------ Acesta fâia — i ese ■'j' cate 3 cfile pe luna । si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto k S v, poștei. c/ y --------------------- TRANSILVANIA. Ftfi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. A/ J ., . (ț Abonamentulu sc face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- d lectori. ? /cSSfv----------- Nr. 3. Brasiovu 1. Februariu 1871. Anulu IV. Scurta istoria a societatei iesuitiloru. (Continuare). Attentate asupra vietiei regiloru sî omo- ruri de regi. Noi romanii avemu unu proverbiu, carele tiene: Sdu te porta cumu ti-e vorb a, sdu vorbesce cumu ti-e portulu. Dupace societatea iesuitiloru dela a. 1550 inainte apucase a pune man’a pe potestatea absoluta, sî dupace membrii ei abatuti cu totulu dela principala loru vocatiune de a pre- dica morala evangelica, începură a scrie sî a pro- paga doctrine demne de tiranii cei mai nerusînati, :precumu vediuramu mai susu, apoi se sî portara in- tocma precumu vorbea sî scriâ. Dupace densii a- doptara principiulu care tiene: Finis sanctificat media, adeca scopulu se fia sacru, midiuldcele fia ori-care, urmă de sine, câ ei se’si ia libertatea de a commite ori-ce crime sî ori-ce infamii. Vediendu adeca iesuitii de una parte, că predicarea moralei curate, ceresci, dumnedieesci, costa prea mari fatîge, era de alfa, că cu fundarea sî consolidarea unei monarchii popesci universale inca au intardietu fdrte tare, ei isi modi- ficară in cătuva planulu sî dîsera: „Se fundamu mai antaiu un’a monarchia universale politica, apoi avendu-o pe acdsta, mai usioru o vomu funda pe ceealalta. Intr’aceea societatea ndstra inca se’si accumule avUtfi atătu de mari, in cătu se pdta riva- lisa cu ori care monarcliu d’intre cei mai mari." Că midiulocu spre scopu ei destinară mai antaiu pe fa- mili’a Habsburg in ambele ei ramuri, adeca in ra- mulu dela Vien’a sî in celu dela Madridu; dra mai tardfu parendu-se iesuitiloru că Habsburgii nu aru fi monarchi neci energiosi, neci asia curagiosi, cumu le trebuea loru, in sec. 17-lea se alaturara pre langa Bourboni sî anume pe langa Ludovicu XIV. genialulu sî totu-un’adata despoticulu rege alu Franci ei. D’in acestea schimbări de planu, adeca d’in în- cercările de a castiga candu pe unulu candu pe al- tuia d’intre monarchii cei mai potenti pentru scopulu loru celu mare sî infricosîatu, se pdte esplica una mulțime de evenimente, attentate sî omoruri, pentru- că ori-care monarchu nu voiă a se supune vointiei loru, venea in periculu de a’si perde viati’a, precumu se va vedea mai in diosu. Spre a prepara terenulu bene sî sigura, iesuitii incepura a propaga de tempurfu theori’a omorului de regi, atătu¹ in prea numerdsele loru scdle, cătu sî in predicele sî in scriptele loru, păna ce o sî inaltiara la rangu de maxima morala. Acdsta nu e calumnfa’ ci este curatu adeverii. Eca sî la acestu locu căteva citatiuni d’in pen’a, sdu d’in graiulu unoru iesuiti d’in cei mai de frunte. In cartea iesuitului Martinii Bdcanu titulata: „0- puscula theologica“ pag. 130 se citescu acestea cu- vente: „Ori-carui supusa ’i stă in voia a ucide pe domnîtoriulu seu, ddca acesta se va fi acaparatu de trona câ usurpatoriu; de aceea invdtia sî istori’a, că la tdte națiunile s’a datu cea mai mare onore ace- luia, carele a ucisu pe acelu felu de tirani. Inse sî in casa candu elu nu este usurpatoriu, ci este unu principe care si-a castigatu cordn’a in modu legale, e cineva in dreptu de a’lu ucide, indata ce elu în- carcă pe supusi ca inposite nelegali, vende funcțiu- nile judecatoresci sî emitte decrete tiranesci pentru propriulu seu folosu." Intocma scrie sî iesuitulu italianu Paula Co- mitolo in opulu seu titulatu: „Decisiones morales Li- bro“ IV⁰ pag. 458. Elu adeca dîce: „Este ertatu a ucide pe unu asupritoriu nedreptu, tocma sî in casu candu elu ar fi generariu, principe sdu rege; pen- trucă innocenti’a are valdre mai multa, decătu vidti’a de aprdpelui; era unu regente care ataca pe cetatieni, se asemena unui animalu selbaticu sî rapace, pe ca- rele trebue se’lu nimicesci.* In a. 1594 in un’a dî de dumineca predicandu pater Jacques Comolet in Parisu, isi alese de textu alu cuventarei sale tienute in contra regelui Enricu IV. loculu d’in cartea judecatoriloru, apoi strigă: „Noi avemu trebuintia de unu Aod, fia acela calu- garu, soldatu, sdu pastoriu de vite." După aceea compară pe regele cu Nerone, cu Moabu, cu Holo- fernes sî cu Herodes. Intocma totu acea doctrina infernala se coprinde sî in cartea iesuitului nemtiescu Herrmann Buchen- baum titulata „Medalia theologiae moralis," in care elu auctorisdza pe ori-cine, câ se omdre pe insultă- torii omenimei sî ai credentiei celei adeverate," adeca pe ai iesuitiloru. Aici obvervamu, că societatea iesuitiloru tienea in cea mai mare ondre cartea lui Buchenbaum, in cătu aceea era introdusa d’in po- runc’a generariului loru in tdte collegiele iesuitiloru. Iesuitulu Emanuilu-Sa, candu ajunge in Apho- rismele sale la cuventulu „Clericus," scrie asia: „Re- belliunea unui preotu in contra regelui tierei, in care traiesce elu, nu este crima de înalta tradare, pentru- că preotulu nu este supusulu neci-unui rege. Totu 5 26 — asia de justa este sî theori’a, ca pe unu principe ne- ligitimu ilu pdte omori ori-care omu d’in poporu, dra a ucide pe unu tiranu, este chiaru meritu.“ lesuitulu germanii Adamu Tanner, cunoscutu prea bine că profesorii! in Germani’a, professase in- tocma totu acea doctrina formidabile. Pater Johannes Mariana, care fusese professoriu in Rom’a, in Palermo sî in Parisu, in cartea sa de „Rege,“ scrisa sî tipărită cu approbarea generariului loru Aquaviva, libro I. pag. 54 sustiene doctrin’a, că acei dmeni, carii omdra pe regii rei sî blastemati (firesce rei in sensulu iesuitiloru), merita numele de eroi glorioși. lesuitulu italianu Nicolaus Serrarius in Com- mentariulu seu facutu la biblia, recomandandu regi- cidiulu, adaoge, ca pe unu rege tiranu pdte se’lu o- mdre ori-cine fără neci-un’a sententia sdu decretu judecatorescu. Faimosulu Ballarminu se esprime in acdsta ma- teria inca sî mai respicatu in opulu seu „De summa Pontificis auctoritate.“ Tomo IV⁰ pag. 180. Intr’aceea d’in toti iesuitii neci-unulu nu a scrisu cu nerușinare asia satanica, precumu a scrisu sî in- vetiatu iesuitulu Suarez in opulu seu: „Defensio fi- dei catholicae et apostolicae, “ tipărită la Lisabon’a in an. 1614. Acelu omu spurcatu adeca scrie Libro VI. Cap. IV⁰ Nr. 13 et 14: „Este dogma a credintiei, că pap’a are dreptulu de a detrona pe regii eretici si rebelii; apoi unu monarchu detronatu prin pap’a nu mai este neci rege, neci principe legitimu. In fine ddca elu detronatu fiendu, nu voiesce a se supune papei, atunci elu devene tiranu, sî pdte fi omoritu de cătra ori-cine. Preste totu, ddca prosperitatea publica nu se pdte asecura altu-mentrea, decătu nu- mai prin mdrtea tiranului, este ertatu ori-cui a’lu omorî.u Candu află parlamentulu d’in Parisu despre esi- rea acelui opu diavolescu, indata facă că se se ardia prin man’a carneficelui in 16. luniu 1614. D’in con- tra iesuitii dechiarara totu atunci in fati’a hunei, că neci-un’adata nu s’a vediutu carte mai morala decătu aceea, sî că cei carii se scdla asupra ei, sunt rebelii in contra bisericei; dra anume, alti vreo diece iesuiti, mai toti professori sî rectori de scdle, se dechiarara de solidari cu Suarez, apoi in prelegerile loru mer- sera inca sî mai departe.