere. Asia in fine amutira toti. Cesare inca ajunsese episcopu de Valenci’a si cardinalu; inse dupace omorise pe frate-seu, tata-seu pap’a calcandu preste orice legi, ilu dispensă că se se lase de popia si se se faca ostasiu, ceea ce s’a si intemplatu totu in 1497. In anulu urmatoriu tata- seu tramise pe acestu ștrengarii! alu seu la Franci’a, pentru că se duca regelui Ludovicu XII. bull’a de divortiu si de dispensatiune spre a’si potă lașa pe soci’a sa loanna si a se casatori cu clironăm’a pro- vinciei Bretaeme. Atunci Ludovicu donă bastardului O Cesare ducatulu Valentin’a in provincia francăsca Dauphină (Deltin’a). In 1499 Cesare luă desocia pe Carolin’a d’Albret, fiic’a unuia d’in celi mai de frunte magnați ai Spaniei. După acăsta Cesare in- socl la Itali’a pe regele Ludovicu. De atunci inainte bastardulu acela isi propuse a destrona pe cei mai multi duci si domnitori ai Italiei si a se proclama de duce alu acelei parti d’in Itali’a, care era cuno- scuta sub nume de Romagna. Pe cătiva domni de aceia ’i curati prin assasinatu, pe alti’i prinse in ba- talia, apoi ii sugrumă cu sfăra, cumu făcu si turcii, ăra la Sinigaglia in 31. Dec. 1502 beli sângele că- toruva d’in domnii celi mai de frunte, totu prin si- cari (assasini), inse dupace au juratu elu si tata-seu ca nu li se va intemplă neci-unu ren. Perjuriulu a- deca la Alessandru VI. si la bastardă sei era unu lucru de tăte dîlele • nimeni nu potea pune temelia pe vorbele loru. Macelari’a dela Sinigaglia s’a in- templatu asupra mesei, unde se ospetă pap’a Ales- sandru , Cesare, ducii si baronii confederati. Duoi frați Orsini Eufreducci et Vittelli fusera strangulati, ceilalți aruncati in temnitia. Lucreti’a, fili’a lui Alessandru VI. a fostu fe- meia fărte frumăsa, inse si desfrenata intru atăta, cătu scriptorii contemporani o asemena cu Semiramis, cu Cleopatr’a d’in Egiptu si cu Messalin’a imperatu- lui Claudius. Tata-seu o a maritatu mai antaiu dupâ loanu Sforza, domnu de Pesare. Nunt’a acesta s’a datu in Vaticanu, chiamati fiendu preste trei sute ăspeti, cardinali, episcopi, magnați. Acela inse o prepunea (temea) chiaru si de frații ei, cu care cre- dea că inca’si face de lucru. Asia densa lasă pe Sforza. In a. 1498 Lucreti’a se casatori aduoa-ăra cu ducele Alfonsu de Biscaglia, unu filiu totu bas- tardu că si ea, alu regelui Alfonsu II. dela Neapole; dara pe acestu barbatu alu Lucretiei ilu omori frate- seu Cesare in 1501. In același anu Lucreti’a se mă- rită atrei’a ăra după Alfonso d’Este, duce de Ferrara. După mulțime de alte aventure Lucreti’a mori in a. 1520. Este ărasi lucru curioșii, că si acăsta femeia, pre. cătu era ea de corrupta, pre atăta’i placea scien-' tiele si artile, si ajută pe multi barbati de talente.¹ De aici apoi se potu esplica multe cpntradiceri in biografi’a densei, cumu si estravâgantiele poetiloru carii s’au ocupații de viăti’a si caracternlu ei, că sub- jectu, că tema poetica. Pap’a Alessandru facă cardinala inca si pe alu treilea filiu alu seu, pe Ludovicu, precumu a fa- cutu si pe unu nepotu, anume loanu. Celui mai teneru, Godefridu, ii câștigă de soda chiaru pe fiic’a regelui Ferdinandu dela Neapole, anume San- ei a. Cu acea ocasiune pap’a Alessandru luă dispo- sitiuni preste totu, că nuoru-sa se fia primita in tăte cetatile „cu solennitate ce se cuvene unei fiice de rege si nuora a unui papa.“ Pap’a Alessandru mai avuse unu filiu bastarda, născuta d’in susu numit’a Giulia bella Farnese. Lu- creti’a inca avuse unu filiu bastardu, anume Rode- ricu, pe care ’lu născuse tardiu, dupace fusese as- sasinatu alu treilea barbatu alu ei, ăra despre tataia acestui bastardu se vorbescu mari spurcatiuni. Pap’a Alessandru decisu a inavutl si pe acei basiardi, a’i si înainta la ranguri inalte, se intielesse cu filiu-seu Cesare, că cu poterea armeloru ajutata de perjuriu si assasinatu se mai rapăsca inai multe dominia si ce- 25 146 — tati de a le cătoruva ipagnati italiani, ceea ce s’a si facutu. Asia apoi acelu banditu spoliă pe lacobu IV. ducele de Pi om bi no etElba, pe Quidobaldu de Urbino, pe principele .Iul iu Cesare de Câ- ni e r i n o et V a r o n o, pe care’lu si assasină inpreuna cu pe trei filii ai sei. D’in acelea rapine facil apoi pap’a Alessandru ducatele Nepi et Serinonata, pe care le donă numitiloru duoi bastardi. Pre candu acumu famili’a Borgia credea că do- mni’a loru este sigura, si că una parte considerabile va Italiei va deveni regatu pentru famili’a loru, ÎJe- iniesis care nu ddrme neci-una-data, a prefacutu in fumu si cetia tăte planurile loru intr’unu modu estra- ordinariu, care merita a fi cunoscutu mai de aprăpe, pentrucă se se vedia, că Dumnedieu celu indelungu rabdatoriu, in fine totu nu lașa nepedepsite crimele hmenesci. Pap’a Alessandru VI. cu tăta ne mai audit’a sa rapacitate, inca totu mai simtiă lipsa mare de bani si avutii' cele duoe femei susu numite si alte con- cubine ale sale, fili’a sa Lucreti'a si fetiorii, ăra mai alesu Cesare cerea sume enorme; preste acesta mai tienea si dste multa, cu ajutoriulu careia caută se se sustiena. D’in acestea cause, simoni’a cea mai ne- rușinata inca era da ordinea dilei. Tăte demnitățile civili si eclesiastice se vendea pe bani, ăra anume demnitatea de cardinalu costă regulatu căte trei- dieci de mii' de g alb ini. Inse ceea ce supară pe pap’a era, că multi cardinali vietiuiă prea multu, si asia nu’i dă ocasiune de a vende stallurile mai desu. Pap’a si filiu-seu Cesare isi propuseseră o subjuga si ducatulu Toscanei cu Florenti’a, pentrucă cu acela se’si mai marăsca regatulu pentru famili’a sa, d’in care credea elu că va fi alesu si successoriulu seu. Ducatulu Toscanei se potea luă numai cu ar- mele, ceea ce ărasi costă bani multi. Dara de unde bani? Dela cardinali; inse cumu? Fdrte usioru; omo- rindu prin veninu pe diece cardinali d’in cei măi avuti, intre carii la loculu antaiu stă cardinalulu Cor- neto. Sub pretestu că averile cardinaliloru după m<5r- tea loru cadu in proprietatea basericei, pap’a si filiu- seu era se pună man’a pe tăta avuti’a loru, preste acestea mai era se stărca dela fia-care cardinalu nou numitu căte 30,000 de galbini, si spesele bellice era se fia câștigate. Planulu facutu in acestu modu intre tata si filiu, in una di d’in Augustu 1503 pap’a tramite invitati uni amicabili cătra celi diece cardinali, că se mărga la cina in una vinia nu departe de Vaticanu, că se se ăspete cu totii. Cesare luă asupra’si arangearea cinei asia, in cătu totu elu avea se procure si vinulu ame- stecata cu veninu, carele pe atunci se numea „Can- tarella“ si se crede că nu era altu-ceva decătu ar- senicu albu, pentrucă in alte cașuri candu per- son’a destinata de mărte nu avea se măra indata, se amestecă succu de cuenta si de a eoni tu. Pentru că nu cumuva vinulu cu veninu (otrava) se se ame- stece cu celu bunu, Cesare tramise pe celu mai fidele sierbitoriu alu seu cu vasulu inainte, pentru că se’lu 1 pună la unu locu separatu si se aiba grija de elu, 1 se’lu dea numai atunci candu ilu va cere Cesare, său 1 adeca se tărne d’in acelu vinu numai la ăspetii pe I cari’i va denotă tiranulu assasinu. Sierbitoriulu su- I pusu la mandatele despotului seu, duse acelu vinu la ’ vinia si’lu puse la una parte. Intr’aceea venindu si | cliialariulu papei si vediendu vasulu cu vinu, intrebă pe sierbitoriu că ce vinu este acela si pentru ce l’a pusu separatu, ăra acela respunse ridiendu, că vinulu j ce adussese elu era de u6a calitate fdrte buna, chiaru estraordinaria, d’in care se va. presenta numai la . dspetii celi mai de frunte. Chialariulu papei află a- •k celu respunsu indestulitoriu si tacit. Preste pucinu * ajunse si pap’a in vinia, cu ceva mai curendu că ospetii, pantrucă elu mai avea se vorbăsca ceva in secretu cu Cesare. Provedenti’a, său ceea ce dicu filosofii, .casus fortuitus, volise asia, că pap’a se’si : uite amuletulu seu a casa. Acelu amuletu era una hostia de s. cuminecătură pusa in una capsula de auru, pe care o portă totu-deauna la sene, pentrucă cineva ’i dissese odeniăra, că pre cătu tempu va portă¹ la sene acelu amuletu, nu va morf, său incai nu va mori cu morte r.ea. Este adeca si acesta unulu d’in , fenomenele cele mai grele de esplicatu ale natureiV omenesci, că de comunu ămenii blastemati, corruptijH scelerati, sunt fdrte superstițioși; ei de Ddieu nu saj' temu, rușine n’au, viăti’a altoru dmeni o au că si viăti’a unoru pulli de passere, si totuși se temu ades- • sea de tdta umbr’a. Deci pap’a Alessandru VI. tra- misse pe sierbitoriulu filiului seu, că se mărga iute in Vaticanu, se’i aduca amuletulu, fără care nu se sciă sigura. Acumu nu mai era cine se ingrijăsca de vinulu amestecata cu veninu. Abia plecă sierbi- toriulu , candu ăta că pap’a obositu de caldur’a cea mare si fiendu’i fdrte sete, chiama pe chialariulu seu că se’i dea unu pacharu de vinu. • Acesta crediendu că va face bene dăca va dă domnului seu d’in vinulu celu mai bunu, si aducîmdu’si amente de vorb’a sier- bitoriului, merse si implendu una caraffa d’in vinulu'. celu de morte, o puse pe banc’a pe care siedea pap’a. Fără a cugeta la celu mai micu pericolu, pap’a ’si implă pachărulu si setosu cumu era,' ilu beii păna la fundu. In aceleași momente venise si filiu-seu, caru’i inca’i era sete, implh si elu unu pacharu si’lu beii. Intr’aceea venindu si ospetii, se puseră cu totii la măsa spre a cina; inse păna a nu apuca se ura-* nance prim’a bucatura, pe pap’a ’lu apucara doreri atătu de cumplite, in cătu se sucea si incârligă că unu verme si cadiîi la pamentu. Aceleași simptome se aratara si la filiu-seu Cesare Borgia; asiă nu re* mase decătu că se duca pe ambii in palaturile loru; Se intielege că d’in acea cina si beția se alesse np micu, si asia celi diece cardinali scapara cu viătia. Medicii chiamati indata, constatară că pap’a si Cesare beusera veninu si inca atătu de multu, in cătu anti- dotulu la pap’a nu mai ajută nimicu, si asia elu după ‘ doreri ne audite suferite in căteva dile, in 18. Aug, . ~ 147 — 1503 mori, dupace corpnlu seu atacata de poterea veninului Cantarella, incepnse a putred! de viiu si esia d’in elu putăre atătu de cumplita, in cătu ni- meni nu se mai potea apropie de densulu, ăra limb’a i-se innegrisse si inflasse asiă de tare, in cătu ii esise d’in gura. Rom’a si tdta Itali’a prorupse in bucuria mare candu aud! că a scapatu de acelu monstru. Cesare Borgia fiendu mai teneru si mai in po- tere, după diece luni de suferintie grele, se reinsane- tosiă, pentrucă după aceea se ajunga obiectu alu vin- dictei inemiciloru sei, cari’lu portara d’in carcere in carcere, păna ce scapă abia cu fug’a la Spani’a, unde apoi peri de unu glontiu cu ocasiunea unui assaltu la fortareti’a Viena in 12. Martiu 1507. Capu ge- niale, inse monstru morale că si tata-seu. Indata după mărtea papei, atătu famili’a cea re- numita Or si ni, cătu si tdte celelalte familii frun- tasie, care fuseseră spoliate de Alessandru VI. si de bastardii lui, confederanduse isi reocupară fia-care proprietățile loru; numai averile in bani si alte mo- biliarie răpite, au remasu perdute. Famili’a Borgi’a pre cătu se inaltiase de curendu, pre atăta si cadiuse de adencu si cadiuta a remasu păna in secolulu tre- cutu , candu prin unu cardinalu d’in acea familia se mai restaură in cătuva. Dnpa Alessandru VI. a urmatu pap’a Pius III., care inse după 1 luna fu intoxicatu de inemicii sei, carii nu’lu volisera de papa. Acestuia ’i successe car- dinalulu della Rovera sub nume de lulius II., care fusese persecutatu pe mdrte de Borgia. lulius a fostu mai multu soldatu decătu papa; totu in batai isi pe- trecă, preste acăsta era fdrte betîvu; ii placea si lucsulu. Acesta domni 10 ani (in. 1513). Pe filia-sa Felicia o a datu in cașatoria magnatului loanu Or sini. Pe cei duoi fiii ai amicului seu, adeca ai cardinalu- lui Farnese nascuti d’in domnisior'a Lola, ’ia legiti- mata, precumu se afla d’in una bulla cu dat’a d’in 8. luliu 1805 publicata de Affo, „Vita de Pier Luigi Farnese. Milano, 1821. Successoriulu acestuia fu Leo X. filiu alu lui Lorenzo Medicis dela Florenti’a. Pe acesta ’lu făcuseră cardinalu pre candu era inca numai baiatu de treisprediece ani! Sub acesta au esitu apoi Martinu Luther, Melanchton, Zwingli, Calvinu etc., si asiă s’au inplinitu multe d’in profe- țiile, său mai bene, firescile și logicele combinatiuni ale lui Sa von ar o la. O. B. Proba de limba romanesca. (Fine.) III. Ortografia cuventeloru. 15. A scrie unu cuventu, in intellessule ce se dă vorbei scriere in limbele, cari nu reproducă la ochi, ca limb’a chi.nesa, fiacere cuventu cu unu semnu particulariu, a scrie unu cuventu, va se dica a tra- duce prin semne visibili sunetele elementarie, d’in cari se face nemesurat’a mulțime de cuvente a lim- beloru celloru mai avute, se reducu la unu numeru fărte micu: limbele classice, de essemplu, an formatu infinita loru avutfa de cuvente, d’in 20—21 de su- nete. Limb’a româna este mai avuta, in acestu res- pectu, si cu tote acestea nu are mai multu de 30—32 de sunete elementarie. A descoperi dăro prin una analise usiora de facutu acestu micu numeru de sunete elementarie alle limbei; a defige pentru fiacare sunetu unu semnu annumitu; a face cunoscute aceste semne cellui ce invetia a scrie limb’a; a da acestui-a, ca se scria bine sengur’a regulă de a însemnă fiacare sunetu ce aude iu cuventu cu semnulu defiptu pentru acestu sunetu: ăcco suprem’a perfecțiune, paradisulu orto- graficu, dupo care au oftatu si oftedia si astadi unii d’in invetiatii Români. Nu vomu fi noi, cari se ne- gămu, co principiulu formulata asiă in tăta generali- tatea s? este addeveratu si intru tote conformii rati- onei. Dăro acestu paradisu l’au possedutu Românii in scrierea cu litterele cyrillice. De ce să fia caiitatu dăro a scapă de fericirile lui, si inca cu lupte cum- plite, sufferfntie si persecutioni d’in celle mai inver- siunate? Acea-asi ignorantia de benele ce possedea, care facă pre antaninlu parente allu genului ome- nescu se perda paradisulu pamentăscu, se fia fostu ore caus’a, care facă pre Români se se desfaca cu verce pretiu de litterele parentelui Cyrillu? Fapt’a e, co de unu seculu aprope Românii se lupta a essi d’in acestu pretensu paradisu; si astadi toti câți sciu scrie, scriu cu littere romane dupo unu principiu oppusu cellui care presiedea la scrierea cu littere cyrillice, dupo principiulu etimologica; de sf unii es- secuta principiulu cu mai multa, altii cu mai pucina conscientia si rigore, si de acf parut’a confusione or- tografica, care domnesce astadi la noi si de care in- teresse naționali ceru se ne scapămu câtu mai cur- rendu. Candu societatea academica suppuse la pro- bele unoru noue si seriose desbateri cestionea orto- grafiei, ea ajunse a se convinge, co, sub pedepsa de a intunerecă cu totulu gramatic’a limbei, de a ua lipsi de verce lumina a filosofici, de a rupe celle mai pretiose relationi cu limbele sorori, de a scinde limb’a româna, si prin acest’a nationea, in atâtea limba câte pronunție variate se audu, nu se potea departă in scrierea româna, de principiulu etimologicu; co prin- cipiulu contrariu, buuu pote si raționale pentru una limba primitiva, nu pote adduce de câtu confusione si intunerecu intr’una limba derivata, cumu este a nostra; co etimologi’a, cu unu cuventu, precumu pentru intellessulu cuventeloru, asiă si pentru sune- tele ce cOmpunu cuventele, si traducerea acestoru-a prin semne, pote sengura produce cuvenit’a lumina si ordine in limba. Principiulu etimologicu una data pre deplenu stabilitu ca senguru dreptariu bunu pen- tru limb’a nostra, ca se ajungemu la dont’a unitate înscriere, nu se cerea de câtu a formulă acestu prin- cipiu cu claritate si precisione. In addeveru armandu acestu principiu in tota rigorea sa, s’ar cere, ca vor- 25* — 148 — bele române, cari si-au originea loru in alte limbe, se se reproducă, pre câtu se pote, cu ortografi’a acel- loru limbe; s’ar cere, de essemplu, ca vorba tăca, ca venita din grecesculu &rₜxt[, se se scria theca; ca vorbele cinci, cocere, torcere, cerere, etc., ca prove- nite d’in latinescele quinque, torquere, querere, etc., se se scria si in limb’a nostra: quinqui, coquere, tor- quere, querere. A impinge principiulu peno la aceste limite, cari de altumentrelea cu greu s’aru potă fipsă, ar fi fostu a stabili pentru limba, care este proprie- tatea