Acesta foia ese -'■■)> cate 3 c6le pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemenibrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenu cu porto £ poștei. gr w (S'SJ’kT'O------------Var'S-ot. TRANSILVANI*. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. --------- Abonamentulu se p face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza Ia Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Nr. 12. Brasiovu 15. luniu 1872. Amilii V. Sumariu: Hyeronimu Savonarola si Pap’a Alessandru VI. Borgia. (Continuare.) — Solemnitatea de. immormentare a lui loanu Eliadu Eadulescu. (Fine.) — Proba de limba romanâsca. (Continuare.) — Ordinea lucrariloru adun. gen. a XII. —• Anunciu. — Procesu verbale. — Pentru espositiunea universala d’in an. 1873. Hyeronimu Savonarola si Pap’a Alessandru VI. Borgia. (Continuare.) Se vede cu tăte acestea, că parentii călugări totu avea respecta fdrte mare de flacarele focului si că cu totu fanatismulu loru, totu le mai placea vieți a decătu mdrtea, pentrucă cert’a d’intre ei nu mai voiă se ia capetu anume asupra modului cumu se intre in flăcările focului, si alte nebunii calugaresci. Intr’a- ceea locuitorii de tăte classele petrecea in una agita- țiune cu atătu mai irritata, cu cătu fanaticii sciusera se amestece cestiunele politice ale republicei si se lege chiaru essistenti’a ei de asemenea încercări ale fanaticiloru. In fine guberniulu Florentiei ne miai po- tendu suferi acea stare a lucrurilor^, a decretata in termini cathegorici, că pe 7. Aprile 1498 construin- duse rugulu de focu pe atătu. de mare pre cătu se pdta sta si arde cu elu duoi călugări, in aceeași di dominicanulu D o m i n i c u B o n v i c i dela Pescia va trebui se intre in focu pentru Savonarola, era fran- ciscanulu Andreiu Rondinelli pentru adversarii celuia, că asia se se faca proba deplinu. Acumu inse urmă una d’in scenele cele mai neusitate si mai tragi- comice. Piati’a publica si tdte ferestrele caseloru era plene înghesuite de omeni, că si cumu aru fi fostu intr’unu asia numitu Circus d’in Rom’a antica, unde se luptă ferele selbatece, sdu dmenii cu ele si gladia- torii ; toti călugării dominicani si franciscani se află de facia in despartiemente anumite pentru ei. Ru- gului i se si dedese focu; momentele supreme se a- propiă. Candu colo, dta că franciscanii afla că s’aru fi calcatu nu sciu ce forme, dra dominicanulu Do- menico Bonvici puse conditiune noua, că elu numai asia se va arunca in focu, ddca i se va concede că se duca cu sine si s. cuminecătură, adeca cumu este in eclesi’a apusena hosti’a. De aci se porni drasi una certa furidsa, care dură căteva dre, păna candu d’in rugu remasera numai tetiuni si cenușie. Orice intie- legere a fostu impossibile, ceea ce se pdte esplica usioru, pentrucă in fine, ori-cătu era de furiosu fa- natismulu calugarescu, dara instinctulu conservarei vietiei totu era si mai potente, de aceea caută fia- care preteste de nimicu pentru că se isi scape vidti’a. Cu tăte acestea franciscanii sciura a se folosi asta- data multu mai bene de momentele irritatiunei ge4 nerale si de impatienti’a plebei fanatisate, pentrucă incepura se strige in gur’a mare: Auditi auditi blas- femia, auditi eresu spurcata, cumu voliescu domini- canii se’si apere menciunile loru cu poterea sântei cuminecature! Atunci publiculu desgustatu in gradulu supremii că-ci nu i se dede ocasiune de a vedd duoi călugări nebuni ardiendu in focu, se respândl care in cătrau pe la casele sale, ducdndu inse parte mare opiniunea ce’si formase cu acea ocasiune, că Savo- narola ri’ar fi decătu unu insielatoriu. De aci, in locu de laude si glorificări, se audia numai bajocure si injurature. Asia a fostu favdrea plebei de candu lumea, si mare nebunu acela care pune temeliu si se bucura de densa. Indata d’in acelea momente cătiva ștrengari si berbani desfrenati si perde-vera, carii se simțiseră mai de multeori loviti prin predicele lui Savonarola, in- cepura a se amesteca p’intre plebe, dandu’i de mân- cații si de beutu, păna ce o irritâra in acelu gradu, in cătu la duoe dile luă cu asaltu si cu versare de sânge, monastirea St. Marcu, in care locuiă Savona- rola, dra pe acesta si pe mai multi amici si inve- tiacei de ai sei ii hatîra in prinsdre. Intre, cei in- captivati era si Domenico si Silvestre Marussi. Fiendu- că cu ocasiunea alegeriloru noue d’in Martin alu a- celuiasi anu administratiunea si tribunalulu, ajunseră in manile inimiciloru Ini Savonarola, asia aceia ii si făcură iute processulu. Acumu venise tempulu in care avea se se inplindsca' amerintiarea papei Ales- sandru VI. carele disese: „Acestu omu (Savonarola) trebue se mora, de ar fi macaru si unu loanu bote- zatoriulu.“ Tribunalulu care avea se judece pe Sa- vonarola si pe amicii sei, era compusu d’in mai multi popi si călugări, era pap’a tramisese la Florenti’a pe doui representanti ai sei, carii era generariulu domi- nicaniloru, unu venetianu cumplitu, si unu doctoriu in dreptulu criminale spaniolescu, care pe atunci era celu mai barbara d'in tăte drepturile tieriloru meri- dionali. Acești duoi tirani avea missiunea de a supra- veghia si a influentia pe membrii tribunalului. In locu de a da cercetariloru cursu liberu, Savonarola fă luatu in curendu la tortura cumplita, in cătu elu spuse orice yolira tiranii lui; dara dupace incetă tor- tura, revocă totu; ilu torturară de nou; atunci spuse drasi. Se mai falsificară si căteva acte de mare im- 23 — 134 — portantia. Mai in scurt», in acest» casu inca cineva trebuea se se crucifiga. In fine tiranii enunciara sen- tenti’a de eretica asupra lui Savonarola, Domenico et Silvestre Marussi. In 23. Maiu 1498 toti trei acei călugări fusera mai antaiu strangulati, era apoi arși pe ruga ca eretici; cenusi’a loru fu respandita in ventu, pentru că se le pera memori’a cu totulu. Dara memori’a loru nu a peritu, ci ea s’a pastratu de istoria că unuia d’in acelea documente insuflatdrie de fiori, care marturisescu despre atătu-amaru de aber- ratiuni mentali, despre effectele fanatismului si ale corruptiunei celei mai spurcate, coperite prea adessea cu trentie lustrose, de portira si metase cusuta cu firu.*) D’in tdte scriptele biografice căte au esitu despre Savonarola d’in pene amice si hostili, esse jntre altele atăta adeveru plinu de invetiatura pentru multi alti dmeni, că Savonarola fusese unu sufletu nobile, petrunsu nu numai de sanctitatea legiloru morali, ci si de acelea virtuti civili, care d’intru unu omu de bene si de onfire făcu totu-unadata unu patriota bunu si devotata, cu alte cuvente, una d’in rarele esceptiuni lăudabili in una epocha imputîta de cea mai spurcata corruptiune, care se pdte compara cu cea d’in tem- purile Cesariloru Romei antice, cu cea bisantina, cu cea francesca d’inainte de revolutiunea cea mare. Dara errdrea cea mai grea in care cadiuse Savonarola si socii sei a fostu, că ei s’au incrediutu prea multa in poterile loru, că s’au incumetatu a domina numai d’in monastire si d’in ambonu preste gldte si ale conduce in contra celoru potenti, d’in a caroru cohscientia dispăruse orice scrupolu morale. Lui Moise nu’i a- junsesera patrudieci de ani pentru că se correga pe jidovi macara intru atăta, in cătu se cutedie a’i duce erasi in tieri locuite de dmeni mai civilisati. Sodoma si Gomohrr’a mai bene piere, decătu se se correga in una generatiune si prin unulu sdu duoi dmeni. Pentru că se cundscemu cevasi mai de aprdpe gradulu corruptiunei morale la care decadiuse clerulu, aristocrația si una parte a burgesiei pe tempulu lui Savonarola, este de lipsa că se vedemu mai inainte de tdte, ce se petrecea pe atunci in curi’a papei dela Roma, cătra care caută tdta lumea că cătra cea mai inalta auctoritate pe acestu pamentu. Acesta trebue se o facemu cu atătu mai virtosu, că altumentrea nu se potu esplică infoeatele defaime, invective, Înjura- turi, cu care Savonarola si adeptii sei incarcara căti- va ani' pe pap’a' si pe tdta famili’a lui. Pap’a Alessandru VI. era spaniolu de națio- nalitate,' nascutu la 1430 in Valencia d’in una familia aristocratica anume L e n z u o 1 i, dra numele seu bap- tismale . fusese Rodrigo. In cătu pentru connume, elu se supranumi Borgia, care era numele unei alte familie spaniole prea-illustre, d’in care se tragea *) Predicele si alte scripte ale lui Savonarola s’au culesu si publicata mai antaiu la Lionu intre anii 1633 — 1640 in siese tomuri. D’in acelea s’au tradusa căteva si in nemtiesce. Storia di Savonarola s’a publicata 1859 in 2 tomuri la Florenti’a. mama-sa Isabella. Asia