*) Ddca vidti’a regiloru sî a gubernatoriloru de po- pdra nu avea in ochii iesuitiloru d’in punctulu loru de plecare neci-unu pretiu, indata ce aceia nu se su- *) Fatala repetitiune a istoriei! Ineependu dela an. 727 dela Is. Chr., adeca de pre tempulu imperatului Leo Isauriculu, in curau mai tine de 100 ani, cătu a duratu in imperiulu bisan- tinu sî in Itali’a cărt’a pentru icdne, călugării greci d’in resaritu ' tocma asemenea doctrine propagă iu contra imperatiloru, sî totu ei se amestecă in totu feliulu de comploturi sî rebelliuni, d’in ' care causa sî imperatii ii persecută infricosiatu, le spargea mo- nasteriale, confiscă averile loru, la multi le luă sî viăti’a. (Vedi Edv. Gibbon.) punea vointiei sî poruncei loru, apoi pdte pricepe ori-cine, ce era vidti’a celorulalti dmeni înaintea loru. In adeveru nimicu sî dra nimicu; dra de aici se vede curatu, că iesuitii in curendu au degeneratu dela vo- catiunea loru intru atăta, in cătu societatea loru in- data după vreo patrudieci de ani dela infientiarea ei se prefăcuse in un’a banda de assasini de cei mai periculoși, adeverati lotri sî tetiunari, perjuri, desfre- nati sî rapaci, carii nu avea altu scopu, decătu: Bel- lum omnimn contra omnes. De altumentrea sub icdn’a lui Ignatiu Loyola, in a cărui ondre iesuitii au fostu edificatu un’a biserica pompdsa in Rom’a, stau scrise acestea cuvente omindse: Ignem veni mittere in terram, et quid volo, nisi ut accendatur, adeca: Am venitu se aruncu focu pe pamentu, sî voiescu se se aprenda. După acestea se cuvene se aflamu, in ce modu societatea iesuitiloru a pusu theori’a sa cea pernitidsa sî spurcata in pracse in tdte tierile, pe unde ’si in- tensera ei cursele loru. Assasinatuln regelui Enricu III., carele a domnita intre a. 1574 sî 1589. Acestu rege a fostu sî că omu sî că domnitoriu, unu tiranu, precumu au fostu toti membrii casei domnitorie, căti se născuseră d’in Catharin’a de Medicis, pe care unii scriptori o numescu lupdica. Consiliulu celu secreta alu iesui- tiloru pe atunci sî adoptase planulu fundarei unei monarchii universali, dra de monarchu universale de- stinase pe cumplitulu tiranu Filipu II. de Habsburg, regele Spaniei, alu Italiei de diosu, alu Belgiului sî Olandei sî alu unei parti d’in Americ’a meridionale. Pentrucă se poți pune fundamentele pentru una mo- narchia universale, cauta se te incerci a delatura mai antaiu pre toti monarchii, pastrandu numai pe unulu, care’ti mai convene. Asia cugetă sî iesuitii, buna dra cumu mai cugeta sî in dîlele ndstre multi dmeni. Unm desertoriu d’in partit’a iesuitiloru, in care se organisase unu complotu infricosiatu sub nume de partit’a catholiciloru sî sub conducerea ducelui de Guise, denuntiă sî descoperi regelui Enricu IIL totu planulu conspiratiloru. In 23. Dec. 1588 regele pune man’a pe ducele de Guise, pe frate-seu cardinalulu de Lotharingi’a si’i ucide, dra pe alti mai multi ii arunca iu carcere. Conspirații inse nu se lașa, ci alegându’si de comandante pe alu treilea frate alu celoru uciși, pe asia numitulu duce de Mayenne, se scdla cu bataia asupra regelui. Atunci acesta, de sî catholicu fdrte bigotu, vediendu-șe strimtoratu, se a- runca in bratiale cumnatu-seu, a ducelui Enricu de Navarra, cu carele in 30. Aprile 1589 iuchiaie aliantia pe vietia si mdrte. Guer’a civile se începe. Parisulu apucase in manile insurgentiloru, armat’a regelui ii strimtorase. In 31. luliu 1589 unu june calugaru dominicanii, fanatisatu păna la nebunia, anume Iac. Clement, venindu la regele Enricu III. in castrele dela St. CI o ud si avendu recomandatiuni prea bune, cere si castiga audientia cu pretestu, că are se’i des- copere unu mare secretu. Regele face semna adiu- — 27 — tantiloru sei, câ tăra a esi d’in casa, se se traga mai spre ferdstra. In aceleași momente Clement scotiendu unu cutietu mare ilu infige afunda in pântecele re- gelui, carele mai avii atăta potere că se scdta cutie- tulu si se voidsca a’lu iniige sicariului in fatia, cadiîi inse mortu. „Regele este mortul* strigară adiutantii Montpesat et Jean de Levis, apoi ajutati si de pro- curatoriulu generale străpunseră pdte de dudedieci de ori pe infamulu calugaru sicariu păna ’lu ucisera, fără că se cugete in terrdrea si furi’a loru, că spre a scote la lumina pe complicii Iui, trebuea se’lu mai lase in vieți a. Ce făcură iesuitii la audîrea acelei sciri fiordse? Eca ce. Unii d’in ei dîsesera sî predicaseră inca mai de inainte in unele biserice, că acela care ar ucide pe regele Enricu III., si-ar castiga unu mare meritu in ceriu; era dupace se lati scirea mdrtei regelui, iesuitii d’in cetatea Toulouse sî de airea tienura ro- gatiuni sî processiuni publice, in care pe sicariulu Clement ilu dechiarara de adeveratu maftiru; dra fai- mosulu iesuitu Mariana numesce pe Clement in scri- ptele sale (De Rege) „Aeternum Galliae decus,“ a- deca decdrea (poddb’a) eterna a Franciei; apoi in car- tea I. capu VI. scrie: „Acdsta fu un’a fapta minunata sî escelenta, d’in care ceilalți domnitori aru potea se invetie.* Alti cătiva scriptori iesuiti asemenara pe Clement cu personage d’in testamentulu vechiu, pre- cumu au fostu ludit’a, Eleazaru sdu Macabeu. Asia laudara iesuitii regicidiulu, adeca omorulu de regi. Dara cfe minune, că loru atunci nu li se intemplă neci unu reu d’in caus’a cumplitei crime de a reco- menda assasinatuhi. Numai pater Edmundu Bourgoin, egumenulu monasteriei dominicaniloru fu condamnatu de cătra parlamentulu (inalt’a curte) d’in Tours, că se fia ruptu de patru cai in patru bucăți, ceea ce s’a sî intemplatu, d’in causa că elu că egumena aflase de plănuia lui Clement, dara tăcuse. Atentata sî asasinatulu comisu asupra regelui Enricu IV. După guer’a civile de patru ani, in fine fu re- cunoscuta de rege alu Franciei ducele de Navarra sub nume de Enricu IV., omu sî bravu, sî bunu bar- batu de stătu, sî umanu. Iesuitii inse era fdrte nein- destulati cu elu, de aceea consiliulu celu secretu alu loru decise că se’lu trimită pe ceea lume cătu se va potea mai curendu, nu inse prin man’a vreunui iesuitu, ci totu-deaun’a prin individi aleși d’in alte classe de dmeni, instruiti bine si fanatisati cumplitu, pe carii apoi ii deslegă, cumu amu dîce a conto, si de crim’a ce avea se comită si ii cuminecă. Asia iesuitii Clau- dius de Varade, rectorulu colegiului d’in Parisu si pater Commolet, confessariulu de acolo, puseră pe unu omu desperatu, anume Petru Barrifere, că se ucidă pe Enricu IV. totu cu unu cutietu; pentru a- tunci inse regele scapă de mdrte prin devotamen- tulu cavaleri ului Brancaleone. Assasinulu Barriăre fu condamnatu la mdrte cumplita si ecsecutatu in 31. Aug. 1593; d’in contra cei duoi iesuiti scapara cu fug’a la pap’a, carele in acelea tempuri se află fugitu d’in Rom’a la Aviguon in Francia, unde ’si asiediase resiedenti’a incongiurata de dmenii cei mai corrupti. D’in cercetările care urmara după acelu atentata a esitu la lumina, că man’a iesuitiloru lucrase in a- celu atentata, cumu si, că ei era deciși a joca coron’a Franciei pe capulu lui Filipu II. Fiendu-că un’a parte mare a franciloru era aplecata a ecsila pe iesuiti, dra Enricu IV. nu’i potea iubi, precumu de sine se intie- lege, asia ei cautara sî aflara pe unu studente de ai loru, anume Jean Chatel, născuta d’in parenti buni. Pe acesta’lu fanatisara cumplita, anume professoriulu seu pater Jean Gueret sî rectoriulu colegiului Jean Guignard. Acei dmeni blastemati propunea scola- riloru in audiulu toturoru doctrin’a despre regicidiu că unu mare meritu. Strengariulu de sicariu Chatel commise atentatulu in 27. Dec. 1594 cu ocasiunea unei audientie solene. Elu voi se lovesca pe rege dreptu in anima, ilu nemerf inse numai in gura, in cătu cutietulu ii sparse buz’a si’i scdse unu dente. Cei d’in comitiv’a regelui era se taie pe sicariu in mii de bucăți; regele inse ’lu apară si ’lu trimise in prinsdre. D’in cercetările judecatoresci care s’au fa- cutu, a esitu la lumin’a dîlei, că afara de cei duoi iesuiti au mai fostu sî altii complici. Asia in 29. Dec. fu ecsecutatu sicariulu Chatel cu mdrte insocita de torture ne mai audite, era in 7. Ian. 1595 mori totu cu asemenea mdrte sî iesuitulu Guignard, era sociu- seu Gueret sî. inca alti cinci iesuiti fusera ecsilati d’in Franci’a pentru tdta vieti’a loru. Mai tardfu se decise ecsilarea toturoru iesuitiloru de pre pamentulu Franciei; cas’a unde siediuse Chatel, fu ruinata, dra pe loculu acela se inaltiă una piramida, pe care s’au inscrisu faptele criminali ale iesuitiloru. Acestea mesure n’au asecuratu intru nimicu vidti’a regelui. Cei mai de frunte iesuiti schimbandu’si por- tulu, au remasu totu in tiera, după cătiva ani au sciutu recâștiga grati’a regelui, dra apoi in 14. Maiu 1610 Fau junghietu prin man’a fostului docente Fran- cisca Ravaillac, carele mai inainte de a fi fostu dusu la perdiare, a mărturisită la tribunalu, că elu inpar- tasise planulu seu confessariului iesuitu Aubigny, carele l’a sî deslegatu de crima, mai inainte de a o cundsce. Astadi stau de fatia' mai multe documente autentice, d’in care se vede curatu, că toti iesuitii de trept’a professiloru au fostu intielesi si in voiti că se înjunghie pe Enricu IV., si inca in calitate de ju- decători ai lui, că si ai toturoru dmeniloru. Sub Lndovicu XIII, si Ludovicu XIV. ei ajun- seseră la culmea poterei loru, păna candu dmeni că Moliăre sî că Voltaire începuseră a le da lovituri fdrte grele. Atentata asupra lui Ludovicu XV. Acestu rege cu totulu moleșită si domnita parte de femei, parte de iesuiti, păna pe la a. 1756 fusese trasu in cătuva inca si in certele theologice ale lansenistiloru si Molinaristiloru. Madam’a Pompadour, faimds’a si 5* — 28 — geniala curtesana si concubina a regelui, tienea cu Janseniștii in contra iesuitiloru si desmentă pe rege, câ se nu se mai uite in gur’a loru. Atunci iesuitii dedera parol’a de dî, care sună: „Regele este apo- statul^ prin urmare se intielege că cu acesta sententi’a lui era făcută. In 5. Ian. 1757 tocma pre candu regele insocitu de cătiva generări, miniștrii si adiutanti, era se plece cu Delfinulu (clironomulu corănei) la Trianon spre a se ospeta acolo, unu omu, anume Robert Franc. Damiens, in etate de patrudieci de ani, se rapede cu nespusa iutiăla spre caret’a regelui si’lu intiăpa cu unu cutietoiu in peptu, inse nu’lu p<5te omori. „Prindeți pe assasinulu!