Acesta fdia ese cate 3 c61e pe luna .si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru netnembrii 3 fr. Pentru strainatale 1 galbena cu porto !, poștei. ------------------ TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. •șgjC/v----------- ifo&S' W® (Ș Abonamentulu se ( face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. t/j* șw i\r. 9. Brasîovu 1. Maiu 1872. Amilu V. Sumariu. Sententiele de morte si essecntîupile capiloru revolutiunei dela 1784. — Blasiu in 30. Martie 1872. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Date de mare importantia. — Rugăciune. — Contribuiri la fondulu academiei romane. — Bibliografia. Sententiele de morte si essecutiunile capiloru revolu- tiunei dela 1784. D’in căte s’au comunicatu păna acilea in acesta fdlia despre revolutiunea romanesca dela 1784, s’a vediutu si atăta, că imperatulu losifu II. inca mai înainte de suppressiunea totale a revolutiunei denu- mise de comissariu inquisitoriu si essecutoriu in Tran- silvani’» pe cornițele Ant. Jankovics (lancoviciu), de națiune serbu, dra dela armata ii dede collegu pe generariulu Papilla, despre carele unulu los. Găbri disese in una epistola scrisa cătra Emericu Daniel la JRom’a in 12. lanuariu 1785, că „ar fi unu ro- manu prea bunu.“ Despre commissariulu guberniale Mich. Bruckenthal scimu, că acela era sasu curatu. Imperatulu losifu adeca cunoschndu fdrte bene gra- dulu estraordinariu alu urei celei inflacarate si alu ferdsei vindicte de care colcaiă ungurimea in contra romaniloru,. a ingrigitu pre cătu numai a potutu, că 'pedepsirea romaniloru insurgenți trantiti la pamentu fee dependa pre cătu se potea mai pucinu dela jude- cători de naționalitate magiara. D’in aedsta causa s’au si auditu apoi mulțime de incriminări ridicate mai alesu d’in partea classiloru privilegiate magiare, nu numai asupra commissariloru imperatesci, ci si dejâdreptulu asupra persdnei monarchului, precumu recunoscu si affirma chiaru si desu citatii scriptori magiari Dominicu Teleki si Alessandru Szilăgyi cu mai multe documente. Classea privilegiata adeca a- steptă, cerea si pretendea că se fia spendiurati, trași in tiepa si franti pe rdta cătu s’ar potea mai multi romani, seu inca mai bene toti, căti cadiuserâ in ma- nile invingatoriloru. Imperatulu inse a datu commis- «iunei sale' instrucțiuni cu totulu oppuse acelei selba- |tece dorintie. După opiniunea imperatului cineva tre- buea si in casulu acela se se crucifiga, inse numai cinevă, duoi trei, dra altii avea se’si ia pedepse multu mai usidre, si numerulu celu mai mare alu romani- loru insurgenți era se se bucure de favdrea unei amnestii generale. Aedsta este după a ndstra price- pere essenti’a., succulu instructiuniloru imperatesci, carele cunoscea de minune tier’a, pe poporu si pe boieri. In acestu spiritu avea se conducă si Janko- vics lucrările commissiunei. Asia dara commissiunea numita a lui Jankovics dela presiedintele seu, tre- chndu dela Deva la Alb’a-Iuli’a, adeca d’in comita- tulu Huneddrei in comitatulu Albei inferiore, aici că si d’incolo, desparți pe insurgenți in trei clasei. In primea classe cadiura nefericitii capi sdu condu- cători, in aduo’a intrara aceia despre carii s’a cre- diutu că partecipasera de buna voia la revolutiune si că au spoliata pe unde au trecutu, ori-că au omo- ritu si au datu focu, dra in a trei’a se renumerara acei romani despre carii s’au adeveritu că aru fi fostu îndemnați si sedusi de altii. In acelea dîle se află prinși in Deva preste 200, dra in Alb’a preste 400 de romani. Coiiimissiunea luă in cercetare, sdu cumu se dîce pe francesce, in anchetta, pe toti acei romani arestati, unulu căte unulu. După aedsta, Jankovics află cu cale că se dimitta, a si dimissu d’in celi are- stati la Deva pe 94, dra d’in cei detienuti in Alba pe 266 de romani, computandu-li-se că peddpsa tem- pulu cătu au stătu in prinsdre. Preste 240 căti au mai remasu detienuti că puși in ^duo’a classe, au fostu dati in manile tribunaliloru municipali compuse totu numai d’in privilegiati, că se’i judece acelea si se’i pedepsdsca trupesce., inse cu restrictiune, că mai multu de 60 de beție se nu capete neqi-unulu, dra după aceea se fia dimissi pe la casele loru că si celilalti, pentru că se’si vddia de familii si de ama- rulu loru ce’i mai așteptă in conditiune de sclavi. Precumu s’a observatu si mai susu, acestea dis- positiuni ale lui Jankovics si Papilla făcură fdrte multu sânge reu si' revoltară spiritele boieriloru,*)i intocma precumu se revoltă si in an: 1849, candu generariulu polonii Bem interdicea strinsu si impe- decă pre cătu numai potea, manifestarea urei națio- nale prin furci, sabia si glontiu. Dara in fine voli’a cea energidsa a imperatului losifu II. a trebuitu se se implindsca. Cornițele Jankovics supuse la prea- nalt’a cunoscintia totu resultatulu dispositiuniloru sale prin relatiune submissa de dato 2. Fauru 1785. Cu tdte acestea, sdu tocma d’in căușele susu atense, positiunea commissiunei imperatesci era cu atătu mai grea, cu cătu de alta parte poporulu ro- manescu, necumu se’i intre in capu că elu ar fi fa- cutu vreunu reu mare prin dara neci nu voliă se creda acea insurrectiune a sa, că capii revolutiunei aru > *) Szilîigyi pag. 224—225. 17 1 — 98 — fi cadiutu in captivitate, si asiă elu inca totu mai speră că aceia se voru reintdrce cine scie cu ce dste si ajutoriu, pentru că se’lu scape d’in landurile sier- bitutei, buna-ora totu asia, precumu speraseră ode- nidra magiarii că se va reintdrce Emericu Tdkblyi, mai tardiu Franciscu Răkoczy, dra in dîlele ndstre Kossuth, Klapka si altii. Intre acestea impregiurari Jankovics si Papiila veniră la una idea singularia: ei adeca demandara că Horia si Cloșca se fia scosi d’in prinsdre, inse legati bene, apoi escortați de pa- trole militarie se fia preamblati prin mai multe co- mune de pe siesulu Murasiului, pentru că asia ve- diendu’i romanii ce creda. Acea preamblare tragica s’a intemplatu in 5. Fauru. Asia romanii vediura pe Horia si Cloșca ferecati; dara cu acelu actu nu se ajunse inca si unu altu scopu care se așteptă, că adeca romaniloru d’in acelea tienuturi se li se insufle frica si terrdre, nimicu d’in acestea, ci mai curendu se deșteptă si in trensii noua pofta de resbunare. In 6. Fauru era se se incdpa inquisitiunea cu celi duoi capi ai revolutitmei, adeca Horia si Cloșca. Intr’aceea inse au intrevenitu duoe lucruri in adeveru fatali pentru commissiune. In urmarea unui morbu epidemicu cornițele Jankovics cadih la patu in aceeași di, dra actuariulu seu, capitanulu Knaabe se mută pe ceea lume. Intr’aceea Georgie Crisianu carele in 5. Fauru fusese scosu aduo’a dra înaintea commis- siunei, in 13. Fauru se sinucise elu insusi in prin- sdre sugrumanduse cu curelele opinciloru sale, si asia ori-ce secretu ar fi avutu elu se descopere, ilu duse cu sene in mormentu, mai înainte de a se cohfronta cu Horia si Cloșca, precumu era planulu commissa- riloru imperatesci. Commissarii adeca speraseră, că dela Crisianu voru afla nu sciu ce secrete mari despre scopurile revolutiunei romanesci. In 20. Fauru, commissarii isi reîncepură activi- tatea loru. In 25. Fauru, Horia fu dusu cea d’in urma data înaintea commissiunei. Atătu N i c o 1 a e Urau alias Horia, cătu si loanu Cloșca perse- verară cu constantia admirabile intru a nega Ori-ce culpa si intru a protesta pentru deplin’a loru inno- centia; dara commissarii enumerandu căte si mai căte crime că cominisse de Horia, in fine ’i spuseră verde, că ori-cătu va nega, elu totu va fi condamnatu. La tdte acestea inse Nicolae Ursu alias Horia respunse si asta-data: „Eu si păna acuma v’am vor- bitu, că si cumu asiu vorbi înaintea lai Dumnedieu; eu n’am luatu neci-una parte la turburari!