— . r¹ f\ s³ Acesta fdia ese cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate (i Abonamentulu se I face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetuht asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. TRANSILVANIA. tetuhi asociatiunei in Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana । seu prin domnii co- i . , , . lectori. si cultur a poporului romanu. * —-------------------------------- Ni*. 8. BrasiQvu 15. Aprile 1872. Amilii V. 1 galbenu cu porto !, poștei. Sumariu. Prenderea capiloru revolutiunei romanesci 178⁴/₅. — Dictionariuln si Glossariulu societatei academice romane. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Procesu verbale. — Publicaraa baniloru incursi. — Contribuiri'la fondulu academiei romane. , Prenderea capiloru revolutiunei romanesci 178%. In fine revolutiunea fu innadnsită prin poterea armatei imperatesci, ajutata prea bene de gros’a ne- sciintia, de lips’a disciplinei si a comandantiloru carii se fia fostu dotati cu esperientia; adaogemu si lips’a cea mare de arme si — tradarea. Pentril că inse tiăr’a se fia sigura de repetirea revolutiunei celu pu- cinu pentru acelea tempuri, auctoritatile publice caută tdte midiulăcele si calile, pentru că se păta pune man’a pe celi trei romani carii trecea de capi si conducă- tori ai revolutiunei, adeca Ni cola e Ursu supranu- mita Horia, nascutu d’in comun’a Albacu, omu că de 54 de ani, loanu Cloșca nascutu d’in Carpe- nisiu, că de 30 de ani, si Nîcolae Christea su- pranumita Crisianu. Dupace insurgenții romani fusera bătuți si re- spanditi, conductorii loru inca au fostu părăsiți mai de toti <5menii loru. Atunci aceștia isi cautara scă- pare in codrii cei seculari ai muntiloru. Anume Horia si Cloșca s’au trasu in muntele S c o r a s i e t u, situatu d’incolo de Albacu, in distahtia că de duoe miliarie. AcOlo petrecea ei in una casciora, său mai bene co- liba, coperita cu frundiariu de pinu. Acelu locu de scapare ilu sciă numai cătiva ămeni credentiosi ai aceloru nefericiti, prin urmare intre altă impregiurari ar fi fostu aprope impossibile de a’i afla in acelea locuri ascunse si depărtate. Deslegarea acestei pro- bleme fu commissa vice-colonelului Kray, germanu de origine, inse in servitiu la regimentulu alu Il-lea de pedestrime secuiăsca confiniaria. Vice-colonelulu Kray că strainu in Transilvani’a, nu cunoscea neci-decumu locurile si tienuturile d’in munții apuseni. Elu inse chiamă la sene indata după spulberarea ostiloru romanesci pe silvicultoriulu im- peratescu (k. k. Waldbereiter), anume Antonie Melzer, carele in acea calitate a sa cunoscea prea bene munții d’in tienuturile Campeniloru*) si de altu- mentrea inca că unui nemtiu, i se apretiă multu lealitatea. Luandu Kray cart’a cea mate topografica a muntiloru apuseni si desfacundu-o inaintea lui A. Melzer, ilu intrebă pe acesta, că cumu crede elu că s’ar potea incongiura si prende Horia prin ostasime *) Ungur. Topânfalva. in aceli munți. Padurariulu Melzer informă mai an- taiu pe Kray despre estensiunile si distantiele aceloru munți intre sine si cu respectă la regiunile învecinate, apoi răspunse că lui i s’ar parea lucru impossibile eă ostasimea se păta străbate, incongiura si cerceta locurile acelea, unde tăta tufa, tăta scorbura de arbore, cumu si speluncele (pescerile) si desimea estra- ordinaria a codrului dă locu de scapare unui fugariu ț elu inse crede că este si perieulosu că se intre ostasii prin codrii, acuma in capu de ărna, candu munții sunt coperiti cu nea grăsa. Intr’aceea Melzer aflandu dela v. colonelulu Kray sutn’a premiului ce s’a pușu pe capetele conducatoriloru, ii recomandă unu altu platfu mai siguru. Eu speru, dîse Melzer, că vomu potea pune mana pe corifeii principali ai valachiloru prin ămenii mei celi mai fideli si anume prin pădu- rarii mei, pentrucă, adăose Melzer, „este bene că corbu la corbu se scătia ochii.“ Adeca atătu pădurarii cătu si dmenii celi mai credentiosi ai lui Melzer era totu romani, că si Horia, Cloșca si Crisianu, si că toti celilaltf, carii se sculaseră pentru libertatea po- porului d’in jugulu celu mai barbaru alu sclaviei. Melzer mai recomandă lui Kray, că pentru ase- curarea resultatului, si spre a fi in ajutoriu padura- riloru*), se tramita unu despartiementu de ostasime in polele muntiloru si se o asiedie la unu satu mai apropiatu, de unde se le fia mai indemana a patrola prin pregiuru. Invoindăse Kray si Melzer asupra planului, acesta chiamă apoi la sine pe siepte ro- mani d’in comun’a Albacu (Nagy-Âranyos), carii cunoscea prea bene aceli munți si regiunile de prin pregiuru, ăra de Horia inca se potea apropia mai usioru, pentrucă aceștia fuseseră amicii lui. Aceli siepte romani castigati de Melzer pentru că se’si vendfa sângele propriu pe bani de auru, con- venira cu totii la loculu numitu G u r’ a - R e z e i, unde consultanduse mai antaiu asupra essecutarei planului, plecara apoi cu totii la munte. Sambata in 25. Dec., adeca in dio’a dă Craciunulu nou, Kray espedă spre munți unu despartiementu compusu d’in regimentulu alu duoilea secuiescu de pedestrime sub comanda locutenentelui primariu Vai da, si d’in regimentulu *) Carii in munții apuseni portă nume slav, de gornici, gvornici, dvornici. 15 — 86 — de husari numita alu ducelui de Toscana, sub co- mand’a locutenentelui secuiu lenei. Acesta despar- tiementu era destinatu că se ajute la essecutarea pla- nului celoru siepte trădători. A treia di, adeca in 27. Dec., aceli siepte spioni ajutati de ninsărea pro- speta, dedera abia in urm’a lui Horia și Cloșca. In distântia adeca camu de una ăra trădătorii apu- cara pe altu romanu, anume Nicolae Cri stea, carele era pusu de custodia d’in partea nefericitiloru conducători, pentru că se le spună, dăca cumuva li se apropie vreuna periculu. Celi siepte inși apucandu pe acestu Chri&tea, parte prin amenintiari, parte prin promissiuni că n’are se i se intemple necî-unu reu, in fine ilu înduplecară că elu se descopere loculu celu ascunsu unde petrecea Horia si Cloșca. Intre celi siepte romani, Onutiu Mateiu, Ștefana Trifu, lacob u Neagu si Dumitru Neagă ar- mati fiendu cu pusei, au mersu inainte, era celilalti , trei remanendu mai inderaptu, mergea pe urm’a loru. Trădătorii aflara pe Horia si pe Cloșca aprăpe de coliba, siediendu la unu focu mare, sub unu ar- bore pe diumetate scorburosu. Apropienduse trădă- torii. Horia ’i salută si primi că pe amicii sei si ’i intrebă, dăca au venitu cumu-va la venatu. La acă- sta ei respunsera: La venatu amu venitu, pentru că trebue se venamu pe sam’a ostasimei, inse n’amu datu de nimica. După acestea trădătorii invitati chiaru de Horia, siediura pe langa focu, si anume duoi • langa Horia, ăra alti duoi langa Cloșca. Atunci a- cesta, adeca Cloșca, ’i intrebă, că ce se mai aude prin satu. La acăsta respunsera cei siepte, că au datu mari nevoi preste ămeni, că satele aru fi inghie- suite de ostasi, si că poporului nu ’ia mai remasu altu- ceva, decătu a lua lumeți in capu. Audiendu acestea Cloșca incepă se injure adaogăndu: Las’ numai, că’i voma curati noi pe ei si ’i vomu da dracului. In- tr’aceea se apropiara si celi-lalti trei romani la loculu celu fatale. In acelu momentu vediendu Onutiu Mateiu si Stefanu Trifu apropiarea celoru trei, unulu apucă de gfltu pe Horia si celalaltu pe Cloșca, ii trantira la pamentu, si apoi ajutati de celi duoi si de celilalti trei ajunși la locu, se apucara se’i