“ strigă regele, după care spurcatulu assasinu si fu prinsu indata. D’in tdte cercetările si documentele a esitu ărasi, că si pe a- celu assasinu l’au pusu si l’au platitu totu iesuitii. Sicariulu Damiens fu ecsecutatu cu mdrtea cea mai crâncena d’in lume. Inse si iesuitiloru d’in Franci’a le venf totu de aici perirea; că-ci de sî generariulu loru Ricci si pap’a Clemente XIII, in an. 1762 re- spunsera ticălosului Ludovicu XV. in despretiu: „Je- suitae sint ut sunt, aut non sint,“ adeca iesuitii se fia cumu sunt, său se nu fia, dara Mad. Pompadour si energiosulu ministru Choiseul midiulocira, că cur- tea inalta (care pe atunci se numea parlamentu) se ia caus’a iesuitiloru in man’a sa, ăra aceea in 9. Martiu 1764 decretă total’a desfientiare a societatei iesuitiloru si ecsilarea loru d’in Franci’a si d’in tdte coloniile ei, dra regele confirmă sententi’a. Pe atunci se află numai in Franci’a preste cinci mii de iesuiti, d’intre carii unulu anume La Vallette, unu mare speculantu, făcuse unu fallimentu de căteva miliăne si păgubise forte reu pe un’a mulțime de creditori. Atentate iesuitice in Angli’a. In istori’a Angliei se descriu pe largu tdte acelea cașuri, in care iesuitii s’au incercatu se omora pe regin’a Elisabeth’a si se substitue la tronu pe nefericit’a Mari’a Stuart. Acelea comploturi si atentate s’au inceputu d’in an. 1581 si s’au continuata păna la mdrtea Elisabethei intemplata in 24. Martiu 1603. Anglii inse au fostu cu cea mai agera luare-amente, in cătu totu-deaun’a prevenira desastrulu. Cu tdte acestea in a. 1605 era se patia si An- glia un’a lovitura păna atunci ne mai audîta in lume, candu adeca iesuitii urdîsera pianulu, că se arunce in aeru cu treidieci sî siese butoie pline de prafu pe famili’a regăsea cu totu parlamentulu. Complotulu acelu formidabile se preparase d’in Novembre a. 1604, pre candu cătiva iesuiti inbracati că comercianti, său că ori-ce altu, se stracurara d’in Franci’a in Angli’»- Provincialulu pater Gârneț sî alti trei iesuiti Gerard, Osvald Tesmond et Oldecorn castigasera d’intre ca- tholicii cei mai fanatici mai antaiu pe domnisiorulu Robert Catesby, după aceea prin acesta pe alti vreo diece inși, dela carii iesuitii in un’a d’in nopțile cele intunecdse a le lunei lui Novembre luara juramentu tare pe s. Cuminecătură. Ecsecutarea complotului se amană d’in mai multe cause păna in Novembre 1605. Atunci inse complotulu se descoperi d’in un’a scrisdre secreta, si asia scapă de mdrtea cea mai crân- cena regele lacobu L, miniștrii, membrii parlamen- tului, publiculu care era se mărga la deschiderea a- celuia si toti locuitorii caseloru de prin pregiuru, că-ci acelea tdte era se se prefaca in ruine. Mai multi conspirați fusera prinși, altii uciși in lupt’a tienuta cu armele; destulu inse că adeverulu esl la lumina. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemăny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). (Continuare.) ’ 1176. Appendix Diplom. Trans. Tom. I. 2. Documentu esitu dela capitululu bisericei d’in Alb’a-Iuli’a in Transilvani’a, prin carele in urmarea sententiei esite dela Nicolae voivodu alu Transilvaniei, se defiga miediuinele seu metele (hotarale) unoru comune, d’intre care un’a anume St. Nicora, se află pe atunci in posessiunea banului Stef. Micudu, 6ra alt’a in a capitalului Orodeanu. Capitulăm Ecclesiae Albensis Transylvaniensis. Omnibus Christi fidelibus, praesentibus et futuris prae- sens scriptum inspecturis salutem in omnium salva- tore. Perspicua humanae conditionis industria ho- minum memoriae labilitate pensata sagaciter adinve- nit, ut ea, quae aguntur in tempore, ne simții dila- bantur cum eodem, literarum patrocinio solidentur. Proinde ad Universorum notitiam harum serie volu- mus pervenire, quod cum nos honore, quo decuit, receptis literis magnifici Dni Nicolai Vojvodae Trans- silvaniensis adjudicatorii modum et formam, suae ju- diciariae deliberationis in se exprimentibus, nobisque amicabiliter loquentibus, et directis, pro parte ream- bulationis metarum territoriorum possessionis Zent- Miklos Domini Ștefani Micud-Bani, ac Posses- sionis Egyhăzfalva, honorabilis capituli Oro- diensis*) et etiam: Thorda, Koppan, Zind, Zentmi- hălyfalva et Keresztes propter Literarum contestatio- nem factam, inter utrasque partes se habere: emana- tas, juxta earumdem continentias, una cum magistro Paulo de Chyula, Protonotario magnifici Domini Vaj- vodae, ad id per ipsum Dominum Vajvodam specia- liter transmisso, honorabilem virum Ladislaum Praes- byterum Capellanum venerabilis Domini Pauli Archi- *) De locis olim in Transilvania ad Capitulam Orodiense spectantibus sequentia habentur în Libro S. Joannis quod as- servatur in Capitulo Agriensi: „In Transsylvania sunt quatuor possessiones magnae prope Civitatem Thorda ad littus flu- vii Aranyos, quarum praecipua vocatur Babolna. Ibidem ex- tra Civitatem Thorda in Suburbio est Vicus unus vel platea longa — cum Ecclesia S. Spiritus ibidem fundata, quae pos- sessiones quatuor et vicus cum Ecclesia S. Spiritus ad Praepo- situram Orodiensem pertinent." Vide Fejâr C. D: T. VIL voi. V. p. 242. — 29 — diaconi Albensis Ecclesiae, ad infrascriptam reambu- lationem faciendam nostro pro testimonio transmisis- semus fide dignum. lidera exinde ad nos reversi no- bis uniformiter retulerunt, quod ipsi feria secunda inter Octavas Nativitatis Mariae V. ad facies terrae praenominatarum possessionum, vicinis et CQmmetane- is earundem illis legitime convocatis, et praesentibus: Petro Tathar de Senfalva, Stephano de Gerend, La- dislao de Jara commetaneis partibus personaliter ad- haerentibus, ac Jus Patronatus Ecclesiae sic procedeu : Item meta praedictarum Possessionum Egyhâzfalva, et Zentmiklos ') incepta est in quodam rivulo Peseleo- pataka vocato prope Capellam, et ab illo rivulo sur- sum ascendendo, superius in planitie terrae versus plagam occidentalem tenendo erectae sunt duae metae ab .... antiquis, secundam Donationem felicis recor- dationis Belae Regis* ²), et ab illis metis, per unam vallem latus montis Sixadonii directe sursum ascen- dendo, superius in fine vallis erecta est una meta terrae, et ab illa meta procedendo ad Quadrangulares Castri Sixadonii³) a parte orientali, a parte vero oc- cidentali directe superius versus plagam occidentalem ascendendo in medio planitiei terrae erecta est una meta terrea, in qua fossum est etiam unum Vitrum cum vino pro signo metali, et ab illa meta iterum versus plagam occidentalem superius ascendendo in monte a parte Zind prope viam erecta est una meta terrea, et ab illa meta inclinando versus plagam me- ridionalem descendendo ad fluvium Zindpataka nun- cupatum, et ipsum saliendo superius in fines Hehy- mezeo directe ad partes meridionales procedendo, post unam alteram erectae sunt tres metae terreae, et ab illis metis adscendendo ad fluviuin Pordein⁴), ipsum saliendo, superius in monte erecta est una meta terrea, et ab illa meta per modicum procedendo ad Erlyk a parte Zentmihalfalva directe ascen- dendo ad medium fluvii Aranyos, et in medio fluvii Aranyos descendendo versus plagam orientalem ad Castrum Aranyosvar⁵ *) nuncupatum, et a castro *) Szent-Miklos fuit olim Pagus ibi situatus, ubi fluvius Pordepatak in fluvium Aranyos cădit, terra illius pertihet nune oppido Thorda, hujus pagi campana anno circiter 1760 in terra reperta fuit ab incolis pagi S. Mihălyfalva. ²) i. e. Belae II. caeci, qui regnavit a. 1131 usque 1141. ³) Castrum Saxidonii, fuit locus Coloniae romanae, cujus fundamenta et nune