“ Intocma respunse si loanu Cloșca, negandu in modu cathegoricu ori-ce crime adscrise lui, jurandupre totu ce avea sacru si pe sufletulu seu pentru innocenti’a sa. Asia dara Horia si Cloșca n’au marturisitu de- spre neci-una crima că commissa prin ei amenduoi. Acestu adeveru este chiaru si luminata d’in actele si protocdllele commissiunei. Dara au marturisitu altii in contra loru. Asia este, s’au aflatu adeca d’in tidr’a intrega numai 28 (duoedieci si opta) de inși, carii au spusu, unii un’a, altii alt’a, in contra acelora duoi conducători nefericiti. D’in acelea depositiuni apoi < culese si combinate de colea păna colea, se formu- lară sententiele de mdrte asupra loru, pentru-că: ci- neva trebuea se se crucifiga. Depositiunile cu care sunt motivate sententiele de mdrte, se vedu atense si la Franc. Szilăgyi pag. 229. Acestu seriptoriu inse facea neasemenatu mai ' bene, ddca publică originalulu d’in care le-a scosu ' elupe acelea, care este: Extractus benign oranj' ? examinum contra Nikula Ursz alias Horja i ejusque complicem Kloska Juon deservi- | entium. Cu motivele publicate de Szilăgyi senten-' | jtiele de mdrte si essecutarea loru cea demna de tigrii * jneci-decumu nu sunt justificate. Unde sunt epistolele ’ j amerintiatorie, incendiarie, sanguinarie , despre care ț se dice că Horia le ar fi tramisu cătra unii altii? î Si ddca ele essistu undeva, pentru ce nu se publica? ’ Si unde sunt celelalte publicatiuni ale lui Horia, de- ] spre care scriptorii unguri vorbescu asia bucurosu? Intr’aceea totu ei sustienu că Horia nu sciă carte de locu, precumu buna-dra nu sciuse unu Stefanu Bă- thori, sdu in dilele ndstre betranulu Milosiu Obre* no viciu. Se mai dice inse, că Horia isi avea căte unu secretariu care sciă carte mai multa. Atunci unde sunt scriptele acestora? Horia potuse arunca in focu numai ceea ce avuse la senesi, dra nu si acelea epistole si porunci, pe care le va fi tramisu elu cătra altii. Cumu se pdte că commissiunea, că tribunalele municipali si toti boierii magiari se nu fia pusu man’a jmai pe nimicu, si totuși se vorbdsca de atătea si jatătea scripte revolutionarie? Cea mai cumplita crima ce se imputa capiloru revolutiunei romanesci este, că planulu loru ar fi fostu, a estermina cu totulu pe națiunea magiara; inse tocma acdsta nu e cOmprobata cu nimicu. D’in contra, este comprobatu de ajunsa, că tiraniile căte s’au commissu prin romani, au purcesu mai tdte dela inșii iobagii acelora boieri carii tracta- seră mai tiranesce pe poporulu rurale, dra altele au fostu curatu repressalii, că si cele d’in Octobre—Dec. 1848, candu poporulu incepîi se’si resbune infrico- siatu pentru versarea de sânge dela Mihalțiu si Luna, pentru barbara maltratare a protopopului Simionu Balintu dela Rosii'a muntena si a ad- vocatului M i c a s i u, pentru baterea si intemnitiarea mai multora sute de romani că peddpsa pentrucă au cutediatu se partecipe la adunarea cea mare dela Blasiu; pentrucă ungurii au spendiuratu fără picu de culpa pe teologulu n. u. Vas. Popu, pe juriștii S i- monu si Betraneanulu, in fine pe septuagena- riulu protopopu unitu, anume Turcu dela Cătină d’in comitatulu Clusiului si altele multe. Despre vreunu legistu, advocatu, carele se fia ; fostu datu capiloru revolutiunei că aparatoriu, inca nu se vedih neci-una urma in actele si documentele căte s’au publicata despre acea catastrofa transilvana ' păna in dilele ndstre. In staturile civilisate inca si — 99 — celoru mai mari făcători de rele li se permitte a’si luă aparatori, ăra dăca le lipsescu midiulăcele mate- riali câ se platăsca la advocati, li se dau aparatori ex officio. In estrasulu protocollariu susu citatu se dice: „Tumultuationis, eaediumque nobilium et aliorum au- thorem Horam fuisse.“ Pentru că acăsta asSertiune se se păta sustienă, nu facia cu nesce legi barbare, ci facia cu dreptatea si cu rațiunea, mai lipsesce inca fdrte multu , si anume se cere câ se se constate si definăsca pe deplinu calitatea si cerculu de activitate pe care’si va fi luatu Nicolae Ursu alias Horia si socii sei spre scopulu ce ’si prefipsesera de a elibera pe poporu d’in sierbitutea Faraoniloru Transilvaniei. Cugetatau aceli conducători la versare de sânge mai inainte de a se fi versatu in fapta, său că ei au sca- patu pe neașteptate frenele d’in mana, pentrucă cup’a drireriloru fusese atăta de plina, in cătu una mișcare cătu de usiora a fostu de ajunsu câ se se restorne si se se verse? Mai bene de diece ani de alergături cu processe intre Transilvani’a si Vien’a fără picu de resultatu, nu era ăre de ajunsu câ se bage poporu- lui ide’a in capu: Dăca in acăsta tiăra neci chiaru po- runcile imperatesci nu mai au neci una valăre; dăca acești tirani isi bătu jocu de dispositiunile imperatu- lui, atunci n’au mai remasu alta decătu câ se ne luamu noi insine satisfactiune. Istori’a ne este mar- tora, că in cașuri analoge tăte poporale impilate si tiranite cugeta numai in modulu acesta. In aseme- nea cașuri apoi tribunii poporului scapa frenele d’in mani, vocea moderatiunei nu se mai aude, pentrucă uraganulu care aduse tempestatea face se amutiăsca ori-ce cuventu articulatu, se audu numai tiepete si vaiete, sbierate si răcnete, s’a inceputu adeca bellulu civile; si revolutiunea romanăsca d’in an. 1784 inca n’a fostu altuceva decătu bellu civile, câ ori-care alte belluri civili, mai mari său mai mici, mai scurte său mai lungi, după natur’a causei, pentru eare se incepe, si se porta. Eca unele d’in acelea cause, pentru care Horia si Cloșca potusera mărturisi păna in fine pentru in- nocenti’a loru d’in tăta convicțiunea sufletului loru, intocma câ si unu Savonarola, câ unu Cola Rienzi si câ multi altii. Horia, Cloșca si Crisianu sunt trei per- sonage istorice, cu care istoricii nostrii aru trebui se se ocupe mai de aprăpe decătu s’a intemplatu acăsta păna acuma. Noi d’in partea năstra credemu că le- amu deschisu locu destulu in colănele acestora folie anguste, pentrucă pre cătu s’a scrisu acf despre densii, se dea altora indemnu si ocasiune la unu studiu multu mai intensu in acăsta materia. Noi vomu in- chiaiă acilea descriendu inca numai modulu cu care s’au essecutatu sententiele de mărte, pentrucă si d’in acesta se se cunăsca caracterulu tempului si marimea urei naționale care produce asemenea effeete horribili. — Essecutiunea se inceph mai antaiu pe cada- vrulu lui G e o r g i e Crisianu, carele isi lliase viăti’a elu insusi in 13. Fauru. In ceealalta di cadavrulu lui Crisianu fu transportata la loculu perdiariloru, unde carneficele ii taliă capulu, ăra apoi corpulu ilu desfacă in patra bucăți. Capulu lui Crisianu fu dusu la Carpenisiu, de unde fusese elu, si fu inplantatu in- tr’unu păru; unu patrariu de cadavtu ilu transportară la Abrudu, altulu la Buciumu in comitat. Hunedorei, alu treilea la Bradu si alu patrulea la Mihaileni in ..comita- tulu Zarandului; tăte patru fusera spendiurate pe căte una rota, pentru că se le vedia romanii si se se in- fiore, ăra corbii si alte passeri rapitorie se ’i manance carnea de pre ăsse. In 24. Fauru 1785 commissiunea isi finf lucră- rile sale, ăra la 2 dile, adeca sambata in 26. Fauru, s’au publicatu si sententiele de mărte asupra lui Ni- colae Ursu alias Horia, si asupra lui loanu Cloșca emanate nu dela vreunu tribunalu regulatu, cumu ar fi in dilele năstre, ci dela insasi acea commissiune. Sententiele era compuse iii limb’a nemtiăsca, care pe atunci era introdusa câ limba a statului. In acelea sententie se vedu enumerate mai multe crime câ com- misse de acei duoi conducători, camu in form’a ei stilulu in care sunaseră in a. 1849 si sententiele ge- neraliloru, commissariloru si ministriloru unguresc! spendiurati său impuscati la Pesta si Aradu de br. Haynau, numitu si hyen’a dela Brescia, pentrucă acolo bense elu multu sânge italienescu. Publicarea sententieloru se intemplă in Alb’a-Iuli’a d’inaintea sen- tinellei principale (Hauptwache, varda) in audiulu unui conflucsu mare de poporu. Intr’aceea se demandase strinsu, câ comunele romanesci d’in patru comitate se tramita deputati la Alb’a-Iuli’a, câ se assiste cu . totii la scen’a finale a tragediei, care s’a representatu luni in 28. Fauru. In acea di cei duoi condamnati escortați de potere armata, fusera scosi d’in Alb’a- Iuli’a la loculu perdiariloru in direcțiune meridionale spre Portulu-Murasiului (ungur. Maros-Portus), unde sententiele se essecutara cu solemnitatea cea mai fiorăsa. Conformu cuventeloru sententiei de mărte, car- neficii trantira mai antaiu pe loanu Cloșca preste unu feliu de patu, după aceea incepura a’i frânge ăssele cu răt’a, dela pitiore in susu, dandu’i celu pucinu duoediedi de lovituri, păna ce sfarmandu’i peptulu si cu elu părțile interne mai nobili, isi dede sufletulu in manile Creatoriului. In acelea momente duoi fetiori de ai carneficelui tienea pe Nicolae Ursu alias Horia de duoe parti in pitiore, pentru câ se vedia cumu more sociulu seu. Dupace finiră cu Cloșca, aceiași carnefici tras- sera si pe H o r i a preste acelasiu mechanismu, si le- gandu’lu mai strinsu decumu fusese adusu legatu, intre răcnete si vaiete incepura se’i sfarme si lui mai antaiu pitiorele; inse după a patr’a lovitura capita- nulu nemtiescu Eckhard in calitate de comandante alu ostasimei de escorta si essecutiune, demandă câ 17* — 100 — se’i sfarme peptulu, si asiă după opta său noue lo- vituri Nicolae Ursu alias Horia inca se mută la celea ceresci. Essecutiunea se fini cu taliarea ambeloru