.------- fțw’ M-V Acesta f6ia ese * cate 3 c6le pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto j, J v> poștei. t/y ------------- TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ---------- Vsfc&R * ' Abonamentulu se I face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Cotni- teiuln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Vp fâ Nr. 11. Brasiovu 1. luniu 1871. Anulu IV. Sumariu. Momente d’in istori’a moderna a Greciei. (Continuare.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — D’in pomelniculu martiriloru romani dela an. 184⁸/ₛ. (Continuare.) — Protocolulu sied. comit. — Bibliografia. Momente d’in istori’a moderna a Greciei. (Continuare.) In Aprile alu an. 1818 capii heteristiloru avura drb’a cutezare de a se strămută dela Odess’a la Con- stantinopole, unde gratia indolentiei sî lenei turcesci, isi continuara activitatea loru sub ochii politiei, sî inca cu zelu induoitu; pentrucă de sî Skufas morise in același anu, dara Em. Xanthos sciît se adune impre- giurulu seu intre altii, pe vreo 7 barbati de anima, cu carii elu in 22. Sept. 1818 subscrise unu actu strinsu secretu, compusu numai d’in trei puncte, care inse ărasi semenă de minune cu acte de acelea se- crete, după care lucră sî se portă jesuitii. Cu tdta acăsta mare grija a capiloru de a se pazf secretulu, său adeca tocma d’in acăsta causa, membrii differiteloru graduri ale societatei secrete după cinci ani de dîle perdiendu patienti’a, începură a în- treba d’in tdte părțile, că cine sî unde este Aq^, a- deca adeveratulu capu, conductoriu, generariu. Acăsta nerăbdare crescea cu atătu mai multu, dupace dire- ctoriulu compusu de optu inși dedese conspiratiloru voia de a’si alege sî asiedia preste totu, adeca nu numai in imperiulu turcescu, ci sî pe airea, de ess. in Austri’a, pe unde se află greci, eforii filiali cu cercu de activitate, care semenă multu cu alu dire- ctoriului centrale d’in Constantinopole. Asia aucto- riloru heteriei nu le mai remase alta alegere, decătu său a esi pe fatia cu Ao-/t>, său a remană de bajo- cur’a toturoru sî ■— precumu observase chiaru unu istoriografii grecu, a trece in ochii natiunei de certa- tori, de insielatori, carii cu misteridsele loru formali- tăți cătiva ani de dîle portara de nasu pe atăta lume de dmeni. Cu tdte acestea Aq^ inca totu nu era nicairi! Intre acestea impregiurari ce avea se faca sî in- catrau era se dea directorii ? Celu mai simplu midiu- locu de scapare d’in acea strimtdre ar fi fostu, că se alega curendu pe unu Aqw, se’lu proclame, sî apoi la momentu se’i sî pună sabi’a in mana. Dara pe cine? Domnii Caradgea, Constantinu Murusis, său Alessandru Mavrocordatos că proveniti d’in Fanaru, nu se bucură de popularitate la poporu. Duoi dmeni au mai remasu, asupra carora se indreptara ochii loru cu dresicare încredere sî sperantia. Corfiotnlu loanu Capodistrias, ajunsu la rangu de comite, dre- candu secretariu de stătu in insulele ionice, ăra acuma ministru plenipotente alu imperatului Russiei, barbatu cu multa scientia, ageru diplomatu sî bunu politicii, tocma pentru acăsta inse de unu caracteru camu pro- blematicu, inpunea prin auctoritatea sa personale, inse nu câștigă ânimele. Cu tdte acestea maioritatea votă pentru Capodistrias, candu d’in contra minoritatea strigă: Avemu trebuintia de sabia, ăra nu de pena: Voimu pe Alessandru Ypsilantis. Xanthos temenduse de una desbinare periculdsa, apucă pe calea de midiu- locu sî dîse: Sî sabia, sî păna, sî generariu, sî di- plomații. Se’i invitamu pe amenduoi. Se invoira; ăra mai tardiu, adeca in Februariu 1819 trimisera totu pe Xanthos prin Bucuresci sî Chievu la St. Pe- tropole, spre a bate mai antaiu la usi’a lui Capodi- strias. Acesta inse că omu patîtu sî bine cunoscîmdu tdta starea de atunci a Europei sî tdta cumplit’a po- tere a reactiunei concentrate pe atunci in asia nu- mit’a aliantia sacra, sciendu că mai virtosu Austri’a se va pune cu peptulu in favdrea Turciei, se inbumbă cumu amu dîce, păna sub barba, vorbi cu cea mai mare reserva, rogă pe greci, că se nu alerge in perire sî — cu unu cuventu refusă ondrea. Xanthos pe- trecuse aprdpe unu anu in Russi’a. In acelu tempu heteristii d’in Peloponesu inca se adunara la orasiulu Tripoliti’a, unde in lanuariu 1820 alesera pe loanu Paparrigopulos sî’i dedera missiunea, că mergăndu sî elu la Russi’a, se caute pe Anyv, se le aduca bani, arme sî scire sigura despre ajutoriulu rusescu. Lucru curiosu, că faimosulu sî infricosiatulu Aii pasi’a dela lanina, care se resculase in contra sultanului, totu pe acelu Paparrigopulos ilu denumise sî elu, pentru că se’i cera ajutoriu dela Russi’a. Pe atunci adeca acelu tiranu cochetă cu grecii sî cu creștinii in ge- nere, numai pentrucă se’i pdta castiga in partea sa sî in contra sultanului Mahmudu. Intr’aceea Aii că sî grecii nemerisera tempu fdrte reu, pentrucă păna atunci revolutiunile d’fn Spani’a, Portugali’a sî Nea- pole apucasera a’si inaltia capetele loru in contra monarchiloru, carii după 1815 insielasera amaru pe acelea popdra. Asia imperatulu Alessandru, care in acelea tempuri cadiuse intr’unu feliu de misticismu sî voiă se aiba pace sî liniște perfecta, nu mai vrea se audia neci chiaru de iubitii sei greci. 21 — 126 — Vediendu Xanthos ca d’in St. Petropole nu pdte castiga mai multu, decătu dechiaratiune de simpathii, sî aceea inca învelita in frase, se reintdrse la Moscva, de unde mersese la St. Petropole sî unde se află Alessandru Ypsilantis in garnisdna. Xanthos adeca începuse a spera, ca ddca va reesi se inferbente fan- tasi’a acelui soldatu sî se’i aprinda patriotismulu lui grecescu, mai curendu se va îndupleca se ia comand’a suprema preste toti grecii armati. Famili’a Ypsilantis seu Hypsilantis, seu cumu se pronunția in limb’a noua Ipsilandi, isi trage nu- mele seu dela comun’a rurale Ypsili, aprdpe de Tra- pezuntu (Trebisonda), unde se dîce că ar fi vietiuitu unulu anume Constantinu, carele in an. 1390 ar fi luatu de socfa pe fiic’a imperatului Emanuilu III., de unde apoi acdsta familia se lauda, că in venele densei ar curge sânge imperatescu, ceea ce inse nu este adeveritu de locu. Totu dela Trapezuntu isi trage densa sî titlu de principe, ceea ce erasi nu stă. Neci in istori’a imperiului bisantinu, neci la turci tit- lului si rangulu de „princeps," principe, prince, Furst intru intielesulu feudalisticu europenu nu a fostu cu- noscutu sî n’a essistatu neci-una-data, ci familiile fa- nariotîce sî unele moldavo-romanesci amestecate cu celea, voindu a maimuți pe popdrale europene, tra- duseră turcesculu Beg cu Princeps. Inse Beg, Bei, Bey in turcesce nu insemna neci mai multu neci mai puținu, decătu domnu, Herr, totu intru intielesu euro- penu, sî se dă acestu titlu de bei persdneloru mili- tarie de rangu mai inaltu, capitaniloru de corăbii sî prefectiloru de districte, carii că semnu de rangu au căte una cdda de calu, candu d’in contra Beglerbeg, seu mai bene, Bei-ler-bei, adeca domnulu domniloru, este titlulu ce se dă gubernatoriloru de provincii cu căte trei cdde de calu. Famili’a Ipsilandi, de sî ve- chia, a inceputu inse a joca rola politica numai d’in sec. trecutu, de candu Alessandru Ipsilantis, fiiulu lui Athanasie, se făcuse dragomanu la Pdrta, dra după aceea de duoe ori domnu in Munteni’a, unde se află elu sî in a. 1792, pre candu batai’a ruso-austro-tur- cesca inca totu mai curgea sî pe candu elu apoi fă redicatu d’in Bucuresci sî dusu la Briinn, de unde in urmarea pacei dela Iași se reintdrse la Constantino- pole. — Fiiu-seu Constantinu amestecanduse tare in complotulu sî in nefericit’a revolutiune de atunci a greciloru, scapă de iataganu la Viena, păna candu tata-seu ii midiulocf amnestia dela sultanulu. După aceea Const. Ypsilantis ajunse dragomanu, apoi in 1799 domnu in Moldov’a sî preste puținu in Mun- teni’a. In acelu tempu inse Const. Ypsilantis se a- mestecă in intrige rusesci in contra Turciei, d’in care causa elu in a. 1805 isi perdii domni’a, era capulu tata-seu in etate de 80 de ani cadih la porunc’a sul- tanului pentru necredenti’a fiiu-seu. Const. Ypsilantis apucase a scapa in Russi’a, de unde după noua de- cînarare de resboiu in a. 1806 se reintdrse la Bucu- resci că comandante alu unui corpu de 20 mii de ruși, luă parte activa la tdte întreprinderile rusesci in contra Turciei, atietiă barbatesce revolutiunea ser- besca, sî se încercă a