W!'¹---------- Acesta f6ia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiuriei, era pentru TRANSILVANIA. iSei‘lahx Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana posleⁱ’ si cultur’a poporului romanu. -------r r (j ' Abonarnentulu seAS | face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Nr. 16. Brasiovu 15. Augustu 1871. Anulu [V. 8 u marin. Cuventulu vicepresied. asociat. I. Bologa. — Rebelliunea unguro-serb6sca d’in an. 1735. (Continuare.) — Junct'iunea caliloru ferate. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. Cuventulu vicepresiedintelui asoc. lacobu Bologa la deschidei’ea adunarei gener. in Fagarasiu la 7. Augusta 1871. Mărită adunare! Prea onor, domni si frați! Candu cautu in pregiuru de mine, ’mi străbătu ânim’a unele simtiuri siesi de totu opuse: simtiulu de durere, de îngrijire si simtiulu de bu- curia, de mângâiere, de buna sper an ti a. Simtin, domniloru mei! o durere neesprimavera, cautandu si ne aflandu in midiuloculu nostru, in frun- tea ndstra, pe alesulu nostru conducatoriu, nevediendu pe Escel. sa dn. Lad. Bas. Popu, pe prea dem- nulu presiedinte alu „asociatiunei trans. pentru lite- ratur’a romana si cultur’a poporului romanu,“ ocu- pandu scaunulu presidialu si conducdndu adun. gen. cu tactulu numai lui propriu, cu acea intieleptiune rara, care ne facea totu-deauna si dela inceputulu consultariloru ndstre se fimu odichniti, se fimu siguri despre bun’a loru finire, .si despre resultatele favo- ratdre causei, de care ne ocupamu. Unu morbu fatalii, care nu de multu ne facă se tremuramu ingrijati fdrte de vidti’a acestui scumpii, raru barbatu, acestui romanu iubitoriu si iubitu de romani, ’i răpi poterile trupeșei intr’atata, cătu ’i făcu imposibila o ocupare mai fatigidsa cu afacerile aso- ciatiunei ndstre; nu ’i permise a ne demonstra prin fapta si in acestu anu, precumu o facil in anii tre- cuti, că de acolo, unde se cere desvoltare de activi- tate in favdrea poporului nostru, densulu nu lipsesce, ci aduce ori-ce sacrificiu, conlucrandu lâ cultivarea acestui iubitu poporu; nu ’i permise, a veni si a ne conduce adunarea generala d’in anulu acesta. O dauna acdsta pentru noi toti, domniloru! destulu de mare, destula de simtibila! O durere acdsta, domniloru! a- carei alinare o amu potea incătuva afla in acea con- vingere a ndstra, că iubitulu nostru numitu frate, lipsesce d’intre noi nu d in alta causa, ci numai pen- truca, inca nu e deplinu restaurata, apoi in recon- valescenti’a confratelui nostru, care ne da fundata spe- rantia, ca ’si va recâștiga pe deplinu poterile, ca vrea bunulu Ddieu se ni’lu tiena inca multi ani, chiaru in interesulu, in favdrea acestei institutiuni a ndstre. Asia se fia! Se traidsca Escel. sa presiedintele asoc. ndstre! Me cuprinde mai incolo, domniloru! unu simtiu de îngrijire, de nedumerire. Sunt adeca ingrijatu de mine insumi, de numele, de reputatiunea mea, candu vediu, că sarcin’a, pe care era se o pdrte poterile cele tari si mari, poterile probate ale Unui barbatu inca- runtitu in ducerea presidieloru, cade asupra poteri- loru mele celoru debili, cade asupra mea, care mai multu m’amu ocupatu de servitiulu gregariului, de- cătu de chiamarea conducatoriului, si care si acuma prea bucurosu m’asiu ocupa de celu d’intaiu, câ de unulu mai usioru, mai potrivita facultatiloru mele in- telectuali. Cade pe mine cam pe neașteptate acdsta sarcina si me silesce se me intrebu: de sunt in stare a o porta? Asiu respunde fără de neci o esitare si a buna sdma n e g a ti v u la întrebarea acdsta, ddca nu asiu avea mangaitdrea consciintia, ca me aflu intre frații mei cei adeverati, intre romani de aceia, ce’si iubescu d’in adenculu ânimei națiunea; care lucra cu cugetulu celu mai curatu spre prosperarea ei; carii se spriji- nescu împrumutata; carii sprijinescu pe singuratici chiaru si in favdrea totalitatii, si carii — sunt con- vinsu — me voru sprijini si pe mine la suportarea acestei sarcini, că prin urmare sprijinulu, sucursulu domnieloru vdstre, fratiloru mei! va astupa lacunele, care le-ar causâ defectudsele mele poteri, dra innas- cut’a-ve bunătate nu ’mi va denegâ indulgenti’a, pa- cienti’a, scus’a de care am trebuintia. Deci in acdsta convingere ve ceru, ve rogu ajutoriulu fratiloru, si siguru despre elu — făcu se dispara tdta îngrijirea, si dau espresiunea altui simtiu diametralii opusu celoru dejâ amintite, simțiului de bucuria, de mângâiere, de buna-spe- r a n t i a. Mi salta ânim’a de bucuria, candu me uitu la aqdsta adunare, atătu de maretia, candu vediu căti barbati iluștri, căti barbati pe deplinu devotati pro- gresului preste totu si cu deosebire progresului na- ționalii romanu cuprinde ea in sinulu seu! candu sciu, că toti membrii acestei strălucite adunari au alergatu incdce cu dorulu celu mai inflacaratu, de a face totu cc se cere spre promovarea literaturei ro- mane si spre deșteptarea, spre luminarea poporului romanu. Domniloru si fratiloru! Presenti’a domnieloru vd- 31 186 — stre, numerulu celu insemnatu, in care ati concursă, ’mi da curagiulu, me indreptatiesce se constatezu cu multa plăcere si cu deplina mângâiere sufletdsca, ca a strabatutu sufletele româniloru convingerea aceea, că numai desvoltarea facultatiloru spirituali, numai luminarea mintei, numai cultur’a cea adeverata, noro- cesce, fericesce pe omu, va noroci, va ferici pe po- porulu romanu, care fără de vina sa sta inca departe, departe de norocire, de fericire. Constatediu cu mare mângâiere, cu deplina indestulire, că domnieloru vd- stre ve jace la ânima acesta norocire, acdsta fericire a poporului romanu, pentrucă ati alergatu d’in mai tote ânghiurile locuite de romani, incdce, că cu frații fagarasieni d’inpreuna se ve desvoltati poterile mate- riali si spirituali, conlucrandu spre ajungerea scopu- lui asociatiunei ndstre, care nu e altulu, decătu pro- movarea literaturei romane si cultivarea poporului ro- manu, va se dîca împlinirea conditiunei dela carea depinde norocirea, fericirea lui. Fatigele, sacrificiele, d-loru vdstre, d-loru mei! ne garantdza ajungerea a mințitului scopu. Deci in cea mai buna sperantia, in unu viitoriu mai fericitu alu poporului romanu, si in lirma credintia că vomu ajunge acestu viitoriu, ve salutu pe dvdstra pe autorii lui, pe cei ce ne ati a- steptatu si ne ati primitu cu atăta doru, cu atăta căldură, cu ânima de romanu, si pe cei ce ati aler- gatu incdce cu simtiu de romanu, ve salutu dîcu pe toti cu celu mai caldurosu, cu celu mai cordialu „Bine v’amu aflatu, bine ati venitu" fratiloru mei! Ve