r Acesta 16ia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto TRANSILVANIA. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Abonamentuiu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneia Ia Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Nr. 24. Brasiovu 15. Decembre 1871. Anulu IV. Sumarin. Despre istori’a revolutiunei Horaiane. — D-sale dn. autoru alu bros. intit.: Junctiunea caliloru ferate ale României si ale Ungariei si Transilvaniei etc. — Una cestiune d’in economi’a naționale. (Continuare). — Colectiune de diplome istorice tran- silvane. (Continuare.) — Beuturele spirituose. — Delegatiunea societății academice rom. — Deschidere de abon. la Transilvani’a Despre istori’a revolutiunei Horaiane. Sunt mai multi ani de candu istoricii magiari si sasi au inceputu a se interessa de istori’a revolutiunei Horaiane d’in mai multe puncte de vedere. Pre candu romaniloru le era interdisa cu rigdre inca si pronun- tiarea numeloru Hora, Cloșca si Crisianu, compatrioti de ai nostrii d’in alte nationalitati adună barbatesce documentele scrise, d’in care se se păta compune istori’a acelei catastrofe transilvane, cumu si acelea sciri informatorie, căte apucasera a est la tipariu sub imperatulu losifu II. Ce e dreptu, că cu tdte acestea lucrări preparative, neci altora nu le era permissu a publica prea multe lucruri d’in acea epocha, de aceea istoriografii trecea păna acuma preste densa in fuga, că si cumu s’aru teme de ea. Mai in scurtu, era si acea epocha maltratata că si multe altele d’in istori’a Transilvaniei, pentrucă asia cerea „consideratiunile politice mai inalte,“ Istori’a trecea de studiulu celu 'mai periculosu pentru stătu, dra cu respectu la ro- team, ea era considerata de adeverata crima. După mdrtea episcopului loanu Bobu, in an. 1830 capitu- lulu d’in Blasiu cu vicafiulu seu loanu Lemeni in frunte, decise a ridica in liceulu d’in Blasiu una ca- tedra pentru istori’a generale, care păna atunci nu se propunea, pentrucă propunerea ei nu era per- missa. Guhernulu d’in acelu tempuri a interdisu bla- sianiloru infientiarea acelei catedre. Alesu fiendu I. Lemeni de episcopu, elu introduse mai antaiu studiulu istoriei generale in liceu, dra cu propunerea ei insar- cină pe junele Simionu Barnutiu in modu provisoriu, păna ce veni dela Vien’a loanu Rusu, auctoriulu Icd- nei pamentului, carele d’in an. 1834 inainte propuse istoria in calitate de professoriu publicu ordinariu, inse numai cu concessiunea episcopului si in contra volientiei gubernului, in carele păna pe la an. 1848 functionă si episcopulu ungurescu roniano-catolicu in calitate de consiliariu. Acelu episcopu iși arrogă siesi in modu necalificabile, dreptulu si funcțiunea de in- spectoriu supremu alu t o t u r o r u scdleloru d’in Tran- silvani’a. Pe atunci siedea pe scaunulu episcopiei r. catolice unu secuiu, anume Nicolae Kovăcs. Acelu omu vediendu că blasianii nu voliescu a se lașa de pianulu loru de a propune si propaga cunosciintiele istorice, in una d’in siedentiele gremiului guberniale pronuntiase memorabilile cuvente: Historia est oculus mundi, ideoqne valachis interdicendum est hoc stu- dium. Istori’a este ochiulu lumei, de aceea studiulu ei trebue se’lu interdicemu romaniloru. Cu cătu mai virtosu dara era se fia interdisa romaniloru istori’a epocei horaiane. l£ta inse că a 4 totu-potentele spiritu alu tempului a spartu drumui largu inca si pe acestu campu, pre cătu de trumosu, pre cătii bogatu si plinu de invetiaturele cele mai salutarie, tocma pre atătu de puținu cultivatu aici la noi. O de amu sci noi se pretiuimu tempulu ace- storu puțini ani, carele ne fu destinatu prin provi- d e n t i a pentru repausu spirituale si reculegere, că se aruncamu fundamente mai bune venitoriului no- stru, decătu era ele aruncate in 1848 si chiaru in 186³/₄. O de ne amu sci pretiuf istori’a in tdte păr- țile et Eta că si istori’a epocei horaiane se vede scrisa si publicata pe largu destulu; numai nu in limb’a ndstra naționale. Duoi magiari, unulu renumitu că surcellu alu unei familie aristocratice odeniora romane, mai tardfu cu totulu renegate, de ranga superiore, dra altulu renumitu prin eruditiunea sa si prin aceea ce se afla nespusu de raru, prin spiritulu seu de jn-î parțialitate, au scrisu păna acuma istori’a revolutiunei! horaiane, fiacare d’in punctulu seu de vedere, ambii' inse asia, in cătu romanii in totu casulu sunt datori sie si patriei loru cu luarea in cea mai de aprdpe consideratiune a ambeloru scripte care se voru cita indata la loculu acesta; Inca lipsesce multu păna se fia cunoscuta deplinii acea epocha memorabile, care pentru locuitorii tierei ndstre a fostu drecumu pre- cursdrea revolutiunei francesci; atăta inse cătu se vede publicata in acelea duoe opuri, deschide cale larga, pentrucă pe urm’a loru se afle si se cundsca cineva indiecitu mai multu. Cărțile de care ne este vorb’a pdrta titlulu: A Hdra-tămadăs tortdnete. Irta id. Grdf Teleki Domokos. Pest, 1865. Kiadja Rath Mdr. Adeca: Istori’a revolutiunei lui Hora. Scrisa de cornițele Do- minion Teleki sen. 8° mare, pag. 183. Summariulu acestui opu este: Prefatiune I—X pag. Istori’a revolutiunei lui Hora pag. 1—110. Scar’a sdu indicele documenteloru relative la re- 47 — 282 — volutiunea lui Hor’a, care se afla: I. In biblioteca Telekiana d’in Tergulu - Murasiului, pag. 113—116. II. In collectiunea dela Sub-cetate (Vărhegy, care?) III. In collectiunea lui Alessandru Mike. IV. In col- lectiunea comitelui lositn Kemeny. V. In collectiu- nea comitelui Georgie Bănffy. VI. In collectiunea lui Carolu Torma. VII. Corespondentie private in possessiunea museului transilvana d’in Clusiu. Numerulu documenteloru enumerate d’in acestea siepte collectiuni este atătu de mare si coprinsulu ce- loru mai multe d’in ele atătu de interessantu, in cătu se pdte dice cu totu dreptulu, că com. D. Teleki a trecutu asta-data prin ele in fug’a mare, pentrucă in casulu contrariu, cartea lui era se cresca la unu vo- lumu respectabile. Alu duoilea si celu mai importautu °PU istorica despre revolutiunea lui Hora este: A Hora-Vilăg Erddlyben. Irta Szilăgyi Ferencz, nyugalmazott iskolai tanăcsos, s a magyar tudomănyos akademia levelezd tagja. Pest. Az Athe- naeum tulajdona. 1871. Ăra 2 frt. Adeca: Tempulu Horei in Transilvani’a. Scrisu de Francisca Szilăgyi, consiliariu scolasticu pensionata si membru correspondente alu academiei scientifice unguresci. Pesta. Proprietatea Ateneului. 1871. 8° mare, 272 pag. Acestu opu consta d’in trei parti, si este scrisu cu destula grija si critica. Partea I. se ocupa cu ge- nesea si preludiulu sdu preparativ’a revolutiunei po- porului. P. II. Inceputulu si decursulu acelei drame sangerdse. P. III. Epilogu. Pierdiari si cordna. în- semnătatea revolutiunei, mai multe cause ale ei, con- spiratiunea, comandanții romanesci, adunările popo- rului, versarile de sânge si devastatiunile, rescdle si in Ungari’a, tienut’a trupeloru imperatesci, disposi- tiunile gubernului, insemnatatea revolutiunei horaiane in Vien’a. Esmissiunea comitelui lankovich. Crudi- mile nobililoru. încercările de pace, reinoirea liosti- litatiloru, finea revolutiunei, essecutiunile etc. etc. Tdte acestea sunt scrise cu o pdna, despre care se pdte dice că ’si cundsce subjectulu seu, si că materialulu isto- ricu ii stă cu totulu la dispositiune. Ei, bine, candu vomu avea noi unu opu scrisu in limb’a romanesca despre revolutiunea lui Hora, macaru numai cumu sunt acestea duoe, si mai alesu acestu d’in urma, se intielege inse că concinnatu cu acea inpartialitate si cu acea critica, fără care isto- șriculu nu e istoricii, ci numai partisanu alu vreunei ÎCoterii politice. Păna se ne bucuramn de unu opu mai mare, in care istori’a revolutiunei horaine se fia dedusa prin tdte fasele sale in modu că se merite de a fi conservata pentru tdta posteritatea, dta că pri- miramu cu adeverata plăcere sufletdsca unu operata scrisu in acdsta materia de cătra unu barbatu, alu cărui studiu de predilectiune este istori’a si mai de aprdpe istori’a patriei si a natiunei. Acestu studiu alu seu este una „Scurta descriere," precumu ilu si suprascrie auctoriulu; cu tdte acestea suntemu prea siguri că va interessa in gradu eminente