Acesta f6ia ese '■O cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate £ 1 galbenu cu porto 1, I face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. TRANSILVANI’A. Foia Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Nr. 10. Brasiovu 15. Maiu 1872. Alllllll V. Vo poștei. ------------ S umariu: Proba de limba romanăsca. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Music’a basericăsca. — • loanu Eliadu Radulescu. (f) — Bibliografia. Proba de limba romanesca după dictionariulu ce esse că proiectu, conformu insarcinarei date de societatea academica romana d’in Bucuresci. Multe vorbe s’au respanditu in publicu despre radicalismulu limbei nosfre romanesci asia precumu se presenta ea in proie- ctulu de dictionariu carele esse dela societatea academica romana. Pre cătu scimu noi, d’intrâ romanii locuitori in Daci’a superiore si in părțile Pannoniei abia s’au abonatu păna acumu la acelu dictionariu si la glossariulu de care este insocitu, vreo duoedieci de inși, ăra acăsta impregiurare inca dete ocasiune la diverse comentarie intre romanii d’in Daci’a inferiore. Intre opiniunile căte se audira, este si una care tiene, că litteratii nostrii s’aru fi spariatu de radicalismulu limbei ddloru Laurianu et Maxima. Tocma pentru acăsta noi ne tienemu de a năstra datoria a face locu in acăsta folia Prefationei, care stă in fruntea dietiona- riului si care in partea sa cea mai mare a esitu d’in pen’a dlui Maximu. O vomu reproduce intocma cu ortografi’a si conformu reguleloru gramaticali observate in acea prefatione, pentru câ in modulu acesta publiculu se vedia si se cunăsca, păna in cătu lexicografii nostrii academici s’au departatu de modurile de scriere applicate păna acilea de cătra literatii nostrii, parte respectandu cu rigore principiulu etimologicu, parte pe celu foneticu, său si pe amenduoe, său pe neci unulu, scriendu fiacare cumu ii vene, cumu ii place, cumu are gustu său capritiu Este camu lunga prefationea, credemu inse că ori-care o va perlege cu attentîune de barbatu seriosu, va întrevedea si elu câ d’in una distantia ore-care acea tienta, la care cauta lexicografii nostrii, si numai după aceea isi va forma opiniunea sa. „Prefatione. 1. Presentandu nationei una carte de însemnă- tatea acestei-a, una carte care coprende tesaurulu cellu mai pretiosu allu totoru Româniloru, se semte imperiosa necessitate de a spune in câteva vorbe, ce coprensu s’a aflatu co s’ar cad£ se aiba cartea preste totu, cu ce planu si economia se se lucredie fiacare articlu in parte, in ce forma ortografica se se inve- stimente fiacare cuventu, ce face obiectulu unui ar- ticlu. I. Coprensulu dictionariului si allu glos- sari ului. 2. Glossariu, Vocabulariu, Dictionariu, suntu nu- mirile romanice celle mai usitate, cari s’au aplecatu si se appleca la collectioni coprenditorie de materi’a unei limbe. Glossariele inse nu coprendu decâtu vorbe mai multu sau mai pucinu essite d’in usulu limbei. Vocabulariele nu dau decâtu cuventele celle mai usi- tate cu însemnările celle mai communi. Numai di- ctionariele cauta a imbraciosiâ tota materi’a unei limbe. Cei vechi nu ne au lassatu decâtu glossarie, si-ace- stea mai multu sau mai pucinu necomplete; nu avemu neci una proba, co ide’a macariu de unu vocabulariu, si cu atâtu mai pucinu de unu dictionariu, se fia germinată in mentea celloru antici: dictionariele lim- beloru classice essira mai tardiu d’in laboriosele lu- crări alle invetiatiloru d’in tempurele mai noue. Ddro si in capulu acestoru-a ide’a despre coprensulu unui dictionariu fu la inceputu, si chiaru peno mai deu- nadi, forte margenita: preoccupati numai de dorenti’a de a facilită intellegerea minunateloru capete de opera alle litteratureloru antice, imbraciosiara, in dictiona- riele limbeloru greca si latina, numai limb’a autori- loru asia numiti classici. După acdsta norma apoi se lucrara si dictionariele limbeloru noue, alle caroru litterature adjunsesse la una desvoltare mai însemnata. Abiâ de currendu, multiamita lumineloru ce in annii d’in urma addussera însemnatele progresse in filologia, invetiatii se convinseră, co, limb’a unui poporu fiendu productulu acellui poporu, luatu in totulu desvoltarei selle in tempu, a margenl dictionariulu la una sen- gura epoca a limbei, si, ce e mai reu, la una sen- gura forma ce a luatu limb’a sub penn’a unui micu numeru de scriptori, ar fi, pre de una parte, a con- demnâ limb’a la amorțire si deperire, £ro pre de alt’a a face d’in limba una enigma anevoia de intellessu. Aceste principie condussera neapperatu la ide’a, co dictionariulu, ca tesauru allu limbei, cauta, sub pe- depsa de a fi de pucinu folosu, se coprenda limb’a in totulu seu, se imbraciosiedie nu numai form’a asiâ numita classica, ci tote cuventele si constructionile de cuvente, nu numai câte se afla scrisse in verce epoca a limbei, ci si câte se potu cullege d’in viulu graiu allu poporului, destullu numai ca acelle cuvente si combinationi de cuvente se fia correcte si con- forme cu geniulu limbei. Numai asiâ se da adde- verat’a fisionomia a limbei; numai asiâ lucrarea les- sicografului este ce se cade se fia, adeca unu opu artisticu plenu deviația. D’in contra, precumu morta si fora intellessu este imaginea unui omu, in care pictoriulu n’a sciutu dă caracteriulu acellei persone; totu asia de pucinu intellessu va av£ limb’a intr’unu dictionariu, in care nu se voru produce tote caracte- riele essentiali alle limbei. 