dara Alessandru VI. era ari- stocratu mare, grandu de Spania, după tata si mama. Uncliiu-seu Alfonso Borgia fusese consiliariu in- tima alu regelui Alfonsu de Aragoni’a, după aceea episcopu de V a 1 e n c i’ a, dra in 8. Aprile 1455 ftt alesu de papa, in care demnitate a sa isi luă numele de Calixtus III. Rodrigo Lenzuoli alias Bor- gi’a, nepotu de sora alu lui Calixtu, că june fusese tramisu la cursulu de drepturi, 'de unde trecă in sta- tulu militariu si că teneru oficiariu commisse mulțime de secaturi teneresci. Vediendu inse că in acdsta calitate nu pdte înainta mai curendu, se puse sub protectiunea uncbiu-seu si se făcu popa in etate de 22 de ani, înaintase sub protectiunea uncbiu-seu fdrte iute pe gradările hierarchiei eclesiastice, in cătu cu- rendu ajunse si cardinalii. De altumentrea pap’a Ca- lixtu înaintase si pe alti membrii ai familiei sale fără pica de merita, incarcandu’i si cu avutii de ale ba- sericei, dra pe unu altu nepotu alu seu ilu făcuse nu numai duce de Spoleto, ci attentase a destrona si pe regele neapolitanu, pentru că se pună pe acelu ne- potu alu seu in loculu lui. Calixtu morf in 1455, dra lui ii successe renumitulu istoricu si diplomata Aeneas Silvius Piccolomirii sub nume de Pius II. Dara după mdrtea lui Innocentiu VIII, se facă papa drasi unu mare aristocrata, adeca Rodrigo Len- zuoli alias Borgia, omu desteptu, amatoriu de scientie si arte, inse si celu mai corruptu si mai cri- minale d’in toti domnitorii tempului seu, pentru că înaintea lui nu era nimicu santu, elu vidti’a unui omu o consideră că si vidti’a unui animala necuventatoriu, dra ondrea si reputatiunea trecea la densulu de chi- mera. Pentru că se se pdta face papa, a luatu re- cursu la corruptiuni colossali. Fiendu-că’i remasesera avutii mari dela unchiu-seu, la unii cardinali sdu la consângenii acelora le dede sume de bani, altora le promisse dominia, comitate, principate si alte demni- tăți, atătu eclesiastice, cătu si civili. Rodrigo câștigă in partea sa pe cardinalii Sforza, Riario et Cibo. Asia Rodrigo Lenzuoli alias Borgia, omulu celu mai periculosu pentru baserica si omenime, fă alesu de papa in Augustu 1492 sub nume nou de Ales- s a n d r u VI. Inemicii papismului au exagerata multe lucruri si fapte de ale unoru papi corrupti, dra anume d’in Alessandru alu VI. făcură unu adeveratu monstru de omu. Istoricii moderati si amatori de adeveru ab- strag» chiaru si dela predicele cele passionate ale lui Savonarola si dela totu ce a scrisu ori disu ine- micii personali ai papei - aristocrata" Alessandru VI., se provoca inse la dnoe auctoritati, la duoi marturi, ale caroru descrieri si adeveriri neci celi mai fanatici aparatori ai papismului nu le potu trage la induointia. Aceli duoi martori sunt Stefanu Infessura, fostu secretarii! de stătu alu senatului si alu poporului d’in Roma (Senatus populique Romani) si loanu Bur- card, cerimoniariulu (Magister Cerimoniarum) papei Alessandru. Acei duoi barbati au consemnata in chro- 135 nicele si diarielele portate de ei in una serie de ani tăte lucrurile câte s’au intemplatu la curtea si in cele mai secrete camere ale papei. In acelea documente se enumera crime, la a caroru lectura natur’a ome- născa se infiăra, si lectoriulu stă se despere de pos- sibilitatea de a se mai correge vreunadata cercurile superiori ale societatei omenesci. Infessura si Bur- card adeca descriu assasinatele, rapinele, desfrenarile trupeșei cele mai spurcate si mai rafinate, că si cumu s’aru intielege de sene că trebuea se se iaca, in cătu multe d’in acelea scandale neci nu se potu reproduce la vederea si audiulu unei societăți care se scie stima pe sene. R o d r i g o Borgia că teneru elegantu avuse multe aventure amorăse, ăra fiendu la Veneti’a intrase in relatiuni intime cu una veduva bogata, anume Vănozza; dupăce intră ih cleru, luă pe una d’in cele duoe fiice ale ei, adeca pe frumăs’a Roșa langa sine la Rom’a, o mărită pro forma după unu spa- niola meteleu, cărui ii facă unu venitu bunu, că se păta jăca unu feliu de rola. Cu acea femeia traindu Rodngo Borgia in adulterin, generă cinci prunci, Franciscu, Cesare,- Ludovicu, Lucreti’a si Godefridu. Rodrigo Borgia că papa Alessandru VL, dupăce s’a saturatu de mam’a copiiloru sei, adeca de Ros’a, ce acumu începuse a se vescedi, a luatu la sene pe Iu li’a Farnese, supranumita si luli’a cea frumăsa (Giulia Bella), cu care, inca a traitu in adulterin. Acea lulia fusese sora buna a unui cardinalu, care mai tardfu s’a facutu papa sub nume de Paulu III. in 1534. Pe acelu tempu apoi Savonarola rapedia cele mai passionate atacuri in contra papei Alessandru. Cu tăte acestea, de si pre- dicele lui Savonarola facea mare sgomotu si scandalu in poporu, neci papei neci ddmnei luliei nu’i pasă nimicu pe lume, ci dumneaei se consideră pe sene că femeia legale a preasantiei sale si esia la tăte so- lemnitățile basericesci d’in locuinti’a papei in acesta calitate, buna-ăra precumu esia in dilele năstre una calugaritia frumăsa in trăsură eleganta alaturea cu unu parente episcopii de preste Carpati in preum- blare, său cumu esiă inainte cu treidieci de ani fai- țnosulu archimandritu grecu dela O rediu cu sascuti’a bea frumăsa dela Rosnovu, său celalaltu archiman- dritu grecu dela rnonastirea Mărgineni, carele venea la Brasiovu cu căte duoe dame in adeveru frumăse, de ’si petrecea la „Pomulu-verde“ si pe la apele mi- nerali cu lunile, — său cumu facă episcopulu ser- . bescu Nako dela Temisiof’a etc. Frumds’a lulia inca nască lui Alessandru VI. in Aprile 1497 unu filiu, pe care tata-seu ilu recunoscă de alu seu că si pe celi nascuti d’in Roșa. In luniu alu aceluiași anu se lati faim’a, că fratele alu duoilea, Cesare, ar fi as- sasinatu pe frate-seu mai mare, adeca pe Franciscu, precumu dicu unii, d’in caus’a unei rivalitati amorăse, ăra altii sustienu că Cesare omorise pe frate-seu d’in invidia, pentrucă acesta castigase ducatulu Gandia dela Ferdinaudu regele Spaniei. Atunci Savonarola incepă se atace pe pap’a si pe famili’a lui cu furia si mai mare decătu păna acilea. Inse tăte sbuciu- maturele lui folosea nimicu. Elu că multi alti ămeni de omenia inca si d’in dîlele năstre, nu potea se pricepa că pe atunci mai toti celi mari ai pamentului distingea intre moral’a comuna destinata a se ob- serva numai de „plebe¹¹ si intre moral’a celoru mari, care nu era alta, decătu nesce legi de cuvenentia, pe care le observa cineva pentru că se placa in so- cietate, si le observa păna candu ii place lui. Eta că chiaru si moldo-romanii d’in dîlele năstre au mi- nistru grecu romanitu, pe care mai antierti ilu luă gur’a pe de inainte că se dîca in publicu, că elu cunosce duoe morale, duoe categorii de legi morali. Este sciutu pe deplinii, că in dîlele lui Alessandru tocma pe partea morale a christianismului nu se pu- nea neci unu pretiu, ci se luă in bataia de jocu, di- cănduse că nu voliescu se invetie morala dela nisce pescari prosti, jidovi d’in Palestina, d’in contra, pe dogme punea temeliu fărte mare, pentru că asiă se ocupe mințile ămeniloru cu idei abstracte si supra-j naturali, pentrucă se se abata attentiunea dela spur4 catiunile morali ale celoru mari. (Va urma). Solemnitatea de immormentare a lui I. Eliadu Radulescu. (Fine.) Pre la anulu 1827 Eliade împreuna cu Constan- tinu Golescu, formara o societate literaria, la care luara parte mai toti barbatii insemnati d’in capitala, precumu si cei trei frați ai domnitoriului Gregorie Ghica, adeca Michalache, Alassandru si Constantina. Acăsta prima societare literaria avea unu locu demnu de densa, că-ci Adunările membriloru sei se faceau in cassele lui C. Golescu, unde este astadi palatulu domnescu. Tronulu suveranului României ocupa păte astadi acellasi locu ce ’lu ocupau foto- liurile membriloru societății literarie. ■ Eliade citi aci in mai multe siedintie literarie, gramatic’a sa, precumu si primele sale traductiuni d’in Lamartine: Desperarea, Provedenti’a, La Omu, Laculu, Rug’a de săra si Arta poetica a lui Boileau. Eliade invederă auditoriloru sei de ce eră capabila limb’a romana, cătu de sonăra, cătu de armoniăsa, cătu de flecsibila potea deveni, maniata fiendu de unu măiestru. Societatea acăsta dură inse fărte pucinu. Con- stantinu Golescu muri după ce fundă, împreuna cu Eliade, la mosi’a sa Golesci, o scăla si pensionați! de baiati d’in cele trei judetie d’in pregiuru: Muscelu, Argesiu si Dîmbovitia, scăla ce fii incredintiata dlui Florianu Aronu, pre care Eliade ilu invetiă metodulu lancasterianu. După mărtea lui Constantina Golescu, Eliade