Acesta foia esc '^•1'’ ....... O ..ZI.. .... cate 3 căle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ¹ ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto l, “• poștei. VW ----------v^-g-3< Nr. 6. TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. Martiu 1871. -----------'rfS 'e V V .. . (î Abonamentul» se I face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- telui» asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- c* lectori. ? c/zX Anulu IV. Sumar iu. Momente d’in istori’a fanariotiloru. — Damascenu Tom’a Bojinca. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Con- tinuare.) — D’in pomelniculu martiriloru romani dela an. 184%. (Continuare.) — Protoparentii Magiariloru. — Bibliografia. Momente d’in istori’a fanariotiloru. Introductiune. Acea ura sî urgfa, care este inpreunata cu nu- mele de fanariotu la popdrale d’in Turci’a europăna sî la poporulu romanescu d’in Romani’a, se pdte com- pară in cătuva numai cu mani’a si ur’a ce nutrescu popdrale stateloru Europei apusene asupra numelui de iesuitu. Acea ura de fanarioti este inse in totu casulu mai mare. Cu tdte acestea, voindu a conversa cu acăsta ocasiune despre fanarioti sî de spiritulu fa- nariotismului, noi ne vomu adopera, precumu credemu că amu urmatu sî in disertatiunea ndstra istorica de- spre iesuiti, că in decursulu conversatiunei ndstre se remanemu aparati sî scutiti de ori-ce opiniuni pre- concepute , de ori-ce antipathfa, că sî de simpathia, care ar fi in stare de a ne duce drept’a judecata- in erdre. Un’a impregiurare decisiva voimu a constata d’in capulu locului. Ddca iesuitismulu apusănu avuse una inriuntia profunda asupra destineloru unei parti considerabile a natiunei ndstre, apoi fanariotismulu tau numai a influentiatu preste tdta romanimea aprdpe un’a miie de ani, dara elu a sî tienutu in man’a sa destinatele, activitatea publica sî privata a maioritatei poporului romanescu in Moldov’a si in Munteni’a, in unu periodu de unu seculu sî mai bene, pentrucă fa- nariotii au sciutu se cumpete pe sultani sî pe pdrt’a loru asia, in cătu mai multe familii de a le loru a- junsera la tronurile moldavo-romanesci. Fostu-au acea inriuntia a fanariotiloru fericitdria, sdu d’in contra, funesta pentru națiunea romandsca? Acdsta intreba- tiune pusa acumu fatia cu intrdg’a direcțiune ce a luatu opiniunea publica in Romani’a libera de căteva decade incdce in contra fanariotismului, s’ar parea la prim’a vedere, că ar fi cu totulu otidsa. Noi inse credemu că suntemu bene informati ddca sustienemu, că chiaru astadi se mai afla destui dmeni in Romani’a, carii d’in contra, nu sustienu neci mai multu neci mai puținu, decătu că moldavo-romanii au se mul- tiamdsca numai fanariotiloru pentru acelu gradu de cultura, pe care se afla națiunea romandsca, sî chiaru pentru positiunea politica, in care se vede Romani’a aventata sî inaltiata in dîlele ndstre. „Moldavo-ro- manii păna pe la a. 1700 era lipsiti de scdle; fana- riotii au venitu in tidra că domni si au deschisu pen- tru fiii boieriloru scdle eline, precumu au deschisu iesuitii in alte tieri scdle latinesci, dra in Transil- vani’a inca sî căte un’a scdla daco-romandsca. Mol- davo-romanii inainte cu 170 de ani neci nu visă că se se pună in contactu prin ajutoriulu limbei fran- cesci cu popdrale cultivate d’in apusu. Mavrocordatii au venitu si ’iau indemnatu că se invetie limb’a fran- cdsca sî se mărga la Parisu. Aristocrati’a d’in Fa- naru au aparatu de atâtea ori caus’a principateloru romanesci la Pdrt’a ottomana, sî totu fanariotii au fostu aceia, carii in pacea dela Carlovitiu au scapatu principatele de incorporarea loru la imperiulu ger- mano-romanu, seu mai de aprdpe la Ungari’a. Că- lugării d’in Fanaru au luptatn in contra iesuitiloru pe terrenulu religiosu, si au salvatu biseric’â roma- ndsca de jugulu loru.“ Acestea si alte asemeni merite aducu inainte apă- rătorii fanariotiloru in favdrea loru sî in contra daco- romaniloru, pe cari’i descriu că pe poporulu celu mai ingratu d’in lume, cumu sî grosolanu, mojicosu, aprdpe barbaru. Neci nu este asia de multu, de candu unu diariu grecescu d’in Constantinopole apostrofă pe ro- mani dîcându-le: Poporu ingratu, barbaru ai fostu, sî noi te-amu luminatu.*) Daco-romanii transilvani au unu proverbu carele tiene: că ddca voiesci se cunosci bene pe cineva, se mananci cu elu unu cantariu de sare. Romanii d’in Romani’a libera - au mancatu cu fanariotii in căteva generatiuni multe mii cantarie de sare; de unde ur- mdza, că ei trebue se’i sî cundsca fdrte bene, ceea ce se pdte afla nu numai d’in conversatiunea ce a- vemu noi cu densii preste anu, ci sî d’in mai multe scripte publicate asupra fanariotiloru, mai alesu de ani 20 incdce. Cu tdte acestea noi in appretiarile ndstre nu ne vomu provoca de locu la auctoritatea scriptoriloru, neci a publicistiloru moldavo-romani, ci vomu presupune că ei judecandu in caus’a propria, potu fi conduși de patima. Vomu întreba inse cu atătu mai virtosu pe alti scriptori sî pe alti martori străini, desinteressati, apoi ne vomu consulta si espe- rienti’a propria de ani treidieci sî cinci, sî numai după aceea ne vomu pune intrebarea, dăca fanariotii au *) Vedi reproductiunea mai pe largu in Trompett’a Carpa- tilorn Nr. 857 d’in ’/₁₃ Oct. 1870 după diariulu „Neokorog^ 11 — 62 — facutu daco-romaniloru bene seu reu, prin urmare ddca ei merita respectulu sî multiamit’a, sdu d’in con- tra, despretiulu sî urgi’a loru. Ce intielegu daco-romanii sub numele de fanarioti? Ei intielegu in sensu mai intensu pe intreg’a aristocrația seu boierime atătu laica (mirena), cătu sî eclesiastica a natiunei grecesci, intru cătu adeca pdte fi vorb’a in Orientu de un’a aristocrația; era in sensu mai strinsu fanarioti se numescu acelea familii no- bili grecesci, care se tragu d’in familiile fruntasie, căte au scapatu cu vietia de sabi’a lui Mohamed II. in 1453, cumu sî acelea, care de atunci incdce pe un’a seu alta cale s’au inaltiatu pe de-a-supra poporului grecescu, sî au sciutu a se trend dresi-cumu in grati’a despotului cuceritoriu. Apoi fiendu-că parte mare d’in acestea familii locuesce in acea regiune a Constanti- nopolei, care se numesce Fanaru dela turnulu lumi- nătorii! (phanarion; ital. il fanale), lumea s’a dedatu a le numf familii d’in fanaru, fanariote, fanarioti. In decursulu tempuriloru acestei nomenclature simple a unei localitati i se dede una alta semnificatiune de cea mai mare inportantia in istori’a imperiului otto- manu. Politic’a fanariota, scdl’a politicei fanariote sdu bisantine ajunse de proverbiale in cercurile mai inalte sî in diplomația, pentrucă acea politica trecea sî mai trece inca păna in dîlele ndstre de cea mai astuta (vicldna), de cea mai raffinata, de cea mai nealeghtdria in midiuldce, in cătu multi se indoiescu, la care d’in duoe se dea antaietatea, la politic’a iesui- tica d’in apusu, sdu la cea fanariotica d’in resaritu. Scdl’a centrale a politicei fanariote este, precumu de sine se intielege, in Constantinopole, dra filial’a ei se afla in Bucuresci. Elementele istorice ale aristocrației fana- riote. Aristocrati’a, sdu ddca mai voiti, oligarchi’a sdu patriciatulu vechiu alu imperiului romanu orien- tale, asia cumu s’a continuata elu după desfacerea imperiului in duoe diumetati prin imperatulu Theo- dosiu, fusese compusa sî amestecata mai alesu d’in numerulu celu mare alu familiiloru patriciane latine, care indata după strămutarea tlironului dela Rom’a vechia la Bisantiu s’au stramutatu sî ele atătu d’in Rom’a, cătu sî d’in alte parti ale Italiei; apoi d’in un’a parte a familiiloru grecesci, care au fostu patro- nate sî adunate inpregiurulu tlironului imperatescu, la ale cărui radie le placea a se sori, pentrucă vechiulu spiritu democratica alu greciloru dispăruse inpreuna cu institutiunile d’intre acelea familii. Asiă in Constanti- nopole vedemu păna la lustinianu I. sî chiaru după elu inca aprdpe unu seculu un’a aristocrația latino- grecdsca, care vorbea amenduoe limbele. adeca sî elin’a sî latin’a, in același tempu inse familiile aristo- cratice latino-grecesci incepu se adopte in sinulu loru inca sî familii de barbari, precumu goți, bulgari s. a. Adoptarea religiunei creștine prin barbari de un’a, căsătoriile de alta parte, dă ocasiune mai multoru familii străine de a se incorpora la familiile aristo- cratice vechi. Incetu cu incetulu venindu la thronu imperatori de naționalitate grecdsca, dra limb’a elina apucandu pe de-asupra celei