a/⁰ Acesta foia ese * j cate 3 c6le pe luna j si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiuuei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale 1 galbenu cu porto ip poștei. tfy TRANSILVANI’A. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ----------- ,1 Abonamentnlu se i face numai pe cate 1 anu întregii. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in | Sibiiu, seu prin posta । seu prin domnii co- । ? c/7 ; viti asia cumplita de elu. Pap’a Alessandru VI. deo^' camdata ’i interdîse predicarile, de care interdictiune lui S. nu’i pasă nimica. Popularitatea lui Savonarola mai era inca asia de mare, in cătu nimeni nu crestă intru nimica amerintiarile papei, ci d’in contra , ba- seric’a era totudeauna plina, candu predică calugarulu. tribunu. Florenti’a intrega si tdte cetatile si tienuturiler ■ căte tienea cu acea capitala, se află pe atunci in agi- tatiune permanenta si unele chiaru in afaceri bellice. Intre acelea impregiurari Petru Medicis celu essilattr d’in Florenti’a, intielesu cumu se vede, cu unii par-- tisani de ai sei d’in cetate, in 29, Aprile 1497, Se infatiosiă pe neașteptate. cu vreo patru mii de soldati la pdrt’a cetatei, o află inse fortificata si aparata fdrta , bene, in cătu după așteptare si incercari de patru ore, Petru se vedih necessitatu a se retrage cu nas ! sulu lunga si a se duce de unde venise. Acuma inse furi’a poporului fanatisatu nu mai voliă se cus ndsca margini; mulțime mare de cetatieni era se fia macellata, sub cuventu că s’aru tienea de partit’a familiei Medicis, că aru fi conspirată in contra liber-* tatiloru republicei si pentru restaurarea domniei oii-» garchice. Cu mare greutate a succesu tribuniloru a moderâ passiunile numai intru atăta, in cătu popo- , rula se involf câ se institue una tribunalu criminale ad fioc, care se aiba a judeca in caus’a concetatia* niloru compromissi, său incai cadiuti in prepusu grem ; Intre aceștia era insusi primariulu (Gonfaloniere, lat; med. Scultetus, i), anume Bernardo del Neri, cunoț scutu câ amicu alu familiei Medicis. Acelu primarii}» membrii familiei Medicis carii se află in Florenti’a si unu altu numeru de cetatieni fruntași, fusera con- damnati la mdrte in 17. Augustu 1497, ăra scnten** tiele s’au essecutatu in 21. Augustu. In poterea unei, legi introduse chiaru de Savonarola, celi condamnati avea dreptulu de a lua recursă dela tribunalulu de opta la senatulu celu mare, adeca la adunarea po- porului, care avea dreptulu de a le da g-ratia, a’i erta. Dara ultrademagogii seminebuni si toti fanaticii alergă in acelea dîle că turbati d’in case in case, d’in piatia in piatia, pentrucă se irrite si fanatisedie pe mem- ■ brii adunarei, cerendu viăti’a celoru condamnati. Unii . chronografi credu că dăca Savonarola ar fi volitu, ar fi potutu reinfrena furi’a demagogiloru si a moder* passiunile, că cei condamnati luanda recursu se’si ■■■' păta ajunge si scopulu, că inse elu n’a volitu acăsta, ;• ci mdrtea condamnatiloru; d’in care causa aceștia,; neci că au mai luatu recursu, ci au mersa la mdrte. D’in acelea dîle Savonarola isi perdu orice reputa- tfune a partitei moderatiloru, si se intielege de sene, 4 că de atunci inainte tdta partit’a familiei Medicis a ș lucrata in contra lui, si asia popularitatea sa incepîl Ș a’si perde nimbulu si lustruia seu tocma la acea parte a cetatianiloru, care mai curendu său mai tardfu j totu era se essa de asupra. 4 | — 123 — Tocma pe candu Savonarola instraină de cătra șene pe cetaticnii moderați, irrită in. gradu si mai mare vindict’a papei in contra sa prin impregiurarea, că intemplanduse totu in a. 1497 nesce crime cum- plite in familia papei, despre care se va vorbi mai la vale, Savonarola continuă a persecuta pe pap’a si pe toti ai sei cu pașsiune si mai mare decătu păna acilea, cerendu chiaru destituirea si pedepsirea lui, cumu si aspr’a pedepsire a mai multoru călugări bla- stemati, furi, insielatori, adulteri etc. Luandu Savo- narola testuri d’in profeții Amos si Ezechiilu, vorbea in contra popiloru creștinești, intocma cumu vorbi- seră acei profeți in contra popiloru jidovesci. Totu Savonarola predîsse mai multe suferintie ale besericei, care apoi au si urmatu după Luther, Calvinii, Zwingli etc., carii au pusu in mișcare tăte spiritele prin com- baterea despotismului scărbosu si prin descoperirea celoru mai infricosiate abusuri si crime. Prin acelea predice si prin auctoritatea de care se bucură calu- garulu dominicanii Savonarola, se mai deșteptă in contra lui inca si rivalitatea, invidi’a, ur’a si vindict’a calugariloru franciscani. Diversele classi de călugări au traitu totu-deauna reu unii cu altii, adessea urele loru prorumpea in hostilitati pe facia, batenduse că ferele unii in contra altora. Asta-data franciscanii nu avura curagiu că se lovăsca numai ei singuri in Sa- vonarola si cu acesta in dominicani; asia ei se in- socira cu numeroșii inemici pe cari’i atietiase Savo- narola in contra sa că demagogu, pentrucă in acestu modu se ajute pe pap’a dela Roma, că se repună (se perda) pe Savonarola. Călugării franciscani si mirenii uniti cu ei, mai antaiu declarara pe Savona- rola de unu fantastu, de unu desiuchiatu, nebunu. Ce e dreptu, că Savonarola pe langa vieti’a sa cea severa de sechastru (ascetu), mai facea si vorbea multe secaturi de acelea, de care vedemu facăndu si in dîlele năstre unii ămeni estravaganti, hipocondrii, mi- santropi, in cătu uneori ti se pare că in adeveru le lipsesce căte una dăga, dăca nu si duoe. Inemicii lui Savonarola mai antaiu se plansera la Roma in contra lui si a invetiaceiloru lui celoru fanatici. Pap’a interdise de nou lui Savonarola predicarea si injuraturele. Acumu inse acesta incepîi se predice cu necumpetu si mai mare decătu mai inainte. Atunci pap’a trantf asupra lui Savonarola una anathema de cele mari, amerintiă pre toti căti voru mai cutedia se asculte predicele lui totu cu anathema, ăra cătra gu- berniulu d’in Florenti’a scrise că se ’lu arestedie si se ’lu pedepsăsca, pentrucă de nu, elu, pap’a, va lovf chiaru cetatea si tiăr’a Toscana cu anathema si cu interdictu, că se talia tăta lumea orice comunicatiune cu acea parte a Italiei, se nu aiba neci panea de tăte dîlele. Acestea blastematii se intemplara tocma pe candu florentinii încurcați in multe certe politice cu alte ce- tati, cu Veneti’a si in parte cu Franci’a, simtiă mare trebuintia de ajutoriulu papei, ale cărui mandate vi- cariulu generale alu archiepiscopiei, anume Leonardu de Medicis, unitu cu franciscanii si cu alti călugări numiti angustiniani, le inplenea cu ori-ce pretiu. De alta parte inse Savonarola in decursulu anulu 1497 mai fusese inca ajutatu bene de poporu si de aucto- ritatile publice asia, in cătu elu potea predica si în- jura după plăcu inca si pe la inceputulu urmatoriului anu, ăra guberniulu florentina merse asia departe, că essilă pe vicariulu archiepiscopescu d’in cetate. Intre acestea impregiurari ce mai era se faca fran- ciscanii? Eca ce: densii aflara in monasteriele loru pe unu altu calugaru, carele sciă se predice despre dogmele, despre articlii credentiti religiăse totu cu acelu focu si necumpetu, că si Savonarola despre mo- rala cristiana si despre moralitate in genere. Acesta inse pe langa ce înjură cumplitu pe pap’a si pe fa- mili’a lui, incepfi dela unu tempu inainte se înjure si pe scriptorii clașsici, ăra in una di puse că se se ardia mai multe sute de essemplarie d’in Boccaccio si Morgante Maggiore. Franciscanii pandea la tăte vorbele lui Savona- rola, că dăra l’aru potea prende cu vreuna espres- sione care se mirose a eresu, pentrucă se’i păta face procesu de ereticu si apoi se’lu ardia. Ei ilu si acu- sara de ereticu, dara precumu se pare, mai multu d’in causa că elu nu se ocupă cu dogmele, cătu mai virtosu