reperiuntur in loco, ubi hodie ruinae prope civitatem Thorda sunt. Initio secuii praeteriti exstabant ibidem rudera portae hujus Castri; anno 1775 effodiebantur ibi- dem fundamenta alicujus templi, fundamenta autem hujus castri quadrangulariter et hodie in terra recondita supersunt. Combina Ederi notas in Felmerum p. 133. ⁴) Fluvius hic hodie adhuc vocatur Pordepataka. ⁵) Castrum Aranyosvăr fuerat in ripa fluvii Aranyos exstructum, et crcditur ibi fuisse, ubi hodie aggeres molae Thor- densis C. Georgii Bethlen. Hoc loco dicitur fuisse et pontem lapideum (sic) Trajani super fluvium Aranyos. Originale exstat in Archivo Capitali Albensis Transsilvaniae. Instrumentam hoc pro se transsummi fecit anno 1748. op. Thorda. Praesens apographum authographo suo in Archivo Capituli Albensis Transilvaniae existenti, — eo demto, quod in originali directe per fluvium Aranyos saliendo versus plagam meridionalem ad fines nemornm in quoddam meatus aquae per medium procedendo ad fluvium de Zent- mihalfalva descendendo currentem, ubi illa aqua bi- partitur, et per medium fluvii descendendo versus plagam orientalem prout aqua circuens cădit in flu- vium aranyos, et sic metae inter praedictas posses- siones determinantur. Ut igitur haec exemtio meta- rum robur obtineat perpetuae firmitatis, pro communi justiția suadente, eidem magnifico Domino Stephano Mikud Literas nostras Privilegiales pendentis et au- thentici noștri sigilii munimine roboratas duximus con- cedendas. Datum Octavo decimo die reambulationis praenotatae, a, D. millessimo centesimo septuagesimo sexto.*) 1181. C. D. T. I. p. 4. 3. Acestu fragmenta este fărte interesanta d’in causa, ci d’in acela se cunăsce, cine a fostu acelu Anonimus Belae regis notarius, care a scrisu in modu atătu de fabulosa despre îrrup- tiunea unguriloru in Transilvani’a, despre batai’a lui Tuhutum cu Gelou si de impacarea romaniloru cu ungarii. Adeca acelu notariu a fostu unu calugaru anume Pavelu, mai anfaiu logo- fetu alu regelui Bela III. (carele a domnitu dela 1173 păna la 1196), apoi episcopu in Transilvani’a. Asia dara acelu Pavelu a scrisu numai d’in audite, după traditiuui fabulăse. Literae Belae III. venditionem praedii Zeles a Domino Froa, pro Palatino Farkasio factam, ac Pauli Regis antea Notarii tune Episcopi Transilvaniensis**) chyrographo testimonioque signatura confirmantis. 1184. C. D. T. I. p. 4. Status Regni Hungariae Bela III. Rege regnante. In hac relatione occurrunt sequentia: „Episcopus ul- trasylvanus habens duo raillia marcarum".... Idem (Rex) habet de alienis hospitibus de Ultra Sylvas XV. raillia marcarum“ e. c. t.***) vox „Sixadonium“ ubique per ae in fine scribatur, ut sit Sixa- doniae, non vero Sixadonii, ut in copia hac scriptura legitur, — conforme esse testamur. A. Carolinae die 5. Oct. 1843. Antonius Andrăssy m. p. Professor Hist. et Jur. Ecc. Joannes Bako m. p. Cooperator A. Carolinensis. *) Not’a Red. Acestu documenta are interesa istorica mai multu numai, in cătu d’in acela se cunăsce un’a d’in attributiu- nile principali de care se bucură capitululu diin Alb’a-Iulia, apoi in cătu se întrevede sî gradulu potestatei voivodului Transilva- niei in secululu alu 12-lea, adeca inainte de acăsta cu 600 de ani; in fine este interesantu, că d’in asemenea documente a- flamu numele unui mare numeru de comune, cunoscute si astadi in aceleași tienuturi, sub aceleași nume. Dara ore aeelu Stefanu Mic ud ce feliu de banu va fi fostu elu? **) En anonimum Belae Regis Notarium! Editae habentur ex authographo archivi Anspachensis per Philippum Spiest „Ar- chivarische Nebenarbeiten“ I. Th. Hallae 1783 p. 181 et Fejăr C. D. T. II. p. 198—201; item Stephanus Katona (e Supplem. Lamb. p. 687) in amico suo responso ad Hypercnticon Georgii Szklenar p. 20-29; et exinde Szeredai „Series Eppiscoporum Albensinm“ p. 1. ***) După alte date istorice potemu presupune cu totu dre- ptulu, că in sec. alu 12-lea se intielegea sî pe la noi Marc’a de Coloni’a, carea representă ’/j th. seu 16 loti de arginta curatu; ăra monet’a ce se batea d’in argintu. era amestecata celu mai pușinu cu căte ’/₄ arama. Păna la 1857 1 marca de Co- loni’a representă 20 fior. m. conv. Asia dara in sec. alu 12-lea — 30 — E Codice Regio Parisiensi edidit: Fejâr C. D. T. II. p. 217. 218. Privilegiales Andreae II. Equitibus Ordinis Teutonici in Ultra-Sylvania constituti elargitae. 1212. Cod. Diplom. Tom. I. pag. 10. Andreiu' II. rege alu Ungariei dă cavaleriloru teutoni (nemți) numiti dela Sant’a-Mari’a de Acaronu (Șaint J. d’ Acre) stătători sub comand’a lui Theodoricu, privilegiu de posessiunea unui tienutu in partea de cătra resaritu a 'Transilvaniei, adeca in asia numit’a tidra a Barsei (Barcia, Borza), pentrucă se o apere in contra Cumaniloru sî se fia propumnaclu tare alu regatului, aruncandu’si pe fiacare dî vidti’a in periculu. Totu- una data regele demanda Numulariloru, adeca negutiatoriloru cu moneta, cu bani, se dea in tidr’a Barciei d’in monet’a noua pentru argentu atăti bani, căti se ajunga poporului locuitoriu in acelu tienutu, dra Theodoricu, seu ori-care va fi magistru co- mandante alu aceloru călăreți, se fia datoriu a da ce se cuvene aceloru numulari pentru banii loru; pentrucă ei, călăreții (cava- lerii teutoni), sunt puși in acelu confiniu (hotaru) că un’a co- lo nia noua. In nomine Sanctae Trinitatis, et individuae uni- tatis. Andreaă Dei gratia Hungariae, Dalmatiae, Croa- tiae, Romae, Serviae, Gralliciae, Lodomeriaeque Rex in perpetuam. Amplioris beneficium libertatis, a Regia liberalitate congrue merentur percipere, qui se Regiae mansvetudini sponte sua subjiciunt, et quorum labor Regno commodum, et oratio assidua pie ereditar vi- tam perpetuam obținere. Favorabili itaque desiderio Fratris Theodorici cruciferi hospitalis S. Mariae de Acaron, quae quondam fuit in Jerusalem, Regio fa- vore condescendentes, sibi et fratribus constitutis in terra Ultrâ-Sylvas, quam eis ad custodiendum confi- nium*) ibi contulimus, tăiem et tantam concessimus libertatem, quod nullus ministerialium ultra-sylvas ter- ram eorum intret, vel praesummat eos in aliquo⁻mo- lestare; sed dicto Fratri Theodorico, et sibi succe- dentibus tantum dent numularii de nova moneta pro argento, quod sufficiat populo ibi conversanti, et ne populus ibi habitans ab eis in aliquo gravetur; di- ctus Frater Theodoricus vel quicunque Magister in loco ejus fuerit, pro argento illo dictis numulariis sa- tisfacere et respondere teneatur; eo quod ipsi in con- finio illo, tamquam novella plantatio sunt positi, et assiduos Cumanorum**) patientes insultus, ne pro Regno tamquam firmum propugnaculum de die in diem morti opponere non formident. Et ut istud ra- tum, ,et firmum permaneat, praesentem paginam sibi jussimus sigilii noștri charactere insigniri. Datum per manus Thomae Albensis Praepositi et totius Hunga- riae Cancellarii. Anno ab IncarnationeDomini MCCXII. episcopulu Transilvaniei avendu venitu de duoe mii de maree, avea 40 mii fiorini; dra ospetii străini (alieni hospites, adeca sasii transilvani), platindu 15 mii de maree regelui, platea atăta cătu făcu in dîlele ndstre 300 mii fiorini. Inse despre acestu lucru mai pe largu airea. Red. *) i. e. Barcia. ** ) i. e. Valachorum. Has Privilegiales confirmavit Grego- rius IX. anno 1231. Edidit: Seyvert „Ungar. Magazin.* Tom. IV. p. 222. Geschichte des Deutschen Ordens in Siebenbiirgen, vom Grafen Al. Bethlen p. 74. Fejdr Cod. D. Tom. III. Voi. I. p. 116. Venerabili Joanne Strigoniensi. Archieppo'Reverende Bertholdo Colocensi Arphiepiscopo et Wayvoda exi- stentibus. Calano Quinqueeclesiensi. Catapano Agri- ensi. Wilchelmo Transylvano. Roberto Vesprimiensi Ecclesias feliciter gubernantibus. Banco Palatino et Posoniensi Comite. Martino Bano existentibus. Julo Bachiensi et Curiali Comite, Andrea Budrugiensi, Mi- cone Bihoriensi comitibus. Regni noștri anno Octavo.*) Literae Andreae II. Ordini Teutonice Castrum Kreutz- burg conferenția. 1212. C. D. T. I. p. 10. Ego Andreas Dei gratia Hungariae Rex, notum facio omnibus literas praesentes videntibus, quod Ca- strum quod Kreutzburg**) nominatur, quod Cruciferi de Borza de novo construxerunt, cum pratis circa illud Castrum adjacentibus, contuli eisdem cruciferis de Borza in perpetuum.