latine, care păna atunci fusese si limb’a curtei, sî in mare parte a legislatiunei, familiile latino-romane dispărură d’in cercurile mai inalte inpreuna cu limb’a latino-romana. Totu asiă se intemplă sî in eclesi’a cristiana d’in Orientu, totu ce a fostu latinu, successive a disparutu, pentrucă s’a concentratu in anticulu seu foculariu, in Rom’a sî in tdta Itali’a, de unde apoi s’a latîtu d’in nou, acumu inse sub protectiunea crucei sî a evangeliei, preste tdta Europa apusdna sî meridionale. Asiă urmele limbei latine in Orientu au mai remasu inca numai la poporulu compusu d’in coloniile aduse dela Rom’a sî d’in Itali’a tdta, in differite tienuturi ale triunghiului illiricu, in Epiros, in Macedoni’a, in Thraci’a, sî dela Traiatiu incdce păna tardfu după densulu, in Dacia propria. Că ce felin de aristocrația bastarda, destrămata,A corrupta, adeca lipsita de ori-ce virtuti, atătu private,! cătu sî publice civili, a incongiuratu tronulu celu a- siediatu numai pe despotismu sî pe superstitiune, s’ar potea cundsce mai bene, candu tempulu sî spatiulu ne-ar erta, că se descriemu aici un’a căte un’a, căteva mir de fapte de infamia sî de rusîne ale acelei ari- stocratii, ale imperatiloru sî imperateseloru sî chiaru ale mai multoru clerici, pe unu periodu de un’a miie de ani. In locu de acdsta, constrinsi a ne accomoda după tempu, lasamu se vorbdsca preste totu un’a d’in cele mai mari auctoritati in istoriografia. Istoriculu anglu Edvardu Gibbon, in minuna- tulu seu opu scrisu Despre decadenti’a sî ruin’a imperiului romanu, candu vene la imperiulu romanu orientale, in capu XXXIX, voindu a se ocupa de istori’a imperatiloru Zeno et Anastasiu, cumu si de a gotiloru, premite urmatoriele: După caderea imperiului romanu in apusu, in intervallu de unu semi-seculu, adeca păna la domni’a memorabile a lui lustinianu I., nu se afla decătu numele obscure sî annalile imperfecte a le lui Zeno, Anastasiu sî lustinu, carii s’au urcatu unulu după altulu pe tronulu d’in Constantinopole. In același periodu Itali’a se reinbarbată sî ajunse la înflorire sub admiuistratiunea unui rege gotu (Theodoricu), ca- rele ar fi meritata un’a statua intre cei mai bravi cetatieni ai Romei antice. Acestea cuvente ale lui Gibbon se reducu la pe- riodulu d’intre anii 474 sî 527, in care venf lusti- nianu I. la tronu cu soci’a sa Theodora, care mai inainte fusese comedianta. Candu ajunge Gibbon cu istori’a sa in secululu alu 7-lea, in capu XLVIII alu istoriei sale ne invetia despre starea si conditiunile, in care se află impe- riulu bizantina, prin urmare sî aristocrati’a sa, unele că acestea: Eu am facutu istoria toturoru imperatoriloru ro- — 63 — mani, incependu dela Traianu păna la Constantina, sî dela Constantina păna la Heraclius, sî am de- scriau cn fidelitate successele sî desastrele domniei loru. Trecut-au cinci sute de ani, de candu impe- riala romanu mergea spre decadentia; eu inse mai am se trecu preste optu secuii, păna se ajungă la terminulu lucrariloru mele, adeca la cucerirea Con- stantinopolei prin Turci (1453). .... Dela Heracliu incdce teatrulu imperiului bizantinu dresi-cumu se Întuneca; marginile imperiu- lui ficsate prin legile lui lustinianu sî prin armele lui Belisariu se strimta; numele de romanu se^-educe la unu micu anghiu de pamentu, adeca la regiunea de impregiurulu Constantinopolei, sî acestu imperiu grecu se pdte compara cu fluviulu Renului, care mai inainte de a se amesteca cu marea, se perde iu nasipu. Suditii imperiului bizantinu, carii au adoptatu sî au deslionoratu numele de Greci sî de Romani, infatiosieza neîncetata acelea vitiuri abiecte, care nu se potu justifica cu debilitățile omenesci, si in care cineva nu afla neci macaru energi’a crimeloru memo- rabili. Omenii liberi d’in anticitate potea repet! acea maxima generdsa a lui Homferu: „că unu captivu (sclavu) isi perde diumetate d’in virtuțile sale in prim’a dî a servitutei sale.“ Intr’aceea poetulu Homeru cu- noscuse numai sclavi’a civile sî domestica, si elu nu potea se prevedia, că acestu despotismu spirituale, care incatendza acțiunile sî chiaru cugetările dmeniloru bigoti, va mai nimici inca sî alta diumetate a calitatiloru genului omenescu. Suc- cessorii lui Heracliu incarcara pe Greci cu acestea dude juguri. După un’a lege a justiției eterne, vi- tiurile supusiloru degradara pe tirana, sî abia vei afla (in acelu periodu de tempu) atătu pe tronu, cătu sî in armata sî in scdle căteva nume, care se merite a nu fi date uitarei... Preste acdsta, dela Heracliu păna la Basiliu-macedonenulu domnesce un’a întune- cime infricosiata in istori’a imperiului bizantinu pe unu periodu de patru sute de ani. După aceea ori- zonulu se lumina mai alesu prin familia Comneni- loru, carii au domnita pe tronu. Inse istoriei bizan- tine ii lipsesce sî pentru acelu periodu eleganti’a sî grati’a. In aceeași adeca abia mai vedi altu ceva, decătu că un’a mulțime de clerici sî de curteni isi succedu unii altora, toti plini de superstitiune sî de servilismu. Vederile loru sunt mărginite, judecata loru debilitata sî corrupta; d’in acea istoria nu cu- nosci neci căușele evenimenteloru, neci caracterulu actoriloru, neci moral’a vdcului. S’a observatu că unu ostasiu dă penei sale energi’a săbiei. Acdsta ob- servatiune se pdte aplica sî la unu poporu, sî apoi se va vedea, că tomulu d’in cutare istoria cresce sdu șcade cu barbati’a tempului, in care a vietiuitu cineva.*) *) Adeca maî la intielesu: după cumu unu poporu este mai plinu s6u mai lipsitu de poteri vitali, atătu fisice, câtu sî spirituali, sî după cumu elu le desvdlta sî se folosesce de pote- rile sale, asiă sî faptele sale demne de a fi scrise sî conservate La a. 1204, dupace Gibbon descrie cu pena de artista vidti’a plina de aventure sî mdrtea fdrte tra- gica sî barbara a imperatului Andronicu, recapitu- landu in scurtu cele scrise pe cătiva secuii, adaoge: Ddca vomu calcula numerulu sî durat’a domniei imperatiloru bizantini, vomu afla, că intr’unu periodu de siese sute de ani au domnitu siesedieci de im- peratori; in acelu numeru inse coprindemu sî căteva femei, sî unii usurpatori, carii in capitala n’au fostu recunoscuti neci-una-data, apoi unii principi, carii n’au vietiuitu de ajunsu, pentrucâ se ajunga la imperiu. Asiă terminulu midiuloclu alu fia-carei domnii ar fi de diece am, adeca multu mai diosu de proportiunea chronologica a dlui Isacu Newton, carele, după ceea ce observă elu in monarchiile moderne, consti- tuite intr’unu modu mai regulatu, aru reuni căte optu- spredicce sdu dduedieci de ani pentru durat’a domniei fia-carui monarchu. Imperiulu bizantinu nu avă neci- un’a-data mai multu repausu sî prosperitate, decătu atunci, candu elu se supunea la successiunea eredi- taria. Cinci dinastii, adeca familia lui Heracliu, cea de Isauri’a, cea de Amori’a, a lui Vasilie sî a Comneniloru, domniră un’a după alt’a in cinci, in patru, iu trei, in siese sî drasi in patru generatiuni. Mai multi principi începură a domni inca d’in Idganu; dra Constantina VII. sî cei duoi nepoti ai sei ocupa unu seculu intregu. Dara in intervallurile dinastii- loru bisantine, successiunea fu rapede sî intrecurmata, si căte unu competitorii! mai ferice nu intardieă a face că se dispara unu altu candidatu ferice. Mai multe caii ducea la tronu. Resultatele unei rebel- liuni era resturnate prin conspiratori, sdu submi- nate in tăcere prin lucrările intrigei. Favoratii sol- datiloru sdu ai poporului, ai senatului sî ai clerului, ori ai femeiloru sî ai eunuciloru (scobitiloru) obtienea successive cordn’a. Pentrucă se o câștige pe aceea, intrebuintiă midiuldce vili, dra finea loru era sdu demna de a fi despretiuita, sdu tragica. In cea mai mare parte a istoriei bisantine singuru loanu Comnenulu domni in spiritu benefacîitoriu sî de virtuti curate. Imperatorii cei mai illustrii, carii precedu, sdu carii succedu acestui imperatu respectabile, au mersu cu unu feliu de desteritate (dibacla) sî rigdre pe calde cele intortocate sî sangerdse ale unei politice inspi- rate de interesse personali. Essaminandu cineva bene caracterele inperfecte ale unoru imperati că Leone Isaurianulu, Vasilie L, Alecsie Comnenulu, Theophilu, Vasilie II. sî Em an ui 1 u C om ne- nul u, stim’a sî condamnarea isi tienu aprdpe cum- pan’a, dra restulu celorulalti imperati n’a facutu ni- micu , pentrucă se merite, că memori’a loru se fia conservata de cătra posteritate. Etc. etc. Asiă judeca Gibbon despre imperiulu bisantinu, de imperatorii