cu moral’a. Fiendu-că nu’lu potea apuca neci asia, in fine franciscanii catraniti pe Savonarola inca si pentru că elu se numea la tăta ocasiunea profetu, ilu provocara că se dea proba de darulu profeției sale cu trecerea prin focu asia, că de se va arde, are se remana de minciuna si arsu se fia, era de. nu se va arde, atunci nu voru avea ce se’i mai faca, ilu voru cunăsce si ei de profetu. Unu rugu (rogus) d’in căteva brașia de lemne era se se faca in midiu- loculu piatiei. Ce e dreptu, că Savonarola refusă acăsta propunere nebunăsca a franciscaniloru, s’au aflatu inse alti călugări dominicani destulu de fana- tici si desiuchiâti, carii neci una neci alt’a, s’au de: cisu că se trăca prin focu pentru profetulu loru Hiero- nimu Savonarola; au pusu inse si aceștia una con- ditiune, că adeca se intre in focu in aceleași mo- mente alaturea cu ei si unu franciscanu, că de con- traproba. In adeveru că se aflara si intre francis- cani cătiva totu asia de fanatici, carii declarara că dieu ei voru intra in focu alaturea cu adversarii loru; franciscanii inse nu lipsiră a observa, că ei sciu prea bene că de voru intra in focu, se voru si consuma de acela, dara incai voru avea pe ceea lume satis- factiunea frumăsa, că dominicanii inca voru arde ala-’ turea cu ei, si asia falsitatea doctrinei lui Savonarola va fi demascata si compromissa pentru totu-deauna. Apoi se te mai miri de superstitiunile si de fa-! natismulu poporului lipsitu de ori-ce lumine alei scientiei. (Va urma.) 21* 124 — Proba de limba romanesca. (Continuare.) II. Economi’a fiacarui articlu speciale. 7. Pre catu conceptulu despre coprensulu unui dictionariu s’a largitu in cești d’in urma anni, pre atâtu s’au iugreuniatu si conditionile ce se ceru pen- tru una buna tractare a fiacarui cuventu, in articlnlu speciale, ce la loculu determinatu prin ordinea alfa- betica se consacra cuventiilui in dictionariu. Fiacare vorba se considera ca unu individa, ca una persona destinsa si însemnata, a cărei biografia conscientiosa si câtu se pote de completa se cere de la lessico- grafu; si precumu doue suntu părțile essentiali alle unui omn, doue suntu si momentele principali, asnpr’a caroru-a istoriculu unui cuventu e detoriu a si at- tintă luarea a 'mente, si a nume: 1° elementulu esternu sau foneticii, care este drecumu corpulu vor- bei, si 2° elementulu internu sau intellessulu, care este ca si suffletulu cuventului. 8. Partea esterna sau fonetica a cuventului pre- senta si ea doue elemente însemnate: elementulu etimologicu si cellu grammaticale in intellessu strinsu. Etimologi’a are de obiectu a urmări originea cea mai departata a cuventului si a descoperi astufelu însem- narea lui asiă numita propria, originaria sau etimo- logica. Acăsta parte a istoriei cuventului este asiă de importante, in câtu merita cu totu dreptulu a i con- secră aci câteva vorbe, fora cari ne amu vedă ne- voiti, candu amu veni la partea interna sau intelles- sulu cuventului, a intră in pre multe si menunte de- talie. Nu este in limba cuventu ceva mai usitatu, ba neci chiaru forma de cuventu, care se nu presente una mulțime de însemnări asiă de diverse unele de altele, in câtu ar fi ceneva tentata a crede, co nu unulu si acellu-asi cuventu are aceste insemnari, cari adesea suntu in apparentia chiaru contrarie un’a al- teia. Intre aceste multe si diverse insemnari alle unui si acellu-asi cuventu numai un’a este propria sau originaria, pre candu tote celle alte născu d’in acăsta-a dupo legi impuse de insusi Domnedieu mentei ome- nești, si se numescu metaforice sau figurate. Candu unu poetn sau oratoriu dice: „Miniștrii suntu colum- nele' statului", fiacare d’in noi intellege usioru, prin ce processu allu mentei cuventulu columna, care in însemnare propria se dice de una parte a unui edi- ficiu, s’a applecatu si la miniștrii statului. Hei bene, poporulu, prin unu instinctu neconscientiosu, dăro in ‘mersulu seu suppusu la legi certe, poporulu mai po- etu ca toti poeții lumei, a creatu metafore asiă de cutediatorie, cumu n’ar pote creă astadi poetulu do- tatu cu cellu mai mare geniu si cu cea mai viua si capritiosa fantasia. Verce assemenare, câtu de mica, verce relatione, câtu de delicata si departata, intre unu obiectu cu altulu sau intre conceptele acestoru-a, adjunge poporului, pentru că unu cuventu destinatu in origine la espressionea unui annumitu conceptu se l’applece si Ia espressionea multora altora con- cepte sau idee, cari se attengu mai de aprope saa ■ mai de departe cu conceptulu sau ide’a, la care s’a , applecatu mai antaniu cuventulu. Se luminhmu mai ( bene lucrulu cu unu cuventu sau doue, allesse ca essemple d’in celle mai communi in gur’a poporului nostru. Vorb’a lume are unu intellessu differitu in ; fiacare d’in frasile armatorie: ; 1. Dumnedieu a facutu lumea d’in nemica; 2. i lumea solare este numai unu puntu in senulu uni- versului; 3. Columba a descoperita lumea noua; 4. multa lume mai este si pre pamentu; 5. cu plăcere vedemu asta lume noua, asta mundra ju- nime, inaltiandu-se impregiurulu nostru; 6. mi vine se iău lumea in capa; 7. tota lumea eră Ia baserica; 8. nu potu sufferf cântecele de lume, etc. — De as- semenea vorb’a limba are insemnari cu totulu diffe- rite in fiacare d’in frasile urmatorie: 1. limb’a boului e mai mare ca limb’a omului; 2. am unu cutîtellu cu una sengura limba; 3. una angusta limba se in- tende peno in mediloculu lacului; 4. multu e dulce si frumosa limb’a ce graimu; 5. limb’a lui Tacita difere de a lui Liviu; 6. limb’a picturei vorbesce ochiloru; 7. in limb’a floriloru potemu espreme deli- catele affecte alle suffletului; 8. multe limbe spurcate .. au cutreierată si devastatu terr’a Românului, etc. — Amu potă immultf essemplele; amu fi potutu, mai ' allessu, produce si alte multe insemnari alle celloru doue vorbe luate ca essemple: dero si câte s’au ad- dussu, suntu credemu, indestulle spre a face se se vedia limpede si luminata, cu câta libertate s’a ser- vita si se pote servf poporulu de metafora, spre a da unui-a si acellui-asi cuventu insemnari immultite si variate; si cumu, in mediloculu acestui labirintu de semnificationi alle acellei-asi vorbe, fora unu firu allu Ariadnei, este cineva forte espusu a se confunde si a ratecf. D’in una suta de dispute si neintellegeri ce se născu pre tota diu’a, amu pote dice, fora tema de a ne insellă, co noue dieci si noue provinu nu- mai si numai d’in impregiurarea, co cei ce se certa, fora a se intellege, ieu fiacare acellu-asi cuventu in intellessu differitu. De acea-a cu dreptu cuventu s’a dissu, co antaniulu passu in filosoffa, in conoscenti’a luminata a lucrureloru, este studiulu intellessnlui cu- venteloru. Este addeveratu, co multi cugetători, con- siderandu ca cellu mai mare defectu allu limbei, acestu processu de a espreme cu acellu-asi cuventu concepte adesea forte diverse, au visata la una limba mai perfecta, care se devină instrumenta universale de communicarea ideeloru pentru tote poporele glo- bului, si n’au lipsita de a încercă se creedie una as- , semenea limba; dero esperienti’a n’a intardiatu a probă, co combinationile loru erau cu multu mai relle si mai ametitorie de câtu limbele essite d’in in- stinctulu poporeloru, si astufelu astadi este bene sta- bilita, co, precumu in alte processe de formarea limbei, asiă si in applecarea metaforei, acestu instinctu ‘ a fostu forte bene inspirații. Si in addeveru se potea intellege si a priori, co vene cu multu mai usioru — 125 — margenitei mente a omului se applcce unu senguru cuventu la una mulțime de idee, cari se attengu ma- cariu intr’unu puntu drecare, decâtu se se incarce cu una mulțime de cuvente speciali pentru fiacare d’in aceste idee. Asia dero d’in acea-asi necessitate, care impune mentei omenesci a reduce mulțimea