3. Pre aceste large basi s’au lucratu dictiona- 19 — 110 — 1 riele celle mai noue alle limbeloru antice, cumu si alle unoru-a d’in limbele moderne culte. In urm’a acestoru escellenti modelle, dictionâriulu limbei ro- mane cauta se se essecute pre acea-si scara, cu atătu mai multu, co limb’a româna la neci una epoca a sa, in neci una parte locuita de Români, n’a attensu inca acea efflorescentia numita classica, la aHu cărui coprensu si forma se ne potemu tnargenf. Asiă dăro unu dictionariu românu, demnu de acestu nume, cauta se coprenda tote cuventele, tote formele si constru- ctionile de cuvente curatu romanice, câte vre una data s’au scrissu si câte mai allessu se audu in gur’a poporului românu d’in tote părțile, pre unde sortea a arruncatu pre Români: verce vorba, verce forma curatu romanica, aflese ea in verce ânghiu, iu gur’a unui câtu de margenitu numeru de Români, are dre- ptulu necontestatu de a trece in gur’a totoru Româ- niloru, si prin urmare dreptulu de assemenea necon- testatu de a capetă unu locu in dictionâriulu limbei române. Sengurulu criteriu, care cauta se conducă pre lessicograiulu românu, este si nu pote fi de câtu romanitatea cuventeloru in forma ca si in materia;, abbaterea de la acestu criteriu duce de neapperatu la neintellegere, si prin acăsta-a la periclu, la scis- sione intre frații de acellu-asi sânge, peno astadi asia de strinsu uniti prin legamentele limbei. 4. D’in coptra vorbele de origine neromanica, ca slava, cinste, iubire, ibovnicii, vreme, vremelnicu, stapenire, slujba, slujbasiu, etc., nu potu si nu se cade se aiba locu intr’unu dictionariu romanesca. Cu atătu mai pucinu potu figură bene in acestu monu- mentu allu romanitatei nostre, vorbe, cari, romanesci de origine, au inse forma străină, ca acarnitia, gura- ritiâ, amarnicu, etc., cari de neapperatu cauta se dă loculu celloru ce se audu cu forma romanesca: aca- riu, gurare, amaru. La curati’a formei cauta se tie- nemu si mai multu inca de câtu la a materiei, pen- tru co form’a determina si mai bene de cătu materi’a addeveratulu caracteriu allu unei limbe. Limb’a no- stra ar potă ave de diece ori mai multe vorbe străine, si totuși ar remană romanica, pre câtu tempu si ar păstră, cumu si a pastratu, form’a sa romanica. Câtu de mare este superioritatea formei asupr’a materiei, se pote intellege forte bene si d’in alte ordini de lucruri, cari cadu mai dereptu sub semtirile ndstre: frumosele pannure ce se tiessu d’in lan’a oiloru no- stre, elegantile mobili ce se făcu d’in lemnulu super- biloru nuci ai României, lussosele metassarfe ce se tragu d’in gogosiele vermiloru crescuți de Români, suntu verce, numai romanesci nu, pentru co, desf fabricate d’in materia romanesca, form’a inse, sub care ne revinu, le este întipărită de mân’a artistului strainu. Asiă dăro pentru vorbele de origine roma- nica, inse de forma străină, cauta se fimu, de se pote, mai rigorosi de câtu pentru celle ce si de ori- gine si de forma suntu străine limbei nostre. Scimu co pentru apperarea acestoru părăsite, cari nu potu de câtu suffocă arborele românu si impedecă regu- lat’a si perfect’a lui desvoltare, producu unii argu- mentele celle mai speciose. „Care limba, dicu ei, nu a admissu vorbe străine? A scote apoi d’in limba assemeni vorbe, cari coprendu atâtea trassure viue - d’in vidti’a poporului ce vorbesce acea limba, este ca sf unu sacrilegiu. Ce este in fine limb’a, dăco nu mediloculu de intellegere si communicare a ideeloru? Prin urmare dăco vorbele străine suntu bene intel- ; lesse de poporu, pentru ce se punemu in loculu lorii ; altele neintellesse numai pentru cuventulu de puritate a limbei." — Aceste si alte assemeni vorbe nu ar; merită neci unu respunsu, dăco amu prepune macariu, co vinu d’in una rea credentia. Suntemu inse de-¹ • plenu convinși, co cei ce le dicu, nu si-au datu tota • luarea amente la una cestiune asiă de impo’tante, si ' co, dăco adjungu la conclusioni atâtu de pucinu fun-’ ; date, caus’a este numai si numai co nu au conside-' ; ratu lucrulu destullu de affundu si pre tote faclele lui. Si mai antâiu ar caută se ne intrebămu, cari/ ; anume si de ce natura suntu Vorbele străine ce aU capetatu unu dreptu de cetate in alte limbe culte alle ■' Europei? Numai unu respunsu categoricu si precisa .. la acesta întrebare pote dă una deslegare satisfactoria : cestionei vorbeloru străine d’in limb’a nostra. Nu este aci loculu de a intră in ammenuntele ce s’ar cere spre a pune in deplena lumina tote datele, câte aru fi necessarie la deslegarea unei probleme asiă de delicata. Cauta dăro se ne margenimu a trage lua- rea a mente numai, co in domeniulu vietiei intime: in religione, in politica, in administratiorie, in legis- latione, in occupationile de tota diu’a si de tota or’a, in totu ce attenge mai de apprope pre omu, verce limba culta cu greu si forte raru a lassatu se pe- trunda si se prenda radecina vorbele străine. Unu fericitu instinctu de conservare, assemenea cellui ce are fiacare fientia viua, inspira fiacarei limbe orrore de verce strainismi. Acăsta-a se pote vede in lim- bele culte celle mai bene formate, si lucrulu nu potea si nu pote merge almentrele cu limb’a romanesca. Au reu a facutu limb’a romanesca, de a cautatu se