cadavre in căte patru parfi, cu îngroparea ânimeloru si a in- testineloru sub furci, după care părțile de cadavre s’au transportatu că si ale lui C r i s i a n u, pe la di- verse comune, si totu cu scopulu susu aratatu, de si s’ar fi potutu prevedă că se va ajunge tocma con- trariulu. Nu este adeveratu, că său Cloșca său Horia aru fi cerutu pardonu cu conditiune că se descopere nu sciu ce secrete mari; d’in contra, insusi Aless. Szi- lăgyi după tăte studiele sale căte a facutu elu asupra revolutiunei romanesci, la pag. 234 constata cu ade- verata adiniratiune, că anume acelu Nicolae Ursu alias Horia, acelu omu d’in poporu „portandu in ânim’a sa sărtea poporului seu celui apasatu si emanciparea lui d’in s ierbi tu te, de si spre acestu scopu nobile alesese midiu- lăce condamnabili, dara pentru insasi a- cea causa elu isi sacrificase tăta activi- tatea in totu cprsulu vietiei sale, neci- unadata HU o tradă, ci remasecredentiosu acelei cause inca si pe echafodu, inca si in faci’a mărtei celei mai torturatărie, si adeca păna la cea d’in urma a sa resuflare." Acestea au fostu caractere d’in poporu, inse ca- ractere antice, de care se mai apropie-inca nu- mai pucine d’in cele cadiute sacrificiu la a. 184%*). George Crisianu isi luase elu insusi viăti’a, pen- trucă cumu se vede, densulu cugetase a lipsi pe ine- micii sei de diabolic’a bucuria pe care așteptă se o aiba la spectacolulu mărtei sale prin tortura, ăra tradatoriloru sei volise a le lașa hereditate mustrarea conscientiei păna la finea vietiei loru. Căteva dile după essecutarea capiioru revolu- tiunei, unu despartiementu de ostasi comandati de locotenentele primariu anume Torok, a mai prensu in comun’a B urs ucu d’in comitatulu Hunedorei inca si pe unu alu patrulea capitanu, anume loanu F â r- tiala, carele inca ’si castigase d’in acea revolutiune destulu renume la poporu. Despre capitanulu loanu Fârtiala se scie deocamdată numai atăta, că pe densulu ilu adusera mai antaiu la Zlatn’a, ăra de acolo la Alb’a-Iuli’a, de unde commissiunea lui Jankovics se dissolvise si commissarii se depărtaseră fia-care la funcțiunile cu care era investiti, remanendu numai Michailu Bruckentbal că commissariu guber- *) Chisianii spunu despre betranulu protopopu Tur cu, că acela inca merse la morte cu unu curagiu d’in cele mai rare, pe care’lu pdte da numai conscienti’a curata si convicțiunea in- tirria despre sanctitatea căusei aparate. Protopopulu Turcu inca si in momentele d’in urma pre candu se află sub furci, a. în- fruntată aspru pe inemicii sei pentru barbari’a loru, ăra pe car- nefice care se portă cu elu in modu brutale, ilu plesni cu cio- bot’a sa pe care amblă se ’io traga cu forti’a. Se dice că totu cu asemenea curagiu au moritu si advocatii Dobra et Buteanu. niale. Pe temeliulu relatiunei acestuia, guberniulu pro. vinciale inaintă cu data d in 8 Martin 1785 unu ra- portu cătra imperatulu Ia Vien’a despre casulu are- starei lui Fârtiala. Intr’aceea acesta fu datu in ju- decata la tnbunalulu comitatului Hunedărei, compusa , in parte mare de romani renegati d’in vechime si d’in niagiari emigrați in acelu comitatu romanescu. Acelu tribunale condamnă pe Fârtiala la mărte prin tortura cu răt’a; sententi’a inse s’a înaintata spre suprarevisiune la Cancellari’a ungaro-transilvana de curte in Viena, care pe atunci avea si atributiu-.. nile de curte suprema de revisiune si cassatiune. Acea cancellaria prin decisiunea sa d’in 1. Augusta 1785 mai reinfrenandu setea de sânge a renegatiloru d’in comitatulu Hunedărei, carii in Novembre an. 1784’ spendiurasera pe mai multi romani fără cercetare si cu calcarea toturoru formeloru legali., schimbă sen- tenti’a de mărte adusa in contra lui loanu Fârtiala, in captivitate pe viătia si cu adaosu că se fia inferată in facia si se i se dea pe fiacare anu căte cincidieci de beție. Imperatulu aprobă acea sententia a can- cellariei prin apostillulu seu: „Cancellariae opinionem approbo. Josephus m. p.“ Este de însemnata, că loanu Fârtiala a fostu prinsu in urm’a publicarei amnestiei generale impe- ratesci; si totuși tribunalulu ilu condamnă la mărte, aducăndu de temelia, că acelu omu ar fi disu, că cu inceputulu primaverei ărasi va fi revolutiune, că adeca romanii ărasi se voru rescula. Inse d’in asemenea causa tribunalele ara fi mai potutu condamna la mărte cine scie căte mii de romani, pentrucă toti romanii speră si credea, că in fine totu va veni tempulu, in care densii voru scutura si sfarma jugula sierbitutei pentru totu-deauna. Alessandru Szilăgyi, membru alu academiei ma- giare de scientie, istorica de buna renume, auctoriu alu istoriei citate mai de multe ori in acestea frag- mente istorice ale năstre, isi pune tocma la finea istoriei sale întrebarea, dăca aristocrati’a transilvana va fi invetiatu ceva d’in evenimentele dela 1784, apoi, afla si spune in termini destulu de asprii, că aceal aristocrația n’a invetiatu neci cu acea ocasiune ni-d micu pe lumea lui Dumnedieu, pentrucă ea si după a-H ceea lucră si se portă că cea mai egoista si că cea mai inversiunata inemica a poporului si anume a ro- maniloru; proba învederată pentru acăsta assertiune, reactiunari’a si machiavollistic’a lege d’in an. 179°/, (art. 26), apoi mai pre susu de tăte infam’a lege ur- bariale d’in a. 1847 coprinsa in 13 articlii, carii sunt una adeverata inferatura pe fruntea ei, in urm’a că- reia, asia ori asia, cu său fără revolutiuriile europene d’in 1848, una catastrofa noua in Transilvani’a era se fia inevitabile. Inse apoi totu d’in asemenea măr- turisiri sincere ale dlui Szilăgyi urmedia cu logica mai tare că brondiulu, că elu isi contradice infrico- siatu, candu in alte locuri ale istoriei sale condamna necondiționata revolutiunea d’in 1784. Intr’aceea dn. — 101 — Szilăgyi păte se scape d’in strimtărea in care ’lu a- duse logic’a sa, numai se voliăsca. Se caute reulu Ja scaturigine, se condamne căușele, ăra nu effectele care au trebuitu se resulte d’in cause. G. B. Blasiti in 30. Martie 1872. La noi e raritate a critică bporele de nou edate; pe candu la alte popore acesta e unu lucru. de tăte dîlele. Nu ese la lumina neci unu opu, care se nu fia criticatu de mai multi. Ore dăca acăsta s’ar in- troduce si la noi! Aurulu in focu se lamuresce. Eu sunt de parerea se nu se dea in mana ele- vului neci o carte scolasteca, păna ce nu s’a criti- satu prin ămeni de specialitate; dar nu prin căte unu „caletoriu" retacitu si „domnu protopopu," fără mo- tive, cumu s’a intemplatu nu de multu. Eu inca mi-am propusa a critică totu ce se tiene de specialitatea mea, dăca mi-voru permite prea sti- matele redactiuni. Si dorescu, că si altii se-mi cri- tiseze opurele mele — firesce numai pre langa' mo- tive — dăca voiu fi fericitu a me numi candu-va autoriu. De asta-data am inaintea mea „Instrucțiu- nea privitoria la tractarea cartiloru sco- lastece compusa de dn. Petri." Dn. autoriu ne spune in introducerea opusioru- lui dsale, că comitetulu ...... a aflatu de bene a dă invetiatoriloru proprii nesce îndrumări scurte, nesce indegetari despre modulu, cumu aru fi a se tractă mai bene cărțile scolastece introduse in scălele fosti- loru granitiari. Aci stau pre locu si me cugetu, cumu s’au po- tutu introduce si obligă cele mai multe d’intre cărțile respective scolastece,. in contra toturoru principieloru pedagogice? Aici vedi in mana copilului 3 grama- tece romane de Miheltianu*), recomendate si de dn. Petri in contra lui Becker, care dice: „Semtiulu lim- bîstecu, care s’a desvoltatu in noi de-odata cu limb’a, ne conduce, dăca e cultivata după cuvenintia, mai securu că tăte regulele gramaticale;" in contra lui lacobu Grrimm, care dice despre manualele grama- ticale in man’a copilului: „Prin manualele gramati- cale chiaru se conturba desvoltarea libera a facultatei de a vorbi in prunci , si se ignorăza unu âparatu pomposu alu naturei, care ne dă vorbirea d’inpreuna cu laptele maicei năstre si voliesce a se inaltiă la potere in giurulu casei parentiesci;" in contra lui Kellner, pre care*si dn. Petri ’lu numesce „renu- mita," care dice: „Acea instrucțiune gramatisatoria chiaru prin acea s’a departatu dela natura, că a eschisu usulu limbei vie si mișcarea cea voliosa in abundanti’a sa, si pentru acestea a datu ’scolariloru nescari fracțiuni fără intielesu ale limbei, asia numitele *) Ore dn. autoriu nu si-ar pote scrie numele Mihaltianu, dela Mihaltiu, se fia romanesce essemple său constructiuni, cari s’au alesu in favărea regulei, fără de a caută la intielesulu loru, numai se se păta aplică la regula." ,<-> Cunoscienti’a teoretica a gramatecei nu se