------------- fi Acesta fâia ese J “' cate 3 c61e pe luna ' si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto U. poștei. --------■----;s-3< TRANSILVANI’A. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. lo^A.------------O.®), <4 Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. p W V. N" W -----------v^sa. Ni*. 7. Brasiovu 1. Aprile. 1871. Anulu IV. Suni ar iu. Momente d’in istori’a fanariotiloru. (Continuare.) — Jurași despre consciiptiunea poporului făcută cu terminulu de 31. Dec. 1869. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — D’in pomelniculu martiriloru romani dela an. 184⁸/g. (Continuare.) — Protocdlele sied. a comit. — Raportu despre arangiarea bibliotecei. — Publicarea baniloru incursi. Momente d’in istori’a fanariotiloru. (Continuare.) In luliu alu a. tr. noi amu scosu in Nr. 13 alu acestei toi <5resi-care paralelle, atătu d’in istori’a Ro- mei vechi,' cătu si d’in a Romei noua, politice si ecle- siastice. D’in acelea s’a vediutu, că d’in tempulu a- punerei imperiului apusenu, dela anulu 491, adeca de candu corruptiunea mergea si in imperiulu resaritdnu creschndu neincetatu, in cursu de 5 */₂ secuii pe tro- nulu imperatescu d’in Constantinopole au stătu 46 imperatori, d’intre carii optu inși fusera omoriti asia dîcimdu pe tronu, dra 15 inși detronați, luati pe fuga, essilati, dra un’a imperatdsa, adeverata furia d’in iadu, scdse ea insasi ochii fiiului seu, pentrucă se pdta domni singura, dra nu acesta. Totu in acei cinci se- cuii, d’intre patriarchii constantinopolitani 1 fu assa- sinatu, dra 31 detronati si in parte essilati. Asia d’in 55 imperati si patriarchi uciși sdu detronati in cursu de 550 de ani, se vinu căte 10 pe căte 100 de ani si căte 1 la fiacare 10 ani. Ce e dreptu, că in același periodu de tempu in Rom’a vechia inca fusera assasinati siepte (7) papi, 1 orbitu, unuia i se taiă limb’a d’in gura'si 12 inși fusera detronati sî luati la fuga. Dara ddca sî ita- lianii in acelea tempuri se portă asia, in cătu chri- stianismulu loru ajunsese a fi un’a adeverata satira, apoi dieu istori’a neci pe ei nu ’ia crutiatu intru ni- micu, ci a interatu dresi-cumu pe fiacare generatiune după cumu au meritatu portarile ei. D’in nenume- rate probe istorice pentru profund’a cădere a italia- niloru fia-ne permisu a reproduce aici după Gibbon numai adeverinti’a unui episcopu catholicu, anume Luitprandus, carele scrie: „Quos (Romanos) nos, Lon- gobardi scilicet, Saxones, Franci, Lotharingi, Baioarii, Svevi, Burgundiones, tanto dedignamur, ut inimicos nostros commoti, nihil aliud contumeliarum, nisi R o- mănos dicamus; hoc solo, id est Romanorum no- mine, quicquid ignobilitatis, quicquid timiditatis, quic- quid avaritiae, quicquid luxuriae, quicquid mendacii, imo quicquid vitiorum est, comprehendentes (Luit- prand in Legat. Scriptorum Ital. tomo II. parte 1 pag. 481). La acestea Gibbon adaoge dela sine dî- cîindu: „Minos voindu a pedepsi pecatele lui Cato, ori ale lui Cicero, ar fi trebuitu se le inpuna obli- gațiunea de a citi acestu passagiu in tdte dîlele. (Edw. Gibbon tom. II. cap. XIIX. ad an. 752.) Ei, bine, de acestea documente istorice despre miserabilitatea si infamiile aristocrației profane si ecle- siastice d’in Constantinopole se potu produce chiaru d’in scriptorii bisantini cu tomurile. Asia dara pre candu domnea Longobardii si alte popdra nemtiesci in Itali’a si in Galli’a, numele de tornanu ajunsese a fi chiaru in acelea tieri, chiaru