pe lectorii acestei folie literarie. Cu 1. lanuariu 1872 se va incepe publicarea lui, si precumu speramu, va inpintena pe generatiunile succrescenti, că se urma- rdsca tdte părțile dramei cu tdte peripețiile si episo- dele ei, păna ce voru da de adeverulu intregu, carele păna acilea era ascunse si inchisu cu siepte lacati. Isto- ri’a trebue se intre in possessiunea toturoru documen- telor^ căte s’au mai pastratu d’in acelea tempuri, pentru că acelea inca au cadiutu in dominiulu ei, dra critica le va cerne si alege cu rigdre si inpar- tialitate. Red. Câmpulungu, 8. luliu s. v. 1871.. D-sale dn. autorii alu brosîurei intitulata: Junctiunea caliloru ferate ale României si ale Ungariei si Transilvaniei etc. Domnule! Am priimitu brosiur’a susu numita ce ai bine- voitu a trimite la adres’a mea, si me simtiu datoriu mai anteiu a’ti multiamf de consideratiunea catra mine si ondrea ce mi ai facutu. Viu apoi a marturf că suntu cu totulu de opi- niunile d-tale, rugandu-te totudeuadata a’mi permite se completediu numai drecare reflesiuni sdu argumente, pe care spatiulu, se vede, sdu insusi scopulu acestei brosjjjre nu’ti au permisu a le desvoltă mai multu. ... ^Pornindu dela vestulu României, cumu pornesce si conventiunea din 30. Martiu 1871, eu voiu recu- ndsce că junctiunea pe la Rosiav’a-Severinu este ne- aparata; inse cea dela Vulcanu fiindu fdrte aprdpe de cea d’anteia, mie unuia mi se pare că ar caută se ne gandimu cu multa seriositate, maturitate si pru- dentia asupra ei. Acestea dîse in trdcatu, ajungu indata la pun- tulu ce provdca esentialmente aceste puține renduri, si acest’a este Brasiovulu, sdu junctiunea de acf spre Ostulu ambeloru tiere limitrofe. Mai nainte inse d’a me ocupă de aceste positiuni naturale, imi voiu per- mite a dîce cateva vorbe asupr’a intereseloru mate- riale ce lega pe Romani’a cu Transilvani’a. Brasiovulu, că urbe comerciala si industriala, este puntulu celu mai apropiatu de Romani’a. De acf se espdrta tdte mărfurile, numite cu un’a singura vorba brasiovenii, pentru tdta tidr’a ndstra, si acf se im- porta cea mai mare parte din productiunile ndstre, cumu lana, canepa, pei, seuri, vite de totu felulu, mari si mici, cereale etc. Ear’ mai vîrtosu pentru cinci judetie ale Olteniei cu capitala loru Craiov’a, si pen- tru cinci de dincdce de Oltu, cumu Teleormanulu, Oltulu, Argesiulu, Dămboviti’a si Muscelulu, calea cea mai directa ce duce la Brasiovu si aduce de acolo, a fostu consacrata de secoli prin pasagiulu Branu (Torzburg), si totu p’acf este si pana astadi. Ne intrebamu acumu, druraulu de feru, aceasta admirabila invenție spre înlesnirea comunicatiunei, spre înflorirea comerciului, spre inaintarea industriei, de- — 283 — stinata in fine a invecină ambele poluri; acesta inge- nidsa si atatu de marătia invenția, ne intrebamu, ce avantage voru aduce pentru aceste judetie cu resi- dintiele loru, daca comerciantii voru fi nevoiti a plati de doi, de trei si de patru ori atata distantia, că se faca unu ocolu enormu pana la loculu destinatu, mai vîrtosu după nisce tarife asia de puținu moderate? Unde ar mai remană atunci adeveratulu scopu alu caliloru ferate, adeveratele binefaceri ale vapdrei, ade- veratulu efectu alu inventiunei? Că cestie de interesu comunii, ce s’ar intemplă acumu? Din doue un’a: său acele diece judetie )putemu adaoge si Ilfovulu cu capital’a tierei, fiindu si elu in același conditiuni cu Brasiovulu), ar caută se rupă mai de totu seculariele loru relatiuni comerciale si economice cu acestu Bra- siovu, seu se se lipsăsca de virtutea ilusoria a dru- mului de feru, multiuminduse, cumu pră bine dici d-ta, cu samarele de prahoveni. Că puntu strategico? . . . Nu voiu atinge acesta cdrda, că va remanea se deschidă ochii deputatiloru, senatoriloru si ministriloru nostrii. Se venimu acumu la positiunile diferiteloru lo- calități. Nu cunoscu Oituzulu, nici Buzeuhi, nici Siantiulu vechiu, dar cunoscu Timisiulu, Branulu etc. Dăca pe valea Rosnovului pe suptu Buceciu s’ar potă află unu passagiu pentru construirea unei linii de junc- tiune, astufeliu incătu acea parte a locului se nu fia ecspusa torrenteloru, cumu vediuramu siosăo’a de pe Prahov’a cu punțile ei in anii 1864 si 1871, acăst’a ar fi un’a fericire neașteptata; dăca inse acea locali- tate ar presentă asemenea grave si neinvingibili di- ficultăți, atunci ăta ce linia de defileu amu avea pe la Branu. De acf pe albi’a rîusiorului numitu Moie- ciulu de susu, pana suptu comun’a Fnndat’a tran- silvana, apoi printr’unu tunelu d’ua distantia ordinara că ua diumetate ora celu multu, in valea Fundației său Rudarita din Fundat’a muntăna, apoi pe un’a d’in aceste vali in diosu, apoi pe valea Chiaiei pana in ap’a Dambovitia, apoi pe acestu rîu in diosu, tre- cendu prin Rucaru pana la Dragoslavele, mergăndu astufeliu dela esirea d’in tunelu si pana ]a acestu d’in urma puntu totu in cursulu apei neintreruptu. Apoi dela comun’a Dragoslavele printr’unu altu tunelu, că dela siese pana la optu sute metrii lungime, injîvalea Argisiului, apoi prin comun’a Nemoiesci la Campu- lungu, si de acf pe albi’a Rîului-tergului la Pitesci. Tdte distanti’a dela frontiera la Campulungu este pana la 26,000 metrii aprocsimativu. Remane acumu Întrebarea: Spesele fi-voru com- pensate? capitalurile află-voru avantagele loru printr’- acestu passagiu că printr’altulu?* Asia ne spunu^dmeni seriosi si speciali calculatori, si ăta cumu: Din dife- ritele localitati ale Muscelului vomu dă mai anteiu drumului de feru si fabriceloru cărbuni de pamentu in abundantia, vomu dă urbiloru si sateloru campene lemnarfa de totu feliulu, lucrata si bruta in mari cuantitati, le vomu dă varulu de Nemoesci de cea mai buna cualitate in tdta tiăr’a, le vomu dă pătra de Albesci pentru totu feliulu de constructiuni, ase- menea d’ua cualitate cumu este tdrte rara in tdta Europ’a, le vomu dă granitu, le vomu dă in fine marmura întocmai că cea dela Carrar’a etc. Tdte acestea sunt numai căte cundscemu pana astadi, afara de enormele avutii ce s’ar descoperi pe viitoriu in munții noștri, mai puțina cunoscuti de- cătu inșii munții Himalaya. Anii trecuti ajunsese in Bucuresci carulu de fenu de mesura, fenu prostu, 10—12 galbeni. Fenulu de Muscelu la noi, recunoscutu de celu mai bunu,'nu costă decătu 2 galbeni carulu; varulu, nu celu mai bunu, se platesce in capitala si in celelalte urbi si sate campene cu 8, 9 si 10 galb. mii’a de ocă; varulu de Nemoiesci se pdte cumperă pe locu cu 2’/₂ galb. mii’a, ăr’ afara din acăstaᵣ localitate, pana la 40 lei vechi său si mai diosu. Eta avantage mari pentru ambele , state contractante, pentru capitaluri si in parte pen- I tru intrăga tiăr’a ndstra. Dar acumu, domnule, mai vine ua altufeliu de intrebare curidsa si care s’ar potă adresă d’adreptulu mie, de ce adeca nu viu eu cu aceste idei, fia cătu de modeste, cu aceste cunoscintie, fia cătu de puținu insemuatdrie, de ce nu viu cu ele a me presentă in publicu printr’ua brosiura său nnu articulu de diur- nale? Voiu respunde. Este vorb’a la noi — si numai vorba de cativa ani — a se construi ua siosea dela Campulungu la frontarea Transilvaniei, si acăsta impulsia, permite’mi domnule ua mica digresie, am dat’o totu eu inca de- la repausatulu Domnu caimacamu Alecsandru Ghic’a. Bunulu betranu, venerabilului candu’i am disu: Mari’a Ta, ai facutu, că Domnu, atatea acte mari, care voru ilustră paginele istoriei romane si voru remană că monumente memorabili in analele ndstre, fa-te si au- torulu acestei frumdse fapte, fii părintele judetiului Muscelu, fii adeveratulu descendente alu lui Radu Negru! ochii i se implura de lacrime . . . Cătu de sincere erau acele lacrime, cătu de patriotica acelu simtiementu ce le facă se se manifeste, cătu de ro- mana acea anima ce le lasă se se vădia prin catre- ptulu ei! M. S. îmi promise totulu, insa suprt?Venira in- data afacerile si dificultățile politice, si totulu se sdrun- cină. Cu tdte astea, ide’a conceputa se nutri, cresch; mai multe cereri, mai multe propuneri se făcură, pro- misiuni că pldi’a, ba inca in predilele electiuniloru se trimitu si ingenieri, că se faca studielej nece- sarie. Cu unulu din acești inginieri m’amu dusu si eu pentru a’i arată valea Chiaii, care