confusa de sensationi la unitatea luminata a unui conceptu generale, provine si processulu de a espreme mulțime de concepte, intre cari mentea afla una analogia, vercâtu de deparfata ar fi ea, prin unulu si acellu-asi cuventu. Care este inse firulu ce ne pote conduce cu securitate in labirintulu multeloru si diverseloru în- semnări alin fiacarui cuventu? — Intellessulu pro- priu sau originariu allu cuventului, care este data de insasi etimologi’a lui, si care mai multu sau mai pu- cinu se reproduce in tote celle alte semnificationi metaforice. Asiă, reluandu, pentru mai buna respicare a lucrului, celle doue essemple mai susu addusse, forte cu greu amu potă, fora etimologi’a loru, se ne esplecămu si se tinemu bene in mente, nu tote în- semnările câte au luata si potu luă, dero cellu pu- cinu celle ce noi ne amu margenitu a dă: fiacare însemnare ’ a cuventeloru este una enigma, si ' tote însemnările loru împreuna unu chaosu pentru men- tea nostra. Cercetandu inse etimologi’a celloru doue cuvente, si prin ea descoperindu intellessulu loru propriu sau originariu, totulu se luminedia si se es- pleca. Cuventulu romanescu limba fiendu acellu-asi cu latinesculu lingua, care si a pastratu mai bene form’a sa originaria, ne duce prin acăsta d’in urma forma la vorb’a lingere; si de aci conchidemu co in- tellessulu primitiva allu vorbei limba este: unu ce cu care linge unu animale. D’in acestu intellessu usioru se deducu acuma tote celle alte însemnări alle cuventului. Si mai antaniu, prin una metafora fundata pre assemenarea de forma, .cuventulu s’a applecatu si se appleca la multe si diverse obiecte de forma analoga cu a limbei de carne: limba de pamentu, limba de cutitellu, etc.; apoi, prin alta metafora trassa d’in relationea de organu cotra ce se face cu orga- nulu, cuventulu a luatu însemnarea de vorbire: limb’a romana, limb’a latină, etc. Acesta d’in urma metafora a datu nascere la mai multe altele. Asiă limb’a, in însemnare de vorbire, fiendu unu medilocu de com- municare a ideeloru, acellu-asi cuventu, prin genera- lisare sau estensione, s’a applecatu sau la verce alta medilocu de espressione a ideeloru si sentementeloru: limb’a mutiloru, limb’a floriloru, limb’a picturei, etc., sau la modulu particulariu, cu care se espremu unii in limb’a unui poporu, la stilulu ori allu unui indi- vidu: limb’a unui Tacitu, ori allu mai multora indi- vidi, cari vorbescu sau scriu asupr’a unei materia de acea-asi natura: limb’a filosofiloru greci. In fine totu d’in intellessulu de vorbire allu cuventului limba vene si însemnarea de gente, natione, limb’a, ca vorbire, fiendu caracteriulu cellu mai essentiâle allu nationali- tatei. — De assemenea cuventulu romanescu lume, allaturata cu latinesculu lumen ne duce la lucere, adeca allu nostru lucire; si prin urmare ne dă ca în- semnare etimologica: unu ce care luminedia sau este luminatu; si de act: totulu luminata de sore, adeca universulu, dupo ideele celloru antici, cari conoscea numai unu sore, cumu conosce si peno astadi marea maioritate a poporului nostru, sau sistem’a solare a nostra, dupo ideele moderne asupr’a lumei. D’in a- cestu intellessu usioru se potu trage tote celle alte însemnări alle vorbei lume, si de acea-a credemu de prisosu a intră in mai multe amenunte asupr’a ace- stora semnificationi. Unu lucru inse de mare impor- tantia amu dorf se nu se scape d’in vedere: d’in desvoltarile, in cari amu intrata, spre a scote intel- lessulu propriu allu cuventului limba, si a arretă, cumu apoi d’in acestu-a essu tote celle alte, resulta, co nu numai d’in uniculu intellessu propriu allu unui cuventu se tragu directu mai multe intellessuri meta- forice, dăro si d’in aceste d’in urma essu alte intel- lessuri metaforice, cari mai departe dau si elle altele, si asiă mai in collo, incâta avemu nu numai meta- fore essite directa d’in intelessulu propria si pre cari le amu potă numf directe sau principali, ci sf meta- fore, si pre cari le amu potă numf indirecte sau se- cundarie. Facia cu acăsta impregiurare chiamarea lessicografului este câta se pote de delicata si grea: ellu e detoriu nu numai se caute cu multa bataia de capu intellessulu primitiva allu unui Cuventu, dero inco se coprenda si se destinga bene câte si cari suntu intellessurele metaforice principali, câte si cari suntu intellessurile metaforice secundarie născute d’in fiacare intellessu metaforica principale, si apoi tote se le ordinedie asiă, incâta se proceda de la însem- nările metaforice principali celle mai appropiate de intellessulu propriu cotra celle mai depărtate, de la celle essite d’in intellessulu propriu prin una metafora trassa d’in una relatione mai materiale cotra celle essite prin una metafora scossa d’in relationi mai ideali, si totu de una data se inclave in fiacare metafora principale metaforele secundarie, la cari ea¹ a datu nascere. Numai sub aceste conditioni’ se pote face lumina in intunereculu chaoticu allu multeloru si diverseloru semnificationi alle fiacarui cuventu. 9. In celle spuse peno acf despre elementalu etimologica alia cuventeloru ama avuta in vedere numai intellessulu acestora - a, fora neci unu res- pecta la partea esterna sau fonetica; si chiaru pentru intellessu amu produssu ca essemple vorbe, cari espremu concepte mai multu sau mai pucinu appropiate de sensuri. Se intellege inse de sene, co difficultatile de a se orientă in semnificationile cuventeloru, cari, ca de, a, in, precepere, mente, ratione, etc., espremu sau relationi, sau concepte mai multu sau mai pucinu curatu ideali, cauta se fia si mai mari, si prin urmare adjutoriulu etimologiei si mai necessariu. Ce s’attenge acumu de partea esterna a cuventeloru, nemesurat’a mulțime de vorbe, ce s’au formata si se pote formă intr’una limba, se — 126 — trage, prin derivatione si compositione, d’in unu numeru de vorbe numita radecine, numeru asiă de micu, incatu in celle mai avute limbe nu trece preste câte-va sute. Etimologi’a dăro, suindu-se de la una vorba derivata la cea d’in care a essitu immediatu, si de la acesta-a, deco si dens’a e derivata, la alt a mai primitiva, si continuandu asiă peno la radecina, reduce tota materi’a limbei la unu micu numeru de cuvente, usioru de invetiatu si pentru memori’a cea mai nefericita. Reducerea, ca se dicemu asiă, la cea mai sempla espressione a limbei, atâtu in partea ei interna, câtu si in cea esterna, cercetarea si aflarea principieloru limbei, lege impusa mentei nostre pentru verce ramura de conoscentie; ăcca, in resumtu, titlulu de recommăndare a etimologiei la cea mai seriosa luare a mente a lessicografului. Ce s’attenge, in parte, de etimologica, in doue categorie: unele, si acestea suntu celle mai multe, au, cu pucine modificări, acelleasi sunete cu vorbele latine correspondenti in intellessu; altele, in numeru forte micu, de si totu latine, nu correspundu in partea fonetica cu vorbele latine de acellu-asi sensu. Fiendu-W> s’a adoptata in principiu de a se da si in limb a latina însemnarea generale a fiacarui cuventu romanescu; si fienduco, de regula, vorbele de acea-asi compositione fonetica au, in amendoue limbele, mai multu sau mai pucinu si acellu-asi intellessu; de acea pentru cuventele de antani’a categoria, cumu, arare, capra, ducere, facere, etc., ar fi iostu de prisosii a mai dă una data in parantese cuventulu latina, d’in care vene cellu ro- manescu: numâi la cuventele de a dou’a categoria, ca batere, focu, etc., cari se esplica in limb’a latina cu cuvente differite: verberare, ignis, eră de lipsa se se pună in parantese si vorbele latine: batuere, focus, d’in cari provinu alle nostre: batere, focu. Vorbele de origine grecesca inca se presentă in doue aspecte principali: unele, cari directa d’in limb’a greca au trecutu in cea latina si prin acăstaa