in primulu leganu alu românismului, in Itali’a, nume de bajocura, de rusîne, de infamia! Pe tempulu cruciateloru, adeca dela a. 1100 in- cdce, grecii d’in Constantinopole cadiusera, ddca se! pdte, sî mai afundu decătu romanii. Dela 1204 in- ainte imperiului bisantinu cadiîi pe man’a Latiniloru, cumu dîcerau noi, că-ci cavalerii apuseni, carii au luatu Ia fuga pe aristocratii greci d’in Constantino- pole, au fostu d’in Franci’a. De atunci inainte, multi greci, pentru că se scape de apuseni, trecură la legea mohamedana, dra altii se amestecară cu mohamedanii d’in Asi’a inca sî prin casatorii. Celu d’intaiu d’intre imperatorii grecesci a fostu Theodoros Laskaris, carele pe fiica-sa Mari’a o a incredintiatu (logoditu) cu principele turcomanu Holaku, dra apoi stricandu cu acesta, o a maritatu după fratele sî successoriulu aceluia, anume Abaka- Chan.*) Mai tardfu imperatulu Andronikos fiiulu, a datu de socia pe un’a princepesa greca sultanului Urchanu, cu carele se avea fdrte bene si care a fostu fiiulu lui Osmanu, fundatoriulu imperiului tur- cescu. Pe la an. 134% imperatds’a An’a, mam’a junelui imperatu Joannes Palaeologos sî nou’a imperatesa Irin’a, soci’a lui Cantacuzenos, carele d’in mare Domesticos inca ajunsese prin intrigele sale la tronu, se întrecea care de care se’si mărite pe fiicele loru după sultanulu Urchanu. In adeveru că Cantacuzenos in a. 13G8 isi mărită pe un’a d’in cele trei fiice a le sale după Urchanu. Ospetiulu pom- posu se tienu pe campi’a cetatei Selymbria. Acdsta casatorfa a fostu cu atătu mai coperita de infamia *) Vedi Jos. v. Hammer-Purgstall Geseliichte des OsmaJ nischen Reiches Lib. I., casulu descrisa asia, precumu ilu află eluț la istoriograful» grecu Pachimeres L. III, pentru epoc’a d’in-f tre a. 1259 sî 12G8. 13 — 74 — pentru tronu sî pentru aristocrati'a grecesca, cu cătu că turcul» Urclianu era pe atunci tocma de siesedieci de ani, sî cu cătu că Imperatulu grecesc» dede lui pe fia-sa numai de frica, că se nu ’io rapesca cela cu armele.*) De aci incolo cea mai mare parte a oligarchiei bisantine grecesci a continuat» a face causa comuna cu turcii, dela carii cerea ajutori» in contra bulgarilor», șerbilor», daco-romanilor» sî in contra venetianiloru, era acelu ajutori» il» cumpără candu cu tienuturi sî provincii rupte d’in corpul» imperiu- lui, candu cu aurii, candu cu corpulu fiiceloru sî so- roriloru proprie, pe care le înfundă in haremurile turciloru fruntași, sultani, sheichi, veziri, pași. Se observamu fdrte bene, că fanariotii maritandu’si fe- meile loru după mohamedani, calcă in pitidre toties quoties legea evangelica a monogamici sî adoptă po- ligami’a intru intielesu curat» turcescu, pentrucă neci- unu turc» nu se oblegă cătra greci, că va vietiui numai cu soci’a ’creștina sî adeca numai cu una, ci turcii isi luă ori-căte femei voiă ei, prin urmare co- conitiele de greci era degradate in haremele turcesci de concubine (tiitdrie), prin urmare parentii loru, carii le mărită după turci, după canonele christiane trebuea se cada sub cea mai grea pedepsa. Inse neci vorba de asia ceva. Kegis ad exemplum etc. Era clerulu inca era decadiutu atătu de infricosiatu, in cătu pentru lumea tdta n’ar fi cutezatu a mai calea vreuna-data pe urmele marelui Vasilie, a le lui loanu gura-de-auru etc. Același cleru inse mustră pe lume pentru casatori’a aduo’a, ăra a trei’a sî a patr’a o condamnă; d’in contra la introducerea poligamiei sî a concubinatului