‘V’⁹ Acesta f6ia ese cate 3 c(51e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- cialiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto poștei. c/v Nr. 2. TRĂIRII UAIII’A I nllllulLVUNI *1. ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■■ ■ ■ w ■ ■ ■ ■ Se aboneza la Comi- tetul» asociatiunei in Ftfi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana i seu prin domnii co- | • ți i • < lectori. ? si cultura poporului romanu. r r jtj —— Brasiovu 15. lanuariu 1871. Alllllll IV. ,1 Abonamentul» se £ face numai pe cate .1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- cr lectori. ? Scurta istoria a societatei iesuitiloru. (Continuare). Statutele sî legile iesuitiloru. Pentrucă se cunosci bene scopulu sî spiritulu ori cărei societăți omenesci, se cere neaparatu, că se afli mai antaiu, după ce legi sî asiediemente se guberna sî admini- stra aceea. Multu tempu regulamentele iesuitiloru au fostu sî au remasu pentru ceealalta omenime unu a- deveratu misteriu, d’in care causa s’au si respanditu asupra loru cele mai fabuldse opiniuni. Astadi acelea regulamente, legi, statute, au ajunsu a fi proprietatea toturoru căti cunoscu alte limbe; numai in limb’a ndstra romandsca coprinsulu acelora nu s’a vediutu pre cătu scimu noi, neci intregu sî neci macaru in estrasu. Spatiulu nostru ne sufere a le reproduce aici numai in estrasu. Intielesulu statuteloru d’in 1540 este acesta: 1. In tdte afacerile societatei sî in tdte datorin- tiele care cadu asupra fiacarui membru, numai ge- nerariulu alesu d’in midiuloculu ei are dreptulu de a decide, care pentru ce feliu de ocupatiune este aptu sî capace (adeca generariulu iesuitiloru este investitu cu potestate monarchica absoluta). 2. Același generariu are dreptulu de a proiecta regulamente sî legi pentru societate, dra acdsta are dreptulu de a le discuta sî respinge in cașuri grave, nu inse sî in cașuri urgente, sî neci in cașuri mai usidre. Era essecutiunea legiloru sî tdta potestatea de comendante supremu remane depusa in manile gene- rariului. 3. Membrii societatei se obliga a depune inca sî unu alu patrulea votu, carele este: supunerea necondiționata sî absoluta la vointi’a papei (obedientia illimitata erga pontificem), in cătu ori candu acesta le-ar comenda, că se merga in ori-si ce missiune sî se întreprindă ori-ce lucru pe lume, la pagani, la eretici sî la schismatici , ei se se supună neconditio- natu si se inplinesca cele poruncite, dio’a ndptea, de aici păna la Indi’a. 4. Neci unu iesuitu se nu cuteze a se inbiid, a se offeri elu insusi pentru vreun’a missiune, ci fia- care se aștepte, păna ’lu va destina sî denumf insusi Ddieu, adeca pap’a, că locutienetoriu alu seu, sî ge- nerariulu societatei. 5. Toti membrii societatei au se jure ascultare sî supunere necondiționata comendantelui generale, carele este locutienetoriulu lui Isusu pe pamentu. 6. Neci unu membru nu pdte posede avere pri- vata, sî neci chiaru societatea că atare; d’in contra pentru institute, scdle, colegia, universități, ospitaîe etc. potu primi ori căta avuția li s’ar da. D’in șco- larii si studentii scdleloru iesuitice se primescu tenerii la noviciatu pentru societate. 