d’aprdpe de Rucaru si pana la fruntaria, astufeliu pe cumu se afla terenulu naturala, nu presentă nici unu pendiu, că se trăca peste 5°/₀, decătu numai căteva stînce, care inajntea sciintiei, artei si mai vertosu inaintea pulberei fulminante nu sunt decătu unu bagatela. Cu tdte astea inginierulu a declaratu mari dificultăți, si sciu de ce: pentru că scopulu — de unde venia elu—• 47* — 284 — era se nu se faca nimicu; dr’ cei ce ne incongiurau, turbati de individia, au avutu nedelicateti’a, se-mi strige in fatia, că eu voiescu sa se faca siosdoa p’a- colo, câ se trdea printr’ua părticică a proprietății mele Fundat’a. Spre a le astupă gura la-toti, am anun- tiatu indata prin diurnale, că vendu peitdre tdta a- verea mea mobila si immobila; dar ddca nu s’au ara- tatu amatori, acdst’a nu este culp’a mea. Iti poți imagină, domnule, ce paie pe capu nu- ’mi asi aprinde astadi, căndu asi veni eu cu cererea, fia cătu de justa, cătu de naturala, câ drumulu de feru- se trdea peste mosi’a mea, sdu fia si pe suptu dens’a! Nu-mi e frica de nimicu in lume câ de calomnia, prin urmare crediu mai prudentu a transmite acf opiniunile mele si a le lasâ cu totulu in dispositiunea si vointi’a d-tale. De va fi se se realisedie ua data dorintiele si așteptările ndstre, misicarea sdu pornirea se va face din Brasiovu; atunci iti vei aduce aminte de aceste renduri, vei incercâ sdu veți incercâ cu totii a pune in practica totu ce ar fi in profitulu am- beloru tieri, surore de sânge, de religie, de limba. Cătu pentru mine, de voiu mai fi p’atunci in viatia, voiu depune si eu miculu meu serviciu la aedsta mare opera, ori căndu asi fi chiamatu. Priimesce, te rogu domnule, ua stringere de mana din partea unui romanu, ce arde de aceleași dorintie câ si d-ta; căndu inse ai fi vreunulu din cunoscutii sdu amieii mei, atunci asi fi cu atăt’a mai fericitu. N. Rucardnu. Una cestiune d’in economi'a naționale. (Continuare.) Fortiele colective ale natiunei concentrate in or- ganisatiunea statului, sunt intdrse in contra natiunei, dandu-i astufeliu mdrtea de acolo de unde trebue se-i vie vidtia. Nu se mai face nici o deosebire intre interesele ndstre si cele străine; nu se mai considera nimica câ alu nostru in tidr’a ndstra. Națiunea fiendu midiulocu, dr nu scopu, nu mai e nemica de crutiatu, nemica de conservatu de cătra străini. Totulu e perinisu strainiloru câ intr’o tidra pustie. Regul’a ndstra politica cătra străini este stra- vagant’a macsima cosmopolita: „lașa se faca, lașa se trdea." Subt cuventu de concurentia nu se mai face neci o deosebire intre strainu si romanu; intre unu „so- sita" d’in ori ce parte a lumei si intre celu alu ca- ruia este tidr’a, ai cărui parenti si-au versatu sângele si munca pentru pastrarea si intemeiarea ei; intre fiiulu tierei, pe care se razima statuia, care ’si dă vidti’a pentru apararea tierei, care traiesce intr’unu continuu sacrificiu pentru densa, candu mai multu de diumatate d’in tempulu seu de lucru pe fia-care anu in servitiulu militariu câ graniceriu, dorobantiu, gar- distu; — si intre strainulu, care are interese opuse natiunei, care la sarcinele militarie ce absorbu mai multu de diumatate de tempu romaniloru, neci nu pdte luâ parte, fiendu-că nu potemu dă arme strai- niloru; care in fine nu face d’in tidra decătu unu obiectu de traficu, si apeldza la intervenirea străină, candu este derangeatu in traficulu seu, dela care nu-lu distrage neci o sarcina publica. Se practica câ doctrina de economia politica, celu mai selbatecu comunismu, si mai multu si mai reu decătu comunismu: că-ci noi punemu tidra si totu in comunu cu cei cari nu au nemic’a de comunu cu noi; cari făcu comunitate deosebita de noi, chiaru in tidra Ia noi; escludendu-ne pe noi chiaru in tidr’a ndstra, in ale ndstre. Prin averea ce ne’ncetatu se scurge dela romani la străini, se ducu fortiele vitali ale natiunei, si po- porulu romanu secatu de avere si prin urmare de midiuldcele de cultura si de esistentia, se stinge prin inanitiune. In acestu sistemu anti-nationale, rațiuni de stătu nu mai esista candu e vorb’a de națiune. Națiunea si interesele ei nu se considera câ politice. Ddca tidr’a va fi a romaniloru sdu a strainiloru, aedsta, afara de esceptiuni, nu preocupă de locu pe dmenii nostrii politici. Ddca națiunea romana va esi- stâ sdu nu, li este indiferentu. După teori’a loru cosmopolita, scopulu statului romanu, nu este o societate romana, ci o societate universala de „dmeni," ori cari voru fi. Prin aedsta teoria ei s’au dissarcinatu de dato- riile si grigile de dmeni politici; n’au neci o missiune de implinitu. De aceea faptele loru sunt lipsite de preocupare politica. Ei considera lucrurile individual- mente. Inimicii natiunei nu sunt considerati că ini- mici si ai loru. Lipsindu-le idee’a naționala, ei nu se mai preo- cupa a sci, ddca romanii prospera sdu pidru. Aten- țiunea loru este intdrsa dela națiune. Ei nu se credu datori a visitâ si studiâ tidra, si a se inspiră de densa. In neci un’a din cestiunile cele mari vitali, care preocupa tidr’a, ei nu an o opiniune consciintidsa, basata pe observatiune, pe cunoscintia de lucru, ne- cesaria spre a potd judecă. Ei vedu lucrurile tierei loru prin ochii strainiloru. De aceea ori ce strainu lipsesce de respectu, păna a-si permite se li propună inca si programe politice pentru tidr’a loru. Națiunea nu este pentru densii, neci macaru unu obiectu de observatiune si de simpathia, cumu a fostu pentru multi generoși voiageori străini, cari numai trecendu, au cunoscutu ranele tierei si le-au semna- lata in scrierile loru. Ei n’au pentru națiunea loru mai multa solici- tudine, decătu n’au pentru romanii de peste Carpati, dmenii politici ai Austriei, — germani, nu romani. Astufeliu națiunea părăsită de dmenii ei politici, neci o consciintia nu presiede la sdrt’a ei, — ddca — 285 — nu consciinti’a rea a dujmaniloru noștri carii singuri ne observa de aprdpe, singuri cunoscu ranele ndstre si sciu cumu mergemu de reu. Este primejdiosu pentru unu poporu, că politicii sei se negligeze a observă chiaru mersulu lucruriloru in statele vecine, spre a trage d’in ele invetiamente asupra garantiiloru de care trebue se incongidre na- țiunea, contra a ori ce pericule, fia militare, fia eco- nomice. Ce sdrta pdte se aiba națiunea ndstra, ai cărei politici făcu abstracțiune de densa; cari nu se intereseza a cundsce neci cestiunile ei interne cele mai vitali? Dovada lips’a unui servitiu statisticu, re- gulatorulu administratiunei unui stătu.*) Cele ce dicemu relativu la politicii noștri, le di- cemu nu că se acusamu pe nimene, ci spre a apelă la cugetarea loru in parte si a romaniloru in genere, asupra primejdidsei rătăciri in care ne aflamu. Scimu că defectele că si calitatile unui omu, nu sunt numai ale lui singuru, ci ale cercului in care traiesce si ale impregiurariloru. Crescuți d’in nenorocire multi de mici in străinătate, in o totala lipsa de vidtia de fa- milia , de vidtia de simtiementu; lipsiti prin urmare de educatiunea naționala care nu se capeta decătu in studiulu istoriei si in vidti’a tierei; si pe langa a- ceste nutrindu-ne spiritulu cu utopiile doctrineloru cosmopolite; multi d’in noi au cadiutu, că si fran- cesii, in ratacirea falsului umanitarismu cosmopolitu, care a produsu la noi, că si in Franci’a, pe „Inter- naționala,¹' ale cărei rdde pentru Romani’a suntu: invasiunea jidovdsca, concesiunile, propuneri de co- lonii germane etc. Dar, in fati’a desastrdseloru consecentie ale ace- stei rătăciri, credemu că vomu reintră cu totii in bu- nulu semtiu comunu, in legile naturei.