----------- A Acesta f6ia ese cate 3 c6le pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 rllWU »Haiuusv*v 10 franci cu porto l, v v, poștei. tfV IJÎVv------------ TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. TS^zr.--------- > Abonamentulu se 5 face -numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Nr. 15. Brasiovu 1. Augustu 1871. Amilii IV. Sumariu. Rebelliunea unguro-serbâsca d’in an, 1735. — Unu monstru de femeia. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Protoc. sied. comit. — Publicarea baniloru incursi, — Bibliografia. Rebelliunea unguro-serbesca d’in anulu 1735. Istoricii unguresci sî transilvani au scrisu păna in anii mai d’incdce cu reserv’a cea mai mare despre rebelliunea d’in 1735, dra unii au trecutu preste ea câ sî cumu aceea neci nu s’ar fi intemplatu. — De candu inse adunarea de documente istorice sî preste totu scrierea istoriei nu mai intempina d’in partea guberneloru greutățile de odenidra, de atunci acestu episodu istoricu inca este scosu la lumina sî descrisu după mai multe date authentice.*) De sî teatrulu rescdlei unguro-serbesci dela 1735¹ a fostu in Ungari’a propria, precumu se va vedea mai apoi, totuși noi simtimu necessitatea de a reflecta la ea inca sî d’in punctu-de vedere specificu transil- vana,- cumu sî specificu romanescu, d’in cause pe care lectoriulu adapatu in istori’a ndstra le va des- coperi usioru. Căușele primitive a le rebelii unei. In aceiași ani in carii cabinetulu d’in Vien’a lucră cu totu adensulu prin agentii sei sî prin partit’a catolica d’in Transilvani’a, pentru câ se’si supună siesi acesta tidra, generalii ser carii portasera armele victoridse păna spre munții Balcanu (Hoemus), avea instrucțiune câ se rescdle pe șerbi in contra turciloru. Anume generariulu Piccolomini, omu desteptu sî inde- mnaticu, sciîi se câștige încrederea serbiloru mai multu decătu toti ceilalți. Dupa-ce armat’a imperatdsca re-, ocupase Semendri'a sî Belgradulu dela turci, Picco- lomini intră in relatiuni de aprdpe cu Georgie Bran- coviciu, carele se tienea, de descendente (stranepotu) alu familiei Brancoviciu, care domnise odenidra preste șerbi. La recomendatiunile lui Piccolomini imperatulu Leopoldu inaltiă pe Georgie Brancoviciu numitu sî Georgie Serbulu, la rangu de baronu sî mai tardfu de comite. Inse Georgie Serbulu nu era omulu care se pună pretiu pe asemenea titulatura desierte; elu se tienea pe sinesi esitu d’in familia de domni- toriu, si credea că are dreptulu câ se se arunce in fruntea serbiloru sî a bulgariloru, fără câ se aiba ne- cessitate de ranguri nemtiesci. Lui Brancoviciu ii fu *) Vedi intre altii la Mich. Ilorvdth in Istori’a Ungariei [Kesita in 1863), Nic. Papp Istori’a rescdlei d’in 1735, Clusiu lu 8 66 etc. etc. fdrte usioru ă. castiga in partea sa pe eleruîu serbescu sî prin elu pre totu poporulu. In scurtu tempu serbii carii neci siit cea mai cumplita tirania a turciloru nu au fostu depusu tdte armele d’in mana, se adu- nara in numeru de multe mii sî se puseră sub co- mand’a lui Georgie. Atunci acesta aruncandu ochii de alungulu linieloru formate d’in serbii armati, isi aduse amente de aceea ce a fostu drecandu poporulu serbescu, sî reflectaridu la ceea ce ar trebui se ajunga elu, in una dî irumdsa se proclamă pe sinesi de rege alu Serbiei, Bosniei, Thracei, Bulgariei sî alu Sirmiului. Nu acesta fusese scopulu cabinetului