facă cunoscientia cu I. Campineanu. I. Campineanu, 23* — 136 — initiati deja intr’o societate secreta formata de Nic. Vacaresculu, Const. Campineanu, Em. Florescu si altii, in tempulu emigrației loru in Brasiovu,*) se in- tielese cu Eliade si puseră amenduoi basele unei nuoe societăți; acesta fii societatea filarmonica, la care se asociara toti barbatii eminenti si toti boierii însemnați, cari atunci erau cei d’intaiu a luă parte la lucrările ce aveau de scopu cultura naționala. Grigorie Can- tacuzinu, lancu Vacarescu, Brateanulu Stolniculu, loanu Slatineanu, Em. Florescu, Em. Filipescu, Scar- latu Cretiulescu, Petrache Poenariu, loanu Odobescu, banultt Grigorie Baleanu. loanu si Scarlatu Rosetu, Gr. Racovitia, loanu Mânu, N. Golescu, Aristia, C. Mânu, Manescu, Vacarăsca Irina, Apostolesca Maria etc. etc., se grăbiră a respunde :1a apelulu facutu de Eliade si Campineanulu, — isi deslegara cu genero- sitate pung’a si fura in positiune de a fondă o scdla dirigiata de Eliade si Aristia, in care junii elevi se ocupara cu literatura, cu declamația si cu musica. D’in acesta scăla esira primii artiști dramatici. La 29. Aug. 1834 Eliade invită pre toti membrii socie- tății si mai multi d’in notabilii capitalei si se dete înaintea loru prim’a representatiune in limb’a romana: Fanatismulu, tradusu in versuri de Eliade dela Vol- taire. „Romanulu, dicea B. Catargiu* **), incaltiă cotur- nulu, luă masca comica si facă se resune pre scena acea limba ce mai înainte cu 15 ani socotea cineva că nu este in stare decătu se ecsprime numai cuno- scientiele muncitoriului, său celu multu (care era si mai reu) rătăcitele idei ale logofetiloru vremii. “ Eta originea teatrului romanu si comitatulu tea- trale, împreuna cu artiștii dramatici romani, vinu si ei astadi la rondulu loru a aduce omagiele loru prin- cipalului fundatoriu alu teatrului naționale. Aprdpe trei ani cătu dură societatea filarmonica, teatrulu romanu luă, subt idlpulsiunea lui Eliade, unu aventu seriosu si o direcțiune .clasica. Principalile opere si traductiuni dramatice ale lui Eliade fura Fanatismulu, Zaira, Anfitrionu, Marino Faliero, ambii Foscari etc. Preste curendu, intr’o noua direcțiune, se va în- dreptă fecund’a activitate a acestei inteligentie uni- versali. Evenimentele dela 1848 aruncara pre Eliade in aren’a politica si ’lu puseră in capulu miscarei revo- lutionarie. Tempulu de a se scrie o istoria complecta si imparțiala a lui Eliade, că omu politicu dela 48 in- coce, nu a sositu inca. Luptele suntu inca prea re- cente si pasiunile inca viui pentru a formulă unu judiciu definitivu si irrevocabile asupra vietiei politice . *) La a. 182⁷/ₛ? Adeca pe la inceputulu bellului russo- turcescu. Dara societatea secreta se formase mai înainte, in sine forte innocente si totuși pentru acelea tertipuri forte periculdsa. Red. Trans. **) Gazet'a teatrului nationalu Nr. 12 pag. 91. a lui Eliade. Unu lucru remane positiyu: acțiunea sa la 48, că membru alu guvernului si alu locote- nentiei domnesci (recunoscuta de Pdrta), fă domina- toria: elu fă sufletulu revolutiunei. Proclamatiunea ce o dete dela Islazu, electrisă si comotionă t6ta tiăra, , si constitutiunea ce a redactat’o elu si a proclamat’o \ cu cele 22 ale sale articule, contiene tdte principiei© ’■ naționali, liberali si democratice care făcu fondulu constitutiunei si intregei ndstre legislatiuni de astadi. In tempulu ecsiliului seu la Brasiovu, la Parisu, la Londra, la Chio, la Constantinopole, elu pledă ; pretutindeni caus’a romaniloru, catandu a lumină ca- binetele si opiniunea publica in Europ’a asupra ce- loru relative la tierile ndstre. Elu scrise in limb’a francesa: Le Protectorat du Czar, Memoires sur la Răgănăration roumaine, Les actes des hommes de 48, Souvenir et impressions d’un proscrit, Dossier . relatif aux affaires des Principautăs Danubiennes. In Constantinopole incepă unu diurnalu: Conservatorulu, in care publică numerdse si importante articule asu- pra cestiuniloru dilei. In fine, in insula Chio incepă a scrie unu tractatu complectu de istori’a universala, precumu si traductiunea bibliei împreuna cu biblicele, lucrare colosala ce o continuă mai tardiu intorcăn- duse in tiăra catra finele anului 1858, candu a mai inceputu si publicatiunea intitulata Isachar, care a devenitu insemnatulu⁻ volumu: „Ecuilibrulu intre an- tfthesi.“. In tempulu lui Voda-Cuza, Eliade a scrisu 4 volume d’in bibliotec’a portativa, in cari a tractatu diverse cestiuni de gramatica, de limba si literatura , popularia; a reinceputu Curierulu romanu, care nu dură decătu fdrte pucinu, precumu si unu altu diur- nalu: Proprietariulu romanu, ce nu apară decătu pre tempulu candu se agită marea cestiune rurala. ~— Totu in acdsta epocha aparura brosiurele: Institutiu- nile tierei, Votulu si Resvotulu, Unirea si Unitatea, Duoe horde si națiunea etc. etc. Verv’a si adesea vehementi’a de limbagiu ce se observa in aceste scrieri politice, au contribuitu multu ă atrage asupra lui Eliade violente atacuri si poter- nice persecutiuni. Intr’o poesia adresata la Schiller, Eliade gan- dinduse pdte la durerile si ainaratiunile ce a suferita dela contempuranii sei, pare a se avea pre sine in vedere, candu dice cu amaratiune poetului germanu: Avusi de adversarii pre omu; s’atatu ajunge. Te crta se’i faci reulu, dr binele neci mortu; Iti erta pre Baraba, pre Christu ilu crucifica; Insulta’lu, te ondra; strivesde’lu, te addra; Da’i gloria, ondre: te ’mpilla de ultragiu; Da’i patria, da’i nume: ecsilulu te aștepta; Da’i adeveru, dreptate: calumni’a ’ti e parte; E orbu, si’i dai lumina ? elu vede căte n’ai ; E' mutu si’lu faci cu limba ? te musca că vipera. Da’i viitoriu, vietia, că’ti ia elu si trecutulu ; Realtia’lu păn’ la ceruri: de viu te afunda ’n iadu. Acesta e pecatulu seu omulu celu cadiutu! Scrierile politice nu’lu impedicau de a’si indreptă infatigabila si universala sa activitate spre ocupa- — 137 — tiuni curatu literarie si didactice. Fiendu eforii alu scdleloru, elu compuse si tipări o carte didactica a- supra istoriei Romaniloru, unu Abecedariu, o carte de lectura, Ruge si Morala Evangeliei. Problemele scolastice au avutu totudeauna unu locu insemnatu in ocupatiunile sale, si nu potemu trece cu vederea unu remarcabile raportu ce, că inspectorii; generale alu scdleloru, adressă cătra vecbi’a eforia si in care, cu multi ani inainte de 48, cerea scole reali si pro- fesionali, spre a dă tierei barbati speciali si capabili de a traf prin ei insu’si, era nu logofeți si declama- tori, neputendu deveni decătu postulanti primejdiosi si neputendu trai decătu d’in bugetulu statului. Spre finele vietiei sale Eliade se intărse cătra lucrările sale de predilectiune curatu. literarie si poe- tice. Fiendu presiedinte alu societății pentru instru- cțiunea poporului romanu, o arena era deschisa care ’lu chiamă cu amoru si veneratiune, aren’a Atheneu- lui romanu. Audiu inca resunandu sal’a Atheneului de entusiastele aclamatiuni ale unui publicu imensu căndu vedih pre veteranulu literaturei romane suin- duse incarcatu de ani, de gloria si de geniu, pre jun’a tribuna a Atheneului. Poem’a lui Osianu tra- dusa in versuri, mai multe alte fragmente de poesia epica, lirica, dramatica, satirica (că-ci Eliade a incer- catu tdte geniurile literarie, si in tdte a fostu supe- riorii), fura ascultate de auditoriulu Atheneului. Ultim’a dra ce Eliade vorbi in publicu fă de pre tribun’a Atheneului. Acolo se stinseră ultimele radie ale ace- stui lucdferu alu literaturei romane. In presenti’a ver- vei, vigdrei si junetiei sale de spiritu ce ne entusiasmă si ne incantă pre toti, eramu departe de a prevedea unu asia de apropiatu si lamentabile sfîrsitu. Dara, domniloru, nu voiu căta printr’o perora- tiune patetica se ve smulgu lacrime pentru a plânge pre marele barbatu, alu caruia corpii ilu vedemu în- aintea ndstra. Unu membru alu academiei romane- o va face indata după mine. Eliade si-a luatu aven- tulu spre nemurire, Eliade traiesce si este viu in midiuloculu nostru. „Eu suntu, dice Domnulu, în- vierea si vieti’a; celu ce crede intru mine, de va si muri, viu va fi/¹' De si a muritu Eliade, viu va fi in eternitate. (După Trompeta Carp.) Proba de limb’a romanesca. (Urmare.) 