in celle alte limbe romanice; altele, cari nu se afla neci chiaru in limb’a greca, si cu atâtu mai pucinu in cea latina, ci au fostu mai tardiu formate d’in radecine grecesci si introdusse, ca termeni de scientie si arti, in limbele moderne. Pentru celle d’antaniu, pre longa form’a latina, se dă in parentese si cea greca cu scurte esplicari despre însemnarea lorii propria ; pentru celle de alia douile se dau in parentese numai ele- mentele grecesci, d’in cari s’a formata cuventulu, in- socite de scurte esplicationi asupr’a intellessului loru originarlu. In fine pentru vorbele de origine gre- cesca, proprie numai limbei nostre, ca: teca, trufia, etc., se dă de assemenea in parentese numai vorb’a grecesca correspondietoria, insocita si in acestu casu de scurte esplicationi asupr’a intellessului primitiva, pentru că d’in acestea se se lamuresca intellessurile metaforice, ce s’au potutu desvoltă in romanesce. Suntu inse vorbe, cari formate d’in radecine curatu latine, se afla numai in limb’a nostra, fora a essiste neci in latin’a, neci in alta limba romanica: pentru assemeni vorbe, cumu: coptoriu, terranu, etc., se dă in parentese form’a mai simpla a cuventului roma- nescu, d’in care sunt derivate. La cuventele române, pentru cari nu se afla radecina in limb’a latina, dăro cari occuru in alte limbe romanice, se voru produce formele d’in aceste d’in. urma limbe. De assemene se voru allatură la cuventele, cari nu su de origine romanica, vorbele correspondenti d’in un’a sau mai multe limbe, in cari se afla acelle cuvente. Acestu d’in urma casu, dupo câte s’au spusu asupr’a copren- sului dictionariului si glossariului, se va intemplă desu in glossariu, dero raru si esceptionale in dicti- onariu. D’in cause usiore de intellessu, nepotenduse face usu decâtu de littere latine si. grecesci, se dau cu ortografia loru numai vorbele limbei grecesci sau alle acelloru limbe străine prin origine de a nostra, cari se scriu cu littere latine; pentru vorbele, cari vina din alte limbe, se spune numai in câteva cu- vente, fora se se scria elle in form’a ce au in acelle limbe, de ce origine suntu. Se afla inse vorbe in limb’a romana, a cărora origine, in starea de astadi a filologiei naționale, nu este inca conoscuta: la' acestea se spune curatu si lamuritu, co nu se scie d’in ce fontane provinu, sau, cumu se intemplă mai allessu in glossariu, se făcu încercări critice de-a li se descoperi originea. In fine, fienduco intellessulu primitiva alia addeverateloru radecine este, cumu s’a arretatu mai susu, de una asiă de mare însemnătate pentru una luminata si affunda precepere a limbei; de acea-a, candu radecin’a latina si-are correspon- dentea sa in limbele de acea-asi familia cu dens’a, mai allessu in cea greca, se dă si form’a radecinei d’in aceste limbe, se pote supprende semnificationea ei primitiva, fora se mai adaugemu, co prin acestu procesau se va desceptă in junimea nostra gustulu studiului comparativa allu limbeloru, a cărui lipsa a adjunsu se se semtia astadi asiă de tare. Cu acellu- asi. scopu, si ca se se dă acelleiasi junime unu me- diloca de a studiă, pre longa limb’a latina, si celle alte limbe romanice, ce possedu litterature asiă de avute si frumose, la vorbele celle mai usuali si po- pularie, se dau, pre longa cuventulu latinu, si cu- ventele italiane, ispane si . francese correspondenti atâtu in forma, câte si in intellessu. Prin acăsta d’in urma imbunetatire Dictionariulu limbei române va fi utile si acelloru-a dintre străini, cari nu aru connosce limb’a latina, si ar dori a studiă limb’a româna.*) (Va urma.) *) D’in dio’a in care materialulu limbei ndstre va fi adu- nata bene la unu locu si apoi tradusu si in alte limbi, a ndstra va fi inbrașiosiata si invetiata de străini multu mai curendn de- cătu de ess. cea magiara si cele slavice. Red. Tr. — 127 — Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Urmare.) 1387. 23. Nov. App. D. Țr. T. IV. Pe tempulu candu a emanata acestfi documentu si tdte câte mai urmedia de aci incolo, in unu perîodu de cincidieci de ani, nu numai Daci’a si Pannoni’a, ci tdta Europ’a fusese agi-' tata de mari evenimente; era pentru câ se se descria calamitatile la care au fostu supuse tierile numite ale coronei unguresci, in- ca nu s’au aflatu pana acuma pena destulu de geniale. Indata după mdrtea lui Ludovicu I. (1383) anarchia, rebelliune, pre- tendenti la trona, regele Carolu assasinatu, Elisabeta regin’a ve- duva si fiia-sa Mari’a in captivitate, după aceea Elisabeta inca omorita; turcii apropienduse neîncetata incdce; apoi Sigismundu, barbatulu Măriei, mai tardiu elu insusi rege, unu omu pre cătu desfrenatu. minciunosu. insielatoriu, aventurosu, risipitoriu de a- verile statului, pe atâta si mare fariseu, au aruncata pe lo- cuitorii acestoru tieri in tdte relele căte aducu domnitorii rei preste omenime. Acestea au fostu căușele că sasii transilvani inca au inceputu a se retrage si intari cu muri de petra, de unde speră că se voru potea apara mai bene atătu de rapaci- tatea nobilimei, cătu si de invasiunile turciloru. Asia documen- tulu de facia inca coprinde unu asemenea casu, candu adeca locuitorii dela S. Sebesiu au cerutu mai antaiu concessiune câ se’si pdta incongiura oppidulu loru cu muri, era pentrucă se se ajute la spese, le-a datu si privilegiu pentru monopolulu vendiarei de vinu. Nos Sigismnndus Dei gratia Rex Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, et Marchio Brandeuburgensis etc. memoriae commendamus praesentibus, quod nos de- solationi, et anxietati Civitatis nostrae Sebeș nuncu- patae in partibus Transilvaniae existentis, nec .non fidelium Civium, hospitum, et saxonum nostrorum, in eadem nune residentium, et superveniendorum, quas per insolentias, et insultus nonullorum malefac- torum, et alterius status hominum..................ut eis significantibus accepimus, multiplicatorum, et existen- tium passi sunt, et pati possunt in futurum. Regia benignitate compatientes, potissime ad evitanda, et repellenda nocumenta hujusmodi, quo iidem malefac- tores eis impendere possent. praesertim ut dicti fide- les Cives, hospites et Saxones noștri sicut nurnero, sic et fidelitate augeantur, nobisque exinde usns pro- yeniant uberiores, ad ipsorum humilem, et devotam snpplicationis instantiam, per fidelem nosțrum provi- dum virum Andream dictum de Cassa juratum con- civem ipsorum nobis porrectis, eisdera ex certa sci- entia, et mera nostra'Regia potestate annuimns, et concessimus gratiose, ut dicti fideles Cives et Saxones noștri praedictam civitatem nostram Muro circum- dandi muniendi et fortificandi tutam liberam et ab- solutam habeant facultatem, prout fundamentam ejus- dem dicitur jam fore 'inceptum. Et nt praefati Cives noștri plenariae inunitioni, fortificationi, et circumval- lationi dictae civitatis nostrae eo ferventius, fidelius, et diligentius animentur, et insistant, volentes eosdem aliquo Regio remunerationis antidoto participare, an- nuentes similiter ad eorum supplicationem duximus sanciendum, ut a modo deinceps in eam nullus om- nino hominum vina extranea infra festum B. Jacobi Apostoli annis singulis, consequentur post se se affu- turis emergendis, ad ipsam Civitatem nostram Sebeș venditionis causa importare valeat, nec in ea depo- nere presummat modo aliquali, sed duntaxat vina in territorio ejusdem civitatis procreată, et producenda in ea infra prefixam tempus semper propinentur, et vendantur, salvo quod iidem Cives praefatam Ci- vitatem nostram, ut nobis assumserunt, Muro stabi- lire et decorare sint adstricti. Elapsis autem dictis festivitatibus B. Jacobi Apostoli, quivis hominum sua vina venalia importare, et in ipsam locare valeat ac possit, harum nostrarum testimonio literarum; — quas in formam noștri privilegii redigi faciemus, dum nobis fuerint reportatae. Datum Budae in festo B. Clementis Papae a. D. 1387. In confirmationalibus anni 1388. Supersunt in Archivo Sabaesiensi. Harum literarum meminit Eder in Felmer. p. 84. Copia Oonfirmationalium exstat in Arch. Gubern. sub Nr. 2369. 