a® ------------— IA» OJ Acesta foia ese cate 3 cole pe luna ? si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale 10 franci cu porto v poștei. ------------S-ol TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ------ ^Abonamentulu se ⁵,¹ j? | face numai pe cate i 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, sen prin posta seu prin domnii co- ti lectori. ) Xr. 4. Brasiovu 15. Februariu 1871. Anulu IV. Sumariu. Scurta istoria a societatei iesuitilor. (Continuare.)—- Invidi’a câ vitiu naționale.— Colectiune de diplome istorice tran- silvane. — Unu dialoga politica intre Alessandru Ipsilanti si Tudoru Vladimirescu, — D’in pomelniculu martiriloru romani dela an. 184s/₉. (Continuare dela Nrii 19 sî 20 d’in a. 1870.) Bibliografia. Scurta istoria a societatei iesuitiloru. (Continuare.) Atentate in contra principiloru de Orani’a. Asia numitele provincii sdu staturi olandice, adeca Belgiu sî Oland’a (Niederlande), au luptatu aprdpe patrudieci de ani, pentru câ se scape de tirani’a bi- gotului rege alu Spaniei Filipu II., cumu sî de mul- tele rele, căte suferea acelea tieri dela iesuiti, carii ajunseseră la atăta, in cătu in locu de a’si vedd de beserica sî de scdle, in vreo noue cetati prepara prafu sî glontia pe sam’a spanioliloru, dra cetatea Ultraie- ctulu (Utrecht) o jucara pe rnan’a lui Filipu, din care causa olandii dedera in judecata sî taiara pe trei iesuiti, anume loanu Baptistu Bodden, rectoriu de colegiu, Gerwardu Posmann, procuratoriu sî Filipu Nottin, coadjutoriu. • Principele Guilielmu I. de Orani’a sî comite de Nassau, numitu ,tacutulu,“ se pusese in a. 1570 in fruntea insurrectiunei; de aceea iesuitii inca deciseră câ mai antaiu se’lu perda pe acesta, ceea ce inse nu mergea asia usioru. In fine abia ip an. 1582 aflara pe unu june in etate camu de dduedieci sî cinci de ani, anume loanu Jaurequy, cărui ii promisera sî bani multi, sî unu locu in ceriu tocma la midiulocu intre Domnulu Christosu sî intre Fetidr’a Mari’a. In 18. Maiu fiendu dumineca, fanaticulu Jaurequy stră- bată p’intre multîme păna in locuinti’a principelui, unde trase asupra lui cu pistolulu si ’lu nemerf prin falei, fără câ se’lu omore, inse assasinulu fu macelatu de cătra altii acolea pe locu. Iesuitii complici scapara cu fuga pe teritoriu strainu, numai calugarulu domi- nicanu anume Timermanu, care confessase sî cumi- necase pe Jaurequy, cumu sî unu spaniolu, anume Venero, carele inca au sciutu de planulu assasinatu- lui, cadiura in mana justiției si fusera uciși in modu infricosiatu. Cu acesta inse principele Guilielmu de Orani’a totu nu scapă de mdrte, pentrucă de sî iesuitii fusera scosi d’in tidra cu tdta necrutiarea dictata de interesulu securitatei publice si personali, câ si de resbunare, ei inse totu aflara in 1584 unu altu si- cariu, anume Baltasaru Geraerts, alias Guyon, carele in 10. luliu alu aceluiași anu omori pe Guilielmu prin un’a puscatura de pistolu incarcatu cu trei glon- tie, apoi o luă la fuga, fu inse prinsu in siantiurile fortaretiei Delft, unde commisese si assasinatulu, carele apoi indata si mărturisi , că patru iestfîti ii promise- sera de siguru imperati’a ceriului sî cunun’a de mar- tira, ddca va omori pe ereticulu Guilielmu, apoi mai adaose, că principele de Parm’a, care pe atunci era locutienetoriu alu regelui Filipu pentru Oland’a, cumu sî presiedentele consiliului guberniale anume Christofu de Assomville inca l’au incuragiatu si ’iau facutu mari promissiuni, ddca va commite acelu assasinatu. Acestu assasinu inca fu ucisu intre cele mai fiordse torture. D’in contra regele Filipu inaltiă pe famili’a sicariului la rangu nobilitariu, dra iesuitii tienura in ondrea lui processiuni larmdse, si in predicele loru ilu dechiarara prin tdte tierile de martira, carele cu fapta sa inplinise voi’a lui Ddieu. Guilielmu „tacutulu" avuse unu fiiu, anume Mauritiu de Orani’a, carele de sî june, fu alesu de cătra locuitori in loculu tata-seu pentru frumosele sale calitati. Iesuitii se deciseră a’lu perde si pe a- cesta, acumu inse era sî mai anevoia a da preste vre-unu omu desperatu, pentrucă sî cei mai fanatici se temea de barbarele torture, la care era supusi a- ceia, pe care olandii potea pune rnan’a. In fine iesuitii totu aflara pe unu ticalosu de dogariu seu butinariu din orasiulu Donay. anume Petru Pan ne, omu sa- racu. Acestuia ’i promisera iesuitii pre langa locuintia sigura in imperati’a ceriului, inca sî un’a pensiune bunicica pe acestu pamentu, ddca va scapa cu vidtia. Tandal’a de Panne armata cu unu pumnariu cu pa- tru taisie, benecuventatu la altariu de iesuitii d’in Donay, caletori la cetatea Leyden, unde petrecea pe atunci Mauritiu de Orani’a. Panne inse cu tdta in- strucțiunea ce’i dedese atătu rectoriulu, cătu si con- fessariulu iesuitu d’in Donay, ajungendu in Leyden, se perdă, se ratacf, se incurcă, politi’a ilu prinse, dra elu de frica descoperi totu complotulu iesuitiloru. Acestu ticalosu inca ’si platf nebunia cu vidti’a, dra asupra iesuitiloru se luara mesure sî mai aspre, sî mai crude, păna candu in fine provinciile olande sca- para cu totulu de spanioli după un’a lupta inversiu- nata, care se încinsese pe unu periodu aprdpe de pa- trudieci de ani. Atentatu in contra vietiei imperatului Ro- manilor u Leopoldu I. Imperatulu Rudolfu, carele a pusu pe Basta, câ se onadre pe Michaiu bravule, 7 — 38 — fusese condusu de iesuiti intocma câ si Filipu II. re- gele Spaniei. Imperatulu Ferdinandu II., care cu ni- mica nu a fostu mai bunu decătu Filipu, a fostu crescutu d’in mic’a copilăria de iesuiti, inveninatu de doctrinele loru, irritatu si amagitu câ se verse sân- gele la sute de mii si milidne, cu scopu mai virtosu de a funda cu tempu un’a monarchia catholica uni- versale. Imperatulu Leopoldu, care succese la trona in a. 1658, fusese crescutu si instituita de mica de cătra duoi iesuiti, anume Miiller si Neidhardt, apoi mai tardfu se facă si elu „affiliatulu" societatei, a- deca iesuitu in fracu. Se intielege, că acea educa- tiune fu fdrte bigotta. Veneratiunea lui Leopoldu I. pentru iesuiti a fostu atătu de mare, in cătu precumu se esprimu unii istorici, elu in nauci’a sa ii punea alaturea cu Ddieu. Iesuitii la curtea lui Leopoldu se află cumu amu dîce, in permanentia. Celu puținu căte patru iesuiti d’in cei mai iscusiti si raffinati, mai toti că confessari, portă de nasu pe elu, pe mam’a si pe soci’a lui, cumu si pe comandantele supremu Ca- rolu de Lotaringi’a. Ore inse iubea si iesuitii pe Leopoldu L, precumu ii iubea elu pe aceia? Neci-de- cumu. Iesuitii adeca vediendu, că cu Habsburgii nu o mai potu scdte la scopulu loru, se alaturara, pre- cumu s’a mai dîsu, pe langa Ludovicu XIV. Pen- trucă se pdta jdca mai multe cordne pe capulu ace- stuia, ei isi propuseră a încurca pe Leopoldu in guere cătu se pdte mai periculdse, era intre altele stă de elu cu totu-adensulu, că se’si calce juramentele fatia cu Ungari’a, se’i sterga constitutiunea, se sfarme dre- pturile protestantiloru, si asia aducendu’i la despera- tiune, se’i inpinga la rebelliune. Pe atunci inse im- periulu era storsu si amaritu de cousecentiele gnerei celei religidse de treidieci de ani, dra turcii inca totu mai domnea si devastă in Ungari’a, unde se asiedia- sera de multu cu resiedenti’a in Bud’a; dra de alta parte Ludovicu XIV. inca se prepară in contra lui. Asia Leopoldu I. cu tdta simplitatea si cu totu bi- gottismulu seu, totu a priceputu celu puținu atătu, că nu va fi bine că se mai scdle si pe popdrale Un- gariei asupra sa. Acdsta moderatinne iesuitii o espli- cara de crima si deciseră a’i lua vieti’a, inse cumu? Asta-data nu prin pumnariu si nu prin pistolii, ci in modu multu mai rafinata. Pe la inceputuln anului 1670 a inceputu si sa- netatea imperatului a suferi asia, in catu mergea d’in reu totu in mai reu, adeca cumu amu dîce, se uscă pe pitidre. Medicii nu dă preste caus’a morbului, dra in publicu se sioptea ici-colea cuventulu:' „ve- ninu, toxina, Gift.