păte pretende dela copiii. Instrucțiunea separata p gra- matecei germane e eschisa d’in scăl’a elețneiJtaria," dice regulativulu 3 prusescu. Apoi se inaintamu si. noi in tăte numai că prusii! Nu dle. Petri, nu ne trebue gramateca separata, in scăl’a poporale. Noi trebue se cultivamu in prunca simtiulu limbistecu. Acăsta e instrucțiune mai.natm rale, aici avemu de a face cu limb’a materna suptu dela maica năstra, asta se o invetiamu prin imitare, d’in usu; apoi candu vomu voii a invetiă o limba străină — dăca nu vomu avă oeasiune se o: inve- tiamu si acăsta d’in usu — atunci vomu luă grama- tec’a la mana, si ne vomu bate capuludieci d,fc ani cu ea, si in urma? —- nu vomu sci vorbi!, Acesta ne va fi profitulu d’in gramateca, precumu se scip de comunu. . Se escitamu si se intarimu semtiulu limbistecu in ăopilu, si că midiulocn la .ajungerea scopului de o parte e conversarea împrumutata a docentelui cu școlarii sei, de alta parte Lege.ndariul n eu te- saurii limbisteci, care-i contiene. Apoi instrucțiunea fia-carui obiectu trebue se fia țotu-deodșta ,și instru- cțiune limbisteca. — „Aller Unterrichț șoll zugleich Sprachenunterricht sein," — asta e lege vechia pe- dagogica. Si o, frumosu e si placutu, candu se a- ducu in legătură tăte obiectele de iijvetiamentu, si cătu e de bene, dăca cu o lovitura poți lovi doue. musce de-odata. Se nu uitamu, că unu docente are 3 despartiemente, după lege 6, si că prin urmare tempulu e fărte scurta si pretiosu. Enarăza-i, dar in limba corecta, că copilulu asculta bucurosu isto- riărele: Vorbesce cu elu, că vprb’a escita cuge- tele si-lu face voliosu; pre candu gramatec’a seca, compusa d’in o suma de cuvente fără intielesu, i-o- mora spiritulu si-lu face morosu. „Mit gramjnatischer Weisheit hat’s kșine Eile," dice Vernaleken. Cu acestea nu voliu se lapedu cu totulu gra-, matec’a d’in scăl’a poporale, ci voliescu â propune , ceva d’in acăst’a, numai că midiulocu la scrierea co- recta; dar liberu si dein degendariu, cumu face tăta lumea pedagogica recunoscuta că atare. Mai incolo vediu in scălele dlui Petri: Elemente de geografia, istoria, istori’a naturei și de fisica. Ace- stea apoi chiaru'nu consuna cu metodulu dlui. Petri desfasiuratu — prea bene — in instrucțiunea sa! Precumu se vede, copilii fostiloru granitieri trebue se-si duca cărțile celu pucinu 12—13 la numeru cu saculu la scăla, că acumu nu au vitielulu. Mi-ar placea si mie se cunoscu pedagogi’a seclului presente, care prescrie atătea manuale pentru școlarii scălei poporale! Despre modulu propunerei acestora obiecte voiu reproduce aici numai urmatăriele: „Legendariulu e punctulu centrale alu intregei, instrucțiuni limbistece si — 102 — realedice Kellner, Hermann, Bock, Ohler si toti căti suntu. Despre istoria dice Kellner, (lai care me provocu numai pentrucă l’a numitu chiaru si dn. Petri ,,renumitu,“): „Sie soli und kann nicht einzeln und fiir sich dastehen.“ Totu acesta, dice despre geogra- fia: „So vielals irgend mbglich, hat der Lehrer all diesen geografischen Unterricht an das Lesebuch an- zukniipfen?¹ Despre fisica: „So wird sich der Un- terricht in der Naturlehre niieistentheils an dite Lese- stunden und an das Lesebuch anschliessen mussen.“ Si totu asia Ia tdte obiectele Kellner si toti celialalti. Me miru dar, cumu se pdte împacă dn. Petri, unu pedagoga bunu de altu-mentrelea — cu atăta potopu de carte in man’a scolariului. Dlui insira vreo 6 in fiacare clase, la cari s’aru mai adauge: istori’a biblica, catechismulu, octoechulu, constitutiu- nea tierei, economi’a, limb’a magiara, litnb’a germana, tdte prescrise in lege, ărasi vreo 7, si asia aru fi 13 la numeru. Tienete copile de granitieriu romanul Da dieu si tu docente poți esclamă: qnem dii odere. Acumu se trecemu la cealâlta parte a instructiu- nei dlui Petri; considerandu-o d’in punctu-de vedere metodica. Metodulu desfasiuratu pre scurta e bunu si scrisa intr’unu stila usioru de preceputu. Aici ni-se pre- sentăza dn. Petri că unn pedagoga espertu cu cu- noscientie practice. Am inse unele observări spe- ciale, ‘ăi' adeca: La ,;tractarea cartiei de lectura,“ se dice in ge- nere despre tdte bucățile, că docențele mai antaiu le enarăza. Asta e asia la istoridre, fabule si altele de acestea; nu se pdte inse aplică la bucăți geografice, fisice, istorice, naturale etc. Aici trebue pertractatu obiectulu mai antaiu amesuratu metodicei si in urma se provoca școlarii a ceti capulu cutare dela pag. cutare, care tractăza despre aceea ce amu invetiatu acumu. Nu-mi place de locu definitinnea substanti- vului si a verbului, nu e destula, de chiara pentru copila. Desvoltarea tempnreloru la pag. 24 e prea complicata, essemplulu alesu (bate or’a) nu mi-se pare de locu precticu, pentrucă nu e luatu d’in viăti’a pr uncăsca, apoi totu-deodata se dice: „va bate or’a, bâte or’a, a bătuta or’a,“ ceea ce nu e adeveru. Pentru ce nu: eri am mancatu, adi manca, mane voiu mancă, său altuia asemenea. La pag. 25 casurele pronumelui ărasi se per- tractăza intr’unu moda fdrte greu de preceputu, ba chiaru încurcata, pre candu cașurile preste totu e mai liusioru a Ie invetiă după intrebari, asia de es. Gene respunde? eu. Acui e cartea acăsta? A mea. Cui se-i dau păn’a acăsta? mie. Pre cine am laa- datu? pre mine. Si dăca declinarea substantivului inca s’a pertractatu asia, la intrebari, atunci la pro- nume etc. e fdrte liusioru. Mai este inca unu mo- tiva, care ne silesce a propune declinarea astu-feliu si nu altu-mentrelea. Dăca invătia copilulu, că cu- tare casu respunde la întrebarea cutare, atunci va sci, candu stă substantivala in nominativu si candu in acusativu, candu stă in genitivu si candu in da- tivu; ăr dăca se va pertractă in modulu desvoltatu de dn. Petri, atunci confunda nominativulu cu acu- sativulu si genitivala cu dativulu, pentrucă acestea cașuri suntu la noi totu-deauna asemenea. Tataia a prensu calalu. Eta substantivele tataia si calulu, a- mendoue cu asemenea terminatiuni. Lui Petru ’i place cartea Iui loanu. Eta lui Petru si lui loanu, doue nume, cari singura numai prin întrebările cui si a- cui se potu destinge, că in care casu se afla! Co- pilulu, ba si omulu matura, e confusu, dăca nu sci întrebă; la d’in contra inse, dăca sci, că la întrebarea acui respunde genitivulu, si la cui dativulu, atunci , nu pdte veni in eonfusiune. La pag. 37 se dice: „Sciti voi ce e o epistola?" si numai după acea spune copiiloru, că ce e epistol’a. Chiaru contrarinlu. E mai bine asia: Dăca volimu se spunem ceva unuia, care nu e de facia, atunci ’i scriemu acea ce volimu a-i impartasf. Scrisdrea acă- . sta se numesce epistola. La pag. 38. Alocuțiunea in epistola se numesce titula(?). La pag. 39. Coietanti’a respectiva nu e com- pleta. Sum’a baniloru cu litere s’a scrisu pre tim- bru, ce nu e consultu, că timbrulu se pdte deslipi si pre altu timbru se pdte scrie alta suma mai mare, numerii se potu apoi liusioru corege după plăcu. La pag. 47 se dice: „Gradinariulu este parentele si invetiatoriului." Acăsta e constructiune simpla pura si contrasa." Asta nu e adeveru, de dre-ce indata ce e o constructiune contrasa său compusa totu una, incăta a fi simpla. La pag. 51: „Scrisulu frumosu." Pentru ce nu „caligrafia?" Se nu stricamu si noi terminii adoptati de tdte națiunile. Numai ungurii făcu acăsta, nu le-a plăcuta terminala „-paralelogramu,“ ci si-au făcuta terminu ungurescu,’ asemenandu paralelogramulu cu tegl’a, si l’au numitu „tăglăny," că vedi domne, tăgla (tegula) e ungurescu! La pag. 53 se dice: „In clasele nrmatdrie copii scriu cu păn’a pre charthia." Pdte dn. Petri voliesce se scrie copilii 2 ani totu pre pătra. Noi la 2—3 septemani ’i damu păn’a si charthi’a in mana, că in 2 ani e prea grea pătr’a. La pag. 95 si 96. Dn. Petri prescrie a se per- tractă cele 3 regne d’in istori’a naturale separata. Noi nu cundscemu acăsta ordine, ci propunemu in- vrestatu d’in tdte 3 regnele, candu ne vine bine, că neci ronduneu’a nu se pdte pertractă iărn’a, dar bra- dulu se pdte. Apoi sistema nu ne oblega in scdl’a poporale neci decătu. La pag. 99 se vorbesce despre sțamine si pistilii florei. Mi-se pare prea multa si fără folosu. Se nu ne estendeinu cu unele prea departe pre cont’a al- tora pdte mai folositdrie. A’si dorf se aflu in instru- cțiunea acăsta si acea, că d’in fia-care obiecta ce si păna unde se se propună in fia-care despartiementu, respective clase! Docențele cu ce se ocupe pre elevii — 103 — celoru-alalte despartiemente, păna ce elu se ocupa cu unu despartiementu ? Despre economia neci amintire nu face dn. Petri. In fine considerandu-se operatulu dlui Petri in genere, trebue se esclamn: „O, de ar fi scrisu mai multu, că prea scurta a fostu!