1788. ' 1389. 24. Juny. App. D. Tr. T. IV. Regin’a Mana regata de episcopulu Petru dela Alb’a-Iuli’a, dă canoniciloru de acolo privilegiu, câ se pdta lua dela iobagii loru a nou’a parte d’in tdte productele in natura si se faca ca acela venitu ori-ce le va placea loru. Nos Maria Dei Gratia Regina Hungariae etc. . Memoriae commendamus per pra^sentes, quod nos, cum ob singularem devotionem, quam ad S. Micha- elem Archangelum Coelestis militiae principem ge- rimus, turn etiam ad humilem precum instantiam fi- delis noștri devoti Reverendi in Christo Patris Do- mini Petri Transilvaniae ecclesiae Episcopi annuimus fidelibtis nostris honorabilibus viris Dominis de Ca- pitulo acclesiae Transilvanae praedictae, eisdemque auctoritate reginali omnimodam tribuimus facultatem, simul et potestatem, ut iidem Domini de Capitulo a modo in autea. de universis et singulis jobbagionibus in quibusvis possessionibus ipsorum commorantibus nonam modo simili, quo eaderm nona a jobbagioni- bus regalibus exigitur, in specie'), seu in pecunia exigere, tollere valeant, et levare, et de eadem nona disponere, sicut ipsis videbitur utilius expedire, man- dantes, et districte precipientes fideli nostro Vayvodae, aut Vice-Voyvodae pro tempore constitutis, quatenus eosdem tfominos de Capitulo in exactione nonae praelibatae, modo quo supra ipsis indultae, et com- missae, quovis quaesito ingenio aut colore non au- deant quomodolibet impedire, nostrae gratiae sub obtentn. Datum Themeswar in festo B. Joannis apo- stoli et Evangelistae. Anno Domini Millesimo tercen- tesimo Octuagesimo nono.*) J) i. e. in natura. *) Originale in pergameno, in cujus medio vestigium Sigilii super cera rubra ductili impressi visitur, exstat in Archivo Ca- pituli Albensis Transilvaniae. Cista Capit. fasc. 6. Nr. 6. Transumtum in a f. fasc. 20. L. 2. fundi Regii sub Lit. I. Edidit. cum lacunis Szeredai „Notit. Cap. Alb.“ p. 58. — 128 — 1390. post. 6. Jan. App. D. Tr. T. IV. D’in acestu privilegiu alu Măriei se vede, câ oppidulu Aiudu pe atunci era supusu la capitululu d’in Alb’a-Iuli’a; dara fiendu-câ Aiudulu inca se mai bucură in câtuva de privilegiulu celoru siepte scaune sasesci, asia regin’a ’lu scutesce de darea nonei, ci lașa in grij’a canoniciloru că se ia dela aiudieni vreunu altu tributu seu censu. 1390. Datum iu Temeswăr proxima die Dominica post festum Epiph. Mariae Reginae Privilegiales Ca- pitulo Alb. Transilvaniae eatenus concessae, ut quum possessio ejusdem Capitali Enyed vocata, iisdem li- bertatibus fruatur, quibus septem sedes Saxonicales insignitae habentur, ae proinde ad solutionem nonae obligata baud sit, hinc dictum Capitulam ab eadem possessione loco nonae alium Censum ecclesiae profi- cuum ab eadem possessione percipere valeat. Originale exstat in arch. Capit. alben. Tran. Cista Capit. fasc. 4. Nr. 44. Edidit Szeredai „Notit. Cap. alb.“ p. 58. 1390. 21. Jan. App. D. Tr. T. IV. Estrassulu tractatului de confederatiune inchiaietu intre Mir- cea Domnulu Munteniei, alu Fagarasiului, alu Omla- s iul ui si duce alu Sever in ului, cu Vladislau regele Polo- niei in contra regelui Ungariei. 1390. Lublin in Vigilia S. Agnetis. Mircii Vaj- vodae Transalpin^ domini in Fogaras et Omlăs, ac Ducis Severini foedus cum Wladislao Rege Poloniae, contra Regem Hungariae. Edidit. Dogiel. C. D. Pol T. I. folio 598. „ Fejăr. C. D. T. X. voi. VIII., p. 309. 1390. circa 24. Apr. App. D. Tr. T. IV. Mandatulu regelui Sigismundu, că magistrulu Balcu et Dragu, se fia introduși in dominiulu Cetatei-de Petra (Kovăr.*) 1390. Budae feria 2. p. a. festum b. Georgii.— Sigismundi Regis mandatum ad Conventum de Le- lesz ut Magister Balk et Dragh Comites de Marmaros statuantur in dominium Castri Kbvăr. Mandatum hoc insertum est relatoriis super per- acta pura statutione anno eodem 1390 exaratis. Ex anual. Dipl. Jankovics. T. I. p. 92. innuit Fejăr C. D. T. X. voi. I. pag. 634. Extractum edidit Fejăr C. D. T. X. voi. VIII, p. 307. 1390. 21. July. App. D. Tr. T. IV. Documenta dela Sigismundu totu in caus’a Cetatei-de pă- tra, spre a i se regula hotarale. 1390. XII. Kalendas Augusti. Sigismundi Regis privilegiales, vi quarum transummit, et confirmat Conventus Lelesziensis literas metales Castri Kbvăr 1390. (23. Junii) exaratas. ' Memorantur in sententionalibus Matthiae Regis de anno 1476. inter Ms. Kaprinaiana T. B. XVI. Nr. VII. Innuuntur apud Fejer. C. D. T. X. voi. VIII, p. 306. Originale apud Bar. Aloysium Mednyanczki. Extractum m „Tudomănyos Gyujtemăny 1820“ fasc. VIII. p. 117. 1390. circa 29.. Sept. App. D. Tr. T. IV. Estrașsu d’in privilegiulu, cu care Sigismundu face dona- tiune comun’a rurale (villa — satu) Omlasiulu si inca una co- muna numita St. Nicora in comit. Cetatei-de Balta, lui Grigorie, filiu alu lui I o a n u • dela Betlenu (de Bethlen), ostasiu si cur- tănu alu seu. 1390. feria 4. ante festum B. Michaelis arch. — Sigismundi donationales, pro Gregorio filio Joannis de Bethlen milite et aulico suo, super Villa Omlăs, possessione Szent-Miklos. Comitatus Kukullb. Innuit Caspar. Bojtinus apud Engel Mon. Ungr. T. I. p. 241. Innuit Fejer. C. D. T. X. voi. I. p. 660. .1391. Suppl. C. D. T. II. p. 258. Urma de migratiune libera a tieraniloru. Sigismundu adeca dâ concessiune iobagiloru regesci, adeca celoru locuitori in tie- nuturi fiscali, că se se păta strămută dela unu locu la altulu ori unde le aru fi mai usioru a vietiui, ăra pe nobili ii opresce că se iju cutedie a prende si a retienă ei pe asemenea tierani. Annuentia Sigismundi Regis Jobbagionibus Regiis data, ne videlicet quispiam nobilium eosdem commi- grantes intercipere praesummat, verum ubi oportunior sustentandi locus ipsis patebit in ditione Regia, vi- ctitandi liberam habeant potestatis facultatem. Originale in Arch. Capit. alb. Tran. Cista Miscel. 3. fasc. 3 Nr. 50. Katona non edidit. 1391. Suppl. C. D. T. II. p. 258. Urma noua de asia numitu forum dominate, adeca tribunalu boierescu, compusu d’in ciocoii boieriloru, spre a tienă judecata asupra iobagiloru. Totu atunci se permitte si sasiloru că se duca urm’a facatoriloru de rele. XII. Calend. aprilis. Sigismundi Privilegium, quo Forum Dominale in possessionibus nobilitaribus ordinatur, ac Maleficorum pedum vestigia Saxonibus sequi conceditur. Originale in Tabul. Națio. Saxon. — Habetur ibidem etiam Transumtum hujus Privilegii de anno 1651. Hoc Privilegium confirmatur anno 1406. (Va urma). *) Multa vietia romanăsca mai era inca pe la finea soclu- lui alu 14-lea in regiunea câtu tiene dela Maramurasiu incdce prin Satumare, districtulu Cetatei-de Pătra si păna incdce in Salagiu. Red. — 129 — Solemnitatea de immormentare a lui I. Eliadu Radulescu. Dăca simtiementele cele mai sublimi ale natiunei romanesci s’au manifestatu canduva pe deplinu, apoi acesta s’a intemplatu de siguru si in demaneti’a dilei d’in 30. Aprile (12. Maiu n.), care era di de Domi- neca, dio’a immormentarei lui loanu Eliadu Radu- lescu. Despre acestu adeveru suntemu informati nu numai după numerăsele diarie ale capitalei, ci si d’in narratiunea cătoruva caletori onorabili, carii in acea di se aflasera in capital’a României, si făcuseră parte d’in cortegiulu funebrale. Prea angustulu spațiu alu acestei folie, spre a- denc’a năstra dorere ne pune in impossibilitate de a reproduce tăte acelea descrieri ale acelei solemni- tăți precumu le aflaramu in diariele capitalei, cumu si tăte panegiricele rostite de dnii Cernateseu, G. Sionu, Hasdeu, G. Missailu, Vasilie Aless. Urechia, Paschides si celu nerostitu d’in caus’a