***) (Va urma.) *) Cornițele losifu Kemeny traduce aici cuventulu Cuma- norum cu Valachorum. Dara dre Cumanii fost’au valachi, adeca romani? Multi sustienu tocma in contra, că cumanii inca au fostu una ramura de magiari remasi in Moldov’a mai de inainte sî inca totu neincrestinati, păna candu iau scosu de acolo sî pe un’a parte d’in ei ’iau asiediatu in Ungari’a, in tienutulu carele păna in dio’a de astadi se numesce Cumania major et Cumania minor (Nagy Kunsâg ds Kis Kunsăg). Acdsta nu însemna, că magiarii sî valachii in părțile de cătra amiddi sî resaritu ale Transilvaniei, adeca dela passulu Vulcanu păna la Oituzu inainte, nu aru fi avutu batai multe, intre sinesi, nu numai in dîlele lui Andreiu II., ci sî multu mai tardiu, pentru totu teritoriulu acela, in cătu regii Ungariei nu l’au potutu ocupa sî tiend altu-mentrea, decătu chiamandu in ajutoriu sî pe trupele cavaleriloru teutoni, caroru le-au datu mari privilegia pentru acelu ajutoriu. Acestea tdte s’au intemplatu in adeveru. Cu tdte acestea inse nu este adeveritu, că numele de Cumanu ar fi identicii in istoria cu nu- mele de Valachu. Spre a limpedi inca sî acdsta cestiune, se mai cere multa cercetare sî studiu. Totuși vomu vedea mai la vale documentu, care distinge strinsu intre vlachi et cumani. In acestu documentu se cuvene a ne opri puținu inca sî la espressiunea monet’a nona. Acdsta era pe atunci un’a d’in cele mai mari calamitati pe tidra. Soci’a lui Andreiu II. anume Gertruda, care era nemtioica sî femeia fdrte blastemata, cu frații sei Bertholdu et Ekbert, amenduoi dmeni de nimicii, voindu a se înavuți, înduplecară pe regele că se sufere a se bate moneta noua in fiacare anu, inse totu după alta lega (me- stecare de metale), dra pe alta parte trimitea totu ei jidovi sî ismaeliti că se adune monet’a buna pe sdm’a loru. Pe atunci frate-seu Bertholdu, de sî unu omu fdrte teneru sî mare ignoranții, fusese inaintatu nu numai de mitropolitu la Cal o cea in Un- gari’a, ci sî de voivodu alu Transilvaniei. Poterea nemtidsca era mare la curtea regelui, dra elu era unu omu molatecu sî fri- cosu. D’in acestea cause sî d’in caus’a unui adulterin alu frate- lui reginei cu consortea palatinului Benedicu Boru, supra- numita si Banulu Ban cu, boierii revoltanduse, ucisera pe re- gin’a Gertrud’a. Not’a Red. **) Castrum Kreutzburg hodie non existit amplius, sed fuit olim in vicinia pagi Nyeny, Comîttatus Albae Sup. Vide Com. Alexii Bethlen „Geschichte des Deutschen Ordens iu Sie- benbiirgen* p. 45. 46. Confer, et Schuller Archiv I. Bând II. Heft p. 174, nota 26. Has Literas confirmavit Gregorius IX. anno 1231. Edidit: Seyvert „Ung. Magazin.* Tom. IV. p. 223. Geschichte des Deutschen Ord. in Siebenbiirgen vom Grafen A. Bethlen p. 76. Fejdr C. D. T. HI. Voi. I. p. 118. Schuller in „Archiv* I. Bând II. Heft p. 220. ***) In acestu documentu, carele inca este unu privilegiu, — 31 — Nr. 11—1871. Protocolulu siedintiei lunarie a comit, asoc. trans. tienute in 3- Ian. c- ⁿ- 1S71 sub presidiulu Ilust. sale dn. vice- pres. lacobu Bolog’a, fiendu de facia dd. membrii P. Dunc’a, P. Mânu, bar. Ursu, I. Tulbasiu, I. V. Rusu, C. Stezariu, V. Ardeleanu, I. Maximu si I. Cretiu. § 1. Dn. cassariu presentdza raportulu seu de- spre perceptiunile si erogatiunile cassei asociat, dela siedinti’a lunaria trecuta păna la siedinti’a presenta, d’in care raporta se vede, că in acestu restempu s’au incassatu 917 fr. 54 cr. si s’au erogatu 420 fr. 32 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 10 1871), Spre scientia. § 2. In legatara cu raportulu d’in §. 1 se re- ferdza in specialu, despre banii incursi la asoc. dela siedinti’a trecuta, si anume: a) Prin direcțiunea despart, cerc, alu Deesiului (XII.) s’au trimisu că tacse de membrii ord. nuoi 25 fr. v. a., dra pentru diplome s’au incassatu 3 fr. v. a. (Nr. prot. ag. 335 si 338 1870). b) S’au incassatu că interese obvenitdrie cu 1. Ian. 1871, după couponii obligat, urb. trans. 810 fr. 49 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 1 1871). c) Totu că interese obvenitdrie cu 1. Ian. 1871 după couponii obligatiuniloru de stătu s’au incassatu in arginta 12 fr. 50 cr. si in BW. 10 cr. (Nr. prot. ag. 2 1871). d) Totu că procente obvenitdrie cu 1. Ian. după couponii unei actii a drumului ferata trans., s’au in- cassatu 5 fr. v. a. e) Că prenumeratiune la Transilvani’a restante pre 1870 17 fr. v. a. (Nr. prot. 38 ex 1870). f) In fine că prenumeratiune la Transilvani’a pro anulu curente 1871 41 fr. v. a. (Nr. prot. ag. 339 1870). Se iea spre scientia, si secretariatulu se insarci- ndza a espedă respectivele diplome pentru membrii ord. nuoi (lit. a). § 3. Se presentdza unu documentu despre schim- barea argintului in suma 12 fr. 50 cr. (conforma § 2 lit. c) cu bancnote v. a. in suma 20 fr. 95 cr. (Nr. prot. ag. 4 1871). Spre scientia. § 4. Dn. cassariu d’in motivulu, că banii asoc. depuși in cass’a de păstrare (Sparcassa) de aici, in suma de 4602 fr. se se eloceze spre o fructificare mai avantagidsa, face propunerea, că numit’a suma scotienduse dela cass’a de păstrare, cu aceea se se cumpere charthii de ale drumului de feru transilvana. Acdsta propunere punenduse la disensiune, da inse la o desbatere seriosa, ca care ocasiune, se mai iviră cavalerii teutoni cruciati se numescu de Borza, adeca d’in tiâr’a sdu tienutulu Barciei sdu Bărsei. Castrulu sdu ceta- tiui’a ce li se dâ, nu era in tienutulu Barciei, ci mai încolo, spre passurile Buzeu si Oituzu, unde astadi este comun’» Nieni in comit. Albei de susu. Not’a Red. alte doue propuneri, si anume: dn. I. Tulbasiu face propunerea, că deocamdată se se mai amane deci- derea meritoria asupra propunerei dlui cassariu, că astfeliu atătu dsa, cătu pdte si alti membrii ai comit, se aiba ocasiune si tempo a se mai cugeta asupra obiectului d’in cestiune, si a consultă in asta pri- vintia si pe alti barbati de specialitate, dr dn. Ma- ximu face propunerea, că pre sum’a susu-amentita, se se cumpere obligațiuni urbariali trans., că-ci acele i se păru mai secure si mai avantagidse. Dupace obiectulu d’in cestiune fu desbatutu de ajunsu, presidiulu submite la votu propunerea dlui cassariu, fatia cu ambele contra-propuneri, carea, si adoptanduse d’in partea comitetului cu maioritate de voturi, se ridica la valdre de conclusu, prin urmare dn. cassariu se impoteresce, că sum’a amentita de 4602 fr. v. a. scotiendu-o dela cass’a de păstrare, se o eloceze in charthii de ale drumului feratu trans. § 5. Presidiulu pune acuma la disensiune ce- stiunea, că ce felia de charthii se se cumpere cu sum’a amentita, actii dela drumulu feratu, său obli- gațiuni asia numite de prioritate (Prioritătsobligatio- nen)? Dupace opiniunile domniloru membrii difereau si in priyinti’a asta, fiendu unii de părere, că se se 'cumpere actii dela drumulu de feru, dr altii fiendu de părere, ca se se cumpere obligațiuni de prioritate, presidiulu submitendu la votu si deciderea cestiunei amentite, cu maioritate de voturi se decise a se cum- pără asia numite obligațiuni de prioritate (Priorităts- obligationen). § 6. Totu dn. cassariu aduce inainte, cumu-că, dupace inteligenti’a districtului Cetatiei de pdtra, pre langa charthi’a sa d’in 18. Aprile 1870 a depusu la cass’a asoc. sumusidr’a de 25 fr. v. a. cu acea con- ditiune, că ddca se va realisă fundulu teatrului na- ționale, aceea se se alature la sum’a acelui fundu, dr d’in contra, se se alature la fundulu academiei ro- mane, acumu vediendu, ca s’a facutu iuceputulu pen- tru realisarea fondului teatrala, cugeta, că ar fi tem- pulu se se estradea sum’a depusa la asoc. spre, sco- pulu destinata;, deci propune că comitetulu se bine- voidsca a pofti pe respectiv’a iuteligentia, că se se dechiare in obiectulu cestiunatu. Presidiulu punendu la disensiune acdsta proput- nere, da ansa la desbateri mai îndelungate. Dn. Tul- basiu propune a nu se cere neci o dechiaratiune dela respectiv’a inteligentia in obiectulu cestiunatu, si su- m’a depusa la cass’a asoc. a se retienea, păna candu insasi inteligenti’a resp. că de aprdpe interesata, va află cu cale a face ulteridrele dispusetiuni in privinti’a ofertului seu. Punenduse la votu propunerea dlui cassariu, fatia cu contra-propunerea dlui Tulbasiu, — ceea d’antaiu (ad a. dlui cassariu) adoptanduse cu maioritate, se enuntiă: de conclusu alu comitetului. § 7. Direcțiunea despart, cerc, alu Sighisidrei (XXL), așterne protocululu siedintiei subcomitetului d’in î⁵/₇ Noembre 1870, d’in carele se vede, că ce- 32 — stiunatulu subcomitetu, pre langa afacerile sale cu- rente, s’a mai ocupatu cu urmatdriele afaceri de unu interesa considerabile pentru cultur’a poporale, si a- nuine: 1) S’au luatu dispositiuni pentru esoperarea unui depositu de cârti scolastice la subcomitetulu numita. 