“ In Aprile ala aceluiași anu adu- sera la Vien’a pe unu nobilu d’in Milano, anume losifu Francisca Borro, carele era si medica re- numita. Acelu medica promise, că ela va cura pe imperatulu si’lu va scapa de mdrte. Lui Leopoldu inse’i fu frica de iesuiti a primi pe Borro dio’a mare, ci ilu recepea ser’a tardfu in andientia strinsu secreta. Dupace Borro cercetă starea bolnavului si’lu află cu totulu debilitato, aruncandu ochii prin chilia observă, ! că cele dude făclii de cdra ce ardea pre mes’a imperatului avea una flacara fdrte rosiia si stropitdria, d’in care esia unu aboru albu, care se si cristalisese pe pla- fondulu chiliei. „Aerulu acestei chilii este inveninatu, era veninulu ese d’in acestea luminări,“ dîse Borro. Indata chiamara si pe medicala de casa alu impera- tului, adusera totu restulu facliiloru destinate pentru chilia imperatului, după aceea analisandu-le cu mare grija, aflara, că festil’a fiacarei luminări fusese in- moiata in zama de arsenicu (petr’a siorecelului). In duoedieci si opta punți de făclii aflara duoi punți si trei patrarie arsenicu. Un’a feștila taliandu-o in bu- catiele si amestecandu-o cu carne, o aruncara la unu cane, carele in restempu de un’a dra insocita de do- reri infricosiate, a si crepatu. In căteva luni Borro vindecă pe imperatulu de- plina. Dara cine a-fostu liferantulu acelora făclii în- veninate? Acela a fostu insusi procuratoriulu, a- deca economulu conventului iesuitiloru d'in Vien’a. Cine voiesce se afle mai multe despre acelu atentata alu iesuitiloru, se caute in ,,Sammlung der politischen Schriften des Prinzen Eugen von Savoyen, 8 Bande. Stuttgart 1811—1821,“ in tom. 8-lea pag. 49—82. Atentata in contra regelui Portugaliei Don losifu I. Acelu atentata s’a comisa in 3. Sept. 1758 pe la duoe dre după mediulu ndptei, pre candu elu venea cu trasur’a sa dela palatulu comitelui Tavora, unde’si petrecuse. D’in trei puscaturi numai unu glon- tiu ilu nemerf greu in mana. La acelu atentatu unu- sprediece iesuiti au fostu compromiși fdrte greu, altii preste una suta inși mai usioru. Toti au fostu arun- cati in prinsdre, dra nniculii, Gabriel Malagrida, fu condamnatu chiaru de cătra inquisitiunea compusa d’in călugări la mdrte pe ruga (rogus), si asia fu arsu de viiu in 20. Sept. 1761. Genialulu ministru Pom- bal îngriji totu-unadata, că aprdpe un’a miie dude sute de iesuiti se fia ecsilati, inbarcati si trimiși papei Clemente XIII, la Civitta-vechia. Tdte averile iesuitiloru fusera confiscate pe sam’a statului. Pentru- că se ne facemu dresi-care idea despre colossalile avutii adunate de iesuiti in tdte tierile, insemnamu aici numai atăta, că ’cu ocasiunea alungare! loru d’in Portugali’a, ministrulu Pombal si celelalte auctoritati a le tierei aflara intr’unu singura ospitiu (monasteriu) de alu iesuitiloru, numitu s. Francisca Borgia, in cas- sele numite a le missiunei, atăta auru si arginta, in- cătn duoe septemane avara se care de acolo si se asiedie in localulu tesaurului publicu. Iesuitii in Spani’a. Ecsilarea loru. Nicairi pe lume nu le-a mersu asia bine iesuitiloru, precumu le-a mersu in Spani’a, că in sinulu lui Avrama. De candu a domnitu acolo tiranulu Filipu II., toti regii căti au nrmatu la tronulu Spaniei, păna pe la an. 1760 au fostu si bigoti, si hebeuci, cu singura es- ceptiune de Filipu V., inse si pe atunci, ddca regele nu era prostu dela natura, era inse socia-sa Elisa- beta de Parma, pre cătu usidra de mente, pre atăta si bigota, domnita cu totulu de iesuiti. Dela 1746 — 39 — inainte fiiulii acestora Ferdinandu VL, unu ipochon- dru si aprdpe smintita, era condusa numai de con- fessariulu seu si de miima-sa, d’in care causa nu a suferita c& iesuitii se fia pedepsiti neci chiaru pentru rebelliunea cea mare si pentru guer’a civile portata de ei, in contra statului in tidr’a Paraguay, pe care voia se o tiena cu torti’a pe sam’a societatei loru. După mdrtea acestui rege nefericita, care nu a lasatu clironomi d’in cdpsele sale, in 1760 a urmatu la tronu frate-seu Ca rol u III., carele plina atunci domnise in Neapole si in Sieili’a. Acestu singura rege d’intre toti regii spanioli nu a plăcuta iesuitiloru, d’in causa că elu conversa bucurosu cu ’dmeni de spiritu, citea bucuroșii căte una carte mai de ddmne-ajuta, era pe iesuiti ii tienea in ceva respecta. Ce făcu iesuitii? Ei rabda cu mare greutate pe „acelu ereticu“ la tronu plina in 1766; atunci inse in urm’a cointielcgerei a- vute cu Rom’a, trei iesuiti fruntași, anume Isidoru Lopez, Michailu Benavente si Ignatiu Gonzalez inpreuna cu alti cătiva subordinati de ai loru, pu- nendu-se in capulu plebei bigotte, organisara unu complota infricosiatu, d’in care in ndptea d’in 23. Martiu alu aceluiași anu prorupse un’a rebelliune cumplita, in cătu garnisdn’a ne fiendu in stare de a o reinfrena, regele se vedih necessitatu a fugf dela Madridu la Aranjuez. Era fiendu-că plebea, p’intre care se vedea amestecati cătiva iesuiti, racnea d’in poteri: „Diosu cu miniștrii! Se traiesca societatea iesuitiloru!“ regele nu avă in catran, dimise pe mi- nistrulu Grigory si pe episcopala Roxas, pe care iesuitii inca nu’lu potea suferi, că-ci acestu episcopu apucase pe de înaintea loru si se făcuse confessariu alu regelui. Intr’aceea regele inca pacalf pe iesuiti, pentrucă in loculu lui Grigory chiamă. de ministru primariu pe cornițele de Aranda, gubernatoriu alu Valenciei, omu luminata, prudente si tare de ca- racteru, carele adeca era in stare de a lua si mesure estraordinarie. Asia s’a si intehiplatu. Aranda isi luă de colegi totu barbati de caracterulu seu, după aceea pentrucă se adorma pe iesuiti, facă pe regele că se dea amnestia generale, insocita numai de căteva es- ceptiuni. Indata apoi se inceph. cercetare in contra celoru neamnestiati. Ce se vedi? Aceștia descopere de buna voia, netorturati, complotulu intregu, ara- tandu anume pe iesuitii carii ’iau pusu la cale si le- au inpartitu bani, cumu sî că scopulu acestora fusese a detrona pe rege si a pune in loculu lui, pe frate- seu mai teneru, Don Ludovicu, care era unu fana- ticii desiuchiatu. Totu pe atunci se prinse si unu cursoriu, care aducea dela Roma una epistola a ge- nerariului Ricci cătra egumenulu iesuitu dela Toledo. In acea epistola secreta iesuitiloru li se dă instrucțiune, că se scorndsca despre regele Carolu III., că elu nu ar fi fiiu legitimu alu lui Filipu V., ci că mama-sa Elisabet’a l’ar fi facutu in adulterin cu cardinalulu Alberoni. Se mai prinseră inca si alte duoe epi- stole de același coprinsu ' la duoi iesuiti, carii cale- torea in secreții dela Madridu la Rom’a. Asia acumu era compromisa nu numai cordn’a, ci si ondrea re- gelui, care era inferată de bastarda, si ondrea mame- sei, care intr’aceea repausase. Atunci regele se în- duplecă la mesure estraordinarie in contra iesuitiloru. In 28. Febr. 1767 s’a tienutu consilia ministeriale strinsu secreta, in care s’a luatu conclusu despre ec- silarea iesuitiloru d’in tdta Spani’a si d’in colonii. Membrii consiliului se legara cu juramentu si sub pedepsa de morte a păzi cea mai profunda tăcere păna la dio’a ecsecutiunei. Indata apoi ministrulu Aranda trimise cătra toti capii administratiunei pu- blice si cătra toti comandanții de trupe d’in cetati, pe unde se află iesuiti, d’in Spani’a si d’in colonii, căte unu plicii (pachetu) provediutu cu sigilulu re- gescu, de coprinsu identica; acelu plicu inse era pusu in altulu, in care se află numai unu biletu, care tie- nea: „Acesta scrisdre provediuta cu trei sigile, sub peddps’a mdrtei nu o veți deschide păna in 2. Aprile pe la apusulu sdrelui, si totu peddps’a de mdrte va fi partea ta, de vei cuteza a spune cuiva, ori-si cui, că ati primita vreo scrisdre secreta.¹¹ Acea scrisdre secreta provediuta cu trei sigile se deschise in totu coprinsulu monarchiei in 2. Aprile sdr’a, si tienea intre altele: „Prin acesta te investescu pe tene (N. N.) cu tdta potestatea mea regdsca. în- dată ce ai deschisa acesta scrisdre, se scoli tdta po- terea armata d’in districtulu teu si insocitu de aceea se mâneci indata la cas’a sdu colegiulu iesuitiloru. Ajungdndu acolo, veți pune la fia-care pdrta căte una vigilia, după aceea se destepti d’in somnu pre toti membrii societatei si se’i arestati pe toti. Apoi incuieti archivele si camerele de provisiuni cu sigil- iului regescu, puneți sub custodia tdte cărțile si char- thiile căte se voru afla, si anuntiati iesuitiloru că au se mdrga cu voi, fără că se pdta lua ceva cu sine, decătu cărțile loru de rogatiune, mantel’a si pelari’a, cumu si schimburi (rufe albe) necessarie pentru un’a caletoria departata. Indata apoi veți aduce cara căte voru trebui, veți incarca pe iesuiti si veți da soldati că se’i escorteze păna la portulu pe care vi’iu in- semnu eu aici. Acolo stau gat’a corăbiile, care voru duce pe parenti la loculu destinatiunei loru. Indata ce ati datu pe arestantii vostrii in manile capitaniloru de corăbii, sunteti scapati de responsabilitate. Eu in- se ve spunu voae, că ddca după inbarcarea parenti- loru se va mai afla vreunuia, fia macaru si morbosu, in gubernementulu sdu proviuci’a vdstra, vei