doliului, alu septuagenariului Petru Poenarhi, carii au riva- lisatu intre sene spre a depune la mormentulu. lui Eliadu tributulu loru de recunoscientia patriotica si naționale; dar nu ne este permissu a nu reproduce la loculu acesta celu pucinu discursulu pronunciatu de dn. professoriu Essarcu, d’in causa că acela co- prende mai multe pericope d’in viăti’a lui Eliadu de- scrise asia, precumu doreamu si noi că se le ve- demu. Acelu discursu suna: Domniloru si prea iubiti concetatieni! Posteritatea începe astadi pentru marele barbatu alu României I. Eliadu Radulescu, si vine ă depune cunun’a nemuririi pre numele celui mai ilustru d’intre fiii sei. Providenti’a tramite d’in candu in candu natiu- niloru geniuri esceptionali cari concentra, resuma si incarnăza intr’ensii tăte aspiratiunile, tăte sperantiele, tăte sentimentele, tăte cugetările, tăte suferintiele, tăte gloriele loru; cari le deschide perspectivele vii- toriului in care se aventa o seria de generatiuni suc- cesive ; cari iau o națiune intrăga in bratiale loru poternice, că s’o incaldiesca la foculu ânimei loru, că s’o lumineze la radiele schinteii divine ce Dumnedieirea a depusu intr’ensii si se’i dea unu aventu, a caruia impulsiune se va simți mai multe secule. Acela ce se afla înaintea năstra, iubiti conceta- tieni, fu unulu d’in acele geniuri esceptionali. In tempu de o jumetate de seculu elu brazduf in tăte sensurile si in tăte direcțiunile solulu patriei, si aruncă pretutindeni, cu mani fecunde, sementie abundante de lumina, de adeveru si de vietia. In tempu de o jumetate de seculu elu facă se trăca sufletulu seu in sufletulu natiunei si conduse, instrui, emotionă, în- cântă , enthusiasmă pre contempuranii sei că profes- soriu, că literatoriu, că poetu, că cugetatoriu, că pu- blicista, că omu de stătu. „Scălele romane, dice unu eminentu publicistu, teatralii romanu, literatur’a romana, patri’a romana, voru pomeni in veci veciloru: Eliade! Eliade! Eliade! „Eliade pretutindeni-, Eliade in tăte, Eliade a implutu tăte si a fostu in tăte o jumetate de seculu intregu." Nu viu a face biografi’a intrăga a ilustrului bar- batu, a le caruia remasitie mortali avemu înaintea năstra. A face complectu acăsta biografia, este a scrie istori’a intrăga a intregei Romanii in tempu de o jumetate de seculu, in tăte direcțiunile activitatiei sale. Voiu schitia numai, in trasurile sale principali, viăti’a marelui literatoriu si marelui propagatoriu a atătoru mari si fecundațărie idei. I. Eliade Radulescu se nască in Tîrgoviste la 6. Ian. 1802. Primele sale studiuri pre la dăscălii greci d’in acea epocha, primele sale încercări poetice inca dela vârsta de nuoa ani, denăta o inteligentia precoce, o natura superiăra. Vocatiunea lui inse nu se revelă decătu audiendu lectiu.nile ce predă Lazaru in ruinele dela St. Sava unui micu numeru de elevi ce se îmbulzeau plini de enthusiasmu impregîurulu nemuritoriului dascalu. Atunci amorulu patriei ro- mane si alu românismului, inflacară ânim’a sa,, si de atunci păna la mărte, viăti’a sa nu fă decătu o lunga si continua lupta pentru regenerarea, marirea, pro- sperarea si. glorificarea nationalitatiei romane. Snccedendu lui Lazaru, elu aduse in îndeplinirea misiunei sale ardărea enthusiasta a apostolatului. Facă gramatica, său mai bene scăse d’in midiu- loculu chaosului glosicu elementele limbei; traduse mathematicele lui Francoeur; compuse său compilă geografii si cursuri de stilu; întreprinse cu unulu d’in condiscipulii sei traducerea si tipărirea metodului si tableloru lancasteriane, si formă o pleiada de primii professori ce se respandira in tiăra la deschiderea scăleloru romane prin judetie. Elu compuse atunci si cântă d’inpreuna cu pruncii ingenuchiati înaintea Dumnedieului parintiloru nostrii: „Cantarea deminetii D’in buzi nevinovate Cui altui se cuvine Poternice părinte, Decâtu tie a dâ! „D’in slav’a stramosiâcca De amu cadiutu, ne ’naltia, De amu uitatu unirea Ce ne’ntarea ’ntru tote, Acumu ne fâ uniti." si depunendu. cumu se esprima singuru, că b ofranda semintîele ce sămena in acea primavăra a nationali- tatiei năstre, adaoga: „P’aceste saduri umili Recoritdre pldia De adeveru se pice, Se cr^sca se dea roduri; Se fimu prea fericiti.⁴¹ La 1828 Eliade impunendu’si o nuoa missiune, missiune de a lucră asupra natiunei sale prin presa, fondă primulu diurnalu ce apară in Romani’a: Cu- 22 — 130 — rierulu românu, ce esf regulata in tempu de doue- dieci de ani si nu incetă decătu d’in caus’a eveni- menteloru dela 48. Curierulu românu deveni unu centru de radiare ce tramitea idei’a si lumina in tdta tidr’a, si in ace- lași tempu unu centru de atractiune, impregiurulu ca- ruia gravita totu ce era inteligentia, talentu sdu sci- entia in tiera. N’a fostu june, n’a fostu incepetoriu in carier’a literaria, care se nu afle coldnele Curieru- lui românu, deschise, pline de ospitalitate si de a- fectiune. La 1836 Eliade creă o alta pnblicatiune perio- dica: Curierulu de ambe sexe, foia mensuala care remane si păna astadi modelulu publicatiuniloru de asemenea natura. Acf Eliade publică cele mai multe d’in productiunile sale poetice, precumu: Michaida, Ruinele Târgovistei, Serafimulu, Visulu, 20. Decembre, Sburatoriulu etc. etc. Elu publică asemenea o mul- țime de traductiuni d’in Lamartine, Cervantes, Lord Byron, Voltaire, Moliăre, Boileau, Tasso, Guizot si altii. Curierulu de ambe sexe aparii regulata in tempu de 12 ani si ecsercită o mare influentia asupra cul- turei naționali. Se notamu acf, că Eliade fu care pentru prim’a ora introduse (in alu 5-lea periodu alu Curierului de ambe sexe), literile romane străbune cu care ne ser- vimu toti astadi, cu tdte marele si periculdsele pentru densulu obstacule ce se radicara d’in partea inamici- loru ascunsi ai nationalitatiei romane. Dara nu erau obstacule, nu erau pericule cari se intimideze pre acestu energicu luptatoriu candu era vorba de cultura limbei si a literaturei naționali; si in luptele ce • urmărirea marei sale idei provocă, elu desfasiură o energia de defindere si o audacia de atacu care atrase asupra’! multe, varii si durerdse loviri. Satira era o arma la care elu adesea avea recursu si pre care o maniă cu o teribila cutezantia si energia. Cătu de poternicu era Eliade candu se inarmă cu biciulu satirei, isi aducu aminte contem- poranii sei: aparitiunea satirei Maceasiulu si Florile, isbf că tulgerula pre aceia contra ca’rora Eliade in- dreptă teribil’a sa verva satirica. Vedemu, domniloru, ca ddca figura lui Eliade apare incongiurata de aceeași aureola, că figura lui Lazaru, la inceputulu scdleloru romane, ea apare a- semenea grandidsa si imposanta la inceputulu diur-, nalismiilui si regenerării limbei si literaturei naționali.. Profesori, publiciști si dmeni de litere, se ve-^ nimu dara a depune omagiele ndstre la picidrele marei figure a initiatdrelui nostru, a apostolului nostru in- nainte-mergatoriu. Dara vedu asemenea impregiurulu carului fune- bru o corporatiune intrdga de demni si laboriosi lu- cratori : aedsta este corporatiunea tipografiloru cari au venitu si ei a’si depune omagiele inaintea patro- nului loru, că-ci Eliade a fostu asemenea unulu d’in primii nostrii tipografi. Tipografi’a sa fu stabilita chiaru acf in locuia numita cismeau’a lui Mavrogheni, locu ce a vediutu adesea pre Eliade venindu nu numai cu manuscrisele sale, dara cu manuscrisele atătoru juni literatori, ale cărora scrieri, dupace le corigea stilulu, le tiparea gratis in teascurile ospitaliare si amicali ale. tipogra- fiei sale. ■ Printre lucratorii acestoru teascuri se aflau duoi teneri cari au devenita unulu membru alu consiliului superidru de instrucțiune publica, dn. Florianu Aronu, si altuia Eminenti’a sa episcopulu de Buzeu, părin- tele Dionisie. Dara nu numai profesori, nu numai