greco-romani sdu romano-greci d’in Orientu, sî despre aristocrația atătu profana, cătu sî pentru posteritate, se inmultiescu, sî asiă annalistulu sî istorio- grafulu castiga materia de acrisu, sâu se vede lipsitu de dens’a. 11* — 64 — eclesiastica, de care era incongiuratu acelu trona. Totu asemenea judeca sî alti istorici europeni, carii s’au ocnpatu inadinsu cu studiulu scriptoriloru bisan- tini sî cu tdte alte documente, căte se potu reduce la istori’a imperiului bisantinu. Acei scriptori vor- bescu cu multu despretiu sî chiaru urgia despre lu- crurile bisantine, dra multi altii neci că afla lucru demnu de a’si perde tempulu cu acea parte a istoriei. Noi in acestu respecta suntemu de opiniune cu to- tulu oppusa. D’in punctulu nostru de plecare, adeca d’in celu naționale romanescu, recomendamu toturoru romaniloru cu totu adinsulu, că se le pase de istori’a bisantina, atătu de cea politica sdu profana, cătn sî de cea bisericdsca, aprdpe atăta, pre cătu trebue se Ie pase de istori’a Romei antice sî de istori’a strinsu naționale romandsca. Fără istori’a bisantina noi nu amu fi in stare de a ne scrie sî pricepe un’a parte mare a istoriei ndstre pe un’a miie sî mai bene de ani, adeca păna la a. 1453. Mai adaogemu, că chiaru spiritulu bisericei orientale n u pdte fi petrunsu, sî una mulțime de apparitiuni pe terrenulu eclesiasticu nu se pdte esplica de locu, ddca nu ne vomu fami- liarisa de aprdpe cu spiritulu religioșii, bunu reu, in- tieleptu sdu bfgottu, carele va fi domnitu la clerulu sî poporulu greco-romanescu d’in Bisantiu. Apoi fi- endu-că in staturile despotice poporulu intregu nu în- semna mai nimicu, ci este considerata că totu atătea nulle, care numai atunci numera ceva, ddca vei pune d’inaintea loru un’a unitate, adeca pe monarchu sî pe oligarchi’a ce incungiura tronulu seu, asiă ypr- bindu noi de unu stătu gubernatu despoticesce, cauta se judecamu totulu, adeca sî pe cei gubernati, după gubernatori, prin urmare ne tienemu de aceștia d’in urma. Qualis rex talis grex. Fia-care poporu merita numai gubernulu pe care, sî precumu ilu are, sdu: fia-care poporu este gubernatu după cumu merita. Fia-care ddrme, cumu isi așterne. Care cumu isi sara, asia sî mananca. (Va urma.) Damascliinu Tom’a Bojinc’a. Acestu barbatu onorabilu s’a nascutu la a. 1803 in Banatulu romanescu alu Temisdrei, districtulu Cra- siovului, comun’a Gârlistea, d in părinți romani orto- docși si cei mai de frunte in numit’a comuna, si cu- noscuti nu numai in numitele locuri de prin pregiuru, dar renumiti mai intre toti romanii d’in Banatu. D’in fraged’a copilarfa părinții onorabilului domnu vediendu’i talentele sale cele escelente, s’au straduitu in totu tempulu a’lu face partasi museloru, ne cru- tiandu neci spese, neci ori-ce oferte, numai si numai că se’lu escultive de a fi candu-va intre romanii cei mai procopsiți. Asiă, d’in fraged’a copilăria l’au trimisu la scdlele elementarie in urbea Versietiu, cea mai aprdpe de loculu natalu. Acolo ispravindu scdlele normali, in- data s’a dusu si trimisu de părinții sei la gimnasiulu regale d’in Temisidr’a, unde totu in cualitate de prima eminente terminandu clasele gimnasiale, s’a promo- vata la facultatea filosofica in liceulu dela Segedinu in Ungari’a, unde totu că primu eminente termi- nandu clasele facultatiei filosofice, a continuata stu- diele juridice in academi’a dela Urbea-mare (Oradea- mare) in districtulu romanescu Biharu, sdu Bihoru. Terminandu studiele academice s’a dusu la universi- tatea d’in Pest’a in Ungari’a, unde pe langa Tabul’a regala a fostu jurasor*), unde depunendu rigordsele, a dobgnditu dreptulu inaugurale cu diplom’a de ad- vocata alu causeloru in totu regatulu Ungariei, si asia in fldrea tineretieloru sale la an. 1824 a fostu înze- strata cu tdte drepturile unui cetatidnu nobilu, fiendu-i deschise tdte carierile la ori-ce tribunalu juridicu. Chiamarea inse cea d’intaiu a fostu la admini- strativi fonduriloru scolastice romanesci, unde cu bar- batia a aperatu si a intaritu dreptulu scdleloru roma- nesci, sî d’in Ungari’a, si Banatu. Totu in tempulu acesta a aperatu cu căldură si succesu dreptulu epar- chieloru romanesci, inghitite si cotropite de mitro- politii si episcopii șerbi, că-ci vedîendu elu esclusi pe romanii dela rangurile clerului inaltu, că se pdta nu- mai ei, adeca serbii se fia si mitropoliti, si episcopi, ba si archimandriti, ba păna si proto-erei, lasandu-le romaniloru numai parochiele cele slabe, si de alta parte ’i innegrea la mdrte, că romanii n’au dmeni invetiati pentru de a potd ocupa funcțiunile clerului inaltu; vediendu-le aceste zelosulu naționalista dn. D. T. Bojinc’a, s’a oferita pe sine de a intră in ceat’a calugardsca; inse metropolitulu de Carlovitiu Stefanu Stratimiroviciu i-a pusu tdte pedecile per fas et ne- fas, că se nu pdta nationalistulu nostru a fi candu- va in capulu clerului romanu. Totu in aceste tempuri de critica, unu serbu a- vutu, si intre densii literatu, care tdta averea sa a condonat’o in folosulu culturei serbesci, individulu acesta Sav’a Tekeli, a datu la 1824 in limb’a ger- mana o brosiura in contra romaniloru, innegrindu-i cu cele mai infernale colori, intitulanduse consiliariulu de 3 stele. Atunci numai neobositulu nostru națio- nalista, dn. D. Bojinc’a a avutu curagiulu a i-se opune, refutandu-lu in limb’a latina la 1825, tiparindu-si car- ticic’a d-niei sale in Pest’a; cu care ocasiune dn. D. Bojinc’a sia capatatu intre romani atăta vaza, atăta iubire, atăta stima si atăta fama, in cătu toti romanii d’in Ungari’a si Banatu ’lu aveau pe numitulu loru naționalista că unu ce mai pre susu, ’lu aveau de unu Moise alu romaniloru, ’lu aveau de aparatoriulu si conducatoriulu loru. Dreptu care pentru cererea si așteptarea romaniloru la 1827 a respunsu numi- *) Practicanta. Cuventulu jurassor inca este unulu d’in acei nenumerati barbarismi latinesci pastrati in acea limba lati- nesca, cu care se administrase si gubernase Ungari’a si Transil- vani’a in cursu de 800 si mai bene de ani, si de care d’in ne- fericire geme inca si astadi stilulu nostru. Red. Tr. — Go- tului consiliariu de 3 stele, care brosiura a sa o tipă- rise la Hal’a in Saxoni’a prusiana; dar a publicata renumitulu naționalista carticic’a sa in limb’a roma- ndsca, aparandu caus’a naționala a romaniloru si re- futandu cu o logica pe odiosulu Sav’a Tekeli. Aceste opuri serveau romaniloru că nesce documente in cău- șele naționali, (aceste 2 opure le-am herezitu biblio- tecei scdleloru din Iași, candu mi-am daruitu tdta bibliotec’a mea la 1868). Nu s’au opritu zelosulu nostru nationalistu nu- mai aici, ci a publicata o carte fdrte utile pentru ro- mani, intitulata Deregatoriulu bunei cresceri, la 1830 tipărită totu in Bud’a, o carte cautata, cetită si recetita de toti romanii. Indata după aceea s’a pusa la o carte si mai naționala, adeca Anticele,Roma- niloru, tipărite in Bud’a, unde s’a pusa cu tdte po- terile a dovedi si arată datinele romaniloru păstrate asia de bene, in totulu si la romanii presenti, si mai cu sdma la romanii d’in Banatu, că unulu ce pe a- tunci pe densii ’i cunoscea mai bene, că unulu ce era acolo născuta si crescutu. Opulu acesta s’a pu- blicata in 2 tomuri, primulu tomu la 1832, alu 2-lea tomu n’a potutu a’lu publica in patria, că-ci chiamatu de gubernulu moldo-romanu si venindu aici in cali- tate de jurisconsulta alu Moldaviei, de si-a fostu ocu- pata aici in grele misiuni si ocupatiuni, cu tdte aceste a publicata si alu 2-lea tomu d’in Anticele Roma- niloru. De acumu incepe sfer’a naționalistului no- stru in o noua parte, dar totu in Daco-Romani’a, a- deca in Moldavi’a. Dn. D. T. Bojinc’a, in Moldavi’a candu a venitu, atunci se lucră si se compunea codulu civilu. Fiendu logofetu mare dn. Constantina Sturza, (renumitulu logofetu Costache Sturza), după aceea a compusa si scrisa in usulu d-niei sale dreptulu romaniloru, care manuscrisa l’a paradositu si juristiloru academici, că-ci la a. 1843 complectanduse clasele juridice , renumi- tulu dn. a fostu alesu si pusu la catedr’a juridica de profesoriu publicu ordinariu, unde cu lauda a para- dositu dela 1843—1847, scotiendu mai multi teneri juriști buni, si in funcțiunile loru firmi, păha candu la memoratulu anu, domnulu d’in ce motive străine se scie, că au desfiintiatu academi’a romana de atunci. Cu tote impregiurarile d-sale și că jurisconsulta, si că profesoriu, a mai avuta si direcțiunea semina- riului centralu, care funcțiune cu lauda si