sa- lutu, si apoi acompaniatu de dvdstra, rogu pe Celu de susu, pe Ddieulu parintiloru noștri cu tdta fier- bintidl’a, se ne tramita ajutoriulu seu celu santu, se ne lumineze, că consultările, lucrările ndstre se pro- ducă fructe bune, resultate corespundietdrie scopului, pentru care ne-am adunatu! După acesta, ve rogu, că se’mi concedeti, a ne mai ocupa puțintelu de acestu scopu si a face o revisiune fugitiva asupra mijldceloru ducatdre la elu, precumu si unele modeste observări. „Literatur’a romana si cultur’a poporului romanu" sunt asia dara problem’a asociatiunei ndstre. O pro- blema dloru, pe care trebue se o resolvamu bine si cătu de curendu, pentrucă ne facăndu acdsta, ar trebui pdte in scurtu tempu se renuntiamu chiaru si la esistenti’a ndstra naționala, pentrucă acela, care stagnddia astadi, dloru, se prepadesce, — celu puținu prea lesne ne-am espune pericolului de a deveni ob- iectu, seu alu derisului, sdu alu vaiererei d’in partea altora, doua rele cumplite, de care se ne feresca bunulu Dumnedieu! Dara asia e domniloru! că si noi insine vomu cauta a ne feri de ele că de focu, pentrucă si cuge- tulu la o astfeliu de posibilitate si eventualitate fu- nesta ne infidra? Asia e dloru! ca suntemu determi- nati a pași cu piepturi de feru in contra.ei? Asia e dloru! ca voimu cu tdta tarfa sufletdsca, cu tdta se- riositatea, cu tdta energi’a a ne perfectionă lite- ratur’a si a ne lumină poporulu? Ddca e asia, precumu naturalmente si trebue se fia, apoi se nu mai. dubiteze nimeni despre aceea, că ne va succede a ne resolva problema bine si cu- rendu. Voindu vomu ocupă pe invetiatii noștri cu lu- crarea neîntrerupta in literatur’a romana, si ’i vomu ijitretienea; voindu, vomu procura tineretului nostru posibilitatea, de a invetiă ori-ce sciintia, ori-ce arta, industria, comerciulu si economi’a raționala; voindu, ne vomu procura si ne vomu intretienea invetiatori apti; voindu, vomu întemeia scdlele inca necesarie, mici si mari, cu unu cuventu vomu cauta, că se stra- bata lumin’a păna si in cea mai de pe urma coliba romandsca. Ei bine, ’mi veți dice, dar cumu si cu ce se in- fiintiamu tdte acestea? Aveți dreptu dloru, ve e la locu, ve e justificata întrebarea. Vine aici intr’ade- veru, vine de a se cauta, de a se lua in considera- tiune mijloculu mijldceloru, mijloculu fără de care nu te poți mișca, fără de care tdte planurile ndstre de înaintare pe terenulu culturei naționale, s’aru pre- face in visuri, mijloculu materialii, averea materiala, nervus rerum, banii domniloru, banii si dra banii. Marturisescu si eu, si recunoscu, că avemu lipsa de sume însemnate, de sume — fatia cu modest’a ndstra stare materiala, — colosali. Recunoscu si a- ceea, că fatalile impregiurari subt care gemuse ro- manulu atătu amaru de tempu, nu ’i au concesu a stringe averi, a aduna comori; recunoscu deci si aceea, ca dieu in momentu nu potemu dispune de- spre atătea sume, de căte avemu neaparata trebuintia. Veți mărturisi, veți recundsce inse si dvdstre domni- lor u, că numai voi’a se o avemu, ne potemu castiga si acestu mijlocii: bamiln .inomisu necesariu. Cătu vomu avea voia neclatita, cătu vomu fi determinati a ne ajunge scopulu cu ori-ce pretiu, si cu ori-ce lupta licita, cătu ne vomu fi convinsu pe noi insine si vomu convinge totu sufletulu romanu, că fără sa- crificie d’in partea ndstra a toturora neci vorba nu pdte fi de mântuirea ndstra, e absolutu imposibila esirea ndstra la limanulu doritu. Numai decătu vomu alerga cu totii, dara cu totii voru alerga, toti romanii ’si voru depune denarii loru la altanulu culturei loru proprie, si ’si voru procura si aceea prea plă- cută convingere, ca d’in p u 9 i ⁿ it 1 u singuraticiloru noștri celoru multi se compune mul tu lu ce ne trebue, multulu, care administratu cu consciositate si intrebiiintiatu intieleptiesce, ne ajuta, spre a esi la lu- mina. Avemu multe — multiamita ceriului — multe ecsemple tocma in sinulu poporului nostru, care do- vedescu pe deplinu adeverulu assertiunilorn mele. Nu ’mi permitu a ve osteni atențiunea cu enumerarea toturoru aceloru ecsemple imbucuratdre, ci ve rogu, se cautati la institutele cleruriloru ndstre d’in tempii mai recenti si ve veți convinge, că conducătorii si membrii loru au vrutu si au potutu. Cautati la frații noștri brasioveni, nasaudeni si zarandeni si veți vedea, că si ei au vrutu si au potutu, au vrutu si au facutu, gimnasii, cari ’i glorifica in veci. Lauda — 187 — si mărire toturoru acestora! Dara cautati, cercați do- mniloru chiaru si faptele si resultatele acestei asocia- tiuni a ndstre, si ve veți scdte d’in ele convingerea, că cine vrea pdte. Sub pressiunea astoru feliu de convingeri s’au planisatu si infiintiarea si sustienerea academiei ro- mane de drepturi. S’au sciutu prea bine, că sum’a de siese sute de mii, receruta spre scopulu ace- sta, e colosala, e inspaimantatdre fatia cu poterile ndstre singuratice; s’au sciutu inse si aceea, că re- impartita după cuviintia pe toti romanii, devine fatia cu poterile loru colective indata de incasavera, cătu se va produce la aceștia o convingere perfecta de- spre necesitatea academiei si a insufletirei generale, că se ’si procure acestu palladiu alu sciintiei loru, S’au speratu, si se spera cu totu dreptulu, ca intre multele milidne de romani ddra se voru afla siese sute de mii, d’intre care se dea fia-care căte unu fiorinu, si se faca posibila radicarea acestei academie fără de neci o intardiare, se ’si rădice siesi insusi prin actulu acesta celu mai firmu monumentu, dra vedi’a, ondrea, glori’a intregei natiunei romane se o respanddsca peste tieri si mari! Fia că se ajungemu cu totii acelea dile de o bucuria romana universala! D’in raportele alu domnului secretariu si alu dlui cassariu veți andi si veți intielege domniloru, că in- ceputulu lucrariloru asociatiunei ndstre si in direcțiu- nea acdsta, precumu si in celelalte, a fostu itnbucu- ratoriu, si promitietoriu de o finire buna. Că numai decătu se ve poteti convinge si de- spre acdsta, si că se ne potemu incepe lucrările, care ne-au chiamatu aicea, deschidu siedinti’a adu- narei ndstre generale a XI. Rebelliunea unguro-serbesca d’in anulu 1735. (Continuare.) Spargerea rebelliunei. Inca dela a. 1733 Franci’a, Spani’a si Sardini’a dechiarasera casei Habs- burg bataia. Armatele imperatesci fuseseră bătute fdrte reu atătu lă Renu, cătu si in Itali’a. Nu numai re- gimentele germano-slave din provinciele cislaitane, ci si cele ungaro-transilvane in partea loru cea mai mare era scdse la Itali’a si la Renu cu atătu mai