imperatescu atunci candu a irritatu pe șerbi in contra turciloru si le au datu arme câ se’i. combata, ci scopulu lui a fostu, câ cu ajutoriulu serbiloru se se pună in stare de a cuceri numitele tieri sî a le tiend pentru sinesi. Asiâ dara indata ce Ludovicu, marele duce de Ba- den in calitatea sa de comandante supremu alu ar- matei imperiale audf despre fapt’a lui Georgie Bran- coviciu, facă relatiunea sa la Vien’a sî cerii instru- cțiuni precise. Imperatulu Leopoldu spariietu de ur- mările serbiloru, transmisse ducelui instrucțiuni cumu amu dice, discretionarie, prin care era auctorisatu a face ori cumu va sci, numai câ Brancoviciu se fia delaturatu d’in drumu, adeca biina-ora precumu ur- mase Castaldo cu Martinuzzi, Basta cu Michaiu, că puseră de’i assasinara. Ducele Ludovicu purcese asupra lui Brancoviciu după unu altu metodu. Elu adeca’lu chiamă in una de dîle la sine sub preteștu câ si cumu ar vof se’i comunice nu sciu ce favoruri, scutintie, drepturi, cu care imperatulu ar avea de scopu a ferici pe șerbi. Georgie Brancoviciu crediendu că n’are a se teme de nimicu, a cadiutu -in cursa, că-ci indata ce a in- tratu la ducele Ludovicu, acesta desarmandu’lu ilu declară de arestatu si’lu transmisse la Vien’a, de unde apoi ilu duseră in fortareti’a Eger d’in Bohemi’a in celu mai mare secreta. In acea captivitate gemă sî suspină Georgie Brancoviciu preste duoedieci de ani, păna ce iufrantu trupesce sî sufletesce, se mută d’in acdsta vietia in an. 1711. Se intielege că serbii se irritasera fdrte pentru aruncarea in captivitate a noului loru rege, d’in care causa ei si manara deputatiune la Vien’a, pentru câ se reclame pe Brancoviciu, firesce fără neci-unu re- 29 174 — sultatu. Intr’aceea fortuna bellicu drasi se mai in- torse una-data in favdrea turciloru. Atunci serbii se vediura strimtorati intre duoe focuri. Intr’aceea ei totu avea a se teme mai multu de vindict’a furidsa a turciloru că de perfidiTi.„iesuițilo.ru, carii precumu bene se scie, pre atunci era prepotenti in Vien’a. Asiă serbiloru celoru compromissi la turci nu le re- mase altu midiulocu de scapare, decătu că sculanduse cu familiele și cu tdta averea căta era in stare de a’si lua cu sene, se’si caute refugiu d’incdce de Du- năre. Asia veniră ei sub conducerea patriarchului loru anume Ar sen iu Cern o viciu, sî se asiediara prin tienuturile pe unde’i vedemu sî astadi amestecati cu vechii locuitori, parte connationali de ai loru, sî parte mare romani mai incdce in Banatu. Acumu incepîi sî curtea Vienei a inedita asupra unoru midiuldce, prin care se se inpace spiritele ser- biloru. Resultatulu fu diplom’a imperatului Leopoldu I. emanata in favdrea serbiloru cu data d’in 20. Aug. 1691. Prin acea diploma serbii castigara unu feliu pe autonomia eclesiastica, amestecata sî cu unele dre- pturi politice. Ei adeca in sensulu aceleia avea se dependa atătu in affacerile eclesiastice, cătu sî in cele politice dela patriarchulu loru sî dela ai loru dero- gatori. Alu duoilea după patriarchu era vicevai- v o d u 1 u serbescu, carele in casu de necessitate avea dreptulu a chiama pe" șerbi sub stendartu sî a’i co- manda. Mai incolo prin diploma se assecură serbi- loru libertatea in essercitiulu religiunei in un’a me- sura, in care acela sub domni’a cordnei unguresci sî sub sceptrulu Habsburgiloru nu era assecuratu.la neci una alta confessiune sî poporu, dra in