7. Aici iesuiti carii sunt totu-unadata sî preoți, sunt obligati a îndeplini oficiulu eclesiasticu inca si atunci, candu nu li s’ar veni neci-unu beneficiu, dra roga- tiunile (officium, adeca cumu sunt rogatiunile dreloru, a le deminetiei etc.) nu sunt obligati a le face in co- munu că alti călugări, ci fiacare pentru sine. Acdsta însemna atăta, că iesuitii nu sunt obligati a petrece vidtia contemplativa, că alti monachi, ci tocma d’in contra, vocatiunea loru este a petrece in lume, intre dmeni, spre a’i invetia, a le administra sacramentele, a’i confirma in credintia, dra pe necatolici a’i catolisa. Numerulu iesuitiloru defiptu la inceputu de cătra pap’a Paulu III. a fostu numai de siesedieci, prin urmare si statutele d’in 1540 era destinate numai pentru acea mica compania; mai tardlu inse vomu vedea, că încercarea cu acelu numeru micu a fostu cu totulu desierta, d’in care causa sî numerulu iesui- tiloru s’a inmultîtu succesive la căteva s*ute, apoi la mai multe mii, după aceea sî statutele loru s’au mai amplificatu asia, precumu nu ar fi crediutu neci-unu omu pe fati’a pamentului. Firesce, pentrucă problem’a pe care ’si luasera ei asupra, era gigantica sî cu. to- tulu estraordinaria, prin urmare densii era constrinsi a cauta sî midiuldce cu totulu estraordinarie, păna candu ajunseră de spaim’a sî de urgf’a lumei întregi. Se fimu inse drepți in totu respectulu sî cătra tdta lumea. Tocma candu iesuitii nu aru fi luatu asupra loru consolidarea potestatei monarchiei universale a- totu potente a papei dela Rom’a, un’a problema acd- sta in totu casulu chimerica, ci ddca ei sî-aru fi pro- pusu numai a correge morala publica sî privata a omenimei de inainte cu 320 de ani, totuși acdsta unica problema era se fia fdrte apasatdria, nu pentru siesedieci, ci pentru siesedieci de mii de barbati, sî docti, sî devotati cu totulu sublimei loru vocatiuni, Tdte documentele mai bune, căte ni s’au pastratu d’in acelea tempuri, marturisescu in unanimitate, că cor- ruptiunea in biserica că si la curțile domnitoriloru, că sî in classele aristocratice sî in cetati, ajunsese la culme. Insasi Rom’a se numea, sî cu totu dreptulu. Babilonia. Respectulu sî veneratiunea cătra cele sânte dispăruse cu totulu. Era lucru de tdte dîlele, că 3 — 14 — potirele sî asia numitele monstrantie se se fure d’in biserice, in cătu pe la unele locuri trebuea se lege câni in laintrulu bisericei, pentrucă se apere lucrurile sacre de furi sacrilegi. Casatorf’a, juramentulu sî ori-ce promissiune făcută, ajunsese de bajocura. Mai neci-unu popa nu era fără asia numita concubina. Asasinatele prin veninu sî pumnariu era la ordinea dîlei. Neci pe tempulu imperatoriloru celoru mai spur- cati d’in Rom’a antica nu ajunsese moralitatea de ba- jocura mai mare, decătu se află ea pe la inceputulu ^eformatiunei. In primavăr’a anului 1541 iesuitii isi alesera de generariu pe fundatoriulu societatei loru, adeca pe Ignatiu Loyola, după aceea se si apucara de lucru, care pe unde’i inpartf densulu. Indata inse după duoi ani se sî cunosch, că cu siesedieci de inși n’are se faca trăba mare neci Loyola, neci pap’a. Preste a- căsta se pare, că ei la începută nu reflectaseră neci la inpregiurarea, că membrii societatei său trebue se cunăsca mai multe limbi, pentrucă se se pdta intie- lege cu popdrale, său ceea ce era se corespundia si mai bene scopului, se fia luati d’in tdte nationalitatile. Pentru membrii societatei avea limba comuna latin’a, cu aceea inse nu potea descende la poporu, la gldte, neci le ajută nimicu in Asi’a sî in Americ’a. Intre acestea predicatorii sî missionarii protestanti, carii apucasera a traduce bibli’a sî alte cârti bune in că- teva limbi, facea pași rapedi cu doctrinele loru, sî ce e dreptu, pe unde apucă ei inainte, incepîi a se mai corege sî moralitatea, ăra scdlele resarea că d’in pa- mentu. Intre acestea inpregiurari fatali pentru scau- nulu Romei sî pentru tdta potestatea papei, fatia cu asia rivali cumpliti, cumu era capii sî conductorii protestantiloru, pap’a Paulu III. se înduplecă la luarea unei mesure estraordinarie, de care se iau numai in pericule fdrte mari. Elu adeca prin bull’a sa d’in 14. Martin 1543, care se începe cu cuventele, Injunctum nobis---------, auctorisă pe Ignatiu