virtosu, că-ci pe atunci imperatulu Carolu VI. se încurcase in guera fără neci-unu confederatu. Totu pe acelea tempuri cetatile si fortaretiele d’in părțile de diosu ale Ungariei, d’in Banatu si Slavoni’a era lasate in grij’a trupeloru de granitiari, care in acelea parti era mai totu serbesci. Qcasiunea dara se parea a fi mi- nunata de a se scola serbii si ungurii uniti si a în- frânge poterea austriaca. Mai toti serbii căti au fostu adunati la congres- sulu conchiamatu de mitropolitulu loru la Belgradu, reintorsi pe la casele loru, devenira totu atăti emis- sari carii preparara rebelliunea. Păna in lanuariu alu an. 1735 conspiratorii castigasera in partea loru nu numai pe classea nemilitarisata a poporului ser- bescu, ci si pe regimentele atătu pedestre cătu si ca- laretie asiediate in tienutulu numitu Badea, dra offi- ciarii din regimentele murasiane, adeca asiediate in tienutulu riului Murasiu dela Lipova inainte, offerira de buna voia săbiile loru in favdrea rebelliunei. In fruntea miscamentului fu alesu colonelulu Pero (Petru) Segedinetiu, pe care avuramu ocasiune de a’lu cundsce d’in congressulu serbescu. După spus’a chronicariloru, acelu Pero eră pe atunci omu înaintata in etate, avea unu filiu si una fiica in etatea juniei, era cunoscuta si magiariloru pentru infricosiatele lui crudimi si predatiuni comisse in anii juniei sale in contra curutiloru, pre candu elu cu serbii sei deva- stase intre altele orasiele Kecskemdt si Crisiulu mare. Cu tdte acestea, adeca cu tdte relele căte au facutu serbii magiariloru, greco-resaritenii reformati- loru, ei asta-data nu numai se inpacara unii cu altii, ci inca si conspirandu, se confederata cu scopu de a se scola cu arme in contra casei imperatesci, in contra nemtiloru, in contra iesuitiloru. Nu se scie bene, cine au fostu midiulocitorii in- paciuirei d’intre șerbi si magiari, gr. resariteni si pro- testanti. Scriptorii magiari dau lui Pero Segedinetiu ondrea de auctoriu alu inpaciuirei diciindu, că elu pre langa ce a lucratu cu tdta potentids’a prudentia, precautiuue, prevedere, a recunoscutu totu-unadata, că ddca este că rescdl’a se aiba resultatu favorabile, apoi ea trebue se se intenda si mai departe preste poporulu ungurescu d’in comitate, prin urmare că magiarii inca se partecipe la acelu miscamentu. Se pdte că cele ce -spunu chronicarii despre Pero, se fia tdte adeverate; de alta parte inse este prea bene sciutu, că pre cătu tempu a fostu in vidtia Franciscu Răkoczi si filiu-seu, magiarii au stătu in necurmate relatiuni cu densulu, au doritu reintdrcerea lui d’in Turci’a, au panditu la tdte constellatiunile politice si bellice, că ddra ddra li s’ar da ocasiune de a se re- scola de nou si a scdte pe „ nemți“ d’in tidra. Adeca tocma asia, precumu vediuramu că se intemplase in tempurile ndstre intre anii 1849 et 1866. De altumentrea curtea imperatesca, consiliarii si iesuitii ei inca an datu acumu că si in dîlele impe- ratului Leopoldu, materia copidsa si ocasiuni dese pentru irritarea si revoltarea spiriteloru la popdra. Proselitismulu religiosu si asuprirea grea a confes- siuniloru necatolice tienea pe dmeni in agitațiune în- cordata. Asiediamentele tierei si anume organismulu municipieloru trecuse prin prefaceri essentiali, d’intre care multe potea se fia bune, de care inse trufasi’a si cerbicds’a boierime nu voiă se scia nimicu; apoi in municipie ea era si ea facea totulu. Poporulu tie- ranu se simtia fdrte greu apasatu si despoliatu nu numai prin iobagia, ci acuma prin inposite noue, mai inainte necunoscute, prin dare de naturalii, precum fenu, palie, ovesu, grâu etc. pe sam’a trupeloru, in fine prin desele recrutări barbare, cumu se dîce, cu ■ 31* 188 — lunea, pentrucă enormele perderi d’in regimente se fia suplinite. Vede ori-cine, că in acea stare a lucruriloru neci- decumu nu eră greu a rescola pe poporu, dra mai alesu pe celu magiaru de legea calvindsca d’in Un- gari’a. Asia s’a si intemplatu, pentrucă in rebelliunea dela 1735 au fostu amestecati păna si cătiva popi calvinesci. Celi de antaiu magiari carii in cointielegere cu serbulu Pero si cu alti șerbi sau pusu in fruntea miscarei, au fostu Paulu Matula et loanu S e- bestydn. Acești dmeni caletorindu prin comitatele Aradu. Zarandu, Becbesiu et Biharea, in drn’a anului 1735 incepura a înrola pe sub ascunsu, inse in nu- mele „regelui ungurescu Francisca Răkoczi." Langa Matula si Sebestydn se. alaturara mai tardfu loanu Văr te si primariulu d’in comun’a St. Andreiu (Szt.- Andrăs) si Michailu Nyulak din comun’a Sa- badca (Szabadka). Toti aceștia se dedera „de coman- danți ai ostiriloru naționali in numele regelui Răkoczi. “ Conspirații se preparai a tdta drn’a, fără că gu- bernulu d’in Bud’a, ba fără că supremii comiți, adeca prefecții de prin tienuturi si subordinatii loru func- ționari se fia simtitu celu mai micu lucru. Celu pu- cinu asia dîcu unii scriptori magiari. Ayemu inse rațiuni de a crede, că prea multi funcționari munici- pali , ddca nu au fostu cu totulu orbi si surdi, au trebuitu se vddia si se audia mișcările unei masse de poporu mai preste totu tieranescu, care neci pe de parte nu pricepe maiestri’a faciariei asia, precumu o pricepu classile superiore. Se vede inse că una re- volutiune iu numele lui Răkoczi era dorita d’in totu sufletulu de cătra celi mai multi funcționari unguresci. In aduo’a diumatate a lunei lui Aprile au si in- ceputu a esi de prin sate unii dmeni si a se trage spre păduri si spre locuri baltdse. Pe la finea lui Aprile se vediura câ la una miie trei sute de magiari adunati intre riulu Crisiulu si intre păduri. In acea ceta de dmeni era cei mai multi d’in aceia, cari pur- taseră arme in oștea curutiloru. Prim’a fapta revo- lutionaria a conspiratiloru fu, ca răpiră mulțime de vite cornute si totu feliulu de victuali d’in comunele învecinate si d’in curțile boieresci, pentrucă se aiba d’in ce trai, dra Vdrtesi si Nyulak răpiră cătu s’au potutu mai multi cai frumoși d’in iepariile boeriloru, Auctoritatile publice abea acuma se deșteptară, sdu după cumu voiescu altii, s’au prefăcuta ca se de- ștepta si ca trebue se ia mesuri in contra rebelliloru. In poporu se respandf faim’a, ca drasi vine lumea curutiloru, ca vine Râkotzi, a cărui flamura se si vedea falvaindu pretutindenea. Pe atuncea cancelariu la curte d’in partea Ungariei era cornițele Ludovicu Bătthyăni. Acesta primindu scirea fatala n’au intardiatu a lua totu feliulu de mesuri si a dă instrucțiuni pentru im- pedecarea rebelliunei. Era prea tardiă. Semi-mesurele nu mai puteau folosi