“ Stefanu. Colectiune de diplome, d’in diplomatariulu comitelui losifu Kem6ny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) 1380. — App. D. Tr. T. III. D’in acestu documenta esse, câ. in acelu anu pap’a dela Rom’a publicase iubileu, adeca rugatiuni solenne, ertari si des- legari de pecate si de anatheme; totu pe atunci inse era chia- mate poporale inca si la una espeditiune cruciata in contra tur- ciloru, Spre acestu scopu venise si in acestea tieri unu cardi- nala anume loanu de Aragoni’a, in calitate de Legata, adeca representante alu papei, apoi sub conducerea acestuia tramisera prin tiăra si alti comissari, episcopî, archimandriti, canonici etc, carii luă bani dela dmeni si apoi le garantă ertarea pecateloru. In casulu .de facia veniseră duoi comissari si la Caransebeșul in Banatu, unde unu boieriu, anume lacobu Garalisiu, inca numerase bani in lad’a cutare pentru espeditiunea cruciata, se intielege câ. cu conditiunile susu atense. ’ Nos Leonardus Abbas de Batha, et Thomas de Kotzon Custos et Canonicus Quinqueecclesiis, Com- missarii io sancto negotio Jubilaei in Eccla. Bti. Michaelis Archangeli in Lo. Bathen constructa depu- tati per Reverendissimum, ac Illmum. Domn, Joan- nem de Aragonia etc. etc. SajAl.‘Ad^ni Sacro sanctae Romanae Ecclae. Presbyttfimt<|A(»|l., Apos- tolicum de Latere Legatum, Bohae- miae, et Poloniae Regna a Sabctislîn® pMKno nostro Sixto Papa Giso. destinatum, fidem WcipEs per pre- senteâ. Quia nobilis Jacobus Garalyscha da Karan- sebes pro se totum debitam fecit ponendo et contri- buendo ad cistam pro expeditione facienda contra impiissimos Turcos Xti. nominis atrocissîmos hostes, juxta ordinationem praefati Domini Legati, ideo de- claramus, quod possit ab idoneo confessore a se eli- gendo ab excommunicationis sententiis et peccatis omnibus confessis absolvi, et assequi sancti Jubilaei omnium peccatotum remissiopem in vita et in mor- țiș articulo plenariam indulgentiam Emanatum Bathe feria sexta proxima post secundam Domi- nicani Esto. anni Domini Millesimo CGC. Octuage- simo. — 1381. 3. July. App. D. Tr. T. IIL Acilea urmedia duoe documente d’in âcelasiu anu. Coprin- sulu acelora este, câ unu boeriu anume Ladislau filiu alu lui Emericu dela Elisabetopole, se învoise a’si da possessiunile sale de pamentu si de iobagi in proprietatea coronei, adeca regelui. Acesta apoi demandâ, că acelea possessiuni se fia incorporate la scaunele (tienuturile) sasesci pe atunci unite, Medeasiu et Sieic’a, ceea ce s’a si intemplatu, mai alesu că episcopulu Goblinu (după nume nemtiu) inca stete de rege, că se permitta a se incorpora acelea locuri la Sasime.*) 1381. patum in Villa Gradna 5, die iești Petri et Pauli apost. Ludovici Regis mandatam ad Saxones septem sedium saxonicalium, ac sedium Medgyes, et Selk, ut quum idem Rex possessiones Ladislai filii Emerici de Ebesfalva ad manus sUas regias rece- perit, easque sedibus Megyes et Selk âdjungere velit, hinc dictae septem sedes quatuor viros probos, et totidem sedes Medgyes et Selk ad facies dictarăm possessionum transmittant, qui una cum Goblino Episcopo Transilvano „dictas possessiones ad domos numerales mensurare, dicare, et disjungendo Iqcare, secundam consvetudinem ipsarum sedium Megyes et de Selk et debeant, et teneantur." 1381. Datum in Gradna 5. die iești Petri et Pauli apost. Ludovici Regis mandatam ad incolas qț hospites de Ebesfalva ac villarum ad eandem pertb nentium, quod idem Rex eisdem Saxonibus' sedium Medgyes et Selk ad instantiâm Ladislai, filii Emerici de Ebesfalva, et ex consilio Goblini Episcopi Tran- silvani aggregaverit et adjecerit ita, ut iisdem cum dictis Saxonibus libertatibus uti et frui valeant Ambo haec mandata ex Ms. Cornidesian. T. VII. p. 334. : Edidit Fejdr O. D. T. IX. voi. V. p. 464 et 465. — 1382. — Suppl, O. D. T. II. p. 226. In acestu documenta obvene unu calugaru (apusenu, latinu) cu titlu de episcopu alu Severinului si ilu partiloru muntenesci, carele aflanduse la monastirea catolica d’in Campulungu, acolo hirotonesce de hippodiaconu pe unu secuiu,- anume loanu filii alu lui Valentinu dela Valea-cu frassini (Korbspatak langa St. Giorgiu), pentrucâ era recomendatu de insUsi egiimenulu acelei monastiri.**) Nos Frater Gregorius Dei et Apostolicae sedis gratia Episcopus Severinij ‘), nec non partium Tran- salpinârum significamus quibus expedit tenore prae- sentium Universis, quod cum nos a. D. MCCCLXX.XII, in die quatuor temporum, quo cantatur officium: In- tret, ex permissione divinae pietatis, in^ Clanstro Be- atae Virginis in Longo - Campo invocata spiritus sancti gratia sacros Clericorum Ordines celebrasșemus Joannem Clericum filium Valentini de Korospatak²) tune in ordine acolitatus existentem, inventum ido- *) Cașuri de acestea au fostu multe, unde s’au incorporata cu sasimea comune in care nu era neci unu sasu. Ci ac^sta ărasi este una thema ce merita ă fi pertractata inadinsu. . i Red. **) Asia dara si după bătăliile lui Vladu (Laicu) Vodă cu Ludovicu d’in cause religiose, in urmarea pacei inchiaiete intre ambii domnitori vecini, totu au mai remasu călugări -apuseni in Munteni’a. ... Red. J) Zewrinensis seu Szbrbniensis hungarice. (Severinu in Romania.) s) KorSspatak, forte ex familia Kalnoki de Korospatak. Originale possidet Daniel Comides; edidit in „Tudomănyoe Gyiijtem6ny“ 1835 IV. p. 116. * — 104 — neum per discretum virum Gardianum in Longo- Campo literatorie «nobis praesentatum, ad ordinem . subdiaconatus digrie duxinius promovendum. In cujus rei testimoniuni praesentes litteras concessimus Sigilii noștri munimine roboratas. Datum die, loco, et anno praenotatis. 1388. 14. Jan. App. D. Tr. T. III. Nos Nicolaus dictus Wychin villicus civitatis Cybihien. Johannes dictus Crispus villicus de helta, heyrmatius tawsintschon dictus, ceteraque villicorum, et sehiorum civitatis, et sedis Cybiniensis universitas, memorie conimendamus tenore presentium significan- tes quibus expedit universis, quod cum Walachi no- bis circumsedentes otanibus villis sedis antedicte di- diversa ipcommoda, et dampna incomparabilia, Iurta, incendia, spolia, morticinia intulissent, et nos quoque de cbnSilio venerabilis in Xto. patris, et dni. drii. GoblinrEpiscopi Transilvani, tăiem concordiam cum Walachis antefatis inivimus, articulos infrascriptos inter nos, et ipsos Walachos ad eorumdem supplica- tionem instantem statuimus pacis tranquillitate- in per- petuum conservandos. Primbs articulus est iste, quod Fladmerus, et omnes deteri Walachi morantes sub castro onines mortificationes , seu interemptiones, quas ipsi, et eorum amici sustinuerunt, bas-omnes pacis propter ainenitatem amicabiliter deposuimus, ita quod nullus eorum dictam reconciliațam causam, et sopitam de ceterp debet iterando renovare taliter quod si aîique mulieres, vel viri de partibus transal- pinis essent interemptq quibus emenda reconciliationis fieri deberet, signanter. de mulieris quondam drOssa, et de, morte cujusdam Walachi transalpini, .quem Dobrin nominavit, proximum suum, sive de quocum- que morte habita per insulanos*) inter Walachos, onera emendationum illarum in se assumserunt Wa- lachi Suprascripti, cum suis posteris nune et in fu- tilrtim. E cdfitra¹ ipsi insulani assumserunt ignoscere pariter ipsis Walachis omnia homicidia, incendia, iurta, depredâtiones actenus habita, per ipsos Wala- chos et insulanos,¹ et cum eis perpetuam pacem ha- bîturos. Secundus atticulus est iste, quod assumpse- runt ipsi Walachi quod nunquam pascerent pecora, ned pecudes in tenitorio theuthonicorum, in quorum temtottis pascerent. Tertius articulus est iste, quod aSSurtipsCrunt ipsi Walachi custodiam servandam in omnibus alpibus ad tolmacz. usque ad magnam viilam Walachicalem.