Loyola, că se ia in dstea sa calugarăsca de iesuiti ori-căti membrii va voi elu. Totu-unadata pap’a donă iesuitiloru in Rom’a dude beserice „Dela Strata“ sî cea „Dela S. Andreiu, “ cumu sî unu locu mare, pe care se edifice unu palatu mare pentru iesuiti. Apoi fiendu-că cer- sietori’a calugarăsca a iesuitiloru inca incepîi se dea resultate mari, Ignatiu Loyola indata sî infientiă că- teva institute ndue, sî anume: „institutu său cenobiu“ pentru fetitie tenere, a caroru castitate era in peri- culu, „asihri‘ pentru femei cadiute, demoralisate, scdla de catechumeni“ pentru evrei, „orphanotrofiu* pen- tru copii sî fetitie fără parenti. Totu in acelu tempu iesuitii faceau processiuni pompdse cu totu feliulu de flamure sî cu cantari, pentrucă se fraga luarea- mente a lumei asupra loru, era predice tienea nu numai in biserica, ci pretotendenea, si mai alesu in piatie sî la alte locuri publice. Totu prin susu ci- tat’a bulla iesuitii mai castigara unu privilegiu ne mai audîtu păna atunci, că-ci adeca pap’a desbracanduse de potestatea sa monarchica, decretă asia, că pe viitoriu generariulu societatei iesuitiloru, fia acela ori- sî care, ascultandu numai unu felin de consiliu alu membriloru fruntași, se aiba potestatea nelimitata de a modifica, schimba, șterge, adaoge in legile sî sta- tutele societatei, său a le sî abroga cu totulu sî a pune altele in loculu loru, după inpregiurari, sî to- tuși acelea se aiba valdre deplina, inca sî in casulu, candu pap’a nu ar sci nimicu de ele, se aiba totuși valdre sî taria, că sî cumu le-ar fi confirmata insusi pap’a. Acăsta decisiune desperata a papei Paulu III stă d’in cuventu in cuventu in aceeași bulla. Apoi acuma se se mai mire cineva de nenumeratele ecsemple d’in istoria, unde se vede cnratu, că iesuitiloru nu le mai pasă neci de pap’a. Eca ce curendu votulu ascul- tarei drbe cătra pap’a deveni paralisatu sî in pracse ridiculu. De atunci inainte generariulu potea se schimbe statutele sî legile' societatei după placulu seu, ăra membrii societatei in totu casulu avea se ^isculte or- besce, că-ci altu-mentrea temniti’a cea mai intunefcăsa sî alte pedepse adeveratu militarie era partea loru, ăra pap’a trebuea se taca, pentrucă generariulu ii potea respunde fdrte scurtu sî la intielesu: Tdte acestea le făcu numai pentru tene, pentru conservarea sî adau- gerea potestatei tale. Prin un’a bulla d’in 3. luniu 1545 se dă socie- tatei iesuitiloru unu altu privilegiu ărasi ne mai au- dîtu păna atunci, că adeca iesuitii ori unde aru merge pe fati’a pamentului, se aiba dreptu de a se sul pe ori-ce ambonu sî a predica, se pdta deschide sî tiend pretotendeni ori-ce scdle voru afla cu cale ei, său mai bine, generariulu loru; se pdta administra sacra- mentului penitentiei (pocaintiei) sî se dea deslegare de tdte pecatele, inca sî de celea reservate numai papei, se faca liturgia ori-unde sî la ori-ce dra, se administre tdte sacramentele (tainele) fără a cere con- cassiune dela preoțime sî dela episcopi, se pdta dis- pensa de voturi (fagaduintie religidse, evlavidse) si de peregrinagiuri. Acestu privilegiu datu iesuitiloru, de care densii se bucura păna astadi, fu cea mai grea sî mai rusî- natdria lovitura de palma preste fati’a clerului de miru sî a episcopiloru, sî causa de ura sî resbunare inca sî d’in partea celorulalte societari călugăresc i, unu adeveratu votu de neîncredere si blamagiu pentru cleru si călugări, votu inse de lauda si de incre- dere deplina pentru iesuiti. In an, 1546 Loyola isi reorganisă d’in nou so- cietatea. Aceeași păna atunci era compusa numai d’in novitii sî d’in asia numiti professi, adeca membrii actuali, carii au depusu juramentulu pe patru voturi. Dara fiendu-că planulu seu