se scape de zapcii, ispravnici, polcovnici, praporcici, etc.? Cene ar fi acellu Românu, care, vercâta affec- tione ar portă, d’in errore credemu, vorbeloru străine, ar vră se se numesca astadi slujbasiu, sluga a sta- panirei, etc., mai bene de câtu funcționarii!, ministru, etc.? Cene ar avă coragiulu se sustiena, co stapani- toriulu si hospodariulu mai potu figură lângă domni- toriu sau domnu, Ia care Românulu a tienutu cu atât’a cerbicia, pentru co nemica n’a potutu se lu faca se uite, co asiă se intitulă insusi divulu Traianu, care l’a addussu pre acestu territoriu? Câți apoi d’in 1 Români au sciutu, si mai vertosu câți sciu astadi ce ; erau podorojnele, otnosieniele, pisauiele, aterdisirile, ; artorisirile, etc.? Câți d’in Români intellegu ce suntu voscresnele, bogorodicinele, polonoscitiele, etc. ? Pote ;■ cineva sustienă macariu, co assemeni vorbe străine suntu mai intellesse Românului de câtu celle curatu 1 romanesci, cari au luatu si au se iea loculu acelloru-a ? | — 111 — Este addeveratu, co unele vorbe străine suntu mai conoscute unei parti de Români, dero acelleasi suntu cu totulu necunoscute altei parti de Români: vreme, dudu sau agudu, plugu, poruncite, ețc. nu su de locu conoscute unui mare numeru de Români, cari in lo- cule au vorbele curatu romanesci: tempu, muru, aratru, demandare. Cene dăro pote sustienă, co ro- man escele: tempu si demandare nu au dreptulu de a inlaturâ cu totulu părăsitele: vreme si poruncite? Romanesculu demandare cauta se allunge pre strai- nulu poruncite, cu atâtu mai multu, cu câtu acestu-a sterpii pre pamentulu romanescu, nu a datu si nu mai pote dă decâtu porunca, pre candu acellu-a se presenta incongiuratu de una numerosa familia: man- date, mandatu, mandatariu, commandare, commanda, recommandare, recommandatione, recommandabile, etc. Propuneți ddro, câtu veți vrd, fora locu si fora te- meiu, essemplele altoru limbe la imitarea'Românului; spariati-lu de assemenea, câtu veți vră, cu pretensuln attentatu ce prin espulsionea vorbeloru străine ar committe asupr’a vietiei selle istorice: cu nemica, ddro cu nemica nu lu veți adduce se respecte strainismulu nerationale, care i suge si sdca cea mai buna vena a vietiei selle. Religionea, de care Românulu adde- veratu a avutu si are unu sentimentu asiă de viu, religionea potut’a ore se lu faca a adoptă sfetu sau precist’a in locu de santu si precurat’a? Facia cu acăsta repulsione ce Românii, ca si vercare alta na- tione, semtu pentru totu ce este strainu limbei loru, barbatii luminati, cari cu argumente speciose cauta a apperă strainismii d’in limb’a româna, convinși co instinctulu mai neci una data nu însăila, ar fi dători se demonstre, co in acestu puntu instinctulu poporu- lui este ratecitu. Acăsta-a inse, in starea de astadi a scientiei limbistice, le ar fi preste potentia: coci scienti’a reconosce, cumu si instinctulu poporului semte, co limb’a, ca si suffletulu poporului ce se manifesta intr’ens’a, este unu ce viu si organicii, care se des- volta d’in unu micu numeru de radecini, intogmai precumu unu mundru si tufosu arbore cresce d’in una mica sementia aruncata in pamentu. Marirea si înavuțirea prin adausse de d’in afora este dăro totu atâtu de contraria naturei limbei, câtu si naturei uriei plante sau unui animale. Consecenti’a neinlaturata a acestui principiu este, co cu câtu una limba se des- volta mai conformu naturei selle, d’in proptiulu seu fundu, cu atâtu acea limba este mai usiora de pre- ceputu, cu atâtu devine instrumentu mai commodu de communicare a ideeloru, de înaintare pre callea culturei, de intellegere si de înfrățire intre toti mem- brii ce ua vorbescu. D’in contra, limb’a ce are ne- fericirea de a fi petrunsa, si mai multu sau mai pu- cinu inundata de vorbe străine, ca si plant’a infasiu- rata de părăsite, e inipedecata in desvoltarea sa re- gulata si condemnata a langedi, 'si prin acesta a opri sborulu cugetarei insasi. Asia mersulu mai rapedu sau mai lentu allu unui poporu pi«e callea civilisa- tionei, marirea, poterea si prosperitatea lui, in fine sortea si posetionea lui in senulu marei familie a genului omenescu, depende forte multu de la curati’a limbei, ce si a datu de organu cugetarei selle. Asiă dăro puritatea limbei este una cerentia imperiosa nu numai a instinctului populariu, ci si a mentei sane- tosa si luminata prin esperientia si reflessione. Co prin curățirea limbei române de strainismi s’aru șterge pretiose urme d’in viăti’a multu încercatei nostre na- tione, o! de acăsta-a se nu ne tememu prea multu: coci plagele ce s’au addusu limbei nostre, suntu asiă de profunde; loviturele ce i s’au datu, suntu asiă de gravi, in câtu, vercâtu de mari aru fi adoperationile nostre spre a le vendecâ, totuși voru remană ici si collo ărecari cicatrici, drecari venetari pre formos’a facia a acestei nobile si gratiosa vergine a Italiei. In addeveru, afora de categori’a vorbeloru străine attensa mai susu, in loculu caroru-au reintratu vorbe curatu romanice, si au reintratu in modu nerevoca- bile, pentru co s’au popularisatu mai multu sau mai pucinu, se afla inca unu numeru de cuvente, parte de origine inca neconoscuta, parte de origine nein- doiosu străină, cari, fiendu co se afla in gur’a Ro- mânildru d’in mai multe provincie, fiendu co prin intrarea loru in locutioni popularie si prin derivatele ce au