**) In fati’a nenorociriloru tierei, a mai stărui pe calea unde ne aflamu, nu mai este a greși, ci a tradă. Nu e permisu nimenui a nu vedd evidenti’a. Unde starea tierei, esperienti’a viia, adeverurile materiali, nediscutabili, vorbescu, teoriile si ilusiunile ideologiei nu mai au locu. Perirea unei națiuni nu se pdte cu nimicu justifica! Pentru ce se cere calitatea de romanu spre a fi ministru si functionariu de stătu in Romani’a, ddca nu pentru a face politic’a intereseloru romane, a fi organu alu natiunei in fatia cu străinii? Ddca politicii si funcționarii noștri făcu abstra- cțiune de națiune, facdndu, cumu aru face nesce străini, si adoptandu in loculu politicei romane, prin- cipiulu cosmopolitu de „omu si omu," — atunci in numele acestui principiu este egalu a avea miniștri si funcționari străini, — dmeni voru fi si aceia. Si pu- *) Servitiulu statisticu ar fi elu că de 10 ani incdce, dara dela mdrtea lui Martianu incdce acelu servitiu se prefaci in ocupatiune de dilettanti. Not’a Red. **) Asia credemu si noi, câ vomu reintra, că ne vomu face mai seriosi, câ vomu incepe a ne iubi națiunea si patria, precumu au iubit’o anticii romani si elinii, dra nu că desiucbiatii cosmopoliti. Red. ținu va pasa bietei națiuni se scia, ddca cei ce o ucidu, sunt fiii sei sdu străini! Popdrele isi versa sângele spre a dobândi si păstră unu guverna naționale, negresitu pentru că ele se aiba influentia asupra afaceriloru si a sdrtei loru; pentru că se fia administrate conformu intere- seloru loru, dr nu cumu le-aru administră străinii. Binefacerile unui guvernamentu naționale constau in o politica naționala, care nu se pdte traduce in fapta, decătu prin o sistema de economia naționala. Este ridicula o politica naționala, fără unu sistema eco- nomicu corespundietoriu. Se nu piarda d’in vedere politicii noștri, că tdta importanti’a loru le vine dela fiinti’a natiunei, dela calitatea loru de dmeni politici, dela roltilu ce au in interesele si destinele ei. Ddca națiunea n’ar fi, străinii cari-i lingusiescu spre a si-i face cdda de toporu, nu li-aru acordă neci macara o privire. Asia dar si ondrea si datori’a si interesulu no- stru, ceru că se lucramu că fii ai natiunei. Mandatarii nu potu lucra contra mandantiloru. Candu radacin’a va peri, ramurile pieru de sine. Revenimu la espunerea sistemului economicu: Astufeliu politic’a ndstra economica e basata pe abstracțiunea de noi, pe teori’a unei lumi utoprcfe, in care nu aru mai esista divisiune de interese si po- pdre deosebite, dr nu pe realitate, pe bunulu semtiu. Legile nd«tre, candu nu sunt inspirate de inte- rese străine, le facemu in modu teoreticu, in contra spiritului naționale, in contru trebuintiloru, a ideiloru, a aspiratiuniloru si a datineloru ndstre. Ele au in vedere lumea, dr nu națiunea. Căteva legi in care mai esista principiulu națio- nale, principiala esistentiei ndstre, sunt paralisate sdu interpretate in contra intereseloru ndstre. Positivismulu politico ne lipsesce cu deseversire. In asemenea modu statulu romanu nu mai gra- vitdza in giurulu seu propriu, ci in ginrulu interese- lorn străine. Punctulu de vedere romanii in statulu romanu a disparutu. Ordinea publica in stătu nu mai insemndza bi- nele si siguranti’a intereseloru romane. Turburarea si resturnarea natiuneț, prin neincetata invasiune a strainiloru si prin surparea esistentiei ei, nu sunt pri- vite că afaceri de stătu. D’in contra, precumu amu aratatu, statulu prin sistemulu seu economicu, atrage invasiunea si este aucsiliariulu celu mai puternica alu intrepriuderiloru strainiloru, punendn-le la dispositiune midiuldcele romaniloru, si creandu-le mereu in tidra positiuni însemnate si intarituri, cari sunt bas’a loru de esploatatiune si de operațiune in contra romaniloru. In locu că romanii se se pdta radiema pe sta- tulu loru, si se puie ei pîrghia*) intrensulu. spre a inchiega cu ajutoriulu sistemului de stătu, întreprin- deri si aiociatiuni naționali, cari aru organisa si in- tari statulu, — statulu d’in contra disolve pe romani, *) Termina meclianicu ~ Vectis, is, nemt. Hebel. — 286 — inlaturandu-i dela tdte întreprinderile cele mari, prin artificia născocită de străini, si adoptata fără con- sciintia de cătra politicii noștri, că cu elementulu ro- manii si cu midiuldce naționale nu s’ar potd nemica întreprinde. — Totu asia cumu inainte de scdl’a na- ționala a lui Lazaru, subt dominatiunea străină a fa- nariotiloru, se escludea intrebuintiarea limbei romane d’in afacerile statului, că neputendu servi. Statulu iea mesuri de ordine publica sociala, re- gulandu raporturile d’intre romanu cu romanu; elu intervine spre a garantă chiaru pe fii de cătra pă- rinte, substituindu-se vointiei acestuia la împărțirea averei sale intre fii; dr in raporturile de ordine pu- blica multu mai înalta, de ordine politica si națio- nala, in raporturile d’intre romani cu străinii, „lașa se faca, lașa se trdca.“ Unu parente de familia, care pe candu s’ar asi- gură de cătra fiii sei, ar lasă ușile si calea deschise facdtoriloru de rele d’in afara1 Romanii cătra străini nu sunt in relatiune de națiune, de corpu organicu, prin urmare in raporturi de natura esterna si internaționala, ci in relatiune de individe risipite, de parti desfăcute, nepresentandu neci o stare de organisatiune, neci o legătură intre densele, abandonate in lupt’a economica cu străinii la fortiele loru individuali si la instinctele loru; fără neci unu punctu de radiemu in stătu, fără neci o direcțiune politica in afaceri si intere^ naționale. — Că-ci ceea ce e organisatu in stătu, este spre a ga- rantă pe romani de cătra romani, si mai cu săma pe străini de cătra romani, ăr nu spre a garantă in- teresele si esistenti’a romaniloru de cătra străini. Pe candu străinii cătra noi, se afla in raporturi nn de individe, ci de națiune, de comunitate deose- bita, de „Colonia, “ prin urmare cu avantagele si po- terea ce li dă sistem’a de corpu, concentratiunea, unitatea de tendentie, solidaritatea naționala. Noi, desorganisati prin cosmopolitismu, desmem- brati, d’in corpu naționale desfacuti in individe, — ăr străinii cu organisatiunea loru de stătu, si la noi de stătu in stătu, avendu pentru densii si pe statulu nostru, — in asemenea conditiuni, cumu se fia cu putintia lupt’a? Individulu cu statulu, cu unu corpu constituitu, nu pdte lupta. Pare că voimu intr’adinsu se perdemu tiăr’a, se nu mai esistamu. Seversimu acte si conventiuni cu străinii, prin care ne sinucidemu, ne lapedamu de tiăra, — numai pentru că se facemu plăcerea cutarui consulu, pentru că se meritamu de ceea ce traficantii de cele sânte numescu umanitate, si civilisatiune, — si se ne faca trist’a ondre de a fi laudati de pres’a jidovăsca si de cutare ministru alu unei poteri care ne inundăza tiăra de jidovi, si de germani, si ne intinde totu feliulu de curse, spre a ne răpi tiăr’a. Dujmanii noștri ne ucidu cu manile ndstre proprie. Amu cadiutu atătu de diosu, in cătu esecutamu noi insine in contra ndstra, poli- tic’a dujmaniloru noștri. Depravatiunea cosmopolitis- mului ne-a adusu la gradulu de a perde păna si in- stinctulu de conservare. . Pentru ori ce națiune că si pentru unu individu, interesele sale primăza asupra altora. Acăsta d’in legea naturei. Noi singuri damu lumei spectacululu ridiculu alu unui stătu fără politica. Pare că rațiunea de a fi a statului nostru, este interesele străine, ăr nu interesele romane. Lucramu astufeliu, că cumu n’amu avă interese in acesta tiăra. D’in interesele ndstre romane si cu totulu interne, precumu cestiuni de comerciu ale pietiei d’in intru; cestiunea proprietatiei pamentului patriei ndstre; Ge- stiunea tarifului de esportu a producteloru muncei naționale si a vămiloru de importa; păna si cestiunea carcimeloru d’in sate; — se făcu cestiuni străine si se tratăza nu că interese romane, ci că afaceri străine. După parerea unora d’in politicii noștri, statulu pdte de va gasf de cuviintia, se redice romaniloru d’in sate dreptulu de a tienă carcime, si in Moldov’a li este de fapta ridicatu prin monopolulu jidovescu; statulu pdte se li redice dreptulu politicu electorale, care este mai mare decătu dreptulu de carcime; — statulu pdte luă romaniloru căte 20 dile pe luna la servitiulu de grăniceri, pdte a-i luă la dste, a li cere sacrificiulu intereseloru si alu persdnei loru, ceea ce este mai multu decătu dreptulu de carcima; a li im- pune ori ce sarcine de stătu, dar nu pdte a li dă si avantagele de stătu; nu pdte retrage jidoviloru în- voirea totudeaun’a revocabila a carcimeloru si locnin- tiloru prin sate, recunoscuta in consciinti'a tierei in- tregi si in mai multe ’ renduri de cătra guvernu, că o calamitate pentru săteni; recunoscuta chiaru prin legea d’in 1843 „că o pricina de daramare a starei materiale si morale a locuitoriloru/⁴ Nu pdte luă acăsta mesura, fiendu-că