2) S’a decisu, câ comitetulu centralu se fia re- cercatu a face la viitori’a adunare gener. propunere, câ in bugetulu asociat, pre 187'4, se se prevâza o suma corespundietdria pentru procurarea de cârti scol, in fiacare despart, cerc, alu asociatiunei. 3) S’a decisu a se procurâ o machina de sfermatu cucuruzu, si in casu de lipsa, si doue, si cestiunatulu subcomitetu, aratandu avantagiele atarei machine, cumu si pretiulu, cu care s’ar potea procura (45—60 fr.), cere a i se anticipâ d’in fondulu asoc. pretiulu rece- rutu (Nr. prot. ag. 340 1870). Comitetulu luandu la pertractare cele cuprinse in protocolulu amentitului subcomitetu, decide a i se rescrie urmatdriele: Comitetulu iea spre scientia cu caldurdsa recu- noscientia si apretiare activitatea, ce atâtu direcțiunea, cătu si resp. subcomitetu, continua a desvoltâ in in- teresulu latirei culturei poporului in diverse ramuri, 6r cu privire la cele cuprinse sub punctele 1, 2 si 3 se se respondia: ad. p. 1) cumu-că respectivei dispositiuni s’a sa- tisfăcuta prin conclusulu comitet, d’in 6. Dec. 1870 § 186 (a se vedâ Transilvani’a d’in 1871 Nr. I. p. 9). ad. p. 2) cumu-că comitetulu si-va tiend de da- toria, in proiectulu seu de bugetu pre 108 */₂, a pre- vedea la tempulu seu o suma corespundietdria si pentru procurarea de cârti scolastice. ad. p. 3) cumu-că acestu comitetu fiendu re- strinsu intre marginile bugetului, statoritu de adun, gen., nu se afla in positiune a potea anticipâ pretiulu recerutu pentru procurarea machinei de sfermatu cu- curuzu, i place inse a sperâ, cumu-că, dupace cu in- fientiarea agenturiloru comunali, se voru imultf si membrii ajutători, subcomitetulu resp., conforma § 27 d’in. regulamentu, va deveni in posessiunea midiu- lâceloru necesarie la procurarea cestiunatei machine. § 8. Secret. II., in sensulu unei scrisori a dlui secret. I. Gr. Baritiu d’in 14. Dec. 1870, face propu- nerea, câ d’in ecsemplariale Transilvaniei de pre anii 1868 si 1869, ce jacu inca nevendute in cancelari’a asoc., se se depună unu numeru anumitu la librari’a lui Filtsch (carea se ocupa cu venderea de cârti ro- manesci) in depositu, spre vendiare, cu rabatu 25% (Nr. prot. 241 1870). Propunerea asta priminduse, secret. II. se insar- cindza a depune spre vendiare, pre langa reversu de primire, la librari’a amentita, unu numeru de ecsem- plaria d’in Transilvani’a de pre anii 1868, 1869 si 1870 (camu dela 25—-50 ecsempl. § 9. Se presentdza o scrisdria a Ecsel. sale dlui metropolitu dr. I. Vancea d’in 26. Dec. 1870, prin carea, cu privire la rugarea comit, d’in 6. Dec. a. tr. Nr. 337, in cestiunea manuscripteloru lui Clainu si Sincai, rescrie, cumu-că dupace II. sa dn. episcopu alu Oradiei mari, la recercarile de păna acumu, nu i-a strapusu respectivele opuri, Ecsel. sa, a solicitata resultatulu la recercarile de mai inainte (Nr. prot. ag. 3 1871). Spre scientia. § 10. Dn. bibliotecariu I. Maximu presentdza unu conto sanatoriu despre 65 fr. 50 cr. v. a. câ pretiulu a loru doue doulapuri, procurate pre sâm’a bibliotecei asoc. (Nr. prot. 6 1871). Se asemnâza la cass’a asociatiunei esolvirea re- spectivului conto. § 11. Societatea de lectura a junimei studidse dela gimnasiulu d’in Beiusiu, prin scrisdri’a d’in 28. Dec. a. țr. esprimandusi multiamit’a sa pentru trimi- terea gratuita a fdiei asoc. păna acuma, cere a i se dâ gratis si pre anulu cur. 1871, cumu si a i-se darul cursurile complete ale fdiei numite, dela prim’a aparere a aceleia (Nr. prot. ag. 8 1871). Se decide a se satisface cererei amentitei socie- tăți de lectura. § 12. Se presentâza sub datulu 1. Ian. a. c. computulu redactiunei despre spesele edarei fdiei asoc. pre anulu 1870, langa care se mai alatura doue con- semnări, un’a despre ecsemplariale d’in fdia, date gratis, si in schimbu in decursulu anului 1870, alt’a despre abonamentele incurse de adreptulu la redact. fdiei, d’inpreuna cu 28 documente de erogatiune (Nr. prot. 9 1871). Conclusu. Secret. II. se insarcineza, câ in co- intielegere cu dn. cassariu, se ecsamineze resp. com- putu, si apoi se raporteze asupra’i in un’a d’in sie- dintiele viitdrie ale comitetului. § 13. Cu verificarea protocolului siedintiei ace- steia, se incredintidza dd. membrii P. Dunca, P. Mânu si B. Ursu. Sibiiu datulu câ mai susu. lacobu Bolog’a, I. V. Rusu, vicepresied. secret. II. S’a cetitu si verificata in 7. Ian. c. n. 1871. P. Dunca. P. Mânu. Bar. Ursu. Respunsu. Atătu Actele asociatiunei transilvane tipărite dela a. 1861 incdce, cătu si F<5ia Tran- silvani’a pe trei ani trecuti, se potu cumpără dela Comitetu in Sibiiu. Analele societatei academice d’in Bucuresci la librari si aici la acesta redactiune. Pretiu căte 1 fr. de tomu. — 33 CONSEMNAREA domniloru membrii ai asoc. trans. pentru literatura si cultur’a poporului rom. carii cu ocasiunea adun. gen. X. tienuta in Naseudu au platitu atătu tacse restante, cătu si pre a. c. 1869/în, apoi înscrierea memb. noui. (Fine.) 'fi e membru a u P 1 a i t u , a fi fi Q Numele Conditiunea Locuinti’a nro fi a Observare 'fi £ 3 tacse restante 186%o peni g o O diplc Q fi > fi pro fr. |cr. fr. |cr. fr. cr. 1 Rodna nona (Siantiuj --- 1 --- --- 200 --- --- --- 2 Ilva mare i *5 --- 1 --- ---- 200 --- --- --- l 3 Maieru l § --- 1 --- --- 200 --- --- _ 4iKodna vechia f fi --- 1 --- --- 200 --- --- --- 5 Santu Georgiu ( *© I m --- 1 --- --- 200 --- --- --- 6 Feldra ' iz; --- 1 --- ---- 200 --- --- --- 7 Mititeiu --- 1 --- --- 200 --- --- --- 8 Borgo Tiha i s 1 fi --- 1 --- --- 200 --- --- --- f 9 „ Bistriți a 1 ° --- 1 --- --- 200 --- --- --- 10 „ Prundu 1 --- 1 --- --- 200 --- --- --- 11 Rusu --- 1 --- --- 200 --- --- --- 12 Simeonu Taneo protopopu on.! S. Georgiu 1 --- --- --- 200 --- --- --- 13 Gregorie Hangea c. r. cancel. pens. Maieru 1 --- --- --- 200 --- --- --- 1 0? 14 Clementu Lupsiai protopopu on. godna vechia --- 1 --- --- 100 --- --- --- 15 Măgură --- 1 --- --- 100 --- --- --- 16 Telciu 1 --- --- --- 100 --- --- --- 1 17 Bichigiu ---- 1 --- - 100 --- --- --- 18 llordou ------ 1 --- --- 100 --- --- --- 19 Romuli --- 1 --- --- 100 --- --- ---■ 1 20 Salva --- 1 --- --- 100 --- --- --- - p 21 Rebra-mare 1 Q .--- 1 --- --- 100 --- --- --- • fM 22 Rebrisior’a ■ ° 1 3 --- 1 --- --- 100 --- --- --- 23 Parv’a 1 2 --- 1 --- --- 100 --- --- --- 24 Lesiu 1 fi --- 1 --- --- 100 --- --- --- 1 fi 25 Poiana (S. losefu) I 02 .--- 1 --- --- 100 --- --- --- I ir 26 Ilva mica 1 o l --- 1 ~--- --- 100 --- --- --- 27 Neposu \ \ --- 1 •--- --- 100 --- --- --- 28 Runcu / 53 / --- 1 --- --- 100 --- --- --- 29 Mocodu Ic / fi --- 1 --- 100 --- --- --- 30 Zagra O --- 1 --- --- 100 --- --- --- 31 Poieni 1 £ --- I --- --- 100 --- --- --- / © 32 Suplaiu 1 ° --- 1 --- --- 100 --- --- --- 33 Gaureni S u “--- 1 --- --- 100 --- --- --- 34 Borgo Morosieni --- 1 --- --- 100 --- - --- 35 „ Suseni --- 1 --- --- 100 --- --- --- 36 „ Mediuloceni 1 --- 1 --- >--- 100 --- --- --- 37 „ Dioscni i --- 1 --- --- 100 --- --- --- 38 Carlibava < --- 1 ---- --- 100 --- --- --- 39 Cosna ------■ 1 --- --- 100 --- --- --- 40 Conte de Zichy Domokos episc. rom. cat. em. Maieru ---- 1 ------- --- 200 --- --- --- 41 Dr. Ioane Lazaru directoriu gimn. Naseudu 1 •--- --- 5 --- --- --- 42 Maxima Popu profesoriu n ---- 1 --- - 5 --- --- ---. 43 Ioane Marcianu r> n ------ 1 --- --- 5 --- --- --- 44 Florianu Motiocu 7> n ------ 1 --- --- 5 --- ---- --- 45 Ioane Malaiu n n ---■ 1 • --- 5 --- --- --- 46 Ioane Serbu n T> ---- 1 --- --- 5 --- --- 47 Nicolau Besanu protonotariu dîst. n •--- 1 --- - 5 --- --- --- 48 Elia Bunduhosu archivariu dist. n 1 '--- --- 5 --- 1 --- 49 Stefanu Puica adiunctu cerc. Mocodu --- 1 ------ --- 5 --- --- --- 50 Demeter Cornea proprietariu Capolna de diosu --- 1 --- --- 5 --- 1 --- 51 Mihaiu Domide invetiatoriu S. Georgiu .--- 1 --- --- 5 •TT. --- ---■ vediNr. e. 93. 52 Isidoru Procopoviciu parochu Candreni in Bucovin’a ■--- 1 --- --- 5 --- --- --- 53 Demetriu Moldovanu adiunctu cerc. Monoru '--- --- --- --- '--- --- 1 --- Hst’a prima. 54 Murareni comun’a politica districtulu Naseudu --- 1 --- --- 5 ■------- 1 1--- 55 Nusifaleu n n --- 1 --- --- 5 --- 1 --- Sum’a totala 74 95 215 -|6626 50138 Dela cass’a asoc. trans. pentru lileralur’a rom. si cu tur'a poporului romanu. 