rescola idrasi pe greci. Intr’a- ceea pacea dela Tilsitu inchiaieta in 1807 de un’a parte intre Napoleonu I., de alt’a intre Prussi’a de atunci, trântita la pamentu sî intre Russi’a bătută,, fu in multe respecte fatala pentru greci, si era p’acf se ingrdpe sî pe romani. Atunci Const. Ypsilantis» desgustatu fdrte, se retrase la Chievu, unde morf in a. 1816 lasandu cu veduv’a ddmn’a cinci fii iu vietia. D’intre aceștia Dimitrie sî Alessandru inbratiosiara carier’a ostasidsca. Intr’aceea aici avemu de a face numai cu celu mai teneru, adeca cu Alessandru. Acesta nascutu in an. 1783, la 1805 fu primitu in academia militaria d’in St. Petropole; in 1809 se facă oficiariu in gard’a iînper. calaretia. In guer’a franco-rusesca fu inaintatu la rangu de maioru pentru una bravura essecutata la orasiulu Polock; dra in 27. Aug. 1813 isi perdîi man’a drepta prin una lovitura de mitralia. Mai tar- dfu se facă colonelu si adiutante alu imperatului Ales- sandru, dra in a. 1817 câștigă rangulu de generariu- maioru, in care calitate i-se incredih comand’a preste un’a brigada de husari. Acesta era barbatulu, pe care Xanthos se simtf indemnatu a’lu recomanda greciloru de -Aqw. Ipsi- lantis dupace intrebă sî pe Capodistrias intre patru ochi, sî aflanduse in nefericit’a părere, că indata ce elu va da turciloru prim’a lovitura, Russi’a vediendu un’a fapta complinită, va sî sarf in ajutoriulu greci- loru, acceptă ondrea sî rangulu ce i-se offeri. In 12. Aprile 1820 directoriulu heteriei ilu denumi de ge- nerariu-inspectoriu cu titlu de D’in acelu momentu concentranduse potestatea sî comand’a in man’a unui ostasiu de professiune, conspirații au sî inceputu a simtf, că acumu au de cine se asculte sî trebue se asculte. Sperantiele greciloru crescea cumu amu dîce, in proportiune geometrica, si cu atătu mai virtosu, că Ipsilantis venindu la Odess’a si de a- colo la Chievu, se apucă indata de reorganisarea he- teriei după nesce regule mai simple si mai precise, cumu si, că-ci acumu apucasera a se înscrie la he- teria si unii consuli si agenti consulari de ai Rus- siei. Unu regulamentu de 15 articlii puse pe hete- risti sub cea mai strinsa disciplina ostasidsca. Tdte acestea si alte mesure preparative le luă Ipsilantis inca pre cătu tempu mai petrech in Russi’a. Păna in luliu 1820 ilu vedemu adeca făcând u caletorii in- tre St. Petropole si Moscva, unde se pune in coîn- tielegere cu connationalii sei. In luliu vene la mama- sa in Chievu, unde petrecăndu, denumi pe George O li mp iade s (capitanu lordache) de generariu en chef alu armatei danubiane; dra de acolo luandu’si remasu bunu dela mama-sa ingrijata si întristata, trcch la Odess’a, de unde in 26. Aug. denumi pe Perrhae- vos de generariu en chef alu armatei d’in Epiros. De acf încolo Ipsilantis isi descoperi planulu si dorinti’a sa de a trece elu insusi in Peloponesu cu scopu de a inaltiă standartulu revolutiunei in 21. Martiu 1821. — 127 — Asupra acestui planu se escara «nari certe intre frun- tașii greciloru. Infocatulu archimandritu D i k a e o s, cunoscuta sub nume de papa Fie vas stă pe vidtia pe mdrte pe langa acelu planu; d’in contra Papar- rigopulos trimisu inadinsu d’in Peloponesu si Perr- haevos sustienea, că grecii d’in Morea sunt forte lipsiti de arme si munitiune, d’in contra turcii de acolo sunt armati fdrte bene. Totu pe atunci capi- tanulu Savas, nascutu in insul’a Patmos, unu bar- batu curagiosu si incaruntitu in totu feliulu de aven- ture, aflanduse la Bucuresci, in 25. Sept. 1820 ese cu planulu, că grecii se rescdle mai antaiu princi- patele romanesci, de acf se treca iute in Serbi’a, Bos- ni’a, Hertiegovin’a, si asia pe acestu drumu se ajunga in Epiros si in Morea. In 1. Oct. 1820 vedemu pe heteristi adunati in cemeteriulu dela Ismailu si con- sultanduse pe mormente asupra venitoriului loru. Acea adunare decise cu maioritate, ca revolutiunea se nu se incepa in principatele romanesci, ci ei că greci ce sunt, se strămute acțiunea pe pamentulu patriei loru. Ipsilantis adoptă si confirmă acelu conclusu alu lie- teristiloru. Pare-se că totu la Ismailu s’a decisu, că heteristii d’in Constantinopole asteptandu un’a ndpte furtundsa, se ia cu assaltu flot’a si arsenalulu, chiaru sî capitala, dra de voru potea, se pună man’a si pe sultanulu. Dela Ismailu Ipsilantis trecu la Chisînau, unde trase la cumnatu-seu Katakazy. Aici inse neferici- tulu omu se abate dela conclusulu stabilita in Ismailu si .decide a incepe acțiunea in Moldov’a, si inca in- data la 14. Novembre. D’in acea dî caderea totale a intreprenderei lui Ipsilantis era că sigilata. In acelea tempuri in Mol- dov’a domnia dela 1819 incdce Michailu Sutsos, dra in Muntenia Alessandru Sutsos. Amenduoi acești domni in a. 1820 era informati de ajunsu de- spre planurile heteriei, pentrucă fatia cu aceea se se scia conforma in delicat’a loru positiune. Michailu Sutsos ajută pe heteristi, inse numai pe sub mana in celu mai strinsu secreta. D’in contra Ales. Sutsos, neci-decumu nu le dă in buna, nu incuvientiă pla- nurile loru, ci’i rogă se se asiedie sî se se aștepte emanciparea dela tempu sî inpregiurari. Ipsilantis inse pretendea dela domnii tieriloru romanesci, că ei se lacre pe fatia sî se dea heteriei totu feliulu de a- jutdria. In aceleași dîle intre capitanulu lordache sî intre Sava inca se escara mari discordii. De alta parte atătu tenerimea grecesca, cătu sî alti greci sî arnauti carii concurgea d’in tdte părțile la Ipsilanti, ilu inpingea cu multu fanatismu si cu mai multe es- cesse in acțiune. In 7. lanuariu 1821 Ipsilantis se mai adressă inca una-data cătra Kndzulu Serbiei Mi- losiu Obrenoviciu, invitandu’lu la inchiaierea unui tractatu federativa intre Greci’a sî Serbi’a. Milosiu inse, care era mai inainte de tdte serbu, sî care nu lacea neci-una distinctiune intre grecii d’in Fanaru sî intre turci, plati pe Ipsilantis cu vorbe sirnpathice, dara se feri a intra in vreuna solidaritate cu densulu. In 1. Februariu 1821 mdre Alessandru Sutsos in Bucuresci. Acumu ephori’a heteristiloru d’in Bu- curesci crediendu că nu va mai fi nimeni care se se oppuna la rescularea locuitoriloru Munteniei alaturea cu grecii in contra osmaniloru, incepura cu agitațiu- nile loru la lumin’a dîlei, provocandu pe romani la arme. Mai in scurtu, heteristii greci se portă fatia cu romanii asia, că si cumu aceștia nu aru cugeta de- spre fanarioti totu că serbii. In fine totuși heteri’a punenduse in cointielegere mai alesu prin capitanulu lordache cu Theodoru Vladimirescu, ilu induplecă pe acesta, că se intre sî elu in acțiune. Acelu Theo- doru de origine d’in Romani’a mica (Banatulu Craio- vei), sierbise in armat’a rusdsca, in care s’a distinsu prin mai multe fapte de bravura, dra apoi s’a retrasu in patri’a sa cu rangu de oficiariu sî decorata cu or- dinala rusescu „Vladimiru.“ Theodoru inse pre langa ce.era dela natura omu fdrte prepunetoriu sî aspru, apoi d’in caus’a neauditeloru inpilari sî crudelîtati, la care era supusa patri’a sî națiunea sa, elu nutrea ura inflacarata nu numai asupra turciloru, ci si asupra greciloru fanarioti, carii sub protectiunea turcdsca in- pinsesera tidr’a păna la marginea mormentului. Theo- doru mai era inca sî ceea ce dîcemu, omu astutu (viclenu), sdu vorblndu mai chiaru, elu avă păna la unu gradu drecare prudenti’a, pe care trebue se o aiba ori-care isi propune a’si scapa națiunea si pa- tri’a de sierbitute si perire. Asia Theodoru dete in buna lui lordache si ’i promise că se va scula cu pandurimea romandsca, adeca cu acelu restu tradi- ționale alu armatei romanesci, a cărei memoria se mai păstrase in poporu, inca si dupace armat’a regulata se desfientiase cu totulu, nu numai prin reinti’a strai- niloru, ci si prin culpa romaniloru. Theodoru abia ajunge la Cer neti, adeca in vecinătatea ruineloru pantei lui Traianu, cu cătiva credintiosi ai sei, candtl si emitte cunoscut’a sa proclamatiune, prin care spune lumei, că elu nu s’a scolatu in contra sultanului, ci numai in contra instrumenteloru lui, care sunt fana-: riotii si boierii. Se intielege că acestu pasu alu lui Vladimirescu nu potea se convină lui Ipsilantis. Acestuia inse’i mai veniră inca sî alte sciri fdrte fatali. Intre hete- ristii d’in Constantinopole se află sî unu Iuda Ischa- riotu, adeca unu grecu anume Asinakis, carele in societate cu Eustathios Galatis, fratele lui Galatis celui assasinatu