cea mai legitima a poporului intregu, una scri- ere, pre care se nu ua pota essecută decâtu unu mica numere. de privilegiati: spiritulu tempului in genere, cumu si interressile celle mai vitali alle na- tionei in parte, se oppunea cu potere la adoptarea acestei estremitati. Ca se ne bucurămu de folosele unei scriere dupo principiulu etimologicu, si pentru ca totu de una data fiacare Românu, ce si au facutu macariu scol’a sa primăria, se pota scrie cu deplena correctione in ortografi’a fundata pre acesta norma. Societatea academica formulă si adoptă cu unanimi- tatea membriloru sei mai pucinu unulu, principiulu ortograficii urmatoriu: Pentru scrierea limbei române se va urmă principiulu etimologicu, intru câtu regu- lele, pentru essecutarea lui, se potu trage d’in limb’a româna insasi si completă prin analogia, inlaturan- duse semnele de prisosu, cari impedeca desvoltarea raționale si regularea limbei in grammatic’a ei. 16. D’in principiulu asiă precisatu mentea sane- tosa cea mai commune pote trage consecentiele co- prense in ellu. Ecco acelle consecentie: I. Se scriu asiă cumu se audu, afora de escep- tionile ce se enumera la No. III, urmatoriele 19 su- nete, representate fiacare prin litter’a initial’e d in celle 19 essemple de vorbe, ce acf se așternu: 1. are, 2. bate, 3. cade, 4. dare, 5. este, 6. fagu, 7. grase, 8. intri, 9. jure. 10. lacu, 11. mare, 12. nare, 13. orbii, 14. parte, 15. rade, 16. sare, 17. tare, 18. ursu, 19. vulpe. II. Celle alte sunete, câte se mai audu in limb’a nostra, ca derivate d’in celle de susu 19 originarie, se scriu fiacare cu acea-asi littera ca si sunetulu ori- ginariu d’in care se nasce. Acăsta-a este sengur’a si unic’a regula ortografica a limbei nostre, cumu se vede d’in applecarea ei in speciele urmatorie: 1. duci, duce (d’in ducu), si prin urmare: cer- cetare, incingu, etc. 2. frigi, frige (d’in frigu), si prin urmare: geru, gingia, etc. 3. edi, verdi (d’in edu, verde), si prin urmare: dicu, diua, etc. 4. cosi, arși (d’in cosu, arsu), si prin urmare: siuerare, sioreci, etc. 5. bureți, lati (d’in burete latu), si prin urmare: tinere, tinta, etc. 6. călii, molii (d’in callu, molie), porcella (d’in porcellu), si prin urmare; filiu, paliu, teliu, liertare, margella, floricella, etc. 7. remania, puniu (d’in remanere, punere), si prin urmare; calcaniu, petroniu, cuniu, etc. 8. arandu, jurandu (d’in arare, jurare); — ce- rendu, avendu (d’in cerere, avere); — inse: frigundu, ' tacundu, placundu, torcundu (desf d’in frigere, tăcere, • plăcere, torcere, dăro ca se nu se siuere c si g scri- endu; tacendu, frigendu, etc.); — omorire (d’in mo- rire), si prin urmare : riu, ridu, rima, etc. 9. calcare, batutu, răsură (d’in calcu, bătu, rasu); — versu, appesu (verși, appesi); — preceputoriu, batutoriu (d’in preceputu, batutu); — pucine: locuire (d’in locu); rotundu, locusta, apoi co spre destinctione de ca, si prin urmare compusele: coci, dăco, pen- truco, etc.; cumu si: lungo, peno, dupo. 10. domna, domne (d’in domnu); dorme, dorma (d’in dormu), si prin urmare: forte, morte, torta, costa, etc. 11. cresca, omenesca (d’in crescu, omenescu), si prin urmare: cresta, terestra, etc. Consonantile d, s, t, au sunetu siueratu nu nu- mai cu i, ca in essemplele de susu, ci si cu • dupo densele, candu dupo ecestu e vine sc, st, 11, rr, sau r urmatu de alta consonante: putredescu, passesci, catellu, intellegu, terrina, termu, testu, șerpi, de- sertare. Semnele pre vocalile sau sub consonantile deri- vate suntu de prisosu, intru câtu pronunti’a loru este determinata prin legea fonetica. Numai la casurele cari essu d’in lege, suntu necessarie urmatoriele semne: • 1. gravulu .(') in ară, cântă, spre destingere de laudamu, aramu; pati, facil, spre destingere de pati, făcu. — 2. Acutulu ('): a. in ară, laudă, spre a le destinge si de ară, laudă, si de ara, lauda; — b. in a pati, a tacă, spre a le destinge si de pati, tace, si de pati, tacea. — 3. Circomflessulu pre a forte ob- scura fora n dupo densulu: câtu, atâtu, mâiu. — 4. Apostrofu (’) in capra, lun’a, bun’a, spre a le de- stinge de capra, luna, buna. III. Sunetele derivate spurie, cari se ammesteca pentru audiu cu alte sunete originarie sau derivate, cauta se urmedie acea-asi lege generale, cumu se vede d’in speciele urmatorie: 1. stricatione, stricatiosu (d’in stricata). 2. facia, judeciu (d’in facere, judecare). 3. coctu (d’in cocu), si prin urmare: lacte, lucta, octu, derectu, etc. 4. putrediune, vescedire (d’in putredu, vescedu). 5. pasci, pasce (d’in pascu), si prin urmare: sciu, scientia. 6. inglitire, vegliare , ocliu, vecliu, pareclia, ureclia, etc., cumu si pronunția parte d’in Români. 7. mesa. feta, pena, etc., cumu si pronunția unii Români si cumu se si aude mai,la toti in mese, penne, fete. 8. taliandu, molliandu, vegliandu, etc, (d’in ta- liare, molliare, vegliare). 9. rogare, portare, (d’in rogu, portu); — covenire, — 149 — collegere, carbone, monte, natione, ratione, etc. (na- ționale, rationare). 10. sene, tene (d’in se-ne, te-ne) si prin urmare: dente, tendere, parente, etc.; — pedeca, scutecu, etc., cumu se si pronunția de mare parte a Româniloru. 11. lucratoria, vorbitoria (d’in lucratoriu, vor- bitoriu); se scia, se fia (d’in scire, fire.) 17. Atari sunt conseeentiele neinlaturate alle principiului formulata si adoptata de societatea aca- demica romana; elle inse s’au applecatu a transcrierea fiacarui cuventu in tota rigorea numai candu se pro- duce cuventulu la loculu d’in dictionariu, unde se tractedia dfe ellu in speciale; ăro in testulu generale allu cartei s’a urmatu principiulu cu restrictionile, ce societatea a aflatu de cuvientia a i face, inlaturundu de una camu data unele d’in conseeentiele, ce essu de neapperatu d’in principiulu adoptata de dens’a. Totuși, ce s’a facutu pentru formele de flessione ne- regulate alle unuia si acellui-asi cuventu, s’a urmatu si in ce s’attinge de ortografi’a fiacarui cuventu de tractatu in speciale, danduse la loculu seu si form’a lui de scriere, cu care sunt mai deprensi peno acumu una parte de lectori, si tramettehduse la form’a or- tografica mai correcta, de la coptu, de essemplu, la coctu. Câtu pentru duplecatione, de sf, dupo princi- piulu formulatu si adoptata de Societate, n’ar potd fi vorba de geminare a consonantiloru- decâtu la vor- bele compuse cu particelle: adducere, oppunere, etc.; cu tote acestea, ca se se presente cuventele intr’una forma câtu mai appropiata de originea sa, Societatea a adoptata se se mantina duplecationea si la celle alte vorba, in cari consonantile vinu geminata in limb’a latina, in poterea unoru legi, cari nu se potu trage d’in limb’a romana:-caile, jurassem, terra, sum- mettere, etc. In fine, dupo analogi’a cuventului ro- manescu vertute, in care e urmatu de r, intogmai cast urmatu de nasale in cerendu, etc., se aude forte intunerecatu, s’a adoptata de regula ca in tote cu- ventele străine, intrate mai de multu in usulu limbei la una parte de Români, si in cari inainte de r se aude sunetulu forte intunerecatu, acestu sunetu se se scria cu e: verire, perlire, sverlire, sfercu, etc., afora de casurele, in cari acellu sunetu se aude dupo c sau g, si cari, spre a se înlătură siuerarea ace- storu sunete, caute se se scria cu a: cârmuire, gar- liciu, etc. D’in pucinele peno aci spuse asupr’a ortografiei se vede lămurită, co celle 19 semne alle alfabetului romanu, cu cari se representa celle 19 sunete origi- narie alle limbei nostre, ajungu spre a scrie tote cu- ventele limbei nostre, nu numai celle de origine curatu romanica, ci chiaru si celle de origine străină, cari au intratu mai de multu in usulu limbei la una sau alta parte de Romani. Prin urmare celle alte semne d’in alfabetulu latina: k, q, x, z, y, ch, etc., se voru applecă numai la acelle vorbe de origine neromanica, cari n’au luatu inca form’a de- finitiva ce s’ai’ cadă se aiba in limb’a romanesca, si n’au capetatu inca pre deplenu, prin vulgarisare, dreptulu de cetate româna. Inchiaiandu celle ce avea de spusu in acesta prefatione, susemnatii, membri ai Societatei academice române, onorati de insasi Societate si însărcinați cu spinos’a