**) Quartus articulus est iste, quod assunapserint ipsi Walachi, quod crematorem, in- terfectorem, nocivumi seu malevolum nullum debeant hospitare hominem, si tales nocivos hospitaverint, *) Saxones pagi Keresztănysziget. **) Olăh Nagyfalu seu alias Szelistye, nam in antiquis in- strumentis, signanter in metalibus sedis Szelisztye pagus iste vo- catur Grossdorf. Ex authographo. Harum literarum innuit Eder ad Felmerj P- 97. — Fragmentam editam in „Nemzeti târsalkodd¹¹ 1832. II. p. 395. — Ex integro edidit- Fejer C. D. T. X. voi. I. p, 132. cum ipsis sunt comburendi. Quintus articulus est: quop si aliquis cominaretur incendicum, talis si con- vinci posset septem juramentis statim cremari, modo simili quicunque Walachorum convincitur septem ju- ramentis, quod furtum, spolium, incendium aliquod, vel hujusmodi comisisset, simili modo statim debet cremari. Sextus articulus est iste, quod assumpserunt Walachi, quod eorum nullus arcum regere, vel por- tare audeat, nisi, necessitas vel utilitas requireret, quicunque arcum portaret ultra, hic talis in rebus et corpore sit puniendus. — Ex parte Castri presen- tibus Walachis infrascriptis, primo Fladimir, Schuba Petrii, Schereban, Magnus Neg, Schereb, Rodbanch, Thomas Oldamor, Straw, Niger Banch. Ex parte ci- vitatis Kende Knez, Lud, dives Neg, niger Radul, David Stanbescht, Drewgysch, Dragmer, Bogrisch. Ex parte corpitisse de Helta, Theo.dir, Juba, Chri- stian Phaff, et filius suus Radul. Ex parte comuni- tatis de Helta Gros, Schramchet, Clos, et frater suus. Acta sunt haec in Insula Xpiana. coram Judicibus, civibus, juratis senioribuș, et Comunitate Civitatis, et sedis Cybiniensis et munita sigillo nobilis viri do- mini Joannis de Scharfenek, nec non sigillo consu- lum eivium civitatis Cybiniensis, et sigillo comitatus sedis Cibinienșis anno domini MCCCLXXXHI. in octavis epyphâniarum domini. Acesta este unulu d’in acelea documente istorice, care ne arata si ne ■ duce pănâ la lihu locu pe urm’a unei guere civile ce s’a- portatu la confiniele tierei,? si anume in casulu de facia, intre E.bm.ani si iuțre.Șasi in seaunulu Sibiiului, alu Talma- ciujui.si alu, Șaliscei- Regele Ludovicu I. de Anjou, care per- secutase asia, multu pe romanii transilvani si transalpini si portase batai asupra loru, morise in 11. Septembie 1382. D’in contra, sasii ău stătu in mare gratia la elu, mai vîrtosu d’in causa că ei pe atunci era' catolici f<5i>te zeloși. Lui Ludovicii urmă la trona fili’a-să cea mai niare Mari’a, pe danga corregenti’a mamei sale .Elisabet’a, in adeveru inse domnea palatinulu Nicolae Gara, unu omu inganfatu si tiranosu. Ungurii nemultiumiti chiamara la tronu pe Carolu-Părvulu (Carolus Parvus) dela Neapole, care inse fu assasinatu in Buda, precumu mai tardiu fu omorita si regin’a veduva Elisabet’a (1387), Sub tăta domni’a aceea fe- meiușcă aparchi’a, si bellulu civile nu mai luase capetu; candu se stingea in un’a parte a monarehiei,; iute se aprendea in ceea- lalta. Asia urmă si in unele parti ale Transilvaniei. De acestea este si casulu coprinsu in docuhientulb de facia. După insasi espressiunea d’in documentu (omnibus villis), tdte comunele d’in tienuturile susu numite se află in gnera unele cu altele. In fine dice documentuln, că dupace romanii au facutu sasiloru totu fe- liulu de daune si rele nespuse de mari (imeomparabilia), dandule focu, spoliandu si omorindu, mai pe urma totu ei aru fi venitu si s’aru fi rogatu de pace. De altumentrea documentulu acesta, pre cătu este de interessantu preste totu, pre atătu in unele es- pressiuni si date remane obscura, dăca nu’i voru veni in ajutoriu alte documente contempurane. Asia de ess. romanii se se faca responsabili pentru căti romani d’in Munteni’a (transalpini) si de ori-unde au omoritu si voru mai omori sasii. Asia erasi este aprig’a contradicere, candu romanii sunt obligati a tienă custodia (granitiari) de alungulu muntiloru, cătu tiene dela Tal- maciu, seu adeca de pe la Turnurosiu păna d’incolo de Sat li- niare romanescu, adeca de Săli sce, cu tote acestea, ro- manii arme totu se nu pdta porta, decătu numai in cașuri estra- ordinarie. Perlegfendu acestu documentu cu tdta attentiunea, rti vene se prepui, că d’in toti romanii numiti intrensulu că partecipatori — 105 — la inchiaierea pacei, neci unulu nu va fi cunoscutu limb’a lati- nesc» , pentrucă de o aru fi cunoscutu, nu aru fi potutu suferi acelea contradiceri flagrante si totu-uuadata umilitorie. Despre subscriptiunea numeloru cu man’a propria neci vorba, pentrucă in acelu seculu fdrte pucini dmeni sciă se scria; preste acesta intre romani, aceia carii voru fi potutu scrie, era in stare se faca acdsta numai in limb’a slavondsca si in cea grecdsca. De De aici vene si scalambarea numeloru după pronunti’a teutona, pentrucă celu care le a scrisu era teutona; asia dara Fladimir in locu de Vladimiru, Schereban (Sierbanu), Neg (Neaga), Sche- reb (Sierbu), Rodbanch (ddra Radu Banciu, că-ci famili’a Banciu essiste păna astadi), Oldanjar (Aldimiru), Strau (Stroia?), Niger Banch (Negru Banciu). In acestu documentu mai bate ărasi fdrte multu la ochi impregiurarea, că intre plenipotentii carii inchiaie acelu tractata de pace, se afla d’in partea cetatei Sibiiului nu numai funcțio- narii teutoni (sasi) puși in fruntea documentului, ci si optu ro- mani , si anume cnezulu Candea, Ludu, Negulu celu bogatu, Radu negru, Davidu Stambescu, Dragisiu, Dragomiru, Bobrisiu. Se mai afla romani inca si d’in partea „comitessei“ dela Cisna- dei’a, ceea ce ărasi merita attentiunea iștoricului. Eder avuse reutatea că se esplice d’in acestu documentu starea de barbaria estraordinaria in care se află romanii in se- cululu alu 14-lea (Observationes criticae pag. 97). Diece mii de documente se potu scdte ori si candu d’in acelea tempuri la istori’a oricărui poporu europenu si anume la istori’a germaniloru, ma- giariloru, poloniloru, prin care se probedi starea loru de selba- tacia si barbaria generale, incependu dela tronuri păna diosu in cătunele tieranesci. Dara cine tragea in tiepa si spendiură mai multi dmeni decătu nemții, cine dă focu la orasie locuite de jidovi si’i aruncă in flăcări cu neveste cu copii cu totu, precumu s’a intemplatu in căteva cetati dela Renu si de airea? Si unde se încuibaseră cei mai multi cavaleri predatori (Raubritterthum) de care nu era sigura neci una parte de tiera? Si cine a ester- minatu tienuturi întregi de locuitori ? Nemții si turcii, apoi si francii in Alsati’a. Spurcata lucru este farisaismulu. Neci unii. n’au fostu mai! buni decătu altii.- Intunerecu fiorosu si barbaria selbatica dom- nise preste totu eoprinsulu Europei. (Vedi orice istoria univer-, sale bene scrisa.) Red. 1383. circa 6. Jan. App. D. Tr. T. III. Documentu despre regularea confinieloru (miediuineloru) in- tre comun’a nobilitaria, anume Monyoros si alt’a regăsea, anume Nemții (pe unguresce Nămethi). Religiosis viris Conventui de Clusmonostra La- dislaus Vajda Transilvanus et Comes de Zonuk ami- citiam cum honore. Dicitur nobis iu persona magistri Nicolai filii Farkasi, quomodo quaedam possessio sua Monyoros vocata, in Comitatu de Doboca existens, a parte villae regalis Nempty vocatae, reambulatione, et metarum erectione nimium indigeret, super quo vestram requirimus amicitiam, quateuus vestrum mit- tatis hominem pro testimonio fidedignum, quo prae- sente Petrus filius Damiani de Mikekaza, vel Andreas de Peteurhaza, aut Joannes filius Joanka de Eus, sin Albertus de Manik aliis absentibus homo noster ad faciem praedictae possessionis Monyoros, viciiiis et commetaneis ejusdem inibi legitime convocatis et praesentibus accedendo, reambulet eandem a parte dictae villae regalis Nemety vocatae, per suas veras metas et antiquas, novas juxta veteres, ubi uecesse fuerit erigendo, reambulatamque, et ab aliorum juri- bus sequestratam, et distinctam statuat eandem ipsi magistro Nicolao filio Farkassi, eo jure, quo ad ip- sum dignoscitur pertinere, si per quempiam non fu- erit contradicții m, contradictores vero, si qui fuerint, citet eosdem in Regiam vel Reginalem praesentiam, ad terminam competentem, rationem eorum contra- dictionis, et statutionis seriem, cum cursibus metarum, vel nomina citatorum, si qui fuerint, cum termino assignato eidem Domino nostro Regi vel Reginae fi- deliter rescribatis. Datum in. Zentivan feria quinta proxima post festum Epiphâniarum Domini. Anho ejusdem Millesimo trecentesimo octuagesimo tertio. Autographum in papiro clause expeditum, et a tergo Sigillo ejusdem Vaywodae appresso munitum exstat in arch. K. Monostor. XI. 529. (Va urma.) Date de mare importantia. Intr’unu suplementu de 20 pagine, 8-a, alatu- ratu la Nr. 58. d’in a. c. alu diuariului magiaru „Kelet" (Orientulu) d’in Clusiu, se publica unu „ada- usu“ la articlii cuprinși in „Enciclopedi’a universale magiara" tomu II. pag. 279—345. si publicati la an. 1860. sub titlu „Fundatiuni (fundaș publicus, funda- tio) in Transilvani’a", d’in care scdtemu urmatd- riele date: „Perceptiunile in bani gat’a, ale universității Ba- toriane si ale partiloru ei accessorie pre an. 1582 păna 1850. scdse d’in isvore aretate mai la vale." I. Fundatiunile Convictului. La Nr. cur. 14. B. Sigismundu Stoica, eppu alu Transsilvaniei, la an. 1770, fece fundatiune de 5000 fr. mon conv. La Nr. c. 21. loanu Bobu, eppu gr. cath. la an. 1802 fece fundatiune de 4000 fr. mon. ung. si nem- țite. La Nr. c. 24. Petru Maioru, (anulu lipsesce) face fundatiune de 700 fr. valuta si arginta (mon. sunat.) II. Fundatiunile seminariului. La Nr. c. 30. Teodoru Bucescu, la an. 1738. Aprile 4. face fundatiune de 1000 fr. mon. ung. La Nr. cur. 38 era loanu Bobu, eppu gr. cath. totu la an. 1802 face alta fundatiune de 6000 fr. in arginta (mon. sunat.) Va se dica, numai aceste cinci positiuni dau sum’a de 16,700 fr. contribuita de romani, ca-ci, de si bar. Sig. Stoica au fostu eppu pe ritulu latinu, prin ur- mare romanu renegatu, au fostu totuși romanu si nu potemu crede, că in literele fundatiunali -se-si fia uitatu cu totulu de fiii acelei națiuni d’in care se tragea si elu, celu pucinu de cei de confessiunea greco-catholica. Despre eppulu Bobu se scie că au facutu fun- datiuni; mai pucinu cunoscuta este fundatiunea feri- citului Maioru, carele nu pdte fi altulu, decătu ne- moritoriulu literata si istoriografa romanu Petru 18 — 106 — Maioru, carele fără indoăla a facutu fundatiunea nu- mai pentru romani.