datu, au prensu radecine mai multu sau mai pucinu affunde in limba; fiendu co in fine neci in form’a loru grammaticale, neci in structur’a loru fo- netica, nu presenta nemica straniu urechiei romaneâci, se potu admitte la dreptulu de cetatianfa româna, si prin urmare introduce in dictionariulu limbei române. Atari vorbe, cumu su, de essemplu, baba, bobu, bel- lanu, bellauru, platica, peticu, plosca, etc., potu sa- tisface pre deplenu ddrenti’a celloru ce aru vră se afle si in limba urme d’in trecutulu nostru istoricu, fora se altere puritatea limbei: elle voru fi ca pucin’a arama ce intra intr’una formosa moneta de auru. In fine cei ce d’in puntu de vedere istoricu tienu cu sinceritate la strainismii ce au petrunsu dupo tem- puri in limb’a nostra, se potu pre deplenu liniscf: coci la tote vorbele străine escluse d’in dictionariu stau deschise porțile glossariului, in care voru intră impreuna cu cuventele române de origine, dăro străine de forma, cumu si cu vorbele, cari ca deranjamentu, attasiamentu, avangarda, guerra, etc., de si împru- mutate d’in limbe sorori cu a nostra, nu suntu inse de origine romanica. Pentru acești d’in urma strai- nismi lessicografulu românii cauta se fia cu atâtu mai inessorabile, cu câtu in favorea loru nu se pote ad- duce neci macariu scus’a ce se invoca pentru cei alti, scus’a co se afla mai demultu conoscuti cellu pucinu unei parti de Români. Totu in glossariu se voru arruncă de una cam iv data si acelle vorbe, cari, de si de origine conoscutu romanica, ceru inse desvol- tari mai large spre a se potă invederă modula loru de formatione, sau cari, de si prin structur’a fone- tica si alte caracterie nu presenta nemica contrariu legiloru limbei, nu se potu inse legă cu deplena cer- titudine de una annumita radecina romanica, si au 19* 112 — prin urmare lipsa de a trece prin purgatoriulu unora mai lunge si minutiose discussioni. 5. Materi’a glossariului astufelu definita, nu mai lassa, credemu, neci una idoientia asupr’a coprensului dictionariului. Totuși pentru mai multa lămurire nu va fi de prisosu a adauge si urmatoriele esplecari. Si mai antaniu se intellege de sene, co termenii gre- cesci de arti si scientie, admissi in' tote limbele ro- manice , nu se potu consideră ca străini limbei ro- mâne, precumu neci vorbe ca trufia, tegaia, tăca, pi- rostii, etc., cari de si de origine greca, porta inse si- gillulu unei inalte vechime, se afla in gur’a mai to- toru Româniloru, si nu se potu neci decumu con- funde cu celle de importatione mai noua, cumu syn- trofia, etc. Apoi asupr’a materiei curata romanica, asupr’a vorbeloru formate d’in radecine carata latine, este necessariu ca in in interessea istoriei limbei se se stabilesca, co cuventele d’in acesta ..vasta fontana se impartu, dupo epoc’a de formatione, in doue ca- tegorie bene destincte, si a nume: 1. vorbele ce s’au aflatu in usu inainte de 1830; 2. vorbele de atunci si peno astadi intrate in usulu limbei. Celle de an- tani’a categoria se afla tote, cu pucine esceptioni, in gur’a Româniloru din tote părțile; celle de a dou’a categoria, de si unele mai vulgarisate de câtu altele, totuși d’in natur’a lucrului insusi nu s’au potutu inca respandf intre toti Românii. De acea, in interessea istoriei limbei, cumu s’a dissu, se voru destinge cu accuratetia de celle alte prin semnulu ,(*). 6. Dupo essemplulu celloru mai noue modelle de dictionarie, si pentru cuventulu necontestatu si necontestabile,- co dictionariulu cauta se coprenda limb’a in totulu seu, dandu nu numai materi’a, ci si form’a limbei, precumu s’a admissu a se tractă in articli speciali particellele neseparabili, ca ab, ob, re, trans, etc., cari nu occuru neci una data in limb’a nostra ca vorbe de sene statorie; asiă a cautatu se se admitta a se tractă separatu si suffissele de deri- vatione, cumu osu, tate, ticu, etc., cari de assemenea nu au in limba una individualitate nedependente, dăro cari in vederea atătu a sensului delicatu si variatu ce dau vorbeloru, cu cari se incorpora, câtu si a iegiloru bene determinate, dupo cari se affigu in ca- petulu cuventeloru, merita de certu fiacare una tra- ctare particularia. Spre a preveni inse de la ince- putu, co este vorb’a de una particula, sau de unu suffissu fora essistentia individuale in limba, si unoru-a si altoru-a se prepune semnulu (f). In fine studiulu superficiale allu limbei nostre si allu limbei latine pre de una parte, influenti’a esclusiva a limbei fran- cesa pre de alt’a, au facutu co, in contr’a geniului limbei nostre, s’au introdussu de unu tempu incoce in usulu limbei numai certe derivate d’in una rade- cina romanica, lassanduse la una parte atâta rade- cin’a, câtu si celle alte derivate alle ei. Unu asse- menea processu ar avă de resultatu scoterea limbei d’in mersulu ei regulatu in desvoltarea organica, care este, cumu s’a arretatu, un’a d’in conditionile funda- mentali spre a facilită intellegerea limbei. Ca se se' pună una stavila acestei tendentie contraria si chiaru- funesta limbei nostre; ca se se dă flăcărui Rornânm raediloculu de a petrunde in fundulu limbei selle si> de a ua imbraciă cu facilitate in totulu ei; ca se se> inlature periclulu ce ne ammeniutia de a perde, prin’ aventulu pre inainte a unei parti a nationei si rema- nerea pră iude retu a massei poporului in callea cul- turei, de a perde