asia numit’a libertate corner ciala se opune. Statulu romanu dar pdte lucră numai in contra romaniloru, ăr nu si in favdrea loru. Umanitatea si, libertatea sunt numai pentru străini, ele nu se re- | specta si in romani. Libertatiei strainiloru de a ne esploată, nu potemu opune si noi libertatea ndstra politica, de a nu voi se fimu esploatati. Asia dar autonomi’a si libertatea ndstra stă nu- mai in dreptulu de a ne sinucide. Asia idcalu de stătu intielegu unii d’in politicii noștri. Ei justifica ignomini’a ce destruge tiăr’a, cu principiile. Se torturăza principiile spre a se tortură națiunea. După densii națiunea este pentru libertăți, ăr nu libertățile pentru națiune. Aplicamu principiile că sciinti’a doctorului lui Molier, care se preocupă nu de cumu se scape bolnavulu, ci de cumu se-i pre- scrie recepte in regula, spre a muri in regula. Ore-care mesuri s’au luatu contra sterpirei padu- riloru. Aici libertatea s’a restrinsu. Inse neci o me- sura pentru crutiarea romaniloru. Libertatea sterpirei romaniloru nu se pdte restringe. Umanitarii noștri n’au umanitate neci macaru pentru națiunea loru. — 287 — S’a disu fdrte bine, că cineva nu-i filosofii de- cătu pentru ceea ce’i este indiferenta. „Tocmai in tierile libertatiei, negutiatoriulu in- tempină contradictiuni fără numeru, pe candu in tie- rile servitutiei nu este impedicatu de neci o lege.“ (Montesquieu, Esprit de lois. liv. XX c. XII). Că si intr’o colonia, statulu nu este națiunea; națiunea se dă subt diferite forme in esploatarea strai- niloru, in numele intereseloru statului. Statulu pre- cede că unu arendasiu fără preocupare politica, fără pietate, prin singur’a consideratiune la aceea ce elu numesce profitulu seu, facăndu abstracțiune de inte- resele natiunei, de conditiunile dela care aterna pro- speritatea, poterea si esistenti’a ei. Si pe candu in fatia cu străinii este atătu de binevoitoriu si de libe- rale, in cătu nu mai calculeza, nu face casu de sute de milidne ce li da prin concesiuni, Împrumuturi de stătu, loterii etc., in fatia cu națiunea este neinduple- cabile; aici nu se pdte lipsi in favdrea ei de profi- tulu momentanu si rușinoșii, de căteva mii galbeni in plusu, ce comunitatea jidovdsca ofere a-i da totu d’in spinarea natiunei, suma pe care totudeauna ar potă-o acoperi prin imposite, pe care tidr’a le-aru plati cu recunoscintia. Astufeliu statulu si comunele se substitue prin jidovi, delegandu-le perceperea impositeloru indirecte (ecsemplu impositulu asupra beuturiloru), care este o atributiune de guvernamentu, o prerogativa a natio- nalitatiei; prin urmare delega strainiloru aplicatiunea legei de imposite, esercitiulu a o parte din auctori- tate, ii face membri ai guvernământului. Astufeliu in un’a d’in cele mai delicate atributiuni, dela care aterna multu sdrt’a comerciului romanu, organele sta- tului romanu in raporta cu romanii sunt jidovii; — adeca acei cari nu făcu comunitate de interese cu noi, si cari au interesu se destruga, că se monopo- liseze totu comerciulu romanu. Consecintiele morali si politice se potu lesne judecă. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) Circa 1366. App. D. Tr. T. III. Ladislau vaivodulu Transilvaniei si Nicolae cornițele Secui- loru dă mandatu lui Nicusiu dela Rodna, că se dea satisfactiune legale oficiariului loru, anume Ladislau (Vladu) dela Rodna, pen- tru unu omoru ce s’a fostu comisu, că de nu, ilu va essecutâ d’in averile lui dela Bistritia. Ladislaus Woyvoda Transilvanus, ac Nicolaus Comes Siculorum. Dicet nobis Magister Ladislaus filius Deseo Officialis noster de Rodna, quomodo vos, super emenda morțiș illius hominis juxta nostram commissionem satisfacere recusassetis, surda aure pro- rogando, super quo domus tibi firmis in mandatis, quatenus super eadem emenda morțiș eidem magistro Ladislao Officiali nostro omnimodatn impendas satis- factionem, ne idem nobis amplius hac in parte con- queratur. Aliter commisimus mediantibus aliis literis nostris, ut de tuis haereditatibus in Bistricia existen- tibus, judex et jurati de eadem ipsi magistro Ladislao ex integro satisfaciant. De quo nobis non poteris imputare. Aliud igitur non facturi in praemissis. Da- tum in Szent Iwan in festo conversionis Beati Pauli apostoli. A parte exteriori haec legebantur: „Provido viro Nykus de Rodna. “ Ex manuscriptis Andreae Huszti. 1366. App. D. Tr. T. III. Regele Ludovicu recunoscundu d’in nou multele merite ale unui membru d’in famili’a Vasiu dela Tiag’a, preste căte drep- turi si privilegia ce le dedese, mai două acestuia inca si cinci- diecimea oiloru dela comun’a romanesca Mohalu.*) Nos Ludovicus Dei» Gratia Rex Hungariae. Me- moriae commendamus tenore praesentium significantes universis. Quod quia fidelis noster miles magister Deseu de Czege comitatus de Doboca, nobis, et sa- crae nostrae coronae, in cunctis nostris, Regnique noștri negotiis prosperis et adversis formulatus gratos exhibuit multiplices et fideles, corpus suum, in no- stris, quibus interfuit, expeditionibus, pro honoris no- ștri augmento viriliter et imcompassibiliter exponendo. Ratione quorum licet multa praemiorum antidota a nobis digne mereretur, in particularem tamen servi- tiorum suorum recompensam, quinquagesimam ovium nobis annuatim de quadam possessione Olachali Mo- hal vocata, in dicto comitatu de Doboka situata, quam ipse magister Deseu suam fore asserit, pervenire de- bentem, cum administratione solutionis ejus totalis, eidem magistro Deseu suisque pueris et haeredibus universis, de plenitudine Regiae nostrae potestatis, et gratia speciali perpetuis temporibus duximus relaxan- dam, imo pure, et simpliciter relaxamus, ipsamque quinquagesimam totalem, in usum ipsius magistri De- seu, et ejus puerorum, et haeredum omnium conver- timus mediante patrocinio nostrarum praesentium li- terarum, quas sub majore nostro sigillo privilegia- liter emanari faciemu's, dum fuerint nobis reportatae. Datum in Alba Gyulae sabbatho proximo ante fe- stum beatae Margarethae Virginis anno Domini M. CCC. LXVI. Ex originali familiae comitum Was. 1366. 20. Juny. App. D. Tr. T. III. Regele Ludovicu confirma privilegiulu cunoscutu alu sasi- loru, datu odenidra de regele Andreiu. 1366. Duodecimo calen.: mensis Julii. Ludo- vici Regis privilegiales, vi quarum ad supplicationem Wilhelmi Episcopi quinque ecclesiensis comitis ca- pellae Regiae, et Regii Secretarii Cancellarii, ac Vicarii Saxonunl septem sedium terrae Tansilvanae per eun- *) In comit. Dobacei. — 288 — dem Regem constituti Generalis, nec non Joannis filii Petri de Diznou, ac Nicolai filii Martini de Hyw- holom confirmat et transummit confirmationales Ka- roli Regis anno 1317. Privilegium Andreanum Saxo- nibus Transilvanis elargitum transummentis et con- firmantis. Exstat in Arch. Cibinien. nationis Saxonicae. Edidit: Eder „de initiis Saxonum" p. 175—199. „ Fejer O. D. T. IX. voi. III. p. 558. In fine harum privilegialium recensentur inter reliquos: Dominicns Episcopus Tansilvanus, Dioni- sius Vayvoda Transilvana» Capitaneus Bndoniensis comesque Temesiensis et de Zonuk; Nicolaus fllius quondam Stephani Wayvodae comes siculor., et Szath- mariensis, Marmarosiensis et de Ugocha. 1366. 1. Sept. App. D. Tr. T. III. Regele Ludovicii demanda abatelui dela monastirea Cârti’a, că se apere pe unulu Petru, filiu alu lui Michailu d’in comun’a Widembach (Weidenbach) in possCssiunea paciuita a comunei Satu-nou in contra ori-caroru adversari ai lui.* *) Nos Ludovicus Dei Gratia Rex Hungariae etc, Tibi fideli nostro religioso viro Abbati mo nașterii de Kyrcs firmis damus in preceptis, quatenus Petro filio Michaelis de Vidembach aulae nostrae juveni, fratri Nicolai Episcopi Tyniniensis, cum per ipsum ad id fueris requisitus, presentium serie ad defensionem, et pacificam conservationem possessionis Ujfalu vocate, per nos sibi collate, auxiliis et favoribus contra suos infestatores ratione diete possessionis assistas, oppor- tunis simul cum tuis famulis et hominibus. Aliud non facturiis. Datum in Vyssegrad in festo beati Egidii confessoris, anno Domini Millesimo trecentesimo se- xagesimo sexto. Originale in papiro conscriptum in medio sigillo cerae rubrae impresso munitum exstat in Arch. Ko- losmonostoriensi inter Irregistrata. Edidit has in „Magazin fur Geschichte etc. I. B. 2. Heft. Kronstadt 1844“ p. 188. 