Transilvani’a domnita de aristocrati’a sa cea calvinita, necumu ro- manii orientali, dara neci romano-catolicii nu se bu- cură de libertate religidsa asemenea celei coprinse in diplom’a data serbiloru. Intr’aceea noi cundscemu de airea, că tocma pe atunci, adeca in a. 1691, era in lucrare sî diplom’a destinata că se-assecure libertățile Transilvaniei, ale poporaloru sî confessiuniloru ei. Serbii colonisati in modulu aratatu in tierile nu- mite ale cordnei unguresci, se aratara prea îndestu- lați cu coprinsulu diplomei imperatesci emanate in favdrea loru. Ei atunci indata ’si alesera de vice- vaivodu pe unu connationalu anume M o n a s t e r 1 i, omu iubitoriu de arme sî lupte. D’in acelu tempu inainte serbii au fostu de mare ajutoriu imperiului atătu in contra turciloru, cătu sî in contra Curutiloru lui Emericu Tbkdlyi sî Franciscu Răkoczi, adeca in totu decursulu revolutiuniloru unguresci păna in an. 1712. Incuragiati prin diplom’a castigata sî prin alte promissiuni mari venite dela Vien’a, serbii combatea cu mare furia revolutiunea unguresca sî facea multe sî mari rele unguriloru, ale caroru sate sî orasie le | depredă sî aprindea, dra pe locuitori ii trecea prin ascutitulu săbiei. De aru fi locuitu acei coloniști șerbi căteva sute de ani cu ungurii (magiarii) la unu locu, sî de aru fi suferitu ei dela oligarchi’a sî aristocrati’a unguresca, de ess. relele pe care le suferise păna a- tunci poporulu romanescu, ba sî insusi poporulu ma-, giaru, atunci furi’a serbiloru coloniști in contra locuij toriloru Ungariei totu ar .fi mai avutu unu sensu, asiai inse e invederatn că ei combatea revolutiunea partel că instrumente drbe, parte cu scopu că se câștige sî’ mai multu dela imperatu sî imperiu. In fiiA revolutiunea ungurdsca fu calcata sî in- paciuita abia. Mulțime de averi confiscate dela Cu- ruti fusera donate Lobontiloru, adeca celoru carii au tieiiutu cu casa Habsburg in contra Iui Tbkdlyi sî mai tardfu in contra lui Răkoczi. • In acelea tempuri serbii inca asteptara că se fia remunerati cătu se pdte mai bene pentru atăta sânge ce au versatu ei in unu periodu de vreo duoedieci de ani, Reîi s’au insielatu, pentru că in casulu de fatia inca se pdte applică cu- noscut’a sententia a poetului germanu: „Der Mohr hat seine Sehuldigkeit gethan, der Mohr kann gehen.“ (Arapulu si-a inplinitu datori’a; Arapulu pdte merge), adeca: Ai inplinitu porunc’a; hai. cara-te, ce mai vrei, vedi’ti de cale, seu că’ti tragu un’a. Cardinalulu archi- episcopu Kolonits sî toti iesuitii d’in Vien’a, in a caroru potestate se află bietulu imperatu Leopoldu I., mai așteptă inca sî una alta proba de fidelitate sî devotamentu tiela serbii colonisati. Ei adeca le dicea: Faceti-ve catolici. Pre cătu tempu voi nu ve faceți catolici, nu poteti fi siguri neci de grati’a imperatu- lui, neci chiaru de a lui Ddieu. — Urmarea acestei politice fu, că serbii in locu se mai câștige căte ceva in cursulu aniloru, începură a observa cu mare do- rere sufletdsca, cumu inca sî d’in drepturile accordate sî recunoscute in diploma, incetu sî dresi-cumu pe nesimțite se restringe sî se calea unulu căte unulu. Inse cea mai profunda dorere pe care o simtiă serbii in acelea dile era, că acuma nu se mai află unu sin- guru barbatu intre densii, carele se fia cutezatu a reclama sî protesta in contra perfidiei ministriloru d’in Vien’a; pentrucă de sî in aceli ani de