intieleptiune a condus’o dela reorganisarea seminar, in 1834 păna la 1841, sub care a esitu atătia multi si demni se- minariști. In tdte aceste grele ocupatiuni a mai fostu ren- duitu in deosebite comisiuni; cea mai faimdsa si ddca s’ar fi potutu completa, ar fi fostu un’a d’in cele mai perfecte, adeca redigiarea codului civilu, unde era si Beizede Nicolae Suzzu. Aedsta o facea renumitulu domnu Bojinc’a chiaru in anii maturitatiei sale, candu că unu barbatu practica a lucrata ca ana condeiu ma- tura si erudita. Pedeca inse au fostu membrii co- misiunei, că-ci că si candu intr'adinsu nu grabea lu- crarea, precumu dorea si domnitoriulu, si insusi pri- mulu lucratoriu dn. Bojinc’a. Aedsta comisiune s’a insghiabatu la 1846 si la 1848. Cu sgomotele de a- tunci si cu abolitiunea fostului domnu la 1849 a în- cetată si a remasu neterminata, dar neci mai multu continuata, si cu atăta mai pușinu se se fia potutu publica. — La 1860 si 1861 dn. Bojinc’a a ocupatu postula de ministru ala justiției, candu după unu in- vervalu de 30 si mai bene de ani s’a retrasa in vidti’a privata, unde a petrecuta cu o vidtia ecsemplara că omu, si că creștina bunu, si că tata de familia ze- losu, si că cetatidnu adeveratu in vidti’a sociala. Deci vediendu-lu că eruditu, talentulu seu nu l’a ascunsa, ci l’a datu de atătea ori in publicu, că functionariu cas’a d-sale era deschisa pentru ori si care, ajutan- du-lu cu cuventulu si cu fapt’a, că părinte de familia si-a crescutu fii d-sale fdrte bene, avendu de ajutoriu si o consărta modellu in felulu seu, că cetatidnu a fostu cu toti in reiatii fdrte amicale, pe multi aju- tandu, pe nimeni napastuindu. Aceste si asemenea virtuti incununandu pe demnulu de aducere amente, dn. D. Bojinc’a, o bdla necurabila i-a curmata dîlele vietiei sale in 17. Augustu 1869 si s’a inmormentatu la beseric’a Barnoski in Iași, cu chramulu adormirea Maicei Domnului. Fie’i tierin’a usidra si eterna a lui memoria! D. S. Aedsta scurta biografia a lui Damascenu Bojinca a reproducemu aici după „Informatiunile" dela Bu- curesci d’iu 29. Ian. 1871 Nr. 199. Bojinca repausă in ¹⁷/₂₉ Augustu 1869. Bene că se află cineva că se păstreze, fia si după mai 1 ’/₂ anu, memori’a unuia d’in acei barbati daco-romani, carii se potu renumera cu totu dreptulu intre adeveratii regeneratori ai po- porului daco-romanescu d’in Banatu. Că-ci ddca nu se nascea pentru Banatu unu Cichindealu si unu Loga, dra pe urm’a acestora Nicdra, Murga, Bo- jinca, dr. Vasiciu, dr. Sandoru si inca alti cătiva, dieu nu sciu căti locuitori d’in Banatu aru fi mai re- masu, carii se nu se fia sferbitu, si in parte unguritu cu totulu păna la a. 1848. In Novembre alu anului 1831 adeca inainte de aedsta cu mai bene de 39 de ani, Dam. Bojinc’a caletorindu spre Moldov’a, se oprf pe vreo duoe dîle si in Blasiu, unde conversanda mai multu cu dn. Tim. Cipariu si cu alti profesori totu camu de etatea lui, imi mai aducu amente, cu căta amaratiune descriă densulu cumplit’a simonfa si tdte persecutiunile, pe carele suferea daco-romanii d’in Banatu dela clerulu superioru serbescu. Mai inainte de a se decide că se trdea la Moldov’a, Bojinca ca- letorise la Carlovitiu, că se rdge pe mitropolitulu Stratimirovitz, se’lu primdsca la — calugaria. Mi- tropolitulu fu sinceru destulu, pentrucă se’i respundia lui Dam. Bojinca dîcendu’i: Eu vediu care este sco- pulu teu; eu inse’ti spunu tie, că neci-una data nu vomu suferi că se intre in clerulu nostru monastica vlachi trecuti prin atătea scientie, prin căte ai tre- cutu tu. — 66 — Acesta fusese unu limbagiu limpede si cathego- ricu d’in partea serbiloru. Urmările se sciu. Ddca nu suferea ei pe „vlachii“ trecuti prin scientie, ii su- ferea si inbratiă Oradea-mare. Urmările drasi se sciu. Daco-romanii alergă ori-unde credea că ’si potu salva pationalitatea cu limb’a. Pe atunci inse in Oradea jgubernâ nisce ardeleni că Darabantu, apoi S. Vul- canu, era magiarismulu inca dormită. Astadi: Scylla et Caribdis. Red. Tr. Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romani (valachi). (Continuare.) 1263. sine die. Append. Cod. Dipl. Trans. T. I. Stefanu regele june si duce (domnu) alu Transilva- niei donase comitelui Hâzos teritoriulu Nazwod (Nasaudu), care remasese fără comendante domnescu, desierța si lipsita si de locuitori. 1263. Stephani Regis junioris, et Ducis Tran- silvanni Donationales Comiți Hăzos terram Nazwod ’) „quae sicut per Both majorem exercitus castri noștri de Wolke, quem ad reambulandam et inquirendam ipsam terram transmiseramus, intelleximus, fuit terra sine Jiaerede descendentium vexillum nostrum defe- rentium, vacuam tamen et habitatoribus carentem" conferenția. 1263. sine die. Append. Dipl. Trans. T. I. Alta diploma de donatiuni, prin care acelasiu rege Stefanu, câ domnu seu duce alu Transilvaniei, dă magistrulu luliu (Giuliu, Gelu), fiiu alu banului Vladu, pamenturile cele desierte (pusteite) ale curteniloru sei d’in comunele numite Apele (Salinele Sibiiului = Vizakna), apoi Manaradea (langa Blasiu), Hasiagu (langa Sibiiu) si Nocrichu. 1263. Stephani Regis junioris, et Ducis Transil- vanul Donationales Magistro Jula filio Ladislai Bani, terras Udvornicorum suorum in Transilvania desertas, ut pote Wiz ²), Munora³), Hassach⁴), et Nogrech⁵) conferentis. 1264. 16. July. Append. D. Trans. T. I. Pap’a Urbanu IV. poruncesce regelui Stefanu domnului Tran- silvaniei, câ satele si hotarale Bistriti’a, Rodn’a, Zolosu et Craiu- nemetu, pe care le avusera sî celelalte regine d’in tempuri stră- vechi, se le restitue mamei sale, adeca reginei. 1264. Datum apud Urbem veterem XVII. Kal. aug. Urbani Pontificis literae ad Stephanum Regem juniorem, et Ducem Transilvanum ut occupatas per eundem villas et terras Bistrichae⁶), Ro'dana⁷), Zolo- sum⁸) et Querali⁹), „quas et ceterae Reginae Hunga- ’) Nâszod combina Schuller Archiv. I. p. 54. Nota 81. Ex autographo Dipl. Hung. T. I. p. 287. Edidit Fejâr Cod. D. T. IV. voi. III. p. 202. ²) Vizakna. ³) Monora. ⁴) Hâssâg. ⁵) Combina Schuller Archiv I. p. 55. Nota 84. Copia in Col- lect. Hevenesiana T. LVIII- TT. p. 212. Edidit Fejer Cod. D. T. IV. voi. III. p. 158. ⁶) Bistricium. ⁷) Rodna. ⁸) Szdlos. ⁹) Kirâly Nemethi. Edidit Katona VI. p. 417. Fejâr Cod. D. T. IV. voi. III. p. 216. riae.... a tempore cujus memoria non existit tenue- runt pacifice et quiete,“ Matri suae ut pote Reginae restituat. 1264. sine die. Append. Dipl. Trans. T. I. Diploma de donatiune a regelui Stefanu câ domnu alu Tran- silvaniei, prin care ia sub a sa protectiune monasteri’a calugari- loru cistertiani, anume Cârtia (Kertz), care fusese devastata cu totulu de cătra tatari, era pe poporale supuse acelei monasterie, le scutesce de esirea la arme sub comand’a vaivodului, cumu si de contributiune, si le face partasi libertatiloru, de care se bucurâ Sibiiulu. „1264. Datum per manus Benedicti Praepositi Orodiensis aulae nostrae Vice-Cancellarii“ Stephani Regis Junioris et Ducis Transilvani Privilegiales, vi quarum Monasterium B. V. de Kirch¹) fratrum Ci- sterciensis Ordinis per Tartarorum rabiem penitus desolatum in suam protectionem recipit, populos dicti monasterii ab omni descensu Vajvodali, et collecta liberos facit, ac eosdem libertate Cibiniensium donat.²) Privilegiales Stephani V. Regis, vi quarum Villam Her- bordi (Balăsfalva) et Zanchalteluky (Szancsal) Comiți Chyel³) filio Ervyn de Calnuk possidendam relinquit. 