lege. In- tre acăsta lupta s’a intemplatu, că Horia - scotiendu d’in sinulu seu unu pachetu de scrisori (eine Hand voii Pa.pier) le aruncă in focu, fără că trădătorii cari’i legă, se’lu fia potutu irapedeca. Ce voru fi contie- nutu acelea scrisori? Fost-au ele restulu de acte d’in multele processe de ale romaniloru? Fost-au corre- spondentie secrete? Acestu prepusu d’in urma a in- trata in capetele scriptoriloru neromani, carii nu credu că adeveratii urditori ai revolutiunei aru fi fostu acești trei romani, ci ei cauta pe urditori airea, inca si in Russi’a. Mai antaiu inse ar trebui se probedie cineva, că Horia si Cloșca voru fi sciutu atăta carte, in cătu se fia in stare de a porta correspondentie politice si militarie. Dupace acei siepte trădători legara pe coman- danții romanesci, in care tempu Horia tacea, ăra Cloșca înjură, ii duseră de acolo curendu la una co- liba pecurarăsca, pentru că nu cumu-va se dea pre- ste densii alti romani si se’i scape d’in manile loru. „1 De acolo trădătorii inscientiara pe oficialii Vaida si ,j lenei, apoi dupace ajunseră la ei patrălele de soldați, 1 detera pe Horia si Cloșca in manile acestora. 3 Horia si Cloșca avusera duoe pusei si duoe lănci,' | ăra Cloșca mai avea si duoe pistole. De aici se păte | itichiaiăț că dăca ei nu aru fi fostu surprinși cu per- fidia de connationalii si chiaru de amicii proprii, aru: j fi fostu in stare se’si mai apere viăti’a, in cătu se’i, | coste fărte scumpa pe trădători, Neci cai, neci alte j scrisori, neci bani nu s’au aflatu la comandanții tra-: j dati, numai la Cloșca se aflara siese fiorini, ăra dela | Horia mai luara una traista (canistra) de piele, ceva I prafu de pușca si glontie, una pungulitia, in care a' | fostu șigillulu seu si căra rosiia. Mai tardiu se mai, *|î aflase la unu altu romanu prinsu una alta traista a lui Horia cu siepte bucăți de acte deprocessu. : 1 Escort’a ostasiăsca ajunse la Abrudu cu capti- , vii numai a patr’a di, adeca veneri in 31. Dec. pe la , amiedi. De aici se vede, că bieții conducători nefe- ' ’j riciti ai romaniloru să ascunsesera departe de ori-ce 1 societate si locuintia omenăsca susu in munți si co- drii neamblati. , Acestea date istorice despre prenderea prin tră- dare a lui Horia si Cloșca sunt culese d’in căteva documente autentice si anume d’in raportulu vice- ' colonelului Kray ddto. Abrudu 31. Dec. 1784 adre- satu comandantelui dela Alb’a-Iuli’a; d’in mărturisirea protocolaria a padurariloru Onutiu Mateiu si Stefanu / Trifu, depusa in 12/Ian. 1785, d’in raportulu comuna alu gub^rnatorulni si alu supremului comandante d’in Sibiiu ddto. 11. Febr. 1785, substernutu imperatului, in fine d’in narațiunea lui Ignatiu Melzer, archivariu pensionata dela tribunalulu montanisticu, filiu alu a- celui Antoniu Melzer, carele a datu lui Kray planulu , cumu se prenda pe comandanții romanesci. Ignatiu Melzer adeca’ a tienutu mente cele audite dela tata- seu, avea si unele documente despre revolutiunea roma- nesca, pe care le a datu dlui Szilăgyi. Vedi si actele căte amu publicatu noi despre rescăl’a lui Horia in „Transilvania¹' Nr. 24 d’in 186,9 si Nr. 1 d’in 1870. Pre candu adusera pe Horia si Cloșca in Abrudu, mulțime nenumerața de ămeni essise înaintea loru că se ’i vădîa. Cu acea ocasiune pop’a Ioana • Crisianetiu d’in Bistra numitu si Hagiu, adeca . ■ santitu, pentru că fusese la Ierusalimu, omu că de 56 de ani, standu in piatia înaintea casei unde se schimba auru, incependu se injure pe unguri cumu" - ’i venea la gura, le dîse intre altele: „Eta aici este ; Horia pe care voi unguriloru l’ati dorita asia multu, acuma ’lu poteti imbuca si manca de viiu.“ Atunci una femeia de ungtiru anume Rebeca lui Stefanu Kirăly născută Szapanosi, respunse popei d’in Bi- stra: „Ba se vi’lu mancati voi pe Horia, ca regele vostru au fostu si voi l’ati denumita pe elu.“ La । acestea dîse pop’a: „Luati-ve sănia voi unguriloru — 87 — pentrucă peste pucinu veți vedea ce se va intempla cu voi." Se intielege de sine ca asupra acestui preotu inca s’au ceruta pedăpsa de mărte. , In cercetarea preliminaria tienuta la Abrudu, Horia si Cloșca mărturisiră in unanimitate, ca in a- deveru ei au fostu prinși in modulu aretatu mai susu, ăra mai țleparte spuseră ca ei au voita se siedia ascunsi in pădure numai păna candu li se voru tra- mite bani dela comun’a loru, pentrai că se păta ca- latori la Vien’a. D’in raportulu gubernaroriului baronu Bruckenthal tramisu la imperatulu ddto. 5. lanuariu 1785 aflamu, ca v. colonelulu Kray au luata elu in- susi pe Horia in cercetare, ca inse acesta nu au voita se ’i marturisăsca netnicu ce s'aru fi tienutu de lucru. (Im vorlaufigen Verhore, das der Oberst- lieutenant Kray, zu welchem er (Horia) znerst ge- bracht worden, mit ihm abgehalten, hat er sich in nichts zur Sache dienliches einlassen wollen.) Vice-colonelulu Kray avendu prinși pe Horia si Cloșca, inca d’in 31. Decembre demanătia la 9 ăre, adeca inainte de a si ajunge captivi la Abrudu, au si inaintatu raporta stafetale-cătra imperatulu. scriendu pe cuverta: Auf das allerschleunigste im Trab zu befordern, expedirt den 31. Dec. 1785 Friih 9bUhr. Si totuși acesta, estafeta ajunse la imperatulu in Vien’a abia in 10. lanuariu, adeca in 10 dile. Primindu im- peratulu scirea, indata in aceea di scrise comitelui Pălfy la Buda că unu lucru de mare bucuria. Alu treilea comandante romanescu, adeca Qeorgie Crisianu in urmarea spargerei ăstei romanesci d’in Zarandu au scapatu cu vietia si s’au trasu in tienu- tulu comunei Lupsi’a, unde au stătu ascunsu păna pe la finea lui lanuariu; atunci inse popa Moise d’in Carpenisiu orbu de unu ochiu, ajutatu de conlucrarea mai multoru romani, descoperi loculu ascunsu alu petrecerei lui Georgie Crisianu si ’lu tradă maiorului , comite Piickler, care tramitiendu patrola numerăsa in comun’a Mogosiu, acolo pren sera pe Crisianu si in 30. lanuariu ’lu adusera la- Abrudu, de unde apoi fu transportata si elu pe urm’a lui Horia si Cloșca la Alb’a-Iuli’a, unde acești doui comandanți se aflau aduși inca d’in 2. lanuariu si detienuti, anume Horia in inchisărea de supta părt’a cea noua, ăra Cloșca . supta părta imperatului Carolu. Pe Crisianu l’au in- chisu in casemat’a de supta straja. Se scie ca imperatulu pusese pe capulu flăcărui comandante romanescu căte 300 galbeni imperatesci, ăra dupăce primi scirea despre incaptivarea loru, scrise vice-cancelariului comitelui Pălfy in 14. lanuariu, ca acei 600 galbeni, pretiulu capeteloru lui Horia si Cloșca, se dispună a’i numera indata la cei 7 trădă- tori, preste acesta se’i declară de ămeni liberi de ori- ce servitiu iobagescu, ăra padurariului Melzer se’i numere separata 100 galbeni. Afara de remunerarea celoru 7 trădători romani d’in comun’a Albacu si a lui A. Melzer, s’a dispusu si decorarea cu medalia de aura a protopopului neunitu d’in Abrudu, anume losifu Adamoviciu, pentru ineritulu că elu in 19. Novembre a prensu in tienufulu Abrudului pe unu capitanu romanescu, aAume Ursu Uibar, pe care apoi ungurii pe temeiulu sententiei esite dela tribunalulu Albei inferiăre l’au trasu in tiăpa in 25. Nov. la Alb’a- Iuli’a, candu au taiatu capetele si la alti trei romani, anume Toma Singateanu, Vasilie Muntănu si Savu Muntănu, ăra pe lacobu Muntănu si pe Martin a Iri- mie iau franța pe făta, si in fine pe anala Mihocu păna a nu’lu omori formala, ’lu taiara in patru> bu- căți, pe care apoi le spendiurara