10. Prin elementulu grammaticale, in Însemnarea restrinsa ce dămu aicea vorbei, intellegemu numai acelle punte de vedere, d’in cari se considera si se cercetedia unu cuventu in partea grammaticei asiă numita etimologica sau analitica, cu esclusione prin urmare de verce puntu de vedere, sub care cuventulu se considera in partea grammaticei sintactica sau sin- tetica. In data ce cuventulu intra in relatione cu alte cuvente, ellu pote luă multe si diverse intellesuri, cari attengu fienti’a interna a cuventului, despre care ne vomu occupă mai la văile. In acestu intellessu restrinsu elementulu grammaticale, intru câtu pote intră in dictionariu, coprende trei parti principali: 1° speci’a sau natur'a cuventului, 2° neregularitatile de pronunția, 3° neregularitatile de flessione. Speci’a cere se se arrette, de care d’in acelle categorie, in cari grammatic’a a classatu cuventele dupp intelles- sulu loru, se tiene cuventulu, ce se descrie; se se spună, cu alte vorbe, deco cuventulu e substantiva, adiectivu, pronume, verbu, participiu, preposetione, conjunctione. Abbreviationile, de cari, pentru mai multa deslucire, ne amu feritu, pre câtu amu potutu, s’au admissu numai pentru acestu scopu, cumu si spre a arretă genulu la substantive, sau la verbe, asiă in cătu: s. — substantiva, adj. = adiectivu, v. = verbu, part. = participiu, pr. = preposetiune, a. — activu, pas. = passivu, recip. = reciprocu. couj. — conjunctiune, interj. = interiectione, m. = masculinu, f. = femininu, et. = eterogeniu, intr. = intransitivu, tr. = transitivu, t. s. = tote sensurile sau semnificările. Prbnunti’a cuventelpru este determinata de legile fonetice alle limbei, cari pentru fiacare sunetu se desvolta si in dictionariu la litter’a, ce representa acellu sunetu; si prin urmare in articlii speciali con- secrati fiacarui cuventu in dictionariu nu e de dissu nemica, afora de rarele cașuri, in cari pronunți’a unuia sau mai multoru-a d’in sunetele verunui cu- ventu s’aru abbate de la legile generali alle foneticei. In ce s’attenge de. flessione, care imbracia declina- tionea sustantiveloru sau pronumeloru si conjugatio- nea verbeloru, fienduco si dens’a este de assemenea suppusa unoru legi generali si simple, cari se dau in verce tractatu elementariu de grammatica, detori’a lessicografului este a notă, la cuventele particularie, numai acelle forme de flessione, cari mai multu sau mai pucinu essu d’in analogiele generali alle conju- gationei sau declinationei, sau cari, desf se audu raru si numai in gur’a unui micu numeru de Români, dăro suntu de cea mai curata romanitate si de cellu mai mare pretiu in ochii unei critice sanetosa. Celle mai însemnate cașuri, in cari lessicogra- fulu românu este detoriu a notă si esplecă cu accu- ratetia neregularitatile flessionei, suntu: 1. substanti- vele terminate in u, cari nu espremu fîentie insuf- fletite sau plante, si cari potu formă plurariu sau cu i, sau cu a, sau cu e, sau cu re (ri), cumu: flocu, floci; poporu, popora; vasu, vase; poriu, porture sau porturi. Ca se despara dăro verce fluctuatione in acestu respectu, se voru notă formele de plurariu prin abbreviationile: —i, —a, —e, —re sau —ri. Multe d’in aceste substantive potu luă doue d’in celle patru forme de plurariu, sau in un’a si acea-asi în- semnare, differindu numai dupo provincie, dero amen- doue bune si prin urmare meritandu a fi notate in dictionariu, cumu: braciu, bracia si bracie; sau in doue differite insemnari si meritandu cu atâtu mai 138 — multu una notare si esplecare accurata d’in partea lessicografului, cumu: ochiu, ochi si ochiuri. 2. La verbe: a. D’in celle terminate la infinitivu cu are, parte au in presente formele personali semple: lau- dare, laudu, laudi, etc.; parte inse au la acellu-asi tempu formele personali incarcate cu edi; lucrare, lucrediu, etc.; si de acea-a, ca se se inlature verce fluctuatione, se voru destinge celle de categoria d’in urma prin abbreviatiunea —ediu, precumu se voru notă si celle ce se dicu bene in amendoue formele prin —u si —ediu, cumu: lucru si lucrediu. b. D’in verbele cu infinitivulu terminatu in ire, pucine au in presente formele personali simple: fugire, fugu; ăro celle mai multe au acelle-asi forme incarcate cu esc: înflorire, inflorescu; si de acea-a ceste d’in urma se voru destinge cu abbreviationea —eseu, precumu se voru notă celle ce se audu bene cu amendoue for- mele prin —u si —eseu: ordu si ordescu. c. D’in verbele cu infinitivulu in ere, cea mai mare parte, ca facere, ducere, etc., au e d’in aintea lui re, nein- tonatu, si 'nu mai forte pucine l’au intonatu, ca ve- dere, cădere; spre a evită si acf verce fluctuatione, la celle d’in urma se va pune pre e semnulu (-): tăcere, tienere. d. D’in verbele cu infinitivu in ere, unele au perfectu in ui si supinu si utu, altele au acellu-asi tempu in si (sei) si supinu in su sau tu; si de acea-a la aceste d’in urma cauta se se dă in dictionariu perfectulu si supinulu, spre a se sci co acelle, la cari nu se dau aceste forme, le făcu in ui si utu. e. In fine parte d’in verbele cu infinitivu in ire, cari nu admittu la presente formele incarcate cu esc, cumu si parte d’in celle in ere, se dicu si cu unu i si fora ellu, la antani’a persona sengulariu d’in indicativu, cumu si la antani’a sengularia si la a treia persona sengularia si pluraria d’in subjunctivu, cumu: audire, audiu si audu, se audiu si se audu, se audia si se auda; amendoue formele suntu plausibili, si prin urmare se voru notă in dictionariu cu abbre- viationea ■—iu si —u. Afora de aceste categorie, se afla si- alte vorbe isolate cu forme de flessioni nere- gulate, cumu: carne, cărnuri; capu, capete; eu, mi, me, noi; suni, fui, eram, fire, etc. Se intellege, co pentru acestea nepotenduse defige, ca pentru celle peno aci descrisse, unu semnu prin care se se arrete neregularitatile loru de flessione, acestea cauta se se dă in tota deplenetatea loru in articlii consecrati unoru assemeni cuvente. Totuși, pentru mai multa facili- tate, formele celle mai estraordenarie prin neregula- ritatea loru se voru dă fiacare la loculu cuvenitu loru in dictionariu dupo ordenea alfabetica, inse fora esplecari detaliate, pentru cari se va tramette la for- m’a fundamentale a cuventului. Ca atare, ca forma fundamentale, pentru verbe, s’a adoptatu, dupo es- semplele de dictionarie alle limbeloru noue, infiniti- vulu lungitu, consecranduse fiacarui infinitivu doue article speciali, tractanduse adeca si ca verbu si ca substantiva, mai allessu candu ca substantiva a luatu însemnări, ce nu le are ca verbu. Pentru substan- tive , adjective si pronumeni, form’a fundamentale, dupo essemplulu totoru dictionarieloru, este nomina- tivulu d’in sengulariulu masculinii. Celle alte specie de vorbe, ca unele ce nu su flessibili, raru se in- templa se presente mai multe forme; de câte ori inse este casulu, de la formele mai complesse se tramette la formele mai simple si mai originarie. Inca una observare, si trecemu la partea interna a cuventeloru. In vorbele, cari de secle au curau in gur’a poporu- lui, critica cea mai severa forte raru si cu greu pote află ceva reprensibile in respectulu formeloru gram- maticali; nu se pote inse dice totu atâtu si despre cuventele de formatione mai noua. Lessicografulu dăro ar lipsi cellei mai sânte detorie a insarcinarei, ce a luatu asupra-si, deco nu ar censură si desap- probă cu tota severitatea acelle forme, cari lovescu in frunte legile celle mai bene stabilite alle limbei naționale. Nu e neci vorba de tote scalciaturele, ce s’au potutu produce in intervallulu de tempu, la care facemu allusione; acestea, dăco li s’ar face onore de a se consideră in dictionariu, aru face d’in acestu-a una addeverata caricatura. Numai pecatele ce se com- mittu de cei ce trecu ca mai buni maniatori ai lim- bei, merita peno la unu puntu luarea a mente a les- sicografului. 