nemicu. Comandantele fortare- tiei dela Solnocu anume loanu Boz apucase a trimite spre taber’a rebelliloru pe unu suboficiariu cu cătiva soldati. Unulu d’intre conductorii poporului, adeca Nyulak, vediendu pe acelu suboficiariu cu puținii sei soldati, ’lu provocă că se se predea, fără a se mai încercă se verse sânge. Soldatii inse detera focii a- supra poporului. Atunci Nyulak aruncanduse iute pe calu se repezi asupra soldatiloru, ucise cu man’a sa pe suboficiariu, dra d’in soldati inca au scapatu abea numai unii cu vidtia. Este de însemnata, ca si in acestu casu de re- scdla a poporului, conductorii lui ’i au datu porunci strinse, că pe dmeni d’in clas’a tieraniloru si pe șerbi se nu ’i strice, dra boeriloru, negutietoriloru si nem- tiloru se le faca reu. Comitatele deșteptate că din somnu incepura a’si armă pe boierii loru, ale caroru familii fugeau că vai de ele in cetati si orasie. In aceleași dile cornițele loanu Pălfy, palatinulu de atuncea alu tierei, dete porunca comandantelui din Bud’a, că se adune in- data pe locuitorii tierani d’intre Dunăre si Tissa, se se arunce cu ei asupra rebelliloru, se’i calce si se prindă pe conductorii loru. Astfeliu fu resculatu în- tregii comitatula Hevesiu, cumu si locuitorii districte- lor u ungnrene numite I as i gi’ a et C u m a n i’ a, sub comand’a vicecapitanului loru Georgie Podrăczky. Orasiele Crisiulu si Kecskemdt inca fusera în- armate si puse sub comand’a lui Petru Halăsz. Comitatulu intregu alu Pestei fu datu sub comand’a lui loanu Beleznai, care odeniora sierbise că cu- rutiu sub Răkoczi, dra acuma era colonellu impera- tescu. Pe langa poporulu armatu d’in comitate si districte se mai dedera si duoe companii de oștire regulata d’in fortareti’a dela Solnocu. Comandante suprema preste tdte acelea cete armate fu denumitu baronulu Stefanu Orczy. Asia dara regimulu lipsita de dste regulata, care era dusa in tieri străine, se vediu constrînsu a re- curge la una mesura estraordinaria, a combate adeca rescdl’a de poporu, prin alta poporu, adeca tocma câ si cumu s’a intemplatu in a. 1848 pe la noi. Ce se vedi inse, că br. Orczy cu toti subcomandantii sei n’au fostu in stare se adune vreunu numeru considerabile de dmeni armati spre a’i conduce in coiftra rebelliloru. D’in acdsta causa br. Orczy nu a cutezatu a da peptu cu rebellii, ci apropienduse de ei preste Solnocu, unde au trecutu Tissa, si trecăndu pe la Tur si S z a r v a s, au stătu la C i a b’ a, de unde s’au tra- misu in tdte părțile spioni si patrole spre a cerceta după numerulu si starea rebelliloru. Se vedemu acumu, ce s’a intemplatu in același tempu in taber’a rebelliloru. D’in aceștia inca se a- dunasera numai 1300 dmeni armati binisioru, mai alesu cu pusce remase loru si păstrate d’in tempurile curutiloru lui Francisca Răkoczi. Acestoru resculati in dîlele de antaiu pre cătu avura ce manca si ce bea d’in comunele vecine, le merse fdrte bine; după aceea inse incepura a murmura, pentrucă Pero si ceilalți șerb nu mai veneau cu regimentele loru. Pia- nulu conspiratiloru fusese, câ mai inainte de tdte se — 189 — pună man’a cu ori-ce pretiu pe căteva cetati fortifi- cate , că-ci rescularea loru numai asia ar potea avd resultate dorite. In lini’a prima ei isi propuseseră a occupa Aradulu, Giula si Inaulu micu. Cu- prinderea Aradului era concrediuta lui Pero, a Giulei celoru duoi magiari Vdrtesi et Sebestydn. In adeveru că acești duoi inși au si mersu cu partea loru de cete asupra Giulei, si inpresuranduo cumu se cade, a latitu terrdre mare in locuitori si in tdte acelea familii nobile, care cautasera scapare in acea cetate inpreuna cu mai multi funcționari de comitatu, in fruntea carora vicespanulu Mateiu Klosz, unu omu acesta, pe carele tieranii ilu caută spre mdrte. In 2. Maiu curutii isi incercara poterile in primulu as- saltu in contra Giulei. In aceeași di se escă si locu in cetate, ceea ce adaose si mai multu la terrdre. In ndptea d’in 2. spre 3 Maiu loanu Sebestydn coman- dantele curutiloru magiari tramise vicespanului Klosz si preste totu celoru inchisi in cetate unu ultimatu in numele „maiestatei sale regelui loru Franciscu Ră- koczi," prin care’i provoca că se se supună si se dea cetatea in potestatea loru de buna voia, că-ci de nu, va fi vai de ei. Respunsulu datu '•rebelliloru a fostu negativu si determinata. Urmarea fu, că in 3. Maiu curutii drasi mai dedera unu assaltu asupra fortaretiei, fusera inse respinși mai alesu prin haiducii de comitatu cu perderea cătoruva dmeni de ambe parti. După incercari desierte făcute păna pe la amiddi, in fine curutii drasi se retraseră. In ndptea d’in 3 spre 4 ei isi mai incercara inca una-data fortun’a, inse totu fără resultatu. In diori de di curutii tramisera drasi unu parlamentarii! la celi d’in cetate, pe care inse Klosz nu’Iu primi, era apoi unu haiducu ilu si in- puscă in modu clandestinii, precumu se pare, chiaru d’in porunc’a lui Klosz. Vediendu Sebestydn conductoriulu curutiloru, că celoru d’in cetate riu le pasa de ei, comandă unu assaltu generale; dara fiendu elu insusi vulnerata in- data la începerea assaltului, cetatienii drasi ilu respin- seră, omorindu siepte curuti si luandule partea cea mai mare a viteloru adunate de curuti, pentru că se le taie. Complotulu d’in Aradu. Pero si altii cadu in curse. Pre candu curutii magiari împre- suraseră Giula, ei tramisera in mare secreta duoi de- putati la colonelulu Pero cu missiunea, că se ’i spună că taber’a curutiloru cresce la numeru pe fia-care dî, că nu mai încape in păduri si cere că sa fie scdsa la bataia; deci Pero se grabdsca cu regimentele serbesci, se ia si pe maghiarii sub comand’a sa, era aceștia păna atunci voru esi la satulu ungurescu Herddcs (cunoscutu si sub nume de Erdohegy in comitatulu. Aradului, pe malulu stingu alu Crisiului albu, aprdpe de Ineu. Acei deputati ai curutiloru maghiari umblara cumu nu se pdte mai reu. Ei adeca voindu se apuce spre Bacica, unde credeau ca voru afla pe Pero, de- dera preste patrola, care esise prin pregiuru d’in for- tardtia dela Aradu. Aceloru soldati bata la ochii pur- tarea străină a deputatiloru de curuti; deci lasanduse in vorbe cu ei si punendule mai multe întrebări in tonu amicabile, acei simpli tierani descoperiră solda- tiloru secretulu intregu, spunendule curata, că ei mergu la Pero ca se ’lu rdge a veni cătu mai curendu cu regimentele sale si a incepe bataia. — Dara cundsceti voi pe colonelulu Pero? — Nu ’lu cundscemu, fu respunsulu tieraniloru. — Apoi dara aflati, că domnulu Pero este in Aradu, si ddca voiti noi