la Hermione, descoperiră politiei tur- cesci cu de-a meruntulu tdte planurile greciloru he- teristi. Unu emissariu anume pop’a Aristidis, tri- misu de Ipsilantis la Milosiu, fu prinsu sî dusu la pasi’a d’in Vidinu; acelu preotu inse află ocasiune de a nimici scrisorile pe care le avea asupra sa, dra la Fetislam se aruncă de pre una stanca in Dunăre. Ipatros, adiutantele lui Ipsilantis, trimisu la Aii pasi’a in Albani’a, fu prinsu in Macedoni’a sî ucisu. Kamarinos, care fusese trimisu la St, Petropole, 21* 128 — inceph se spună in gura mare, ca tdte faimele de- spre venirea ajntoriului rusescu sunt mintiuni cornu- rate; apoi fiendu-că nu’lu potea face nimeni se taca, heteristii deciseră a’i ascunde sdrele, ceea ce se sî intemplă. Tradarea sî crudelitatile se inbuldiă un’a după alt’a; catastrofa nu se mai potea amană. Aii pasi'a inaltiase stendartulu rebelliunei pe fortareti’a Kiaffa; locuitorii tienutului Suli* *) făcea minuni de bravura. Acumu seu neci-un’a data, apoi esa ori cumu! dîsera heteristii adunati la Chisînau sî pe airea. Asia Ipsilantis insocitu de frații sei Nicolaos sî Geor- gios, de colonelulu rusescu Kantaknzenos, de po- lonulu Garnofsky sî de secretariulu seu Mănos, manecara dela Chisînau in ndptea d’in 6. Martin 1821, era in 7. demâneti’a ajunseră la Sculeni, unde tre- cendu Prutulu, sera ajunseră in Iași, unde’lu așteptau conspirații sî ostasii cu multa larma sî fanfara. „Am venitu câ se moriu cu voi!“ le dîse Ales. Ipsilantis. In 8. Maiu demâneti’a se sî citea pe stratele capitalei moldovene una d’in proclamatiunile cele mai infocate, care se scriu in asemeni tempuri estraordinarie. Acesta era adressata cătra Helleni. După aceea urmă alta proclamatiune cu dat’a dela Focsiani cătra „Daci,“ care inse n’a produsu neci umbra de enthusiasmu in poporulu moldavo-romanescu, ci d’in contra, ea esita d’in pen’a unui fanariotu, care chlamâ pe romani in tonu de imperatu bisantinu sub comand’a sa, tre- buea se sune la audiulu romaniloru câ una satira amara. Ipsilantis inse d’in nefericirea sa, nu cuno- scea de locu amaratiunea sufletâsca a romaniloru; Mai adaogemu la acesta, că elu chiaru sî cătra boieri se portâ cu neaudita trufia, ii lasă se’i stea in anteca- mera cu firele întregi, era portarea sa cătra ei era câ sî a unui imperatu cătra sierbii sei. In locu de a soi se alâga de comandanți cătiva omeni de capu sî de anima, elu se incongiură de nisce fimeni cor- rupti sî crudi, precumu era Basilios Karavios, carele a macelatu pe comerciantii turci nearmati d’in Iași sî d’in Galați, fira mai tardfu, candu a fostu se dea fatia cu turci armati, o a tulită la fuga rusînfisa. In locu se ingrijesca pentru magasine sî munitiune după unu metodu rationabile, Ipsilantis apucâ pe căte unu co- mercianta avutu, pe care’lu despoiâ păna la piele.**) Se resumamu in puține cuvente cele dîse păna aici despre Ales. Ipsilanti. Bnnu soldata, reu gene- rariu, prea bunii patriota, inse nullitate in politica. Eram se uita a însemna, că Ipsilantis scrisese *) Suli este unu tienuta in Albani’a câ de 30 de sate, d’in care inse cinci comune muntene sunt multu renumite pentru estraordinariulu curagiu, nu numai alu barbatiloru, ci sî alu fe- meiloru. Acesta parte de arnauti sunt creștini de legea resari- tena, pentru aceea ’i sî vedemu luptandu mai totu-deaun’a ală- turea cu grecii in contra turciloru sî arnautiloru turciti. *) Mendelsobn-Bartlioldi dîce (Geschichte Griechenlands), că Ipsilantis ar fi storsu dela bancariulu Pavelu Andreas d’in Iași 60 de mii de galbini sub pretestu că acesta ar fi in contra re- : volutiunei. d’in Iași totu in 8. Martin cătra imperatulu Alessan- dru, pre candu acela se aflâ petrecându la congresu in Laibach, de unde inse in urmarea inpintenarei lui Metternich sî a lui Gentz ii veni cu dafa d’in 26. Martin 1821 unu respunsu fdrte neplăcuta, pentrucă de sî acela era scrisu in termini blandi, totuși lipsea d’in elu ori-ce incuragiare. In 7. Aprile Ales. Ipsi- lantis ajunse abia cu fistea sa de-asupra Bucurescî- loru la Colentin’a. In 9. intră in capitala. Theodoru Vladimirescu venise de mai inainte d’in Romani’a mica sî se asiediase la monastirea Cotroceni.*) Sava cu arnautii sei cantonâ in regiunea mitropoliei. (Va urma). Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemfiny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) Caroli Diploma quo Saxones sedium Medgyes, Selk et Sachelk ab exercituatione, victualium praestatione, et condescensionibus eximit, ea lege, ut annuatim ad Fest. S. Martini 400 Marcas argenti solvant. 1318. Cod. Dipl. T. I. p. 169. Diplom’a regelui Carolu Robertu, prin care scutesce pe trei tienuturi sasesci dela sierbitiulu ostasiescu, dela prestatiunea de viptualia si de asia numitele condescensiuni, adeca de obligațiu- nea de a primi in ospitiu (in quartiru) pe regele si pe funcțio- narii seu omenii regelui, asia, in cătu acei sasi remanu scutiti inca si de ondrea de a esi la dste atjunci candu ese’in- susi regele; era scopulu pentru care acei sasi sunt asia bene scutiti si crutiati de rege si de tidra, se arata a fi, pentru câ cu atătu mai usioru se se inmultiesca numerulu loru. De alta parte câ recompensa cătra stătu li se inpune obligațiunea, câ se platdsca pe fia-care anu tdmn’a pe la St. Martinu căte patru sute maree bune de argintu finu. Karolus Dei Gratia Hungariae, Dalmatiae, Croa- tiae, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque Rex. Omnibus Christi fidelibus tam pre- sentibus quam futuris presens scriptum inspecturis, salutem in salutis largitore. Regalis culminis excel- lentiam sic oportet ad universa Regni sui negotia, et commoda intendere, ut subdite sibi nationes nu- mero semper, et fidelitate augeantur, et gratis favo- ribus a Principibus presidentibus foveantur. Proinde ad universorum notitiam harum serie literarum per- venire, quod nos dilectorum et fidelium nostrorum Saxonum de Medgyes-Zeek, Seelk, et de Sachelk et ad easdem pertinentium de bono stătu disponentes, volentes et iisdem nostris in temporibus numerositate populi augeantur, et in tranquillitate pacis et quietis perfruantur, de consilio Prelatorum et Baronum Regni noștri hys gratys et libertatnm prerogativis statuîmus perpetuo fruituros, videlicet, quod ad easdem sedes *) Sub Alessandrn loanu I. (Cusa) luata dela călugării greci sî prefăcută in resiedentia de vâra pentru Domnulu roma niloru. * — 129 — pertinentes, ab honore nobiscum exercitandi sint ab- soluti et exempti. Item a datione victualium, et des- censualium Regalium absolvimus eosdem, tali tamen conditione per ipsos assumta, ut iidem Saxones de Medyeszek, de Seelk, et de Saclieek, ac uni verși ad easdem sedes quoquo modo pertinentes singulis an₇ nis circa festum B. Martini confessoris quadringentas- marcas boni et fini argenti. cum pondere Scybiniensi, difficultate, et occasione qualibet non obstante, nobis dare et solvere tenebuntur, volumus etiam, ut in ju- diciis faciendis, et causis examinandis eandeni con- svetudinem habeant, et libertate utantur, quam Uni- versitas Saxonum de Scybinio liabere dignoscuntur. In cujus rei memoriam perpetuamque firmitatem pre- sentes concessimus literas duplicis sigilii noștri mu- nimine roboratas. Datam per manus discreti viri Ma- gistri Joannis Albensis Ecclesie Prepositi aule nostre Vice-Cancellarii et Archidiaconi de Kukullo dilecti et fidelis noștri, anno Domini Millesimo Trecentesimo Decimo Octave*), Venerabilibus Patribus domino Tho- ma Dei Gratia Strigoniensis, locique ejusdem comite perpetuo, Ladislao Colocensi aule nostre Cancellarii Ecclesiarum Archiepiscopis, Stephano Wespremiensi, Martino Agriensi, Joanne Nitriensi, Augustino Zagra- biensi, Ladislao Quinqueecclesiensi, Nicolao Jaurinensi, Benedicto Chanadiensi, Georgio Syrmiensi, Benedicto Transylvano, et Iwanka Waradiensi Eppis ecclesias dei feliciter gubernantibus. Demetrio Magistro Ta- vernicorum nostrorum, Dominico Palatino, Lamperto Judice Curie nostre, Petro filio Compoldi Magistro Tavernicorum Domine regine consortis nostre caris- sime, ceterisque nobilibus Regni noștri Comitatus te- nentibus et honores**). 1320. Cod. Dipl. T. I. pag. 191. Acestu documentu emanata dela capitululu d’in Alb’a-Iuli’a, interesantu d’in punctulu de vedere alu dreptului publicu *) Eder in Fehnero p. 33 huic diplomati praeter annum 1318 apponit etiam diem, ut pote „XIII. Kale.ndas Februarii.