11. Precumu suffletulu, prin superioritatea sa asu- pr’a corpului si prin greutățile de a se potă conosce, merita d’in partea filosofului cea mai încordata luare a mente; asiă si intellessulu cuventului, prin superiorita- tea sa asupr’a corpului seu foneticu si prin difficultatile de a lu potă coprende in tota deplenetatea lui, cere de la lessicografu investigationile celle mai minutiose si conscientiose. Dupo ce a urmaritu cu mare obsti- natione, patientia si încordare a totoru poteriloru men- tei, tote metamorfosile, tote faciele, ce fienti’a intima a cuventului a potutu luă in sutele si miele de ani ai vietiei selle, lessicografulu, ca se respandesca lu- min’a cuvenita preste acea îndelunga vietia, este de- toriu, cumu s’a dissu si mai susu, se stabilesca pun- tulu de plecare sau inceputulu vietiei cuventului, in- tellessulu originariu, si apoi se arrete cumu d’in acestu unicu intellessu, intogmai ca si d’in uniculu trunchiu allu unui tufosu arbore immultite ramure si ramurelle, au essitu tote celle alte însemnări alle cuventului, si- stematisandu si ordinandu lucrulu asiă, in câtu se proceda gradații de la însemnările celle mai appro- piate de intellessulu propriu cotra celle mai depăr- tate de densulu, si se allipesca de fiacare însemnare metaforica principale însemnările metaforice secundarie nemediatu născute d’in ea, fora se i scape neci un’a: coci fiacare insemnare, in lantiulu unicu formații de tote semnificationile cuventului, este unulu d’in aneL lele, care medilocesce legatur’a intre celle ce precedu si celle ce urmădia, asiă incâtu lips’a d’in tota seri’a a unei sengure insemnari compromette totulu, ru- pendu firulu de transitione de la unele insemnari la celle alte. D’in acestea urmedia, co chiaru candu intellessulu originariu sau verce altu intellessu, d’in — 139 — care născu altele, ar lipsi d’in usulu limbei, lessico- grafulu este detoriu se le restabilesca, sub pedepsa de a lassă intunereculu se planedie prestre însemnă- rile derivate d’in celle ce arii lipsi d’in usulu limbei. La vorbele mai de currendu introdusse in usulu lim- bei se semte ca mai multu lips'a, de care este vorb’a: d’in vastulu complessu allu semnificationiloru ce a luatu vorb’a in alte limbe romanice si pote inca luă prin applecarea larga a metaforei, s’au neglessu nu numai sensulu primitivii, dăro si tote celle alte sen- suri mai multu sau mai pucinu directu essite d’in acellu-a, si nu s’au luatu de câtu unu senguru in- tellesu, care, ca si una ramura taiata si despărțită de tulpina, nu numai nu a datu si nu pote da alte intellessuri, dero inca trage a se uscă si a morf. Acestu processu asiă dero nu duce la nemica mai pucinu, de câtu la petrificarea cuventului; si interesse vitali alle limbei ceru de la lessicografulu românu se combata d’in tote poterile acesta tendentia, dandu la fiacare cuventu de formatione mai noua nu numai însemnarea, cu care a intratu in limb’a nostra, ci si acellea ce a luatu in alte limbe romanice si pote inca, cumu amu dissu, luă prin applecarea proces- sului metaforica. Spre a tacilită apoi si mai multu conspectulu intellessului unui cuvânta, spre a da unu medilocu usioru de a se pote imbraciosiă cu una sengura căutătură de ochiu variatele si immultitele însemnări alle unei vorbe, dupo ce se dă intellessulu originariu, celle alte urmedia insemnate cu numere. Articlii in cari se tractedia cuvente, cari au unu co- prensu de semnificatinni forte desvoltatu, se impartu in mari divisioni desemnate prin numere latine, ace- stea in altele desemnate prin littere maiuscule; sub- divisionile acestoru d’in urma divisioni se arreta prin numere arabice, si celle subordinate acestoru-a prin littere romane minuscule, desemnandu-se in fine ul- timele subdivisioni prin minuscule grecesci. Vomu termină celle ce avemu de dissu asupr’a coordinarei insemnariloru unui coventu cu doue scurte observa- tioni. La vorbele derivate, cari au acelleasi însem- nări cu primitivele, d’in cari se născu nemediatu, este de prisosu a se da d’in noii tote acelle însemnări: candu se dau, de essemplu, tote însemnările adjecti- vului abile, la substantivulu abilitate este destullu a se spune: calitatea cellui abile. Suntu vorbe, si mai allessu d’in alle glossariului, la cari, in locu de a începe cu intellessulu originariu, lessicografulu cauta se de mai antâiu semnificationile celle mai de com- munu usitate, pentru ca d’in acestea se traga in celle d’in urma intellessulu originariu, peritu d’in conscien- ti’a poporului. Trecemu acurnu la interpretarea in- tellessului cuventeloru. 12. E greu a coprende tote părțile fientiei in- time a cuventului si a le dă una coordinatione na- turale si luminosa; si mai greu este inse a interpretă, a espune cu precisione fiacare d’in semnificationile unui cuventu. Ecco in câteva vorbe, prin ce medi- loce s’a cautatu a se învinge, pre câtu s’a potutu, greutățile ce presenta acesta parte a istoriei cuvente- loru. Dupo essemplulu unor’a d’in dictionariele chiaru alle limbei germane, si pentru rationile mai sușu es- puse, la fiacare cuventu românu, se dă însemnarea generale prin unulu sau mai multe cuvente latine; si prin acășt’a câți au conoscentia de limb’a latina, capeta una idea mai multu sau mai pucinu clara despre intellessulu cuventului romftnescu. Se intellege de sene, co la cuventele de origine grecesca, cari s’au formații mai de currendu si nu au trecutu prin limb’a latina, eră de prisosu si nu se potea dă cuventulu latinu correspondente. Dupo esplecarea latina, pen- tru acelle cuvente romanesci usuali, cari au corre- spondenti si in limbele sorori: italica, ispanica si francesca, se dau si cuventele d’in aceste limbe; si astufelu câți au conoscentia de vreuna d’in aceste limbe inca ieu una idea despre coprensulu generale alin cuventului romanescu. Fienduco pentru tipărirea testului ordinariu allu dictionariului si glossariului, pentru esplecarile făcute de autori, s’au adoptata lit- terele asiă numite garmonț, ero pentru essemplele addusse intru elucidarea insemnariloru s’au consecratu acelleasi caracterie in form’a loru cursiva; de acea-a cuventele date d’in alte limbe romanice ca esplecare a cuventului romanescu se tiparescu cu littere com- pacte , si acestu-a este sengurulu semnu de destinc- tione pentru celle latine, ero pentru celle d’in alte limbe romanice se adaugu si abbreviationile: ital. = italicu, isp. — ispanicu, franc. =. francesu. 13. Dero se lassămu, co neci esplecarea latina, neci cea făcută in alte limbe romanice nu este si nu pote fi sufficiente spre a da intellessulu cuventului romanescu in tote însemnările selle particularie; apoi aceste esplecari nu ajuta intru nemica marea maiorj- tate a Româniloru, pentru cari este destinatu in parte dictionariulu limbei române. Interpretarea dăro a cu- ventului romanescu prin alte espressioni curatu ro- manesci, este de una necessitate absoluta. Pentru acesta scopu accumularea de sinonime, adeco de vorbe mai multu sau mai pucinu appropiate prin in- tellessu de cuventulu de interpretata, nu numai nu e de neci unu folosu, dăro inco in locu de lumina adduce si mai multa confusione. Numai esplicationi si definitioni, câtu se pote de large si precise, potu pune in addeverat’a lumina delicatele însemnări ce are unu cuventu in variatele si inmultitele forme de constructioni, de cari este susceptibile cuventulu. Apoi vagulu, ce si dupo aceste definitioni pote inca re- • mane asupr’a intellessului cuventului, se resipesce prin producerea de essemple de frasi, in cari figuredia cuventulu de interpretata in tote constructionile, ce au luatu si pote luă in usulu limbei. D’in natur’a lucrului, la cuventele, cari au avutu una lunga vietia in limb’a poporului -românu, aceste essemple voru fi mai copiose; ero la cuventele de formatione mai noua assemeni essemple nu potu fi decâtu forte mărginite. Intr’amendoue casurele inse, in lipsa de una littera- tura naționale variata, care se coprenda scripte clas- — 140 — sice asupr’a totoru ramureloru de conoscentie ome- nesci, sarcin’a lessicografului românu este cu atâtu mai grea si delicata, co nu pote cullege assemeni essemple d’in una simpla lectura a cartiloru, neci chiaru d’in dictionariele romanesci peno astadi essite la lumina, forte defectose in acestu respecta, ci se vede nevoitu a le trage cu mari greutati sau d’in gur’a poporului, saft d’in propriulu seu sentimentu de limb’a naționale, sau, pentru cuventele mai de cur- rendu intrate in usulu limbei nostre, d’in dictionariele altoru limbe romanice. Unu altu medilocu de inter- pretare a insemnariloru unui cuventu suntu si con- trariele sau oppusele acelloru insemnari. De acestu medilocu de espressione se servescu cu folosu toti artiștii: pictori, poeți, oratori; si cu atâtu mai multu lessicografulu este nevoitu a face desu usu de con- trarie sau oppuse, mai allessu candu este vorb’a de interpetarea cuventeloru sinonime, cari in intellessulu seu generale sau in unulu ori mai multe d’in Însem- nările selle particularie păru a se confunde. La as- semeni cuvente lessicografulu cauta se insiste cu po- tere si se se adopere in totu modulu, se se servesca cu tote medilocele de interpretare, cari i stau la de- sposetione, ca se pună in deplena lumina delicatele nuantie de intellessu, prin cari aceste cuvente se de- stingu unele de altele. Sinonimic’a, parte asiă de însemnata a lessicografiei in genere, neglessa inse cu totulu in încercările de dictionarie române date peno astadi la lumina, se impune lessicografului românu cu atâtu mai imperiosu, co multe d’in cuventele de currendu introdusse păru marei maioritate de acellu- asi intellessu cu altele vechie, asiă incâtu, prin do- renti’a unor’a de a innovă fora locu si fora tempu, se punu unele in loculu altora; si astu-felu se lip- sesce limb’a de espressioni necessarie pentru delica- tele nuantie alle acellei-asi idea, si se adduce de ne- apperatu la una paupertate, in contr’a carei-a este detoriu lessicografulu a se luptă d’in tote poterile. 