ve vomu conduce la d-lui. Ajungdndu patrdl’a cu tieranii in fortardti’a dela Aradu, conductorulu patrdlei provocandui că se des- calece si se aștepte .acilea păna ce va insciintia elu pe colonelulu Pero despre venirea loru, de alta parte dede semnu că se’i incungiure haiduci, inse asia, că nimeni se nu cuteze a vorbi unu singuru cuventu cu ei. Intr’aceea corporalulu intra la comandantele ce- tatei, pentru ca se’si faca raportulu, care de asta-data era interesante in gradulu snpremu. Comandantele nemtiescu află cu cale a se presenta înaintea tierani- loru că colonelu Pero. Nefericitii doui tierani desco- periră comandantelui cu de-a meruntulu tdte planurile curutiloru si a le serbiloru, pre cătu ei le cunosceau si pe acestea. Comandantele informata pe deplinii, despre totu ce dorea se scia, conduse pe tierani in chilia separata si dede ordin u că se fia ospetati cumu. se cade, ăra intr’aceea se dispusera vigilii pe la tdte ușile si ferestrile. -.. In acea dî desastrulu persecută pe conspiratori d’in tdte părțile. Pe colonelulu Pero tocmai ilu a- dusese sdrtea lui in Aradu la Ranko Tokbli spre a se consulta cu acesta si cu alti oficiari șerbi despre mesurele ce era se se ia pentru momentele in care se aflau. Cu scopu de a legă ochii comandantelui nemtiescu, Pero ’i facă visita. Comandantele ’lu primf cu fatia senina, ba’lu invită si la mdsa, dra Pero ’i multiamf prea frumoșii si se escusă ca era invitata de mai inainte la Tbkdli. Cu tdte acestea leulu sarf in grdp’a si curs’a preparata lui. Ce e dreptu, colonelulu Pero Segedinetiu tocma cu acelu scopu venise la Ranko Tbkdli, pentru că se se intieldga intre sinesi asia, că acesta pentru ndptea urmatoria se stea preparata cu companiile a- tătu pedestre, cătu si calaretie; că-ci adeca planulu loru era, că Pero se atace fortareti’a Aradu cu tru- pele sale in capu de ndpte, dra atunci Țdkbli se se iniepte asupra portiloru, se le deschidă si occupe, dra pe celilalti ostasi d’in garnisdna se’i desarme. De si comandantele fortaretiei avea, precumu vediuramu, pe capulu conspiratiloru in manile sale, pe care dmenii sei ilu si urmarea d’in passu in passu, totuși elu credih că va fi mai bene că cu una lovi- tura se pună man’a pe toti. D’in acea causa primf elu pe colonelulu Pero asia amicabilu, si nu puse man’a pe elu la momentu, ci luă numai dispositiuni, că tdte porțile fortaretiei se se incuia. Atăta inca sciă co- mandantele, că oficiarii șerbi se voru aduna si in — 190 — acea di la Tokoli. Acolo cugetă elu se’i prindă pe toti d’in una-data. Mare jocu de hasardu pentru co- mandantele nemtiescu cu ai sei, că si pentru Pero cu serbii sei. De ar fi reesitu Pero cu pianulu seu, co- mandantele nemtiescu pdte fi că era se păra de glontiu său in furci, dăca nu prin Pero, nesmentitu prin man’a regimului, pentru că,era se părda cetatea in unu modu asia rusinosu. Era dăca Pero cadea in manile celuia, atunci elu avea se mai faca numai unu drumu: la mdrte. Pre candu conspirații adunati la Tokoli așteptă cu destula ingrijare pe colonelulu loru, ăta că intra si elu in midiuloculu loru si le face curagiu dicun- dule, că totulu stă bine, că a fostu la comandantele, carele l’ar fi primitu fără neci-unu prepusu, că inse nu e tempu de perdutu, pentrucă nu cumuva vreuna inpregiurare neprevediuta se prefaca totu pianulu in fumu. Deci se si apucara se dea instrucțiuni si se comande pe fiacare la puncte anumite. In acelea momente unu sierbitoriu credentiosu alu Iui Pero, care aflase ceva, ilu chiama afara si’i dice că indata se’si vedia de capu, si elu, si celilalti conspirați, pentrucă comandantele nemtiescu scie totu si ’i va prinde la momentu. Atunci Pero cutremu- rata informă iute pe socii sei, apoi se aruncă in tra- sur’a sa cu patru cai buni, care’lu așteptă totu-deauna in hamu. Pleca dreptu spre părt’a fortaretiei, pentru că se apuce la lârgulu; custodiele inse era informate si ’lu primiră cu armele intense. Atunci Pero vediendu că nu e altu modu de scapare, veni la, ide’a teme- raria si feroce, că se sara preste muru si preste siantiu cu caru cu cai cu totu. Caii buni si infuriati făcură acelu saltu mortale, inse numai duoi d’in ei ajunseră pe marginea d’incolo a siantiului, ăra celilalti duoi cadiura cu caru si cu domnu cu totu in siantiu, unde soldati ilu prinseră si’lu desarmara. In aceleași mi- nute comandantele puse man’a si pe Tokoli inpreuna cu celilalti oficiari căti fuseseră adunati la elu. Indata după aceea comandantele confrontă pe Pero cu celi duoi tierani magiari tramisi la densulu, d’intre carii unulu se chiamă loanu Kovăcs si era dela St.-Andreiu. Pero negă in termini categorici orice cunoscintia cu densii. Acea negare nu’i folosi neci lui neci celorulalti captivi, că-ci toti fusera fere- cati in lantiuri. Scirea arestarei oficiariloru șerbi d’in Aradu s’a latitu fdrte iute preste tdta tiăr’a si a insuflata grija mare in diverse sensuri si direcțiuni. Acumu pala- tinulu I. Pălfy apucă mesure si mai efficaci, ceea ce se vede mai alesu d’in una epistola a lui, adressata episcopului Okolicsănyi dela Oradea mare in 7. Maiu 1735. (Va urma.) Junctiunea caliloru ferate ale României cu ale Ungariei si Transilvaniei. Reflessiuui provocate prin conventiunea d’in 30. Martin (11. Aprilie) 1871. Sunt mai bine de cincisprediece ani, de candu acăsta cestiunea grea si delicata, a inpreunarei cali- loru ferate intre acestea tieri limitrofe au ajunsu a fi obiecta alu negotiatiuniloru diplomatice, ăra de cătiva ani incăce, si alu discussiuniloru dîaristice, păna candu acea mare cestiune in lun’a Martiu 1870 fă depusa si pe mesele camereloru legislative d’in Bucuresci in forma de proiecta alu unei conventiuni, așternuta spre desbatere de cătra dn. Dim. Ghica in calitatea sa de ministru alu lucrariloru publice. Lectorii isi voru aduce bine aminte, că indata ce acelu proiectu de junctiune venf Ia cunoscinti’a publica, nu numai căteva diuarie seriăse, ci si mai multf barbati cunoscători de lucru au reflectata la essentialile defecte a le aceluiași, defecte care mergea asia departe, in cătu ele dovedău păna si lips’a de cunoscintie topografice despre regiunile in care se propunea inpreunarea caliloru ferate. Asiă de ecs., urbea Brasiovulu (nemtiesce Kronstadt), că emporiu vechiu cu 28 de mii suflete de locuitori, se consideră că si cum ar fi situata la passulu O i t u z u spre Moldov’a, candu acea urbe e situata intre passu- rile Temesiu si Branu, in dosulu muntiloru Bu- ce ci, cumu si in distantia moderata de passurile Siantiu si Buzeu. Preste acăsta in, punctulu 