fi pe- depsita cu mdrte. „Yo il Rey,“ adeca eu regele. Siese mii de iesuiti fusera scosi in modula acestu geniale d’in Spani’a in un’a singura ndpte si fusera trimiși la Rom’a. La audirea acelei sciri pe gene- rariulu Ricci ilu apucă lesînulu. era după aceea veni in furia mare si iute înduplecă pe pap’a, că se scrie fdrte seriosu regelui si se’lu provdce a’si revoca me- sur’a luata in contra iesuitiloru. Nimicu n’a folosita; Carolu III. vetamatu de morte prin iesuiti, nu le-a ertatu loru crima in tdta vidti’a sa, precumu nu le-a ertatu neci fiiu-seu Carolu IV. 7* — 40 — Ecsilarea iesuitiloru d’in alte tieri catho- lice. Ferdinandu IV. regele Neapolei si alu Sici- liei, fiiulu regelui Carolu III. dela Spani’a, ajutatu de ministrulu seu Bernardu Tanuzzi, puse a se ri- dica toti membrii societatei iesuitiloru iu ndptea d’in 20. spre 21. Novembre 1767, după care apoi si fu- sera transportati indata la Civitta-Vechia in staturile papali. Păna si junele duce Ferdinandu de Parma si marele magistru ale cavaleriloru loaniti dela Malta, anume Emanuel Pinto, isi curatira tierutiele loru de iesuiti. Pap’a Clemente XIII, era cu totulu in pote- statea iesuitiloru, de aceea elu si cercă totu ce’i stete prin potentia, câ se înduplece pe monarchii catholici a’si retrage mesurele loru luate in contra iesuitismu- lui, dra pe Ferdinandu de Parma avii curagiulu de a’lu si anathemisa. La acesta Franci’a si Neapolea respunsera cu invasiunea armata a unoru districte pa- pali, dra Spani’a si Portugali’a cu proteste energidse. (Va urma.) Invidi’a câ vitin naționale. Pe siesurile Dunărei locuescu multi bulgari ame- stecati cu romanii, seu in comune învecinate. Pe la orasiele romanesci inca sunt destui bulgari. Popo- rulu bulgarescu pre cătu este de seriosu si laboriosu, pe atăta este si tacutu; genialitatea ’i lipsesce mai preste totu, se bucura inse de unu spiritu observa- toriu. Acestu poporu si-a formatu un’a opiniune fdrte sinistra despre caracterulu romanescu. Bulgarii adeca dîcu: Vlachii sunt rei la ănima si pismatareti. Si erasi. Pe adeveratulu vlachu ilu poți cundsce mai usioru d’in marimea pismei ce va fi nutrindu elu in ânim’a sa. Duoi vlachi vecini numai atunci nu se voru pismuf intre sine, candu amenduoi voru fi se- raci sî goli câ napului In patri’a ndstra inca se aude adesea d’in graiulu compatriotiloru nostrii magiari: Az olâh leg irigyebb ndp a vilâgon, adeca, vlachii sunt poporulu celu mai pismataretiu pe lume. Era candu ungurii voiescu a înfrunta invidi’a in vreunu connationalu de ai loru, ilu apostrofdza cu formul’a: Te irîgy olâh, sdu: Te irigyebb vagy egy olâhnâl: adeca, Mei vlache pisma- taretiu ! seu, Tu esci mai pismataretiu decătu unu vlachu. Ce intielegemu noi prin cuventulu slavonescu pisma? Intielegemu aceea, ce însemna in latinesce invidia, in italienesce totu invidia, in francesce envie, in nemtiesce Neid. Si ce este invidi’a? De- finitiunea ei se dă in tdte catechismele religidse, o dau inse si filosofii. După aceștia invidi’a (pism’a) este supararea reutatidsa, pe care o simte cineva pen- tru fericirea, succesele si foldsele altuia. Intru acestu intielesu se iau apoi espressiunile: Ilu rdde invidi’a, se usucă de invidia, sta se crepe de invidioșii ce este etc. Se nu se confunde conceptulu invidiei cu asia numit’a emulatiune (lat. Aemulatio, nemt. Wetteifer Nacheiferung), că-ci nu e totu-un’a. Inca neci asia numit’a rivalitate (nemt. Nebenbuhlerschaft) nu co- respunde intocma la invidia. Emulatiunea este simtiementu care ne deștepta si ne inpintena câ se ajungemu, sdu se si intrecemu pe cineva in ceva. Emulatinnea nu se manie pentru benele altuia, neci voiesce se’i faca stricatiuni, ci ea se pdte chiaru si bucura de fericirea si succesele de- aprdpelui. De aceea si dîcemu: Emulatiune nobile, frumdsa, lăudabile. Rivalitatea este concurenti’a a duoe sdu a mai multoru persdne, care pretendu si voiescu se aiba același lucru. Rivalitatea pdte fi si innocente, lău- dabile, inse si fdrte periculdsa, funesta, condamnabile, după cumu adeca ii sunt midiuldcele pe care le a- puca ea spre a’si ajunge scopulu seu. Asia rivali- tatea in unele cașuri este sinonima cu emulatiunea, in altele inse cu invidi’a si asociata cu vindict’a sdu resbunarea. Unu concurente dă mai multu decătu altii la licitatiune si castiga obiectulu. Acesta e lucru ce nu pdte vetama pe nimeni. Altulu se ruineza in starea sa, pentrucă rivaliseza cu milionarii. Acdsta e nebunia. Amantulu omdra pe rivalulu seu pentru un’a femeia. Aici rivalitatea trecîi in crima cumplita. Invidiosulu nu pdte vedd la altulu casa mai buna decătu este a sa, neci vite mai bene tienute si mai grase, neci semenaturi mai frumdse, neci chiaru prunci mai bene crescuți decătu sunt ai sei. Totu ce are altulu, i se pare mai bunu decătu alu seu. De aici vene, că invidi’a deschide cale larga la alte pecate si crime. Invidiosulu dă focu casei altuia, defaima famili’a, scornesce totu feliulu de mintiuni nerusînate, pentru câ se’lu degrade in opiniunea publica, e in stare se pună si juramente strimbe in contra lui, cu periculu de a ajunge pe mai multi ani in fera si robia, scurtu invidiosulu nu se sfiiesce de neci-unu midiu- locu infamu, prin care crede elu că ar fi in stare se faca stricatiune de-aprdpelui seu. Spurcatu vitiu este invidi’a, elu este atributuln, insusîrea sufleteloru abiecte, vili, decadiute.*) Se fia inse dre adeveratu, că invidi’a ar fi vi- tiulu principale in caracterulu poporului romanescu? Se pdte dre, câ tocma invidi’a se rdda mai cumplitu la legamentile sociali si politice a le acestui po- poru nefericita? Se aiba dre dreptu bulgarii si ma- giarii? Se fia cumu-va daco-romanii multu mai rei la anima decătu tdte celelalte popdra conlocuitdrie? Fdrte grele întrebări acestea, caroru candu s’ar dâ deslegare in cunoscintia de causa si in cugetu cu- ratu, deslegatoriulu ar merita după noi unu premiu naționale si inca considerabile. Respunsu acf s’ar potea *) Poetulu latinu M. Val. Martialis caracterisase pe omulu invidiosu asia: Ecce rubet quidam, pallet, stupet, oscilat, odit (Epigramm. L. VI.). Era la altu locu blastema dîcendu: Rumpatur quisquis rum- pitur invidia. — 41 — ’da numai chiamandu in ajutoriu istoria, atătu cea antica cătu si pe cea noua si una esperientia d’in cele mai intense, pentru că asia prin inductiune si comparatiune aplicata la totalitatea poporului roma- nescu si inca la alte vreo cinci sdu siese popdra, cătu conlocuitdrie, cătu vecine, se fii in stare de a’ti forma un’a opiniune justa. Cestiunea merita cercetare nu numai d’in punctu- de vedere naționale geneticu, ci si d’in alu edu- catiunei politice, de care va fi avendu parte ori- care poporu. Atăta este sciutu, că unu poporu edu- catu in institutiuni democratice si egalitarie nu sufere că unii se se inaltie preste ceilalți in neci unumodu, sub neci-un’a forma, neci chiaru prin virtute. De aceea vedemu, că la greci Socrates trebui se mdra prin veninu numai pentru eminentile sale virtuti; Aristides fu essilatu numai pentrucă era prea dreptu. Multi alti barbati eminenti fusera persecutati sub di- verse preteste-, adesea prea de nimicu, in adeveru inse, pentrucă ei era sdu mai buni si mai drepți, sdu mai curagiosi in bataia, sdu mai intielepti in admini- stratiunea afaceriloru publice. D’in Rom’a vechia inca avemu unu suma de essemple in acdsta direcțiune. Se punemu inse, că in regiunile superiori ale socie- tatei omenesci cetatienii zeloși pentru libertățile loru, se temu inca si de virtute, că nu cumu-va cu aju- toriulu aceleia se încalece cineva preste societate, re- publica, stătu. Adeca in democrația dmenii perse- cuta virtutea, pentrucă au frica de ea, precumu in statele despotice virtutea e persecutata d’in invidi’a si ur’a ce simte despotulu si argatii sei cătra virtute, la care n’au curagiulu a’i cauta in fatia. Bine, acestea se intempla in regiunile superiori ale societatei, d’in a cărei natura se si pdte esplica reulu; ce vomu dîce inse, candu vomu da preste a- celasi fenomenu in straturile cele mai modeste ale societatei? Unulu vediendu frumoșii boi ai vecinului seu, merge ndptea pe turisiu in campu si la taia co- dele. B. observandu ce mai gradina de pdme, mare si frumdsa isi fach vecinulu seu in cătiva ani, merge totu in capu de udpte si taia toti pomii teneri, la- sandu loculu cu totulu plesiugu*). C. are multe vite cu corne si frumdsa turma de oi; pentru că se i lipsdsca nutretiulu la drna, D. cu man’a sa de diavolii arunca focu intre claile de fenu, pe care le-avea conlocui- toriulu seu „Sub-pedure“ seu in „Valea-Iui Ilie.