la patru locuri. Gnberniulu provinciale in cointielegere cu Tesan- rariatulu află cu cale a imparti acelea remuneratiuni cu tăta soleunitatea poșsibile, ăra ducerea la înde- plinire o commisse commissariului guberniale Mich. Bruckenthal. Solennitatea se intemplă la Zlatn’a sambata in 5. Fauru, că in di de mărturia (tergu de septemana), dupăce mai antaiu s’a publicata in tăte părțile, pentru că ămenii se alerge si se vedia ce onăre si remuneratiune se face acelora, carii vendu sângele propriu. Multi ămeni au fostu aduși cu forti’a, nu numai. d’in comitatulu Albei si alu Hunedorei, ci si d’in altele; d’intre protopopi și preoțime au tre- buita se assiste fărte multi. In midiuloculu piatiei se făcuse una baraca¹ (siopronu) de lemnu, de una lăture coperita cu frundiariu de, pinu (bradu), pe a- cesta pusu ’ unu covoru, ăra pe acesta porțretulu im- peratului. In midiuloculu bafacei pe una mesa co- perita cu covoru (tapetu) frumosu se vedea trei far- furii (taliere) de argentu, pe unulu era siesC sute de galbini, ăra pe alu dudilea medali’a de auru destinata pentru protopopulu losifu Adamoviciu, ăra pe alu treilea stă diplomele asia numite manumissionali, prin care celi siepte trădători era eliberati d’in sierbitutea, pentru a cărei sfațmare se sculaseră cei tradafi. Acea parada s’a începută pe la 9 ăre demanăti’a si a tienutu păna spre amiedi, pentrucă ppporulu a fostu chiamatu in cete la mesa, spre a vedă totu si a se informa despre tăte, apoi esia fiacare pe alta parte a baracei. De ambele parti ale mesei stă pa- trola ostasiăsca, supraveghiata de Câpitanulu Richard, ăra pe piatia ostasimea stă in parada. Pe la ll*/₂ ăre veni comissariulu Mich. Bruckenthal insocitu de br. Gerliczi directoriala primariu dela montanistica, ăra înaintea loru mulțime de popi romanesci, duși că in triumfa rusinatoriu, si in urm’a loru officiarii mi- litari si camerari. Ocupandu comissariulu Bruckenthal loculu seu, mai antaiu dispuse a se perlege respectivulu rescriptu imperațescu, după aceea tienu cătra poporu una cu- ventare in limb’a romanăsca , pre cătu o potea elu vorbi că sasu, ăra apoi chiamandu inainte pe pro- topopulu losifu Adamoviciu dela Abrudu, ilu apo- strofă dicendu’i: „Mei losife Adamoviciu!" apoi vor- bindu’i mai multe totu cu mei si tu, in fine demandă unui bietu de cancellistu (copistu) guberniale anume Dă vai, că. se ’i acatie medali’a la peptu, ceea ce se si intemplă intre detunetu de trescuri, sunete de tobe si trompette. Protopopulu decorata multiaml 15* — 88 — precumu sciti mai bene, si promisse in t<5te supunere necondiționata. După acesta fusera chiamati ceilalți in ordine, spre a fi remunerati precumu se arată mai susu. După finirea acelei solennitati M. Bruckenthal erasi mai vorbi ceva pe scurtu, era după aceea tdta cet’a cea numerdsa a preotiloru merse la baserica, escortați inse de cătra unu despartiementu de husari, era adunarea se respandf intre sunete de musica si intre strigatulu functionariloru: Vivat Josephus Se- cundus. Fininduse servitiulu dumnedieescu, preotimea tre- bui se merga ârasi la comissariulu Bruckenthal, care le tienh de nou unu discursu destula- de copiosu, dascalindu’i fdrte seriosu, cumu au ei se se porte câ preoți. Se intielege că trădătorii lui Crisianu nu au fostu remunerati cu acea ocasiune, pentru că ei abia ’lu vendusera numai inainte cu una septemana, si asia pentru aceștia s’au luatu. dispositiunile necessarie mai tardiu. Despre modulu cumu a fostu essecutata sententi’a de mdrte asupra celoru duoi comandanți Horia si Cloșca, cumu Crisianu isi luase elu insusi vieti’a, cumu au mai fostu pedepsiti inca si altii cu mdrte, cumu au scapatu cu vietia căteva sute de inși nu- mai in urmarea severeloru interdictruni venite dela imperatulu, câ nobilimea ungurâsca se incete dela atăta sete de sânge; despre tete acestea vomu mai conversa in altu Nr., pentrucă ele merita a fi tractate in unu capitulu separatu. G. B. Dictionariulu si Glossariulu societate! academice romane. Acestea duoe opuri scientifice voru fi, după ju- decat’a barbatiloru competenti in materia de le- xicografia, cele mai măreție, mai grele de a se ela- bora, inse si de cea mai mare valdre, d’in t<5te opurile scientifice, originali, căte au vediutu lumin’a in limb’a romanâsca păna in dio’a de astadi. Ade- veratu că acdsta carte a cartiloru va costa bani multi, ea inse totu nu va costa neci atăta, cătu costa de ess. intretienerea unui corpu de armata pe una sin- gura di, era candu va fi ajunsu in manile natiunei, valdrea intrinseca a dictionariului va cumpăni mai multu decătu unu corpu si duoe. Adeveratu că neci- una carte romanesca originale nu a fostu supusa Ia una critica atătu de aspra, inversiunata si chiaru ho- stile, precumu a fostu supusu dictionariulu societatei academice indata dela esirea in publica a antaiului fasciclu, pentrucă s’au aflatu chiaru si d’iutre membrii societatei academice, carii au avutu intru nimicu a condamna formalu mai totu ce produseseră dd. Lau- rianu si Maximu in acelu fasciclu, de unde au si ur- mata conflicte inca si in sessiunea d’in anulu trecutu. Cei carii voru perlege Annalile societatei aca- demice d’in anulu 1871, voru afla dresi-care urme ale aceloru conflicte, care duraseră vreo 12 dile; âra cei carii au urmaritu criticele Albinei, publicate 1 ,asupra intregei activitati a societatei academice, ! voru potea se inchiaie că lucrulu va fi decursu si in | sinulu aceleia, buna Ora cumu a decursu prea de | multe ori in sinulu academiei magiare, totuși nu asia, precumu s’a intemplatu in Portugalli’a, unde academi’a ; scientifica in 20 de ani abia a fostu in stare se pu- ; blice trei sdu patru litere d’in dictionariu, si inl'ranci’a, unde dictionariulu academicu abia fu elaborata si pu*- ’ j blicatu in patrudieci de ani. Păna si unele d’in a- ■ celea folie bucurescene, care se potu considera nu- mai câ nesce apparitiuni efemere, de joi păna mai apoi, conduse de unii negntiatorasi carii nu avea alta ■ ocupatiune, si de nisce studenti de aceia se credu ț. omnisciutori, începuseră a se infla si a lua la critica i unu opu,. pe care, bine- se ne insemnamu, neci unulu .1 d’in ei nu apucase a’lu vedd cu ochii. Tocma d’in j acestea cause inse este interessantu a sci, cumu a d inceputu a primi publiculu romaneseu pri- 1 mii fascicli, carii au esitu d’in Dictionariu sr Glossariu. Publiculu le-a primitu asiâ, că păna : in ,⁸/₃₀ Martin a. c. s’au vendutu d’in ele de lei noi < 3700, dicemu: trei mii siepte sute, sdu circa preste 1800 de fiorini val. austriaca. Acdșta cifra o avema • dela mana autentica. Se cuvene a insemna la locuia acesta, că păna in ,⁸/₃₀ Martin abia esisera 3 fasciclii \ d’in Dictionariu si 3 d’in Glossariu. Acesta fu respunsulu datu de cătru publiculu romanescu la lucrările commissiunei lexicografice si la tete criticele cu care a fostu ataeata aceea in cursa mai bene de unu anu. Scimu si noi că voru fi multe de criticatu in acelu Dictionariu si in acelu Gr 1 os-; sariu. Dara dâca jiu ar; esf nimidu inca in vreo 20 de ani, ce amu fi avutu de criticatu? Petele iii sdre, bolt’a ceriului, adencimea marei. Se multiamimu lui Ddieu, că esse una carte, la care au se’si tocâsca penele mai multi, atătu critici competenti, cătu si criticaștrii nechiamati. Atunci e trista si rusînatoria pentru literatur’a unei limbe, candu essu in trensa cârti atătu de reu scrise, in cătu si criticulu celu mai benevoitoriu