1271. Cod. Dipl. T. I. p. 47, 48. Regele Stefanu V. dâ Blasiulu si comun’a învecinată Samcelulu cu tdte apertinentiele loru la unu comite numitu Chyel, fiiu alu lui Erwin dela Calnicu, care era consan- genu cu Te el fiiu alu lui Ebl dela Bras iau, âra donatiunea ’) Kercz. E collectionibus Ederianis fasc. I. 29 alias 271, edidit per extensum Fejer Cod. D. T. V. voi. I. p. 205 fragm. apud Eder in Felmer p. 20. item Resthner de Praediis p. 46. Privilegiales has tra'nsumsit et confirmavit Stephanus V. a. 1272. Andreas III. a. 1299 et Otto Rex a. 1300. a) Not’a Red. Multe sunt acelea documente vechi, in, care obvinu cuventele vacua, deșerta, habitatoribus carens. De aici unii reu voitori au voitu se traga conclusiune mai virtosu in contra romaniloru, câ si cumu ei in mai multe tienuturi ale tierei s’aru fi asiediatu multu mai tardiu, decătu de ecs. magiarii sâu sasii. Cu cătu esu la lumina mai multe documente vechi, cu atătu acâsta ipothesa se preface in fumu si in cetia. Sq stamu inse asta-data numai la documentele d’in sec. alu 13-lea. După tatarii lui Batu-Chan, la 20 de ani, adeca in 1262 au venitu tatarii lui Nogai-Chan, tocma p’intre munții moldavo-transilvani, si au devastatu tdte tienuturile. Locuitorii căti au scapatu cu vietia, au fugitu si s’au asiediatu susu in munți si in codrii. Asiâ au facutu si locuitorii d’in tienutulu Nasaudului, câ si cei mai multi romani, nu numai de înaintea tatariloru, de carii insusi regele Bela scapase numai prin fuga iute, ci si d’in caus’a cum- plitei persecutiuni religiose. Adaogemu la acestea, că regele Ște- fanii V. incoronatu de pruncu micu si dusu mai antaiu de duce alu Stiriei, âra de acolo luatu pe fuga, si apoi installatu de domnu alu Transilvaniei, d’in cumu au ajunsu june, era mai alesu dela 1262 păna la 1270 mai totu in certe si in batai stete cu tata-seu, adeca cu regele Bela IV. D’in acestea cause tiâr’a su- feri infricosiatu si se despoporă forte tare. Aristocratii inca se făcuseră cu atătu mai rei, cu cătu ticr’a suferise mai greu. Pe toti 6menii liberi ii supunea in moduri feliurite la iobagia. Bă- tăile cu domni’a bulgo-romanesca inca nu mai voiâ se înceteze. Eca totu atătea cause, pentru care apoi regii se incercâ se’si cor- rega nebuni’a si blastematiile loru prin colonisari noue (novae plantationes), adunandu omeni d’in tote tierile si tienuturile. Ro- manii inse patîti, stâ mai multu in munți. ³) Lege: Cielu, care fusese romanu. St. Mold. — 67 — acăsta se face pentru merite ostasiesci câștigate de Chyel in espeditiuni diverse, era mai anume in castellulu dela C o d 1 e a fnemtiesce Zeiden, unguresce Feketehalom). Blasiulu se numea pe atunci Vi 11’a, adeca satulu lui Herbordu vodă (care fu- sese filiulu lui Ost) si era asiediatu (intocma că si astadi) intre cele duoe riuri cunoscute sub numele Keukullu (cine mai scie de unde luatu si prefăcuta mai tardiu in ungur. Kiikullo, la ro- mani inse numite pe slavonesce Ternave, latinesce Cicellus). Stephanus Dei gratia Rex Hungariae, Dalmatiae. Croatiae, Ramae, Serviae, Galliciae, Lodomeriae, Cu- maniae, Bulgariaeque Rex. Universis Christi fideli- bus praesentes literas inspecturis salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie vo- lumaș pervenire: quod cum Chyel Comes filius Er- vyn de Calnuk ’) et Teel filius Ebl de Brassu²) co- gnatus ejusdem, grata nobis et laudabilia servitia in diversis Expeditionibus nostris, quas suo loco et tem- pore nos facere oportuit, et specialiter in Castro Fe- keteuholm³), cum omni fidelitate laudabiliter impen- dissent. Nos ob merita servitiorum suorum contule- ramus eidem Teel per se quandam terram seu Vil- lam Herbordi⁴) Wajvodae, videlicet inter duos fluvios Keukullu ubi iidem fluvii conjunguntur adjacentem⁵), et alteram quandam terram Zanchateluky⁶) vocatam, vicinam seu contiguam terrae seu villae supradictae, sed postmodum idem Teel dictas terras ex nostra permissione, seu voluntate reliquit et vendidit eidem Chyel comiți cognato suo possidendas pleno jure. Nos igitur consideratis meritoriis șervitiis ipsius Chyel Comitis per dictas terras turn pro eo, quod easdem dictas Chyel Comes ex ipsa permissione ab eodem Teel dinoscebatur comparasse, cum etiam pro eo, quod easdem terras etiam pro servitiis ipsius Chyel Comitis praefato Teel contuleramus, sicut superius est expressum, reliquimus, seu dimisimus eidem Chyel •comiți et suis haeredibus, haeredumque suorum suc- cessoribus perpetuo possidendas, sine juris praejudicio alieni, cum pertinentiis, et utilitatibus suis, ac sub eisdem veteribus et antiquis metis, sub quibus hae eaedem terrae degiierunt. In cujus rei memoriam, firmitatemque perpetuam praesentes eidem Chyel co- miți concessimus literas duplicis sigilii Nri munimine roboratas. — Datam per manus magistri Benedicti Praepositi Orodiensis Ecclesiae aulae nostrae vice- cancellarii dilecti et fidelis noștri anno ab Incarna- tione Domini 1271. Regni autem noștri anno se- cundo.*) L. S. pendentis. *) non Kalnok sed Kelnuk seu Kelnek. ²) i. e. Brasso. ³) i. e. Feketehalom. ⁴) Comes Herbordus filius Ost 1266, apud Fejăr C. D. T. IV. voi. III. p. 326 ad 1267 ibid. p. 388. Ori- ginale Budae in Archivo Camerae Hungarico-aulicae. Copia vi- dimata in a. f. £ I. Miscell. Lit. A. Edidit Fejăr C. D. T. V. voi. I. p. 135. ⁵) ibf situm est hodie Oppidum Balăsfalva, ergo a. 1271 nondum vocabatur Balăsfalva, verum Villa Herbordi. ⁶) hodie Szancsal. *) Not’a Red. Fiendu-că in documentele vechi numele persd- neloru si a le locuriloru etc. se scriu fdrte schimosite, asia adesea este prea anevoia si uneori curatu preste potentia a conjectura numai d’in nume la naționalitate. Asia de ecs. noue nu ne vene 1277. Cod. Dipl. Tom. I. pag. 61. Documentu carele spune, câ in an. 1277 sculanduse totu poporulu sasescu transilvanu, a mersu armatu asupra cetatei Alb’a- luli’a, unde ajunse in un’a domineca, pre candu dmenii era in beserica, si dandu focu besericei, au arsu acolo că la duoe mii omeni de amenduoe sexe, Ara intre aceia pe trei protopopi si pe unu canonicu, apoi devastara totu ce avi beseric’a in ornamente, cârti s. a. Processulu pentru acăsta barbaria se pertractase inca si pe la a. 1309 înaintea delegatului papescu cardinalulu Gentilis, care erasi venise la Ungari’a. Ipsa Universitas (Saxonum) anno Domini M. CC. LXXVIL in Dominica Reminiscere, super eandem Ecclesiam (Albensem) Cathedralem, mânu armata ir- ruentes, ipsam hostiliter invaserunt, comburentes in eadem Ecclesia bene ad duo millia hominum utrius- que sexus, et specialiter Agapitum Archidiaconum ejusdem Ecclesiae, Michaelem Archidiaconum de Ozd, Bartholomaeum Archidiaconum de Kiikollb, Racha Plebanum, et Canonicum Albensem Transilvanum, et quam plures alios Sacerdotes et Clericos comburendo, et auferendo omnia ornamenta, libros, instrumenta, dictae Ecclesiae, et alia, quae dicta Ecclesia inibi habebat.') 1278. sine die. Append. D. Trans. T. I. Regele Ladislau IV. aflaudu despre rebelliunea, tetiunarî’a si devastatiunea făcută de sasi la Alb’a-Iuli’a, vediendu că bese- ric’a de acolo numita la SS. Archangeli, dearsa si despoliata trebue se se restaure, prin acăsta diploma donă acelei beserice fiscalitatea, adeca mosi’a statului de prin pregiurulu Albei-Iuliei, pe care păna atunci fuseseră colonisati totu nisce sasi (hospites noștri), ăra acu prin furărea celorlalți sasi fiendu esterminati, pa- mentulu acela remasese desolatu. Ladislaus Dei gratia Rex Hungariae ...... ad Universorum notitiam . . . harum serie volumus per- venire, quod cum Ecclesia Cathedralis b. Michaelis Archangeli Transylvanae a sanctis progenitoribus no- stris fabricata, et dotata, per rabiem et saevitiam gen- tis Saxonicae combusta fuisset, enormiter et destructa, et omnibus rebus,- ac brnamentis suis spoliata, nec non Canonici²) quam plures, cum multitudine hun- garorum ad gremium ipsius Ecclesiae causa praesidii confugientes, miserabiliter exstitissent concremati in eadem; Uos super praemissis omnibus, commoti vis- a crede, că vreunu nume d’in câte intempiuamu in acestu doeu- mentu, ar fi romanescu, inse neci ungurescu, ci ni se pare dă tdte acelea sunt nemtiesci, resturi de a le cavaleriloru teutoni. Sciutu este, câ incependu dela S. Stefanu I. si păna la Andreiu III., adeca sub toti regii d’in famili’a lui Arpad, veniră fdrte multi germani in Ungari’a si in Transilvani’a, si anume aristo- crati’a se amestecă fdrte tare cu nemți. Erwiu, Herberth, Ost, Teii et Tellmann, sunt nume, care se audu păna astadi la nemți, tocma si la. sasii d’in Transilvani’a. Andreiu III. avuse bataia mare cu serbii si cu romanii. De aci se pdte esplica si scopulu donatiunei acesteia. l) Ex processu, quem jussu Capitali Albensis Procurator ejasdem magister Saulus Archidiaconus de Kraszna, et Canonicus Albensis Budae contra Saxones 1309 coram Cardinali Gentili in- stituit, quive c Codice Vaticano exsciiptus habetur in bibliotbeca Albo-Carolinensi. Fragmentum edidit Jos. C. Kemăny „Notitia archivi albensis “ I. p. 22. Fejăr C. D. T. VII. voi. IV. p. 173. ²) Qui fuerint in specie Canonici hi comhusti? Vide Kerneny „Notit. Arch. Capit. Alb. T. I. p. 22. — 68 — ceribus pietatis, ut ipsa Ecclesia Cathedralis, canoni- corumque status ejusdem nostro possit auxilio repa- rări; terram nostram albensem, juxta ipsam Ecclesiam b. Micbaelis sitam, super qua hospites noștri com- morabantur, nune per furorem eorumdem Saxonum habitatoribus penitus desolatam ’), cum omnibus uti- litatibus.... dedimus, donavimus, et contulimus ipsi ecclesiae b. Michaelis Archangeli Transylvanae jure perpetuo et irrevocabiliter possidendam........ Datum per manus venerabilis viri magistri Thomae Aibensis Ecclesiae electi, aulae nostrae vice cancellarii, di- lecti et fidelis noștri. Anno ab incarnatione Domini MCCLXXVIH. 1279. Append. Dipl. Trans. T. I. Donatiunea regelui Ladislau IV. comitelui Hegun, fiiu alu lui Ambus Gogan-Banu, pentru meritele ostasiesci ale am- biloru câștigate mai virtosu in guer’a avuta in contra regelui Boemiei, carele si fu omoritu in batalia. D’in acestu documentu drasi se mai afla despre unele comunități devastate cu totulu de tatari in comitatulu Zonucu (astadi Solnocu). 1279 (sine diei et loci appositione) Ladislai Re- gis novae Donationales pro comite Hegun filio Am- bus Gogano²) Bano filio ejusdem Hegun³) ob merita eorundem Hegun et Gogan, „quibus iidem specialiter in exercita nostro generali, quem contra Regem ha- buimus Boemorum, in quo idem Rex exstitit inde- remptus, meruerunt complacere." Super devastata per Tartaros possesione eorum Zarwad⁴) vocata in commetaneitate possessionem Tasnad, et Keue⁵) item Girov⁶) et Theuke vocatarum in Comitatu de Zonuk exteriori.⁷) 1281. Append. Dipl. Trans. T. I. Privilegiu datu de O p o u r vaivodulu Transilvaniei si co- mite de Zonucu (Solnocu), prin care elu promitte câ va recundsce privilegiulu datu de regele Ladislau, primăriului si sasiloru d’in cetatea Desiu, câ adeca acei sasi si iobagii acelei cetati se fia scosi si scutiti de sub jurisdictiunea comitelui de Zonucu, cumu sî de sub a comitelui curtei, asia, in catu numai primariulu loru se’i judece. 1281 (sine dato diei et mensis) Opour Vajvodae Transylvani et Comitis de Zonuk Privilegiales, vi quarum, se ratihabiturum promittit Privilegiales La- dislai Regis, villico et hospitibus de Desvăr super eo datas, quod nempe hospites de Dâsvâr, et jobbagio- nes ejusdem Castri exemti sint a jurisdictione Co- mitis de Zonuk, item Curialis Comitis, neque eos in causis quibusvis inter eos exortis nemo altei- praeter q Intelligenda videtur hoc loco Urbs ipsa superior Alben- sis, quae ab Episcopo non possidebatur. Ex transumto Capituli Varadiensis de an. 1313 exscripserat: Jos. C. Eder Manuscr. T. I. p. 114. Edidit Fejâr C. D. T. VII. voi. II. p. 67. ²) Ab isto Gogano fors olim arx Goganvâr et per consequens et hodierna possessio Gogăny-văr-alja. ³) Fuere hi antenati familiae Zombori et Dragi. ⁴) Szarvad. ⁵) Kegye. ⁶) Girot. ⁷) Ergo an. 1297. vocabatur Szolnok exterior. Has Donationales transumsit 1330. Capit. Alb. Transylvanîae et Transumtum hoc una cum contentis in eo novis donationalibus confirmavit Sigismundus Rex a. 1419. Ex Transumto Sigismundi de an. 1419 eruit Cornides Manuscr. T. II. p- 130. Edidit Fejdr C. D. T. V. voi. II. p. 559. villicum judicare valeat, praeterea idem Vajvoda Pri- vilegiales has ad causas quoque extraneorum exten- dit.*) Exstant in Archivo Oppidi D6s. . (Va urma). D’in pomelniciilu martiriloru romani dela 1848—49. (Urmare.) Totu la Alb’a-Iuli’a: luniu 1849 Neamtin Mitru si lonu Ordeanu, 2 barbati esecutati la mandat, lui Fogarasi Antal. luniu 1849 33 barbati, 7 femei si unu pruncu; 2 fura spendiurati, 6r 39 omoriti in modu barbaru. Maiu 1849 din Zalatn’a si Fenesiu 4 barbati inpuscati de insurgenți. luniu 1849 d’in Alb’a-Iuli’a 5 barbati omoriti asemenea. Oct. 1848 d’in Obrej’a si 1849 d’in B. Bucerde 2 barbati deto. Corn’a (comit. Albei), Aprile 1849 3 barbati si 1 femeia deto. Kerello (Chirileu), Oct. 1848 Munteanu Danila, 1 barbatu la mandatulu lui Kolosi Jănos Kâroly d’in St. Pauru ucisu. ■ 22. Febr. 1849 ₜStoica Mateiu, Suciu Maximu, Orosu lonu, Saulanu Onea, Mirasteanu Onu, Munteanu lonu, Delelenu Samoila, 6 barbati si 1 femeia la man- datulu lui Fiirăszi Săndor d’in Vidraszeg, prin vena- torii unguresci, venati câ ferele si inpuscati. Oct. 1848 Szâsz Andronicu, Buta Irina, Buta Anastasia, Ignatu Georgie, 2 barbati si 2 fem. deto. Oct. 1848 d’in Samostelke 1 barbatu omoritu prin insurgenți. *) Cumu se intielegemu noi acestu privilegiu, prin care vaivodulu Transilvaniei confirma unu privilegiu datu de regele Ungariei ? Acesta se pdte intielege numai asia, câ in acelea tem- puri, pre candu regii, câ si magnații Ungariei, isi facea de capu cu blastematiile loru, vaivodatulu Transilvaniei apucase la inde- pendenta fatia cu regele Ungariei. Anume pre candu esise a- cestu privilegiu, rege alu Ungariei era Ladislau IV. supranumiți! Cumanulu, d’in causa că fiendu elu unu teneru fdrte preda- toriu si desfrenatu, totu in bratiale femeiloru cumane si tatardice pagane îsi petrecea, păna candu totu acelea ’i puseră capulu, pentrucă frumds’a jupanesa cumana Edua, înfuriata câ-ci o a lasatu pe ea si s’a dusu la alte duoe fete de tataru, anume Man- dula si Cupceca, conspiră asupra vietiei regelui, si ajutata de trei barbati consângeni ai sei, in capu de nopte’lu omorira in anulu 1290 in etate de 28 de ani. Sub acelu rege desiuchiatu anar- chi’a si tirani’a oligarchiloru tierei apasase atătu de greu asupra poporului, inpilarea si spoliarea fusese atătu de cumplita, in cătu tieranii lipsiti cu totulu de vite, ajunseseră câ se’si faca asia nu- mite telegi sdu carutie cu duoe rote, la care se înjugă ei pe sinesi. De atunci a remasu blastemulu: Se ajungi a trage la teleg’a lui Vladu (Ladislaus). Eca deci caus’a, pentru care ori- cine potea, cauta se’si assigure essistenti’a prin căte unu privi- legiu, si cu atătu mai virtosu coloniștii sasi, carii, că fdrte mari catholici, fuseseră transplantați aici d’in tierile renane cu scopulu principale de a sustîend si propaga in acestea tieri catholicismulu apusenu in contra celui resaritdnu. Si totuși multe d’in acelea colonii semenate prin tiera, s’au stinsu successive si au dispărută cu totulu. Not’a Red. — 69 — Oct. 1848 4 barbati omoriti la comand’a lui Lă- zăr Alljert. Kereszto (Cristuru? in comit. Hun.), 13 Martin 1849 5 barb. si 1 fem. la dearderea satului omoriti. Ketsketaga, Aprile si Iunie 1848 8 barbati omo- riti de rebelii. Chimitelnicu (Kemdnytelke), Varga Ripa, Buzăs George, Nistoru George, Prodanu Nutiu, d’in Czin- kos 4 barbati esecutati la mandatulu oficirului de in- surgenți Szabo Lajos d’in Turda. Kisfalud (comit. Alb. ,inf.), Aprile 1849, 10 bar- bati si 3 femei omoriti de insurg. năvălitori. Craiu-Baia (comit. Hun.), luliu 1849 d’in Lingina 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. Custelnicu, 17. Ian. 1849 Fodoranu Andreiu, 1 barbatu, la mandatulu comandantelui de rebelii Adamu Kakucsi. Kistoty(?) (totu com. Hun.), 9. luliu 1849 1 bar- batu omoritu de insurgenți. Kis-Săros, Oct. 1848 si Febr. 1849 2 barb. deto. Bulbucile d’in Galați (Alb. inf.), luliu 1849 1 barbatu deto. Kokelburg (Cetate-de balta), 17. Ian. 1849 1 barbatu deto. Korosbănya (Baia-de Crisiu), Oct. 1848 Burta luonasiu si Dragosiu Petru, 2 barbati, prin sententi’a tribun, revolutionariu. Oct. 1848 Goltia Adamu d’in Bradu, 1 barbatu, condamnatu la mdrte prin Ribitzei Fercncz, Potyo, Nemeș, Forro (?) d’in Ribitze, si esecutati. Petroviciu Nicolae d’in Bradu, 1 barbatu, spcm diuratu la mandatulu lui Ribitzei Ferencz. Oct. 1848 Titz Jănos d’in Tiebea (comit. Zar.),' 1 barbatu, prin sententi’a trib, revolut, esecut. 13. Martin 1849 Haida Alesandru d’in Cristioru, 1 barbatu deto. Cricau (Krakko), Oct. 1848 d’in Diod si Iozenu(?) 2 barbati torturati si omoriti prin insurgenți. luliu 1849 16 barbati totu acolo macelati de rebelii. Craciunesci (comit. Zarandu), luniu 1849 1 bar- batu si 1 femeia deto. Cristioru, 9. Martin 1849 7 barbati si 3 femei sub comand’a maiorului Csutak omoriti. Curecliiu, luniu 1849 2 barbati, 4 femei si’4 prunci omoriti de insurgenți. Cucerdea, 1849 8 barbati sub comand’a jud. de cerc. Szilăgyi Lajos omoriti. Cusu (Kutyfalva in comit. Alb. infer.), 1849 6 barbati si 1 femeia omoriti de insurgenți. Oct. 1848 d’in Cucerdea 4 barbati deto. Luscudeanu George si lordanu, 2 barbati, omo- riti d’in porunc’a căpitanului de rebelii, anume Jenei Josef. Oct. 1848 d’in Cucerdea 3 barbati omoriti totu asemenea. La Balta, 21. Aprile 1849 Partenie Suciu d’in Bentientiu (?) 