mari probe sî insociti de atătea guere infricosiate, mai multi bar- bati/ șerbi esiendu pe' deasupra multimei isi castiga- sera auctoritate sî .renume, dara gubernulu de atunci .că sî ori-care altulu, sciuse cumu se proceda, pentru că la toti aceia se le astupe gurele una-data pentru totu-deauna. Titluri, ranguri, decoratiuni, pensiuni, 'căte unu douu in bani seu in moșii, isi au, mai alesu la unu poporu semibarbarn, effectele loru; ăra ddca totuși aru intempina si caractere stoice, Catonice, de bronzu, atunci se mai afla ele si alte midiuldce sigure, prin care asemenea dmeni au se dispara de pre scena in unu modu sdu in altulu. După mdrtea patriarchului Ar senin Cerno- viciu gubernulu interdise forte strinsu successoriului seu D i a. c o v i c i u titlulu de patriarchu; dra după mdrtea vicevaivodului Monasterli, alegerea de vice- vaivodu inca le fu interdisa colonistiloru. In locu de vicevaivodu imperatulu ii supuse comandei unui ge- nerariu nemtiescu. Lucru drasi usioru de priceputa. Despotismulu d’in natur’a sa nu sufere omogeneitate de elemente naționali, neci solidaritate de interesse la — 175 — neci-unu poporu. Prepuitoriu (banuitoriu) cumu est0; elu, totu-deauna tende cătra maxima Divide et impera. Pu^inu după aceea curtea imperatdsca inceph a lua si dela șerbi nesce inposite (dări), pe care densii mai inainte nu le cunoscuseră de locu. Neindestularea spiriteloru produsa prin acelea me- sure neașteptate crescea treptatu intre șerbi, păna candu aceeași intre anii 1730—34 ajunse la culme, d’in causa, că acuma gubernulu cu manifest’a calcare a diplomei imperatesci începuse a turbura pe șerbi in essercitiulu liberu alu religiunei sî a face p’intre densii propaganda in favdrea catolicismului. Indata după acea nebunesca încercare a iesuitiloru murinu- rarile serbiloru incetara, successera inse adunările se- crete, conventicule, conspiratiuni. Alergatau unii d’in ei sî la curtea imperatesca, inse fără neci-unu resul- tatu; tdte usiele era închise pentru șerbi, era proce- dur’a cea mai aspra in contra loru eraj la ordinea dîlei. Căteva arestări, intre care a unui preotu sî a unui oficiariu dela Peclca, stationatu in Aradu, au irritatu sî mai multu spiritele. Spune-se că in acelea dîle de ultima desperatiune serbii au trimisu in se- creta deputati la insul’a Rodosto,. unde petrecea Ră- koczi in essiliu, pentru că se’lu roge că 0e se pună in fruntea poporului sî se’i scape de nemți, că-ci a- cuma serbii insielati cumu era, inca voru tienea langa unguri sî voru lupta alaturea cu ei. Intr’aceea Ră- koczi infrantu de doreri duple, in Martiu 1735 se mută la ceealalta vidtia. In an. 1734 episcopulu serbescu d’in Banatu fu alesu de mitropolitu la Belgradu. Atunci miniștrii lui Carolu VI. cu tdta camarill’a sa ispano-germana crediura că a venitu tempulu, că se faca una încercare mai seridsa cu catolisarea serbiloru. Spre acestu scopu nou alesulu mitropolitu fu chiamatu la Vien’a, unde fu primitu de imperatulu cu prea multa bunavointia, apoi ii dede se pricepa, că ddca ar voi se treca la catolicismu, de sigurii ar fi inaltiatu la trept’a pa- triarchiei. In același tempu miniștrii sî alte persdne mari invită pe mitropolitu pe la banchete sî dspetie care de care mai strălucite. In fine mitropolitulu sî călugării căti merseseră cu elu la Vien’a, se invoiescu sî primescu unirea cu, biserica Romei. Atunci impe- ratuln