“ NB. Membranae cum funiculo sericeo rubro flavoque ap- pensum est Caroli I. Regis Sigillum Majestaticum duplex, cujus epictor reperitur Battliyany Leg. Eccl. T. I. p. 460 asservatur vero Diploma hoe in Tabulario sedis sax. Mediensis. **) Not’a Red. Cașuri de acestea de sententie, inse si de certe fdrte aprige escate intre sasi si intre aristocrația pentru sierbitiulu ostasiescu, pentru contributiuni si ospitalitate, sunt fdrte dese in istori’a Transilvaniei, si ele se intendu inca si păna după emanarea diplomei leopoldine. Sașii se apară d’in respoteri de inpilarile regiloru, vaivodiloru, boieriloru. De aici vene, că mai anume in tienuturile d’intre riurile Oltu si Ternave neci-unu sasu nu’ti dă bucuroșii „salasiu," dra in unele comune te totu mana dela unu vecina la altulu, păna ce, sdu te au scosu cu totulu d’in satu, sdu că ai ajunsu in partea comunei, in care locuescu romanii; că-ci adeca sunt fdrte rare acelea comune rurali, in care se locudsca sasii cu romanii seu cu ungurii amestecati, ci d’in contra, ei locuescu cu totulu separati, si avemu inca si es- semple de acelea, unde in tempurile mai noue chiaru romanii nu voira se’si cumpere case in partea comunei locuita de sasi. Aici vedi separatismulu seculariu produsu prin geniala acestora popora, că si prin religiune si prin legi, leitu poleitu, precumu ilu mai afli inca numai in Orienta. transilvanu, coprinde unu protestu alu lui Stefanu de Denge- leg castellanu alu fortaretiei Balvanus, fiiu alu lui Des eu vaivodu alu Transilvaniei, in contra fiiloru lui Apa, anume Niculae si lacobu, carii cu ocasiunea esirei la dste a toturoru nobililoru d’in cele siepte comitate ale Tran- silvaniei sub comand’a vaivodului provocata la aedsta de cătra regele Ungariei, au ridicatu pe omenii loru si pe iobagi d’in co- munele pe care le posiedea si preste care domnea ei, si au căl- cata hotarale cetatiuiei Balvanus, dra apoi aceiași frați fii ai lui Apa, de si sciă că processele care se ridica pe territoriulu Transilvaniei, trebue se fia duse, pertractate si decise in tribu- nalulu vaivodului, totuși ei in cerbici’a loru au cutezatu, că pro- cessele de miediuine intentate sasiloru d’in Ampoiti’a si d’in Abrudu se le duca la tribunalele regelui, ceea ce este spre fdrte mare dediosire, unu attentatu neauditu in contra drepturiloru domnului vaivodu, carele este si comite deZonucu (Solnocu). Nos Capitulam Albeusis Ecclesiae Beati Michaelis Arch. Transylvaniensis. Omnibus....................quod Beke filius Ștefani de Dengeleg Castellanus de Bal- vanus Magnifici viri Deseu Vajvodae Transylvani et Comitis de Zonuk coram nobis personaliter constitu- tus graviter exposuit, qualiter Nicolaus et Jacobus filii Apa non audito ipso magnifico viro Deseu, nune in exercituatione universitatis Nobilium VIL Comita- tuum Transylvanorum, ex mandato Regie serenitatis occupato, et detento, per homines et jobbagiones suos de terra Bend et Malum reliquisque possessionibus suis continuo metas ipsius Castri Balvanus infestare precummant, quin imo licet totns Comitatus de Zo- nuk partium Transylvanarum dj.usque possessiones ju- dicio ipsius Domini Vajvode vi muneris sui Vajvo- dalis subessent, tamen ipsi contempta auctoritate Do- mini Vajvode, differentiam metarum coram magistro Demetrio Tavernicorum Domini Regis per Dominum Regem pro judice ad Capitulam nostrum contra hos- pites de Ompoicza, et Obrudbana deputato in dero- gamen ipsius Domini Vajvode valde magnum, diri- mendam trahere pertinaci ausu voluerint, hinc ne per inauditum adtemptatum isthoc juribus Domini Vajvode et Comitis de Zonuk partium Transylvanarum cui quidem Comitatul predecessores quod sui Vajvode Transylvani ab olim jugiter prefuisse plena potestate dignoscuntur, detrimentum inferri continget, contra filios Apa dictos protestando coram nobis contradixit, liarum nostrarum vigore, et testimonio literarum me- diante. Datum in Octavis Pentecostes, anno Domini M. CCC. XX.*) Editum est in „Nemzeti Tărsalkodo 1830“ p. 206 per J. C. Kemeny. Testimoniales Thomae Vajvodae Transilvaniae in Ter- mine Octavali 1322. e confluxu Regni nobilium, Si- culorum et Saxonum super eo expeditae, quod ma- gister Gyegus, filius Nicolai pro se et fratre suo Ja- cobo filio Apa, in Regni comitiis contra Comitem de *) Not’a Red. Lca una testimoniu illastru despre vechi’a autonomia a Transilvaniei in ramur’a judecatorăsea. Acolo, unde fusese odeniora cetatiui’a Balvanus, alias Băl- vănyos, in comitatula Solnocu interiore, astadi este comun’a nu- mita U n g u r a s i u. — 130 — Kiikbllb Possessiones suas Almakerik, Keresd, Bese, Felsbteliike, Ujfalu, et Rudal snum judicatmn ad- trahere volentem, assertione Episcopi et Capitularium; universorumque nobilium, siculorum et Saxonum com- probasset dictas possessiones ad Comitatum Albensem pertinuisse. 1322. Cod. Dipl. T. I. p. 205. 206. Acesta este unu testimoniu datu de Tom’a vaivodulu de atunci alu Transilvaniei, d’in care se vede, câ in an. 1322 erasi s’a tienutu dieta in Transilvani’a, in care intre altele s’a pertractatu si cert’a pornita ârasi de unu fiiu alu lui Apa, anume Gyegus, in contra comitelui dela Cetate-de balta, carele voiă se traga sub jurisdictiunea sa siese comune, despre care inse atătu episcopulu si capitularistii, cătu si toti nobilii, secuii si sasii a- dunati in dieta au comprobatu, câ se tienu de comitatuln Albei. Nos Thomas Vajvoda Transylvanus et Comes de Zonuk praesentium per tenorem significantes qui- bus expedit universis. quod cum anno Domini 1322. in Octavis Paschae in Keresztes una cum Regni no- bilibus, Siculis, et Saxonibus, ubi Dominus Episcopus Transylvaniensis, et discreti viri de Capitulo intere- rant* ¹), magister Gyegus filius Nicolai pro se et pro fratre suo videlicet Jacobo filio Apa, adstante nobis significare curavit: quod Comes de Kiikbll6 quasdam possessiones suas, Almakerek, Keresd, Besse, Felsed- teluke²), Ujfalu, et Rundol, cum suis pertinentibus vellet adtrahere, seu ampliare ad suum Judicatum. Unde cum nos Dominum Episcopum, ac Discretos viros de Capitulo, et.Universos Nobiles, Siculos, et Saxones interogassemus, et praedictae Possessiones in quo Comitatu dignoscantur adjacere, pariter et una voce responderunt: quod a tempore aedificationis Ecclesiae B. Michaelis Archangeli Transilvaniae prae- fatae possessiones essent, et fuissent ad Comitatum Albensem³ *) pertinentes, seu exstantes. Datum in Thorda anno et termino supradictis.*) ’) Comitia. ²) Hodie Felsendorf hung. Foldszin C. Alba Sup. ³) Ergo non solum Comitatus Albensis, sed omnes Comi- tatus in Transilvania instituti fuere a tempore fundationis Epis- copatus Albensis Transilvaniae, i. e. sub S. Stephano I. Rege (?) Originale patenter in pergameno confectum et emanatum praeferebat ad extra, locum sigilii cerae flavae impressi, cum an- nexo vinculo, particula cerae adhuc superexistente. Produxit 1796 familia Bethleniana in processu Apafiano. Ex boc Instrumente videre est: 1) Praerecensitas possessiones jam tempore aedificatae Ec- clesiae Albensis seu fundati Episcopatus praeexstitisse , proinde esse vetustissimas. 2) Comitia fuisse celebrata in Keresztes 1322. 3) Differentias metarum inter Comitatus in Diaeta fuisse terminatas. Edidit has literas in „Magazin fiir Geschichte I. B. 3. Heft. Kronstadt 1844“ p. 233. Jos. C. Kemeny. *) Not’a Red. Pe langa notele dlui Kemeny se cuvine a mai însemnă, că d’in acest’a si d’in altele asemenea documente remase d’in seculii 14 si 15 se vede curatu, cumu-că: pe atunci pe națiunile romana si magiara le representă nobilii seu boierii loru totu la unu locu, si de națiune hungarica „qua tali“ câ corpu politicu, inca totu nu eră vorba, — neci că potea fi, d’in causa că pe atunci era fdrte pucini unguri in tiera, si aceia inca respanditi pe la câteva orasie si asiediati pe langa castellele oli- 1322. App. Dipl. Tr. T. I. Acesta este unu privilegiu, prin carele Carolu Robertu se invoiesce, câ monasteri’a sdu abati’a dela Cârti’a inpreuna cu possessiunile sale, adeca cu diece comune, intre care si Cârti’a romanesca, se se bucure de libertățile pe care le avea locui- torii d’in provinci’a, adeca d’in tienutulu Sibiiului. 