elaborare si redactione a primei probe de dictionariu allu limbei române, se semtu detori a declară, co pentru tote defectele si rellele lucrarei suntu senguri responsabili inaintea publicului, si prin urmare loru in parte, cro nu Societatei, se cuvine se se adressedie critic’a pentru totu ce s’ar află reu in dictionariu sau glossariu. Societatea academica, prin acea-asi decisione, prin care a aflatu de cu- vientia a pune lucrarea unei prime probe de dictio- nariu românu in sarcin’a unor’a d’in membrii sei, a regulata se iea acesta proba ca unu proiecta, pre care se lu desbata si se lu cerna, se allega ce va află bunu, se elimine ce va află reu, se 1’ amende si se lu complete, si asiă, câtu se-va potd mai cur- rendu, se scota in numele Academiei insesi antani’a editione de dictionariu românu. Deco si intru câtu acumu susemnatii au respunsu, prin lucrarea loru, la încrederea Societatei academice, cumu si la aștep- tarea publiculu, altoru-a remane se judece. Unu lucru cellu pucinu nu se indoiescu co li se va reconosce, buna voienti’a de a urmarf progressele, ce-a facutu lessicografi’a in acești d’in urma anni, si de a calcă lucrarea loru dupo celle mai bune modelle de dic- tionariu, cari s’au elaborata dupo principiele stabilite in urm’a acelloru progresse. Dero conceptionea, for- marea prin cugetare a unui planu, este, fiacare ua scie, mai usiora decâtu essecutionea perfecta a con- ceptionei; si ddeo acăst’a este addeveratu pentru verce lucru, este addeveratu cu atâtu mai multu pentru lucrarea unui dictionariu in genere, si a unui dictionariu românu in parte, pentru care, pre lungo tote cele alte mari greutati, se semtfe si lips’a de mate- riali indestullatorie: coci mai multe apelluri ce So- cietatea a facutu pentru accst’a la toti filologii ro- mâni au fostu cu totulu nefructose; si fora celle ce se potu trage d’in dictionariele peno acumu essite la lumina, fora concursulu celloru alti membri ai societatei, cari mai toti s’au însărcinați a da însemnate parti de ma- terilali, si acesta greutate appesa, in mare parte cu pon- dulu seu strivitoriu pe membra însărcinați cu elaborarea primei probe de dictionariu românu. Susemnatii re- conoscu dăro ei mai antaniu, co au potutu remană in multe parti mai prejosu de perfectionea, ce se cere de la una lucrare de natur’a cellei, cu care au fosta insarcinati: vercari aru fi inse neperfectionile lucru- lui, totuși ei se lingusescu a crede, co effecte d’in celle mai salutarie pentru benele nationei nostre au se resulte d’in publicarea câtu mai neintardiata a lucrarei loru. Si mai antaniu acesta proba de dic- tionariu va fi, pentru toti Românii versati in cono- scenti’a limbei naționale, si preceputi in alle lessico- grafiei, casi una tema data, pre care se si pota esser- — 150 cită critic’a, condemnandu rellele, si arretandu si supplenindu lipsele. Acesta desceptare a unei missi- cari critice pre campulu filologiei naționale aru fi, pentru susemnatii, una dulce consolatione si recom- pensa indestullatoria pentru laborile si veghiarile ce i a costatu una lucrare asiă de ingrata ca a dictio- nariului; 6ro Societatea academica, pentru editionea mai perfecta ce are in cugetu a scote catu mai cur- rendu la lumfta, va trage nemesurate folose d’in lu- minele critice si materialile, ce va capetă, fora in- doientia, de la toti invetiatii nationei. Apoi si toti cei alti Români, cari, fora a fi filologi, sciu mai multu sau mai pucinu carte d’in acesta antania proba a dictionariulu voru cullege, de nu mai multu, d£ro cellu pucinu una idea, fia catu de strimta, despre ce a fostu, ce este si ce pote fi limb’a loru; si prin acAst’a se voru pune mai bene in stare, ca prin acellu minunatu instinctu allu poporului, a cărui potere este decisiva in formarea limbeloru, se deschidă noue si large perspective pentru lărgirea si înavuțirea limbei, si, prin ac6st’a, pentru progressulu naționale, asiă incâtu editionile ulteriori alle dictionariului se pota presentă d’in ce in ce mai perfecta imaginea fiiei Romei eterne assiediata de mam’a pre ripele betranului Danubiu, ca se appere si se propage in resaritu luminele civilisationei. La redicarea nemori- toriului monumentu a neperitoriei nostre naționalitate se cere ca toti cu totii se punemu man’a si umerii. Aceste considerationi, pre lungo multe altele, au facutu se se incepa publicarea unui dictionariu câtu mai currendu, si înainte de a ave la desposetione tote câte s’aru fi ceruta pentru una mai perfecta elaborare a opului. Susemnatii suntu d6ro pre de- plenu convinși, co una lucrare de natur’a cellei ce densii presentă, vercari aru fi lipsele ei, va fi bene venita pentru toti Românii: natione june si plena de nobili aspirationi pentru vietia, Românii nu potu fi indifferinti pentru una parte a scientiei, care attenge câtu mai de aprope fienti’a loru naționale, astadi mai alessu candu evenemente asiă de mari au pro- batu, co scienti’a este poterea, si co afora de scientia nu este mântuire si sperantia de vietia pentru neci una natione. Membrii commissiunei insarcinate de Societatea academica romana cu elaborarea unui proiectu de dictionariu românu: A. T r e b. L a u r i a n u. I. C. M a s s i m u. Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kem^ny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Urmare.) 1391. 24. Apr. App. D. Tr. T. IV. Documenta emanata dela voivodulu Ladislau, d’in care esse, câ in acelu anu se mai tienuse una dieta in Transilvania la Turda. Nos Ladislaus Waywoda Transsilvanus, et Co- mes de Zonuk, memorie commendamus, quod cum juxta nostram judiciariam commissionem Stephanus et Thomas filii Simonis*) de Darloz feria sexta pro- xima post festum ascensionis Domini, videlicet vige- ■ simo secundo die Congregationis nostrae generalis, Universități Nobilium, et alterius cujusvis Status et Conditionis hominibus diete partis Transsilvane, Oc- tavo die festi pasce Domini Torde celebrate super eo, quod ipsi a jobagione Ladislai dicti Gerend Ma- thia Sugo dicto apellato, unum equum triginta flo- renos valentem, et tredecim cubulos frugum ab eo- dem non abstulisset, coram homine nostro ad hoc deputate sacramentum prestare debuisset, Tandem prout ex certa relatione dicti hominis noștri fuimus informati, prefatus Stephanus et Thomas de Darlai- ipsorum prestitissent Sacramentum, ut debuissent, unde nos prefatos Stephanum et Thomam super premissis reddinms expeditos, pariter absolutos testimonio pre- sentium mediante. Datum vigesimo tertio die con- gregationis nostre predicte in loco memorato. Anno Domini M. CCC. Nonagesimo primo. 1391. 6. July. App. D. Tr. T. IV. Altu estrassu de documentu, d’in care esse, câ Mir ce a domnulu Munteniei, c o m i t e alu F agar as i u lui si alu Ora- la si ului confirma confederatiunea sa făcută cu Vladislau re gele Poloniei. 1391. Datum in Lemberga in 8° Petri et Pauli Apost. — Miricii Wayvodae Transalpinae, et Comitis de Fogaras et Omlăs literae, vi quarum priorem con- federationem suam cum Wladislao Rege Poloniae con- firmat. Edidit Dogiel Cod. Dipl. Pol. T. I. fol. 599. „ Fejer C. D. T. X. voi. VIII. p. 340. ¹ StatutorioRelatoriae. Conventus S. Cruciș de Lelesz, quod Balk et Dragh nemine contradicente, statuti fuerint titulo no-. vae donationis in posesionibus Azzyvag, Borzlyuk etc. anno 1392. Sup. C. D. T. II. p. 259—260. Conventulu (Cenobiulu) calugarescu numitu delu S. Cruce, la Lelesu in Ungari’a, emitte d’in partea sa documenta ce se dicea Statutorio relatoriu, prin carele arata, câ regele Sigismundu inca a confirmata donatiunea făcută de regele Ludovicu „domni- loruBalcu et Dragu, vaivodi ai comitateloru Mar am u ra s i u et U g o c e a**). Acea donatiune se fece loru pe opta sate ro- manesci, d’intre care câte duoe au totu unu nume. Acelea sate se află în districtulu numitu Erdeod (Codru). Diplom’a lui Sigismundu data vaivodiloru romanesci Balcu et Dragu intretie- suta in literele statutorio relatorie ale conventulu-i de Lelesu, are tdte formele cerute in acelea tempuri, de lege, si applicate in pracse. Sigismundu recunosce, câ Balcu et Dragu se afli in dominiulu pacificu si neconturbatu alu aceloru sate, *) Sic! sed erronee, nam non