¹' E. isi cultiva pamenturile sale multu mai bene decătu alti conlocuitori, de aceea si semenaturele sale sunt multu mai frumdse decătu ale altora. Cumu se i se faca stricatiune? Manandu vitele preste semenaturele lui. pentru că se i le pasca si calce, că se nu se alega nimicu de ele. F., unu omu fdrte laboriosu, sobriu, pwstratoriu, ajutatu uneori in cursu de 10—20 de ani, si de căte un’a specula norocdsa, mai alesu cu producte, castiga dresicare sume considerabili in *) Essemple de acestea avuramu atătu aici la Brasiovu, cătu si in comitatulu Clusiului. comparatiune cu stările si averile particularie. d in patri’a ndstra, inse fdrte modeste și mărginite in a- semenare cu milionarii si cu proprietarii cei mari ai altoru popdra. „Nu este bene asia,¹¹ isi dîcu unii vecini intru ânim’a loru, se’lu ruinamu, pentru că se nu se inaltia preste capetele ndstre.¹¹ Asia amu potea merge inainte cu essemplele de invidia, păna candu amu esî in capetulu Alfabetului, fără că se finimu cu aceleași. Se stamu inse aici, si numai cătu se ne intrebamu, că dre la alte popdra de alte rasse nu s’aru potea afla si numera totu ase- meni feti scărnavi ai invidiei. D’in partea ndstra sun- temu convinși, că neci-unu poporu nu e scutitu si liberu de veninulu invidiei, cumu si că la unele ef- fectulu acestui veninu le-a pusu capulu, precumu pe poporulu romanescu ilu aduse in cursulu tempuriloru de nenumerate-ori in ddg’a de mdrte, dra pe gene- ratiunile de fatia le tiene in starea de paralisfa națio- nale, apoi aliata cu stupiditatea si cu barbari’a, aduce pe corpulu naționale de nou in pericnlu de apunere totale, ddca nu se voru lua de tempun'u mesure dra- stice, profundu taiatdrie, spre a paralisa reulu si a’lu curati pre cătu se pdte d’in organismu. Fdrte bene se ne luamu sam’a, că ceea ce altora nu le strica in dose întreite si inpatrate, pe noi ne pdte omori in un’a singura dosa. D’in anii juniei audisem un’a sententia transil- vana, care sună: Se te ferdsca Ddieu de „tiene-mente“ romanescu, de furi’a ungnrdsca si de ur’a Îndelunga a sasului. Tdte acestea vitiuri naționali sunt identice in fundulu loru, numai modificate prin temperamen- tulu si traditiunile fiacaruia d’in acestea trei popdra. Romanulu isi pastrdza resbunarea, vindict’a, pentru altu tempu, că-ci asta-data nu’i dă man’a; unguro- secuiulu nu pdte aștepta, ci rapitu cu totulu de vin- dict’a colcaitdria, acumu te si tdca in capu, acumu iti si ascunde surele, indata in urmatdri’a ndpte si pune focu casei tale; sasulu aștepta, si aștepta fia macaru tdta vidti’a sa, nu lașa inse că se trdca neci- una ocasiune, in care ’ti pdte face vreunu reu, si asia succesive diece pentru unulu. Era invidi’a la care d’in acestea trei popdra pdte se fia mai intensiva? Fia la care va fi, celu care voiesce se afle, nu’si pregete a cerceta cu de ameruntulu; că-ci intr’aceea un’a se scie: invidi’a pentru națiunea romandsca pre- ste totu considerata este veninu de mdrte, sierpoica, aspida cu mii de pui, hydra cu sieptedieci si siepte de capete. _______ Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) Andreae Regis Donationales super Villa Montis Sancti Mich. (cujus metae describuntur) pro Abbatia de Kercz. 1223. Cod. Diplom. Tom. I. pag. 11—14. Regele Andreiu II. donase in Transilvani’a clericului si magistrului Cocelinu pentru fidelitatea lui Muntele Santu- — 42 — Michaiu cu biseric’a si cu hotarulu lui, pe care’lu luase dela biseric’a d’in Sibiiu in schimbu pentru teritoriulu numitu Boro-t- nicu. Acestu Munte Șt. Michaiu, adeca comun’a Cisna- deor’a de astadi in scaunulu Sibiiului, regele ilu donase prin credintiosulu seu Pousa fiiulu lui Eli a chim u celui orbu. Mai tardiu acela (Cocelinu, sdu Pousa?) se simți indemnatu a dona aceeași posessiune monasteriei Kertz (Cărti’a de astadi totu in sc. Sib.). Regele confirma acea donatiune, demanda a se trage metele sdu miediuinele acelei posessiuni mari câtu se pote mai acuratu intre comunele Resinariu, Sibiiu, Christianu si intre munții cei mari. Totu in acestu documentu regele mai confirma inca si un’a alta donatiune de mai inainte, prin care elu făcuse ddmna si posessoria pe aceeași monasteria dela Cărti’a preste unu teritoriu ruptu d’in teritoriulu Blachiloru (Roma- niloru). Acesta donatiune o făcuse regele prin Benedicu, car;ele fusese pe atunci voivodu alu Transilvaniei. Acelu teritoriu ro- manescu rapitu dela Blacbi si donatu monasteriei Cârti’a. se în- cepea dela capulu unei insule a rîului 011 u, trecea preste unu locu ce se numea Valea-Arinilor u, pana in padurea ce se numea F age tulu-m are, si pe la capulu acelui Fagetu in rîu- letiulu ce se dîce dela Arpasiu, dra de acolo se urcă pe ace- lași rîuletiu in susu păna in munți, dra prin munți venea spre mediadi pana in rîuletiulu numitu Kerch, dra pe» acela in diosu ajunga păna in Oltu, unde se termină. In nomine Sanctae Trinitatis et individuae Uni- tatis. Andreas Dei Gratia Hungariae, Dalmatiae, Croa- tiae, Ramae, Serviae, Hallieiae, Lodomeriaeque Rex in perpetuam. Quum quaelibet justa petitio apud Re- gine Serenitatis Excellentiam sit admittenda, illa ma- xime mereri censetur obtentum, quae ab animo Divi- nitus inspirato procedens, praecedit velle petentis lar- giendo terrena, lucrări caelestia, et temporalibus In- stitutis acquirere sempiterna. Hinc est, quod univer- sorum notitiam tenore praesentium volumaș pervenire. Qaod cum fideli, ac dilecto Clerico nostro Magistro Cocelino propter indeciduae fidelitatis obsequia Mon- tem S. Michaelis¹) cum Ecclesia, et terra sibi per- tinente in Ultrasylvanis partibus, quam de Zebiniensi Ecclesia in concambium terrae Borotnik²) recepera- mus, eodem jure libertatis, quo nos obtinueramus, libere ac pacifice jure perpetue possidendam, per fi- delem nostrum P o u s a m f i 1 i u m c e c i E1 i a c h i rn contulissemus. Postmodum processu temporis Divi- nitus sibi inspirante pro remedio animae suae intuitu aeternae retributionis, qua unusquisque generaliter in- diget, monasterio de Keretz³) contulisset, accedens ad nostram praesentiam, multa precum postulavit In- stantia, quod Donationi suae assensum praeberemus, et Privilegio Regiae authoritatis confirmaremus. Cum igitur Regiae Majestatis intersit, cujusque jiya integre conservare, et piis dispositionibus authoritatem im- pendere, justas ejusdem petitiones, et optimam inten- tionem considerantes, favorem adhibuimus condignum. Praenominatum itaque montem simul cum Ecclesia, et terram cum suis pertinentiis eodem titulo libertatis, quo jam dictus Magister Cocelinus per nos possederat, in praesenti pagina adnotatam fecimus authoritatem *) hodie Micliclsbcrg. ²) Quid sub Borotnik intelligendum sit? Confer Schuller Archiv I. B. II. Heft. p. 185. Notam 54. ³) Kercz. noștri Privilegii perennari, praememorato monasterio jure perpetuo possidendam. Primo meta terrae Montis S. Michaelis iucipit ab oriente in pede Alpium. et descendit per torrentem descendentem ab ipsis Alpi- bus versus villam Ruetel ’) metis assignatis secus rivulum, usque ad viam quae ducit de ipso monte ad villam Ruetel, inde transit ipsam viam, et ascen- dit per quamdam viam usque ad metam, quae dividit territoria de villa Hermanni²) et de villa Rue- tel inde tendit sub pede montis Vinearum de villa Hermanni, et per quamdam semitam, quae ducit ad In suiam Christiani³) usque verticem montis nemorosi, et per ipsam verticem ascendit ite- rum in alpes versus occidentem, et ibi terminatur. Item etiam confirmamus in praesenti privilegio t e r- r a m quam p r i u s e i d e m monasterio cont u- leramus exemptam de Blaccis⁴) pro remedio animae nostrae, per fidelem et dilectum nostrum Be- ne dictam tanc temporis Wajvodam⁵) assi- gnari facientes. Meta vero hujus terrae inci- piens a fluvio Alt, ubi finis est cujusdam Insulae, ascendit per paludem, quae vocatur E q u e r p a t a k usque Fagos, quae dicuntur Nogebik, et in fine dictarum fagorum cădit in rivulum, qui dicitur A r- p a s, et exinde per eundem rivulum ascendit usque Alpes, et per Alpes veniens versus Australem plagam descendit in rivum qui dicitur Kerch, et per eun- dem rivum venit in fluvium Alt et hic terminatur. Ut autem hujus nostrae confirmationis series salva semper; et inconcussa permaneat, praesentem conces- simus paginam sigilii noștri munimine in perpetuam roboratam. Datum per manus Clesi aulae nostrae cancellarii et Agriensis Praepositi an. Dominicae In- carnationis MCCXXII1 strigoniensi sede vacante. De- siderio Chenadiensi, Robertho