im, modula susu aratatu, nu avea curagiulu se’si ridice neci macara degetulu celu micu. Vedi asia ceva insemna a stracura tientiariulu sî a inghitf camil’a. D’in tdte inse te pune la străină mi- rare agerulu contrastu care se manifesta in caracte- rul» bisantiniloru si carele este una adeverata eredi- tate orientale. Cea mai fanatica religiositate alaturea cu celu mai scărbosu desfrenu sî coruptiune; cea mai furidsa ura asupra celoru de alte confessiuni cristiane, sî cea mai gretidsa umilire sî avilire fatia cu religiu- nea lui Mohamedu. După alungarea latinilor» in au. 1261, era mai alesu după mdrtea imperatului Michailu (VIII), Pa- laeologos (1282), sub fiiulu seu Andronicu II. im- periulu bisantinu cadih in fapta sub protectiunea mo- hamedaniloru, de care neci că mai scapă. De aci incolo turcii subjugară succcssive mai tdte provinciile imperiului, păna ce in alu cincisprediecelea seculu, pe candu veni la tronu nefericitul» Constantin» XL, ter- ritoriulu imperiului bisantinu se mărginise numai la capitala sî la căteva comune rurali, seu cumu amu dîce, la unu singura districtu. In Februariu 1451 faimosul» tiranu Mohamedu II. fiiulu lui Murad II. născut» d’in una sclava, succede tata-seu la tronu in *) Totu Hammer, după scriptorii bisantiui Nicephorus Gre- goras Libr. XVI. et Cantacuzenos L. IV. Cap. 4. etate numai de 21 de ani, adeca pre candu furiile teneretieloru făcu pe omu mai intreprindieforiu sî mai cutediatoriu. N’a trecutu unu anu sî grecii s’au po- tutu convinge pe deplinu, că Mohamed e determinatu a cucerf Constantinopolea cu ori ce pretiu sî a ni- mici ori-ce urme de independentia naționale sî poli- tica, d’in căta le mai remasese loru. Cu tdte acestea se nu creda cineva, că aristocrati’a grecesca se ocupă serios» de sdrtea imperiului sî chiaru de venitoriulu seu, ci in loc» de acdsta ea sî calugarimea sfasiieta cumplit» in partite confessionali, se certă, se afurisea sî se batea că orbii pentru Henotikon si pentru un’a mulțime de alte lucruri theologice, pe care neci păna in dio’a de astadi nu le intielege nimeni pe lume sî neci că le va intielege cineva in veci’a veci- loru, pentrucă neci n’are ce se intielega d’in ele. Nu- mai nefericitul» imperatu Constantin» sî inca cătiva puțini mai nobili de sufletu sî mai departe vedietori rogă pe greci dî sî ndpte, că pentru Ddieu se lase certele religidse sî urele d’intre ei, sî se vedia cumu se scape de jugul» unui tiranu barbaru. Pe atunci imperiul» bisantinu nu mai era in stare se tiena neci diece mii de ostasi regulati. Ori-cine potea se vedia, că un’a mana de dmeni nu va fi in stare de a se apara de 250 mii turci, că-ci armat’a lui Mohamed II-lea la acestu numeru ajunsese. Indesiertu impera- tulu sî partisanii sei insistea că se căra ajutoriu dela apuseni, că-ci grecii strigă: „Ne iacemu mai bene turci, decătu se ne impacamu cu apusenii sî se le ceremu ajutoriulu loru.“ Marele navarchu (admiralu) Lucas Notaras, pe atunci celu mai potente aristocrații in Constantinopole, inse omu plinu de ura sî fana- tismu orbu, dechiară pe fatia, că mai voiesce că se domnesca in capitala turbanul» turcescu, decătu se mai vădia vreuna pelaria apusene in trens’a. Patriar- chulu Genadie inca era cu totulu in contra impa- carei cu apusenii, d’in care causa imperatulu ilu essi- lase in monastirea Pantocrator. Istoriografulu grecu Phrantse, pe atunci protovestiariu imperatescu, arata că pre candu se inceph bombardarea cetatei prin turci, grecii