14. Intre elementele, cari formedia obiectulu biografiei unui cuventu, se numera si alte trei punte de vedere, d’in (Tari se considera unu cuventu, adeco puntulu de vedere retoricii, puntulu de vedere chro- nologicu si puntulu de vedere statisticu. De partea •retoricei lessicografii se credu obligati a arretă, deco cuventulu, a cărui istoria scriu, este poeticu sau pro- saicu, dăco se tiene de pros’a inalta si oratorica, sau numai de stilulu simplu si familiariu, dăco in fine este nobile sau ignobile. Dăro poporulu românu, pre- cumu in ordinea sociale n’a conoscutu alta aristo- crația afora de a meritului, asiă si in limb’a sa nu are vorbe nobili si ignobili: tote vorbele, destu’lu se fia curatu romanice, au unu titlu de nobilitate ne- contestatu, pentru co fiacare, pusa la loculu seu, are meritulu si valorea sa necontestata. Chronologi’a cu- venteloru cere se se precisedie epoc’a in care elle au iutratu in usulu limbei, precumu statistica acelloru- asi spune, dăco elle au fostu usitate in tote epocele limbei si de toti scriptorii, sau numai in unele epoce si de unii scriptori; deco au fostu si suntu in gur’a poporului intregu, sau numai in gur’a unei parti a poporului. Asupr’a acestoru doue punte de vedere, afora de destinctionile, ce s’a dissu mai susu co se voru stabili intre vorbele intrate in usulu limbei in- ainte de 1830, si cari suntu, cu forte rare esceptioni, respandite la toti Românii d’in tote părțile, si intre vorbele introdusse de la acea epoca, se va indică, unde va fi casulu, co cutare sau cutare vorba sau forma de vorba se afla usitata in cutare parte locuita de Români, sau in cărțile tipărite mai d’in yechiu. Nu mai insistemu dcro asupr’a acestoru punte, ci pro- perhmu a trece le celle ce avemu a dice despre or- tografia. (Va urma.) Ad Nr. 142—1872. Ordinea lucrariloru adunarei gen. a XII., ce asociatiunea trans. pentru lireratur’a rom. si cul- tur’a poporului rom. va tienă la Sasu-Sabesiu in 5. si 6. Augusta (Luni si Marti) c. n. 1872. Siedinti’a I. 1. Membrii asoc. adunati fiendu la 9 bre dema- neti’a in loculu destinatu pentru tienerea siedintieloru, alegu o deputatiune spre a invită pre domnulu pre- siedinte la adunare. • 2. Presiedintele ocupandu loculu seu, deschide adunarea. 3. Adunarea'alege pentru portarea protocolului 3 notari ad hoc.” 4. Se alege o comisiune de 5 membrii spre a cercetă socotelile si a raportă in siedinti’a II. 5. Se alege o comisiune de 5 membrii, cari in intielesulu §§-loru 6, 8 si 9 d’in statute va conscrie pre membrii celi noui, va incassă tacsele si le va substerne cassariului. 6. Se alege o comisiune de 5 membrii, cari in intielesulu §§-loru 23 lit. f, g si h d’in statute, va prelimină bugetulu anului viitoriu si-lu va așterne adunarei in siedinti’a II. 7. Se mai alege o alta comisiune de 6 membrii pentru esaminarea si raportarea asupra altoru mo- țiuni, așternute adunarei gen. d’in partea comitetului asociatiunei, său a altoru d’intre dd. membrii ai asoc. 8. Secretariulu comitetului raportăza despre acti- vitatea asoc. in decurgerea acestui anu, precumu si despre resultatele ce s’au ajunsu printr’ensa. 9. Cassariulu si controlorulu așternu bilantiulu venituriloru si speseloru anuali, si arata starea ma- teriala a asociat, preste totu. Totu-odata cassariulu, conformu §-lui 4 d’in conclusulu adunarei gen. dela Naseudu d’in 1870, va raportă in specialu si despre banii incursi in favdrea fondului de academia. 10. Bibliotecariulu raportăza despre starea biblio- tecei asociatiunei. 11. Presupunenduse că lucrările enumerate păna — 141 — aici, nu voru absorbi totu tempulu siedintiei, restulu aceluia se intrebuintiăza pentru cetirea disertatiuniloru, substernute de tempurlu la presidiulu comit, asoc. Siedinti’a II. 1. Acesta siedintia se incepe cu continuarea dis- sertatiuniloru restante d’in siedinti’a premergâtoria. 2. Adunarea primesce si desbate raportele co- misiuniloru delegate in siedinti’a precedente. 3. Se aducu si .se desbatu proiectele si moțiu- nile, ce se făcu in privinti’a asociatiunei. 4. Se destina loculu si tempulu celei mai de a- prdpe adunari generali.*) Sibiiu, in 4. luniu 1872 c. n. Comit, asoc. trans. pentrn literatnr’a si cultur’a poporului românu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepresied. secret. II. Nr. 144 — 1872. A N ,U N C I U. Conformu conclusiunei luate in siedinti’a III. a adunarei gen. a asoc. trans., tienute la Fagarasiu in 7—8. Augustu 1871: adunarea gen. a asoc. trans. pentru anulu cur. 1872, se va ticnă la Sasu-Sabesiu Luni si Marti in 5—6. Augustu (adeca nu in 6—7. Augustu, cumu d’in erdre s’au indusu in protocolulu adun, gen.) după cal. nou 1872. Ceea ce prin acăst’a conformu §§-loru 14, 21 si 25 d’in statutele asociatiunei, se aduce la cuno- scienti’a publica.**) Sibiiu, in 4. luniu 1872. Dela presidinln asoc. trans. pentrn literatnr’a si cultur’a poporului românu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepresied. secret. II. Nr. 142—1872. Procesu verbale luatu in siedinti’a comitet, asoc. trans. tienuta in 4. luniu c. n. 1872 sub presidiulu dlui vicepres. Iac. Bologa, fiendu de facia ddnii membrii P. Dunc’a, P. Mânu, I. Hanni’a, I. V. Eusu, Z. Boiu, C. Stezariu, V. Ardeleanu si I. Cretiu. § 70. înainte de tdte, comitetulu aduncu pe- trunsu de perderea causata natiunei romane prin re- pausarea domnului loanu Eliade Radulescu intemplata in 9. Maiu a. c., crede că ’si implenesce numai o detoria santa, candu, la propunerea unuia d’intre comembrii sei, viene a-si esprime prin aedsta in unanimitate, cea mai profunda condolentia pentru arnentit’a perdere, si totu-odaia decide, că acestu actu *) Suntu poftite si celealalte diuarie romane a reproduce in colonele sale aedsta programa. **) Celealalte diuarie romane inca suntu rogate a repro- duce in coldnele sale acestu anunciu. de condolentia se se inducă in protocolulu acestei siedintie, spre a dă in memOri’a posteritatiei unu di- stincta documenta de pietate si reverintia cătra acelu barbatu românu preameritatu, carele prin geniulu, studiale, fatigiale si sacrificiale sale, consecrate in in- teresulu promovarei si prosperarei literaturei si cul- turei romane, a datu nascere unei epoce noue, mai infloritorie, in istori’a literaturei si culturei rom. § 71. Dn. cassariu presentăza conspectulu de- spre perceptele si erogatele asoc. dela siedinti’a pre- sente. D’in acestu conspecta se vede, cumu-că in restempulu numitu, s’au incassatu 282 fr. 30 cr. v. a. •si s’au erogatu 252 fr. 84 cr. (Nr. prot. ag. 140, 1872.) Spre scientia. § 72. In legătură cu conspectulu cassei de sub § 71 se raporteza in specialu despre banii incursi la asoc. dela siedinti’a trecuta, si anume: a) Că subventiune votata d’in partea camerei d’in Romani’a 30 Napoleoni (600 franci său lei noui), carii schimbati cu charthia in val. austr. dedera sum’a de 270 fr. 30 cr. (Nr. prot. ag. 130 si 133, 1872.) b) Că tacsa de membru ord. pre 187% dela dn. subjude I. Badila si prenumeratiune la Transil- vania pre 1872 la olalta 7 fr. v. a. (Nr. prot. ag. 134, 1872.) Spre scientia. § 73. Se presentăza conspectulu cassei despre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie, d’in carele se vede, cumu-că dela siedinti’a trecuta (21. Maiu a. c.) n’au incursu la susu-numitulu fondu decătu numai 10 fr., solviți că a dou’a rata d’in ofer- tulu de 100 fr. subscrisu de dn. asesoriu consist. Z. Boiu. (Nr. prot. 139, 1872.) Astfeliu fondulu acade- miei are in proprietatea sa 5904 fr. 86 cr. (Nr. prot. ag. 141, 1872.) Spre scientia. § 74. Dn. secret. L, G. Baritiu prin charthi’a sa d’in 22. Maiu a. c. incunoscientiăza, cumu-că a primita dela ministrulu culteloru si instructiunei pu- blice d’in Bucuresci, un’a subventiune de 600 franci său lei noui (30 Napoleoni) votata in favărea asoc. d’in partea camerei d’in Romania, si că aceea a si trames’o in primirea comitetului. (S’a primitu, a se vedă si § 72.) Totu-odata arata, că cu ocasiunea esolvirei amentitei subventiuni, dela locurile compe- tente d’in Bucuresci, s’ar fi descoperitu dorenti’a, că asemene suma se fia