si totu-unadata agera, cauta indesiertu / vreuna idea, sententia seu passagiu de criticata, pen- trucă totulu este mai pre diosu de ori-ce critica. Recundscemu si noi că comissiunea lexicografica merge după unu metoda radicale, si că ea in cătu-va lucra pentru generatiunea venitdria; dara rogu-ve, ce au facutu străbunii nostrii inainte cu trei sute de ani, candu au inceputu a traduce si a tipări mai antaiu cârti in limb’a daco-romana? Au lucratu pentru ge- neratiunile care au urmatu după densii, pentrucă iir dilele loru acelea cârti basericesci romanesci strabateâ numai câ de raritate prin monastiri si la clerulu se- \j culariu. Si ce au facutu mai multu parentii nostrii, J candu au inceputu mai antaiu se scria limb’a cu lite- j rele latine adoptate de multu mai. de* teta Europ’a , j luminata? Unde era publiculu loru pentru asemenea j cârti. Au nu avemu probe autentice, că inca si intre I anii 1850—1860 s’au interdîsu si afurisita literele la- '« — 89 — tine? Si cine ar fi credința că va veni vreuna-data unu regimu absolutiscu (Oct. 1860), că se ne întrebe, dăca si cumu voimu se ne cultivamu limb a cu litere latine, pe ce cale, cu ajutoriulu cărei sisteme dorimu se ne apropiemu de Europ’a luminata? Si cumu s’a in- templatu, că tocma pe atunci se venia unu Alessan- dru loanu I. (Cusa) si se dica: Prea pucinu imi pasa de sistemele vdstre, voi literatiloru, sistem'a p veți afla mai tardiu. Eu sciu un.’a si buna: De adi în- colo neci unu functionariu publicu alu tierei mele se nu cutedie a scrie altu-mentrea, decătu cu litere la- tine. S’a disu si s’a facutu cu rapediune in adeveru surprindietoria. înjură betranii de cruci si de van- g-elii: inse 2—3 ani si ei au amutitu. Alessandru loanu L nu a dîsu: totu-odata ve demandu că se purificati si limb’a. M. sa nu era omu literatu, atăta inse totu sciă, că cu introducerea litereloru trebuea se urmedie purificarea pe calea cea mai firăsca d’in lume. Ea a urmata si purcede în- ainte ărasi cu rapediune, la care d’in partea năstra marturisimu că nu eramu preparati. Rogu pe ori- cine că se ia amana, de ess. Romanulu d’in 1857— 1858, său Buciumulu care mai tardiu s’a preiacutu in Trompet’a Carpatiloru, si se le compare limb’a de atunci cu cea d’in 1871—72. Se ia inse chiaru Mb- nitoriulu oficiale d’in a. I. si se’Iu compare in liniba si in stila cu cela de astadi. Se faea asemenea cu cărțile scolastice si cu ori-care altele d'inainte numai cu 10—15 ani. Se asculte si pe oratorii de astadi iu camer’a legislativa si .se caute cumu vorbea cei dela „Divan ulu ad hoc.“ Căta distantia si dif- ferentia in unu periodu asia de scurta! Asia este, purificarea limbei merge rapede; dara se ne insemnamu cu totii fărte bene: ea merge prea neregula tu. Qaus’a este a se cauta nu numai in spiritulu tempului nostru, care face pe ămeni fărte applecati a precipita ori-ce acțiuni omenesci, a o lua la fug’a mare tocma si in literatura numita asia intru intielesu strinsu¹, că si cumu in cultivarea limbei inca amu potea alerga cu ajutoriulu vaporu- lui, cubalăne si cu electricitate. Neregularitatea pro- vene inca si d’in impregiurarea că fărte pucini ămeni isi dau ostenăla de a studiă geniulu, natura limbei romanesci, ci cei mai multi credu că dăca s’au nă- scuta romani, ori dăca au crescutu intre romani, ei trebue se cunăsca limb’a romanăsca d’in fundamenta, fără altu studiu, decătu una simpla imitatiune. De aici atătea maimutiarii uneori comice, mai adessea inse demne de critica severa. Tota lumea simte si recunăsce, că acea neregu- laritate avea mare trebuintia de unu Regulatoriu. La inceputu se credea că acela Regulatoriu se va fi a- flatu in Societatea academica romana. In- tr’aceea după 3 ani dela infientiarea ei unii literati si alti semi- si ’/₄ de literati începură a striga in gur’a mare precumu observaramu si mai in susu, că Societatea academica s’ar încerca se ne faca una limba noua. <5re face in adeveru societatea academica una limba romanăsca noua? Cu fasciclii căti au essitu, dinaintea năstra, noi negamu acăsta assertiune. Apoi dara ce face societatea academica? l^ta ce. Căti-va membrii ai aceleia se apucara se adune, pe cătu ii ajuta modestele poteri materiali ale societatei, nu numai thesaurulu intregu.alu materialelui latin o- r o m a n e s c u v e c h i u, ci si tăte cuventele de ori- gine său cunoscuta de străină, său celu pucina du- biăsa, le definesce, Ie analisedia, le sucesce, Ie in- verte pe facia si pe dosu. pentru că se le presente după originea loru genuina, pre cătu numai permitte scienti’a in dîlele năstre. . Asia dara societatea academica aduna tăte cu- ventele d’in limb’a vechia si mai vechia, atătu pe celle curate romanesci, cătu si pe celle inprumutate • dela altii. Si ce mai face inca societatea academica? Ea- cauta că se adopte si se ficsedie ter- mini pentru mulțimea cea mare de obiecte, de, idei si cunoșcientie, pe care ni le castigamu in tempurile • năstre, si pe care parentii nostrii nu avusera de unde se si-le câștige: De unde se ia dacoromânii cuvente pentru lucrurile si’ideile pe care nu le avusera păna acilea? De unde? Nu cumu-va ărasi dela popărale slave? Nu cumu-va dela turci si arabi? Seu incai dela germani? Mai încape aici întrebare? Ce făcu bre ceilalți literati ai nostrii carii scriu cârti, si ce făcu publiciștii carii dtriu in diarie? Se o spunemU verde: Ei iau cuvehtele care de unde apuca, fără neci-una regula, fără alegere. Mulțime de cuvente latinesci si francesci pe aceeași pagina ori columna, alaturea cu celi mai grosolani barbarismi slavonesci, turcesci, adessea si nemtiesci si unguresci, uneori acești d’in urma fără neci-o necessitate, ci ăca asiă, său d’in capritiu. său d’in nepăsare;. ăra puventele latine de multe ori deformate păna la grătia*). De grammateca, de constructiune, de sintasse, neci nu mai memoramu nimica la locuia acesta. Asemenea neregularitate si chiaru anarchia va trebui se in’cete candu-va, si noi speramu că ea va înceta ărasi mai curendu decătu s’a crediutu păna, acuma. Ne va dice cineva: Differenti’a intre liimb’a vor- bita de poporu si intre aceea la care se adopera societatea academica se arunce fundamentele, este prea peste mesura mare. Noi inse sustiănemu că aceea nu este mai mare decătu e intre limb’a de astadi a literatiloru nostrii si intre limb’a. chronicari- loru d’in tempulu domniei fanariotiloru, si că ea dif- fere multu mai pueinu de limb’a pe care o numimu si trebue se o numimu vulgara, decătu differe de eșs. limb’a francesca scrisa si vorbita in classile su- *) Abundintîa, in locu de abundantia, Abundo, as, are, si altele nenumerate, care essu chiaru d’in pen’a unoru literati, pu- bliciști etc. — 90 perieri ale societatei, de tdte dialectele si provincia- îfsmii poporului francescu. Si unde, cătu de susu stă limb’a scrisa germana (hochdeutsch) de dialectele Germaniei! Unde stă de ess. Hans Jbrgel d’in Ler- chenfeld alu Vienei si unde limb’a lui Schiller, Gbthe, Herder si una miie alti scriptori germani in totu pu- bliculu loru. Intr’aceea eu vediu,. că in locu se fiu indreptatu numai simplu pe onorabilii lectori la lucrările socie- tatei academice căte au vediutu păna aci lumin’a, m’am demissu la unu feliu de recensiune, la care candu apucassem pen’a, nu cugetassem de locu. Tre- bueam se lassu acestu lucru criticiloru de professiune. Voi inchiaiâ deci cu nesce illustratiuni împrumutate dela duoi membrii ai societatei