5 alu acelui proiecta, ministeriulu mărturisea cu multa candăre, că gubernulu romanescu a fostu silitu se admitta propunerea gubernului ungurescu de a in- preuna calea ferata orientale ce trece prin Transil- vani’a, pe la punctulu Oituzu. Totu in acelea dîle d’in Martiu 1870 se sciă curata, că acelu proiecta de junctiune se elaborase fără că auctorii proiectului se fia avuta de inaintea loru cevasi studiuri preliminarie, absoluta necessarie pentru asemenea cașuri. Asia proiectulu de junctiune d’in a. 1870 fiendu unu pruncu nascutu-mortu, a si fostu delaturatu. In anulu acesta gubernulu inalt. sale domnului a comunicata camerei legislative una conventiune noua, inchieiata in aceeași cestiune a junctiunei caliloru ferate. De si acelu actu diplomatico s’a publicatu in mai multe diuarie, prin urmare l’amu potea presu- pune că cunoscutu, totuși noi aflamu că este in in- teresulu acelui mare publicu, pentru care cestiunea junctiunei devine curatu cestiune de viătia, că se ’lu reproduceam si aici asia precumu se vede elu tradusu d’in originalulu francescu.*) Trebueamu se ’lu pu- *) Cu periculu de a fi tacsati de pedanteria, nu ne potemu abtiend dela unele reflessiuni limbistice asupra acestei traductiuni. Nu avetnu noi d’in fatalitate destule cuvente străine in limb’a ndstra? Cumu se pdte câ la una traductiune oficiale romandsca se se scria Kronstadt in locu de Brasiovu, Temesvâr in locu de — 191 — nemu sub ochii lectorilora, pentrucâ simtimu necesi- tatea de a inspcf acelu actu si cu unele reflessiuni d’in partea ndstra. „C o n.v e n t i u n e gubernulu Maiestatii sale imperatorulu Austriei, rege alu Boemiei etc. si rege apostolicu alu Ungariei, si gubernulu inaltimei sale principelui domnitoru alu Principateloru-unite, de o potriva animati de dorinti’a de a procură supusiloru loru respectivi n<5ue înlesniri de comunicatiune, si de a regulă relatiunile ambeloru state limitrofe, au otaritu de a inchiaiă o conventiune pentru joncțiunea caliloru loru ferate, si au numifu pentru acestu efectu de plenipotențiari ai loru: Adica Maiestatea sa imperiale si regale apostolica, pre dn. baronu Nicolae de Pottenburg, consiliariu de lega- tiune, agenta diplomaticu si consulu generale, coman- doru alu ordinului-corănei de feru, cavaleru alu or- dinului Leopoldu etc., si înălțimea sa principele do- mhitoru alu Principateloru-Unite, pre dn. Georgie Costa-Foru, ministrulu seu secretariu de stătu la de- partamentala afaceriloru străine. Cari, după ce si-au comunicata deplinele loru puteri, găsite in buna si regulata forma, au conve- nita asupra articuleloru urmatdre: Art. 1. Concedendu-se o cale ferata pre teri- toriulu ungaru păna la Kronstadt, a cărei construc- tiune ihăintăza rapede, o addua cale ferata in direc- țiunea strimtdrei Vulcanu, fiendu aprdpe terminata, si o atrei’a linia trebuindu se fia făcută păna la Orsiova. Pre de, altș parte, pre teritoriulu Principateloru- unite., conduchndu-se asemenea unu drumu de feru dela Galați prin Bucuresci, păna aprdpe de Orsiova, si acăsta linia fiendu dejă in cursu de ecsecutiune, înaltele parti contractante declara, a permite junctiu- nea acestora linie sub conditiunile urmatdre: Art. 2. Fără prejuditiu de alte junctiuni de drumu de feru, care aru fi pdte mai tardiu in interesulu co- rounu, s’a convenita prin acdsta conventiune că se voru stabili mai antaiu si in același tempu, trei linie de junctiune, adeca: Un’a • in direcțiunea Temesvarului prin Orsov’a la Turnu-Severinu. Aduo’a dela Petrosiani prin Strim- tdrea Vulcanu la Filiasi. Si atrei’a, si cea după urma dela Kronstadt, sdu altu punctu propriu alu drumului de feru Est-Ungar la Galați. Art. 3. In privinti’a junctiunei menționate mai antaiu in art. 2, gubernulu imperiale si regale va luă mesurele necesarie pentru ecsecutiunea unui drumu Temisidr’a, Alt-Orsova in locu de Orsiova-vechia ? Si pentru ce Karansebes cu ortografia ungaro-nemti6sca in locu de Caransie- besiu, Logos et Lugos in locu de Lugosiu? Si pentru ce „Est- Ungar si vis-â-vis de unu tiers? vitesse, halte ?“ Neci atâta lucru se nu se pdta traduce curatu romanesce? Tocma asia se intemplase si cu conventiunea poștale si telegrafica, de unde apoi au si resultatu totu feliulu de confusinni si chiaru pedece in comunicatiune. de feru dela Temesvăr prin Logos-Karansebes, si altulu la Orsov’a păna la frontiera, că junctiune cu lini’a principale concesa dejă dela Turnu-Severinu la Bucuresci. Art. 4. In privinti’a junctiunii menționate in ali- niatulu 2, de sub art. 2, gubernulu princiara va luă mesurele necessarie pentru construirea unui drumu de feru dela Filiasi prin Gorjiu, defileulu Vulcanu, că junctiune cu lini’a Petrosianii dejă făcută, si care va fi continuata prin îngrijirile gubernului imperiale păna la frontiera. Art. 5. In ceea ce privesce jutictiunea mențio- nata in alu 3 aliniata, de sub art. 2, indata după inchiaiarea definitiva a acestei conventiuni, o comi- siune de ecsperti compusa de delegati ai ambeloru guberne contractanti, se va tramite la faci’a locului, care după ce va face studiele prealabili asupra di- recțiunii ce trebue a se dă acestei caii ferate, prin defileulu Oituzu, va emite opiniunea sa in termina de siese lune, si mai curendu de se va potea, asupra cestiunii de a se sci, care d’in aceste duoe trecători va respunde mai bine intereseloru ambeloru tiere. Indata ce ambele guberne voru fi de accordu asupra punctului celui mai propriu pentru trecere, ele se obliga a face a se ecsecută in terminulu ce se va fiscă, printr’unu protocolu speciale, lini’a ferata care va trebui se unăsca directu, si prin calea cea mai scurta, acestu punctu alu trecatărei pre de o parte cu drumulu de feru Ungaru-de-Est, ăra pre de alt’a cu lini’a romana dejă concesa si in constractine, mergendu la Galați. Art. 6. Gubernulu imperiale si regale se inda- torăza a începe constructiunea liniei dela Temesvăr prin Lugos si Karansebes, păna la frontiera, intre Alt-Orsov’a si Verciorov’a, apoi conformu art. 4, lini’a dela Petrosiani păna la frontiera, prin defileulu Vul- canu si conformu art. 5, lini’a ce este inca de ficsatu, mergăndu dela drumulu de feru de Est-Ungar la frontiera in terminulu ce se va ficsă in urma prin unu protocolu speciale, care va servi de anecsa la acesta conventiune, D’in parte-i, gubernulu princiara se obliga a în- cepe, a termină si a dă circulatiunei in terminele ce se voru ficsă in dîsulu protocolu, calea ferata mer- găndu dela Turnu-Severinu la frontiera Ungara, pen- tru a se uni cu drumulu de feru Temesvăr-Orsov’a; apoi