Stephanus et Thomas, sed eorum Pater Nicolaus erat filius Simonis de Darlacz — vide literas a. 1377 de 26. apr.; item literas a. 1380 de 10. febr.; ac literas 1383 de 9. apr. in Dipl. C. Jos. Kemdny. Originale in papiro patenter expeditum, in cujus dorso ap- paret vestigium sigilii super cera flava appressi; possidet J. C. Kemdny. **) Vedi si Trans, Nr. 11 d’in a. c. pag. 128 la a. 1390. — 151 — adaoge că „pentru sierbitiale loru fideli“ le confere acelea moșii ,cu titlu de noua donatiune si pentru totudeauna,*" apoi demanda ci se fia introduși in modulu „cumu cere legea tierei,“ adeca observandnse formele usitate in cașurile analoge. Acesta favdre o arata Sigismundu câtra acei duoi vaivodi romanesci in anulu candu elu se află la Serbia in castre asupra turciloru, si pe candu vecin’a Moldova se confederase cu Poloni’a in contra lui Sigismundu. Omnibus Christi fidelibus praesentibus pariter et futuris, praesens scriptura inspecturis Dominicus Prae- positus, et Conventus Ecclesiae S. Cruciș de Lelesz, salutem in omnium salvatore. Ad universorum no- titiam harum serie volumus pervertire, quod nos lite- ras Serenissimi Principis Domini noștri Sigismundi Dei gratia Regis Hungariae, Dalmatiae, Croatiae etc., Marchionisque Brandenburgiae nobis directas honore qtro decuit, recepimus in haec verba: Sigismundus Dei Gratia Rex Hungariae etc. Fi- delibus suis Conventui Ecclesiae de Lelesz salutem et gratiam. Cum nos quasdam possessiones Olacha- les duo Azzyvag, Borzlyuk, duo Eurvynys, Bassa- talva, Tryvarcha, et Kamin vocatas, in Districtu de Erdeod habitas, cum universis suis pertinentiis, quae olim per Dominum Ludovicum. Regem Magnificis viris Dominis Balk .et Drag Vayvod.is Comitatuum Mar- marosii, et de Ugucha donatae fuerant, in quarum etiam nune existunt Dominio pacifici et quiefci, me- moratis Balk et Drag Vayvodis pro ipsorum fideli- b.us servitiis per alias literas nostras novae Donatio- nis titulo perpetuo duximus conferendâs, ipsasque eisdem statui facere velimus, Lege Regni noștri re- quirente. Fidelități igitur vestrae firmiter praecipiendo mandamns, quatenus vestrnm mittatis liominem pro testimonio fidedignnm, quo praesente Laurentius de Bathar, aut alter Laurentius filius Abrahae de Gyăk- falva, vel Dominicus de Fanchoca, sive Georgius fi- lius Ladislai de Egrus a’iis absentibus homo noster etc. (reliqua juxta stilum solitum mandati statutorii). Datum in descensu nostro Campestri contra Turcos in Regno Rasciae in festo B. Jacobi Apostoli anno Domini 1392. Nos igitur mandatis ejusdem Domini noștri Re- gis obedire cupientes, ut tenemur, una cum praefato Georgio filio Ladislai de Egrus, homine dicti Domini Reois, hominem nostrum videlicet Gallum Literatura Notanum nostrum ad praemissas possessionanas sta- tutiones faciendas pro testimonio transmisimus, qui demum exinde ad nos reversi, nobis voce consona retulerunt eo modo: quod ipsi Sabbatho proximo ante festum nativ. B. V. Mariae de novo elapsum etc. nullo contradictore inibi existente. In cujus rei rae- moriam e. c. t. Datum in festo B. Mathei Apostoli et Evangelistae anno Domini supradicto. Originale in Arch. Lelesziensi. 1392. 25. July. App. D. Tr. T. IV. Regele Sigismundu face donatiune totu vaivodiloru Balcu et Dragii castellulu regescu numitu Cetatea-de Pdtra, care pe atunci se tienea de comitatulu Solnocu. Acea diploma de donatiune pdrta dat’a totu d’in castrele d’in Serbi’a si totu d’in an. 1392. Pecatu câ nu se afla publicata intriga; destulu inse câ nimeni nu a ridicatu dubietate despre essistenti’a ei.*) Sigismundus Rex Castrum Regium Kewwăr co- mitatus Szolnok interioris, quod olim Ludovicus Rex Magnificis Balk et Dragh Vajvodis, Comitibus Mar- maros et Ugoclia contulerat, novae donationis titulo sub privilegio suo confirmat. In descensu Regis Cam- pestri in Regno Rasciae. Datum festo B. Jacobi apost. anno 1392. Tantum et non plus edidit Fejdr C. D. T. X. voi. II. p. 63. Ex annal. Dipl. Wagneriano-Jankowich T. A. p. 30-7. Innuitur etiam apud Wagner Coli. Geneal. Dec. III. p. 27. 1392. 27. Dec. App. D. Tr. T. IV. Diploma de donatiune data de loanu Mircea d’in grati’a lui Dumnedieu Principe (Domnu) si Vaivodu (Duce) a totu re- gatului Valaclriei incependu d’in munți până la confiniele Tarta- riei, si domnu perpețuu preste totu pamentulu Fa- garasiului. Acdsta diploma de donatiune se dâ lui Stan- ciulu egumenulu si fratelui seu C a 1 i n u, fideli nobili ai re- gatului Valachiei, 6ra obiectulu de donatiune este territoriulu in- tregu alu comunei numite 8 cor e iu, care essiste păna in dio’a de astadi in districtului Eagarasiului. Coprinsulu acestei diplome de donatiune l’a corroboratu si „prea iubitulu seu filiu Michailu vodă cu ceilalți boieri. Descriptiunea miediuineloru cu termini totu romanesci aplicati asia precumu era ei cunoscuti in alu 14- lea seclu si usitati la poporu d’in inalta vechime ce duce si mai departe, pote se interessedie si pe filologii nostrii. Nos Joannes Mircsa Dei gratia Princeps et Vaj- voda totius Regni Vallachiae incipiendo ab Alpibus usque ad confinia Tartariae, totiusque Terrae Foga- ras perpetuus Dominus. Ex nostra benigna Clementia, sanaqne deliberatione, et consensu consiliariorum no- strorum, caeterorumque Boeronum dediraus, et con- cessimus hasce nostras literas donationales fidelibus nostris Sztancsul Egumenulu, et fratfi ejusdem Kalin Regni noștri nobilibus, eorumque haeredibus, et po- steritatibus pro firmiori, eț certiori ipsorum futura securitate, de territorio integro Szkore nuncupato, in antefata Terra Fogaras existente habita, ea cum con- ditione, ut nec ipsimet praefati, nec posteritates ipso- rum ulii contributioni subsint, signanter autem, ut neque de Ovibus, s. v. de Porcis, apibus, vincis, De- cimam dare, vel pascuatione, aut alio servitio poștali teneantur. uno verbo, ut nulla minora, vel majora servitia subeunda adstringantur, tum praedicti Sztan- csnl Egumenulu, et frater Kalin, Boerones, tum vero haeredes et posteritates eorum. Quod vero superius scripsi, id meus dilectissimus filius Michaila Vajvoda, cum caeteris Boeronibus, de negotiis metarum hasce nostras literas quoque corroborabit, et confirmabit, *) Ar fi unu marc castigu pentru istori’a ndstra, ddca s’ar afla cineva de ess. cumu este si in districtulu Cetatei-de pdtra.l care ajutatu de scienti’a paleografica s’ar apuca se 'decopiedie i tdte diplomele nobilitarie ale familiiloru nobili romanesci. Ini dilele ndstre ele abia mai au alta valdre, decătu istorica: acesta ¹ inse este pentru noi de mare importantia. Red. — 152 — primam quidem incipiendo a trajectu fluvii Alt sub possessione Csetate dicta a regione Kercz directe penes rivulum Vâllya Opatului nuncupatum, pergendo usque ad cuspidem Piatr’a Obla vocatum, înde autem a rivulo Rivului Lajeta ita dicto sursum usque ad alpium Cacumen; parte autem ex altera superiori pergit per locum pe Șzkoreul ceel betrin dictum, inde tendit per rivulum pe Văllya Viczonilor nomi- natum, et extenditur supra usque ad pene la Ungiul cu Freszeni locum nuncupatum, inde iterum divertit • se ad pena la Peraole szasziloru locum, inde denuo pergit ad pena la Vallya Szerecsi fluviolum, inde tandem extenditur supra pene la Czolfa Tunsului, et in extremum directe pergit pe apa Tunsului dictum per rivulum usque ad vertices Alpium, ubi etiam meta ejusdem territorii terminator. Haec volens cum caeteris Dominis Boeronibus ut etiam șuperius adtinxi, ad harum nostrarum lite- rarum robur, et firmitatem, ut post meum e vivis decessum, si quem Deus Clementissimus ad hocce Dominium et Gubernium Regni hujus Valachiae, aut ex uua, aut ex alia principali, aut qualicunque familia collocaverit, si iile basce nostras literas donationales perennales fidelibus nostris Sztancsul Egumenulu, et fratri Kalin Dominis Boeronibus datas, et concessas honoraverit, et in suo vigore, robore conservaverit, illum quoque Deus Clementissimus et benignissimus tum in hocce seculo, tum in altero cum corpore et ■ anima beatificet et benedicat; similiter iterum, si quis supranotata, et per me condusa, confirmataque ne- gotia aut negligeret aut annularet, Deus quoque om- nipotens eumdem condemnet et damnificet cum cor- pore et anima ad aeteț-nas infernales corruptiones cum Juda et Area*) simul excrucietur, et uti inter Judaeos eraț in proverbio, sangvis Cliristi contra, et super posteritates ejus in aeternum ameți. Joannes Mircsa totius Regni Vallachiae Clemen- tissimus et benignissimus Princeps et Vajvoda. Hi iuerunt testes: 1 Vlad Vornicul. 