academice. După închiderea sessiunei anului 1871, dn. Ales- * sandru Odobescu, câ membru nou alu societatei aca- demice, invitase pentru aceeași di, ¹⁶/₂₇ Septembre pe collegii sei academici la unu prandiu care s’ar fi po- tutu numi cu totu dreptulu domnescu. Dn. Odobescu pe langa eruditiunea sa ce ar face ondre la oti-care națiune d’in cele mai luminate, este si. unu barbatu de multu spiritu, cumu si de affabilitate rara. Sciendu bene că academicii nostrii era satui păna d’incolo de dispute filologice, pentrucâ se’i distraga, ii surprinse cu una gluma d’in cele mai spirituali, compunendu una lista de bucate in Unu dialectu formatu in di- recțiunea in care credu unii că pdte se essa limb’a romanesca după căteva diecimi de ani. Acea^ lista litografita prea eleganta, o aflăîiacare membra ospetu langa farfuri’a sa, dra coprinsulu ei eră: Prandiulu academicu. Mercuri 15. Septembre MMDCXIV. U. C. Vinu-arsu de anicetu (rachiu de Anisette). Sorbitione cu Scriblete (supă cu stelisidre). Vinu periinctu d’in Insulele-Fortunate (Madera). (Vinu unsurosu de Madera). Fame-stimuli varii (felurimi de mezelicuri). Siluriu munitu cu astaci fluviali, in condimenta de sinape (Som preparata cu raci de rîu cu sosu de mustaru). Vinu albicante perennia alutense de Acidav’a, (vinu vechiu albu de Dragasiani). Lumbu bubalicu intinctu in cremore, cu bacce e turberculi leguminose. (Muschiu de bou muiata in smantana, cu morcovi si cartofi.) Vinu nigru de Burdigala (Sanctu-Iulianu). (Vinu de Bordeaux.) Coturiiici cu pulce venatorica, abstrudi in pla- centa foliacea. (Potarnichi fripte venatoresce in foia de plăcintă.) Potione congellata de modu romanu, (apa rece). Melungine rubre cu farcimine de minutale, (păt- lăgele roșie cu meruntaie de pasere). Copsa de ariete in verubi torresa, (cdste de ber- beci tăvălite in pesmeti). Acictaru de olere, condita pre usu Athonic^l (unu feliu de salata cu otietu si untu-de-lemnu). , | Vinu campanicu spumosu, (Silleriu. Siampania)^ | Casiu induratu de Batavi’a, (cascavaln de Ba- | tavi’a). . Vesice fermentate pre ratione germanica, (gogoși ; nemtiesci). . J Biseopte lactantie glaciate, (piscoturi cu lapte si‘ beant. ' Ex authographo arch. coronensis edidit Fej6r | C. D. T. IX. voi. P. p. 158. — q 1378. circa 17. Juny. App. D. Tr. T. III. ; Privilegiu datu de regele Ludovicu ărasi in cestiune de ' comerciu, pre candu comerciantii transilvani nu prea voliă se / sufere a veni celi d’in Ungari’a si .anume celi dela Cassovi’a cu mărfi si mai alesu cu panurarfa in Transilvani’a. Ludovicu regu- ledia in cătu va acelea certe negutiatoresci, anumindu locurile si ■ tergurile, la care potea veni ungurenii cu marfa loru, unde ărasi ? sunt mărginiți, că panur’a se o păta vende numai cu bucat’a ! (pecia, franc, piece), era nu si cu cotulu, adeca numai cu ridi- > cat’a, seu cumu se dice in terminu comerc. franc., en gros, nu ( cu merunt’a*). ) 1378. Datum in Castro Kegeth Dnica. p. p. ; festum corporis Christi. Ludovici Regis privilegialds ad querelas mercatorum Septem sedium Saxonicalium < et de Kluswăr ordinantes, ut mercatores de Cassa, et earum partium ad Civitates Cluswăr, Albam, Egen- j tin (Enyedin.) Thordam, et ultimo ad Cibinium, cum' " mereantiis Suis pervertire valeant, ubi tamen in foris pannos cum perciis, et non cum ulnis vendendi ha- , beant facultatem, ultra tamen Cibinium in sedîbus ' saxonicalibus cum mereantiis, neque ad montanas Civitates ire queant, „Salvo tamen duntaxat, quod iidem mercatores de Cassa, et alii ad singulas nun-, dinas, seu fora annualia libera et privilegiata, sed ad ~ dedicatronșs ecclesiarum omnia etiam fora et villas siculorum cum suis mereantiis procedant tute et li- bere. “ — Ex originali exscripsit Eder 'Mm. T. t. p. 529. et exinde. Edidit FejtSr C. D. T. IX. voi. 5. p. 264. 1379. 1. May. App. D. Tr. T. III. Documentu cunoscutu d’in alte publicatiuni, de mare inte- resau pentru sasii transilvani, de unde inse romanii inca potu invetia multu. , Sasii d’in cele siepte scaune său tienuturi ajunseseră la mari discordii, certe, processe intre sine. Ludovicu I. taliandu la midiulocu, demandă strinsu primăriloru, că conformu ve- chiului usu alu sasiloru, se adune la unu locu in campu, sub ceriulu liberu, pe betranii jurati si pe una parte a poporului comunu, se’si perlega acolo vechile si nouale loru privilegiurj in audiulu prelatiloru si alu baroniloru pe cari’i va mitte regele la acelea adunari (că commissari), si consultandu asupra loru, ori- ce arn află in acelea vetamatoriu, se’i arate -lui, că ci este fdrte applecatu a le face intru tăte pe volia, a șterge d’in privilegiuri totu ce nu le-ar placea loru, a correge si a emenda**). • *) De documente precumu este sl acesta, se voru interessa mai alesu aceia carii se’voru fi ocupandu cu istori’a comerciului si a industriei d’in Transilvani’a si Ungari’a. Red. **) A fostu maxima de stătu a celoru mai multi regi ai Ungariei si ai intre-gei politice unguresci secularie, că pe sasii. colonisati cu mare scopu in Transilvani’a mai alesu pe la pălele muntiloru, p’intre romani, se’i si sustiena, se’i apere si favoredie . d’in tăte poterile si cu totu feliulu de midiulăce. Asiă a fostu ' acăsta, cu prea pucine esceptiuni. totu deauna, incependu dela Geiza si Andreiu II. păna in di o’a de astadi. Si observati bene, că nu se scie se fia fostu colonii sasesci (hospites teuto-, — 93 — Ludovicus dei gracîa rex bungariae, polonie, dalmacie, etc. fidelibus suis Senioribus, Judicibus, ju- ratis, et Universis saxonibus Septem Sedium partis Transsilvane Salutem et graciam. Datur nobis intel- nici) intre secui, decătu numai intre romani. Este una minciuna’ istorica grosa, că tienuturile pe care locuescu astadi sasii, la ve- nirea loru aru fi fostu deșerte, desolate de locuitori. Istoricii si publiciștii sasi, 6ra după ei ungurii si străinii, au repetitu acesta minciuna păna acuma de una milie de ori. Nu e departe tem- pulu, in care se va înfunda si acesta. Desertum, i, deșerta sunt si- păna in dilele ndstre in mai multe tieri europene; adeca nesce câmpii (puste), locuite rarii seu neci-decumu, ele inse totu se afla in possessiunea si proprietatea comuneloru vecine, cumu si in a mai multoru proprietari privati. Desertumiuca este unu conceptu relativu, care se pdte applica păna si la unele parti d’in Campi’a transilvana; pentru că vei afla locu necultivatu pe distautia de 2 — 3 miliarie, n’ai dreptu se dice ca tdta tier’a este unu deser turn. Tienuturile, locuite de sasi, s’au datu loru spre locuintia numai successive, adeca incetu cu incetisiorulu, in cursu de unu secolu si mai bene. Mai antaiu au venitu coloniile d’in Flandri’a, adeca d’in una parte a Belgiului si a Olandei situata spre mare. Intre anii 1001 si 1080 locuitorii aceloru tieri au suferitu de calamitatile cele mai mari, de bellu civile, de pestilentia si totu- unadata de essundarea riuriloru si de a marei, care innecase mai multe comune si innecase pentru totu deauna tienuturi întregi. Locuitorii căti au scapatu cu vidtia, ajunși la cea d’in urma sa- racia si amaru, au fostu constrinsi a lua lumea in capu. Dara omeni industriosi cumu era ei, au fostu si chiamati si asiediati parte mare in unele provincii ale Germanie i, păna candu a pe- trunsu faim’a emigratei loru si la regii Ungariei, carii tocma pe atunci se batea, candu cu imperatorii greci, candu cu celi bul- garo-romanesci, pentru câ se se păta intende in Oriente. Partea Daciei ce se numesce Transilvani’a, dedese ocasiune la cele mai multe conflicte. Asia regii Ungariei au luatu refugiu si la si- stem’a colonisarei, la care ’iau invetiatu episcopii apuseni aduși in tiera spre a propaga christianismulu la magiari. Flandrii (astadi se numescu Flamendi) d’in Belgiu etc. imbratiasiasera cu multu mai înainte christianismulu. Cu atătu mai multu avea regii Ungariei si mai virtosu episcopii si călugării, trebuintia de flandrii. După acestea, pre cătu tempu au duratu espeditiunile cruciate spre resaritu, pe urm’a cavaleriloru teutoni s’au mai adusu alte colonii noue germane (hospites) si s’au asiediatu in diverse tienuturi, precumu au si venitu d’in diverse tieri. Dara si de altu-mentrea, prea adessea cere interessulu despotismului, pentru câ poporatiUnile de nationalitati diverse se se amestece cătu, mai tare, pentrucâ se traiesca totu in urași urgia unele cu altele.