armati in cetate era numai patru mii noue sute treidieci si siepte. La aceștia se mai adaosera duoe mii de străini, chiamati de imperatulu sî comandati de Joanes Longus Giustiniani, apoi trei păna in cinci sute de italiani d’in republic’a Genuei. Ari- stocrati’a sî calugarimea nu potea se sufere neci atătu ajutoriu strainu, pentrucă orbiti cu totulu de fanatis- mulu religiosu sî de cea mai gretidsa superstitiune trecuta in caracterulu loru că la tdte poporale mole- șite sî desfrenate, credea tare sî vîrtosu, că Ddieu sî Panagi’a va face nesmentitu sî neaparatu cele mai mari minuni in favdrea grecilor», in cătu turcii se voru spaimanta sî voru fugi păna in fundulu Asiei. Istoriografulu D u k a s scrie, că una calugaritia de înfuriata ce era asupra italianiloru, pentrucă se faca acestora manta, esî d’in monastire sî intrandu in- tr’unu harem, se facă turcdica. Mai multi aristocrati si anume Notaras, tienea corespundentia regulata cu — 75 — pașii turcesci, de aceea Giustiniani a sî uumitu pe I Notaras in presenti’a imperatului „tradatoriu.* Duoi ieromonachi din cei mai de frunte, anume Manuilu Giagari sî Neophitos venitu d’in Rhodos, fuseseră însărcinați de imperatulu sî de miniștrii, pentrucă se pună la cale cătu mai curend’a reparatura a muriloru sî a bastileloru cetatei; acei talchari sî trădători inse in locu de a inplini porunc’a cu scumpatate, amblara tandalindu, ascunseră banii statului, dra anume siepte- dieci de mii de galbini ii ingropara in pamentu, pe carii apoi turcii după ocuparea Constantinopolei a- flandu’i ii desgropara. Rea, acesta fusese aristocrati’a bisantina păna in an. 1453. Seniena fdrte, că sultanulu Mohamedu II. cunoscea prea bene pe boierii greciloru, pentrucă acelu tiranu indata după ce se asiediă in capitala, chiamandu la sine pe Notaras, după unele cuvente mustratdrie, incepă a’lu consolă, ii dărui căte una miie asprii pentru fiacare membru alu familiei sale, ’i promise că’lu va reasiedia in funcțiunile pe care le avuse, după aceea ’i cerb una lista de toti demnitarii curtei sî de funcționarii imperiului, căti avuse Con- stantina XL Se intielege că numerulu funcționarilor!! fusese mare. Mai multi d’in ei scapasera de mdrte sdu de sclavia pe căteva corăbii, care la Itali’a, care in tierile romanesci; cei mai multi inse cadiusera in captivitatea turciloru. A duo’a dî, adeca in 30. Maiu, tiranulu Mohamedu inbetanduse la unu ospetiu, trimite pe carnefici la Notaras, că se’lu aduca inpreuna cu fiii lui; pe fiiu-seu de patrusprediece ani ilu luă pen- tru haremulu seu celu spurcatu, la ceilalți prunci li se taiara capetele, după aceea taiara sî pe alu tata- Ini loru, dra cadavrele se aruncara neingropate. Cape- tele acestei familii fusera spalate de sânge sî puse pe mds’a tiranului intre pachara că ornamenta. Numai soci’a Ini Notaras, care fusese una femeia d’in cele mai virtudse, mori morte firdsca, inse in captivitate la unu satu, unde fusese dusa, de turci. In dîlele urmatdrie Mohamed dede porunci aspre, că se caute sî se aduca inaintea sa pre toti „Archontii greciloru, “ adeca pe toti fruntașii sdu aristocratii, patricii, oli- garchii, sdu di-le cumu vei voi, căti voru fi apucata in captivitatea turciloru, pentrucă voiesce se’i reasiedie in funcțiunile sî in rangurile loru. Ii adusera. Turcii carii ’i avea prinși că sclavi ai loru, fusera desdan- nati de tiranu cu căte un’a miie asprii de unu capu de archonte, pentrucă la toti li se taiara capetele. Pu