2. Dragan Bân. 3. Salpan**) Algia. 4. Groza Moldovan. 5) Sapaii***) Aga, Holdovics Logofet. — Scriptum in sede nostra Argiesiensi post mundum conditum anno 6900****) die 27. Decembris. 1393. Âpp. D. Tr. T. IV. Acesta este unulu d’in acelea documente, d’in care se cu- nosce in ce mesura domină dreptulu pumnului. Unu boieriu fruntasiu, anume Stefanu, filiu alu banului Simionu, esse la drumu si despolia pe iobagii unui altu nobilu numitu totu Stefanu filiu alu lui Sebastianu, luandu-le 18 boi, 3 cai, 3 cara, 29 galete de ovesu. Celu nedreptatitu recurge la re- gin’a Mari’a soci’a lui Sigismundu, era densa dispune a se face *) Errdre de pena. Juda et Ario, Iuda si Arie. **) Supan, slavonesce, de unde lupanu — domnu. ***) lupanu. ****) Annus mundi condit. 6900. correspondet an. Xti. 1392. Vide Magold Lehrbuch der Chronologie. Miinchen 1829 p. 21. — Copia in Arch. Gubern., sub Nr. 721, 1807. investigatiune. Spoliatoriulu nu nega fapt’a sa, produce inse unu contraordinu alu lui Sigismundu, prin care acesta demanda a se amana orice procedura in acea causa, până la finitulu espe- ditiunei bellice.*) Excellentissime domine Mărie dei gratia Regine Hungarie e. c. t. Vitus, et . . . sius filii Conradi de Kaska Vice-Comites Zathmarienses, et Judices No- bilium ejusdem Comitatus, obsequium cum perpetua fidelitate, et servitio. Literas vestre serenitatis ho- nore quo decuit recepimus in hec verba: Maria dei gratia Regina Hungariae, Dalmaciae, e. c. t. fidelibus suis Comitibus, vel Vice-Comitibus, et Judicibus Nobilium Comitatus Zathmar salutem et gratiam. Noverifis, quod cum Petrus filius Stephani, Pfistaldus famulus Stephani filii Sebastiani de Cha- hol in persona ejusdem Domini sui contra Magistrum Stephanum filium condam Symonis Bani de Meges, in conspecta nostre majestatis personaliter receptus, nobis in eo conqaestus exstitisset, ut idem magister Stephanus his proximi» diebus videlicet circa festum beate . . . virginis, et martiris, de ... . preteritum, quosdam jobagiones ipsius Stephani domini sui, in via libera procedentes, reperiendo, decern et octo bo- ves, tres currus, viginti novem cubulos avene, et tres equos eorundem jobbagionum potentialiter auferendo . . . eț- abduci fecisset, qua sue placuisset voluntati fecisset (sic) aliqaas etiam injurias, multiplicia eidem domino suo, et ad ipsum pertinentibus intulisset in ejusdem domini prejudicium satis magnum. Quo per- cepto idem magister Stephanus respondit ex adverso, ut hoc sane verum esset, quod ipse dictas res ipso- rum jobbagionum recepisset, sed in his falsis et cul- pis eorum requirentibus, et quod Universități Nobi- lium ipsius Comitatus constaret evidenter, ad quo- rum fidem et attestationem .... ultroneam volun- tatem eorum tangen: communes inquisitionem nostro- rum prelatorum, et baronum presentiam se subraise- runt et quia nos partes inter ipsas in premissis ju- dicium et justitiam per nos impertire facere volumus, ideo fidelități vestre firmissimis damus in mandatis, quatenus octavo die festi nativitatis beate Mărie vir- ginis proxime venturo, presente magistro Johanne filio Petheu de Zanto homine nostro ad hoc specia- liter deputato .... ad id . . . . accedere jubemus ipsis nobilibus . . . comitatus nostram in presentiam, et ad sedem vestram judiciariam accersitis, et ab eisdem de premissis omnibus, meram et omnimodam experiatiatis (?) veritatem, qua experta, inter partes pre- notatas verum et rectum judicium, ac condignam sa- .tisfactionem nostra auctoritate presentibus vobis at- tributa mediante impendere debeatis indilate, quorum quidem seriem, ut fuerit expediens, nobis fideliter rescribatis. Datum . . . tertio die festi beati Bartho- lomei Apostoli anno domini M. CCC. nonagesimo tertio. *) Cu alte cuvente, până in infinita, ceea ce unu Sigis- mundu ar. fi fostu in stare se faca, adeca se mai si inbarbatedie rapacitatea boieriloru. — 153 — Nos igitur mandatis vestre Serenitatis.......... procedentes una cum magistro Johaune filio Petheu de Zanto homine vestro octavo die festi prenotati in villa Chenger in sede nostra judiciaria Universos No- biles de premissis factis, et . . . . requisitos habuis- semus, ubi Universi Nobiles unanimi voluutate fide- liter nobis affirmarunt, quod prefatus magister Jo- hannes filius Symonis . . . res et bona jobagionum dicti Stephani filii Sebastiani predicta minus juste, et indebite . . . potentialiter recepissent, et alias in- jurias et dampna multiplicia eidem Stephano, et ad ipsum pertinentibus intnlisset, sed quia Franciscus de Beed famulus- magistri Stephani filii Symonis exhi- buit nobis literas domini Sigismundi Regis, in qui- bus videtur, quod idem Dominns noster Rex omnes causas suas ipsius magistri Stephani domini sui con- tra quoslibet motas ad residentiam presentis exerci- tus duxisset prorogandas, ideo judicare, et determi- nare inter partes non voluimus, et easdem............ duximus prorogandas. Datum in Chenger in termino prenotato. In dorso harum literarum clause emanatarum haec leguntur: „Mărie dei gratia Regine Hungarie. Pro magistro Stephano filio magistri Sebastiani de Chahol, contra magistrum Stephanum filium condam Symonis Bani de Meges............ablation. rerum et bonorum jobagionum suorum.“ Visuntur in dorso vestigia quatuor sigillorum minorum super cera flava impressorum. — Scriptura jam adeo obliterata est, ut vix legi jam possit. (Va urma.) Primimif dela societatea amiciloru beleloru-arte d’in Bucuresci acdsta epistola. Domnule! Adresandu-ne câtra d-vostra, credemu câ este de- stulu a ve face cunoscutu formarea unei societăți cu scopu de a respandi gustulu beleloru-arte in Romani’a si a incuragia productiunile artistice in tidra, pentru a obtiene inteligentele si binevoitoriulu d-vdstra concursu si a ve vedea figurandu p’intre membrii acestei societăți. Avemu dar ondre a ve inaintă statutele societății, statute d’in care veți potă vede lamuritu care este sco- pulu ce urmarimu, precumu si midiuldcele prin care vomu cauta a ajunge la acestu scopu. Ve alaturamu totu-deodata, domnule, unu apelu ce comitetulu societății face câtra publicu pentru a fi pusu in positiune de a realisa un’a d’in primele sale lucrări, adeca o espositiune de tdte operile de arta ce se afla in tiera. Inscriindu numele d-vdstra pe list’a aci anecsata si facdndu, prin distincta influentia ce ecsercitati in cerculu d-vdstră, a se subscrie acdsta lista de unu numeru câtu se pdte mai mare de amici ai beleloru-arte, ve rugâmu a o inapoiă la adres’a presiedintelui societății strad’a Mogosidei Nr. 100 celu mai tardiu până la 15. luniu. Priimiti domnule espresiunea sentimenteloru ndstre de cea mai înalta stima si cea mai perfecta conside- ratiune. Presiedinte: Vicepresiedinti: Gr. Cantacuzino. T. Amanu. 0. Esarcu. Membrii: C. Tatarescu. 