6 — 34 — Basiliu Batiu de Nagylak. f (Schitia biografica.) „Nestoriulupreotiloru romani in Transilvani’a, an- taiulu prepositu alu catedrei metropolitane d’in Blasiu, dede sufletulu seu in manile Creatoriului la 12. De- cembre 1870. Si păna candu altulu mai competente si mai bine informatu ar descrie după meritu activitatea plina de zelu si devotamentu a bărbatului acestuia prea inse- mnatu in istori’a Blasiului d’in cei d’in urma 50 de ani, cu permisiunea dtale dn. Red., voiu notă aici unele date, ce’mi sunt cunoscute, d’in biografi’a densului. B. Ratiu s’a nascutu la Turd’a in diu’a nascerei Dlui 1783 (care dî concadea pre atunci cu 5. Ian. 1784). Parentii densului au fostu nobili, inse lipsiti de stare, d’in care causa cursulu scolasticu l’a ince- putu antaiu, candu incepea a fi june. In modu destulu de caracteristicu pentru relatiu- nile d’in Transilvani’a, densulu frecuentă antaiu la unitari in Turd’a, apoi la reformati in Aiudu, după aceea pre sintaxa trecii la scdlele unitiloru iu Blasiu. De aici se duse in Clusiu la catolici, că se invetie filosofi’a; apoi dra s’a reintorsu la Blasiu spre a face in seminariulu de aici cursurile teologice. Inse por- tarea-i destinsa intru atăta ’lu comendara mai mari- loru sei, in cătu după terminarea anului I. fii trimisu in seminariulu dela St. Barbara, că asia se pdta ascultă studiale teologice la renumit’a universitate vienesa. Aici inchiaiă studiale in 1811, dupace inca in 1810 se ordinase preotu. Vidti’a publica a densului se incepfi indata in 1811, in care anu se fece profesoriu in Blasiu, por- tandu acestu oficiu cu ondre in cursu de doi ani. In 1813 fii despusu laparoclif’a in salinele Uidrei, apoi se fece parochu si protopopu in Turd’a (ndua). In fiacare d’in stațiunile aceste petrecii căte 6 ani. Cu multa plăcere nară d’in aedsta epoca a vietiei sale: cumu visită eparchi’a pedestru, căte lupte avea cu „talnaciulu“ (senatulu comunale); si sentieă mare bu- curia, ca i a succesu a scdte si dela „ariani" (cumu dîcea), ajutdria pentru beseric’a si parochi’a ndstra. In 1824 fii inaintatu la demnitatea de canonicu alu catedralei d’in Blasiu, in urm’a cărei in 1825 se mută la Blasiu, unde pre langa afacerile canonicali siru lungu de ani portă si oficiulu de profesoriu. Dela instalarea capitulului metropolitanu de Alb’a luli’a in 1855, a fostu prepositulu acestui stralucitu choru. In 1854 a datu la lumina „istori’a besericdsca" întocmită mai alesu pentru scdla. Dela 1851 incepîi a patimi de petidre, cari d’in ce in ce mai multu denegau servitiulu loru. Audiulu inca i se ingreună; inse facultățile spiritului remasera in deplina potere păna la cele d’in urma. In 29. Noembre versă sânge, care mereu se re- pet! in dîlele urmatdrie, de si in mesura mica, dra in ndptea spre 12 i butică sângele cumu eră culcatu pre spate si firylu vietiei se curmă. Inmormentarea s’a facutu in 14. Dec. după am. cu tdta pomp’a cuvenita înaltei demnități a repausa- tului. In fruntea celebrantiloru eră Ecs. sa părintele metropolitu cu dd. capitulări. In giurulu sicriiului numeru frumosu d’intre celi de aprdpe ai mortului, cari aflandu scirea trista, s’au luptatu cu tdte greu- tățile drumului si au venitu d’in Turd’a si d’in alte locuri mai depărtate spre a dă prea bunului seu unchiu ondrea cea d’in urma. B. Ratiu a fostu omu de statur’a si tari’a unui atletu, — stemperamentu infocatu, •— laboriosu pre- ste mesura, — crutiatoriu si cu vidtia cumpetata, — iubitoriu de beserica si cu desclinita tragere cătra ai sei. 11 frați si 72 nepoti s’au crescutu sdu ajutata printr’ensulu. La multi d’intre asestia le-a cumperatu case si mosidre, la unii bunuri insemnate, dra pre altii (si aceștia suntu multi) i a crescutu la scdla, si asia i a redicatu la stare de dmeni independenti,, ve- diuti si pretiuiti. Si pre langa tdte aceste nu si-a uitata neci de publicu. D’intru alu seu a ziditu beserica ndua in loculu nascerei sale si a intemeiatu parochfa. Cas’a parochiale, loculu de beserica si scdla, edificarea be- sericei si a scdlei l’au custatu 15,000 fr. — afara de dotatiunile făcute pentru parochu, beserica, scdla si docente. Dar grigea si dorinti’a principale a densului a fostu: intemeiarea unei șcdle normali, sdu cumu amu dîce: principali, in Turd’a, unde concurgă locuitorii muntiloru apusani si ai Câmpiei.... Totu ce a potutu câștigă in cei d’in urma ani ai vietiei sale, a consantitu spre scopulu acest’a; asia cătu vor- biea celu mai puru adeveru, candu dîcea: „eu traiescu pentru scdl’a d’in Turd’a/' Că se vedia realisata acesta dorintia a sa, dede la cumpărarea locului, unde se se infiinfieze scdl’a principale, preste 10,000 fr. si testă acestei scdle a- verea,, ce se va află după incetarea sa d’in vidtia*). Eca preste 25,000 spre scopuri publice! Afara de aceste a lasatu si una fundatiune de 2000 fr. obl. urbariali, d’in alu caroru venitu se se dă stipendia la studenti romani. Că romanu laptatu in dîlele Horei, fă credin- tiosu natiunei sale, si despre acest’a dede proba si in anii ultimi ai vietiei sale. Candu l’au incurcatu in procesu criminale pen- tru pronunciamentu, si l’au amenintiatu cu robia grea pentru lucrulu acela, dîse de repetîte ori: „In pronunciamentu nu este, decătu adeveru. Lege- me intru o suta de pente, — bucurosu moriu pentru densulu in temnitia." *) Intre detoriele active, ce au remasu de repausatulu fi- gureza si un’a a statului regescu ungurescu, imprumutu fortiatu la 1848. — 35 — acumu pausaza in pace, betranu cu ânima de teneru! Ce ai pusu pe altariulu publicului, fia binecuventate de celu ce dă sporiu la tdte! Blasiu 12. lanuariu 1871. — u. (D’in Gazet’a Trans. Nr. 4.) Domnului E. I. A—u Ia Bucuresci. Epistola deschisa. In știm. D-tale epistola d’in 29. Dec. (10. Ian.) me provoci in interesulu meu si spre apararea ondrei si a caracterului meu morale, câ se ’Ti dau respunsu prin foile publice la duoe intrebari. Domnulu meu! Sunt vreo siese ani, de candu mi s’au mai pusu aceleași intrebari de cătra alti be- nevoitori ai mei pe cale privata, la care am respunsu drasi pe cale privata si totu-deauna cu deplin’a loru îndestulare. A respunde in publicu, am crediutu că este mai pre diosu de demnitatea unui omu de ondre si condusu de conscienti’a sa curata si paciuita. Dara fiendu-că D-ta me asiguri, că inpertinenti’a au ajunsu prea preste mesura departe, dea respunsulu meu. Prim’a întrebare me atenge pe mine singuru in persona, prin urmare totu nu se cuvene se incomo- damu cu ea .pe publicu. Duoi d’in acei dmeni sunt dati de multu in judecata criminala, amenduoi inse au luat’o la sanetds’a; pare-mi se că stau pitulati prin suburbiele capitalei dvdstre, pentrucă le este frica de urmările infamiiloru comise. Pe airea asemenea infamii se spala pe cale asia numita cavalerdsca, cu sânge, prin spada sdu prin glontiu. Inse cine se aștepte asia ceva dela asemeni omuleți. Preste acdsta modulu acela, de sî se numesce cavalerescu, elu inse totu e si remane barbaru. Celu mai bunu espediente este in asemenea cașuri codicele penale si procurorulu. ' A duo’a întrebare a Dtale interesdza si pe acea parte a publicului romanescu, care a contribuita la formarea asia numitului fondu Sîncaianu, sdu fondu alu Gazetei. Dta dîci, că in societatea in care Te aflai in ser’a d’in 27. Dec. v., s’au pronun- ciatu acestea cuvente: „In cei siesedieci mii fiorini, fondulu Sîncaianu, destinati pentru universitate*), si- au bagatu si elu man’a de inpreuna cu Murasianu si cu Gbtt, că altu-mentrea ar fi datu Vreo esplicare la atătea provocări." etc. Eu n u am fostu provocata păna acuma neci- una-data, de nimeni pe lume, pentrucă se dau espli- cari in fati’a publicului; ci numai pe cale privata, precumu am atensu mai susu. Nu cerusem neci cer- șisem dela nimeni pe lume, neci unu cruceriu pentru neci unu fondu, pe care se’lu administra eu vrenn’a data, prin urmare neci nu potea avd nimeni dreptulu a trage la computu pe cineva, cărui nu ’ia datu neci- una data nimicii. Despre urdîrea asia numitului fondu Sîncaianu, sdu vorbindu mai precisa, fondu alu Ga- *) Sic! 2etei, n’am sciutu nimicu, păna candu n’am vediutu si eu că si lumea ceealalta pe la 1861—2 publican- duse colectele in columnele Gazetei. După aceea in fdia s’a publicata in duoe dati sum’a totale adunata, care pre cătu imi aducu amente, pe la 1864 se suise aprdpe la 6000 mii, siese mii, dra nu siesedieci de mii, că-ci asia suma nu a fostu in stare se adune păna acuma