marele privilegiu de care peno astadi ne amu bucurată, vorbindu cu totii acea-asi limba: a cautatu se se introducă in dictionariulu ro- mâna si radecinele, d’in cari, inainte de 1830, si mai vertosu de la acăsta epoca in coce, s’au luatu in usulu limbei numai unele derivate. Dăco ponderosele cuvente ce espusemu, milita cu potere in favorea acestei imbunetatire, essemple, cari se ua autorise, inca nu lipsescu. In dictionariele limbeloru classice, mai allessu alle limbei ellenice, se dau de ordinariu si acelle vorbe sau forme de vorbe, despre cari nu su probe, co aru fi avutu cursu in usulu limbei, dăro cari, ca radecine, espleca alte vorbe derivate; si nu amu intellege, de ce in dictionariulu românu nu ne amu folosi de acestu processu, care ar dă fiacarui Românu mediloculu de a studiă, peno la unu puntu, limb’a sa cu acellu-asi folosu ce d’in studiulu limbe- loru classice trage una parte de Români mai favoriti de impregiurari. Assemeni radecine, cari au datu de- rivate in limba, fora se intre si elle insesi in usu, se insemna, pentru destingere, cu (ff). Nu mai remane acumu de câtu una sengura si ultima observatione de facutu asupr’a coprensului dictionariului românu: in respectulu vorbeloru de arti, măiestrie sau scientie, de cari amu avă semtita lipsa, si cari nu s’aru potă află in limb’a latina sau formă d’in una radecina ro- manica, dăro aru essiste in alte limbe romanice noue, s’a adoptatu ca regula a nu admitte in dictionariulu românu de câte pre acellea, cari s’aru află adoptate cellu pucinu in doue d’in acelle limbe romanice, in cea italiana si francesa. (Va urma.) Colectiuiie de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care privescu mai alesu pe români (valachi). (Continuare.) 1383. circa 1. Marty. App. D. Tr. T. III, Regin’a Mari’a, fiic’a regelui Ludovicu si apoi socia a itn- peratului Sigismundu, pe tempulu candu domnea numai'îdensa cu mam’a sa, dedese funcțiunea de Cnezi ai romaniloru dein Comitatulu Satumare in Ungari’a, la filii lui Stanislau, care era vaivodu alu Romaniloru.*) 1383. Budae feria 6. p. a. Dominicana Laetare. Mariae Reginae collationales, vi quarum munus Ke- *) Ne pare fdftu reu că. nu ne aflamu in stare de a re- produce aici acestu documentu iutregu după originalulu seu. Eca — 113 — nezii Valachorum Cttus. Szathmâr filiis Stanislai Vayvode Valachorum, sub obligamine medietatem collectarum quinquagesimalium sibi dependendi jure perpetuo confert. — Exstat în archivo Leleszien. sub. U. inter statu- torias Nr. 137. & Hungarice edid.it. Szirmai „Szathmăr Vârm.“ p. 8. „ „ Fejer C. D. T. X. voi. I. p. 87. 1383. 1. Juny. App. D. Tr. T. III. Regin’a Mari’a face donatiune dominiulu regescu Om- lasiu, situatu intre scaunulu Sibiiului si intre alu Mier- curei, cu alte patru comune romanesci, caroru inse li s’au datu inca de atunci nume nemtiesci. Acesta donatiune se face lui Go blinu episcopului de atunci d’in Alb’a-Iuli’a, lui Leonti. archidiaconului acelei baserice, cumu si fratiloru episcopului anume Henchmanu et Christianu, apoi si sororiloru aceluia, anume Ca- tharina si Dqrothea si la una nepota.*) 1383. Budae in festo B. Nicodemi Martyris. Mariae Regine mandatam ad Capitulam Varadiense, ut Goblinus Eppus Albensis Transilvaniae, item Leo Archidiaconus ecclesiae cathedralis albensis Transilvaniae, nec non Henchmannus, et Christianus fratres ejusdem Eppi uterini, ac per ipsos Catharina et Dorothea sorores, et puella Catharina neptis ipso- rum statuantur in dominium possessionis regalis Omlăs**) vocatae, inter sedem Cibiniensem, et Szere- dahelyiensem situatae, ut et quatuor villarum Ola- chalium videlicet: Grossdorf***) alias Galusdorf, item Graphyrdorf, Budinchbach, et Gripsbach vocatarum, personisque supramemoratis per eandem Reginam collatarum. Institutorio Relatoriae Conventus Lelesziensis quod fratres Balk, Dragii, et Joannes vi donationalium Mariae Reginae in Dominium Castri Aranyos nemine contradicente introducti ha- beantur. 1383. — App. D. Tr. T. III. Relatiunea s6u raportulu conventului (cenobiului) caluga- rescu dela Lelesu d’in Ungari'a, de unde se vede, că regin’a Mari’a dfinase voivodului romanescu Balcu si fratiloru lui Dragu si loanu unu castru (castellu, fortaretia, cetatiuia, resiedentia for- tificata) nunjitu Cetatiui’a-de Auru, asiediatu in districtulu nou si invederatu argumentu istoricu, că oficiulu de c n e z u laț romani fusese de mai multe categorii, de mai multe graduri si ranguri, era nu numai că de primari satesci, precumu voliescu unii. Pilii lui Stanila cnezi ai romaniloru d’in unu comitatu in- ‘ tregu locuitu de forte multi romani, apoi Stanila era voivodu alu romaniloru. Asia dara funcțiunea de cnezu era politica, pote și militaria, subordinata voivodului, dependente prin denumire dela rege. Red. *) Eca dominiulu Omlasiu său Amlasiu d’in Transilvani’a. Dara fire totu acelu tienutu se va fi intielegendu si sub numele de ducatulu Omlasiu, possessu odeniora de domnii tierei roma- nesci ? Sub judice lis est. Se mai asteptamu. Red. **) Combina Eder in initiis Saxonum. p. 159. ***) Szelistye, Edidit. Szerdai „Series Episcopum Transilvaniae*¹ p. 120. „ Pe j fir C. D. T. X. voi I. p. 68. „ Katona T. XI...................... „ Pray Hyerar. II. p. 262. Selagiu, ăra acea donatiune li se făcuse cumu se dice, peti- toria, adeca pentru totu-deauna, că possessiunea ei se treca d’in parenti la filii si nepoti.