*) Theodoru Bucescu fostu-au elu renegata său ba? numai d’in literele lui fundatiunali s’ar pote află. Asemenea numai cercetandu-se cu de amenuntulu tdte actele fundatiunali, indegetate in 195 positiuni (Nr. currenti) s’ar potă află de mai sunt si alte fundatiuni făcute de romani, ceea ce noi presupunemu, cu tdte că numele fundatoriloru (afara de cei numiti) sunt tdte magariesci; dar cine nu scie că aprdpe jume- tate d’in nobilii romanu, porta si păna astadi nume magiaresci. Cum-că fundatorii de națiune romani au trebuitu se faca fundatiunile Cu intentiunea espresa d’a se ajutora tinerii de națiune romani, dovedesce (afara de fundatiunea Bobiana) faptulu că pre pag. 13. supl. in list’a studentiloru, cari in an. scol. 178% au trasu ajutorie (stipendia) d’in fundatiunile catholice in Clusiu, gasimu in cl. I. intre cei stipendiati cu căte 129 fr. in Clusiu, la cursulu I. de filosofia pre: Moise Nopci’a, Stefanu Vaid’a, losifu Botariu, juristu an. I. Antoniu Sevestreanu, si altii a caroru natiunalitate este ascunsa in numele magiaresci. Era in cl. II stipendie decăte 80 fr. pre anu, pre ascult, curs. I-iu de filos. loanu Ramontianu (pare- ni-se insusi nemoritoriulu Mecenate, carele fece fun- datiunea ce porta numele lui**), losifu Boi’a, umanistu an II.) cunoscutulu Alessiu Nopcea (umaniâtu an. I.) si alții pre cari asemene nu-i potemu Cundsce după numele mag. — In fine, in cl. III. cu stipendie de căte 60 fr. pre Franc. Sevestreanu, Ignațiu Boeriu, probabilmente renegati inca de pre atunci. Nepotendu-ne ocupă asta-data mai pre largu de acăsta cestiune, — (alu carei-a studiu după isvărele indegetate lu recomendămu mai alesu venerabilelui ordinariatu metr, d’in Blasiu si literatiloru romani, cari se afla cu locuinti’a in Clusiu), reservandu-ne a reveni la dens’a, impartesimu inca urmatoriele date: Sum’a toturoru fundatiuniloru face 4.168.194 fr. 45 cr., d’in acest’a 906.501 fr. sunt ai besericei pia- ristiloru. Intre fundatori se afla si imperates’a Maria The- resi’a, care in literele sale fundatiunali n’a potutu se- si uite de aceia, pentru a caroru conversiune dens’a staruisse atătu de multu. Este tempulu a cercetă si a reclamă. Vigilanti- bus jura. Cat. Cens. (Federatiunea Nr. 32.) RUGĂCIUNE. O domne alu marirei! principiulu verității! Fiintia nevediuta, ce totulu ₐi creatu! Asculta rugatiunea, Modelu-le-alu dreptății, Acelui ce ingenunche la tronu’ti de imperatu! *) Si anume pentru nepoti d’in famili’a Maioru. Red. T. **) Nu, dr. Romantiai a fostu Simionu; dara famili’a Ro- Bl antiai nobile d’in comit. Turdei inca fusese numerosa. Red. T. Tu ești omonipotentulu ceresculu santu părinte, Si fiu’ti muritorulu, te roga ne’ncetatu D’in inim’a fidela, cu lacrime ferbinte, Asculta’lu tu pe densulu! si fii totu laudatu! . . Revers’asupra tierii, fortun’a, fericirea Se pota se pasi6sca, pe a’lu măririi drumu; Insufl’o, intaresc-o, cu fiic’a ta unirea, Ce’i sania pentru densa! acâsta’i a’lu seu bunu ! Insufla-le la fii’si, a patriei iubire, Se scimu s’o facemu mare, s’o scimu in fericire S’o scimu s’o facem mare, s’o scimu in fericire S’o ducemu înainte, l’alu gloriei santu cultu! Se. pieră inemicii, ce voru retrogradare! Si fia a ta potere, se’i spulbere in ventu; Șe piara tot viclânulu, ce nu vrea ’naintare! O Domne tu ești mare, privesce est pamentu! Iar mie muritoriulu, in calea’mi cea spinâsa Ce am a o străbate in drumu nefericitu, Insufla’mi tu virtutea, a ta fiica frumosa, Ce tu a’lu seu părinte atatu o ai iubitu! Si-acumu, si-acumu o Dâmne, a ’mea vietia ’ntrâga. L’altar-eternitatii la tronu’ti o depunu. Spre sceptrulu teu celu sacru, a mea ruga se mArga Iar eu cantandu Marirea ’ti, la sceptru’ti me supunu. Santu, mare este Domnulu! si mare’i-e puterea! Veniti toti muritorii, marirea’i se cantamu! Santu, mare este Domnulu! si mare’i-e puterea, Veuiti t6ta fiinti’a! Veniti se’lu laudamu. (Remnu N. Oprânu, 1862.) (Biserica romana Nr. 10.) Contribuiri in favorea fondului de academia. 1) Prin dn. adm. protopopescu in Gyimesfaget (biik), Ga- vriilu Ciobotariu s’au tramesu câ contribuiri la fonduiu acade- miei 23 fr. 70 cr. v. a. si anume: a) Dela domnii: Gavriilu Ciobotariu, parochu si adm. pro- top. 10 fl. b) losifu Maiereanu, Contumatz-Aufseher in Ghimesiu 1 fi c) Dela comun’a basericâsca Ghimesbiik câ colecta 2 fi. 10 cr. d) Ștefan Sândor, parochu gr. cath. in Sz.-Domokos 1 fl. e) loanu Dobranu, parochu gr. cath. in Szâpviz 1 fl. f) losifu Dragomiru, par. gr. cath. in Csik-Sz.-Gybrgy 1 fl. g) Georgiu Boeriu, par. gr. cath. in Csik-Lâzârfalva 1 fl. h) Nicolae Col- ceriu, docente in Gyimes 1 fl. i) loanu Tifria, doc. in Szâp- viz 40 cr. k) Michailu Farkas, doc. in Csik-Sz.-Gyorgy 1 fl. 1) Dumitru Olteanu, eeonomu in Gyimesfagetu 1 fl. m) Bucuru Bersanu, econ, in Liivâsz 20 cr. n) Capit. Ghidionescu (mai departe nu s’au potutu de locu ceti. Sem. II.) 3 fl. 2) Dn. redactoriu lacobu Muresianu tramete la fonduiu academiei 34 galbeni (s6u 399 lei houi 50 bani) colectati prin nobil’a starueutia a domnului Dionisiu Craifaleanu, judecatoriu in Ismailu si anume: a) Dela domnii: Ilie lacovachie, prefectu in Ismailu 20 franci, b) Chr. Neculcea, presiedinte de tribunalu in Ismailu 20 fr. c) Dion. Craifaleanu, judecatoriu la tribun, d’in Ismailu 20% fr. d) Nicu Linguciauu d’in Galați 20 fr. e) Al. Exino, subprefectu in Hagi-abdula 20 fr. f) A. Celebidache, propriet. in Galați 20 fr. g) P. Davidoglu, primariu in Reni 20 fr. h) A. Vamali, deputate in Reni 24 fr. i) D. Diraitriadi, com- mersânte in Reni 10 fr. k) Panaiotu Tufa, com. in Reni 4 fr. 1) Georgie Hagioglu, com. in Reni 5 fr. m) Megaeli Chelefo, — 107 — perceptore in Reni 4 fr. n) G. Mitieiu, percept. in Reni 10 fr. o) N. Ilieseu, vamesiu in Reni 10 fr. p) G. Sopof, comere. in Ismailu 10 fr. q) B. Badareu, funcționarii! in Ismailu 10 fr. r) Alessandru Holbana, advocata in Ismailu 10 fr. s) loanu . Neaga, amploiatu in Ismailu 20 fr. t) Grigorie Cristidi, advocatu in Ismailu 20 fr. u) losifu Teodorescu, profesore in Ismailu 10 fr. v) lacobu Livescu, advocatu in Ismailu 10 fr. w) Gri-, gorie Mârza, cas. gen. in Ismailu 20 fr. x) Nicolae Serebrino, compt. cas. in Ismailu 5 fr. y) Mich. Burtu, arendasiu in Is- mailu 20 fr. z) loanu Balaevu, elevu in Ismailu 10 fr. aa) Teo- doru Alevra, politiaiu in Ismailu 10 fr. bb) Grigorie Popeseu, functionariu in Ismailu 10 fr. cc) loachimu Constantinu. funct. in Ismailu 5 fr. dd) Grigorie Dromasieor, comerc. in Ismailu 5 fr. ee) Achimu Ersovu, comerc. in Vilcovu 5 fr. ff) Vasile Poreanu, telegrafistu in Ismailu ll³/₄ fr. 3) Dela comun’a Crisbavu s’au primita că colecta pentru academi’a de drepturi 3 fi. 8 er. 4) Dela societatea de lectura a tenerimei stndidse la gim- nasiulu d’in Blasiu, s’au primita câ venitu curatu dela unu baiu arangiatu in 9. Martiu a. c. in favbrea infientiandei academii de drepturi 63 fi. 65 cr. • Sibiiu. 