conformu art. 4, lini’a dela Filiasi la defileulu Vulcanu si conformu art. 5, lini’a inca de ficsatu dela Galați la drumulu de feru Ungar-de-Est. Art. 7. Cătu pentru modulu de constructiune si de ecsploatare atătu de stata, cătu si de o com- pania, ambele guberne ’si reserva libertatea intrăga pentru otarirea loru, dăra voru ficsă intr’unu comunu accordu terminulu pentru ispravirea lucrariloru prin contracte de constructiune, său acte de concessiune. Art. 8. Că stațiuni comune de frontiera si sta- țiuni internaționali pre fiacare d’in ambele linii de — 192 — joncțiune, se voru desemna acelea, cari suntu mai a- propiate de frontier’a ambeloru tieri. Deplin’a suveranitate si dreptulu de justiția si de politia in aceste gare comune, numai pentru co- municatiunile si operațiunile vamali, si pre părțile de linie coprinse intre aceste gare si frontiera, va re- manea esclusivu reservata aceleia d’in părțile contra- ctanti, pre teritoriulu careia se gasesce situata gar’a de frontiera; cu tdte astea gubernulu vecinu va avea facultatea: 1. De a face inchete contra acelora d’in supusii sei proprii, cari ar fi impiegati in dîs’a gara si pre dîs’a parte de linia, pentru orice crima sdu delictu ar fi comisu vis-ă-vis de tidr’a loru. 2. In ceea ce privesce justiti’a civile, facultatea: a) De a regulă succesiunile acestorU funcționari seu impiegati, si de a procede la licuidarea eventuale. Totuși justiti’a tierei pastrdza dreptulu seu de a declară specialmente in stare de falimentu bunurile, cari s’aru găsi pre teritoriulu seu. Gubernele contractanti voru dă reciprocu in tdte cașurile asistenti’a necesaria si legale auctoritatiloru respective. Cătu pentru ecsploatarea gareloru comune cu anecsele loru, si cătu pentru indemnitățile particulare de platitu proprietariloru sub acestu titlu, administra- tiunile drumuriloru de feru, de o parte si de alt’a, voru inchiaia o conventiune speciale, care se va su- pune consintiementului gubernului respectivu. Art. 9. Drumurile de feru de ecsecutatu trebue se fia construite si ecsploatate, pentru atătu cătu se cere de interesulu comunu, după regule uniforme, anume: 1. Railurile voru avea in conformitate cu calile ferate contingue, unu intervalu de 4 picidre 8 '/₂ pon- cesu, (mes. englesa). 2. Locomotivele si vagdnele ,se voru face cătu se va potea mai uniforme, si in ori-ce casu asia, că se pdta circula fără neci o dificultate pre totu per- cursulu acestora drumuri de feru. 3. Tampdnele locomotiveloru si vagdneloru voru fi astfelu stabilite, in cătu se fia concordarea cu di- mensiunile adoptate pre drumurile de feru in ecspld- tare in ambele tieri. 4. Pre ambele teritorie se voru intrebuintiă norme de signalemente, cari in principiu voru fi uniforme pre ambele linie. 5. Pre totu percursulu acestora drumuri de feru, nu se va face diferenția intre supusii ambeloru state, in privinti’a modului si pretiuriloru de transportu si tempului de espediare. 6. Voiagiorii si marfele trecăndu d’in unulu d’in cele duoe state in celalaltu, nu se voru tractă pre teritoriulu statului in care ei intra, mai puținu favo- rabile decătu voiagiorii si marfele cari circula in in- teriorulu fia-caruia d’in ambele tiere. 7. Afara de aedsta, ambele guberne ’si reserva libertatea intrdga pentru scăderea tarifului in vigdre pre teritoriele loru, si se obliga a face se se respe- cteze aedsta libertate in chipulu celu mai formale vis-ă-vis de unu tiers, si anume vis-ă-vis de conces- sionari. 8. Fienducă cele trei caii menționate la art. 2, au de scopu a stabili o comunicatiune directa nu nu- mai intre Austro-Ungari’a si Principate-unite, ddra inca o asemenea comunicatiune cu tdta Europ’a, am- bele guberne ficsandu intr’unu comunu accordu ser- viciulu trenuriloru, voru ingrijf că trenurile de voia- giori si de marfe cari făcu serviciulu pre aceste linie, pentru comunicarea transitului, se priimdsca pre cătu se pdte o corespundintia directa si comoda cu tre- nurile drumuriloru de feru austro-ungare, cari sosescu la Temesvăr, precumu si la stațiunile aferente celoru alte duoe drumuri de feru Petrosiani si Kronstadt, si totu asemenea cu trenurile cari pldca dela aceste stațiuni. Cătu pentru numerulu trenuriloru de voiagiori, este ecspresu stipulatu că va fi unu trenu celu pu- șinu pre di, mergdndn in fia-care direcțiune pentru trănsportulu poștei si pasageriloru, care va trebui se aiba o vitessa de 4 leghe si jumătate pre dra mini- mumu, impreuna cu haltele, corespnndiendu pre cătu se va potea cu pornirile si sosirile linieloru de con- tinuare. Art. 10. Pentru ecsercitarea dreptului teritoriale si de supraveghiere, ambele guberne voru stabili co- misari permanenti insarcinati de a le representă in raporturile loru cu administratiunea drumului de feru, in tdte cașurile cari nu depindu directa de poterea judiciara sdu acea a politiei. Acești comisari, insarcinati fia-care de suprave- ghierea linieloru respective, voru potea corespunde directu intre densii pentru tdte cestiunile relative la ecspldtarea drumuriloru de feru, sdu la interesele co- merciuiui. Art. 11. Ambele parti contractanti ’si promitu reciprbcu de a nu accordă cu sciintia, neci funcțiune, neci lucru in posturile create in urm’a acestei con ventiuiri, unoru individi, cari ar fi fostu condamnati in regula pentru crime ordinarie sdu delicte, peptru contrabanda sdu contraventiune grava, ia regulamen- tele deasupra accisului. In ceea ce privesce serviciulu si disciplina, fun- cționarii si impiegati unuia d’in statele contractanti stationandu, in virtutea acestei conventiuni, pre teri- toriulu celuilaltu, dependu esclusivu de gubernulu care ’i-a numitu. Art. 12. Pentru a inlesni cătu este posibile co- municatiunea internaționale, vamele stabilite la fron- tierele ambeloru guberne contractanti, voru fi alaturi (juxtaposdes) cu stațiunea intermediara (care se va fiesă), si va procede acolo, fia-care in ceea ce o pri- vesce, la operațiunile vamali relative la importatiune si transitu. Ele voru fi de o parte si de alt a capuite cu — 193 — poterile necesarie corespundiatdre trebuintieloru unei procedare ecspeditive. Art. 13. In ceea ce privesce detaliulu formali- tatiloru de concertata in privinti’a revisuirei vamale si espeditiunii bagagieloru de pasageri si a marfeloru importate si esportate, ambele guberne ’si dau mu- tuala asigurarea, că liniele drumuriloru de feru in cestiune nu voru fi mai puținu favorabile tractate, decătu veri-cari alte caii ferate mergbndu' in străină- tate , si că voru admite totu-odata in interesulu co- mercialei