intrebuintiata pentru scopuri scientifice si in specie pentru culegerea si publicarea de documente istorice natiunali. In fine cere a i se mai asemnă una anticipa- tiune de 200 fr. pentru supportarea speseloru edarei făiei asoc. (Nr. prot. ag. 130, 1872). Conclusiune. Se se esprime recunoscientia atătu ministrului culteloru d’in Romani’a pentru asemnarea susu-indigitatei sume in favărea fondului asoc., cătu si dn. secret. L, G. Baritiu pentru servitiale făcute cu ocasiunea scdterei si trameterei acelei subventiuni, ăr dorenti’a relativa la intrebuintiarea asemenei sume, 24 — 142 — spre scopuri scientifice, se va luă in consideratiune cu ocasiunea proiectarei bugetului pre an. asoc. 187²/₃. Se asemnăza in primirea dn. secret. I. cerut’a an- ticipatiune de 200 fr. pentru supportarea speseloru eda- rei foiei asoc. § 75. Dn. protopopu si colectoriu asoc. in Me- diasiu, Ioane Popescu referâza despre pașii facuti in privinti’a infientiarei si constituirei despartiementului cer- cuale alu Mediasiului (XXII) si totu-odata, in cointie- legere cu alti inteligenti d’in locu, opinăza, că cerculu Nochrichului alaturatu in arondarea făcută de comitetu la despartiementulu Mediasiului, se se aneseze la desp. cerc, alu Sibiiului că mai aprdpe, seu la alu Fagarasiu- lui. (Nr. prot. ag. 136, 1872). Conclusiune. Dn. protop. I. Popescu se i-se re- scrie, că in cointielegere cu alti membrii ai asoc. si in- teligenti d’in locu, se iea fâra de amanare dispositiuhile de lipsa pentru infientiarea si constituirea despartiemen- tului cerc, alu Mediasiului si totu-odata se i-se trametia si sigilulii respectiv, despartiementu. Er in cătu pentru anesarea cercului Nochrichului la despartiementulu Si- biiului seu alu Fagarasiului, comitetulu prin colectorii sei, se va pune in cointielegere cu membrii asoc. si inteligentii d’in cerculu Nochrichului, cerendu a-si dă dechiaratiunea, câ la care d’in amentitele despartiemente, voiescu densii a se anesă cerculu Nochrichului. § 76. Dn. secretariu I., G. Baritiu prin charthi’a sa d’in 31. Maiu a. c. Nr. 24 aduce la cunoscienti’a comitetului: 1) C umu-că a tramesu la adres’a dlui vicepresie- dinte unu pachu cu cârti, d’in care nnele suntu oferite pre săm’a bibliotecei asoc. d’in partea delegatiunei so- cietatiei academice d’in Bucuresci, cumu si d’in partea domnului profesoriu si direct. I. M. Riureanu, er altele edațe de dn. Riureanu suntu destinate spre a se iraparti gratis pre la unele biblioteci scolastice. 2) R elativu la representarea producteloru romane la espositiunea universale d’in Vien’a susu-laudatulu dn. G. Baritiu opineza, câ ar fi dora cu scopu, că se se publice si in limb’a romana regulamentulu gen. alu es- positiunei esitu dela comisiunea imperatăsca, cumu si classificarea gruppeloru publicate de dn. Br. Schwarz in 16. Sept. 1871. Si d’in parte-si se si oferăza a face unu estrasu d’in regulamentu si de grupe si a’lu publică in Transilvani’a, ar fi inse de dorita, că in interesulu popularisarei obiectului d’in cestiune, se conlucre si ce- lelalte diuarie romane. In fine arata, câ preinscientiarile pentru espositiune suntu de a se face la camerile com- merciali d’in Brasiovu si Clusiu in decursulu lunei lui luniu a. c. (Nr. prot. ag. 137, 1872). Conclusiune. ad p. 1) Cărțile oferite pre săm’a bi- bliotecei asoc. se primescu pre langa espresiunea recu- noscientiei protocolarie atâtu delegatiunei societatiei a- cademîce, câtu si dlui direct, in Bucuresci I, M. Riu- reanu, si totu-odata se transpunu dlui bibliotecariu spre a se petrece in registrulu cartiloru asoc., er cu împăr- țirea si trameterea cartiloru destinate pentru bibliotecele unoru scole resp. institute (d’in scaunulu Sibiiului), se insarcinăza secret, asoc. ad. p. 2) Opiniunea dlui secret. I. G. Baritiu rela- tiva la cestiunea representarei producteloru romane la espositiunea universale, se se impartasiăsca cu dn. con- siliariu Macelariu, caruia inca in siedinti’a precedente a comitetului (d’in 21. Maiu a. c.) i-s’a concrediutu pro- curarea informatiuniloru de lipsa in obiectulu d’in ce- stiune. Intr’aceea dn. secret. I. se se poftăsca a pu- blică inca in Nrulu prossimu alu Transilvaniei, atâtu re- gulamentulu espositiunei universale, cătu si classificarea grupeloru. § 77. Dn. negotiatoriu si colectoriu asoc. in Mu- resiu-Osiorheiu los. Fulep refereza in privinti’a cause- loru, d’in care până acumu nu s’a potutu infientiă si, constitui despart, cerc, alu Muresiu-Osiorheiului. (Nr. prot. ag. 138, 1872). Conclusiune. Se se roge dn. advocatu Mat. Popu Grideanulu, că in cointielegere cu membrii asoc. si alti barbati inteligenti d’in acele parti, se iea fâra de ame- nare dispositiunile de lipsa pentru infientiarea si consti- tuirea despartiementului cerc, alu asoc. in Muresiu-Osior- heiu, conformu indrumariloru coprinse in provocarea co- mitetului d’in 7. Dec. 1869 Nr. 295, si totu-odata la tempulu seu, se raporteze incoce despre resultatulu dis- positiuniloru făcute. § 78. La propunerea secret. II. se statoresce or- dinea lucrariloru pentru prosim’a adunare generale a asoc. trans., tienenda la Sasu-Sabesiu in 5. si 6. Ang. (Luni si Marti) după cal. nou 1872, si se decide pu- blicarea aceleia, in făi’a asoc. „Transilvani’a/⁴ § 79. Dn. bibliotecariu I. Cretiu presenteza unu conto sunatoriu despre 4 fr. 35 cr. că pretiulu legarei unori cârti procurate pre sern’a bibliotecei asoc., si totu- odata propune a se asemnă la cass’a asoc. esolvirea aceluia, d’in sum’a preliminată de adunarea gen. pentru bibliotec’a asoc. Se asemneza la cass’a asoc. esolvirea, resp. conto sunatqriu despre 4 fr 35 cr. v. a. § 86. Dn. protop. Ioane Hannia propune, că se se procure pre sern’a bibliotecei asoc. opulu intitulata: „Istori’a critica a Romaniloru,“ edata de B. P. Hasdeu. Bucuresci 1872. Propunerea se primesce si dn. bibliotecariu se in- sarcineza a procură atâtu amentitulu opu, edatu de dn. Hasdeu, cătu si actele siedintieloru universitatiei sasesci de pre anii trecuti (afara de 1871), pre căte adeca se voru potea procură, aflanduse de vendiare. Verificarea procesului verbale alu siedintiei acesteia se concrede d-loru m. P. Dunc’a, P. Mânu si Hannia. Sibiiu, datulu că mai susu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepres. secret. II. • S’a cetitu si verificata Sibiiu 23. Maiu c. n. 1872. P. Dunca. P. Mânu. I. Hannia. — 143 — Pentru espositiunea universale d’in anulu 1873. Cele mai multe popora, d’in câte tienu la unu gradu dresicare de cultura, voru ave representantii loru ia viitorea espositiune universale, carii voru espune la vederea lumei obiecte de cea mai mare diversitate, atătu de acelea pe care le produce imediatu natur’a, câtu si de acelea, pe care le produce mintea si man’a omendsca. Pentru ajungerea acestui scopu maretiu s’a elabo- rata si publicatu unu regulainentu generale, a-le că- rui puncte le contragemu si noi precumu urmâdia Espositiunea se va deschide sub preinalt’a protec- tiune a Maiest. sale a imperatului si regelui, si sub protectoratulu in. sale c. r. dlui archiduce Carolu Ludo- vicu la Vien’a in asiă numitulu „Prater“ (Pratum) in 1. Maiu 1873, si seva inchide in 31. Octobre alu ace- luiași anu. Sub presidiulu in. sale c. r. dlui archiduce Rainer s’a intr’unitu comisiune imperatdsca in Vien’a, care va representa pe acea espositiune. Direcțiunea espositiunei este data dlui consiliariu br. Schwarz-Senborn. S’au asiediatu si comisiuni provinciali in ambele parti ale imperiulni, care au se provâce la participare, se ingrijâsca de primirea, asiediarea, remiterea obiecte- ioru conformu regulamentului, despre care se va vorbi mai la vale. S’au ingrijitu si de impartirea spațiului, de ridicarea unoru edificia noue si a altoru încăperi. Declaratiunile doritoriloru de a trimite obiecte, tre- bue se ajunga Ia comisiunile provine, pana in 1. luliu 1872. Până in 31. Oct. 1872 va primi fiacare esposit. de obiecte unu biletu, in care va fi aratatu cu numeru, lo- culu si spatiulu ce i se va da in dispositiune. Spesele preparative pentru localuri si pentru tote gradinele se voru coperl d’in fondulu destinatu spre a- cestu scopu; d’in contra, pentru spatiulu in care se voru asiedia obiectele, va avea se platdsca fiesce-care espo- sitoriu pentru câte unu metru patratu, si adeca in pa- latu, carele vine coperitu, de a lungulu paretiloru, pe po- dina câte 6 fr., pe păreți, de ecs. pentru cadre 3 fr., pe podina pentru obiecte isolate 12 fr., in curțile pala- tului de industria 4 fr., n Hall’a de machine pe podina 4 fr., pe parele 2 fr., in parcu (gradina) sub ceriulu libera 1 fr., in spatiulu coperitu totu in gradina 3 fr. Espositorii de obiecte d’in artele frumdse nu pla- tescu neci o tacsa pentru spațiu. Spesele de transportu pentru obiecte la calile fe- rate, pentru obiectele de espositiune se voru micsiora; pentru cele străine nu se va plati neci vama. Core- spondenti’a d’in tierile imperiului in afaceri de esposi- tiune e scutita de porto. Obiectele espuse nu se potu departa dela locu până la inchiaierea espositiunei. După închiderea ei până in 31. Dec. 1873 espositorii trebue se’si duca obiectele loru. Celea care nu voru fi de- părtate păna in 30. luniu 1874, se voru vende prin lici— tatiune, er pretiulu loru se va preface in fondu pentru infientiarea unui institutu in favorea classei de profes- sionisti mici si de lucratori. Obiectele de espositiune voru fi supuse la judecat’a unui juriu internaționale, se va publică unu catalogu ge- nerale, alu toturoru obiecteloru espuse, se voru tiend prelegeri popularie si scientifîce asupra diverseloru pro- ducte, manufacte, fabricate, lucruri de arti frumose si alt. Obiecte periculose pentru esplosiunea loru, si care potu causa periculu de focu, suntu cu totulu interdise. Alcohole si oleiuri, cumu si alte materii corrosive, se voru asiedia separate in dresi-care distantia. Spesele de transportu si de primirea coleteloru, despachetarea, îngrijirea pentru mese, trepte, dulapuri, remiterea obiecteloru, au se fia portate de cătra espo- sitoriu. Intre 1. Febr. si 15. Aprile 1873 este tempulu in care obiectele au se fia asiediate pe la locurile loru. Tote colletele (tencuri, pachete) care voru coprinde obiecte de espositiune, trebue se aiba marc’a W. A. 1873 Vîena. Adress’a cătra Generalu-directoriulu espositiunei. Totu pe adressa trebue se se coprinda: Numele seu firm’a espositoriului, tier’a si loculu de locuintia (cetate, op- pidn, satu), grupp’a de care se tienu obiectele, ordinea cu numeru in care s’au annunciatu, numerulu pieseloru (bucatiloru), loculu de espositiune, adeca deca acela e destinatu in insusi palatulu de industria, seu in parcu, sdu in hall’a de machine. Espositorii sunt invitati a insemna si pretiurtle cu care, si loculu unde voru fi avendu plăcere de a’si vende obiectele loru. A le assecura, stă in voli’a fiacaruia. Espositoriloru li se dâ biletu fâra taxa pentru in- trarea in localitățile espositiunei. Gruppele sunt in numeru de 26 si preste acestea unele numite additionali, era altele tempurarie. Grupp’a Nr. 1 va coprinde obiecte de monta- ni st ic a si de usine, precumu: materii fossili com- bustibili (cărbuni de pdtra, păcură etc.), essuri sdu mi- nere (slufe) d’in care se scotu melalluri, platina, auru, argentu, arama, feru, cositoriu, plumbu, telluriu etc. etc.; alte mineralie, cumu: sare, putiosa (sulfure), graphitu etc.; lege (amestecuri) de metalle; desemnări si modelle montanistice; operate geologice; unelte montanistice; Grupp’a 2. Producte de agricultura, silvicultura, gradinaria, cumu legume si plante de piedicina, tabacu si alte plante narcotice; plante de torsu (bumbacti, inu, canepa, iuta, erba de china); gogdsie de melasa; pei,. pene, peru de porcu; lana; lemnăria, resîne, sedrtie, cărbuni de lemnu, escaria; turfa; materii de gunoitu; diverse modelle de obiecte agronomice; statistica de productiune. Grupp’a 3. Industri’a chemi ca representata in 5 classi. Gr. 4. Obiecte de nutrementu si de gustata, câ producte ale industriei, farine diverse; zacharuri; spirturi, licoruri; vinuri; bere; otiete; conserve si estracte (de carne), suppe; laptaria condensata, casiarii, brandiarii; carnaria conservata; le- gume conservate etc.); tabacu preparata; .confettaria, — 144 — turtaria; ciocolada; surrogate de cafea; statistic’a productiunei acestora. Gr. 5. Industria de tieseturi si vestmente; tor- turi si pensarfa de orice materia ce se tOrce si tiese, cumu si inpletituri (de palie, piperigu, rogozu, peru, sirma; funarfa; dentelarfa (Spitzen); pelarii, caciule, caltiamente; manusiarfa; camasiarfa; tapetiarfa (co- vOra etc.); flori si pene arteficiOse etc. Gr. 6. Industria de pellarii si de cauciucu; cu- rellarfa; sielarfa; cojocarfa. Gr. 7. Industria de metalluri si de juvelle (pOtre nestimate, bijuterii). Gr. 8. Industria de lemnarii, cumu mesarfa; buterfa; sîndilarfa; sitarfa; strugarfa (Drechslerei); sculptura in lemnu; dopuri; auritulu lemnului; par- chetaria; ferestrarfa, usiarfa etc. Gr. 9. Marfa de petra, de lutu, de sticla, cumu sistu (Schiefer), cementu; tocile, cuti (gresii); petrii de mora; obiecte de marmoru; ornamente, decora- ti uni; olane si scocuri seu tievi de lutu, olarfa; cu- ptOrie sOu sobe sOu cămine, reproductiuni plastice d’in lutu; sticle concave (gavanOse), table de sticla, oglindi, pietrii arteficiOse, petri nestimate (juvele) in stare naturale etc. Gr. 10. Industria de cincallerii sOu merunta, d’in spuma-de-mare, osu de elefantu (iebure, fildisiu), scoice, osu de pesce, cera, laccu; marfa de galantarii d’in pieile, bronzu etc.; beție, biciuri, umbrelle, aparatOrie; peptenarfa, perii; jocarfi etc. Gr. 11. Industria de papiru (charteiâ); materia de papiru; table de papu (Pappe; tapete; cârti de jocu; papiru de scrisu, de zugravitu si desemnatu etc. Gr. 12. Artile grafice si de desemnu industriariu, cumu tipo-, xilo-, litho-, chromo-photo-grafia; tipări- turi pe arama si otielu, gravuri etc. Gr. 13. Machinaria, si adeca mOtori cu va- poru, apparate pentru vaporu; turbine, rOte de apa, machine calorice, electro-magnetice, de ventu, de gasu; transmissiuni, scriptiuri (troclea), pumpe, foii, ventilatori, locomotive, mori, machine agronomice si mii de altele, pentru differite ramuri de industria. Gr. 14. Instrumente scientifice si anume mate- matece, astronomice, fisicali, chemice, chirurgice, oro- lOge etc. Gr. 15. Instrumente musicali. Gr. 16. Obiecte necessarie pentru armata, classi- ficate in siepte despartiemente principali. Gr. 17. Obiecte necessarie la marina, in siese classi. Gr. 18. Obiecte de architectura si de ingenieria, in 10 classi. Gr. 19. Case de locuitu pentru burgesia cu tOta mobilatur’a si decoratiunea loru. Gr. 20. Case tieranesci intregi mobilate intocma după usulu fiacarui poporu de pre totu rotundulu pamentului. Gr. 21. Industria naționale de casa, olarii si blidarii, tieseturi, coseturi, ornamente de metallu, sculpturi si alte obiecte si unelte naționali. Gr. 22. Obiecte de musee si pentru nobilitarea gustului estheticu. Gr. 23. Arte eclesiastica, adeca decoratiuni de baserice, altariâ, ambOne, organe, scaune, armaria seu dulapuri pentru pastrarea vaseloru basericesci; crucifixe, potire, candelabre, tapete (covOra), obiecte usitate la botezu si la servirea altoru sacramente. Gr. 24. Obiecte de arte d’in tempuri vechi (es- positiunea amatoriloru, dilettantiloru). Gr. 25. Artile frumOse moderne. Gr. 26. Lucruri prin care se representa meto- dele de educatiune, institutiune si cultura, in differite classi si despartiemente, incependu dela primii ani ai prunciei păna la etatea matora. Afara de acestea 26 gruppe, in espositiunea ad- ditionale intra istori’a inventiuniloru, a manufucture- loru, a pretiuriloru etc. etc. In espositiunea tempuraria sOu interimale intra: animale vii, cumu cai, vite cornute, oi, porci, câni, passeri de casa, animate selbatece, pesci etc.; passeri si venatu mortu, carne, unsori; producte- d’in lapte; pOme prOspete, flori, plante etc.; plante stricatiOse in agricultura si silvicultura etc. D’in enumerarea acestora gruppe se pOte cu- nOsce, că Omeni d’in poporalii' romanescu inca potu concurge prea bene cu mulțime de obiecte la espo- sitiunea universale, numai se voliesca si se fia cine se te stea de indemana si se te dea informatiunile ne- cessarie; ceea ce, pre cătu scimu, anume pe la ca- merele comerciali si de cătra comissiunile asiediate pe le cetati si oppide se si face ca tOta buna volientia. G. B. Publicarea baniloru incursi la fondulu asoc. trans. dela siedinti’a comitetului d’in 21. Mahi a. e. păna la siedinti’a aceluia d’in 4. luniu c. n. Dela dn. subjude Ia judetiulu sing. d’in Sibiiu, Ioane Ba- dila tacs’a de membru ord. pre 187°/, 5 fr. ’ Sibiiu. 4. luniu 1872. Dela secret, asoc. trans. Contribuiri in favorea fondului de academia. Dela dn. asesoriu consist. Zacharia Boiu d’in ofertulu de : 100 fr. subscrisu in favdrea academiei, ș’au primitu 10 fr. Sibiiu, 4. luniu 1872. Dela secret, asoc. trans. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactorii! ti. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Riimer & Kaniner.