¹ De aici păna in dio’a de astadi acea apriga diversitate in tem- peramentulu, in caracterulu, in facultățile spirituali si in diale- ctulu, sâu mai bene, in dialectele sasesci transilvane, precumu adeca essiste diversitatea si intre germanii d’in Germani’a, si la alte popdra. Acelea differentie era multu mai mari in dilele lui Ludovicii I. Acelu rege inse ’si avea rațiunile sale, pentru câ tocma pe sasi se’i împace elu insusi, in locu de a’i irrita si mai multu si inversiuna iutre sinesi. Pe atunci sasii era cei mai buni catholici, cumu si propagatori ai limbei latiuesci, ai latinis- mului preste totu, in oppositiune cu limb’a grecâsca, cu grecis- mulu; candu d’in contra, magiarii mai neci-unadata n’au tienutu cu vreunu mare zelu ]a relîgiunea christiana preste totu si la catolicismu in specie; era poporulu romanescu castigatu forte de multu prin călugării greci, se tienea cu tdte bratiale de baseric’a bisantina, cu limb’a slavona, spre celu mai mare necasu alu re- giloru esiti d’in cas’a francesca Anjou, veniti aici dela Neapole. D’in acestea apoi se esplica mulțime de evenimente care au urmatu mai tardiu in Transilvani’a. De aici si persecutiunile asupra Cneziloru romanescL si asupra romaniloru in genere, cu esceptiune de aceia carii /catolisâ, sâu si de aceia, carii insuflâ respecta cu armele. _____________,, Red. ligi, quod diverse discordie, lites, et rixe in vestri medio sint exorte, in quibus remedio regio nitimur subvenire, omnia bec benignitate regia delere, et suffocare, ut in futurum, temporis spacio, sub pacis concordia vos poteritis finaliter comprehendere ad pleniorem vestram fructuositatem, ut ex ea nobis. et nostris heredibus, ac sacre corone ierventius, et studiosius servire valeatis. Igitur fidelități vestre fir- missime regio sub edicto precipimus, quatenus mox cognitis presentibus vos judices noștri secundum ves- tram consvetudinem, cum senioribus juratis, et prio- ribus adjuncta parte communis populi noștri, insimul in campis conveniatis, pro vestro communi colloquio, et ibidem vestra privilegia nova et antiqua recipiatis et perlegatis coram his, quos de nostris Prelatis et Baronibus ad bec vobis destinavimus, ordinationem vestram audiendam et pertractandam, perlectis autem bis Nobis cum paucitate nunciorum vestrorum teno- rem ipsorum privilegiorum diligentei’ rescribatis, que omnia benigno animo, ac gravissimo secundum cur- sum et continentiam vestrarum antiquarum libertatum volumus audire et plenarie expedire, et si aliquid in eisdem vobis contrarium inveneritis, istud in omnibus licitis, et possibilibus in commodum vestrum volumus convertere et meliorare ......... nobis, quod ob respectum verborum informacionis, vel favoris alicujus viventis vestras libertatea nequaquam infrin- gemus, sed potius confirmamus vobis, et vestris suc- cessoribus, et si inter cetera aliqua sunt nociva, et dampnosa vestre libertăți, hoc volumus delere, et emendare, et si aliquis vobis secus dixerit, sibi fidem non adhibeatis, quia hic de nostra intencione non est inlormatus. Datum in Diosgewor, in festo beatorum Philippi et Jacobi Apostolorum, anno D. MCCCLXX nono. — Ex authograplio arch. Cibinien. Nat. Sal. — Fragm. edidit. Scblozer p. 38. 39. „ „ „Verfassungszustand der Sach- sen“, p. 92. Edidit. Fejer C. D. T. IX. voi. p. 314. — (Va urma.) Nr. 98—1872. Procesu verbale luatu in siedinti’a ordinaria a comit, asociat, trans., tienute iu 2. Aprile c. n. 1872 sub presidiulu dlui vicepres. Iac. Bolog’a, fiendu de facia domnii membrii P. Dunc’a, I. Hannia, I. Tul- basiu, I. V. Rusu, C. Stezariu si I. Cretin. § 40. Dn. cassariu presenteza conspectulu despre perceptele si erogatele asoc. dela siedinti’a lunaria tre- cuta (5. Martin a. c.) păna Ia siedinti’a presente. D’in acestu conspectu se vede, cumu-că in decursulu restim- pului numilu, s’au incassatu la fonduiu asociat. 430 fr. 87 cr. si s’au erogatu 218 fr. 33 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 96, 1872). Spre scientia. § 41. Totu dn. cassariu mai presenteza conspe- 16 — 94 — ctulu despre starea fondului academiei, d’in carele se i vede, cumu-că numitulu fondu are de presente in pro- prietatea sa sum’a de 4977 fr. 90 cr. (Nr. prot. ag. 97, 1872). Spre scientia. § 42. In nesu cu conspectul» dlui cassariu de sub §—lu precedente 40, se refereza in special», despre banii incursi la fondulu asociatiunei dela siedinti’a trecuta păna la siedinti’a presente, si anume: a) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Fagarasiului (II), s’au tramesu la asoc., că superflusu remasu d’in perceptele si erogatele comitetului arang etoriu d’in Fa- garasiu, cu ocasiunea adunarei gen. tienute acolo in 7—8. Augustu 1871, sum’a de 140 fr. si tacsa dela unu membru ord. nou si pentru diploma 6 fr., la olalta 146 fr. (Nr. prot. ag. 78, 1872). b) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Gherlei (XIII) s’au tramesu că tacse de membrii ord. si ajut. 40 fr. (Nr. prot. ag. 82, 1872). c) Dela dn. proprietariu in Cricau, Gregoriu Mezei tacsa de membru ord. 5 fr. (Nr. prot. 87, 1872). d) Că prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1872 au incursu 11 fr. (Nrii prot. ag. 82, 84 si 88, 1872). e) Că interese obvenitorie cu 1. Aprile a. c. după cuponii prioritatiloru de drumulu feratu, au incursu 130 fr. in argentu (Nr. prot. ag. 92, 1872). f) Că interese obvenitorie cu 1. Aprile a. c. după cuponii obligatiuniloru de stătu convertite, a incursu 27 fr. 30 cr. in argentu. (Nr. prot. ag. 92, 1872). Spre scientia. § 43. In nesu cu raportulu cassei despre statea fondului academiei de sub § 41 se refereza despre con- tribuirile incurse dela siedinti’a presente in favdrea fon- dului academiei, si anume: a) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Fagarasiului (II.) in 2 acțiuni dela banc’a Transilvani’a, oferite d’in partea domniloru: Ioane Antonelli si Ladisiau Tamasiu, au incursu 80 fr. solviți. (Nr. prot. ag. 77, 1872). b) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Gherlei (XIII) au incursu că oferte 5 fr. (Nr. prot. ag. 82, 1872). c) Prin dn. docente in IVIehadi’a, Nicolae Gram’a s’au tramesu că oferte 16 fr. 30 cr. (Nr. prot. ag. 91, 1872). d) Că interese obvenitdrie cu 1. Aprile a. c. după cuponii obligatiuniloru de stătu convertite s’au incassatu 8 fr. 40 cr. in argentu. (Nr. prot. ag. 93, 1872). Se iea spre scientia si domniloru amentiti sub lit. a) li-se esprime prin acesta recunoscientia protocolaria. § 44. Se presenteza unu documentu