Wespremiensi, Stephano Zagrabiensi, Thoma Agriensi, Briccio Vaciensi, Bar- tholomaeo Quinqueecclesiensi, Raynaldo Ultra- sylvano⁶) et aliis Episcopis Ecclesias Dei guber- nantibus. Jula Palatino et Comite Budrugiensi, Sa- lamoiie Bano, Nicolao Curiali Comite Reginae, Co- mite Supruniensi, Botez aulae nostrae Curiali Co- mite, ’) et Comite Bdkesiensi, B u z a d Posoniensi, Mar- ’) Resinariu. ²) Villa Hermanni est hodie Cibinium. Vide Eder in Felmerum p. 12. Generatio Hermanni oecurrit ad annum 1277. apud Fejer T. VIL voi. III. p. 81. et ad annum 1255. ibid. Fejâr T. VIL voi. IV. p. 113. ³) Kereszteny-Șziget. ⁴) Valachis, i. e. avulsam a Terra Fogaras. ⁵) Benedictus an. 1202—1206 et 1208 fuit Wajvoda Transilvaniae, ergo Andreae II. Donationales super hac terra exemta de Blaccis seu avulsa a terra Fogaras expediri debebant pro Kercz inter annum 1205 et 1210. Jam Michael et non Benedictus fuit Wojvoda Transilvaniae. * fⁱ) Szeredai ex hoe emendandus. ⁷) Nume curatu romanescu. — Originale iu Pergameno scriptura sine sigillo et subscriptione patenter confectum produxit Națio Saxonica in causa minorum Decimarum. Ex Transumtio- nalibus ejusdem causae desumsit Cibinii 26. Febr. 1828. Jos. C. Kemeny. — Produxit Fejer (sed incorrecte) Cod. Dipl. T. III.. — 43 — tino Mnsnniensi, Laurentio Ujvariensi, et aliis Comi- tibus Comitatus tenentibus. — Regni autem noștri anno vigesimo. 1227. Append. Dipl. Trans. T. I. Acestu documentu plinu do lacune pentru vetustatea lui si in unele parti ale sale prea anevoiosu Ia descifrare, pana acumu inca nu a fostu publicatu. Elu contiene unu privilegiu datu inca de- cătra regele Colomanu, (care a domnitu intre 1095—-1114) unei familii d’in comitatuln Crasn’a, care judecandu după căteva nume care se potu descifra mai usioru, a fostu romaudsca.¹) Totu acelu privilegiu fu apoi reinnoitu la a. 1227 de cătra re- gele Andreiu II., după aceea tocma in dîlele tiranului Gabriilu Băthori la 1611 se luă după elu unu asia numitu transsumptu, adeca copia legalisata. Andreas Dei gratia Rex Hungariae, omnibus qui- bns praesens scriptura pr.... it salutem et omne bo- nnm. Ad universorum notitiam tara praesentium quam futurorum volumns pervenire, quod homines de ge- nere .. .. • ad nostrom accedentes praesentiam nobis privileginm Colomauni Regis tulerunt, quod propter nimiam vetustatem a nobis renovări humiliter peti- verunt, cujus series talis est: Colomannns.................... pus Princeps fuit in Kraszon civitate mesta, cui Rex donabat civitatem Kraszon²) et i................ non suscepit, sed et ipse petivit, ut non daret decimas, terra sua fuit planities bubalorum et mera plani ti es, scecos ³) sua silva Nepocorum vestem fercns, et ejus Nezdino portat............. dextram Cyro- thecam portat, non decimas det, non in exercitam vadat, non cum villa debitam persolvat Nerdinus. Nomina vero snpradictorum hominum sunt haec: Tola filius Nerdini, Vone, Dene filius Joan, Stephan, Vol- can, Poch, Bungi Vicii, Mic, quorum petitionibus sa- tisfacere volentes, privilegium ipsorum..... fecimus rescribi, quibus et quandam ter.... contulimus pos- sidendam, cujus meta incipit a meta Gutfrex et voi. I. p. 399. Easdem has literas ex Archivo Heltauiensi eruit Dan. Cornidcs Ms. T. XII. p. 1G3 et exinde dein iterum edidit Fejdr C. D. T. VII. voi. I. p. 212., uLi et sigillum Regis de- scribitur.*) Originale iu Archivo Kis-Disnodiensi juxta Eder in initiis Saxonnm p. 188. -) Hujiis sigilii dcscriplio babetur etiam in „Ung. Magazin¹¹ III. p. 207. Has Literas trnnsumsit Clipitului» nlbense 1449. Vide Fejcr C. D. T. III. voi. I. p. 40! in iXota. Has Literas primus edidit in „Tndomânyos Gyiijte- ineny" 1830 I. p. 99. Jos. C. Kemeny. ’) Vone, romanii dîcn păna in dio’a de astadi One, Onea, mei One, adeca mei ioane, vino incoce; Dene = Dinu, Candinu, Constandinu; loanu, Stefanu, Vulcanii, Micii, Cepanu, totu ter- minatiuni gramaticali curatu romanesci, care inse mai tardfu tdte s’au tnagiarisatu. La descifrarea eelorulalte nume deprenda’si agerimea mentei aceia carii au tempu si passiune a descifra pa- leografiile. Not’a Red. ²) Eors liodie Kraszna, vel fors rectius Bozzas in Com. Kraszna, nam in transumtionalium an. 1611 stilo memorator non Kraszna sed Bozzas. Vide harutn literarum Confirmationales an. 1611- ³) Sic! — Has literas confirmavit, et transumsit Bela IV. Rex anno 1250 quarto Idus Januarii, Has vero confirmationales an. 1250 transumsit Gabriel Bathori 1611 mense Aprili. Tran- sumtum vero hoc anni 1611 exstat in simplici copia in Biblio - theca N. Enyedieusi inter Msa. Josephi Beiikd in folio sub Nr. 37 p. 18. vădit juxta aquam Gemele cheu .... que ad me- tam Cep an filii Cepan, et înde revertit ad metam praedicti Gutfrex, et pars praenotatae aquae........... Syrmeoi pars iști Tt., ut h. nostra donatio perpe- tue stabilis....obtineat, praesentem paginam dup- plicis sigilii noștri concessimus in testimonium fidei munimine roboratam. Anno Domini Millesimo du- centesimo vigesimo septimo. Regni noștri anno vigesimo quarto. 1231. Append. Dipl. Trans. T. I. In acestu documentu fdrte interesanta d’in punctu-de vedere alu istoriei romanesci, capîtululu canonicilor a bisericei tran- silvane dă testimoniu, că a venita la elu Gallu fiiulu lui Vidu dela Bordu si a martnrisitu, că de si elu a cumparatu pamentulu Boic, invecinatu cu alu comunei Sambat’a, in insusi terri- toriulu Blachiloru (Romaniloru) cu banii sei dela unu omu anume Buiulu fiiu alu lui Stuie, totuși sciendu si judecandu, că acelu pamentu (mosiia, posessiune, teritoriu) a fostu in poses- siunea antecesoriloru, mosiloru, stramosiloru lui Trulu, fiiu alu lui Choru, d’in tempuri care trecu preste memori’a dmeniloru, adeca d’in tempurile, de candu teritoriulu Bla- chiloru era in teritoriulu Bulgariloru si se tienea de tier’a Fagarasiului, totuși fiendu-că numitulu Trulu, fiiu alu lui Choru a probata dreptulu seu cu mărturisirea unui mare nu- meru de dmeni, asia pentru că in cursulu tempuriloru se nu se nasca processe, Gallu se invoiesce a restitui mosii’a lui Trulu, era acesta numera lui Galu recompensa in bani.*) Capitulam ecclesie transylvane, ad omnium pre- sentes inspecta?: notitiam volumaș baram serie per- vertire, quod accedens noștri in presentiam Gallus filius Wydh de Bord, confessus est coram nobis, retulitque taliter: quod licet terram Boje terre Zum- buthel conterminam, et de presenti in ipsa terra Blacorum existentem habitam propriis suis, justisque impensis ab homine Bujul filio Stuje coemerit, jurique suo subjectam reddiderit, considerans tamen, et animo revolvens suo, qualiter eadem terra a tem- pore humanam memoriam transeunte, per majores, avos, atavosque ipsius Thrulh filii Choru possessa, et a temporibus jam, quibus ipsa terra Blaccorum, terra Bnlgarorum exstitisse fertnr, ad ipsam terram Fugros tenta fuerit, qualiter id dictus Thrulh filius Choru quam plurimorum hominum elogiis afirmare adnisus fuit, bine ne jurgia temporum in processu enascerentur, fraterne mutueque charitatis, quam Xri- stiana eidem svadet religio, affectu ductus, dictam terram Boje terre Zumbuthel conterminam eidem Thrulh filio Choru, accepta ejus recompensa in pecuniarum solutione, et refusione, remisit coram nobis presen- *) Galu a fostu d’in comun’a Bordu. In Transilvani’a avemu un’a comuna cu numele Bordu, numai in comitatulu Ce tatei de Balta, in processulu, adeca cerculu seu subpre- fectur’a E mo tul ui. Semena tare că familiile numite in acestu documentu era d’intre. fruntasie si d’in code mai avute, care apoi cu ajutoriulu casatoriiloru amestecate, prin adoptarea unei reli- giuni comune, prin conversatiunea diurna in afacerile publice, apoi mai pre susu de tdte, prin farmecatdri’a inriurintia a cultei domnitorie, au fostu desbinate de corpuhi naționale, amestecate' si mai apoi contopite cu totulu in alta aristocrația, aici in cea¹ magiara, colo in cea croatica, mai departe iu cea rusdsca etc. — 44 — tium testimonio literarum. Anno millesimo ducente- simo tricasimo primo. Ex Collectione Ms. copiali Josephi Dobo de Alba-Julia, — et ex transumto conventus B. M. V. de Kolos-Monostor auni 1601 quod a Eev. Domino Francisco Hene Praeposito Majori Capituli Albensi, Transilvaniae fine transcriptionis communicatum obtinue- rat 1834. Jos. C. Kemeny. — Literas bas edidit in „Magazin fur Geschichte“ I. Bd. 2. Heft. Kronstadt 1844 p. 176. Jos. C. Kemeny. 1234. 