1322. Quarto Calend. Februarii. Caroli Regia Privilegiales „ad lacrimabiles querelas" Fratris Hen- rici Prioris Mona sterii S. Mariae de Kercz et Con- ventus ejatis factas, eidem Monasterio elargitae, vi quarum ipsa Abbatia, ejusque possessiones, Kercz, Kreutz, Meschendorf, Villa S. Nicolai, Villa Abbatis, Mons S. Michaelis, Fbldvâr, Colonia, Harrabacb, et Kercz Valachorum libertatibus provincialium de Cibi- nio donantur. e. c. t. Has Privilegiales transumsit et confirmavit Carolus Rex 1329. et Idus Decembris (6. Dec.) Ex authographo eruit Cornides Mst. T. VI. pag. 130. Edidit: Fejer C. D. T. VIII. voi. II. p. 328 et 359 item. n ₙ „ n » » HI- P- 360- (Va urma.) D’in pomelniculu martiriloru romani dela 1848—49. (Urmare.) Cerculu Reteagul'ui. Abafaia, Noembre 1848 1 barbatu ucisu de in- surgenți in modu barbarii. 23. Oct. 1848 1 barbatu deto. Adrianu, 17. Febr. 1849 1 barbatu puscatu de insurgenți. Almasiu, Martiu 1849 8 barb. uciși de insurg. Noembre 1848 7 barbati deto. Al-Or (Iuriu-de-diosu), 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. Ardani, Martiu 1849 1 barbatu ucisu prin Ko- văcs Sigmond. Apahid’a, 5. Febr. 1849 3 barbati uciși de in- surgenți. Baitia, Martiu 1849 8 barbati deto. Aug. 1849 1 barbati deto. Bela, Febr. 1849 8 barbati deto. Aprile 1849 6 barbati deto. Bergene, Martiu 1849 d’in Saly 1 barb. deto. garchiloru veniti de mai inainte in tidra; dra oligarchii, adeca boierii protipendati, puseseră genunchiele inca si pe cerbicea ce- leilalte nobilimi merunte. Inșii regii tremură de fric’a oligarchi- loru, precumu se va vedea mai la vale. In specie poporului ro- manescu incepuse a’i merge si mai reu tocma dela regele Carolu’ Robertu incoce, pentrucă mai vîrtosu d’in dîlele acestuia incepă, persecutiunea mai mare, naționale si religidsa in contra lui. *) Not’a Red. Asia dara pe la an. 1322 regele recu- ndsce si confirma libertățile dela diece comune supuse păna a- tunci oligarchiei, si le confirma fara a cauta la diversitatea na- tionalitatiloru si a confessiuniloru, că-ci d’in căte comune se nu- mera acilea, nu numai Cârti’a romanesca era locuita de romani, ci si altele, cătu curate, cătu amestecate, de es. Cornatielu (Har- bach), Colunu etc. — 131 — Bertesu, 12. Sept. 1848 Popu Onutia, 1 femeia, esecutata la mdrte prin tribun, revolutionariu. Popu Filipu, 1 barbatu deto. 29. Maiu 1849 Ignatu Francu, 1 barbatu, spen- diuratu prin Teleki Săndor. Betleanu (Betlen), Febr. 1849 1 barbatu ucisu de insurgenți. Bothaz’a, 17. Febr. 1849 d’in Ghirisiu 1 barb. deto. 19. Aprile si Martiu 1849 d’in Bothaz’a 2 bar- bati deto. Beresu (Bretecu?), 13. Aprile 1849 Chiforu lonu, Panca lonu, Panca Stefanu, Brami’a Mitru, Cocanu Andreiu, 5 barbati, essecutati la mdrte prin sententi’a tribunaleloru revoluționari e. Budatelecu, Martiu 1849 6 barbati prin insur- genți uciși. Aprile 1849 1 barbatu deto. Dumbrava, 7. Martiu 1849 3 barbati uciși prin Szaradi sub comand’a lui Jenei Jdsi. Domokos, 12. Noembre 1848 2 barbati uciși prin insurgenți. Sângerii, 25. Oct. 1848 5 barbati deto. Ercea (Iercea), Febr. 1849 1 barbatu deto. Faragau, .5. Aprile 1849 20 barbati deto. Fauresci (in distr. Cet. de pdtra), Noembre 1848 9 barbati. deto. Fel-Or (Iuriu-de-snsu), 1 barbatu deto. Felpismik*), Ian. si Febr. 1849 2 barbati deto. Fizesiu, 2. Febr. 1849 1 barbatu deto. Foldvăr-meleg (Cetate de pamentu in com. Dob.), Ian. 1849 d’in Foldvăr 10 barbati si 1 femeia deto. Frata, Martiu 1849 d’in M. Frata 25 barb. deto sub conducerea lui Gyuri Păi si Kădăr Păi. Galganya (Galpia), Febr. 1849 d’in M. Szt. Măr- ton 6 barbati uciși de insurgenți. Gambntiu, Aprile 1849 d’in Ketcze 2 barb. deto Golda(?), 1849 1 barbatu puscatu de insurgenți. Gurgiu, 2. Martiu si 28. Febr. 1849 2 barbati deto prin Vidy Mihăly d’in S. Reginu si Begnari d’in Felfalau. 14. Aprile 1849 1 barbatu ucisu prin Lorintz Jănos d’in Gurgiu. 14. Martiu si 12. Aprile 1849 Maria Filipu, Ciorba Pantilimonu, 2 barbati. Credintids’a familia Moldovai fu esterminata mai de totu. Aprile 1849 Moldovai Danila, Moldovai lonu, Moldovai Simionu, Moldovai loanu, Moldovai Ilie, Regineanu Mitru, Moga Petrea, Sara Costanu, 8 bar- bati. Tdta vin’a acestei familia fu, pentrucă a jurații credintia imperatului in Monoru. Cantaretiulu Ilie fu ucisu in modulu celu mai barbarii, i s’au trasu un- ghiele, apoi i s’au taiatu pre rendu degetele, apoi manurile. La incuisitiune fura torturati toti in mo- dulu celu mai infioratoriu; lia-care a capatatu căte *) Neci-unu comuna d’in Transilvani’a nu e cu acestu nume ■schimositu cu totulu. Red. 100 de bâte; inșii judecătorii i-au demicatu cu sa- biele. Astfeliu torturati prin venatorii unguresci, cu manurile si petiorile frânte, si cu capetele sparte, — in urma fura tiraiti de diumatate morti păna la lo- culu de condamnare, unde fura inpuscati. 24. Aprile 1849 1 barbatu ucisu de insurgenți. NB. Mai multi locuitori d’in sătulii Bec’a roma- ndsca (O. Bdlkăny) fura tiraiti si batuti cu căte 80, 95, 100, 150 si 200 de bâte. Sara Postanu au ca- patatu 200 de bâte, in urm’a carora mori; altii totu in urm’a acelora si astadi sunt schilavi. Tdte acestea sententie barbare sunt făcute prin consătenii loru un- guri d’in satulu Bec’a, cari fura totu-odata si ghidi (carnefici) in Gurgiu. Afara de aceștia sunt mai multi d’in cerculu Gurgiului, cari in tempulu revolutiunei au siediutu in aresturi si fura maltratati cu căte 50, 200, 220 si 230 de bâte, sdu fura torturati astfeliu, cătu au remasu pentru tdta vidti’a nepotentiosi, schi- lavi (Kriippel). Golcu, 6. Martiu 1849 Germanu lonu, Onufreiu, Colciaru Mironu, 3 barbati, fără uciși la mandatulu lui Szentpăli Dani. Grebenisiu, 1848 1 barbatu si 1 femeia uciși de insurgenți. Martiu 1849 Ladoiu Vasilica, Melea lonu d’in Grebenisiu, 2 barbati, uciși la mandatulu lui Szabo Lajos. Gydke (lac’a), Martiu 1849 Cesieranu Constan- tinii, Fizesianu Dumitru, 2 barbati, essecutati la mdrte la mandatulu lui Macskăsi Paulu. Martiu 1849 Fizesianu Const., Moldovanu Stef., Lumpertianu lonu, lacanu Stef., toti d’in Cătină, 4 barbati, omoriti la mandatulu lui Biras (?) Istvăn. Darabanii Alexius, 1 barbatu, la mandatulu lui Ramantzai Elek. Turcu Eustachius, 1 barbatu, la mandatulu lui Bănos Istvăn. Iludacu,..14^. Febr. 1.849 Lupu Todoru, Popu Siandru, Lupu Vasilie, Lupu lonu, Nicoleciu Todoru si lacobu Bru ...., 6 barbati. Aceștia fura cercați judecatoresce sub conducerea oficirului de venatoriu Macskăsi Antal; fura dechiarati de insurgenți că cri- minalisti politici, si trimiși la M. Osiorheiu, fura pus- cati inse pre drumu de cătra escortatori (Eskorte- mannschaft). 7. Martiu 1849 Albu Gora si Lupu lonu, 2 barbati, omoriti de insurgenți. lacobu Vasilie, lacobu Dumitru, Luțni Mihaila, Lupu Petru, Lupu Filipu, Lupu lonu, Mânu Vasilie, Mânu Toaderu, Trandasiu lonu, Trandasiu Toaderu, Trandasiu Simionu, Popu Craciunu, Trandasiu Mitru, Trandasiu Costanu, Nechita Mutu, Tomsia Toaderu, Tomsia Dumitru, Butilca Georgiu. Olseanu Simionu, Fejesiu Sandu, Fejesiu Vasilie, Fejesiu lonu, Popu Constantinii, Popocu Petru, Popu Florea, Lupu Ni colae, Papu Toaderu, Mânu Maria, Lupu Vasilie, Lupu lonu, Popu Toaderu, Lupu Lina, Mânu lonu, Mânu Georgiu, Lupu lonu alu Florei, Mânu lonu, Tran- 132 — dosiu Obressa — totî d’in Hudacu, 36 barbati si 2 femei. In 7. Martiu 1849 judele de cerca (szolgabird) Bocskor Mihâly demandă sateniloru câ se remana fia- care pre acasa, că-ci se va alege jude comunale; in- data inse după aceea fii incungiuratu satulu de vreo 300 militari d’in corpulu venatorescu alu lui lenei. Observandu locuitorii acdsta, cunoscura planurile de tradare ale insurgentiloru, si fugiră si se ascunseră pre unde potnra; inse nu la toti le-a succesn se fuga; deci aceia carii remasera in satu, si anume 10 indi- vidi fura inpuscati, dr la ceialalti li s’au taiatu ca- petele cu securi. — Se crede, că acdsta barbaria a fostu essecutata de oficirii de insurgenți Macskâsi An- tal si Logyin (?) Ferentz. Popu Stefanu, Popu Toma, Albu Constantinu, Tomsia Ioana, Lupu Vasilie, Butilca Dumitru, Fodoru Seraculu, Lupu Georgiu, 7 barbati si 1 femeia, fura omoriti la comand’a conductor, de insurgenți (nu se scie care) fără sententia formala. 31. Martiu 1849 1 barbatu fu inpuscatu de in- surgenți. 