veri-ce înlesnire si veri-ce simplificare com- patibile cu legile in vigdre in statele loru respective. Art. 14. Administratiunile posteloru si telegra- feloru ambeloru state, se voru intielege in urma in privinti’a regulamentului de stabilita pentru serviciul a respectivu pre liniele drumuriloru de tern in cestiune. Este convenitu inse de acuma, că institutiunile poștali si telegrafice voru fi puse in armonia cu tre- buintiele unei conventiuni regulate. Art. 15. Ambele guberne se obliga pre cătu tempu o va permite siguritatea statului, a înlesni in interesulu comuna aln comunicatiunii si pre cătu se va pot$a, ecsercitiulu politiei paspdrteloru. Art. 16. Acdsta conventiune va intra in vigdre in diu’a deschiderii liniei si schimbulu ratificatinniloru se va face la Bucuresci, indata după aprobarea ace- stei conventiuni de corpurile legiuitdre respective. Pentru care ambii plenipotențiari au semnatu dîs’a conventiune, apunendu’i sigiliulu armeloru loru. Facutu in indoitu ecsemplariu la Bucuresci, la 30. Martiu si 11. Aprile 1871. z j CA (Semnatu) Pottenburg. G. Costaforu." (Va urma.) Coiectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) 1334. 13. Jan. App. D. Tr. T. II. Documentu d’in care se vede, câ Magistratulu Vladu Co- mite alu Secuiloru si alu Bistritiei luase porunca dela regele, câ se apere pe Magistrulu loanu Henulu in drepturile lui de pos- sessiuue la Borgau.*) Nos Magister Ladislaus Comes Siculorum, et de Beztercie significamus quibus expedit universis prae- sentium per tenorem, quod cum magistrum Joannem dictum Henul una cum possessionibus suis, ex prae- cepto Domini noștri Regis, sicut in literis ejusdem videmus contineri, in nostram recepimus protectionem, et salutam specialem, ab omnibns eum indebite mo- lestare volentibus, protegere assumsimus, atque defen- sare. Datum in Bistricia in Octavis Epiphaniae Do- mini anno ejusdem MCCCXXXIV. *) Asia dara in acela s’au recunoscutu acelea drepturi. R. I Ex originali eruit Cornides Ms. T. II. p. 162. Edidit: Fejer C. D. T. VIII. voi. III. p. 763. 1334. 3. May. App. D. Tr. T. II. Altu decretu alu regelui Carolu prin care demanda locui- toriloru d’in Iad, câ pe loanu Henulu se nu’lu mai conturbe in pos- sessiunea Epemezeu. 1334. Wysegrad ipso die festi inventionis S. Cru- ciș. Caroli Regis mandatam ad populos de Iad, ut Joannem dictum Henul de Biztricia in dominio poz- sessionis suae Epemezeu imperturbate relinquant. Ex originali eruit Cornides Ms. T. II. p. 163. Edidit: Fejer C. D. T. VIII. voi. III. p. 733. 1334. 23. July. App. D. Tr. T. II. Inca' unu decretu alu regelui Carolu cătra Vladu cornițele Secuiloru si alu Bistritiei, prin care demanda acestuia, câ se apere pe loanu Henul in diumatate possessiunea dela Borgau. 1334. Sabbato p. a. festum Jacobi Apost. Ka- roli Regis mandatam ad magistrum Ladislaum Comi- tem Siculorum et de Biztriczia ut Joannem dictum Henul in dimidio possessionis suae Epyndorf contra populos de Iad mannteneat. Ex originali eruit Cornides Ms. T. II. p. 162. Edidit: Fejdr C. D. T. VIII. voi. II. p. 732. 1336. C. D. T. I. p. 362. Regele Carolu demanda nobililoru tierei, câ ddca unii d’in- tre iobagii acestora aru voi a se muta la comuna Copandu (in comitatulu Albei), pe care o possedea eapitululu d’in Alb’a-Iuli’a; se nu’i inpedece*). 1336. Visegrad in Dnica Invocavit. Caroli Re- gis mandatum ad nobiles, et alios quoslibet posses- siones habentes, ut Jobbâgiones suos ad Possessio- nem Capituli Albensis Transilvaniae Koppan (Kop- pand Comit. Albae ini.) vocatum commigrare**) vo- lentes, haud impediant. 1341. ante 8. Sept. App. D. Tr. T. II. Atestatulu archimandritului loanu dela monasteri’a de langa Clusiu, d’in care se afla numai atăta, că protopopulu Adrianu, totu una-data canonicu si decanii opresce pe unulu Vladu supra- numitu Fodoru, omu (ciocoiu) alu lui Laocz comitelui secuiloru câ se nu ia in possessiune satulu St. Ni cor a d’in vecinătatea orasielului Teiusiu (satu care nu mai essiste de multu). *) D’in acestu documentu invetiamu, că in dîlele lui Carolu Robertu sclavi’a in Transilvani’a inca nu apucasa a prinde rade- cine asia afunde, in cătu tieranii se nu se pdta muta dela unu domnu la altulu, dela unu locu pe celalaltu. Celu pușinu sclavi 4 inca nu era regulata prin lege, si asia regele, sî chiaru vodă alu tierei inca totu se mai simtiâ in dreptu de a veni poporului tieranu in ajutoriu, pentru câ celu pușinu se pdta schimba una sierbitute cu alt’a; adeca asia numit’a ,libera migratio,“ inca totu mai era recunoscuta, de si boierii se adoperâ in totu mo- dulu câ se o desfientieze, pentru câ asia familiele locuitoriloru tierăni se devină si se remana proprietate, lucru (Res) alu loru, că ori ce altu obiectu, ca. boulu, calulu-si oiea. Scie-se că mai ■tardfu isi ajunseră scopulu in modulu celu mai fiorosu, si asia ruinara tier’a cu totulu, apoi o arnncara in robi’a turciloru si a nemtiloru. Not’a Red. Tr. **) Jobbagionum libera migratio. înmiit Eder in Felmer p- 44. 32 — 194 — 1341. Clusmonostra feria 4. p. a. festum nativi- tatis mariae. Joannis abbatis, et conventus de Clus- monostra testimoniales, quod Adrianus archidiaconus de Kezdi Canonicus et Decanus Ecclesiae Albensis Transilvaniae nomine Capituli Albensis Ladislaum dictum Fodor „servientem magistri Laacz Comitis, et Judicis Siculorum prohibuerit ab occupatione posses- sionis Capitularis Szent-Miklos*) juxta marusium sitae. 1342. 9. May. App. D. Tr. T. II. Toma vodă alu Transilvaniei arata prin acestu documentu, câ in acestu se adunase asia numit’a universitate a nobililoru fboieriloru) tierei in eongregatiune generale la Turd’a, unde au ridicatu mai multe plansori asupra nedreptatiloru ce li s’aru face de cătra judecători, si câ advocatii, parte pamenteni, parte ve- netici, atâta ’i sucescu si invertescu cu mult’a si maiestrit’a loru vorova, pana ce le ame.tiescu capetele, in cătu nu mai sciu ce se mai respundia, era in cașuri candu nobilii punu man’a pe ruri si pe lotrii, judecătorii tienu acestora parte. D’in acestea si alte cause s’au luatu dresicare mesure cu scopu de a simplifica cercetările si processele. Asia in acestu documentu se afla urme limpedi de procedura verbale, de forumu dominaie, adeca de dreptulu nobilimei de a tiene judecata asupra iobagi loru si sierbiloru proprii, de apellatiune., ci t a ti un e. Totu in poterea acestui conclusu si decretu nobilii de aci inainte nu mai potea fi trași in judecata la alte tribunale, decătu numai la vodă si la vicevoda ala tierei. Nos Thomas Vayvoda Transilvanus, et Comes