1366. App. D. Tr. T. III. Actu de relatiune seu raportu esitu dela capitululu d’in cetatea Alb’a in Transilvani’a despre separarea, reambularea si limitarea (hotărnicirea) mosiiloru sen possessiuniloru boieriloru loanu et Nicolae filii ai lui Petru d’in Cisnadei’a, si anume a co- muneloru Sub cetate si Ap’a-năgra-, care se afla in veci- nătatea (contiguitatea) tienuturiloru lui Vladu domnului Tierei romanesci. Aceeași relatiune suna si despre separarea său deli- mitarea comuneloru Acileu si Telisca. care se află in pos- sessiunea lui loanu numitu Tompa, care portă titlu de comite alu Alpiloru (muntiloru). Regele Ludovicu dedese apoi in an. 1367 privilegiu in favdrea acestoru delimitări.**) *) Comun’a Widembach, astadi Weidenbach, romanesce Gimbavu, mai bene Salcetu, se afla in districtulu Brasiovului di- stantia de 1 miliariu de acilea. Comun’a romano ungurăsca Satu- nou alias Nou, se afla totu in acestu districtu. Acilea dara ar fi una urma de aristocrația si feudalismu sasescu transilvana inca d’in sec. alu 14 lea. ** ) Acestu documenta inca merita de aprdpe attentiunea istoriografiloru nostrii, inse nu asia precumu se afla elu acilea in estrasu uscatu, si neci asia, precumu s’a’publicatu de Fejăr, ci 1366. Relatoriae Capitali Albensis Transilvani, super metali possessionum Joannis et Nicolai filio- rum quondam Petri de Diznoyo ut pote Waralya sive Waralyafalu, et Feketeviz appellatorum a terris sub Vajvodata Ladislai Vajvodae Transalpini existen- tibus,*) separatione, reambulationeque, erga mandatum Ludovici Regis, etiam pro Joanne dicto Tompa co- mite Alpium Transilvanarum, quoad pariter reambu- landas, separandasque ipsius quoque possessiones Echelleu et Thilichke nuncupatas editurn, pure per- acta expeditae, annoque dein 1367, per eundem Lu- dovicum Regem privilegialiter transumtae, et confir- matae. Exstant in archivo camerae R. Hung. aulieae. Edidit extractum Fej6r C. D. T. XI. p. 474. 475. Sententia metalis inter villam Blachorum de Sz. Pdter, et Teutone» de Neudorf Distr. Bistriciensis. 1366. Supp. C. D. T. II. p. 33—35. Decisiune judecătoresc» esita pentru inpaciuirea vlachilorn d’in comun’a St. Petru cu teutonii venetici d’in comun’a Satulu- nou, ambe in părțile cetatei Bistriti’a in Transilvani’a. In acestu do- cumenta se dice, câ Blachii, adeca romanii, s’au fostu aflata cu una milie de ani in possessiunea territorialui, pe care acuma teutonii dspeti s’au pusu se’lu ia cu poterea, si câ ei, Blachii, l’au aparatu si rescumparatu mai de multe ori d’in generatiune in generatiune cu sângele loru. Sententi’a acăst’a esise dela tri- bunalulu sasescu d’in Bistritia.**) Nos Ubaldus Tumels judex, Casparus Elenei, Simon de Frank, et Petrus de Rewel caeterique cives jurati civitatis de Bistricia, memoriae damus per prae- sentes, quibus scita necesse est universis, quod inter precumu se afla in archivulu ungurescu, acelu citatu aci de Ke- măny. Not’a lui Kemăny, cu care observa câ sub tienuturile vaivodatului romanescu s’ar intielege Fagarasiulu si Omlasiulu, merita ărasi a fi luata in consideratiune cu atâtu mai de aprdpe, cu câtu ăca, tocma in dîlele acestea unulu d’in celi mai aprigi istoriografi de ai nostrii, adeca dn. Hasdeu, cauta Omlasiulu in Banatu, ăra nu in Transilvani’a, unde voliesce se afle numai unu satuletiu numitu Omlasiu, ăra nu tienutulu intregu, muntenu si submuntenu, care astadi e cunoscutu sub nume de scaunulu Sa- liscei. la care se mai adaoge unu territoriu d’in scaunulu Mer- cnrei si d’in comit. Albei. Comun’a Tilisc’a, care obvene in a- cestu documentu, astadi că totudeauna curatu romanăsca, numera Ia 2900 de suflete, ăra Omlasiulu inca nu e satuletiu său eatunu, ci este comuna cu mai bene de 1300 do suflete, sasi si romani. Red. *) Fogaras et Omlas. **) Acestu documentu este scosu d’in archivulu sasescu dela Bistritia. Cu tdte acestea unii critici transilvani s’au încer- cata a trage la indoiăla autenticitatea lui si a’lu declara de apo grifu. Fara a voii se ne lasamu in discussiuni ulteriore asupra autenticitate! acestui documentu, noi luamu numai nota despre acelu adeveru, câ același documentu s’a depusu, s’a pastratu sute de ani si se afla până astadi in archivulu sasescu d’in Bistritia. Multe milia de documente, care vorbea despre romani in genere, său si in parte, s’au arsa si annullatu in decursulu tempuriloru, mai totu in adînsu. Este una impossibilitate morale, câ sasii d’in Bistritia se fia volitu a păstră in archivulu loru unu documentu aprocrifu, care este relative romaniloru mai favorabile decătu multe, fdrte multe altele; si este aprdpe minune, că același s’a pastratu si câ a esitu la lumina. — 289 — Blachos de villa Petri,') et Teutones ad praedium Husselseiff [Neudorf],²) in circulo villarmn de Bistricia habitum advenas grave discordium exortum fuerat, quod dirimendum, et pro justo componendum, a se- ' renissimo Rege nostro Domino Ludovico, pro nune inter felicissimos Lares nostros commorante, nobis commissum est. — Teutones advenae querelam po- nunt: Blachos de villa Scti Petri silvam alpestrem inter dorsum montis Ripau, in cujus culmine rupes faciens praecipitii in vallem Lewdot³) vulgo Kusma⁴) vertens existit, metamque vallis istius meridionalem suplet, et inter aliud dorsum montis, super villam Blachorum existentis. Regtitze dictum accipientem, bine inter superiorem dicti montis Ripau ad orientem vergentem pedem et dorsum montis Kaldu sursum vertus usque ad culmen Bolcina protrahenteni, quam comes Bistriciensis ex territorio Blachorum evulsam praedio sibi pro exstruenda villa assignato adjecisset, cedere non velle, sibique pinus quas pro erigendis domibus vexissent, dum per villam eorum venissent ademisse. Blacci de villa Scti. Petri aegre ierunt, nt territorium suum nitra miile annos possessum, per se et majores suos, multis vicibus sangvine redemtum dissipetur, ac pars illius pro meliori emolumeuto ad- venarum Teutonum, praedio illis assignato, sylvis praecipue quercinis, pratis item, et agriș suis multo melioribus abundanti adjiceretur, et incorporetur, prae- terea Blacci id etiam aegre ferunt, quod Teutones villam non illic ubi olim fuisse notorium sit, ut e ruderibus (seit dem Mongolen-Ueberfall) videre esset, prope villam Solna, sed in continenti villae suae (dicht neben Petersdorf, wo Neudorf jetzt steht) locare ve- lint, unde multas injurias, damna et praejudicia se de ipsis passuros fore, facile pervidere sit, circa quod discordium, maturo inter nos nacto consilio............ aequum esse invenimus...........sylva haec maneat penes villam Blachorum, cujus de antiquo fuisse, et situs et publica notitia demonstrat; Teutonica vero seu Germanica colonia haec, si se absque sylva al- pestri subsistere non posse putaret, conferat se ad praedium Woltera ibique villam suam collocet. Quia vero Teutones declarant: se cum praedio Husselseiff et absque sylva alpestri contentari, id solum expe- tere, ut villam suam non ad rudera prioris villae, sed penes villam Blachorum locare permittantur . . . (letzteres wurde zugestanden). Datae Bistricia die 7. festi corporis Christi anno 1366. Aus dem Bistritzer Magistrats-Archiv. Die Aechtheit dieser Urkunde wird bezweifelt, ich habe sie aus einer authent. Abschrift und bin folglich nicht im Stande dariiber zuversichtlich zu uBheilen, so weit muss ich indessen gestehen, dass ich die Urkunde aus etc. ’j Petersdorf Distr. Bistriciensis. — ²) Vjfalu D. Bistr. — a) Forte hinc familia Lbveuthal. — ⁴) Pagus Kusma hodie in comitatu Doboca. De falsitate barem literarum vide adversaria hi- storicu J. C. Kemdny ad a. 1366. Edidit has literas extractive Schuller in „Archiv“ I. B. 1. Heft p. 64—65. Edidit has literas extractive Fejer C. D. T. IX. voi. VIL p. 252. Testimoniales Officialium comitatus Colos quod ma- gister Mikola de Deszmdr valachos a possessionibus Deszmdr, Szamosfalva, et Szent-Miklos prohibuerit. 1366. 9. Sept. Supp. C. D. T. II. p. 53. Magistratulu Ladislau filiu alu lui Ladislau, cornițele de Clusiu si duoi judecători ai nobililoru totu dela Clusiu, dau te- stimoniu, că Magistrulu Micula d’in comun’a Desmiru standu facia la judecata, a opritu pre toti valaehii (romanii) d’in comunele Desmiru, Samusieni si Sânt Nicola, că se nu mai cultive si fo- losăsca acelea hotara.