ilu numesce de patriarchu prin diploma noua, dra pe celi d’in comitiv’a lui if incarca cu decoratiuni sî alte donuri. Patriarchulu se reintdrce la Belgradu, aduce inse cu sine mulțime de paseri străine, cumpărate scumpu si asiediate in colivii, pe care le aducea iu mana nisce calugarasi teneri. Unii chronicari voiescu a sci, că mitropolitulu, acumu patriarchu, nu ar fi adusu acelea paseri numai asia d’in unu gustu copilarescu, ci cu scopu multu mai seriosu. Pe atunci adeca domnea la slavii meridionali una credentia desierta, după care pe densii ii va scapa de turci unu Kral (rege, do- mnitoriu), carele va aduce in tidr’a loru nesce ani- male ne mai vediute pe la ei. Totu d’in acea causa Piccolomini inca adusese in Serbi’a cămile, moime, papagali sî alte animele străine transportate d’in Si- cili’a. Dupace noulu patriarchu ajunse in resiedenti’a sa cu mare pompa, precumu le place serbiloru păna in dio’a de astadi că se vedia pe archiereii loru, in- data sî conchiamă unu felin de congressu nationale- bisericescu, compusu d’in preoți de miru, d’in călu- gări, d’in officiari dela regimente care se formaseră d’intre coloniști, cumu sî d’in alti barbati de frunte sî comercianti. Intre celi chiamati la congressu chro- nicele nuinescu in fruntea loru pe Petru sdu Per o Segedinetiu, colonellu sî comandante de duoe re- gimente naționali d’in tienutulu Murasiului, cu resie- denti’a in orasiulu Pecie a, apoi pe capitanulu Ranko Tbkbli filiu alu faimosului serbu Tbkbli alias Popo- vich loanu, (nobilitatu numai in a. 1706), pe colo- nellulu Zako, pe vicecolonellulu Schevith sdu Sevicz sî loanu Strbe alias Știrbii, Csorba, nnmitu sî loanu Dumegyhăzi, maiorii de granitiari colonisati, sî alti cătiva, veniti nu numai d’in tienuturile militarisate, ci sî d’in- totu Banatulu sî d’in comitatulu Aradului. Patriarchulu venf in adunarea serbiloru drasi cu pompa estraordinaria, asemenea celeia cu care intrase in resiedinti’a sa candu s’a reintorsu dela Vien’a. După chronicarii unguresci, prea santi’a sa in resterapu de una septemana intrega n’a prea facutu altu-ceva, de- cătu a datu serbiloru mereu mese sî dspetie, in cătu chiaru sî ei stetea la mirare, că ce se fia lucrulu a- cela. In a duo’a septemana conchiamandu pre toti cei veniti la Belgradu, incepîi se le vorbesca despre natur’a primirei ce avuse elu in Vien’a, servia litur- gi’a in tdte dilele sî le spunea predice, pre cătu ilu taia capulu, că-ci se pare că sciă carte mai multa decătu ceilalți șerbi, fienducă cunoscea sî limb’a lati- ndsca binisioru. Cu cătu inse patriarchulu le vorbea mai multe, cu atătu serbii, carii sî de altumentrea au fostu totudeauna fdrte bigoti, intră in prepusu mai mare. Beti’a d’in septeman’a trecuta evaporase d’in capulu loru; cu tdte acestea ei ascultara pe patriar- chulu cătuva tempu in tăcere, sî numai după aceea simtiendu greutatea situatiunei, începură a se retrage sî a se consulta intre sinesi pe cale privata, că se vedia ce este de facutu. Patriarchulu crediendu că acea tăcere infundata a connationaliloru sî correligio- nariloru sei ar fi unu semna bunu, a trei’a dî aruncă orice masca sî spuse serbiloru verde, că fiendu elu la Vien’a, convinsu pe deplinu despre mantuitdriele ur- mări ce ar avea unirea besericei serbesci cu bese- ric’a Romei, elu dieu a primitu acea, unire inpreună cu tdta comitiv’a sa, adeca cu toti călugării sî