1 barbatu inpuscatu la mandatulu lui Czepis (?). Lapusneacu, luniu 1849 losifu Calina d’in Do- br’a, 1 barbatu, inpuscatu la mand. capitan. Novăk. Lesnecu, luniu -1849 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. Ludesci, 10. luniu 1849 2 barbati omoriti de insurgenți. Lunc’a de diosu, lanuariu 1849 6 barbati si 2 femei deto. Lunc’a de susu, Martin 1849 6 barbati prinși, apoi pre cale cătra tribunalulu dela Bradu tura ma- celati. Luncusiora, Martin 1849 Pavelu Simionu, 1 bar- batu , condamnatu si essecutatu prin tribunalulu de sânge. Martin 1849 2 barbati omoriti prin rebelii. Bessieneu ung., Oct. 1848 1 barb. si 1 pruncu omoritu de insurgenți. Bretea ung., 30. Aprile 1849 1 barbatu deto. Cisteiu, Noembre 1848 4 barbati inpuscati de rebellii, carii au calcatu comun’a. Ludosiu (comit. Alb. infer.), Aprile 1849 2 bar- bati deto. Orbo (Gârbov’a ung.), primavdr’a 1849 4 bar- bati si 2 femei omoriti de rebelii. Portusiu (Maros-Porto), Aprile 1849 lonu Ter- naveanu d’in Ampoitfa, 1 barbatu, omoritu la man- datulu comandantelui d’in Portusiu (M. Porto). Maiu si luniu 1849 2 barb. omoriti prin rebelii. M. Săros, Febr. 1849 Baciu Vasilie, 1 barbatu, essecutatu prin tribun, d’in D. St. Martinu. Sioimusiu (comit. Albei inf.), luliu 1849 7 bar- bati omoriti prin rebelii. Oct. 1848 4 barbati deto. 26. Aprile 1849 1 barbatu inpuscatu de rebelii.. 1. luliu 1849 d’in Suligetu (comit. Huneddrei),' 1 barbatu omoritu de rebelii. 10. si 12. Aprile 1849 d’in Sioimusiu 2 barbati deto. luliu 1849 2 d’in Boholtiu, 1 d’in Babaln’a, 1 d’in Nyavajăsfalva (comit. Huned.), 4 barbati inpus- cati de rebellii, carii au calcatu comun’a. luniu 1849 Valisior’a 1, Nyavajăsfalva 1 bar- batu deto. luniu 1849 d’in Craciunesci 5 barbati omoriti de insurgenți. Megyesfalva, Oct. 1848, 3. si 7. Martiu 1849 4 barbati deto. M. Ujvăr (salinele dela Murasiu), 4. si 6. Aprile 1849 d’in Capudu 4 barbati deto. 19. Maiu Mibaila Soleriu, Simione lui Cornea, Kirion(?), Nicolae Felyareanu d’in Cisteiu ung., 4 barbati condamnati si essecutati la măr te prin tribu- nalulu de sânge alu rebelliloru. 30. Aprile Daniele luliga, Grasu Onu si Nicdra Nicolae d’in Ciung’a, 3 barbati deto. Salinele dela Murasiu, Septembre 1848 Gîirba 12 70 — Samoila d’in Silvasiu, 1 barbatu, essecntatu prin trib, revoluționarii!. luliu 1849 Iac. Burnitiu d’in Armeni, 1 barb. deto. Martiu 1849 Crisianu lacobu si Muresianu Ilie d’in Pajid’a, 2 barbati, prin trib, revolutionariu. Martiu 1849 Pavelu Bucuru, lonu Serbu, Ilie Lazaru si Maximu Solaju, 4 barbati deto. lanuariu 1849 5 barbati torturati si uciși. Octobre 1848 6 barbati si 1 femeia, 6 inpuscati, 1 macelatu de insurgenți. lanuariu 1849 1 barbatu si 1 femeia prin sen- tenti’a trib, revolutionariu. luniu 1849 Nic. Lazaru, Ilie Lazaru si Georgie Serbu, 3 barbati, inpuscati prin insurgenți. luniu 1849 Voidasiganu Obersa d’in Najlacu si Herestasianu loanu, 2 barbati, essecutati prin tribun, revolutionariu. Maiu 1849 Gram’a Filipu d’in Ciuciu, 1 bar- batu deto. Sucucuiu losifu d’in M. Copandu, 1 barb. deto. Stoica Petru d’in Gabudu, 1 barbatu deto. 1. Martiu 1849 Gambuteann Sim., 1 barb. deto. Timofteiu Gligoru, 1 barbatu deto. Aprile 1849 d’in Butariu 2 barbati macelati de insurgenți. Martiu 1849 Orosianu Pavelu si Golumbanu Do- rofteiu d’in Cechelaca, 2 barbati la mandat, oficiali- loru ung. d’in M. Uior’a essecutati. Aprile 1849 Bata Manafilu d’in Gambutiu, 1 barbatu, essecutati! prin tribun, revolutionariu. Aprile 1849 Bota Anisie, Popu Fodoru, Moise Ilie, Thodovitz Onea 4 barbati deto. Aprile 1849 d’in Turdesiu 8 barbati omoriti de insurgenți. Aprile 1849 Molnaru Alexie d’in Alecusiu, 1 barbatu, prin tribun, essecutatu. Gatea loanu, 1 barbatu deto. 28. Martiu 1849 Orga Filimonu d’in Ciugurelu (ung. Fugad), 1 barbatu deto. 18. Aprile 1849 Bircea loanu si Suciu Gerasimu d’in Ciugurelu, 2 barbati deto. 27. Aprile 1849 Munteanu Danila d’in Benedicn, 1 barbatu deto. 7. Martiu 1849 Calonu Vasilie, Cala lacobu si Salia Nechita d’in Atientisiu (Czintos), 3 barbati, in urm’a sententiei dictate de tribun, d’in M. Ujvăr. Popa Chilinu d’in Miraslau, 1 barbatu, omoritu de insurgenți. Maiu 1849 d’in Teiusiu (Tovis) 1 barbatu deto. D’in salinele Murasiu (M. Ujvăr) 25 barb. deto. 3. luniu 1849 Nicolae Hutiu d’in Dostatu (Alb’a inf.), 1 barbatu essecutatu de tribun, revolutionariu. D’in Mesteacanu, Oct. 1848 1 barbatu deto. Maiu 1849 Germanu Petru, 1 barbatu, essecu- tatu sent. drept, statariu; 5 barbati si 1 pruncu in- puscati de insurgenți; 1 femeia fu aruncata in focu; la 1 femeia i se taiă capulu; 2 barbati uciși prin de- micaturi de sabia. Metesdu (comit. Alb’a inf.), luniu 1849 3 barb. si 2 femei inpuscati de insurgenți. Mihaltiu, Martiu 1849, d’in Obreja 1 barbatu prin esecutiune. Martiu 1849 d’in Cisteiulu rom. 1 barbatu in- puscatu de rebelii. 2. luniu 1849, (1 d’in Craciunelu, 10 d’in Mi- haltiu), 11 barbati deto. Mihaileni, Martiu si luniu 1849 3 barb., 8 fem. si 1 pruncu inpuscati de insurgenți. Nicu (Mikefalva), Martiu 1849 1 barbatu deto. Miraslau, primaver’a 1849 d’in Lapadea roma- nesca 4 barb. torturati si omoriti de rebelii in modu barbara. 1849 era d’in Miraslau 6 barbati omoriti prin Hegediis Samu, Molnăr Joși, Hegediis Pista, Păi Pista, Secke Gyuri d’in Miraslau, Hegediis Pista, Brodi Joși, Virăg Moși d’in Aiudu. Mind-szent, Aprile 1849 2 barbati omoriti de rebelii. Nadasdea, Aprile 1849 1 barbatu deto. Najlacu, Oct. 1848 d’in Craciunelu 2 barbati in- puscati de insurgenți. Oct. 1848 d’in Najlacu 1 barbatn prin Szebeni Ădăm omoritu. Octobre si Noembre 1848 2 femei si 1 pruncu morira de man’a lui Burnatz Antal d’in comun’a Najlacu. lanuariu 1849 3 barbati omoriti de rebelii. Aprile 1849 8 barbati deto. . Maiu 1849 2 femei omorite sub mandatulu lui Burnatz Antal si Kăszoni Samu. Octobre 1848 6 barbati si 2 femei omoriti de insurgenți. 1. Noembre 1848 d’in Szokefalva 3 barb. deto. Cergau (mare), 6 Noembre 1848 si 1849 d’in Gălfalva si Cergau 3 barbati deto. Aiudu, primavăr’a 1849 d’in Garbov’a de susu 2 barbati deto; ăra in primavăr’a 1849 d’in Aiudielu său Aiudulu de susu 44 barbati si 3 femei deto. Octobre 1848 d’in Obrej’a 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. 7. lanuariu 1849 d’in Sâncelu 1 barbatu deto. lanuariu 1849 d’in Vingardu 3 barbati deto. 11. lanuariu 1849 d’in Ocnisidr’a 2 barbati ma- celati de rebellii carii au calcatu comun’a. Ocolisiu-mare, Aprile 1849 1 barbatu deto. Teremi’a-mare, Octobre 1848 1 barbatu deto. Nyavajăsfalva (comit. Huned.), Aprile si Augustu 1849 7 barbati inpuscati de insurgenți. O. Almasiu*), Aprile 1849 2 barbati macelati de insurgenți. O. Berettye(?), 13. Aprile 1849 lonu Lascu, 1 barbatu, macelatu la mandatulu maiorului de rebelii, anume Pălfi Domokos. *) Care Almasiu, că.-ci in Transilvani’a sunt vreo diece co- mune pe acestu nume. In originalu stă O. Almar (sic). Red. — 71 — Nicolae Buteanu, 1 barbatu, condamnata .prin tribun, revoluționarii! si ucîsu. Lapadea romanica, primaver’a 1849 16 barb., toti prin rebelii omoriti. Ormenye (?), Aprile 1849 1 barbatu deto. Ormindea, Aprile 1849 1 barbatu si 1 pruncu inpuscati de rebelii. Oros’a, Oct. 1848 2 barbati omoriti de rebelii. Panadea, 18. Ian. 1849 3 barbati deto. Pesterea, Aprile 1849 1 barbatu inpuscatu de insurgenți. Petrilac’a, 7. Aprile 1849 d’in Nandra 4 barbati inpuscati totu de rebelii. 7. Aprile 1849 d’in Petrilac’a 7 barbati omoriti de rebelii in modu barbara. Petreni, 20. Aprile 1849 1 barbatu deto. Petresd, 14. Aprile 1849 Stefanu Gergel d’in Bara (comit. Huned.), 1 barbatu, inpuscatu la mand. lui Csepe. Petrosiani, Oct. 1848, Aprile si luniu 1849 11 barbati si 2 prunci inpuscati de insurgenți. Piski (roman. Semeri’a), Febr. 1849 d’in Marti- nesci 1 barbatu omoritu sub Br. Kemeny Farkas. 9. Febr. 1849 d’in Koboldogfalva (St. Mari’a) 1 barb. omoritu de insurgenții năvălitori in comuna. 