era că se formeze un’a armata intrăga, in proportiunea in care se inmultiă numerulu ostasiloru sei, venea in periculu de a’si vedea demascate planurile sale secrete, după care ’si propusese a purcede atătu fatia cu paganii, cătu sî mai alesu cu protestantii sî cu cristianii orientali. Asia elu isi propuse, că in classea „professiloru“ se — 15 — înainteze pe fdrte puțini, sî intre aceștia se fia nu- mai cei mai destepti, zeloși, curagiosi, determinati a trece prin focu sî prin apa, cumu sî tienetori de se- cretu. De aici se nască classificatiunea urmatoria: Novitii, adeca studenti primiti de proba pre căte duoi ani, in care tempu era supusi la totu feliulu de ocu- patiuni grele, umilitdrie sî adesea fdrte uritidse, in spitale sî pe airea. După duoi ani de proba novi- tiulu sdu repasiă, sdu jură pe cele trei voturi, (că alu patrulea era numai pentru professi). D’in novitii se denumia asia numitii Coadjutores, in calitate de professori, rectori, predicatori, spirituali etc. Aceștia se numia si „Coadjutores formati.⁴⁴ Era inse si „Co- adjutores saeculares,⁴⁴ sdu cumu amu dîce, frați neca- lugariti, d’in carii se alegea economi si administra- tori pe la collegia, pe la missiuni si pe la casele nu- mite a le professiloru, adeca cenobiele iesuitice. De multe ori inse ondrea de Coadjutores saeculares se dă si altoru dmeni de rangu inaltu, carii se numia si „Confoederati,“ „Affiliati,“ sdu cu bajocura: iesuiti in haina scurta, sdu iesuiti ex voto; si iesuitii se lauda, că de ecs. imperatulu Ferdinandu II. cunoscuta de unu tiranu infricosiatu, si regele Franciei Ludovicu XIV., cumu si alti multi barbati de rangu inaltu s’au renumeratu intre iesuitii seculari. In fine au fosta iesuitii „professi⁴¹ pe trdpt’a cea mai inalta, inse abia căte diece intr’unu cenobiu, si totu dmeni unulu că unulu. D’in acești „professi⁴⁴ generariulu denumea missionari in tieri paganesci, luptători in contra ere- ticiloru, regenti in coloniile ocupate si subjugate de iesuiti, spirituali pentru familiile mai multoru suve- rani catholici, delegati de ai papei in missiuni diplo- matice, asșistenti pe langa generariu in Rom’a, egu- meni sdu provinciali, cumu se numescu in apusu, re- ctori de collegiu etc. Numai primirea unei funcțiuni de mare importantia Ignat. Loyola o interdise strinsu iesuitiloru sei pentru totu-deauna, adeca: neci-unu iesuitu nu se potea face episcopu; se intielege inse de sine, că acea funcțiune nu era compatibile cu orb’a supunere la unu generariu. Drepturi si privilegia mari au castigatu iesuitii dela pap’a păna in an. 1546, cu tdte acestea cine ar crede! acelea drepturi cunoscute păna acilea sunt cu totulu aruncate in umbra prin acelea câștigate totu dela pap’a Paulu III. in bull’a cea faimdsa d’in 18. Octobre 1549. Nu fără -cuventu iesuitii ^numiră acea bulla Magna Charta a societatei loru. Eca in scurtu cele 22 de puncte d’in acea bulla. . 1. Potestatea absoluta a generariului societatei iesuitiloru se intende preste membrii ei de tdta ca- thegori’a. inca si in acelea cașuri, candu insusi pap’a le-ar fi commisu vreun’a afacere si’ iar fi comandatu in vreun’a missiune. (Se bagamu bine de sama, că cu acestu punctu votulu alu patrulea fu paralisatu, potestatea papei se inpartf cu a generariului iesuitiloru, ba mai multu: ge- nerariulu câștigă dreptulu de a contramanda chiaru dispositiunile luate de pap’a!) 2. Neci-unu iesuitu se nu cuteze a primi demni- tatea de episcopia fără espress’a concessiune a ge- nerariului, si neci insusi generariulu fără concessiunea conventului, sub grea peddpsa. 