14. Nov. Append. Dipl. Trans. Tom. I. Pe la a. 1234 pap’a Grigoriu scrie cătra Bela IV. (carele domnise catuva si inpreuna cu tata-seu, de si persecutata, era singuru dela 1235 —1270) dicendu’i: In episcopatulu Cu- m a n i 1 o r u se afla drecare popora, care se numescu Walachi, carii de si se numera intre christiani, totuși avendu pe langa aceeași credentia, rituri si datine diverse, commitu lucruri care sunt inemice numelui christianu; pentrucă despretiuindu ei pe eclesi’a Romei, primescu tote sacramentele (tainele) eclesiei nu dela confratele seu (alu papei), adeca dela episcopulu Cu- maniioru, ci dela nisce pseudo-episcopi, carii tienu rîtulu grecilor u, ăra unii d’in Un gări’a, atătu unguri, cătu si teutoni (nemți) si alti orthodoxi trecu si petrecu la ei si asia prefacunduse oresicumu intr’unu poporu cu Walachii, primescu sacramentele cu ei inpreuna, spre mare scandata pentru orthodoxi si spre scăderea credentiei christiane. Deci pentru că d’in diversitatea rituriloru se nu urmeze periculu pentru suflete, si pentru că susu numitii Walachi se nu aiba causa de a merge la episcopii schismatici pentru sacramente, se poruncesce ace- luiași episcopu prin epistola inadinsu, că acelei națiuni (wa- lache) se’i dea episcopu catholicu, care se fia vicariu, a- scultatoriu si supusu tai. Mai departe, fiendu-că regele Bela IV. dedese in scrisu si puse si juramentu in manile tai lacobu archiepiscopu de Praeneste, trimisu la Ungari’a, că va constringe (cu armele) la supunere pre tote poporale căte nu voiescu se asculte de beseric’a Romei, ăra in cătu pentru acei v a 1 a c h i, ’ia promisu prin graiulu viiu, că’i va constringe (ii va sili), că se primăsca pe episcopulu care li se dă, si . acestuia ii va assemna venituri d’in acelea, pe care regele primesce dela acelu poporu valaehu, asia regelui i se demanda sub pedepsa de a nu i se erta pecatele, că se ’si tiena cuventulu datu, „că-ci nu ’i sta bene a suferi in regatulu seu acestu feliu de schis- matici etc.“ Gregorius (IX.)... Belae Regi primogenite Regis Ungariae .... In Cumanorum Episcopatu, quidam po- puli, qui Walachi tocantur existunt, qui etsi ceu- seantur nomine Christiano, sub una tamen fide va- rios ritus habentes, et mores, illa committunt, quae huic nomini sunt inimica. Nam Romanam Ecclesiam contemnentes, non a venerabili fratre nostro Episcopo Cumanorum, qui loci Dioecesanus existit, sed a qui- busdam pseudo episcopis Graecorum ritus tenentibus ’) universa recipiunt Ecclesiae Sacramenta, et nonnulli de Regno Ungariae, tam Ungari, quam Teutonici* ²) et alii Orthodoxi morandi causa cum ipsis transeunt ’) Hi erant primi Valachorum disunitorum in Transilvania et signanter Fogarasiensium Episcopi. a) Hoc loco Saxoues Transilvani sunt intelligendi, nam Va- lachi de quibus literae hae sonant (teste etiam Pray in annali- bus Reg. Hungar. ad an. 1234) in Mol da vi a, et partibus Tfansilvaniae finitimis locandi sunt, nam in alios certe Va- lachos Bela IV. Rex junior nullam. certe exercere potuit juris- dictionem. Sub Walachis his intelligendi sunt Valachi ter- rae Fogaras. ad eosdem,') et sic cum eis, quasi unus populus fa- ctus, cum eisdem Walachis, eo contemto praemissa recipiunt Sacramenta, in grave Orthodoxorum Scan- dalum, et derogationem non modicam fidei Christia- nae. Ne igitur a diversitate rituum, pericula prove- niant animarăm, nos volentes hujusmodi periculis ob- viare, ne praefati Walachi materiam habeant pro defectu Sacramentorum ad Schismaticos Episcopos ac- cedendi, eidem Episcopo nostris damus literis in man- datis, ut Catholicum eis Episcopum illi Nationi con- formem provida deliberatione constituat sibi, juxta Generali» Stătută Concilii, Vicarium in praedictis, qui ei per omnia sit obediens et subjectus.......quum autem tu, tamquam Princeps Catholicus ad commoni- tionem dilecti filii noștri Jacobi Praenestini electi, tune Apostolicae sedis Legati praestito juramento ²) promiseris: te omnes inobedientes Romanae ecclesiae, in terra tua ad obediendum eidem ecclesiae compul- surutn, prout confectae super hoc tuae literae conti- nebant; ac eidem electo viva voce promiseris, quod praefatos Walachos compelleres ad recipiendum Epis- copum, quem eis ecclesia ipsa concesserit, et assi- gnatae sibi de reditibus tuis, quos ab eis recipis³) suf- ficientes reditus, et honestos, sicut idem electus nobis exposuit; regalem excelientiam rogamus, monemus, et hortamur attente, ac in remissionem sibi injungi- mus peccatorum, quatenus, quum te non deceat in regno tuo hujusmodi Schismaticos susținere, ac ea, quae promisisti, Deo grata, et hominibus sint accepta, ne facias irrita, quae de tuis labiis tam laudabiliter processerunt, eaque studeas efficaciter adimplere; ita quod ex hoc placeas regi regum, et nos sinceritatis tuae zelum possimus dignis in Domino laudibus com- mendare. Datum Perusii XVIII. Kal. Dec. Pontifi- catus noștri anno VIII.*) (Va urma). ’) Ungaros, Siculos, et Saxones non solum in vieinam Mol- daviam, sed etiam in terram Valachorum Fogarasiensem transmi- grasse olim, desuper supersunt indicia diplomatica, nam in terra Fogaras exstitisse olim pagos germanicae compellationis ex Di- plomatibus constat. ²) Juramentum hoc vide apud Fejăr C. D. T. VIII. voi. II. p. 375. " ³) En argumentam ad id, quod Valachi hi non in Moldavia solum, sed et in Transilvania quaerendi sint. Edidit: Raynaldus annal. eccl. T. XIII. p. 419. „ Pray annal. Reg. Hung. ad. a. 1234. „ Katona T. V. p. 706. „ Thomas Ripol: „Bullarium Ordin. Praedicat. Romao 1729“ in folio T. I. p. 70. „ Batthyăny Leg. Eccles. T. II. p. 356. „ Benko Milkovia I. p. 113. , Fejăr C. D. T. III. voi. II. p. 399. *) Not’a Red. Pap’a care a data acestea porunci rege- lui Bela IV., si au aruncatu acelea insulte asupra besericei re- saritene, a fostu Grigoriu IX., carele a stătu pe scaunulu Romei dela a. 1227 păna la 1241. Acelu papa Grigoriu fusese nepotu alu papei Innocentiu III.', inse mai iute la mania si mai furiosu inca si decătu unchin-seu; a petrecuta si elu totu in certa si — 45 — Unu documenta istoricu d’in 1821.*) Dîlele acestea apară continuarea seriei diarului: „Daci’a literara" redijatu cu atăta talentu de cătra junele nostru jnristu-literatu dn. Romulus Scribanu. Aici gasimu unu documenta istoricu de tdta impor- tanti’a, si asupra caruia regretamu că spațiala ne lipsesce spre a-i da tdta apreciarea ce merita. Atra- gemu atențiunea lectoriloru asupra sa, si specialmente a barbatiloru competenti. Esprimamu cu recunoscintia omagiele ndstre dlui Scribanu, care prin unu zelu de tdta laud’a scie a aduce tierei si societatei sale tri- butulu sciintiei si alu simtiementeloru adeveratu na- ționali. Eta importantele documentu de care vorbiramu: Dialogu politicu intre Ipsilantu si Teodora Vladimirescu la 1821. Estrasu d’in bibliotec’a de Sant-Petersburg d’in notitiele de vo- iagiu, ale oficierului rusu A. Veltman, care cu propriele sale urechi l’au auditu, fiendu retrasa intr’o alta camera la Ipsilantu. Ipsilantu: îmi pare bine că ve vediu sanetosu, siedeti domnule Vladimirescu, au disu Ipsilantu fran- tiozeste. De multu tempu era necesariu se vorbimu noi amenduoi in persdna. Vladimirescu: Suntu gata a ve asculta, au re- spunsu T. Vladimirescu. Ipsilantu: „Credu că dvdstra sciti dejă scopulu celu mare, pentru care eu am venita aici/' Vladimirescu: „După cumu vediu d’in proclama- tiele dvdstre proprie, v’ati luatu asupra-ve sarcin’a de a elibera Greci’a de sub jugulu turcescu." lupta cu imperatulu nemtiescu Fridericu II., că si cu alti multi domnitori, era asupra celoru de alte opiniurii si credentie purcedea cu mare crudime. Acestu papa a fostu celu de antaiu, care a denumitu pe călugării dominicani de inquisitori ai papei in per- manentia. In aceleași tempuri ur’a si urgi’a intre latini si bi- santini, adeca intre italiani si greci, ajunsese la culmea sa. Pre catu tempu domniseră imperatorii bisantini in Sicili’a si pre câtu a duratu exarchatulu grecescu in Ravenn’a (păna la a. 752) grecii bisantini maltrată si inpilă pe italiani intocma precumu au facutu ei mai tardfu cu dacoromânii. D’in contra apoi, pre cătu a tienutu in urm’a espeditiuniloru cruciate domni’a latiniloru in Bisantiu (adeca dela a. 1204 păna la 1261), latinii inca ’si res- bunara de greci in modu forte brutale si barbarii. Acestu do- cumenta alu nostru cade tocma in acelu periodu, pre candu a- deca latinii era mari si tari. De altu-mentrea grecii cu italianii de candu s’au cunoscutii, adeca multu mai inainte de Is. Chri- stosu si de propagarea christianismului, totu in ura au vietiuitu unii cu altii. Ceea ce dîce com. los. Kemeny in not’a sa, că episcopii valachi memorati in acestu documentu, aru