26. Maiu 1849 1 barbatu deto. Caianu (Kâllian), Aprile 1849 d’in Pele 3 bar- bati inpuscati sub Macskâsi Pâl. Camarasiu, Aprile 1849 2 barbati inpuscati de insurgenți. Februariu 1848 d’in Tiagsioru 1 barbatu si 1 femeia deto. Martiu 1849 d’in Budatelcu 1 barbatu deto. Febr. 1849 d’in Mehesiu 2 barbati deto. 19. Aprile 1849 d’in Mehesiu deto. Casva, Aprile 1849 d’in Visiulea 1 barb. deto. Catin’a, Aprile 1849 d’in Cătină 3 barbati uciși de insurgenți. Kincses, 20. Martiu 1849 1 barbatu deto. Kirâlyfalva (Craifalau), Aprile 1849 d’in K. Nyu- las 3 barbati inpuscati de insurgenți. D’in M. Mârton 1 barbatu deto. Kis-Czeg (Tiegusioru), Martiu 1849 1 barbatu deto. Kis-Nyulas (Milasielu), Aprile 1849 d’in K. Nyul. 8 barbati deto. Kbbolkut (Tibulca), Martiu 1849 Budianu Va- silie, Suciu losifu, Suciu lonu, Suciu Luca, toti d’in Cheti’a, 4 barbati, esecutati prin sententi’a tribunalu- lui revolutionariu. Bănică Samuila, 1 barbatu deto. Korosfo (Crisau), Oct. 1848 d’in M. Lechintia 4 barbati îrtKsi de insurgenți. Cocu, d’in Cocu 6 barbati deto.; Kosoa (Casva?), 10. Martiu 1849 6 barbati si 1 femeia deto. Kbrtvelyfâja (Curtifaia), 1 Noembre 1848 2 bar- bati prin secui mai intaiu torturati, apoi inpuscati prin gura. Kurtikap (?), Noembre 1848 5 barbati uciși prin insurgenți in modu barbaru. Aprile 1849 5 barbati deto. Cusieliu (Kusaly), Noembre 1848 1 barb. deto. Lapos, Lapusiu (care?), Dec. 1848 3 barbati uciși prin condnctoriulu de insurgenți. Leginu (Legen), 20. Martiu 1849 din Mehesiu 1 barbatu ucisu de insurgenți. Aprile 1849 d’in M. Frata 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. Martin 1849 3 barbati deto. Lechinti’a, Nicora Dumitru si Olteanu Simionu, 2 barbati, omoriti la mandatulu lui Szabo Lajos. Martiu 1849 Nechita Petrea, Marcu Toaderu, Moldovanu George, Netiutia George, Oroianu Vasilie, Moldovanu Todoru, Netiutia Dumitru, Samargitanu Uie, Degeratu Ilie, toti d’in Deleu (O. Dâllo), 9 bar- bati, omoriti la mandatulu lui Szabo Lajos. Libânfalva (Ibanesci), 2. Martiu 1849, Danu Fi- lipu, Petru Pentelei, Danu lonu, Petru lonu, Todo- ranu Mihaiu, Todoranu lacobu, Todoranu Precupu (d’in Ibanesci), 7 barbati, fura trimiși sub conducerea lui Macskâsi Antal 300 de soldati d’in corpulu lui lenei spre desarmarea locuitoriloru d’in Libânf., satulu fu depredatu a 2 dra, si acelora ce nu potura fugi, li se taiara capetele cu securea. Glig’a Vasilica, Vasile Ciganu, Fodoranu Onea, Danu Toaderu, Danu lonu, Chirte Vasilica, Mateiu Mateiu, Ceouse Dumitru, Todoranu Mihailu, Todoranu Ana, 9 barbati si 1 femeia, omoriti prin sententi’a comitetului revolutionariu. Lumpeni (Lompert), Martiu 1849 Silvasianu Ni- colae d’in St. Georgiu, 1 barbatu, fu omoritu la man- datulu conduc. Butnaki. Radu Gligore d’in St. Petru, 1 barbatu, esecu- tatu la arbitriulu crudu alu lui Mohai Jânos. Aprile 1849 d’in Siopteriu 1 barbatu ucisu de insurgenți. Keciu (Mezo-Riits), Oct. 1848 d’in M. Datosiu 8 barbati si 1 femeia uciși sub conduc, lui Butnaki Szdts Ferentz. M. Laca, 1849 Batemeiu Gregorie d’in Beld, 1 barbatu ucisu prin Macskâsi Pâl la mand. lui Beldi. M. Ludosiu 1849 d’in M. Ludosiu 29 barb. uciși de insurgenți. Noembre 1849 d’in M. Bogata 3 barbati uciși sub cond. lui Lâzâr Denes. Bogata (M. Bogath) Noembre 1848 d’in Bogata 5 barbati deto. Noembre 1848 3 barbati uciși la mandatulu lui Szabo Lajos et c. Lâzâr Ddnes. Martiu 1849 2 barbati uciși de insurgenți. M. Bodosiu, d’in M. Bodosiu 9 barbati deto. Martiu 1849 d’in M. Grebenisiu 8 barbati uciși sub cont. Lâzâr Ddnes si Szabo Lajos. Martiu 1849 d’in Sentea 2 barbati uciși de in- surgenți. Martiu 1849 13 barbati deto. Lapedatu Nicolae, Lapedatu Simionu, Kiroanu lonu, 3 barbati, esecutati la mdrte d’in mandatulu lui Szabo Lajos. (Va urma.) — 133 — Nr. 109—1871. Protocolulu siedintiei estraord. a comit, asoc. trans. tienute in 11. Maiu c. n. 1871 sub presidiulu dlui vicepresied. lacobu Bolog’a, fiendu de facia domnii membrii P. Dunc’a, E. Macelariu, B. Ursu, I. Tulbasiu, Z. Boiu, I. V. Rusu, V. Romanu, I. Maximu si I. Cretiu. § 68. Presidiulu arata, că acesta siedintia estra- ordinaria s’a aflatu indemnatu a o conebiemă cu scopulu, de a se luă la pertractare raportulu comi- siunei esmise, conformu conclusului comitetului d’in 6. Sept. 1870, in caus’a fondului de academia; deci poftesce pre referentele comisiunei amentite, Vis. Ro- manu, că se raporteze in cestionatulu obiectu. Dn. referente dă cetire raportului comisiunei, d’in carele resulta, că resp. comisiune, in privinti’a esecu- tarei conclusului adunarei gener. dela Naseudu d’in 8—10. Aug. 1870 p.) XVII. §. 3 lit. a, b, c si d, relativu la procurarea midiuldceloru necesarie la in- fientiarea si susutienerea unei academii romane de drepturi, află cu cale a face urmatdriele pro- puneri : a) se se faca inainte de tote unu apelu cătra publicu, in privinti’a contribuiriloru la fondulu aca- demiei ; b) se se faca o cerere cătra ministeriulu de cultu si instrucțiune, pentru esoperarea unei sume d’in cu- thi’a statului; c) se se recuire asociatiunile sorori d’in Aradu si Cernăuți, că se conlucre la acelu scopu; d) se se tipardsca apelulu de sub a) separatu in 5000 esemplaria si spre a ’i-se dă cea mai intinsa publicitate, se se trimetia: 1) toturoru redactiuniloru foiloru romane d’in Austro-Ungari’a si d’in Romani’a, cu care ocasiune se se rdge acele redactiuni, a spri- gini aceea întreprindere; 2) se se trimetia in numeru corespondietoriu pre la tdte comitetele despartiemen- teloru tienutali, si unde aceste inca nu suntu infien- tiate, la colectorii resp.; e) apelulu si coprensulu cererei de sub b) se se comunice cu comitetele asociatiuniloru d’in Aradu si Cernăuți, inainte de a se dă publicitatiei; f) se se tipardsca cdle de subscriere rubricate in 5000 esempl., si se se trimetia in totu loculu, unde se trimete apelulu; g) tdte spesele atătu cu tipăriturile de acumu, cătu si preste totu, in caus’a fondului de academia, se se suporte d’in acestu fondu. Totu-odata aduce presidiulu la cunoscientia, că dn. Vis. Romanu, că membru alu comisiunei si alesu referente alu aceleiași, a elaboratu cbarthiile, resp. conceptele indigitate sub a, b si c, pe care comisiu- nea desbatendule si facăndule de ale sale, le reco- manda onor, comitetu spre esaminare si primire. In urmarea acestora presidiulu,poftesce pre co- mitetu, a se enuncia asupra cestiunei, ddca voiesce, că mai antaiu se se pună la disensiune propunerile coprense in raportulu comisiunei? sdu a procede nu- mai decătu la cetirea si disensiunea testului elabora- teloru, pregătite de aceeași comisiune? Comitetulu decide a se luă la discusiune mai inainte propunerile comisiunei, si apoi a se procede la esaminarea elaborateloru. § 69. In legătură deci cu conclusulu d’in § lu precedente (68), presidiulu' submite la discusiune pro- punerile comisiunei, indigitate-sub lit. a, b, c, d, e, f si g d’in raportulu cestionatu. Aceste propuneri priminduse cu unanimitate, se ridica la valdre de concluse. § 70. După acea se dă cetire elaborateloru, re- spective concepteloru indigitate in raportulu comi- siunei si recomendate de aceeași, cu provocare la dis- pusetiunile de sub a, b si c, (vedi §§. 68 si 69). Punenduse la discusiune Gestionatele elaborate, comitetulu după desbateri seridse, la care participară mai toti membrii de fatia, le află pre deplinu core- spondietdrie scopuriloru intenționate, prin urmare de- cide: a se primi in totu cuprensulu loru (en bloc), si secretariatnlu se insarcindza cu esecutarea acestui con- clusu, conformu indigitariloru coprense in §. 68. § 7.1 Verificarea protocolului siedintiei acesteia se incredintidza domniloru membrii Dunc’a, bar. Ursu si Macelariu. Sibiiu datulu că mai susu. lacobu Bolog’a, I. V. Rusu, vicepresied. secret. II. S’a cetitu si verificatu in 13. Maiu c. n. 1871. P. Dunc’a. B. Ursu. E. Macelariu. Ad Nr. 109-1871. înalta ministeriu reg. ung. de cultu si instrucțiune! Intreg’a istoria si epoc’a ndstra cu deosebire ne demustra, că adeverat’a taria, mărire si avuția a unui stătu, o face scienti’a si cultur’a cetatieniloru sei. D’in caus’a acdsta, cultivarea scientieloru si edu- catiunea cetatieniloru a fostu si e unu obiectu de principala ingrigire a guberneloru; in bugetele totu- roru stateloru aflamu cifre considerabile pentru sub- ventiunarea instituteloru de cultura pre totu anulu. Este unu adeveru durerosu, că națiunea romana d’in Austro-Ungari’a, nu e înaintata in cultura asia, precumu cere spiritulu tempului si interesulu statului. Inse activitatea ei si resultatele acesteia, pre terenulu culturei, cu deosebire de 20 ani incdce, de candu adeca se bucura si densa de mai multa libertate, in comparatiune cu puținele midiuldce, de care dispune, dovedescu mai pre susu de tdta indoidl’a, că națiunea romana nu d’in vin’a ei e remasa in cultura, ci a- deveratele cause suntu a se caută in istori’a seculi- loru trecuti. In susu-amentitulu periodu, cu deosebire, națiu- nea romana a facutu relative progrese, că ori-care altu poporu, si a datu probe vii despre voienti’a si capacitatea sa de cultura. 