0. Bolliacu. A. Odobescu. D. Berendey. Grigorescu. Director-administratoriu: C. Stancescu. Societatea amiciloru beleloru-arte. Belele-arte au ocupatu până acumu unu locu fdrte pucinu însemnata in statulu romanu. Deca, de câtu-va tempu, a inceputu a se mani- festă in capitala dre-care mișcare artistica, acdsta miș- care se marginesce intr’o sfera restrinsa si vocea ace- loru ce se ridică in favorulu arteloru nu gasesce unu echo decătu in spiritele unui micu numeru de initiati. A propagă gustulu beleloru-arte in tdta Romani’a; A incuragiă productiunile artistice si⁻ a le popula- risă in tdta tiera; A sustiene junele talente si a le impedecă de a se departă de înaltele si sanatdsele traditiuni ale artei, prin formarea gustului publicu si crearea unui mediu artisticu inteligentu care se reprobe pe artiștii ce injo- sescu seu degrada art’a; A atrage in curentulu acestei mișcări clasele in- nalte si avute ale societății, puindule in vedere ecsem- plele aceloru aristocratii inteligente care isi făcu o ondre si o glorie de a protege si incuragea artele ăi pe artiști. Eta, in câteva cuvente, scopulu societății amiciloru beleloru- arte: Noi credemu, câ acesta institutiune va obtiene con- cursulu totuloru spiriteloru cultivate, care sciu a apretiă mare influentia ce pdte avea asupra culturei unei na- țiuni, institutiunile ce au de scopu a deșteptă in inimele cetatieniloru instinctulu si amorulu frumosului. Cătu de poternica a fostu art’a in educatiunea po- pdreloru si care pdte fi rblulu ei in educatiunea ndstra naționala, o voru intielege tdte inteligentele luminate cari cunoscu istori’a umanitatii si se voru asocia cu noi pentru realisarea unei idei pre câtu utila pre atâtu înalta. Speramu inca a atrage, in sfera acțiunii societății amiciloru beleloru-arte, acele naturi alese cari cauta in arte unu refugiu in contra vulgaritatiloru ecsistentiei si aspiră a se inaltia in acele regiuni superiore in care art’a varsa cu abundentia in sufletulu emoționata si in- cantatu deliciosele emotiuni ale idealului. Statutele societății amiciloru beleloru-arte. Capu I. Scopulu societății. Art. 1. Societatea amiciloru beleloru-arte are de scopu a respandi gustulu arteloru in l'omani’a, a incu- ragiă productiunile artistice si a le popularisă in tdta tiăr’a. ₑ Art. 2. Pentru a ajunge la acestu scopu societatea: a) Organisdza espositiuni de opere vechi seu nuoi. b) Publica memoriuri seu studii relative la operile espuse 26 154 — seu la ori-care alte opere artistice, c) Propune pre- miuri pentru cele mai bune opere artistice moderne pro- duse in tiera si inlesnesce vinderea loru. d) Face cu- noscute in străinătate tdte operile originale importante, aflate in tiera, si le reproduce prin fotografie, litografie seu gravura, e) In fine, intrebuintieza ori-care alte midiuloce, pe cari tempulu si esperientia le voru arata că mai bune si mai nemerite spre implinirea scopului societatiei. Astufelu cu tempulu societatea va avea o foia a sa periodica. Capu II. Membrii societății. Art. 3. Membrii societății se imparte in trei cate- gorii : Membri fondatori; membri aderenti; membri co- respondenți. Sunt membri fundatori personele mai diosu însem- nate cari au luatu inițiativa formarii acestei societăți. Sunt membri aderenti aceia, cari priimiti in urma acestora, aducu concursulu loru societății intr’unu modu regulatu. Sunt membri corespondenti toti aceia, cari fâra a figură intre membrii fondatori seu aderenti, voru oferi societății bunele loru oficii. Art. 4. Membrii fondatori voteza cu scrutinu se- cretu pe membrii aderenti, după propunerea a duoi mem- bri fondatori si cu maioritatea absoluta a membriloru inscrisi. Membrii aderenti, odata priimiti, participa la tdte lucrările societății si se bucura de aceleași drepturi, cu aceleași sarcini că si membrii fondatori. Membrii corespondenti, pe cari comitetulu apretiandu importantia servitieloru loru, ii înscrie de-adreptulu, nu se socotescu că membrii activi ai societății si n’au votu deliberativa, se bucura inse de tdte drepturile acestora pentru espositiuni si alte asemenea. Capu III. Fondurile societății. Art. 5. Fondurile societății se compunu: a) D’in sum’a ce fia-care societara este obligatu a versă amialu in cass’a societății, b) D’in recetele dileloru in cari intrarea Ia espositiunile organisate de societate, voru fi cu plata, c) D’in vendiarea reproductiuniloru prin foto- grafie, litografie sdu gravura a operiloru espuse. d) D’in retienerile ce societatea va percepe asupra pretiului ori- cărei opere de arta venduta prin midiulocirea societății, e) D’in ori-ce subventiune, legaturi seu donatiuni care s’ar potea face societății. Capu IV. Adimnistratiunea societății. Art. 6. Comitetulu societății, alesu pe trei ani, cu maioritate absoluta a membriloru inscrisi, se compune d’intr’unu presiedinte, duoi vicepresiedinti, unu directore- administratoriu si de cinci membrii, d’in cari unulii va fi cassieriulu societății. Art. 7. Directoriulu se va ocupa de totg afacerile societății. Atributiunile sale se voru regula printr’unu regulamentu ulterioru elaboratu de comitetulu societății. Art. 8. Se potu numi cu ³/₄ a voturiloru membri- loru inscrisi, unulu seu mai multi presiedinti onorifici cari potu luă parte la votu si la lucrările comitetului. / Capu V. Drepturile si îndatoririle societariloru. Art. 9. Fia-care societara fondatoriu sdu aderentu va versa in cas’a societății câte cinci lei nuoi pe luna. Art. 10. Membrulu care nu platesce cotisatiunea sa siese luni, va fi considerații că ne mai facendu parte d’in societate, după ce va fi fostu prevenitu de câtra comitetu. Art. 11. Toti membrii societății, fâra osebire de cei corespondenti, au dreptulu d’a intră liberii la ori-ce espositiune, chiaru in dilele cu plata, si pdte visită es- positiunea cu trei dile inainte de a fi deschisa publicului. Art. 12. Fia-care membru are dreptulu de a cum- peră cu pretiulu costului numai, ori-ce reproductiune a operiloru artistice seversite de societate. Capu VI. Adunarea generala. . Art. 13. Comitetulu va convocă odata pe anu pe toti membrii societății in adunare generala. Art. 14. Adunarea generala, după ce iea cuno- scientia de raportulu comitetului asupra lucrariloru efec- tuate in cursulu anului espiratu, va procede Ia lucrările urmatdrie: I. Ficsesa sum’a cheltueliloru pentru ecsercitiulu anului viitoriu. II. Va alege comitetulu după espirarea celoru trei ani de esercitiu. III. Introduce modificările pe cari le va socoti de cuviintia in statutele societății după propunerea inse a 10 membrii. IV. Votdza pe nouii membri aderenti. Ar t. 15. Societatea se va pote intru/ii si estra- ordinariu după chiamarea comitetului seu deca o a diecea parte d’in membri fondatori si aderenti voru provocă o asemenea intr’unire. Art . 16. Adunarea generala nu se pdte constitui decâtu fiendu presinta maioritatea membriloru inscrisi. — Decisiunile se idu cu maioritatea membriloru presinti. A v i s u. Adunarea generala a asociatiunei transilvane pen- tru literatur’a si cullur’a poporului românu in anulu a- cesta se va tienea in S. Sabesiu Ia 5. si 6. Augustu st. n., asia comitetulu insarcinatu cu primirea ospetiloru poftesce pre toti pre stimatii domni, cari au intentiune si dorescu a ne onoră cu presenti’a loru, se binevoiesca a se insinuă la subsemnatulu celu multu păna la 25. luliu a. c. st. n. aratandu apriatu, câ voru a participă singuri, ori insociti de stimatele loru familii? Informa- tiune despre incuartirarea celoru insinuati se iea la so- sire in S. Sabesiu la botelulu „Leulu de auru“ d’in cetate. S. Sabesiu in 20. luniu 1872. Pentru comitetulu arangiatoriu I. Tip eiu, protopopu. 155 — Consemnarea contribuiriloru incurse si subscrise Ia fon- dulu academiei cu ocasiunea adunatei tractuale d’in protopopiatulu Betleanului, conchiamate prin resp. dn. protop. G. Tecariu pre 20. Fauru a. c. la Betleanu. Cuantulu Numele si comunele p. t. domniloru in val. austr. Observa- contribuitori, sub- sol- tiuni caracterulu si locuinti’a scrisa vitu fi. cr. fl. |cr. capitalnlu la finea loanu Merzocu, proprietariu in Betleanu 100 --- 5 --- vietieL Georgiu Tecariu, protopopii »» 10 --- --- --- in totu an. Sim. Moldovanu, invetiatoriu 55 10 --- 2 21 in 2 ani --- --- 5 --- d’in 20 fr. sub- Petru Muresianu Sireganulu >5 scris!. Gregorie Rogneanu, cantora 53 1 • --- - --- solv, in 1872 Georgie Tecariu jun., scriet. polit. 55 5 --- 1 --- in 5 ani. Petru Marzocu, fetu 3 --- --- --- in totu an. Ilie Nedelea, curatoriu I. V 1 --- 1 --- 5) loanu Tomuca Morariu, curat. 13 1 --- --- ---- 55 Pantelimonu Moldovanu, „ 53 2 --- 2 --- 55 Vasilie Gira, clopotariu 1 --- --- --- Teodoru Malutianu, economii 53 1 --- 1 --- 55 lacobu Chircu, „ . 1 ---- --- --- 55 Nicolae Chirtosiu ,, 33 .--- 50 --- 50 53 Teodoru Moldovanu „ 33 --- 50 --- 50 55 Lazaru Diuganu ,, 53 1 --- --- --- 55 Mitru Cocianu „ îl --- 40 ---- --- 5? Petru Tomuca Morariu „ 55 --- 50 --- 50 35 Casianu Mariana ,, 5’ --- 20 --- 20 5? Teodoru Magerusianu ,,' >5 --- 20 --- --- T> Michailu Morariu ,, 55 1 --- --- --- n Alecsa Diuganu ,, 55 --- 50 --- --- 55 Mafteiu Popa, curatoriu <« 1 --- --- --- f3 Georgie Chircu, „ 55 1 - 1 fl Teodoru Alba, morariu 55 1 --- --- --- 55 Georgie Morari*, --- 25 --- ■ 25 lacobu Moldovanu, invet. in Nusifaleu 5l --- 1 --- in 5 a.in 5 rate Petru Tiopanu, fetu jț 1 --- 1 --- loanu Felecanu, inspect. scol. 55' --- 50 --- 50 Simeonu Draganu, plugariu 5J --- 50 --- 50 loanu Moldovanu, ,, 55 --- 50 ---. 