3. Pentrucă se se pdta ecsercita cea mai strinsa si mai apriga disciplina, dela regulamentele societatei nu se pdte lua neci-decumu apellatiune la neci-unu feliu de tribunalu sdu auctoritate, si nimeni p? lume nu pdte deslega pe neci-unu iesuitu de oblegamen- tile lui. 4. Neci-unu episcopu, archiepiscopu sdu patriarchu nu pdte porunci nimicu la neci-unu iesuitu in neci- unu feliu de afacere; era ddca unii d’in ei ar lua a- supra’si de buna voi’a loru îndeplinirea unoru afaceri eclesiastice, neci atunci n’au se stea sub jurisdictiunea archieredsca, ci de a dreptulu sub cea iesuitica. (Aedsta decisiune coprinde un’a noua insulta a- supra archiereiloru. 5. Generariulu sdu delegatii sei au potestatea de a deslega de ori-ce pecatu, făra-delege, crima, inca si de anathema si de ori-care censure si pedepse, atătu eclesiastice, cătu si politice (mirenesci), pe ori-ce iesuitu, pe ori-ce novitiu si pe ori-care frate seculariu, afara numai de cașurile prevediute in bull’a papei Sixtus IV. (Privilegiu fdrte infricosiatu acesta si fdrte favo- rabile pentru toti bandiții, asasinii, perjurii, adulterii tetiunarii, falsificatorii etc.) 6. Neci-unu iesuitu se nu cuteze a’si mărturisi pecatele sale la vreunu altu preotu sdu calugaru, de- cătu numai unui spiritualu anumitu d’in societatea loru; neci se se încumete a trece la vreuna alta so- cietate monastica fără espress’a concessiune a gene- rariului. Cei carii aru lucra in contra acestei decisiuni, voru fi persecutati, escomunicati, arestati si încarce- rați că ori-ce desertori, dra auctoritatile profane voru fi obligate a da generariului in asemenea cașuri as- sistentia armata. (Aedsta decisiune are scopulu de a preveni ori- ce tradare a secreteloru societatei.) 7. Toti membrii societatei, tdte averile, Veniturile si ori-ce possessiuni a le loru sunt scutite de ori-ce jurisdictiune, inspectiune si potestate a episcopiloru si archiepiscopiloru, si stau sub protectiunea esceptio- nale a scaunului Romei. 8. Toti iesuiti hirotoniti au dreptulu de a face officiulu divinu nu numai in biserica, ci in ori-care altu locu, inca si in tempulu vreunui interdictu pa- pescu, adeca in cașuri, candu căte unu tienutu sdu tidra intrega sta sub anathem’a cea mare, candu tdte bisericele trebue se stea închise. 9. Neci-unu archiereu sdu prelatu nu pdte es- communica (anathemisa) pe neci-unu iesuitu si neci pe amicii loru. 10. La toti creștinii le stă in voia a merge la • bisericele iesuitiloru si a primi dela ei administrarea sacramenteloru, dra parochii locului se nu cuteze a. reclama in contra acestei mesure. 3* — 16 — (Sementia de cele mai inversiunate ostilitati intre clerulu de mira si intre iesuiti.) 11. Toti archiereii sunt obligati a hirotoni de preoți pre toti iesuitii, căti li se voru presenta loru spre acelu scopu. 12. Iesuitii avendu concessiunea generariului loru, potu merge in tierile si tienuturile excommunicatiloru sî schismaticiloru, cumu si la eretici si pagani si potu conversa cu ei. 13. Iesuitii nu sunt obligati a visita monasteria, neci a îndeplini servitia eclesiastice, potu fi si dis- pensati dela inspectiunea monasteriloru de calugaritie. 14. Iesuitii nu sunt obligati a da dieciudla d’in veniturile dominialoru societatei la nimeni pe lume, si neci chiaru papei. 15. Donatiunile câte se făcu societatei (si care se inmultiâ preste mesura) de elitra domnitori, prin- cipi, grafi s. a., cumu si case, biserice, colegia, căte se edifica pentru dens’a, se considera că confirmate de pap’a d’in momentulu transpositiunei, tocma si in casu, candu acea confirmatiune nu ar urma. 16. Toti archiereii sunt obligati a consacra bi- sericele si cimeteriale iesuitiloru fără neci una resi- stentia. Neci unu archiereu se nu cuteze a conturba pe iesuiti in proprietățile loru. 17. „Generariulu si cu concessiunea lui toti egu- menii si vicarii loru sunt auctorisati a primi in so- cietatea loru, a hirotoni de preoți si a aplica la tdte oficiale si servitiale societatei pe ori-ce individi aru fi • nascuti d’in adulterin sdu incestu (preacurvia si rudenia de sânge), cumu si pre ori-care criminali, afara numai de omucidi, de bigami si de castrati.