*) >. Excellentissimae Dominae ipsorum Dominae Ma- riae Dei Gratia Reginae Hungariae, Dalmatiae, Cro- atiae etc. Dominicus praepositus, et Conventus Eccle- siae Sanctae cruciș de Lelesz orationes in Domino pro ipsius vita, pariterque salute. Litteras vestrae Serenitatis nobis directas, honore quo decuit recepi- mus in haec verba: ,,Maria Dei Gratia Regina Hun- gariae, Dalmatiae, Croatiae etc. fidelibus suis Conventui de Lelesz Salutem et Gratiam Dicunt nobis Balk Vaj- voda Comitis Szatmariensis et Dragh, et Joannes fratres sui, quod ipsi In Dominium cujusdam Castri noștri Aranyos vocati in Districtu de Zilâgy habiti, et pertinentiarum ejus per nos ipsis mediantibus aliis Litteris nostris exinde confectis, sub conditione eisdem expressa nostro beneplacito perduran , . . . ? collati, legitime vellent introire; superqua fidelități vestrae firmiter mandamus, quatenus vestrum mittatis horni- nem pro testimonio fidedignum, quo praesentae Lac- tan de . .? vel Dominicus de Vas vâr, altero absente homo noster ad faciem praelibati Castri, et suarum pertinent, vicinis, et commetaneis suis universis inibi legitime convocatis et praesentibus acceden. in- troducat ipsos in dominium eorumdem, statuatque ipsum castrum et pertinen. ejusdem ipsis Balk Vaj- vodae et fratribus suis perpetuo possiden., si non fu- erit contpadict., contradictores vero si qui fuerint, evocet ipsos contra praedictos Balk Vajvodam et suos fratres in nostram praesentiam ad terminam comparit. rationem contradictionis eorum redituri. Et post haec totius facti seriem, cum nominibus citatorura, si ne- cessum fuerit, et termino assignato nobis fideliter re- scribatis. Datum Bude in festo resurrectionis Xti. anno ejusdem Millesimo tercentesimo Octuagesimo Tertio. •— Nos itaque mandatis Vestrae serenitatis satisfacere cupientes, ut tenemur una cum pdicto Dominico de Vas vâr homine V. Mattis, unum ex nobis Vlt. frem. Joannem Presbyterum ad statutionem praedictam Castri Aranyos et pertinent, ejusdem facienda pro Testimonio transmisimus. Qui demum exin ad nos reversi, nobis uniformiter retulerunt. Quod ipsi die Dominico primo ante festum Beati Georgii Martyris nune proxime elapsum, et aliis diebus subsequentibus ad id aptis. ad facies pscripti Castri Aranyas, et ejuâ" pertinen. universis vicinis et commetaneis earumdem inibi legitime convocatis, et eisdem praesentibus ac- cessisset, ubi memoratos Balk Vayvodam et fratres suos in Dominium praedicti Castri, et pertinentiarum ejusdem juxta pmissam. V. Mattis. collationem intro- ducendo Castrum simul cum quibuslibet suis perti- *) Adeca in dilele reginei Măriei in comitatulu Satuniare se află duoi, voivodi ai romaniloru, Balcu despre care mai vor- biră si alte documente, si Stanislau. Dara care fusese cer- culu de activitate si jurisdictiunea aceloru voivodi. Si cumu vene, de Balcu se intende si in Selagiu, adeca in Transilvani’a? l£ca firasi una cestiune interessanta pentru istoricii nostrii. Red. — 114 — nentiis ejusdem, eidem Balk Vajvode et suis fratribus sub eadem conditione, ut praefereb. in aliis Litteris V. Celsitudinis, conscripta et expressa perpetue sta- tuissent possiden. tenen. et habendas, nullo contra- dictore penitus inibi apparen. Datum in festo ascen- sionis Domini ao. supradicto. 1385. App. Dip. Trans. T. IV. D’in acestu documentu pre câtu piinu de lacune produse prin vetustate, pre atâta de interessantu, aflamu că in urmarea unei scrisori a lui Vladu vodă, membrii unoru familii aristocratice care se judecă unii cu altii pentru possessiunea comunei Lupsia asiediate in munții apuseni d’in comitatulu Turdei, au fostu ci- tati in an. 1385 pe după St. Giorgiu la Alb’a-Iuli’a spre a’si produce acolo fiacare documentele loru si se’si alega judecători arbitrii. Un’a d’in familiele care portă processu era aceea, ai cărei successori sunt cunoscuti până in dio’a de astadi sub nume aristocratica de Toroczkai (Trascaianu), irapartiti in trei ramuri, de comite, de baronu si de, nobili fruntași; era ceealalta fusese una familia curatu romanăsca de cnezu, anume duoi frați Nicolae si loanu Kendeth (ddra Candidu, nume usitatu in munți?) si altu Nicolae filiu alu lui Romanu. Famili’a Trascaiana a pro- dusu siese documente său diplome pentru drepturile sale, ince- pendu tocma dela Carolu Robertu, d’in tempulu candu acesta fusese batutu in Tier’a romanăsca, ăra famili’a romanăsca a pro- batu cu duoe documente, câ ea castigase possessiunea .Lupsiei dela Ludovicu I. cu titlu de donatiune noua, dupace mai antaiu Nicolae Kendeth avuse dela același rege onorea (funcțiunea?) de cneziatu preste Lupsia. Se pare inse câ in fine processulu fu redusu numai la unu processu metale său de miediuina in partea locului ce se numea Bai’a Cupesti; de aceea nu prea in- tielegemu not’a lui los. Kemăny făcută la documentulu acesta. Capitulum ecclesie transsylvane. Significamus tenore .... universis, quod cum juxta continentiam literarum magnifici viri domini Wladislai Wayvode Transs ...... magistrum Nicolaum et Ladislaum ac Nicolaum filium Kendeth de Lwpsa emanatarum parte ex altera, super facto ejusdem pos- sessionis Lwpsa .... Tordensi existen. in Octavis festi beati Georgy Martiris sine crastinatione diei hic Albe co.ecim infrascripti probi viri . . orto una .... deliberarent, seu