*) Nos magister Ladislaus filius Ladislai Comes de Clus, Joannes filius Dominici, et Michael dictus Henke Judices nobilium de eadem. Damus pro memoria; quod accedentes ad nostram praesentiam magister Mikola nobilis de Desmdr prohibet coram nobis om- nes Valachos ab utilitate terrae Deszmdr, et Szamos- falva, et Szent-Miklos. Datum in Clus feria quarta proxima post festum nativitates B. Virginis anno Do- mini 1366. In dorso harum literarum legitur: pro magistre Mikola de Deszmds . . . 1366. apparebaut tria loca Sigillor. p. vetustatem consumta. Originale possidet familia Kemdny. Transuntum habetur in arch. f. Regii Trans. f. 271. Lit. y. serie 1-arum. (Va urma). Beuturele spiretuose.**) Rachiulu si spirtulu. Eta-ne ajunși a trată despre beuturele alcoolice propriu dîse, beuture, cari au esercitatu si esercitâze in *) D’in cuprinsulu acelui actu scurtu s’ar parea, că locui- torii aceloru trei comune scienduse proprietari liberi d’in vechime pe hotarale loru, nu voru fi voitu se se supună volientiei lui Micula de a’i iobagi si ale luă diccimile, era Micula scienduse privilegiatu si domnu preste densii, nu va fi volitu se’i mai lase in vechi’a loru libertate. Red. **) Despre beuturele spiretuose s’au scrisu la alte popora înaintate in cultura si scientie atătu de multe, in căte scriptele respective ar forma o biblioteca bunicica. La noi inca s’a scrisu de cătiva ani ici colea căte ceva, inse neasemenatu mai pușinu decătu ar merita acăsta materia de mare importantia, ăra d’in punctu strinsu scientifica abia s’a vediutu ceva in limb’a nostra păna la articlulu pe carele reproducemu sî noi după „Revist’a scientifica “ d’in Bucuresci, precumu l’a reprodusu Federatiunea si precumu amu dori câ se se reproducă in multe mii de essem- plarie, pentru câ se-lu cită.sca bețivii, carii totu nu citescu nimicu, ci pentru câ se ajunga la cunoscienti’a acelora, carii sunt chiamati a invetiâ pe poporu. Dela unu tempu incoce unii medici făcu vinarsului una concessiune mica dicbndu, că beutu fiendu cu cumpetu după 48 — 290 — multe localitati adeverate pustiiri, si cari au atrasu aten- țiunea cea mai de aprope a economistiloru si a filan- tropiloru. Sunt una mulțime de feluri de rachiuri; inse in categori’a beutureloru tari, după cumu le numescu unii igienisti, intre rachiurile, cari cuprinde dela 15 la suta in susu de alcoolu, si care se urca pentru bețivi ca- diuti de totu păna la alcoolulu curatu, absolutu, spirlu nestinsu. Cele mai puținii vatematorie d’in aceste beu- ture sunt acelea cari cuprindu alcoolu mai puținu. In generale inse tote rachiurile sunt vatematorie sanetatii. „Spirtulu si rachiurile de cartofi si de grane, dîce dn. Cruveilhier, au una lucrare chimica asupra sto- macului, ’lu ingrosieza si-lu desorganisdza, si au una acțiune forte vatematdria asupra creeriloru si asupra sistemului nervosu, consuma sen topesce cu incetulu po- terile vietiei si producu una belranetia tempuria.“ Uustrulu chimistu Liebig dîce: „Rachiulu, prin ac- țiunea sa asupra nerviloru este câ una politia trasa a- supra sanetatii muncitorului, si pre care trebue se o schimbe neincetatu, nepotendn se o achiteze. Astufeliu elu consuma capitalulu in locu se consume interesulu, si d’intru acesta resulta neaparatu bancrut’a corpului seu. D’in nenorocire dîsele ilustrului chimistu le cunoscu pre puțini omeni, si aceia in man’a carora stau midiu- locele de a pune una stavila reului ce degrada omeni- rea, mai adesea neci câ s’au ganditu câ beuturele spi— rituose, potu face se degenereze una națiune atâtu fisice cătu si moralicesce. Gestiunea ne intereseza si câ omeni si câ romani, si pentru a dovedi câtu costa pre omenire intrebuintiarea abusiva a rachiului, vomu tratâ pre scurtu efectele a- cestei beuture asupra sanetatii. Abusulu indelungatu alu rachiuriloru tari produce nesce afecțiuni, nesce bole, pre cari medicii le-au nu- mitu alcoolismu cronicu. Unu medicu svetianu, Magnus Hus a studiatu acesta cestiune cu multa profunditate. D. Bouchardat, rapor- tandu lucrările făcute, le insotiesce de observatiuni ale sale proprie, pre cari le vomu recapitulâ aici. „Influinti’a alcoolismului cronicu asupra sistemului nervosu este d’in cele mai perniciose. Cea d’antaiu forma sub care se manifesteza este form’a paralitica seu paretica. Caracterulu seu este slăbirea poterii mus- cularie. Se apropia forte multu de paralisia generale a smintiriloru. După cătuva tempu manile si pitidrele în- cepu a slabi; somnulu este intreruptu de aiureli si vi- siuni. Mai antaiu slabescu virfurile degeteloru; bolna- vulu stringe man’a altuia prea puținii; lașa de-i scapa obiectele pre care le apuca. Slabitiunea se întinde la tota man’a până la umeri. In curundu slabitiunea ataca pitidrele: bolnavulu abia se mancare, nu strica, ba inca ajuta la eonge.stiunea mancariloru grele, d’in contra pe nemancate strica. Cu atâtu inai virtosu e de dorita, câ se pasiesca la midiulocu scienti’a ajutata de esperimente si de esperienti’a in totu respectata ampla, intensa, bogata, si se decidă ea. Red. Trans. tiene pre densele. Câte unadnta slabitiunea atinge si mușchii spateloru. Bolnavulu slabesce d’in ce in ce mai multu si ajunge de nu mai pdte stâ in pitidre, si stă mai multu culcatu. Nu pdte se manance singuru, tre- buie se-i da altii de mancare. In unele cașuri se pa- raliseza limb’a, besîc’a, matiulu celu g-osu si esofagulu. Aceste simtome ale sistemului musculariu sunt in- socite si de altele, bsleriorulu bolnavului s’a schimbatu; ligur’a sa ni anuncia tempirea si lenevirea; partea cea alba a ochîulu ingalbenesce; pelea este uscata si galbena. Bolnavulu slabesce, mușchii se moie. Câtu despre facultățile intelectuali, bolnavulu devine indiferinte, se prostesce, memori’a i se slabesce: som- nulu seu este intreruptu prin totu feliulu de visiuni! adese-ori este precesu de unu deliriu liniscitu; ve- derea slabesce; pupilele sunt dilatate; ochiulu devine puținu impresionabile la lumina; i vîjaie urechiele; nu mai aude bene; are ametieli si i se im'painjeneza ochii. Organele digestive slabescu, stomaculu nu mai mi- stuesce, si ajunge une-ori de mancarea este versata in- trega. Pântecele este imflatu, licatulu asemenea. Sunt bolnavi cari ajungu se aiba convulsiuni si ajungu epileptici. Influinti’a beutureloru alcoolice asupra alienatiunei mintale (nebunia) este considerabile. Beutur’a este una d’in căușele cele mai poternice ale nebuniei. Fia-care a potutu notă, că unu omu, care a abusatu de beutura, ajunge la una stare de esaltatiune, in unele impregiu- rari, care este nebunia Ia inceputu. După una lucrare a dlui doctore Perchappe se vede, că la una suta sieptedieci si siese de nebuni aduși in localulu dela Charenton, alcoolismulu a potutu ocasiunâ bol’a la siesedieci de inși, si că, la optudieci si doue cașuri de paralisia generale, 28 de cașuri trebuiau atri- buite alcoolului. Proportiunea este infioratdria. Este constatatu că copiii betiviloru sunt mai pre- dispus! decătu ceialalti la bole nervose; sinucideri, un’a d’in plagele omenirei, se atribuie in multe cașuri alcoo- lului. In tdte staturile unde se face un’a statistica cri- minale regulata, s’a constatatu un’a mare coincidintia intre beția si criminalitate. Lucrulu este simplu de in- tielesu: unu omu care si-a perdutu simțirile, pdte fdrte lesne se comită fapte criminali. Câteva cifre voru complectă acestu tablou atătu de ingrozitoriu. In Londr’a abusulu beutureloru alcoolice face păna la 50,000 de victime. In Germani’a peru pre fiacare anu de alcoolismu câ la 45,000 de individi. In Rusi’a, după d. de Tourgueneff, alcoolulu omora mai bine de 100,000 de fiintie pre fia-care anu. In Sveti’a poporaliunea sinucideriloru este dela^l la 57 de morti, si deca s’ar consideră câ sinucisi aceia cari moru beți seu de bole ocasiunate de alcoolu, s’ar găsi 1 sinucidu la 30 de individi morti in versta de 25—30 de ani. Traseramu una schitia de tablou; amu lasatu multu la una parte, si cu tdte astea, ori cine ar meditâ asupra — 291 — celoru dise, i se va implea sufletulu de întristare. Cumu? omulu, capulu