22 — 134 — Unu fruptu alu activitatiei memorate, este si „asociatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu," carea de 11 ani n’a lipsitu a conlucră si ea, după modestele-i midiuldce, la im- portanta opera a culturei poporului romanu. Dar realisarea perfecta a scopului e inca departe; greutățile, ce mai suntu de invinsu, suntu inca multe. O națiune numerdsa de 3 milidne, cumu e cea ro- mana d’in Austro-Ungari’a, n’are inca neci un’a scdla inalta propria; dr fără de institute superiore, Înflo- rirea scientieloru si promovarea culturei generale, este o imposibilitate. S’a semtitu, ce e dreptu, inca de multu la na- țiunea ndstra trebuinti’a de scdle înalte. In a. 1849, 1850 si 1851 națiunea prin barbatii de încredere si mandatarii ei, a rugatu de repetite ori pre inaltulu regimu pentru deschiderea baremu a unei facultati juridice romane, d’in midiuldcele statului. Totuși tre- buinti’a asta ardietoria, a remasu păna acumu nein- plenita. Er astadi impregiurarile, cari justifica in deosebi necesitatea si folosulu unui atare institutu, s’au inmultitu fdrte, in cătu acdsta „asociatiune" si-ar neglige o datorintia principala, candu ar remand in- diferenta, fatia cu unu factoriu de cultura, de atata importantia. Considerandu deci opiniunea publica manifestata le romani in dîlele ndstre cu multa taria in privinti’a unei academii romane de drepturi; considerandu tre- buinti’a greu semtita si neamanabila, ce au astadi ro- manii de atare institutu; considerandu misiunea sa de cultura: „Asociatiunea transilvana" in adunarea ei generale tienuta la 9. Aug. 1870 in opidulu Naseudu, a conclusu cu unanimitate, la punctulu prot. XVII., a luă ea insasi initiativ’a procurarei midiuldceloru re- cerute pentru infientiarea si susutienerea unei academii romane de drepturi. si a insarcinatu pre subsemna- tulu comitetu alu ei, cu esecutarea acelui conclusu. Calile ce ne a indigitatu adunarea generale spre acestu scopu suntu in prim’a linea: a) contribuirile voluntarie ale romaniloru; b) ajutoriulu statului; c) contribuirile ori-caroru altoru benefacatori. Dupace d’in sorgintile indicate sub a) si c) ane- voia se va potd scote unu capitalu de 600,000 fior., si respect, unu venitu anuale de 30,000 fior, cătu a aflatu asociatiunea ndstra, că se recere pentru fon- darea institutului memoratu: Comitetulu subsemnata spre a corespunde insarcinarei primite dela adunarea generale, si spre a realisă scopulu intenționata, isi permite in numele „asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu" si in numele sântei cause a culturei unui poporu, — a rugă cu profunda resp. pre in. ministeriu reg. ung. de cultu si instrucțiune: Că inaltu acelasiu, se benevoidsca a esoperă d’in tesaurulu statului o suma corespundietdria pre sdm’a infientiandei academii romane de drepturi. Comitetulu subsemnata este auctorisatu a luă in primire si a administră in conta separata, sumele incurse pre ori-ce cale pentru infientiarea academiei amentite. Nu vomu reflectă aici la meritele, ce a rapor- tatu națiunea romana in toti tempii pentru stătu, neci la contributiunile, cu care unu poporu de 3 milidne, concurge pre totu anulu la benele si prosperarea statului; că-ci tdte aceste fiendu deplinu cunoscute înaltului nostru gubernu, acesta va află, că umilit’a ndstra cerere acdsta, e basata pre principiulu egalei îndreptățiri, pre principiulu dreptatiei si ecuitatiei. Dar si candu n’amu avd atătea temeiuri ponderdse pentru rugarea ndstra, scimu, că misiunea civilisatoria a monarchiei austro-ungare, stă in a promovă des- voltarea culturei toturoru popdraloru sale, si inainte de tdte, in a sprigini, pre terenulu culturei generale, nationalitatile remase indereptu, fără vin’a loru. In deplina sperantia, că in. ministeriu reg. ung. de cultu si instrucțiune, nu va dă neci candu uitarei interesele de cultura, ale unui insemnatu membru alu familiei celei mari de popdra d’in imperiulu nostru, ale natiunei romane; in credintia, că umilit’a ndstra cerere de mai susu va află o resolvire favoritoria, suntemu cu profunda veneratiune Ai inalt. ministeriu reg. ung. Sibiiu in 11. Maiu 1871 plecati servi Comitetulu asoc. trans. pentru literatur’a si cnltur’a poporului romanu. Ad Nr. 109—1871. Cătra direcțiunea, resp. comitetulu asoc. pentru cultur’a poporului d’in Aradu si Cernăuți. Nu încape indoiela, că cele trei asociatiuni sorori ale natiunei romane d’in monarchi’a austro-un- gara, intielegemu „Asociatiunile pentru cultur’a po- porului romanu dela Sibiiu, Aradu si Cernăuți, sunt fruptulu convictiunei generale a natiunei, ca numai ajutanduse ea insasi pe sine, va fi ajutata, sunt efe- ctulu credintiei, ca in unire e puterea, sunt incepu- tulu desvoltarei adeverateloru fortie naționali, sunt semnele deșteptării mantuitdre si probe vii, ca na- țiunea a intielesu vdcea tempului si cundsce acumu adeverat’a cale, pe care pdte se dsa d’in labirintulu intunerecului la o sdrte mai demna de ea. E calea culturei. De-si fia-carea d’in asociatiunile numite si-are in particulariu sfer’a sa de activitate, nu se pdte totuși negă, ca scopulu ce ’lu avemu si interesulu generale alu natiunei ndstre reclama pentru anumite afaceri de cultura, intielegerea, asociarea si conlucrarea fra- tidsca a toturoru trele societăți. On. direcțiune ne va permite a-i atrage cu asta ocasiune, atențiunea asupra unei atari impregiurari, asupra unei greutati in calea progresului nostru, ca- rea numai cu umerii tutoru trele asociatiuni, se pdte învinge. — 135 — E infientiarea si sustienerea unei academii de drepturi pentru romanii d’in Austro-Ungari’a. Nu ne vomu lasă aici in desfasiurarea pe largu a causeloru si impregiurariloru, cari confirma urgent’a necesitate a unui atare asiediementu; că-ci on. direcțiune le scie si cundsce intocma. Ne permitemu inse a ve desco- peri credinti’a ndstra, ca in impregiurarile de adi, cele trei asociatiuni ale ndstre aru fi chiamate, de a luă initiativ’a acelei întreprinderi. Ele intr’uninduse, aru putea mai usioru, mai curendu si mai bine, că ori-cine, se realiseze asta idea sublima, asta dorintia generala a natiunei. Purcediendu d’in credinti’a acdsta, „Asociatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a po- porului rom.“ in adunarea generala tienuta la 8—10. Aug. 1870 in opidulu Naseudu, la punctulu proto- colului XVII, a luatu cu unanimitate o conclusiune despre modalitatea procurarei midiuldceloru necesarie spre infientiarea si sustienerea unei academii romane de drepturi in monarchi’a austro-ungara. Ne luamu voia a comunică in alaturare onor, direcțiuni acea conclusiune in totu cuprinsulu ei (a se vedd §§. 1—6 d’in apelulu alaturatu sub .//■, si a ve face fratidsca rugare de a ve da consensulu si d’a ve asociă cu noi la realisarea scopului indigitatu. Totu-odata ne permitemu a impartasi onor, di- recțiuni sub .//• apelulu ce acestu comitetu ’lu va es- mite dîlele aceste cătra publicu in privinti’a colecteloru si sub .//• rugămintea substernuta d’in parte-ne inalt. ministeriu reg. ung. de cultu pentru esoperarea unei sume d’in cutei’a statului. Activitatea si zelulu sacru, pe care on. asoc. etc. ’lu desvelesce pe tdta dio’a intru totu ce privesce cultur’a poporului nostru, nu ne permite a dubită, ca on. asoc. acumu numita, nu va lipsi a-si dă totu concursulu seu la fondarea academiei romane, ca prin urmare raporturile, in care vomu intră in obiectulu acesta, voru stringe inca si mai multu intre noi le- gamintele de frăție. O academia romana de drepturi, la care se a- curga junimea d’in tdte părțile locuite de romani, nu mai sufere intardiare; că-ci națiunea are lipsa a fi provediuta cu barbati, cari se-i pdta bine representă interesele in tdte. Asteptandu comunicările dvdstre in obiectulu a- cesta de atăta importantia, suntemu cu fratidsca iubire Ai onor, direcțiuni Sibiiu, 11. Maiu 1871 stimatori Comiteluln asociatiunei ele Bibliografia. DREPTULU CANONICU alu lui M. BASARABU. îndreptarea legiei lui Dumnedieu, care are tdta jude- cat’a archierdsca de tdte vinele preotiesci si mirenesci etc. Bucuresci, tip. Lucratoriloru asoc., 1871. 