d’in partea cassei, prin carele se constateza, cumu-că argentnlu in- cursu, s’au schimbatu cu charthia in v. a., pentru care s’au capetatu 180 fr. 41 cr. (Nr. prot. ag. 94, 1872). Spre scientia. § 45. Se presenteza altu documentu d’in partea cassei, prin carele se constateza, cumu-că s’au cum- peratu pre sdm’a fondului asoc. 2 obligațiuni urbariale trans. de căte 100 fr. un’a, cu sum’a de 160 fr. 50 cr. (Nr. prot. ag. 95, 1872). Spre scientia. •) § 46. Secret. II refereza pre largu despre lucra-*'; rile si decisiunile coprense, in protocolulu adun, gener. cerc, d’in despartiemenlului Fagarasiului, tienute acolo j in ⁸/₂₀. Fauru a. c. î D’in amentitulu protocohi se constateza, cumu-că ) cestionata adunare gen. cerc., intre altele, a luatu ur- matoriele decisiuni: 1. Sub p. 2. prot. s’au facUtu dispositiune pentrd î câștigarea unei odăi, in care se se tienea siedintiel© j subcomitetului si se se pastredie actele aceluia, si dn; ) advocalu A. Densiusianu avu bunătate a oferi gratisu o ] odaia spre acelu scopu. J 2. Sub p. 3 se luă decisiune, câ domnii pretori ; d’in districtul» resp. se provoce pre agenturile comunali degiă infientiate, a raportă la direcțiunea resp. despre) cele efectuite in privinli’a contribuiriloru facunde in fa- ) vorea fondului academiei. ? 3. Sub p. 4 si 5 se iea actu despre ofertele fă- cute in favdrea fondului academiei, cu care ocasiune, ; unii zeloși inteligenti romani, prin obligațiuni privatq î s’au deoblegatu a solvi pentru scopulu intentionatu, căte 150 fr., 100 fr., 50 fr., 30 fr., 24 fr., 20 fr., 15 fr. etc. fia-care amesuratu impregiurariloru sale materiali; atari obligațiuni s’au tramesu pana acum» incoce dela 13 inși. (A se vede publicarea numelor» respective si a oferteloru deoblegatu in Nr. 7 nlu Transilvaniei d’in • an. cur. pag. 82. Vedi si § 43 lit. a). 4. Sub p 6 se ieau mesuri pentru infientiarea a- - genturiloru comunali, in acele parti, unde păna acuma inca nu s’au potutu infientiă, si totu-odata se emitu provocări cătra agenturile comunali infientiate, spre a . conlucra cu totu zelulu, atătu in favdrea prenumerarei la Transilvani’a, cătu si in favdrea oferteloru , facunde pentru academia. 5. Sub p. 7 se iea decisiune pentru asternerea compotului despre starea fondului juristiloru d’in acelu district». 6. Sub p. 8 se emite comisiune pentru censurarea socoteleloru comitetului arangiatoriu pentru primirea mem- briloru asoc. la adunarea gener. tienuta acolo in 7—8. Augustu 1871. (A se vedea si § 42 lit. a). 7. Sub p. 9 s’au alesu membrii suplenti la sub- comitetulu resp. in personele domniloru I Gram’a, Nic. Densiusianu, Nic. Cipu, Nic. Raceanu si Teofilu Francu acdsta alegere de membrii suplenti, fu motivata prin aceea, că unii d’intre membrii ord. ai subcomitetului, se afla cu locuenti’a afara de resiedinli’a aceluia, si asia nu se afla in positiune a pote participă regulatu la sie- ' dintia, prin urmare, in atari cașuri au de a se suplini prin membrii suplenti. 8. Sub p. 10 in loculu fostului secretari» atu sub- comitetului Nic. Dima Petrascu. carele si-a datu dimi- siunea, se alese dn. Nic. Densiusianu. j 9. Sub p. 12 se defige adunarea gener. cerc, vii- j toria pre ³/ₗ₅ Maiu a. c. la Veneția inferiore. In fine Ș 10. 8ub p. 13 se esmite una comisiune insarci- d nata cu proiectarea unoru statute relativu la infientiarea | — 95 — unei biblioteci pentru despart, rcsp. (Nr. prot. ag. 77, 1872). Decisiune. Lucrările cuprinse in punctele susu- amintite 1—10 inel., se iau spre scientia cu plăcere si totu-odata se esprime recunoscientia, atătu adunarei gen. cerc., carea prin decisiunile sale, a datu noua doveda despre laudabilulu seu zelu, ce ’lu nutresce facia cu prosperarea afaceriloru asoc. in totu respectulu, cătu si in speciale, aceloru domni inteligenti romani, carii prin acte formali se deoblegara a veni si materialmente in ajutoriulu fondului academiei. § 47. Totu secret. II. mai raportâza si despre coprensulu protocolului siedintiei subcomitetului d’in de- spartieinentulu Fagarasiului (II) tienute in 24. Fauru a. c. D’in amentitulu protocolu resulta, cumu-că sub- comitetulu, intre alte afaceri curente, relative la consti- tuirea sa de nou, alegundusi cassariu si controloru sub- stituții (p. 1), cumu si relativa la dispositiunile făcute in causa trameterei incoce a superplnsului amentitu la § 42, cumu si a obligatiuniloru private date in favorea fondului de academia (§ 46 p. 3), a adusu conclusiu- nea, motivata si d’in partea directiunei in raportulu seu d’in 28. Fauru a. c. Nr. 2, că adeca comitetulu cen- Iralu, se indrumeze pre despartiementele cerc, ale asoc., se se tiena disertatiuni d’in economi’a naționale, cu re- ferire ia poporulu romanu etc. (Nr. prot. ag. 79, 1872). Decisiune. Deși acestu comitetu a aflatu cu plă- cere d’in protocolele respectiveloru adun, gener. cerc., cumu-că si pana acumu in cele mai multe despartiem. cerc., cu ocasiunea adun, gen., s’au tienutu discursuri in materii relative la economia naționala, cumu si de- spre alte obiecte de interesu pentru prosperarea si cul- tur’a poporale, si deși atari disertatiuni se prescriu si prin regulamentulu asoc. § 5 lit. d) impartasitu toturoru despartiementelorn, degia inlientiate: totusiu, la espresa dorintia a Gestionatului subcomitetu, se afla indemnatu a atrage cu asta ocasiune, atențiunea respectiveloru di- recțiuni cercuali, asupra necesitatiei de atari disertatiuni popularie, si totu-odata ale pofti, că se conlucre d’in partele, in cointielegere cu intieligenti’a d’in cercurile sale, că tienerea de atari disertatiuni, cu ocasiunea a- dunariloru gen. cerc., se se introducă si in acele parii său cercuri, unde dora pana acumu nu s’au introdusu. § 48. Direcțiunea despart, cerc, alu Gherlei (XIII), pre langa sum’a de 49 fr. (vedi §§ 42, 43), sumitte protocolulu siedintiei subcomitetului d’in 12. Fauru a. c. D’in coprensulu amentitului protocolu, intre alte afaceri curente, (p. 1, 2, 3, 5, 6 si 7), se constateza, cumu-că in comun’a Ascileulu micii, s’au infientiatu agen- tur’a comunale (p. 5). (Nr. prot. ag. 82, 1072.) Se iea spre scientia. § 49. Se presenteza scrisori’a juristului Aaronu Hamsea, prin carea aratandu, cumu-că i s’au conferita unu stipendiu de 200 fr. d’in fundatiunea nemuritoriului Gozsdu, abdice de stipendiulu avutu dela asociat, (de 150 fr.), pre langa deoblegarea, de a face servitia scripturistice in cancelari’a asociat. (Nr. prot. ag. 85, 1872). Decisiune. Dupace restulu d’in stipendiulu conferitu lui A. Hamsea, prin abdicerea aceluia, deveni disponi- bila pre an. scol. 187'/₂, se decide, că acelu restu se se confereze lui Mich. Rusu, juristu in an. II. la aca- demi’a de aici, carele sub datulu 20. Martiu a. c. con- curse pentru accordarea aceluia, inse pre langa deoble- garea de a face servitia scripturistice in cancelari’a asoc. (Nr. 86, 1872). § 50. Se presentăza scrisori’a stipendiatului asoc. Al. Gram’a, prin carea densulu aratandu, că d’in caus’a unei bole, fiendu necesitatu a intrerumpe cursulu studia- loru sale filosofice, totu-odata abdice de stipendiulu con- feritu d’in fondulu asoc. si se apromite a refundă cassei asoc., cele doue rate primite d’in stipendiulu anuale, in- data ce va capetă (frecare oficiu salarisatu. (Nr. prot. ag. 90, 1872). Se iea spre scientia cu aceea observare, că re- stulu d’in stipendiulu devenita astfeliu vacante, se si- sleza in favorea cassei așoc. § 