de opera alu creatiunei, fiinti’a dotata cu inteliginlia, in locu se se perfecționeze, se degrada, se tempesce, se pune mai diosu decătu bestiele? Ordre si pietate! . . se bagamu de sema bine; alcoolismulu de- gradeza ras’a, opresce progresulu, stirpesce spiritulu de familia, scurteza vieti’a si omora inteliginti’a. Suntemu una națiune tenera: se ne grabimu a nu ajunge in starea Svetiei, unde dmeni însemnați s’au pusu pre gânduri. Progresulu alcoolismului a datu nascere la multe mesure pentru a-i pune una stavila; in Angli’a si in Statele-Unite s’au infiintiatu societățile de tempe- rantia. Membrii acestoru societăți se ingagidza sdu că se nu bea de locu ori ce beutura afara de apa, sdu se bea numai ceiu, sdu numai beuture fermentate, pre- cumu vinu, bere si cidru. Cea d’antaiu societate s’a in- fiintiatu la Boston in a. 1826, si, după optu ani, nu- merulu societatiloru de temperantia s’a urcatu la 8000, si se compunu de unu milionu cinci sute mii de membri; 4000 de velnitie sdu poverni s’au inchisu de buna voia si mai bine de 8000 de carcimari si-au inchisu prava- liele de buna voia. Asemenea institutiuni admirabili me- rita recunoscinti’a toturoru umanitariloru, cu atătu mai multu, că sunt basate pre libertate, dr nu pre represiune. In Rusi’a, in Sveti’a si in Poloni’a se intrebuin- tjeza midiuldce represive. Se iea betîvulu si se închide intr’una casa de oprdla; tdte bucatele i se gatescu cu remasitiele de spirtu cele mai puturose; după cateva dile se desgustdza atatu de multu, că nu voiesse se mai manance. I se dă drumulu, si unii d’in betîvi nu mai bdu de locu. Se marturisimu, că acestu midiulocu de îndreptare nu este de imitatu. Societățile de temperantia, educatiunea tieraniloru, desvoltarea gustului de a citi, dta midiuldce eficace si demne de unu poporu liberu. Fiendu-că abusulu beu- tureloru alcoolice a ajunsu se ne atinga poporatiunea, se ne grabimu cu una ora mai inainte se-lu stirpimu, că se nu ajungemu se dicemu: Este prd tardi'u! . . P. S. Aurelianu. Delegatiunea societății academice romane. Premiulu Evangeliu Zappa. Conformu decisiunei societății academice romane d’in siedinti’a dela 13. Sept. 1871 pentru cea mai buna lucrare asupra formatiunei cuventeloru in limb’a romana prin derivatiune si compositiune, se publica concursulu cu prograin’a si conditiunile urmatorie: I. PROGRAM’A. Tractatulu va cuprinde: a) O parte generale, in care, cu ecsemple luate si d’in alte limbi in legătură de cumnatia cu a ndstra, si mai alesu, d’in limbele clasice, se voru defini si es- plică principiale formatiunei cuvinteloru atâtu prin sufisse seu derivatiune in intielesu mai strinsu, cătu si prin pre- fisse sdu compositiune. b) O parte speciale, care va avd de obiectu for- mațiunea prin afisse a cuventeloru limbei romanesci si care se va intende : 1. Asupra formatiunei cuvinteloru prin sufisse sdu derivutiuni, cumu: mor-ariu (d’in mora), fer-ice (d’in feru), strimt-are (d’in strimtu), carn-osu (d’in carne), vac-utia (d’in vaca), parent-escu (d’in parente) etc. . . Pentru fia-care sufisse se va stabili prin numerdse ecsemple: a) la ce genu de cuvente se afige; b) ddca are o singura forma seu mai multe; c) care este intie- lesulu celu mai generale alu lui: d) cari sunt însemnă- rile accidentali ce mai pdte luă; e) in cașurile, in cari intielesulu unui sufisu pare a se atinge cu intielesulu unuia sdu mai multoru alte sufisse, care e diferenti’a ce le distinge; f) cari d’in sufisse sunt romanice, cari nu; dra la acelea cari de si romanice, paru, prin transfor- mările fonetice ce au potutu luă in limb’a ndstra, a se departă de corespundietdriele loru in celelalte limbi ro- manice, se se determine cu probe indestulitdrie acele transformări; g) in fine, atătu in respectulu formei, cătu si alu intielesului, se voru compară sufissele romanesci cu cele corespundietorie d’in limb’a latina si d’in alte limbi soroci. 2. Asupra formatiunei cuventeloru cu prefisse 'sdu compositiuni, cumu: ap-punere, op-punere, des-punere, c^m-punere, ne-fientia, in-famu etc. . . Pentru fia-care prefissu, si pururia in comparatiune cu limb’a latina si altele soroci, se va stabili prin nu- merdse ecsemple: a) la ce genu de cuvente se pune; b) ce transformări fonetice sufere; c) care e intiele- sulu lui generale; d) cari sunt însemnările speciali si derivate ce mai pdte luă; e) care e in fine diferinti’a de intielesu a unui prefissu intru cătu pare că se atinge cu intielesulu altui prefissu. 3. Asupra formatiunei cuvinteloru prin compositiunea a 2 cuvente, cari esprimu fia-care unu conceptu bine definitu, cumu: cod-albu, batu-jocura, perde-vera, bine- cuventare, lucd-feru, casca-gura etc., . . cautandu a se stabili, prin comparatiune cu limb’a latina si alte limbi sorori, păna la ce gradu limb’a ndstra e susceptibile de asemeni compositiuni, si cari anume sunt legile si tipii acestoru formațiuni. II. CONDITIUNI. 1. Marimea operatului va fi aprossimativu intre 15—20 cole de tipariu, formatu octavu ordinariu, cu litere garmondu. 2. Terminulu concursului, candu manuscriptele au se vina in cancelari’a societății academice, este 30. luliu 1874. Cele venite mai tardiu nu se voru luă in conside- ratiune. 3. Manuscriptele se cere se fia scrise curatu, le-, gibili si de mana străină, bine legate in fascicule si paginate. 4. In fruntea manuscriptului va fi scrisa o devisa seu motte in veri-ce limba si totu de mana străină. 5. Pre langa manuscriptu se va alatură si o seri- — 292 — sdre închisa in plicu, sigilalu cu sigilu fără inițialele auctorului, adresata cătra societatea academica, si por- tandu pe adresa d’in afhra devis’a manuscriptului, scrisa erasi de mana strania, era in intru numele auctorului. 6. Manuscriptele se voru censură si judecă prin secțiunea filologica, care va propune societatei academice in siedinti’a plenaria, premiarea aceluia d’intre operatele venite, care va merită premiulu destinatu pentru acăsta lucrare. 7. Manuscriptele nepremiate se voru păstră, in ar- chivele societatei păna ce se voru reclamă de auctorii loru, ale caroru nume remanu necunoscute, fiendu-că plicurile ce le voru cuprende nu se voru deschide. 8. Premiulu defiptu pentru acesta lucrare, d’in pro- centele fondului Evangeliu Zappa, este de lei n. 1500. Presiedinte: A. T. Laurianu. Secretariu generale: I. C. Massimu. Deschidere de abonamente la „Transilvani’a," foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu. Acestu Organu alu numitei Associatiuni va intră cu 1. lanuariu 1872 in alu cincilea anu alu vietiei sale. Transilvani’a a fostu păna aci in lini’a prima, archivulu pentru actele si pentru tdta activitatea be- necuventata de Dumnedieu a Asociatiunei transilvane, ale cărei concluse si preste totu volienti’a si tdte lealele sale tendentie se vedu essecutate cu tdta precisiunea possibile de catra unu comitetu, carele se afla la inaltimea chiamarei sale, pentru că elu cundsce adeveratele lipse si neajunsuri ale poporului, scie si cu- ndsce, de unde are se incdpa, si face spre scopurile prefipte in statute, totu ce’i permitu modestele midiu- , Idee materiali, căte i se punu la dispositiune. Mai departe Transilvani’a f îl acelu locu de convenire alu J barbatiloru de litere si scientia, in care se tractedia — pre cătu lașa angustulu spațiu — numai materii i si cestiuni seridse, care ceru studiu indelungu, prin urmare si reculegere a poteriloru spirituali. Scimu bene, că la maioritatea preponderanta a lectoriloru dela tdte popdrale lipsesce tempulu, lipsesce inse mty multu gustulu si plăcerea pentru lectura seridsa, prin urmare că un’a fdia că acdst’a fdrte arareori se va bucură de vreunu publicu numerosu. Vedemu ce pate in acestu punctu unu barbatu că Csengeri la magiari in Pest’a; vedemu că de ess. Archiv de siebenb. Vereins alu sasiloru abia si abia are căte 100 abonati; scimu intru asemenea caus’a, pentru care incetasera la noi de ess. „Instrucțiunea publîca“ a D-lui A. T. Laurianu, „Magasinulu Daciei" de A. I. Papiu, Archiv’a d-lui Hasdeu, Archivulu d-lui Cipariu s. a. s. a. Cu tdte acestea, cauta se presupunemu că la unu poporu care cugeta in adeveru la progresu reale, dra nu numai fictivu, la cultur’a care se nu semene cu Fata morgana,