arbitrarentur, hoc totum ambe partes acceptum sub obligaminibus in eisdem . ........octavis, hujusmodi arbitrium ad octavam diem earumdem octavarum...............dilatum exstitisset, et quelibet partium predictarum................dictam pos- sessiom Lwpsa ipsi partis tenuerit et obtinuerit, omni occasione postposita eadem die ipsorum .... de- buissent, tamen ipso termino adveniente, eodem ma- gistre Nicolao filio Stephani cum fratribus suis .... idem magister Nicolaus filius Stephani, et fratres . . filium Ladislai de Barkad, Stephanum filium Martini de Thatha ac alterum Stephanum filium Luce m . . . filium Mathie nobiles de Gyog, ac Stephanum ger- manum Balad de Kendhyda, Dionisium filium . . . . Nicolaus filius Kendeth pro parte sua ex su . . . . quatuor . . . Ladislai, Stephanum filium Joannis, et Stephanum filium Luce, Michaelem filium Ladislai predictos, nec non alio..............Ladislaum Prepo- situm ecclesie nostre predicte, Petrum Custodem, La- dislaum de Ozd .... pro suis arbitratoribus elege- runt. In quorum arbitratorum presentia, idem Ma . . . cum prenotatis fratribus suis proposuit eo modo, quodr ipse Nicolaus filius Kendeth una cum fratribus . . / eorum Lwpsa vocatam, inter metas, et terminos pos-> sessionis eorum Lwpesth Banya nuncupate . . . . et injuste, et ibidem ad corroborationem assertionis eo-, rum exhibuerunt duo paria literarum, primam scilicet, Co . . nissimi Principis domini Karoli condam Regis Hungarie pie recordationis sub anno domini Millesimo trecentesimo .... suo pendenti consignatam, in qua inter cetera continebat: quod prenominatus dominus Karolus Rex ipsam . . . vice Vayvode Transsylva.no pro suis fidelibus Servitiis, cum omnibus suis per- tinentiis, et per ipsum Stephano, et .... ac aliis' fratribus suis, et ipsorum heredibus, heredumque su-, orum successoribus dedisset, donasset, et contulisset, . . . . possiden. tenen. et haben. Aliam vero excel- lentissimi Ppis. domine Mărie illustris regine............... confectam, in cujus serie inter cetera reperiebatur, quod predicta domina Maria regina Hungarie me . . possessionem Kewpes Banya nuncupatam supradictis magistris Nicolao et Ladislao filiis Stephani, et per ip- sos . . . ipsorum patruelibus similiter pro meritoriis servitiis ipsorum, singanter autem pro morte Alexii . . incliti Principis domini Ludovici bone memorie simi- liter Regis Hungarie contra Layk Waywodam tra . . viriliter dimicans interemptus exstitisset, nove donatio- nis titulo cum suis utilitatibus, et utilitatum quarum- libet integritatibus, . . pertinentiis universis, quibus- cunque vocitentur nominibus, sub suis primevis metis et antiquis dedisset, et . . . tenen. et haben. salvis juribus alienis. Exhibuerunt etiam alias duas literas, unam videlicet Magnifici viri Emerici condam Way- vode Transsylvanien. sub anno domini Millesimo tre- centesimo septuagesimo; et aliam Magnifici viri do- mini Ladislai Wayvode Transilvani, sub anno domini Millesimo trecentesimo Septuagesimo septimo confec- tas, in congrega .... exprimentes, quod supradicta possessio Kewpes Banya predictorum nobiliura de Toroczkeo semper et ab antiquo fuisset, et ad ipsos pertiuuisset; quintam vero inquisitionalem religioși Conventus beate mărie virginis de Kolusmonostra sub anno domini Millesimo trecentesimo septuagesimo emanataih declarantes expresse, quod eadem possessio Kwpes Banya, ad eosdem Nobiles de Thoroczkeo semper et . . . .; item Sextam literam predicte do- mine Mărie regine super statutione prelibate posses- sionis Kwpesth Banya apellate in anno domini Mil- lesimo trecentesimo Septuagesimo confectas, in cujus tenore exprimebatur, quod discretus vir Andreas Can- tor ecclesie predicte*) sua, nec non M. . . . Nicolai et Ladislai filiorum Stephani de Thoroczkeo in per- sonis condam serenissimum Principem dominum Lu- *) Budensis. Literae hae insertae sunt Matthiae I. sententionalibus, et mandate ad conventum de Kolosmonostra 1487 eatenus exarato, ut Offenbanyenses restituantur in dominium utriusque possessionis Lupsa, quas Nobiles de Lupsa jure Keneziatus progenitoribus suis olim jure perennali collatas fuisse inique asserebant. — 115 — dovicum Regem a collatione, donatione, cujusdam possessionis ipsorum Lwpsa vocata in comitatu Thor- deusi existentis, et omnes alios cujuscumque status homines signanter vero Nicolanm filium Kendeth a postulatione, occupatione, detentione, et proprietatione ejusdem possessionis Lwpsa, et suarum utilitatum perceptione prohibuisset publice et manifeste. Quibus sic peractis idem Nicolaus filius Kendeth respondit ad premissa, quod sepedicta possessio Lwpsa titulo nove donationis ejusdem domini Ludovici Regis Hun- garie ad ipsum, et Joannem uterinum, ac Nicolanm filium Roman fratres suos patrueles, et ipsorum filios, et heredes eorum pertineret, et eandem licite, et juste tenerent, et possiderent, et sic in instanti duo paria literarum Serenissimi principis ejusdem domini Lodo- vici Regis, unam secreto sigillo ejus consignatam sub anno domini Millesimo trecentesimo sexagesimo sexto, aliam vero confirmationalem ejusdem pendenti sigillo ipsius domini Ludovici consignatam sub anno domini Millesimo trecentesimo sexagesimo septimo confectas, in quarum tenoribus continebatur, quod predictus do- minus Lodovicus Rfex prenotato Nicolao Kendeth, et per ipsum Johanni