4°. p. II., VI., 422. Pretiulu 24 lei noui. O publicatiune in adeveru monumentala. D’in puntulu de vedere alu essecutiunei tipogra- fice este totu ce pdte fi mai de lucsu: charthia ve- lina, caractere noue si elegante, pagine încadrate, margini fdrte mari, pdrt’a tipărită cu cenobaru, in fine pretutindeni o mana de maistru. La inceputulu cârtii ne intempina urmatdrele d’in partea editorului: „Dreptulu romanu, transportatu in Oriente prin armele si civilisatiunea urbei eterne, s’a desvoltatu acf in doue moduri: pe calea scientiei la greci si pe calea obiceiului la latinii d’in Daci’a. „Tdta legislatiunea si jurisprudenti’a bizantina d’in evulu-mediu deriva d’in dreptulu romanu. „Tdte usurile juridice ale româniloru, ideile loru consvetudinarie. pretensele loru superstitiuni despre maritisiu, proprietate etc., deriva de asemenea d’in dreptulu romanu. „Romanii inse avura avantagiulu nu numai de a moșteni dela mum’a Rom’a prin traditiune legea nescrisa, dar inca de a-si mai apropria apoi indire- ctamente totu de acolo prin cultura legea scrisa, lu- and’o prelucrata de cătra greci sdu tradusa de cătra slavi după redactiunea grdea. „Acdsta este starea de lucruri, pe care o gasimu noi degiă dela primele momente ale esistentiei poli- tice nedependinti aceloru doue state romane dunărene, Moldov’a si Munteni’a: pe de o parte asia numitulu obiceiu alu pamentului, adeca dreptulu romanu ne- scrisu, dr pe de alta parte pravil’a, adeca dreptulu romanu scrisu, inse nu romanesce si neci latinesce, ci grecesce sdu slavonesce. „Dn. Hajdeu descoperise in 1868 in bibliotec’a naționala d’in Parisu unu essemplariu prescurtatu alu Basilicaleloru in limb’a grdea, intrebuintiatu in Ro- mani’a pe la 1400, camu sub domni’a lui Mircea si a lui Alessandru celu Bunu. „Sub Stefanu celu Mare legea scrisa a Moldovei era bizantinulu Mateiu Vlastares, dar nu in origina- lulu grecu, ci tradusu slavonesce*). „Unu essemplariu alu acestei „Pravile,® scrisu in Iași la 1495, se afla in monastirea serbdsca Opovo d’in Sirmi'a, unde inse dn. Hajdeu l’au cautatu in- zadaru, gasindu numai titlulu perdutului manuscriptu in catalogulu bibliotecei. „Totu acolo dumndlui a mai descoperitu doue Nomocanonuri, scrise slavonesce in Romani’a in se- colii XV—XVI**). „Speramu, că dn. Hajdeu va studiă mai pe largu acdsta obscura parte juridica a trecutului romanu in „Istori’a lui Stefanu celu Mare,“ la care lucrdza ne- incetatu de vreo cinci siese ani. „Asia dara legea scrisa a româniloru presupunea d’in partea judecatoriului cunoscientia a doue limbe străine, grdea si slavica, remanendu tidr’a incognita *) Dobrowsky, Institutiones lingva, slavicae, Vindob., 1822, p. XIX. — Schaffarik, Geschiehte des serbiseben Schriftthums, Prag, 1865, p. 123.. **) Hajdeu, Opovo, in diariulu „Traianu,“ 1869, d. 14. — 136 — in t<5ta puterea cuventului pentru poporulu de josu si chiar pentru maioritatea cea mare a clerului si a nobletiei. „Astfeliu a fostu păna pe la jumatatea secolului XVII, candu Basiliu Lupulu in Moldov’a si Mateiu Basarabu in Munteni’a, cei mai fecfindi civilisatori ai natiunei ndstre, intreprinsesera traducerea legii scrise d’in grecesce si slavonesce in limb’a romana, pentru că s’o pdta intielege fia-care cetatiănu alu statului. „Lasandu oper’a legislatoriului de peste Milcovu, ne oprima esclusivamente asupra prețiosului codice, pe care ’lu reproduceam astadi, in sperantia ca bine- voitdrea imbratiosiare d’in partea publicului ne va per- mite a face mai in urma totu pe atăta pentru Basiliu Lupulu. „Eca in ce modu apreciaza dn. Misailu lucrarea lui Mateiu Basarabu: „Pravil’a cea mare, că-ci asia ’i este titlu prin- cipale , e intrupata d’in 820 pagine folio, XXV ne- paginate, 795 paginate in urma. „Titlulu ei, cetitu intr’o limba romandsca popu- laria d’in tempulu nostru, ar fi: îndreptarea legii lui Dumnedieu, coprindiendu tdta judecat a mirenăsca si besericăsca, pravil’a santiloru Apostoli, cele siepte so- bdre etc.; scrise mai anteiu si întocmite d’in manda- tiunea si invetiatur’a binecredintiosului imperatu Domnu loanu Comnenu, de cuventatoriulu diaconu alu marei beserice a lui Dumnedieu si pazitoriu de pravile dn. Alexie Aristinu; dra acumu antai’a-data tradusa de pre elinesce pre romanesce cu silinti’a si tăta.chel- tuidl’a prea santitului si de Christosu iubitoriului dn. Stefanu, cu mil’a lui Dumnedieu metropolitu Tergo- vistei, exarchu plaiuriloru si a tdta Ungro-Vlachi’a, in Tergovistea, in tipografi’a prea luminatului meu dn. loanu Mateiu voevodu Basarabu, d’in sant’a me- tropolia, anulu 1652. „Intr’alte cuvente, acestu codice este o traductiune a Basilicaleloru si a legiloru canonice a lui Aristinu. O sdma de invetiati au privitu lucrarea acesta că o legislatiune trasa d’in dreptulu lustinianu, dra altii că o versiune a Basilicaleloru. In totu casulu, acestu codice, — dupre cumu chiaru după titlu se vede, — este unu corpu de legi mai multu canonice, decătu laice. „Altii ilu mai cunoscu sub denumirea de Codex Basaraba. „Acestu codice ne arata, că betranii noștri erau mai romani decătu noi, păna si in facere de legi. „Prefati’a Pravilei mari se compune d’in o enci- clica a metropolitului Stefanu cătra archiepiscopi, me- tropoliti, episcopi, egumeni si preoți, aratatăria mo- dului confacerii codicelui. De acolea se vede, că păna a veni la originalulu, după care s’a facutu traductiu- nea ori prepunerea cumu se esprime titlulu, s’au fa- cutu multe si intinse alegeri d’in multe si bogate pra- vile; că-ci si Mateiu Vodă si metropolitulu Stefanu se feriau a utilisă in lucrarea loru cărțile tipărite, fiendu-le tdma, că de candu au inceputu cărțile pra- voslaviei la man’a ereticiloru, ei n’au lipsita a nu bagă căte ceva zizania. Ci legiuitorii noștri cătau originale nemolipsite de veninulu eresuriloru lui Cal- vinu si Luter, sdu de dogmele besericei apusului. Spre acestu scopu n’au lipsita ei a rescoli totu locuia cre- stinu d’in Oriente, punenduse in relatiune si cu pa- triarchulu contempuranu ala Constantinopolei. In fine au aflatu partea ce le trebuiă despre dreptulu cano- nica la unu Georgie Caridi d’in Triki’a, ce a fostu la noi mare logofeții. Manuscriptulu, după cătu e probabila, este de inaintea inventiunii imprimeriei, ddra insocitu de tdte insusirile autenticitatii, care le-a garantata că acelu manuscriptu fusese întocmită d’in ordinulu imperatorului loanu Comnenu, cu mare si multa socotintia, de Alexie Rodeanulu (Aristinu). Astu-. feliu s’a scosu d’in intunerecu la lumina, dîce metro- politulu Stefanu, cu buna voia si cu totu sfatulu mă- riei sale domnului loanu Mateiu voevodu, că se fia că o gradina plina de flori mirosităre, seu că unu vistieria alu besericei. „Acestu codice are putere de dreptu canonica păna in dio’a de astadi. “ . . .*) Păna acf dn. Misailu. Cele de mai susu demonstra pe deplinu impor- tanti’a editiunei de fatia. Acăsta importantisima publicatiune, egalumente necesaria pentru istorica si filologa, pentru popa si advocata, pentru omu de teoria si omu de practica, se datoresce inițiativei unei societăți de diletanti, dela care sarcin’a a trecutu apoi neterminata la dn. tipo- grafa Scarlatu Walter, strainu prin nume si prin ori- gine, dar pe deplinu romanisatu prin locuia nascerii, prin educatiune, prin simtiemente. (Col. lui Tr.) Au esitu de sub tipariu: Opurile lui Caiu Cornelia Tacita, traduse de G. I. Munteanu, directorii! si profesorii! la gimnasiulu romanescu gr. or. d’in Brasiovu, mem- bru alu societatei academice rom. d’in Bucuresci etc. Date in tipariu sub auspiciele societatei acade- mice după decessulu d’in viătia a traductoriului. Bio- grafi’a lui G. I. Munteanu alaturata. Sibiiu. Tipariulu tipografiei lui S. Filtsch (W. Krafft) 1871. 8° midiu- lociu 39'/₂ cole, său 614 pag. si totuși pretiulu nu- mai 2 fiorini 80 cr, său 6 lei noi.*) Acestu opu se păte trage prin tăte librăriile d’in tiăra, cumu si de-a dreptulu dela redactiunea „Tran- silvaniei. “ (Venitulu curata cătu se va potea scăte d’in pre- tiulu acestei cârti, e destinata de cătra societatea aca- demica romana in ajutoriulu veduvei si alu orfanului remasu după repausatulu.) *) Epoc’a lui Mateiu Basarabu, Bucuresci, 1866, p. 100. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.