publiciști si dmeni de litere, nu numai tipografi se vina se se in- chine inaintea marei figure a lui Eliade, se vina se’si recundsca pre initiatoriulu loru, toti aceia cari sus- tienu astadi si au pusu in aplicare poternic’a părghfa ce se numesce asociatiune, tdte societățile de cultura ce ecsista astadi in tidra: Atheneulu, Societatea in- strucțiune! poporului, Transilvani’a, Societatea acade- mica, Economi’a, Societatea filarmonica etc. etc., au fostu precedate de alte societăți, alu carora principale motoru a fostu totu marele nostru Eliade. (Va urma.) Nr. 129-1872. Procesu verbale luatu in siedinti’a comitet, asoc. trans. tienuta in 21. Maiu c. n. 1872 sub presidiulu dlui vicepres. Iac. Bologa, fiendu de facia ddnii membrii P. Dunc’a, E. Macelariu, P. Mânu, I. Hanni’a, I. Tulbasiu, C. Stezariu, Z. Boiu, I. V. Rusu si V. Ardeleanu. § 56. Secret. II. presentdza testimoniulu scolastecu pre sem. I. an. scol. 187'/₂ alu stipendiatului asociat. Const. Barbesu, ascultatoriu de politechnica in Monachiu (Miinchen). D’in acestu testimoniu se constatdza, cumu- că numitulu teneru, a raportatu d’in obiectele propuse* calculi de eminentia (Nr. prot. ag. 100, 1872). Spre scientia. § 57. Comitetulu reuniunei pentru cunoscienti’a patriei (Ausschuss des Vereins filr siehenbiirgische Lan- deskunde) ofereza pre sem’a bibliotecei asoc. urmatdriele opuri: \ a) Archiv des Vereins fur siebenb. Landeskunde. Tom. IX. bros. 3 si tom. X. bros. 1. > b) Jahresbericht filr 187%. c) Trausch „Denkblătter.“ Tom. I. si II. d) Uebersiclit der vom Vereine filr sieb. Landes- kuhde herausgegebenen, veranlassten oder unterstiitzten Denkschriften (Nr. prot. 101, 1872). Cărțile dăruite se priinescu pre langa espresiunea recunoscientiei protocolarie, si se transpunu dn. biblio— tecariu spre a se petrece in registrulu cartiloru asociat. § 58. Inclit’a universitate sasdsca daruesce pre sem’a bibliotecei asoc. protocolele conflucsului nationalu- sasescu despre siedintiele dela 10. Ian.—27. Maiu 1871 , partea I. si II. ed. 1872. i Se primescu pre langa recunoscientia protocolaria | j — 131 — si se transpune domnului bibliotecariu spre a se induce in catalogulu cartiloru asoc. § 59. Dn. Andreiu Cosm’a daruesce pre sem’a bibliotecei asoc. unu ecsemplariu d’in opulu seu intitu— latu „Instrucțiune la tractarea si intrebuintiarea globului pamentescu pentru invetiatorii rurali.“ Ed. Bud’a 1872. Se primesce cu multiamita si se transpune dlui bi- bliotecariu spre a se petrece in registrulu bibliotecei asociatiunei. § 60. Redactiunea foiei asoc. „Transilvani’a" pre langa unu conspectu, tramete la asoc. 182 ecsemplaria d’in Transilvani’a pre 1871 brosiurate, (d’in care 109 complete, er 73 necomplete), cumu si mai multe diuarie d’in Romani’a, tramese in schimba la Redactiunea Tran- silvaniei, in decursulu anului 1871, (vedi Nr. prot. ag. 102, 1872). Spre scientia. § 61. Secret. II. presenteza unu conto dela tipo- grafi’a lui S. Filtsch, sunatoriu despre 134 fr. 50 cr. câ pretiulu tiparirei si brosiurarei conspectului despre membrii ord. ai asoc. in 1500 ecsemplaria, si totu-odata propune a se asemnă esolvirea aceluia d’in fonduiu asoc. Se asemnăza la cass’a asoc. esolvirea respectivu- lui conto sunatoriu despre 134 fr. 50 cr. v. a. § 62. Direcțiunea despart, cerc, alu Fagarasiului (II) pre langa relatiunea sa d’in 6. Aprile a. c. Nr. 14 așterne protocolele siedintieloru subcomitetului d’in 28. Fauru si 4. Aprile a. c. D’in amentitele protocole resulta, cumu-câ resp. subcomitetu pre langa alte afaceri asia numite curente, indigitate sub Nr. prot. 8, 9, 10, 11, 12, 13 si 15, in un’a d’in siedintiele sale, după tendrea punctului 14 d’in protoc., s’a ocupata si cu cestiunea representarei producteloru si industriei poporului romanu la espusetiu- nea universale, ce se va tiene la Vien’a in 1873. In astu obiectu, numitulu subcomitetu a luatu conclusiunea, că comitetulu centrale alu asoc., se se recerce a luă initiativ’a pentru representarea poporului romanu transil- vana, la susu-mentionat’a espusetiune, si despre pașii, ce voru fi de a se face in asta privintia, se se incu- noscientieze si respectivele despartiemente cerc, ale asoc. spre a se potă orientă (Nr prot. ag. 103, 1872). Conclusu. Cele cuprinse in protocolele așternute in generalu, se iau spre scientia, er relativa la cestiunea si modalitatea representarei producteloru poporului ro- manu la espusetiunea universale, că in asta privintia, comitetulu se păta luă dispositiuni corespondietorie sco- pului, după un’a disensiune mai lunga afla de lipsa mai înainte de tdte a’si procură dela locuri competente, in- formatiuni chiare si detaiate asupra starei lucrului cu tdte impregiurariîe relative; totu-odata cu eruarea si procurarea acestoru inforniatiuni, se incredintieza dn. membru alu comitetului Elia Macelariu, cu însărcinarea de a reportă in un’a d’in siedintiele prossime ale acestui comitetu. § 63. Dn. cassariu presenteza conspectulu despre perceptiunile si erogatiunile asoc. dela siedinti’a lunaria d’in 2. Aprile a. c. păna la siedinti’a presente. D’in a- ceslu conspectu resulta. cumu-că in restempulu numita, s’au incassatu numai 153 fr. 78 cr. si s’au erogatu (mai alesu pre stipendia) 591 fr. 71 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 127, 1872). Spre scientia. § 64. In nesu cu raportulu cassariului de sub §-Iu 63 se referdza in specialu, despre banii incursi Ia fon- duiu asoc. dela siedinti’a trecuta păna la siedinti’a pre- senta, si anume: a) Că tacse de membrii ordinari au incursu 45 fr. (Nr. prot. ag. 109, 110, 113, 114, 118 si 124, 1872). b) Câ prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1872 au incursu 18 fr. si 1 galb. (Nr. prot. ag. 104, 110, 112 si 118, 1872). c) Că tacse pentru diplome dela m. ord. 30 fr. (Nr. prot. ag. 111, 1872). d) Că interese obvenitdrie cu 1. Maiu a. c. după obligațiunile de stătu convertite au incursu in argentu 12 fr. 30 cr. (Nr. prot. 117, 1872). e) Că interese obvenitdrie cu 1. Maiu a. c. după cuponii obligatiuniloru urb. banatiane si bucovinene au incursu in v. a. 43 fr. 14 cr. (Nr. prot. ag. 119, 1872). Spre scientia. § 65. Dn. cassariu alu asoc. presentăza conspe- tulu despre starea fondului academiei pre tempulu acestei siedintie. D’in acestu conspectu se vede, cumu-câ fon- duiu academiei are in proprietatea sa sum’a de 5897 fr. 69 cr. (Nr. prot. ag. 128, 1872). Se iea spre scientia cu aceea observare, că cu sum’a disponibila, ce se mai afla in cass’a de păstrare, se se cumpere obligațiuni urbariali trans. § 66. In legătură cu conspectulu d’in §-lu pre- cedente (65) se mai raportdza in specialu despre con- I tribuirile si ofertele incurse la fonduiu academiei dela siedinti’a lunaria a comitetului d’in 2. Aprile a. c. păna la siedinti’a presenta, si anume: a) Prin dn. red. los. Vulcanu s’a tramesu că col- lecta făcută prin staruinti’a ddmnei Adelin’a Olteanu d’in Craiov’a sum’a de 110 franci (Nr. prot. ag. 99, 1872). e) Dela societatea de lectura a tenerimei studidse la gimnasiulu d’in Blasiu s’a tramesu că venitulu curatu dela unu baiu arangiatu in favorea fondului academiei 63 fr. 65 cr. (Nr. prot. ag. 106, 1872). c) Prin dn. administratoriu protop. in Ghimesiu- Fagetu, Gavrila Ciobotariu s’au tramesu că contribuiri 23 fr. 70 cr. (Nr. prot. ag. 107, 1872). d) Prin dn. redactoriu Iac. Murasianu s’au tramesu că contribuiri adunate prin staruinti’a dlui Dion. Craifa- leanu, judecatoriu in Ismailu 34 galbeni (399 lei noui, 50 bani), (Nr. prot. ag. 108, 1872). e) Prin dn. ases. la judecatori’a orfanale in comi- tatulu Crasnei, Vasiliu Popu s’au tramesu că contribuiri adunate cu ocasiunei celebrarei cununiei dlui advocatu Simeonu Orosz 49 fr. (Nr. prot. ag. 116, 1872). f) Prin dn. protop. in Palatc’a, And. Albonu s’au tramisu