calu- garasii căti dusese cu sine, prin urmare densulu crede asia, că serbii recunoscendu scopurile salutarie ale regimului imperatescu, nu voru intardie a imită sî ei pe patriarchulu loru sî voru trece cu totii la ca- tholicismu, seu adeca voru primi unirea cu beseric’a Romei. Audiendu acestea serbii, in acelu momentu au sî apucatu de scurtu pe patriarchulu sî l’au strimto- 29* 176 — rata câ se’si dea sarn’a, cumu a cutezată elu se faca imperatului promissiuni de natura asia delicata, in numele loru, inse fără voia sî fără scirea loru.*) In căteva minute larm’a sî amerintiarile mai alesu d’in partea oficiariloru sî a popiloru ajunseră atătu de seridse, in cătu patriarchulu se yediu constrinsu a se retrage in locuinti’a sa. Cu atăta inse turbu- rarea nu se molcomi. Poporulu strigă se dsa pa- triarchulu, dra fiendu că elu le denegă cererea, ofi- ciarii Pero Segedinetiu, Zako, Sevith, Tbkbli sî Strba strabatendu cu forti’a la densulu, intre proteste sî zureitura de arme ’lu provocara câ se’si retragă cu- ventele in faci’a pogorului, pentru că ei sunt deter- minati se’si apare cu sângele sî cu vieti’a loru acea religiune, pe care densulu, patriarchulu, o vendîi mi- sielesce. Intre altii Strba trăsese sî sabi’a d’in teca. Atunci patriarchulu spaimantatu promisse oficiariloru că va inceta cu predicele sî cu propagand’a sa. Era prea tardfu. Schintei’a de focu era arun- cata in materi’a combustibile. Fanatismulu serbiloru s’a potutu mesura totu-deauna in intensitatea sa cu fanatismulu iesuitiloru. Patriarchulu scapă cu fug’a la turci; popsiorii sî călugării căti fuseseră cu elu la Vien’a, fusera batjocoriti, scuipati sî batuti de popi sî de poporu. .Neci unulu d’intre celi adunati nu voiâ se se departe d’in Belgradu, păna ce nu voru fi as- securati că propagand’a a incetatu cu totulu. Mai alesu oficiarii începură a reflecta, că pentru ei cestiu- nea religidsa este totu-una-data sî cestiune de n a- tionalitate, in Ungari’a câ sî in Turci’a, pentru că ddca mulțimea de șerbi trecuta la Islam se. per- duse sî pentru națiune, totu asia credea ei că se voru perde sî in Ungari’a, facîmduse unguri acelia carii se voru unf cu catolicii. In fine totuși serbii adunati la congressulu d’in Belgradu se respandira, inse numai pentru câ se pre- pare una d’in catastrofele cele mai triste, de care vinu in unele tempuri preste popdra. (Va urma.) Unu monstru de femeia. Elinii si romanii antici representâ pe cele trei Gratii prin femei, dra pe Furiile iadului totu prin femei. Unele d’in divinitățile femeiesci a le loru se credea a fi fdrte bune d’in natur’a loru, altele d’in contra, fdrte resbunatorie. Doctrin’a loru era scosa d’in esperienti’a ce făcuseră dmenii in cursu de multe mii de ani asupra individiloru d’in amenduoe secsele. De candu anume poporale europene adoptara reli- giunea christiana si cu ea doctrinele cele blânde si dulci evangelice, miniștrii ei imitandu pe salvatoriulu s’au incercatu multu a influentiâ asupra caracteriului *) Ore de atunci, adeca dela 1734 incdce, de câte ori se voru fi mai facutu promissiuni la curtea imperatesca in numele Bcrbiloru sî in alu romaniloru, fara scirea si fâra voi.a loru?! I femeiloru. Christianismulu a si midiulocitn multu in acdsta direcțiune, cu tdte acestea au mai remasu fdrte multe de facutu. Proba învederată si strigatoria Fu- riele d’in estempu dela Parisu, armate cu ulceore de