uterino, ac Nicolao filio Roman patrueli fratribus suis, et ipsorum heredibus universis, quandam suam possessionem Lwpsa nuncupatam prope montanam suam Ovvenbergh vocatam, habitam, cujus Keneziatus honorem idem Nicolaus, prins a memorato Lodovico Rege tenuisset, pro suis multiplicibus et fidelibus servitiis nove donationis titulo dedisset, do- nasset, et contulisset possiden. tenen. et haben. salvis juribus alienis. quarum quidem literarum exhibitioni- bus factis et perlectis, continentiisquae earum plenius consideratis, et diligentei* auditis allegationibus par- tium predictarum, nec non visis, et examinatis literis et instrumentis per utramque partem productis, deli- beratione prehabita diligenti, ipsi arbitratores sepe dictos nobiles de Thoroczkeo sub obligaminibus pre- missis habuerunt requisitos, si ipsi aliquas literas, vel instrumenta, quibus mediantibus eadem villa Lwpsa intra metas et terminos ipsius possessionis ipsorum Kwpesth Banya . . et adjaceret, aut per quas lucide appareret, ut eandem sno juri . . sent applicari, ipsi Nobiles de Thoroczkeo ad prius hujusmodi literas metales exhibere non posse affirmarunt, prenotati itaque arbitratores . . . et decreverunt, quod per coL lationem ejusdem Domini Lodovici Regis quidquid de terris intra dictas metas, et contiguas sepe diete possessionis Kwpesth Banya vocate, ipsi Nicolau vel alteri donasset, dedisset, contulisset, cum regales do- nationes sine prejuditio juris aliorum fieri intelligan- tur . . jam in suis donationibus ex p . . . ipsis No- bilibus de Thoroczkeo prejudicium, . . . dam modo pro dicto . . . et antiquarum metarum constare po ..........donatio pro ipso Nicolao de Kendeth et suis fratribus supradictis . . . remaneret, et sic pre- missi arbitratores ipsorum propter ambiguitatem, et dubietatem certam arbitrium et deffinitionis sententiam inter ipsas predictas partes .... nequiverunt. In- quorum omnium testimonium pro utraqne parte lite- ras nostras presentes concessimus, salvo tarnen jure ecclesie nostre predicte per omnia remanente. Datum Octavo die Octavarum festi beati Georgii Martiris anno domini Millesimo trecentesimo Octuagesirno quinto. 1387. 18. July. App. D. Tr. T. IV. lîrasi documenta de mare importantia pentru istori’a Cne- ziateloru romanești. Ștefanu de Lqsontiu, carele se sub- scrii banu alu Severinului si comite alu Temesianei, in calitatea sa de banu alu Banatului, face una donatiune la nisce romani, si anume lui Petru, filiu alu lui Des iu, cnezu preste distri- ctuln carele se tienea de castellulu regescu Mihaldu numita si Halmagiu si lui Ohristoforu si Mich ai lu fratiloru celuia. Meritele aceloru romani se dicu a fi, că ei au facutu servitiuri multe si mari, atătu regilora cătu si Baniloru Temesianei, era mai virtosu reginei Mari’a, (pre că‘u tempu acesta era per- secutata forte reu.) Asia dara aceloru romani se donă una co- muna rurale anume Valea, in acelasiu districtu, cu dreptu de hereditate perpetua, loru si successoriloru, si conformii officiului care indatoredia pe Banu, inse si cu oresicare conditiuni, câ adeca cnezulu si frații sei donatari se fia obligati a platf castellaniloru numitului Castellu in fiacare anu la St. Micbaîu (S. Sofi’a după ritulu grec.) căte trei grossi (mo- neta) de fiacare sessiune (fumu, familia), 6ra la St. Giorgiu se dea castellaniloru cincidiecimea, precumu este usulu a platf si dela alte comune (sate) ale loru cneziali.*) Nos Stephanus de Losoncz Banus Sevrinensis, et inter caeteros honores Comes Themesiensis etc. memoriae commendamus per praesentes. quod consi- deratis laude dignis meritis fidelium servitiorum Petri filii Dees Kenezii Districtus Castri Rfegalis Michald vocati Halmagy, ac Christophori, et Michaelis fratrum suorum uterinorum, quibus iidem Regiae Majestati, et per consequens predecessoribus nostris, videlicet Ba- nis dicti noștri fianatus, ac nobis a multis tempori- bus jam elapsis, signanter vero a tempore pristinae (sic) dum pro libertate Dominae Mariae Reginae la- *) Apoi dara ce a fostu cneziatulu in casulu acesta? Unu simplu jude său primariu comunale, său si numai unu simplu asia numita birau de curte, vatafu de curte, maieru? Departe, fărte departe. Era acești cnezi subordinati cu adeveratu banului si comandantelui cutarei cetati, ei inse facea servitiu immediatu si essentiale coronei, regelui, reginei, pentru care li se făcu do- natiuni de sate întregi, si inca cu dreptu de hereditate. Că avea se dea cincidiecimea? Acesta era contributiunea pe care o dă d’iu stravechime toti nobilii regelui. „Quinquagesimam in partibus Transilvaniensibus ac Marturinas in Regno Scla- voniae exigi consvetas more alias ab antiquo consveto exigi fa- ciemus," dice regele Albertu in unu deeretu alu seu. In relatiunea episcop. Paulu Bornemissa tramisa imperatului si regelui Ferdinandu I. la a. 1552 despre veniturile Transilva- niei se dice: „Quinquagesima Nobilium habetur pro ordinario Regis proventu: exigitur tamen a solis Valachis Nobilium tran- silvanorum semel in anno. Primo de singulis quinquaginta ovi- bus una ovis cum agnello et uua myoâra, — item de capris eodem modo, — item de singulis porcis maioribus exiguntur duo denarii, — item de singulis apibus unius alvearii denarii duo. Unu deeretu alu regelui Ladislau dela a. 1456 vorbesce despre nobili si de cnezi, că despre duoe classe de