51. Dn. bibliotecariu I. Cretiu presentăza unu contu despre pretiulu cartiloru procurate pre sdm’a bi- bliotecei asoc. in sum’a de 48 fr. 37 cr. si cere a se asemnă esolvirea aceluia, d’in sum’a preliminată de a- dunarea gen. pentru biblio/ec’a asoc. Decisiune. Se asemnâza la cass’a asoc. esolvirea resp. contu sunatoriu despre 48 fr. 37 cr. v. a. § 52. Secret. II. referăza, cumu-că G. Pop’a stud. in V. ct. la gimn. d’in Beiusiu, cere a i-se dă gratis actele adun, gener. d’in 1866, cumu si foi’a asoc. pre an. cur. 1872. (Nr. prot. 89, 1872). Se decide a. se rescrie, cumu-că comitetulu nu se afla in positiune a pote satisface cererei respective, cu atătu mai vertosu, cu cătu că pentru societatea de lectura a studentiloru gimnasiali dela Beiusiu. se tramete foi’a asoc. gratis, prin urmare dela numit’a societate pdte si respectivulu ceti aceea foia. § 53. Dn. canonicii metrop. C. Papfalvi oferesce in favdrea colectiunei numismatice a asoc. un’a nio- neta de anru, de pre tempulu regelui Daciloru, Co- tisonu, in pretiu de 3 galb. (Nr. prot. ag. 83, 1872). Decisiune. Dn. oferente i se esprime recunos- cientia protocolaria, dr monet’a oferita se preda re- spectivului bibliotecariu, spre a se asiediă si păstră in colectiunea de pretiositati a asoc. § 54. Secret. II. presenteza urmatdriele opuri, dăruite de auctorii resp. in favdrea bibliotecei asoc. si anume: a) Opulu intitulata: „Cursa de practic’a grădinăritului si de economi’a casei, “ compusa de Gr. Vintila. Brasiovu, 1872. b) Opulu intitulata: „El- mdleti ds gyakorlati romăn nyelvtan" Ahn OUendorf tanmodszere tekintetbe vetelevel, de Andreiu Cosm’a. Ed. Clusiu, 1872. Decisiune. Domnilorii dăruituri li-se esprime re- cunoscientia protocolaria, er opurile amentite se trans- punu dn. bibliotecariu, spre a se petrece in registrulu cartiloru asoc. § 55. Se presentdza testimoniale despre colo- cuiele susutienute pre sem. I. an. scol. 187 ’/₂ cu re- — 96 — sultatu eminente, d’in partea stipendiatului asoc. Petru Dehelianu ascultatoriu de filosofia in Gratiu. Spre scientia. Verificarea acestui procesu verbale se concrede domniiloru membrii P. Dunc’a, I. Hanni’a si I. Tulbasiu. Sibiiu, datulu că mai susu. lacobu Bologa, I. V. Rusu, vicepresied. secret. II. S’a cetitu si verificata Sibiiu in 4. Aprile 1872. P. Dunc’a. I. Hanni’a. I. Tulbasiu. Publicarea baniloru incursi la fondulu asoc. trans. dela siedinti’a lunaria a comitetului asoc. d’in 5. Martin pana la siedinti’a aceluia d’in 2. Aprile a. c. 1. Prin direcțiunea despart, cerc alu Fagarasiului (II.) s’au tramesu la fondulu asoc. trans. si anume: a) D’in superplusulu de 149 fr. 13 cr. v. a. ce a resultatu d’in computulu despre perceptele si erogatele făcute cu ocasiunea siedintiei anuale a asoc. trans., tienute la Fagarasiu in 7—8. Augustu 1871, s’au tramesu pentru fondulu asoc. 140 fr. b) Dela dn. notariu corn, in Sine’a vechia, losifu Stoic’a tacs’a de m. ord. nou pre 187 ’/₂ si pentru diploma 6 fr. 2. Prin direcțiunea despart, cerc, alu Gherlei (XIII) s’au tramesu la fondulu asoc. A. Câ tacse de membrii ordinari: a) Dela dn. proprietariu in Iclodulu mare, Ioane Lemeny tacsa pre 18⁶⁹/₇₀ 5 fr. b) Dela dn. proprietariu in Iclodulu mare, Simeonu Bocsia tacsa pre 18⁰⁹/₇₀ 5 fr. c) Dela dn. canonicu Stef. Biltiu tacea pre 187% 5 fr. B. Tacsa de membrii ajutători: a) Dela Tom’a Cherechesiu 2 fr. b) Filipu Muresianu 1 fr. c) Isidoru Popoviciu 1 fr. d) Florea Berindeanu 1 fr. e) loanu Creminasiu 1 fr. f) loanu Todica 1 fr. g) Pantilimonu Hur- duc’a 1 fr. li) loanu Vedanu 1 fr. i) Aritonu Capreriu 1 fr. k) Nicolae Maieru 1 fr. 1) Natu Bontideanu 1 fr. m) Nicolae Miclea 1 fr. n) Nicolae Alvasiu 1 fr. o) Eremia Hurducasiu 1 fr. p) Vasilic’a Cosieriu 1 fr. q) Georgie Gimboreanu 1 fr. r) Danila Hurducasiu 1 fr. s) Dumitru Hurducasiu 1 fr. t) Ne- chita Dangeleganu 1 fr. u) Nicolae Teglasiu 1 fr. v) Simeonu Maieru 1 fr. w) loanu Cicivanu 1 fr. x) Tonic’a Cupsi’a 1 fr. y) Pascu Hurducasiu 1 fr. 3. Dela dn. proprietariu in Cricau, Gregorie Mezei s’au primitu tacs’a de membru ord. pre 187 */₂ 5 fr. 4. Prin dn. advocatu in Abrudu si directoriu despart, cerc. VII, Mateiu Nicol’a s’au tramesu la asoc. pre langa asemnatiune poștale 42 fr. NB. De <5rece nu s’au tramesu list’a domniloru contribui- tori, asia numele acelora nu se potu publică păna candu va sosi list’a respectiva, pentru care s’au scrisu inca in 12. Martiu a. c. Nr. 81. Sibiiu, 2. Aprile 1872. Dela secret, asoc. trans. Contribuiri in favorea fondului de academia. 1. Prin direcțiunea despart, cerc. Gherlei (XIII) s’au tra- mesu: a) Dela dn. preotu in Todor’a, Vasiliu Hosszu 1 fr. b) Dela dn. preotu in valea Grosiloru, Alesiu Ghelutiu 1 1 fr. , î c) Dela poporenii d’in comun’a Dobrocin’a 1 fr. j d) Dela poporenii d’in Rusu 2 fr. Sum’a 5 fr. v. a. ' 2. Dela dn. parochu in Cohalmu, Ioane Popescu contri- buire 50 cr. j 3. Priu dn. Nicolae Gram’a, docente conf in Mehadi’a 1 s’au tramesu că oferte sum’a de 16 fr. 30 cr. si anume: | a) Dela domnii: protopresbiteru in Mehadi’a, Dimitrie Ia- | cobescu 5 fr. b) Constantinu Tiepeniagu, parochu si assesoriu | consist, in Mehadi’a 1 fr. c) Pavelu Cliinesu, comisariu scolariu | 1 fr. d) Gruia Pirtea, parochu-adm. in Ogradena 1 fr. e) Za- J charia Popoviciu, parochu-adm. in Globucraiov’a 50 cr.- f) Ni- colae Gram’a, docente in Mehadi’a 1 fr. g) losifu Toderu, doc. i! in Prigoru 20 cr. h) Antoniu Crai’a, doc. in Rudaria 30 cr. ) i) Chirilu Serbu, doc. in Gârbovetiu 30 cr. k) Ioane Olariu, doc. in Lapusnicu 30 cr. 1) Chiprîanu Dancea, doc. in lablaniti’a j 50 cr. m) Traila Puria, doc. in Moeerisiu 20 cr. n) losifu Popoviciu, doc. in Globucraiov’a 10 cr. o) Petru Teodorescu, doc. in Luncavitia 20 cr. p) Georgiu Gerga, doc. in Verendinu 20 cr. q) Nicolae Coc’a, doc. in Mehadi’a 20 cr. r) Danilu Popoviciu, doc. in Dubov’a 10 cr. s) lacobu Talpesiu, doc. in Corniarev’a 10 cr. t) Nestoru Miculescu, doc. in Plugova 20 cr. u) Constantinu Vladuceanu, doc. in Bogoltinu 20 cr. v) Georgiu Trapsi’a, capitanu pens. in Mehadi’a 1 fr. w) Sim. Popoviciu, negutiatoriu iu Mehadi’a 1 fr. x) Andronicu Popoviciu, negutiat. in Mehadi’a 1 fr. y) Barulu Benedecu, negutiatoriu in Mehadi’a 50 cr. z) Trajanu Popa, studente in I. cl. gimn. la Mehadi’a 20 cr. 4) Dn. red. losifu Vulcanu tramete 110 lei noui (franci) collectati in favorea fondului academiei prin nobil’a staruentia a domniei Adelin’a Olteanu dela Craiov’a si anume: a) Dela domnii N. C. Zatreanu 25 lei noui. b) Stefanu M. Petrescu 10 1. n. c) D. S. Guranu 10 1. n. d) C Cancea 10 1. n. e) N. N. Maldarescu 10 1. n. f) dămn’a Constanti’a I. Argetoianu 10 1. u. g) ddmn’a Mari’a D. Otetelisianu 10 1. n. h) dn. Eniilianu Otetelisianu 10 1. n. i) Dion. Marcescu 5 1. n. k) N. Stanescu Proicea 5 1. n. 1) C. Hori’a Olteanu 5 1. n. Sum’a 110 lei noui (resp. franci). Sibiiu, 4. Aprile 1872. Dela secret, asoc. trans. PUBLICARE. In ³/₁₅ Maia a. c. se va tienă in Veneția inte- riore a IV. adunare generale a despartiementului alu II. (Fagarasiu-Cincu-mare-Rupea) a asociatiunei tran- silvane romane pentru cultur’a si literatura poporu- lui romanu, la care se invita membrii asociatiunei si cu deosebire celi d’in acestu despartiementu. Fagarasiu, in 6 Aprile 1872. Dela comitet, cerc, despart, alu II. alu asociat, trans. romane. Editoriu si provedietoriu: Comiictulu, — Redactorii! G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a Riinier & Kamuer.