petroleu, cu care unele d’intre ele aru fi fostu gata de a da focu nu numai Parisului, ci si lumei intregi. Noi aici vomu impartasi trasurele unui monstru femeiescn care fusese născută nu d’in classea prole- tariloru, ci d’in una familia aristocratica d’intre cele mai de frunte ale Transilvaniei si Ungariei, adeca famili’a Bâthory. Ce e dreptu, d’in sinulu familiei Bâthory mai esisera si cătiva barbati tirani, Inse Elisabet’a Bâthory intrecuse cu barbaria sa tirania si crudime pe tdte furiele pamentesci intru atăta, cătu faptele ei infernali fuseseră luate multu tempu numai, câ de fabule, câ de nesce traditiuni uritidse, care aru fi re- masu in gur’a poporului câ simbolu de ura in contra aristocrației. D’in acea causa, inainte de acdsta cu vreo 33 de ani censur’a nu suferea câ se se scria si publice lucruri rele despre acelu monstru de femeia. In fine inse au esitu Ia lumina acte officiali judecă- toresc!, d’in care s’a restaurata adeverulu. Cercetarea judeeatoresca in contra Elisabetei Bâthory a decursu in 2. Ian.‘1611, adeca inainte de acdsta cu 260 de ani in orasiulu Biche d’in Ungari’a. Judecători pen- tru acelu casu au fostu onorabilii Danielii Ebrdebgh, castellanulu Gasparii Byrky, Gasparu Kora si unu notariu. Martori au fostu patru inși, anume loanu Urvâry alias Ficzkd, carele fusese sierbitoriu alu Eli- sabetei Bâthory, apoi Elena Jd, Dorothea Szentes et Catarina Beniczky, tdte trei femei betrane, care trecea de farmecatdrie, de strigdie si era fdrte crudele. Ace- lea trei spurcatiuni de femei insielâ si aduce fetitie tenere in potestatea Elisabetei domnei loru, pentru câ se le tortureze si omora in modulu celu mai fio- rosu d’in lume. Numerulu fetitieloru omorite de Eli- sabeta Bâthory nu se scie cu essactitate de ajunsu. Ficzko sierbitoriulu ei arată la tribunalu unu numeru de 37 fetitie, care locuiseră Ia ddmn’a Elisabeta in castellulu Csejth, in differite tempuri, care inse au disparutu de acolo in modu misterioșii, dra despre alte siepte sciă totu Ficzko, că era inmormeritate in- pregiurulu acelui castellu. D’in contra bab’a Elen’a Jd a mărturisită că ea sciuse despre 71 de fetitie, care fuseseră omorite mai multu prin conlucrarea ce- leilalte babe, anume Dorothea Szentes numita si Dbrte pe unguresce. Acea Dorothea sdu Dbrte aratase nu- mai 36 fetitie, care aru fi fostu omorite cu scirea si conlucrarea ei. Este inse de observatu, că Dbrte lo- cuise numai siese ani la Elisabetha Bâthory, candu d’in contra Ficzko sierbise la ea 16 ani. In fine Ca- tarina Beniczki mărturisi pfcntru 50 de fetitie tortu- rate si omorite d’in porunc’a tiranei. Aceia carii au voitu se esplice acea crudime bar- bara d’in punctu-de vedere psichicu, au cercetata si după căușele acelei tiranii fiordse. Spre acelu scopu s’au si culesu unele date, d’in care aflamu, că Elisa- bet’a Bâthory fusese femeia frumdsa, inse si trufasia, — 177 — desierta, totu-una-data brutale si tirandsa elitra tdte persdnele subordinate densei. Inaintandu ea in etate si observandu cumu frumseti’a ei merge spre vesce- dire, fu coprinsa de mare grija si superare, apoi in- cepîi a se ocupa cu ide’a de a’si inchina sufletulu seu satanei, numai că elu se’i ajute că se’si restaure ju- neti’a si frumsetiele. In un’a de dîle fet’a d’in casa peptenandu perulu celu desu si galbinu alu domnei sale, d’in errore o trase cevasi. Atunci Elisabet’a în- furiata