50 loanu Rusanu, ,, 5) --- 50 --- 50 Ilie Bolosiu, „ 55 --- 40 --- 40 loanu Popu, „ 55 --- 40 --- 40 Vasilie Bolosiu, „ 5Î --- 40 --- 40 Nicolau'Popu, ,, 55 --- 20 --- 20 Daskal Leib, israelitu 55 --- 50 --- 50 loanu Fbtulu, plugariu 55 1 --- 1 --- Teod. Chitia, „ 5* •--- 20 --- 20 I. Zagreanucocia „ 55 --- 20 --- 20 Greg. Felecanu „ 55 ---■ 20 --- 20 Nicolae Costinu, „ 15 --- 20 --- 20 loanu Moldovanu ,, 55 --- 20 --- 20 Iac. Moldovanu, ,, --- 20 ---. 20 I. Arpastevanu „ 55 > --- 20 --- 20 lacobu Blai „ >5 --- 20 --- 20 Teod. Tiopanu ,, «5 --- 10 --- 10 Pa vel u Blaiu „ --- 10 --- 10 Greg. Moldovanu „ 55 --- 10 --- 10 Irina Alecsa „ 55 --- 40 --- 40 Georgie Santeanu ,, 55 --- 20 --- 20 Mitru Buta „ 55 --- 20 --- 20 Eremia Morariu ,, 55 --- 20 --- 20 Arsente Tataru „ 55 --- 20 --- 20 losifu Moldovanu „ 35 10 --- 10 Cuantulu Numele si conumele p. t. domniloru in val. austr. Observa- contribuitori, sub- sol- tiuni caracterulu si locuinti’a scris u vițu fl. cr. fl.l cr. Cilica Ujfaleanu, plugariu in Nusifaleu Trofinu Bobanu, „ „ loanu Albu, „ „ 10 Andreiu Buta, „ „ 10 Angolina Bolosiu, economa „ 10 10 Macsinu Bolosiu, plugariu „ 10 50 Gafia Podariu „ 10 10 Const. Felecanu, plugariu „ 50 20 loanu Moldovanu, „ „ 10 10 Filipu Felecanu, B „ 20 10 Gregorie Blaiu, „ „ 10 10 Costeiu lancu, „ „ 10 10 Gregorie Rusanu, „ „ 10 10 Todoru Felecanu, „ „ 10 10 Todoru Bolosiu, „ B 10 10 Vaâilica Popu, „ „ 10 20 loanu Moldovanu, „ „ 10 20 Georgie Budusianu, „ „ 20 10 loann Bolosiu, „ „ 20 20 Costanu Felecanu, „ n 10 10 loauu Tiopanu, „ „ 20 10 Toma Felecanu, # „ r 10 20 Costanu Felecanu, „ „ 10 10 Ioarnx-.IU4uaaWH.prcfi.tii„ili~Malinu 20 10 Teod. Batinasiu, invetiat. „ 10 24 Georgie Turcu, cantoriu „ 10 50 Georgie Marianu, fetu „ 24 50 Nici Samargiteanu, plugariu „ 10 10 losifu Muresianu, „ r 20 20 Mitru Holobeiu, „ . „ 10 10 in totu an. Georgie Batinasiu, „ „ 1 1 I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ’l 1 1 I I 1 I 1 I 1 I I I | 1 1 1 0,1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I.H 1 1 1 1 II 1 10 l i i i i i । i I i I u i i i i i i i i i i i i i i i । i i u i h hI w । j i i i । i i i i i i i i i i, i i 1 i i i i__ 10 in 4 ani Gavrila Muresianu, „ , 10 10 in 2 ani . Alecsa Cornșa, „ „ 10 10 in 2 ani Teodoru Marianu, „ r 10 10 Costanu Marianu, „ „ 10 10 Mitru Batinasiu, „ B 10 10 Costanu Popu, „ „ 10 10 Georgie Teutesianu, „ „ 10 10 Petru Rusu, „ „ 10 10 Georgie Costinu, „ „ 10 10 Pavelu Batinasiu, „ „ 10 10 loanu Rusu, „ „ 10 10 loanu Costinu, „ , 10 10 Georgie Buta, „ „ 10 10 Petru Batinasiu, „ „ 10 10 Dumitru Berariu, „ „ 10 10 Stefanu Grelusiu, „ „ 10 10 Georgie Batinasiu, „ „ 10 10 Macabeiu Muresianu, „ „ 10 10 Petru Buta, „ „ 10 10 loanu Marianu, „ „ 10 10 .G. Costinu dealu, „ „ 10 10 Georgie Costinu, „ „ 10 10 Dumitru Batinasiu, n » 10 10 Petru Muresianu, n » 10 10 loanu Samargiteanu, „ „ 10 10 loanu Batinasiu, economu „ 10 10 Mihaila Rusiu, „ „ 10 10 Ilie Batinasiu, „ „ 10 10 Simeonu Turcu, „ n 10 10 Lazaru Hananea, israelitd „ 10 10 Lazaru Moses, „ „ 10 10 — 156 — Cuanțulu ' Numele si conumele p. t. domniloru in val. austr. Observa- contribuitori, sub- sol- ti uni caracterulu si locuinti’a - scrisa vitu fi. cr. fi. cr. Const. Moldovanu, plugariu in Malinu _ 10 --- 10 loanu Costinu, ,, ,, --- 10 --- 10 Vasilie Grelusiu, ,, „ 10 --- 10 loanu Muresianu, „ ,, --- 10 --- 10 Mafteiu Diacu, „ ,, --- 10 --- 10 lanosiu Molnariu, jude ,, --- 10 --- 10 loanu Grelusiu, plugariu „ --- 10 --- 10 Dum. Marianu, „ „ --- 10 --- 10 Teodoru Rjjgu, v „ --- 10 --- 10 GavriIă”Popu, 'preotu in Beudiu 2 --- ------ --- in totu an. Dan. Moldovanu, cant. „ 10 --- 1 ---- in 10 ani. Dum. Oloieriu, fetu „ 5 --- - --- in 5 ani. Ioane Ceterasiu, curat. I. „ .. 5 --- --- - i । Const? Popu, preotu’In R'usiii de susu To --- in 2 ani. Isidoru Ambrosiu, invet. „ 10 --- --- --- in 5 ani. loanu Blaiu, fetu ,, 1 --- 1 --- ’ f Vas. Popu, cantoriu in Rusiu de diosu --- 50 --- --- Andreiu Popu, fetu „ 4 ---. --- --- in 4 ani. Nic. Macsimu, clopotariu „ 2 50 --- - iu 5 ani. A. Beud6nu, serg. in reg. Nr. 63 „ 2 --- 2 --- pre totu an. loanu Popu, clopotariu iu Rusiu de susu 1 --- --- in 2 ani. (Va urma.) Bibliografia. Prin redactiunea „Albinei* ni s’a transmissu 1 es- semplariu d’in BĂILE LUI ERCULE știu Scaldele dela Meedia, de dr. Alessandru Popoviciu. Pest’a, 1872. Editur’a „Albinei,* cn tipariulu lui Em. Bartalits. 8° pag. 181, Despărțită in XIII capete. 1 illustratiune ce representa Meedia alias Mehadia cu iinpfegiurimea ei, 4 illustra- tiuni cu monete antice romane, cu puntea lui Traianu preste Istru, statue de ale lui Hercules et Isis, planulu topografjcu alu Bailoru lui Ercule, compusu de locote- nentele de artilleria Nicolae Vuicinu. Celu ce simte că are trebuintia de băile dela Me- hadia; celu care voliesce se Iaca comparatiune intre asiediementele si regulele acestoru bai si intre misera- bilitatea ce domnesce de ess. la mai multe ape mine- rali transilvane, de altumentrea minunate de bune, acela va grăbi a’si câștigă acesta carte a dlui dr. A. Popo- viciu , seu de-adreptulu dela red. „Albinei ,* știu prin vreuna librăria. Cartea actista este dedicate archiducelui Rudolfu, principelui de cortina si clironomu de tronu. (Pretiulu?) Instrucțiune la tractarea si intrebuin- tiarea globului pamentescu pentru invetia- torii rurali. După Pavelu Gonczy, prelucrata de Andreiu Cosma. Bud’a, 1872. Cu tipariulu tipografiei | universitarei r. ungur. 8° mare, 79 pag. Pretiulu de bolta la 1 essempl. legatu 30 cr. v. a. Asia acesta este a duo’a lucrare a dlui A. Cosma, cu care a inavutitu literatur’a romantisca. Barbatii de specialitate voru sci se ’io apretiedie. Dn. Cosma va face forte bene, dtica va depune căte unu numeru de essempl. in comissiune pe la librarii. CURSU DE STENOGRAFIA de Eugenia Suceveana. Alăturata la stenografulu ro- mano. Vien’a, 1872. Autografatu de E. Suceveana. Imprimata la W. Zoeller. Partea I. ctil’a I. Cu a- ceeasi cola ne verif si Nr. 1 d’in: Stenografulu romana, organu pentru propagarea artei stenogra- fice. Edatoriu si redactoriu Eug. Suceveanu. Vien’a, 15. luniu 1872. Va esi una serie de 12 Nri. Pre- tiulu pe anu 3 fr. v. a. știu 8 franci. Ne descoperimu si cu actista ocasiune dorinti’a, că tenerimea ntistra se invetie cătu măi bene artea stenografica. Stenografi’a la alte poptira ajunse că se fia aplicata nu numai in adunați parlamentaria si municipali, nu numai in prelegeri publice pe la fa- cultăți de scientie etc., ci păna si in affaceri private comerciali, in caletorii s. a. Dn. Suceveanu pareni- se că a riscata multe spese prin intreprenderea sa; dara speramu că publiculu va sci appretia precumu scopulu dsale asia si valtirea lucrarei si ttite fatigele ce a pusa si pune pe acestu campu alu activitatei spiritului omenescu. MISANTROPULU, de Molitire. Comedia in cinci acte, tradusa d in nuou in versuri de George Sionu atătu de bine cunoscuta prin operile d-sale, a esitu de sub tipariu si se afla de vendiare la ttite librariele. Pretiulu este 1 leu 66 bani. A aparutu recenta Ia librari’a Itinidu vis-ă-vis de teatru: CULTURA. OMULUI, de Constanti’a Dunc’a Schiau. Pretiulu 3 lei nuoi. Acestu opn ce trattiza pre largu de educatiunea fi- sica, intelectuala si morala a copiiloru, devine un’a d’in cele mai interesante si utile cârti ce potu ceti damele romane. DICTIONARIULU UNGURESCU-ROMANESCU compusa de Georgie Baritiu. Brasiovu 1869, fonn. 8° mare. 41 ctile, se afla depușii spre vendiare la librariele d’in Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misitir’a, Aradu, M. Sigetu, cu pretiulu originale flcsu 3 fr. 70 cr. leg. titipenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la librăriile dloru I. Stein si Lad. Demjtin. In Sibiiu la librari’a lulius Spreer. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu i. alu asociatiunei. — Tipografi’a Riimer & Kamner.