fi fostu cei d’ an- tai epișcopi ai dacoromaniloru d’in Transilvani’a, este numai conjectura desierta, că-ci fju mai fostu altii multu mai vechi. (Precumu in dîlele ndstre, asia si totu-deauna, adeca incependu dela Constantinu M., Daci’a si poporulu seu au stătu in necur- mata comunicatiune cu Rom’a noua. *) Determinati fiendu a ne ocupa si noi inca in semestrulu I. alu a. c. cu istori’a revolutiuniloru dela Danubiu si d’in Greci’a intemplate in a. 1821 si următorii, ne luamu voia a reproduce si a premitte acestu documentu după Daci’a literaria a dlui Rom. Scribanu dela Iași si după Informatîunile Bncuresciloru. Red. Ipsilantu: „Curatu asia. Luandu asupra ’mi co- mand’a Eterici, eu amu apelatu la popdrele împilate de jugulu barbaru, si la celu antaiu pasu intimpinu opositie. Si in cine? Intre aceia carii aru trebui se se grabesca sub stindartele libertatei." Vladimirescu: „Dîvanulu tierei au doritu se scia, cine v’au însărcinata pe dvdstra cu marele actu alu eliberarei Greciei, si cine v’au împuternicita se ape- lati la o rescdla contra turcilorn? Divanulu au tri- misu la dvdstra pe deputatulu Pavelu Macedonenu!" Ipsilantu: „Ce mai spui domnule! acestu depu- tata an fostu trimisu de dta, nu de divanu!" Vladimirescu: „Acesta’i supositi’a dvdstre; dar nu eu, ci divanulu v’au rugata se’i comunicati plenipo- tenti’a dvdstra." Ipsilantu: „Cine m’au împuternicita pe mine? Au dîsu mândru Ipsilantu, — dta scii cine’su eu?" Vladimirescu: Sciu. Dta ai servita in Rusi’a că generalu, dr eu in Valachi’a că capitanu; inse aice nu’i Rusi’a." ¹ Ipsilantu: „Nu cumu-va dta socoti, că eu sunt datoria a descoperi divanului tierei Valachiei secre- tele congreseloru Europei? Nu cumu-va divanulu nu intielege unde înclina dejă, de atati ani politic’a to- turoru puteriloru Europei?" Vladimirescu: „Politic’a europeana, pentru înde- plinirea planuriloru sale, avea nevoia se ve însărci- neze se adunati in Moldov’a si Valachi’a, toti vaga- bondă si calicii, că se eliberati Europ’a de turci." Ipsilantu: „Dta domnule ești impertinenta! Dta ești inimicu patriei dtale! Planulu dtale este a te fo- losi de turburari, si a conduce pe vagabondii dtale, pe panduri, la hotfi!" Vladimirescu: „Titlurile dtale nu suntu mai bune decătu ale mele! Si ce se mai vorbimu despre acdsta? Dta fa ce scii; si eu voiu face ce sciu!" Ipsilantu: „Noi domnule avemu unu inimicu co- uiunu, si noi trebue se lucramu cu tdte poterile, dr nu se ne intrebamu unulu pe altulu despre drepturi." Vladimirescu: Inimicii dvdstre suntu turcii, dr ai noștri grecii fanarioti. Diferenti’a se vede d’in pro- clamatiele dtale, si d’in ale mele! Campulu dvdstre, e Greci’a! Mergeți peste Dunăre! Er trdb’a ndstra este de a alunga pe domnii fanarioti totu acolo; nu’i loculu loru aici. Destulu au strinsu diecime d’in prin- cipate! Lașa se mdrga sub stindartele dvdstre, se eli- bereze Greci’a de sub jugu,. si ne voru mântui pe noi de jugulu loru! Par-ca noi suntemu ferm’a dvdstre! Dvdstra aveți pamenturile si sclavii dvdstre! Jupiti de pe ei macaru si trei pei!" Ipsilantu: „Domnule slugeru!" Vladimirescu: „Voevodu! Nu slugeru, domnule Ipsilanti, au disu Vladimirescu, trantindu cu sabi’a de podele. Ipsilantu: „Te poftescu se taci!" Vladimirescu: „Saraculu de mine! Cumu se me temu de dta! Ipsilantu: „Eu incurendu te voiu silf se te temi!" 8 — 46 — Vladimirescu: „E! păna atunci adio! Speru a ne vedea in curendu! . . •“ Oficiarulu rusu, care in tempulu conversației pri- vea prin incuietdrea usiei, adaoge dicfindu: „La brâulu lui Vladimirescu atârnă doue pistdle, si o sabia tur- cesca in diamante. Elu era mare de stătu si spa- tosu. In capu purtă o căciulă naționala nitidsa. Elu era bruna smolitu, cu mustetie lungi, si avea nisce ochi negri că cărbunii, carii ceru resbunare.“ Nota. Acesta este antai’a si ultim’a convorbire intre Ipsi- lantu capulu eteriei grecesci si intre T. Vladimirescu capulu in- surecției naționale, in urmarea careia temenduse Ipsilantu, au asasinatu cu tradare pe eroulu romanu. D’in pomelniculu martirilor» romani dela 1848—49. (Urmare.*) In districtulu Alb’a-Iuli’a. Abrudu, in luniu 1849 d’in Cornea 1 barbatu inpuscatu de insurgenții unguri năvălitori in comune. Maiu 1849 4 barbati spendiurati. Maiu 1849 d’in Abrudu 32 barbati, 18 femei si 6 copiii mai mici de 6 ani," puscati. Maiu 1849 d’in Rosii’a de munte 1 barb. omo- rîtu fără judecata prin rebelii. Maiu 1849 Petru Dobra d’in Zlatn’a, 1 barbatn ucisa in urm’a sententiei rebelliloru. Adamusiu, 26. Octobre 1848 2 barbati omoriti de insurgenți. Martiu 1849 Szabo Jănos, Copostanu Luca, Igna- tiu Mironu, Ignatiu Stef anu, Musta Gerasimu, 5. bar- bati la sententi’a tribunaleloru redicate de cătra re- belii, uciși. 26. Octobre 1848 d’in Szdkelyfalva 1 barbatn omoritu de insurg. năvălitori in comuna. Aciuti’a, Octobre 1848 7 barbati inpuscati de insurgenți. Gald’a-de diosp, Aprile 1849 8 barbati macelati de insurgenți pre strade. Gioagin-de diosu, Aprile 1849 22 barb. omoriti totu asia. Vintiu-de diosu, 1849 Notariu lacobu, Ordeanu Potalia, Roșa Toma, Secaranu luon, Mihautiu luon, Georgiu Tanasie, Gaboru Nicolau, 7 barb., esecutati la morte la mandatulu lui Zeyk Antal. Aprile 1849 1 barbatn omoritu pre strada. Aprile 1849 Puscariu Nicolau si Barna luon, 2 barbati, prensi. prin Kemeny Samu si inpuscati. Ampoiti’a, luliu 1849 d’in Metesdu 1 barb. omo- ritu de insurgenți. Aprile 1849 d’in Siardu 2 barbati omoriti de in- surgenți, parte pe strade, parte pe campu. luniu 1849 d’in Kisfalau 2 barbati deto. *) Vedi inceputulu acestui conspecta in Nrii 19 si 20 d’in an. tr. 1870, unde s’a intrecurmatu d’in cause neprevediute. Red. Maiu 1849 d’in Barabantiu 1 barbatu deto. luliu 1849 d’in Ampoiti’a 3 barbati deto. Pagid'a (Apahida), Martiu 1849 1 barbatu pus- catu de insurg. pe strada. Avas (?), 13. Aprile 1849 d’in Gambutiu 4 bar- bati esecutati la mdrte d’in mand. com. de insurg, Botskai. Bobohalm’a, Octobre 1849 6 barbati prin insurg. năvălitori in comuna, uciși. Baia(?), Aprile 1849 15 barbati, 9 femei si 3 prunci omoriti toti si tdte. Balsi’a, luniu 1849 2 barbati, 2 femei si unu pruncu omoriti. Banesci, luniu 1849 d’in Halmagiu 5 barbati omoriti. Bănpatak, luliu 1849 3 barbati omoriti. 11. Aprile 1849, Sindinu Avramu, 1 barbatu. Acest’a fiendu orbu, voii se fuga inpreuna cu famili’a in altu satu, fă prensu si retienutu de insurgenți, fă mai antaiu vulnerata cu sabi’a de oficiru, apoi in- puscatu. Barabantiu, Maiu 1849 d’in Tautiu 2 barbati omoriti de insurgenți in comuna. Bassarabess’a, Fauru 1849 3 barbati omoriti in comuna. Bii’a (Benye), 20. luniu 1849 Matca Dumitru d’in Panade, 1 barb., ucisu la mand. capit. de insurgent. Băthori. 18. Ian. 1849 d’in Al-Benye 1 barb. si 1 femeia omoriti de insurgenți. Besanu, Aprile 1849 2 barbati asemenea. Bucerdea, Maiu si Aprile 1849 11 barbati ase- menea omoriti. Blasiu, 19. luniu 1849 d’in Blasiu 16 barbati si 4 femei inpuscati de insurgenți. 21. Ian. 1849 d’in Cobili (?) 1 barb. asemenea. Decembre 1848 1 barbatu macelatu tiranesce. 24. Ian. 1849 Schuster Andreiu, 1 barbatu, de- cnlatu (omoritu) de insurgenți. Blasielu, Maiu 1849 7 barb. omoriti de insurg. luniu 1849 Turca Avramu, 1 barb., aprendiendu rebellii satulu, acest’a fă aruncatu in focu, unde a si arsa. luniu 1849 3 barbati. 15. luniu 1849 d’in Cra- ciunelu 6 barbati, 4 femei si 6 copiii. Acești 19 inși macelati de insurgenții năvălitori in comuna. Barabantiu (Borband), Aprile 1849 1 barbatu totu asemenea omoritu. Aprile 1849 Ceres Vasilie d’in Siardu, 1 barb., la mandatulu lui (?) fă dumicata in bucăți. Sticus Georgiu, 1 barbatu, fă esecutatu la do- rinti’a domnei Kădăr. Maiu 1849 14 barbati omoriti pe strade de in- surgenți. Ian. 1849 d’in Cisteming (Cisteiu?) 1 barbatu inpuscatu de rebelii. Bonya, 9. Novembre 1848 d’in Seplacu 1 bar- batu deto. — 47 — Boîti’a, Maiu 1849 Braica loanu, 1 barb., spen- diuratu in urm’a sent. dict. de Mihaloity si Tobi (?). Micutiu Dumitru. 30. Maiu 1849 Oranu lonu Orenindia (?), 2 barbati. Aceștia fusera prensi prin Ribiczei Ferencz, Mihalovici si Tobi si in drumulu spre Bradu fura dumicati in bucăți. Maiu 1849 loan Braica d’in Selisce, 1 barbatu, puscatu la rnand. lui Ribiczei. luliu 1849 Valia Adamu d’in Valisiora, 1 bar- batu, fă esecut. prin strdngu la mand. comandantelui de infanteria ce fu dislocata d’in Boiti’a. Barbul’a (?), 21. Aprile 1849 loanu Mânu, An- dreiu Perdos, Nyany (?) Nyag, Danila Muresianu, Duntia Samu, 5 barbati, puscati la mand. maiorului de insurgenți Csepi (Csehi?). Bordu, 1849 1 barbatu trucidatu (omorîtu) de insurgenți. Vulperu (Borberek), Aprile 1849 20 barb. si 1 femeia eșec, la mdrte d’in mand, lui Zudor Ferencz. Borzas(?), Novembre 1848 2 barb. inpuscati de insurg. năvălitori in comuna. Bradu, 24. Maiu 1849 Vîrtam Nicolau, Roba lonu, Tomus Georgiu, Tomus lonu, 4 barbati, la mandatulu lui Hatvani că comandante de trupa. luliu 1849 d’in Fingesiu 1 barbatu, de insurg. omoritu. 