trase bietei fetitie căteva palme cu atăta po- tere, in cătu i se si porni sângele d’in nasu si d’in gura, carele curse preste faci’a si bratiale domnei sale. Atunci Elisabet’a stergendu sângele caldu cu una cărpa mdle, se dîce că uitanduse in cautatdre ar fi obser- vații spre nespusa bucuria,- cumu peliti’a ei udata de sânge omenescu se facă mai molie si dresicumu se in- tenerl. D’in acelu momentu crediendu tiran’a că sân- gele omenescu prdspetu ar reintenerl pe omu, isi pro- puse cu totu adensulu, că cu ajutoriulu unoru strigoi betrane indievolite că si ea, se’si câștige in potestatea sa fetitie tenere cătu s’ar potea mai multe, pentru că omorendule se le scurgă sângele si se’si spele cu elu faci’a si corpulu. .Numerulu fetitieloru omorite, in cătu acela esise d’in cercetările judecatoresci, se vediă mai susu; dara locuitorii betrani d’in tienutulu castellului Cșejth spunu după dresicare traditinne, că numerulu fetitieloru -omorite de Elisabet’a Băthory ar fi ajunsu la vreo 300, păna candu apoi cadiă abia si capulu ei de securea carneticelui. Mai multe inpregiurari de care au fostu insocite cumplitele crime are Elisabetei Băthory,- sunt con- statate pe deplinu d’in getele judecatoresci. Asia este sciutu că Ficzko si femei’a Dorte chiamă si attragea pe fetitiele tenere d’in' pregiuru -si d’in tien.uturi mai depărtate sub pretestu că voliescu se le câștige locu de cameriere si cosetorie la domn’ad’in castellu. Unele fetitie era d’in familii bune, altele tierancutie pe care le chiamă numai in calitate de spălătorese si sierbi- țorie. Pentru că tiranei se nu’i lipsăsca neci-unadata holocaustele (jertfele), s’a organisatu in tdta form’a unu feliu de recrutatiune de fetitie pe la comunele învecinate., precumu Sărvăr, Taplanfalva s. a. Multe femei aducea d’in tempu in tempu fetitie, d’intre care unele abia era de căte duoisprediece ani, pentru care tiran’a le platea căte ceva, dra de aci incolo aceloru femei nu le mai pasă de sdrtea aceloru fientie ne- fericite. Insusi spurcatulu Ficzko si căte trei strigoi betrane isi adusera amente cu dresicare compătimire mai alesu de una fetitia frumdsa, de talia trasa că prin ănelu si născută d’in familia nobile. La întrebarea judecatoriloru, că in ce modu se tortură si omdrea acelea fetitie, Ficzko respunse: „Fetitieloru li se legă manile intorse la spate, atătu de strinsu, in pătu li se invenetiă cu totulu si intie- penea, după aceea era bătute cu funi înnodate, păna candu le cadea pielea si carnea in bucăți, morindu că vai de ele. La una ocasiune unei fetitie i se de- dera preste una suta de lovituri. Dorothea Szentes (Dorte) taliă carnea de pe manile si bratiale fetitie- loru eu forfeci teinpite, neascutîte. Candu Elisabet’a Băthory se află in tdne rele, si’i era sete de sânge omenescu, ceea ce se intemplă desu, chiamă la sine pe cele trei strigoie in una chilia separata ce se nti- mea „camer’a de tortura.⁰ Unu sierbitoriu conducea acolo pe una seu- si pe mai multe fetitie, pe care apoi acelea trei femei de tigru ferosu le tortură in modulu celu mai raffinatu si cu una crudime ce ar face se inghiatie sângele in vene. Atunci Elisabet’a Băthory simtia plăcere infernale vediendu cumu de essemplu, acelea trei tigroice ardea ochii fetitieloru cu ferulu de incretîtu perulu, cumu le rupea nasulu, gura si carnea de pre gfltu. Elisabet’a intiepă cor- pulu bieteloru fetitie cu a