neci insasi asociatiunea transilvana. Astadi mi se spune, că acelu fondu ar fi crescută la siepte mii fiorini; eu inse nu am vediutu neci-una-data conspectulu aceluia, ceea ce neci că ’mi competea mie, pentrucă nimeni nu m’a fostu auctorisatu a’i face revisiunea. Acdsta era si mai este trdb’a urdîtoriloru fondului, in casa ddca ei isi reservasera acelu dreptu. Dvdstra inse voiti se cundsceti caus’a si scopulu pentru care se făcuse acea collecta. Eca ceea ce sciu eu despre acestu lucru atătu dela dn. redactoriu alu Gazetei, cătu si mai alesu dela unulu d’intre urdîtorii principali ai acelei collecte, adeca dela dn. dr. Ioana Ratiu. In a. 1861 dupace esira d’in tidra nemții si ve- niră in loculu loru drasi boierii tierei, marele cance- laria de atanci br. Franciscu Kemdny si gubernato- riulu cornițele Emericu Mtko nu mai suferira neci pe Gazet’a romandsca, neci pe foile* politice sasesci, că se esa fără cauțiune, ci le amerintiara că la casnlu: contrariu le voru sucf gtltulu. La Gazeta neci edi- toriala loanu Gott tipografulu, neci redactoriulu Iac. Murasianu, ambii parenti de familii numerose, nu avea de unde se pună cauțiunea cerata, de trei păna la siese mii, dopa cumu adeca Gazet’a era se esa una-data sdu de mai multe ori pe septemana. In totu Brasiovulu nu se află unu singura singurelu ca- pitaliștii, carele se voidsca a periclita in forma de cauțiune (garanția) neci macara unu florina. Pdte fi că ve aduceți amente, cumu pe atunci, adeca in an. 1861—2, pre candu valurile ne aruncă in tdte dire- cțiunile, necesitatea Gazetei se simtia profunda. Ei, dara Gazet’a fără cauțiune era se înceteze d’in po- runca mai înalta. Atunci cătiva barbati romani se determinară a maneca la — cersîte, adeca luara re- fugiu la collecte. Pre cătu sciu eu, inceputulu s’a facutu in Clusiu sub conducerea protopopului de a- tanci si acumu canonicu dn. loanu Negrutfu (Fekete) si inca cu alti vreo siepte barbati energiosi, intre carii dr. Ioana Ratiu, Nicolae Molnaru, repaus. Sîpotariu, Leontinu Popu s. a., in părțile Albei-Iuliei mai vîr- tosu dn. I. Axente Severa, dra in părțile Naseudului mai multu că toti loanu Florianu. In scurtu tempu acelea collecte se încinseră preste mai multe tienuturi ale tierei. Tdte sumusidrele se transmisera de-a dre- ptulu la adres’a dlui redactoriu Iac. Murasianu, care apoi le publică in Gazeta. Dara pe langa care conditiuni, pe temeiulu că- ror u statute s’a facutu acea collecta? Acdsta inca voiti se sciti Dvdstra. întrebați ve rogu, anume pe urdîtorii, pe auctorii dela Clusiu si Turd’a ai acelei collecte, aceia ve voru spune curatu. Pe mine dn. — 36 — advocata dr. Ioana Rația me informă in luiiu 1867 pe scurtu asia: Noi cu acea collecta avuseramu duoe scopuri, se facemu Gazetei cauțiune in bani, pentru că se nu apuna d’in lips’a aceleia; se o punemu totu-una data in stare de a’si mari fornia- tulu si in casu de necesitate a da suplemente mai multe preste anu, care se se platăsca d’in acelea col- lecte. Candu ne-amu apucatu de collecte, noi nu amu reflectata la vreuna fondu care se fia admini- strata pe temeiulu unoru statute, ci amu reflectatu simplu la necesitatea de ajutorintia. In a. 1861 a mai intreveuitu si una alta inpre- giurare. Abonatii Gazetei s’au fostu inmultitu preste așteptare, păna la 1300. Asia redactiunea incepîi se resufle benisioru după căte suferise in tempulu abso- lutismului. Se pare că dlui Murasianu totu pe atunci ii veni ide’a si isi dîse siesi: Se me folosescu de a- căsta ocasiune, se capitalisezu un’a parte d’in acestea collecte si abonamente, pentrucă Gazet’a se le aiba pentru tempuri mai rele, care ărasi se mai potu re- intărce (precumu in adeveru s’au si reintorsu pentru ea). Dvostra ve mirati de obstinat’a tăcere a dlui Iac. Murasianu. Ce e dreptu, eu inca am admirata adesea flegm’a cea rece a dsale, ceea ce ’iam si dîsu de căteva ori, la care dlui mai totu-deaun’a ’mi re- spunse ridiendu: Dara nu vedi dta, că sbiăra totu numai de aceia, carii la fondulu acesta n’au datu neci-unu cruceriu, ăra aceia carii au datu, me lașa in pace, pentrucă aceia sciu, pre langa ce conditiuni imi incrediusera acei bani. Pre cătu voiu fi eu in viătia, nu voiu da fondulu acesta in administratiunea altora. Punctam. După acestea credu Domnulu meu, că sciti totu cătu ati voitu se aflati in acesta materia fdrte ne- plăcută, cumu si că dvdstra veți pricepe fdrte bene, că sunt dmeni destui, carii se supraveghieze admini- strarea acelui fondu, numai se voiăsca, adeca colle- ctorii si contribuitorii; ei au dreptulu de a pune dlui Iac. Murasianu conditiuni, era eu si toti aceia carii n’amu datu nimicu, n’avemu se ne amestecamu in afacerile loru. Dara ce mai atăta vorba? Acela ce are se pretenda ceva dela altulu si nu pdte se scoția dela elu, dea tribunalele, se’lu traga in judecata. Dara va dîce cineva: Acelu fondu este publicu, avemu prin urmare cu totii dreptulu se’i ceremu computurile. Fondu publicu? Unde ’i este concessiunea mai înalta ceruta de legi, in valdrea careia s’ar fi facutu acelea collecte si s’ar fi formatu acelu fondu? Unde’i sunt statutele? Se le producă urdîtorii acelui fondu, apoi se vorbăsca mai departe. In acestu casu apoi este invederatu, că cestiunea ar deveni fdrte grava. Brasiovenii? Se dîce că in tdta list’a contribuitoriloru nu se afla neci-unu brasiovenu; sî că cu tdte acestea ei sub unu pretestu de unu imprumutu hypothecariu au pusu de cătiva ani man’a pe trei mii fiorini v. a,, pe carii nu voira se’i mai reintdrea redactoriului. In fine se mai reflectamn inca numai la inpre- giurarea, că d’in tdte foile politice si nepolitice ro- manesci, care sunt astadi in numeru intre 35 et 40, abia vei afla 3 multu patru, care se subsiste fără subventiune, luata său dela gubernu, său dela partite politice, său dela vreun’a associatiune scientifica, dela vreuna consorțiu de capitaliști, dela căte unu capita- lista particulariu, său prin collecte. Necessitatea ace- stora subventiuni vene in mai multe cașuri dela lips’a de publicu cititoriu in stadiulu de cultura, in care se afla națiunea, ăra in altele dela necapacetatea re- dactiuniloru, si ărasi uneori d’in ura de partite, ăra pe alocurea d’in ura si de confessiuni, său adeca d’in barbaria. Salve, et me ut facis, dilige. ,³/, lanuariu 1811. Frate devotatu G. Baritiu. INVITARE LA PRENUMERATIUNE la foi’a politica septemanaria „Der Osten,“ care cu 1. Ian. si-incepe anulu alu patrulea si, precumu in trecuta, asia si in viitoriu se va luptă pentru egal’a indreptatîre a toturoru natiuniloru sî pentru cointie- legerea popdreloru monarchiei austriace. Abonatii la diuariulu „Osten* primescu regulatu iu fiacare septe- mana unu suplementu gratuitu, intitulatu „Das Wie- ner Sonntagsblatt," in care se voru publică novelle, descrieri, anecdote, poesie, găciture si charade cu cele mai pretidse premiuri pentru deslegarile succese. Pretiulu de prenumeratiune pre unu patrariu de anu face, d’inpreuna cu costulu poștale, numai 1 fr. 50 cr. v. a. Noii abonati pre un’a diumatate de anu primescu gratuitu romanulu: „Die Spione des Grafen Bismarck.“ Prenumeratiunile sunt a se face la administra- tiunea lui „Osten“ in Vien’a, Praterstrasse Nr. 50. SPERANTI’A. Făia literaria besericăsca. Organulu societatei de lectura a teologiloru romani d’in Aradu, după un’a precurmate de unu anu, cu l⁰/₂₂ Ian. 1871 a reapparutu sî ese totu in formatu 4°, de duoe ori pe luna, adeca la 1 sî 15. Pretiulu in lain- trulu monarchiei este 4 fr., ăra in afara 5 fr. Dn. asses. consist. G. Dogariu d’in Aradu dede „Spe- rantiei" una subventiunea generăsa de 1000 fr. v. a. Fia că dn. Dogariu se’si afla imitatori in favorea lite- raturei naționale sî eclesiastice pe atătia, pe căti fiorini a donatu dsa la fondulu „Sperantiei.“ A dău’a editiune d’in Infricosiatele stricatiuni ale beuturei de vinarsu-rachiu. Inveliaturi mantuitdre, culese si reproduse in românește de I. Petricu, parochu si protop. de legea resaritdna, si G. Munteanu, prof. si directoru alu gimnasiului rom. din Brasiovu, au esitu de sub tipariu in an. 1868. I-a editiune esita la a. 1854 s’a petrecutu de multu. Astadi se simte din nou lips’a acelei cărticele, care ori-unde a petrunsu, mai alesu la gldte, a folositu in modulu celu mai salutariu. Pretiulu nnmaî 10 cr. v. a., si se pdte trage de adreptulu dela tipografii Komer & Kamner in Brasiovu. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rdnicr & Kamner.