10. Oct. 1848 d’in Bradu 9 barbati, 3 femei si 1 pruncu au fostu uciși de rebelii chiaru in casele loru. luniu 1849 d’n Bradu 16 barbati, 7 femei si 2 prunci deto. luliu 1849 d’in Bradu 6 barbati deto. Martin 1849 Michutia Bufne, Bradu, 1 barbatu, esecutatii la mand. lui Ribiczei Ferencz. luniu 1849 Mita Avramu, Iga Adam, Iga Petru d’in (?), 3 barbati, la nîaiid. lui Kristsori Ferencz. Aprile 1849 d’in Craciunesci 1 barbatu ucisu in prensdre prin rebelii. Opreanu Simeon, 1 barbatu, ucisu la mand. lui Ribiczei Ferencz. Aprile 1848 Trifa lonu, Dumitru Teodorii, Trifa Lazaru si mai 1, totu d’in Mestecanu, 4 barbati, ese- cutati după dreptulu statariu ungurescu. Simedrie lonu d’in Mestecanu, 1 barb., prin tri- bunalulu asiediatu de Hatvani, Csutak si Konya, ese- cutatu la mdrte. Opran lonu si Lazaru Mihaiu d’in Ormindea, 2 barbati deto. Februariu 1849 Golda Petru d’in Vacea, 1 bar- batu deto. Trei barbati d’in Valea Bradului deto. Oprea Tanasie, Colcia lonu, 2 barbati deto. Febr. 1849 d’in Valea Bradului 5 barb. deto. Oprea Precupu, 1 barbatu, deto. Aprile 1849 d’in Visc’a 1 barbatu deto. Branisc’a, 28. Fauru 1849 d’in Bucesdi 1 barb. inpuscatu de insurgenți. Aprile 1849 d’in Branisc’a 1 barbatu deto. Brisnik,(?) luniu 1849 1 barbatu omoritu de in- surgenți. Bucesdi, Aprile si luliu 1849 2 barbati si 2 femei inpuscati de insurgenți. Buciumu, luliu 1849 5 barbati si 3 femei deto. Budesci, Octobre 1848 2 barbati deto. Bucuresci (satu), Aprile 1849 3 barbati si 3 fe- mei deto. 23. Maiu 1849 d’in (?) 1 barbatu deto. Bucesdi, Maiu 1849 7 barb. si 3 femei inpuscati la aprenderea satului. Bunisîna, (?) luniu 1849 1 barbatu omoritu de in- surgenți fără judecata. Burean, 1. luliu 1849 4 barbati inpuscati fără sententia. Cornea, luniu 1849 1 barbatu inpuscatu de in- surgenți. Czikmen, (?) luniu 1849 1 barb. deto. Cebea, Octobre 1848 25 barbati omoriti la nă- vălire. Cechelaca, Febr. 1849 1 barbatu ucisu la mand. lui Tesci(?) Samu d’in Grindu. Cohesci, Octobre 1848 6 barbati, 3 femei si 9 prunci inpuscati de insurgenții năvălitori. Cimbru (Csombord), Nov. 1848 5 barbati tor- turati si uciși de insurgenții. Octobre 1848 2 barbati omoriti de ungurii d’in Aiudu. Octobre 1848 Pecurariu Jenași d’in Bogonu, 1 barbatu omoritu la mand. lui Jakab Kăroly d’in Ba- ginu (Băgyon). 30. Octobre 1848 Boldog Obressia d’in Capta - lanu, 1 barbatu, omoritu prin Molnăr Păi. Cetate (?), Maiu 1849 loanu Buteanu d’in Cov- nicu (Kapnyikbănya), 1 barbatu, omoritu la manda- tulu lui Hatvany. (Advocatulu ?) Ciuciu, Octobre 1848 d’in Botezu 1 barbatu si 1 pruncu inpuscati de insurgenți. Aprile 1849 17 barbati inpuscati la mandatulu lui Bacskai. Csbdbrtelke, Aprile 1849 1 barbatu omoritu de insurgenți. Ciugudu, Aprile 1849 2 barbati deto. Ciunga, 22. Martiu 1849 1 barbatu deto. 15. Aprile 1849 Todoru lacobu d’in Hopîrta 1 barbatu inpuscatu la mand. lui Katona Abraham. Zugraf Vasilie, 1 barbatu, dumicatu de insusi Katona Abraham. Ciuruleasa, luniu 1849 8 barbati si 2 femei in- puscati de insurgenți. Cerbelu, Inliu 1849 1 barbatu deto. Tielna, Maiu 1849 11 barbati torturati si uciși la mand. lui Vadadi Lăszld. Cebea, Maiu 1849 6 barbati si 1 fem. torturati si uciși de insurgenți. (Va urma.) — 48 — Starea instructiunei poporale in Transilvani’a. Estragemu d’in raportulu ministeriului magiaru pentru instrucțiunea publica urmatdriele date, relative la instrucțiunea poporale d’in Transilvani’a. In Tran- silvani’a frecuenteza scdl’a, d’intre pruncii obligati, 4O°/ₒ; d’intre cei ce au amblatu la scdla sciu scrie si ceti bine 15 %. Sunt 349 comune tăra de nice una scdla; in 1924 comunități inse sunt 2624 scdle; pruncii d’in 281 comunități frecuenteza scdl’a in co- munitățile vecine. In Transilvani’a, mai departe, cadu pre una milla patrata de pamentu 2'9 scdle, dr pre 1000 locuitori cade 1'263 scdla; invetiatori ordinari sunt 3166, suplenti 264 (intre cari si 25 femei). In fine sunt 356,063 prunci obligati de a frecuentă scdl’a, d’intre aceștia inse frecuenteza scdl’a numai 151,074; pre fia-care invetiatoriu cadu 104 prunci obligati de a amblă la scdla, si 44 d’intre cei ce intr’adeveru fre- cuentdza scdl’a. Precumu se vede d’in aceste date, starea instructiunei poporale in Transilvani’a este de- stulu de deplorabile. (Vomu vorbi mai pre largu despre acdsta cestiune. Red.*) . Statistic’a intregei poporatiuni a pamentului. După datele statistice mai noue, numerulu in- tregei poporatiuni a pamentului se urca la 1228 mi- lidne suflete, d’intre aceștia 522,000,000 se tienu de ras’a mongola, 360,000,000 de ras’a caucasica, 190 milidne de ras’a ethiopica, 176 milidne de cea malaica si 1 milionu de ras’a indo-americana. Pre fia-care anu moru 33 l/₃ milidne, adeca la doue minute-more unu omu. Calcululu de mediu-locu pentru durabili- tatea vietiei omenesci se pune pre 33 de ani; anulu alu 7-lea ’lu ajunge unulu d’in patru, alu 60-lea unulu d’in 100, alu 90-lea unulu d’in 500 si, in fine, alu 100-lea anu ’lu ajunge unulu d’in 100,000. — Toti dmenii de pre pamentu la olalta vorbescu 3642 limbe diferite, fără a se compută aici si diferitele dialecte, si profeseza 980 de religiuni. -r- In Europ’a se afla in servitiulu militariu totu alu 28-lea nascutu. Bibliografia. Catechismulu sanetatiei (Igien’a, Diete- tic’a) intocmitu pentru poporulu romanescu si scdlele popularie elementarie. Catechismulu antropologicu, intocmitu pentru poporulu romanescu (si scdlele elementarie). Amenduoe de Pavelu Vasiciu, dr. de medicina si chirurgia, magistru de obștetricia, consiliariu de *) Acestu estrasu ilu reproducemu după „ Federatiune, “ care promitte câ se va mai ocupa de scole. Asemenea promit- temu si noi. Red. Trans. scdle regescu in pensiune si asesoriu consistoriale. Temîsidr’a. In tipografi’a lui Ernestu Steger. 1870. Pretiulu fia-caruia d’in acestea Catechisme este numai căte 25 cr. v. a., si se pdte trage de a dre- ptulu dela dn. auctoriu d’in Temisidr’a, sdu si prin librarii, era aici in Brasiovu se afla la dn. protopopu loanu Petri cu. — Macrobiotic’a sdu Maiestri’a de a con- serva viati’a omendsca, compusa de renumitulu medicu dr. Hufeland, tradusa in romanesce de dr. P. Vasiciu. Tom. I. si II. costa acuma numai 1 fr. 50 cr. v. a., se afla si la acdsta Red. INVITARE LA PRENUMERATIUNE la foia politica septemanaria „Iler Osteilcare cu 1. Ian. si-incepe anulu alu patrulea si, precumu in trecutu, asia si iu viitoriu se va luptă pentru egal’a indreptatîre a toturoru natiuniloru sî pentru cointie- legerea popdreloru monarchiei austriaco. Abonatii la diuariulu „Osten“ primescu regulatu iu fiacare septe- mana unu suplemenfti gratuitu, intitulatu „Das Wie- ner Sonntagsblatt,“ in care se voru publică novelle, descrieri, anecdote, poesie, găciture si charade cu cele mai pretidse premiuri pentru deslegarile succese. Pretiulu de prenumeratiune pre unu patrariu de anu face, d’inpreuna cu costulu poștale, numai 1 fr. 50 cr. v. a. Noii abonati pre un’a diumatate de anu primescu gratuitu romanulu: „Die Spione des Grafen Bismarck." Prenumeratiunile sunt a se face la administra- tiunea lui „Osten“ in Vien’a, Praterstrasse Nr. 50. SPERANTI’A. Fdia literaria besericdsca. Organulu societatei de lectura a teologiloru romani d’in Aradu, după un’a precurmare de unu anu, cu l⁰/ᵣ₂ Ian. 1871 a reapparutu sî ese totu in formatu 4°, de duoe ori pe luna, adeca la 1 sî 15. Pretiulu in lain- trulu monarchiei este 4 fr., dra in afara 5 fr. Dn. asses. consist. G. Dogâriu d’in Aradii dede „Spe- rantiei“ una subventiunea generdsa de 1000 fr. v. a. Fia că dn. Dogariu se’si afle imitatori in favdrea lite- raturei naționale sî eclesiastice pe atătia, pe căti fiorini a donatu dsa la fondulu „S perantiei." Dictionariulu UNGURESCU-ROMANESCU compusu de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, formatu 8° mare, 41 cdle, se afla depusu spre vendiare la librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tidpenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la li- brăriile dloru I. Stein si Lad. Demjdn. In Sibiiu la librari’a lulius Spreer. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimer & Kamner.