26. Aprile 1872. Dela secret, asoc. Bibliografia. DICTIONARIULU LIMBEI ROMÂNE după însărcinarea data de societatea aca- demica romana elaborata că proiecta, de A. T. Lauri an a si I. C. Massimu, a esitu si fasci- cululu alu patrulea, său adeca cu totulu 18 cdle 8° tipărite; si totuși, pe acestu spațiu ajunse inca nu- mai păna la Conjunctiunea Ca; intr’aceea fiendu noi septemanile trecute si la. Bucuresci, si mergendu la nou’a tipografia a laboratoriloru romani, amu vediutu că se lucră barbatesce la fasc. alu V-lea. D’in Glossariu inca a esitu si alu treilea fas- cicula, care ajunge păna la cuventulu Escorta si dă păna acumu 15 cdle. Computandu cineva numerulu cdleloru tipărite d’in dictionariu sr glossariu, ăra de alta parte luandu in considerati une numerulu litereloru căte sunt se mai essa, va cunosce usioru, că societatea academica s’a insielatu candu a crediutu că dictionariulu seu ela- boratu chiaru si numai că proiecta, va potea esi nu- mai pe una suta cdle tipărite cu litere garmond; ne- cumu cu garmond, dara neci cu litere numite petit nu ar incapea pe 100 de cdle, ci 200 va fi nume- rulu celu mai mica alu cdleloru. Dreptu că păna aci lucră mai preste totu numai dn. I. C. Massimu, ăra dsa află de trebuintia deductiuni etimologice une- ori fdrte intense; cu tdte acestea, tocma lipsindu in parte mare acelea deductiuni, dictionariulu totu ar esi multu mai mare decătu s’a fostu precalculatu. Se duce minune ce avuția de cuvente esse la lumina prin conlucrarea mai multora; preste acăsta, dresi- care deductiuni etimologice totu cauta se se faca, definitiunea flăcărui cuventu trebue se se dea, accep- țiunile adeca diversele semnificatiuni si nuantie, es- semple, proverbie nu potu lipsi. Finindu dn. Mas- simu cu liter’a C, va incepe indata dn. Laurianu cu D si va continua cu E, ăra apoi voru succede ma- nuscriptele ddloru Al. Romanu d’in F, G, H, losifu Hodosiu I, J, K, Baritiu L, M, — V. Al. Urecfiie N, O, — G. Sionu P, Caragiani R, care inse tdte au se trăca prin sit’a commissiunei lexicographice compusa d’in ddnii Laurianu et Massimu. Restulu litereloru dela S inainte inca era impartitu; dupace inse dn. Babesiu refusase a lucra in S, pare-se că in sessiu- nea venitdria va urma a se face pentru restu una alta împărțire. D’in manuscriptele membriloru susu numiti parte mare este gata si depusu la comissiu- nea filologica. Păna la inceputulu lunei Aprile a. c. se aduna- seră abonamente la dictionariu si glossariu in suma aprdpe de optu mii lei noi, si mai era anunciati d’in vreo duoe districte preste treidieci de abonati. In adeveru, interessanta apparitiune este acăsta pe cam- pulii literaturei si in specie alu lexicografici ndstre. Dilele acestea asteptamu.că se ne vina si noue balotulu cu essemplariale destinate pentru abonatii de d’incdce de Carpati. — Annalile societatei academice ro- mane, sessiunea anului 1871, tomu IV. Bucuresci, 1872, mare 8 pag. 200 inca a esitu de sub tipariu, costa 2 lei noi si cincidieci bani. — Comentariele lui luliu Cesare sub pressa. — Istori’a lui C ah tem ir u asemenea. — Istori’a critica a Romaniloru d’in ambele Dacie, de B. P. Hasdeu. Fascidra I. 8° mare, pag. 96 pe papiru de scrisu, grosu, elegantu. Pretiulu acestei fasciore este 5 lei noi, ăra pen- tru districte si străinătate se mai adaoge 1 leu pen- tru tax’a transportului. Partea prima tractedia despre: Pamentulu Tierei Romanesci in seco- lulu alu XlV-lea. întinderea territoriala. — Nomen- clatura. — Acțiunea naturei. — Reactiunea. omului. — Urbile danubiane. Urbile carpatine. Urbile cam- pene. — Sintesea. Voru esi patru fasciore, fia-care de căte diece cdle celu putinu, apparendu d’in patru luni in patru luni, voru forma: Istori’a territoriala a Tie- rei romanesci păna la anulu 1400. După fascior’a a patr’a va apparea totu in fasc.: Istori’a etnografica a Tierei romanesci păna la anulu 1400; apoi successive: Istori’a Domniloru; — Istori’a Boieriloru; — Istori’a militară; — Istori’a religidsa; — Istori’a ju- ridica; — Istori’a economica; — Istori’a litteraria si artistica. După Tiăr’a. roman ăsca voru urma după acelasiu planu: Romani’a trans-carpatina, Romani’a trans-danu- biana si Moldov’a. Lectoriulu pdte se cundsca d’in simpl’a repro- ducerea a acestui titlu si respective programe, ce — 108 vastu este planulu dlui Hasdeu; ddca inse vomu sci, că dsa se afla inca numai in etate de 36 de ani, adeca in vigdrea vietiei fisice si spirituale, precumu si că acestu istoriografii a inceputu studiele sale isto- rice d’in etatea sa de 16 ani, in fine căi stau la dispositiune fântâni istorice de celea mai rare, — considerandu tdte acestea impregiurari la unu locu, remane numai, că se’i oramu cu totii d’in adenculu sufletului successele cele mai fericite, dra romaniloru pricepere de ajunsu că se cundsca si se se convingă, că pre cătu tempu națiunea nu’si va avea isfori’a sa critica si pragmatica, ea va merge inca totu orbe- candu pe tdte terrenele, nationale-politicu, sociale, inca si pe celu religiosu, si pe celu scientificu. Dâra căti voliescu se pricepa asemenea adeveruri! ECONOMIA PENTRU SCOLELE POPORALE, compusa de Teod. Rosiu, invetiatoriu la scdl’a prin- cipale gr. cath. romana d’in Lapusiulu - ungurescu. GherFa, 1870. Pretiulu 35 cr. v. a. INFLUENTI’A LUMINEI ASUPRA VIUETIEI de Stef. C. Michailescu, profesoriu. Bucuresci, 1871. Pentrucă lectorii carii inca n’au apucacu a cu- ndsce acestu nou productu alu studialoru dlui Mi- chailescu, se’lu pdta dresicumu apretia in tendentiele lui, reproducemu aici prefatiunea acelui opu precumu urmddia: „D’intre tdte doctrinele si sistemele filosofice, posițivismulu a facutu in intervalu de cinci decenii numai, atăta progresau, in cătu a uimitu pe adver- sarii acestei doctrine.! Nu vomu discută acf lupt’a filosofici naturale cu vechi’a metafisica. I Voimu a dă o simpla esplicatiune, pentru a nu fi confundati. I Admiramu genitqu originale alu lui Thomas Reid si alu lui Stuard Millj nu impartasimu inse tale quale posițivismulu englcsu, sdu mai bine scojianu. A ne limita la o simpla înregistrare de facte, a primi sen- satiunile d’in lumea esteridra, cumu priimesce unu termometru variatiunile de temperatura, fără a ne formă idea sintetica, de inductiune, d’in noțiunile ecsperimentalmente obtienute, a contestă inteligentiei poterea de abstracțiune, rapindu-i astufeliu midiulo- culu de a ajunge la legi generali, este a lașa o imensa lacuna in economi’a scientiei. Eta pentru ce amu crediutu indispensabile a dice posițivismulu raționale. Se pdte intielege dara, cari suntu punctele ndstre de vedere. Sapienti pauca. — Voiu reveni, pdte, mai tardiu. Pe acdsta linia voiu urma studiulu thesei in- fluenti’a luminii asupra viuetii, pe. care’mi propuse- semu a o desvoltă anulu acesta, intr’una d’in confe-' rintiele dela Atheneulu romanu; drecari cause in- dependente de vointi’a mea m’au impedecatu a o tiend. Mi inplinescu datori’a acumu, publicandu o mai am- plificata, crediuiu de cuviintia, decătu s’ar fi potutu face intr’o conferintia populare. Nu avemu trebuintia a spune, subiectulu ce ne alesesemu inca cu multu înainte, este pe atătu de dificile, pe cătu este de pla- cutu si interesante. Celebrulu fisiologu Maleschott atrase in anii d’in urma (1856) atențiunea lumei sapiente asupra acestei cestiuni (Licht und Leben), cu ocasiunea faimosului discursu de inaugurare a cursuriloru ce a tienutu in Ziirich. Ar fi multu de doritii că se se urmardsca cu mai mare zelu influenti’a agentiloru fisici asupra viuetii. Păna acumu nu avemu unu corpu de doc- trina, in acdsta privintia, bine sistematisatu. D’in parte-ne nu voimu decătu a aruncă o scân- teia pe campulu literaturei romane, in genulu filo- sofici positiviste. * Nu ne magulimu cătusi de pucinu de resulta- tulu ce vomu fi obtienutu. Nici nu se culesese celu d’intaiu cuventu alu scrierii d’in cutidrele vorbitdrie ale tipografului, si unu dre-cine, care ’si aruncase ochii pe manuscriptu, ’mi siopti: — Nu suntu tocmai cartiele de natura acestora cari ne lipsescu. — Sunteti prea buni, i diseiu, că’mi daruîti opi- niunea d-vdstra intr’unu modu asia de spontanu; voiti a dice, pdte, cu acdsta, că nu suntu tocmai practicu, că vediu lucrurile prin ochii metafisicei. Mar- turescu că nu mi-amu apropriata nici-odata ide’a, ca sub pretecstu de prudentia, trebuiă se stamu aievea pe locu. Lumea e născută cu mișcarea in sine, si apoi nu toti se potu mișca in aceeași direcțiune. Lu- minandii fia-care d’in noi calea pe cătu lantern’a cu- getării ne permite, ne scutimu de retaciri. E curiossu; se vede că unii dorescu se se misce la intunerecu. Luati sdm’a numai, ve poteti isbi amaru. Dara nu ve inportunediu mai multu. Speru că ideile sanetdse ale secolului voru fi pretutindeni bine primite, ori-care ar fi modest’a voce care le imprastia. O carte de scientia ddca nu in- strue multu, destdpta celu pucinu gustulu de a cu- geta „că omu.“ • luniu 1871. S. C. M. NATIUNEI ROMANE. Melodii arangiate in adeveratulu loru stilu nationalu pentru piano de Ales. Berdescu. Pretiulu 2 fl. 50 cr. GINGĂȘIE FLdRE si ADIO MOLDOV’A. Doue arii numite Moldovenesci. Transcrise pentru pianoforte de A. Berdescu. 80 cr. v. a. Editori u si provedietoriu: Comitetulu, — Redactorii! G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.