că contribuiri 15 fr. (Nr. prot. ag. 120, 1872). g) Prin dn. consil. aulicu si vicepresied. alu asoc. lacobu Bolog’a s’au transpusa că contribuiri administrate — 132 — de dn. protop. in Orasthia, Nicolau Popoviciu 7 fr. (Nr. prot. ag. 121, 1872;, h) Prin dn. protop. si directoriu despart, cerc, in Brasiovu (I), Ioane Petricu s’au tramesu că colecta pen- tru academia, dela comuna Crisbavu 3 fr. 10 cr. (Nr. prot. ag. 109, 1872), (a se conferi si § 69). Se iea spre scientia cu aceea observare că domnei Adelin’a Olteanu de sub lit. a) si dlui Dion. Craifaleanu de sub lit. d) prin acaroru zelosa staruintia au incursu sume considerabili in favdrea fondului academiei, cumu si respectiviloru contribuitori marinimosi, (lit. a si d), se li-se esprime recunoscientia fratiesca d’in partea co- mitetului. § 67. Se presenteza d’in partea cassei unu do- cumenlu, prin carele se constateza, cumu-că aurulu in suma 35 galbeni si 5 '/₂ Napoleondor, s’au schimbatu cu bancnote in v. austr., pentru care s’au primilu 236 fr. 40 cr. (Nr. prot. ag. 125, 1872). Spre scientia. § 68. Se presenteza unu altu documentu, prin carele se constatăza, cumu-că s’au cumparatu pre sem’a fondului academiei 2 obligațiuni urb. trans. in valore nominala de 2000 fr. m. c., pentru care s’au datu in val. austr. 1648 fr. 24 cr. (Nr. prot. ag. 126, 1872). Spre scientia. § 69. Direcțiunea despart, cerc, a Brasiovului (I) așterne protocolulu siedintiei subcomit. d’in ⁶/ₗ₃. Aprile a. c., d’in carele se constateza, că resp. subcomitetu s’a ocupatu cu rectificarea conspectului despre membrii ord. ai asoc., despre carii domnii membrii se află in restantia, cumu si cu pregătirile de lipsa pentru tienerea adunarei gener. ccrc. conchiamala in Brasiovu pre ⁵/ₗ₇. Maiu a. c. (Nr. prot. ag. 109, 1872). Se iea spre scientia. Verificarea procesului verbale alu siedintiei acesteia se concrede d- loru m. P. Dunc’a, P. Mânu si Hannia. Sibiiu, datulu că mai susu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepres. secret. II. S’a cetitu si verificatu Sibiiu 23. Maiu c. n. 1872. P. Dunca. P. Mânu. I. Hannia. Contribuiri in favorea fondului de academia. 1) Prin dn. protopopu in Palatc’a Andreiu Albonu s’au tramesu câ contribuiri la fondulu academiei 15 fr. v. a. si anume: a) Dela domnii: Elia Florianu, parochu in Velcheriu 1 fr. b) Georgiu Florianu, parochu in Bald’a 1 fr. e.) Constantinu Albonu, parochu in Camarasiulu desiertu 1 fr. d) Alessandru Vamesiu, parochu in Cistelecu 2 fr. e) Vasiliu Farago, parochu in Suatulu de susu 1 fr. f) Teodora Turca, parochu in Siar- masiulu mare 1 fr. g) Luca Boc’a , cantoriu in Velcheriu 1 fr. h) Gregoriu Boc’a, economu in Velcheriu 2 fr. i) Teod. Grauru, cantoriu in Sambotelecu 50 cr. k) Eremia Papp, economu in Frat’a 1 fr. 1) Unu orecine d’in Frat’a 50 cr. m) lacobu Bel- deanu, economu in Bald’a 1 fr. n) loanu Bothazanu, docente in Siarmasiu 1 fr. o) Dorofteiu Beleanu, econ. in Siarmasiu 1 fr. 2) Prin dn. asesore la scaunulu orfanale in Siemleu Vas. Popu s’au tramesu: a) Dela domnii: vicariu Dem. Coroianu 5 fr. b) asesore- dr. I. Maniu 5 fr. c) subpretore Georgiu Maioru 2 fr d) no- tariu comit. Dem. Barnutiu Moisi 3 fr. e) preotu Simeonu Bu- disianu 1 fr. f) Petru Aciu 2 fr. g) Domn’a Clar’a Maniu 2 fr. h) preotu Vasilie Corbu 2 fr. i) Domn’a Veronica Vaida 1 fr. k) Emilia Popu 1 fr. 1) Acs Lukâcsnâ 2 fr. m) preotu Ioana Iliesiu 1 fr. n) barbiru loanu Bibartiu 1 fr. o) mesariu loanu Aciu 40 cr. p) not. com. Samuelu Badescu 1 fr, qj morariu" Georgiu Aciu 1 fr. r) preotu Teodora Nichi 2 fr. s) capitanu orasienescu Carolu Crisianu 2 fr. t) preotu Isidoru Barbuloviciu 2 fr. u) Anna Aciu 1 fr. v) Gabrielu Aciu 20 cr. w) Ioane Papp 20 cr. x) ospetariu Sam. Goldberger 50 cr. y) notariu com. Vas. Vaida 2 fr. z) advocate Sîm. Orosz 5 fr. aa) ase- sore Vas. Popu 1 fr. bb) Ludovica Aciu 1 fr. cc) not. com. Petru Cucu 1 fr. dd) not. com. Ioane Teutu. 1 fr. Sum’a 49 fr. 30 cr. D’in care subtragilndu.se porto po- ștale 30 cr., s’au tramesu incdce 49 fr. v. a. 3) Dn. consil. aulicu si vicepres. alu asociat, trans. lacobu Bo log’a transpune câ contribuiri la fondulu academiei: a) Dela domnii: Alessandru Herbay, propriet. in Orastia 2 fr. b) Farkas Ignatiu 1 fr. c) Borsay Sândor 1 fr. d) Henter Jânos 1 fr. e) loanu Popoviciu, parochu in Orastiora inf. 1 fr. f) Nicolau Popoviciu, protop. gr. or. in Orastia 1 fr. Sum’a 7 fr. Sibiiu 16. Maiu 1872. Dela secret, asoc. trans. Publicarea baniloru incursi la fondulu asoc. trans. pre tempulu dela siedinti’a lunaria a co- mitetului asoc. d’in 2. Aprile a. c. pana la siedinti’a aceluia d’in 21. Maiu 1872. 1) Prin direcțiunea despart.* cerc, alu Brasiovului (I) s’au- tramesu câ tacsa de m ord. pre 187 '/₂ dela dn. protop. in Brasiovu I. Baracu 5 fr. 2) Prin dn. directoriu dela scdl’a norm. d’in Selistea M. Stoic’a s’au tramesu tacsele pentru diplome dela următorii membrii ordinari: 1) Stanu Banciu 1 fr. 2) Dan. Marcu 1 fr 3) Nic. Mog’a 1 fr. 4) Dan. Neamtiu 1 fr. 5) loanu Steflea 1 fr. 6) Dim. Pop’a 1 fr. 7) Dim. Pavelu 1 fr, 8) Ales. Steflea 1 fr. 9) loanu Mog’a 1 fr. 10) Dim .Racuciu 1 fr. 11) Dim. Vas. Pop’a, jude 1 fr. 12) Nic I. Peligradu 1 J'r. 13) loanu Comsia 1 fr. 14) Dim. Sterlin, titoriu 1 fr. 15) Bucuru Comsia 1 fr. 16) loanu Peligradu 1 fr. 17) loanu Crutiu 1 fr. 18) Bucuru Cristiu 1 fr. 19) Ilie Beju 1 fr. 20) Nic, N. Pop’a 1 fr. 21) Nic. Nartea 1 fr. 22) Stan’a loan. Peligradu 1 fr. 23) loanu Sasu, notariu in Gaiesiu 1 fr. 24) Nic. Rachitianu 1 fr, 25) loanu losofu, parochu in Tilișca 1 fr. 26) Comun’a baser. si politica d’in Tilisc’a 2 fr. 27) Nic. Rasoin, jude 1 fr. 28) Michaile Stanila 1 fr. 29) Bucuru Răspopii, jude 1 fr. Sum’a 30 fr. v. a. 3) Prin dn. profes. in Blasiu, Ioane M. Moldovanu s’au tramesu tacs'a de m. ord. pre 187°/,—287'/₂ dela dn. protop. in Blasiu, A. Blasianu 10 fr. 4) Dela dn. notariu jud. in Lugosiu, Nic. Prosteanu tacs’a de m. ord, pre 187% 5 fr. 5) Prin dn. directoriu Vis. Romanu s’au transpusu la cass’a asoc. câ tacsa de m. ord. pre 18B⁹/₇₀ dela dn. secret, gubern. pens. N. Barbu 5 fr. 6) Prin dn. capelanii si cassariu alu despart. Clusiu, Greg. Chiff’a s’au tramesu la asociat., si anume: a) dela dn. consil. reg. pens. Georgie Domsi'a tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fr.; b) dela dn. parochu in Fene- siulu sasescu, Nic. Popu tacs'a de m. ord. pre 187% 5 fr.; c) dela dn. ca- pelanu in Clusiu, Gregoriu Chifla tacs’a de tn. ord. pre 18⁶⁹/,₀ 5 fr. 7) Totu dn. capelanii G. Chifla tramete un’a conșemnatiune despre banii incursi dela unii membrii ajutători ai desp. Clusiului, carii bani- s’au retienutii la resp. despart si anume dela următorii: a) dela dn. Dem. Bo- gianu, notariu com. 1 fr.; b) Gregorie Olteanu, jude com. 1 fr.; c) Vasilie Popu, docente 1 fr.; d) Petru Selagianu 1 fr.; e) Zach. Sighiarteu 1 fr.; f) Sim Tautianu 1 fr.; g) Nic. Olteanu 1 fr.; h) loanu Saliceanu, economu 52 cr.; i) câ colecte dela mai multi cu diferite ocasiuni 3 fr. 68 cr. (Acești bani au incursu la resp. despart, alu Clusiului la starucnti’a dlui parochu d’in Fenesiulu sasescu Nicolau Papu.) NB. In relatiunea susu-amentitului domnu Greg. Chifla (p. 6 s. 7) se afla insemnatu, câ dela dn. par. d’in Top a San-Craiu, Ioane Bochisiu, s’au primilu câ tacsa de membru ajutatoriu 1 fr., carea inca nu s a primita aici, fiendu-câ d’in celi 17 fr. tramesi incdce, 15 fr suntu tacse de m. ord. (vedi p. 6) dela 3 domni, er 2 fr; suntu prenumeratiune la Transilvani’a pre 1872 dela dn. cons. reg. G. Domsia. 8) Dela dn. consil. de fin. P. Mânu tacs’a de m. ord. pre 187% 5 fr. Sibiiu. in 21. Maiu n. 1872. Dela secret, asoc. trans. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Rcdactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipograii’a RtJiner & Kamner. -i