9. Febr. 1849 d’in Semeri’a 5 barb. si 1 fem. deto. Plescuti’a (comit. Zarandu), Martiu 1849 d’in Ma- guleas’a 2 barbati' spendiurati prin rebelii. (Va urma.) Protoparentii magiariloru, numele si locuintiele loru antice scdse d’in fântâni originali armenesci. Poporulu magiaru neci păna in dio’a de astadi nu scie, de unde a resaritu elu in acelea tieri si regiuni a le Europei, in care se afla in dîlele ndstre. D’in Asi’a? Inse teritoriulu Asiei întregi este mai bene că de patru-ori mai mare decătu e alu Europei; asia d’in care parte a Asiei au venitu magiarii in Europ’a? Sunt mai multu de patrudieci de ani, de candu unii barbati magiari voindu a da preste primele lo- cuintie ale poporului loru, au întreprinsa d’in tempu in tempu cu mari greutati si p’intre multe pericule caletorii prin tierile dela Caucasu, prin Persi’a, Ar- meni’a, apoi si mai departe, in Turcomani’a, in im- periulu Tibetului, in Indi’a d’incolo de riulu Ganges si chiaru păna la Chin’a, cercetandu preste totu cu anii întregi, limbe, dialecte, datine, costume, cumu si urme istorice scrise, pe unde au aflatu si de acelea. Fatiga si sacrificiu indesiertu, pentrucă mai departe in fundulu Asiei n’au datu neci macara preste atătea urme ale limbei magiare, căte se afla in tren s’a d’in limb’a turcdsca si vice-versa; dra de vechi’a loru pa- tria neci-un’a urma! In dîlele ndstre a esitu la midiulocu reverenti’a sa parentele Christoforu Lukăcsi, parochulu armeni- loru d’in Gherl’a (Armenopole) in Transilvani’a, ca- rele a deschisa prenumeratiune la cartea titulata pre- cumu se vede mai susu. Acea carte scrisa in limb’a magiara tipărită fiendu, va da 41 cdle 8⁰ si va costa 3 fr. 50 cr. v. a. Spre a pricepe inportanti’a acestui productu isto- ricii mai virtosu pentru poporulu magiaru, dra in a duo’a linia si pentru poporale conlocuitdrie, parentele Lukăcsi ne spune in prospectulu istoricii ce a publi- catu, că națiunea armendsca are mai multi scriptori istorici, d’intre carii celu mai vechiu este Mar-Ibas- Katina, carele a vietiuitu aprdpe cu duoe sute de ani inainte de nascerea lui Isusu Christosu, dra după acela au urmatu altii istorici armeni, carii au scrisu si respective continuata istori’a poporului si a patriei loru păna la none sute de ani după n. lui Is. Chr. Scriptorii bizantini greci vorbescu ici colea, după da- tin’a loru, cătu d’in esperientia, cătu mai multu d’in audite, mai totu-deaun’a că in fuga, despre Huni, Cu- mani, Uzi, Avari, Cazari si Bisseni, dra la inșii ma- giari s’au pastratu numai dresi-care traditiuni verbali, pentrucă ei n’au cunoscutu scriptura mai inainte de a se increstina; prin urmare ori-ce sciu ei despre si- nesi d’in acestea fântâni, este relative fdrte puținii, adesea fdrte fabulosu, si asia nedemnu de a coprinde locu in istoria. Dn. Lukăcsi promite publicului unu numeru considerabile de date si documente istorice, scdse tdte d’in fântâni armenesci, prin care scirile fragmentarie si fabuldse despre originea, patri’a si limb’a magiara se voru corege si relative se voru complini si inavutf, precumu nu s’au mai vediutu păna acuma. Dn. Lukăcsi adeca crede, că cu aju- toriulu istoriciloru armenesci se va proba, că preJ cumu armenii si persianii, asia si magiarii sunț totu de una vitia Aria-zend, că tdte acestea popdră in negurds’a anticitate au urmatu doctrin’a lui Z o- roastruț ne face totu-un’adata cunoscutu, că limb’a magiara si limb’a armendsca au multe cuvente co- mune. Asiă dara cartea dini Lukăcsi va interesa nu numai pe istorici de professiune, ci si pe filologi. Academia nngurdsca de scientie dela Pesta fă- cuse recensiunea docnmenteloru produse de dn. Lu- kăcsi inca pe la 1851, candu ii si recomendă, că se le tdrne in forma de istoria. De atunci auctoriulu isi prelucră opulu preste totu, ilu mai si inavutf cu un’a dissertatiune despre Magiarii d’in Parthi’a. Totu dn. Lukăcsi mai publicase inca si acestea cârti: Historia Armenorum Transilvaniae a primordiis gentis usque nostram memoriam. Pretiu 2 fr. v. a. Adaldkok az erddlyi ormdnyek tortenetdhez. Pre- tiu 80 cr. v. a. ^ca, cumu popdrale mici, că si cele mari, d’ifi căte n’a dispăruta poterea de vidtia, fala si ambitiuneaî naționale, se interesdza de originea si de istori’a sa,-. — 72 căte sacrificia aducu ele pentru că se’si scdtia in ve- derea lumei diplom’a de nobilitate naționale, istori’a. Era noi? Ce amu facutu păna acf pentru istori’a ndstra? Cu esceptiune de cătiva particulari, carii s’au sacrificata că de optudieci de ani incdce pentru noi, națiunea inca nu a facutu nimicu pentru ‘scrierea istoriei sale. B i b 1 i o g r a f i ’ a. Actele Societatei Transilvani’a Cart. VIL an* III., despre care amu atensu pe scurtu in Nr. tr., co- prindu acestea materii: Apelulu comitetului societatei Transilvani’a. Adunarea I. d’in an. 1870: a) Siedinti’a I. d’in 25. Ian. 1870, in care, intre altele, se coprinde darea de sema făcută de presiedintele societății in numele comitetului, b) Siedinti’a II. d’in 1. Febr. 1870, in care, intre altele, se coprinde raportulu comisiunei verificatdrie si discursulu dlui Lazarescu despre prin- cipiulu nationalitatei. c) Bilantiu de primirile si chel- tuielile societății dela 1. luliu păna la 31. Dec. 1869. Serbatdri’a de 3—15. Maiu 1870. Adunarea II. d’in 1870: a) Siedinti’a I. d’in 11. Oct. 1870, in care, intre altele, se coprinde darea de sema făcută de presiedintele societății in numele co- mitetului. b) Siedinti’a II. d’in 18. Oct. 1870, in care, intre altele, se coprinde raportulu comisiunei verificatdrie. c) Bilantiu de primirile si cheltuielile societății dela 1. Ian. păna la finea lui Sept. 1870. d) Tabellu generale de primirile si cheltuielile socie- tății dela 1. luliu 1869 păna la finea lui Sept. 1870. Membrii comitetului. Membrii adunarei societatei. Binefăcătorii, presiedintii si membrii de ondre ai societății Transilvani’a. Studentii subvenționați de comun’a Galați. List’a de sumele intrate dela membrii societății si alte donatiuni, dela 1. luliu 1869 păna la finea lui Sept. 1870. — Fundatiunea fericitului Alesandru Sterca- Siulutiu, archiepiscopulu metropolitu gr. cat. de Alb’a- Iuli’a. Blasiu 1870. Cu tipariulu seminariului archi- diecesanu. 8°. pag. 47. Coprinde documentele de fun- datiuni si de legate după testulu originale, la care se alatură unu estrasu esplicatoriu. (Fără pretiu?) — Epistol’a unui romanu transilvanu cătra unu amicu alu seu in afaceri eclesiastice si sco- lastice. Tiparitu că manuscriptu. Sibiiu, 1871. 8°. pag. 22. (Fără pretiu.) — Preste puținu ese de sub tipariu: CAIUS CORNELIUS TACITUS, adeca tdte opurile acelui mare barbatu de stătu si mai mare că scriptoriu, ale cărui scripte istorice sunt admirate de toti barbatii competenti, traduse in ro- manesce de repausatulu Gavr. I. Muntdnu, fostu directoriu si professoriu la gimnasiulu romanescu gr. res. d’in Brasiovu. Germani’a si Agricola lui Tacitus traduse de Muntdnu esisera in l-a editiune aici in Brasiovu, pre- cumu este cunoscutu publicului nostru d’in alte an- nuntiuri. De atunci inse Muntdnu a tradusu de nou, atătu pe acestea parti, cătu si tdta Istori’a lui Ta- citus, căta a scapatu p’intre fatalitatile tempuriloru păna la noi. Societatea academica romana d’in Bucuresci primindu manuscriptele dela ddmn’a Mari’a ved. G. Muntdnu, le-a datu unei comissiuni alese d’in sinulu seu, spre a compara traductiunea cu origina- lulu si a’si formula una opiniune asupra ei. Comis- siunea dechiară, că acea traductiune o afla atătu de nemerita, pre cătu numai se potea aștepta că se dsa in roraanesce prim’a traductiune a celui mai greu scriptoriu prosaicu latinescu d’in tempulu classieitatei, prin urmare că si merita că se se dea la tipariu. Acdsta opiniune a comissiunei se prefăcu in conclusu alu societatei academice. Se luamu in consideratiune, fia si numai inpre- giurarea, că sunt 9 ani decandu dn. comite Scar- latu H. Rosetti publicase premiulu de un’a miie fior, val. austr. pentru traductiunea lui Tacitus, si că ’— afara de Muntdnu si de Andreiu Murasianu (păna a nu i se prea îngreuna morbulu psichicu) neci-unu altu concurrentu nu se află la acelu premiu, in cătu după cătiva ani dn. Rosetti perdiendu’si patienti’a, isi retrase premiulu, atunci toti aceia carii sciu bene, că ori- care limba pusa pe calea cultivarei are se’si încerce poterea sa de vidtia mai antaiu la traductiuni, voru recundsce inpreuna cu noi, că acdsta traductiune inca este unu adeveratu castigu considerabile pentru lite- ratura ndstra. Tocma pentru acdsta inse, noi rogamn pe in- tregu publiculu literatu, că premiulu, de care nu avuse parte traductoriulu in vidti’a sa, se’lu facemu cu totii or- fanului seu Georgie, carele a remasu lipsitu de ori-ce ereditate materiale d’in. partea parentelui seu cadiutu că adeveratu martira pentru națiunea si patri’a sa. Tacitus tradusu face la 40 cdle 8°, totuși pre- tiulu unui essemplariu este defiptu numai cu 2 fior. 80 cr. v. a., sdu 6 franci, ori lei noi. Essemplarie se potu trage atătu d’in Sibiiu si anume la inceputu dela tipografi’a W. Krafft (S. Filtsch), in care s a tiparitu, dra mai tardioru prin librarii, cătu si de-a dreptulu dela subscris’a redactiune, dra in Bucuresci dela can- celari’a societatei academice si dela librarii. Pretiulu se intielege comptantu. Cei carii voru lua căte 10 ess. de-odata, 2 le voru avea că provi- siune, adeca gratis. Brasiovu, 12. Martin 1871. Redactiunea „Transilvaniei.*¹ Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimcr & Kamner.