“ 18. Aceia carii voru cerceta uu’a-data pe anu vreun’a biserica sdu vreunu altu locu sacru, care se va fi aflandu in proprietatea societatei si va fi anu- mita de cătra generariu, isi castiga ertare perfecta de tdte pecatele loru, intocma că pe tempulu vreunui iubileu d’in Rom’a. 19. Generariulu are potestate de a trimite pro- fessori de theologia d’intre iesuitii sei la ori-care universitate, fără a’i pasa de nimeni pe lume. (De aici se născură cele mai inversiunate lupte intre iesuiti si universități, care tienura păna la des- fientiarea societatei.) 20. Iesuitii carii mergu că missionari in tierile paganiloru, castiga dreptulu de a deslega inca si de pecatele si crimele acelea, care in bull’a numita „In coena Domini,“ sunt reservate numai papei; preste acdsta ei potu face si servitiu episcopescu in modu provisoriu, păna candu pap’a va trimite a- colo episcopu. 21. Generariulu este auctorisatu a primi in so- cietate ori căti coadjutori va afla elu cu cale. 22. Acestu punctu coprinde anathem’a cea mare ¹ asupra toturoru persdneloru, atătu eclesiastice, cătu si politice, care ar cuteza vreuna-data a conturba pe so- cietatea iesuitiloru in drepturile si in privilegiale sale. Cu acdsta bulla lumea intrega fu data cu totulu in potestatea iesuitiloru. Successoriulu lui Paulu III. adeca • lulius III., prin bull’a sa d’in 22. Oct. 1552 confirmă d’in nou tdte acelea drepturi si prerogative estraordinarie a le desu numitei societăți, ba inca le si mai inmultl cu unele.*) Se dîcemu asia, precumu sî este in adeveru, că Ignatiu Loyola cu societatea sa păna in an. 1549 sdu in numeru rotunda, 1550, numai cătu isi încercă poterile, facă diverse esperimente, isi inmultl, or- ganisă sî regulă armat’a sa pe basea drepturiloru câ- știgate, dra de atunci inainte se incepiă adeverat’a ei activitate in stila mare, nu numai in Europ’a si a- nume in Itali’a, Portugali’a, Spani’a, Franci’a, Ger- mani’a si Angli’a, ci sî in Asi’a, in Afric’a sî in Ame- ric’a, unde fundă si unu stătu, adeca Paraguay, care pe atunci avea cinci sute de mii locuitori. Intr’aceea scopulu nostru nu pdte fi aici, că se ne ocupamu’de activitatea cea cumplita a iesuitiloru d’in fiacare stătu si provincia, ci vomu cauta se ne restringemu numai la acea parte a istoriei loru, care a decursu sdu in vecinătatea ndstra, sdu chiaru intre noi. Inse si mai inainte de a ne ocupa tocma sî cu acea parte a istoriei loru, care se reduce sî la fatalitatile ndstre, vomu pre- mite indata aici întrebarea, de unde in dîlele ndstre atăta ura sî urgia asupra societatei iesuitiloru? Se pdte dre esplica acea ura numai d’in duoe cause, adeca d’in diferintiele confessionali, sî d’in spiritulu tempului nostru ? Se ne respundia drasi totu istori’a, si se ne spună ea mai inainte de tdte: Care a fostu moralitatea iesuitiloru, atătu in theoria, cătu si in pracse. Este sî remane unu adeveru eternu, că pote-’ statea absoluta, nelimitata de neci un’a alta potere, este fdrte seducatdria la escesse de potere; dra es-> cessulu poterei mai curendu sdu mai tardiu submina si ruindza pe portatorii poterei. Intocma patîse si societatea lui Ignatiu Loyola. Ea desvoltă una energia estraordinaria șî se sbuciumă atătu de multu, păna ce puse man’a pe potestatea absoluta cu scopu de a correge moral’a lumei si a face un’a turma si unu păstorim Si care fu consecenti’a ultima? Fu aceea, că insasi societatea iesuitiloru cadih in abissulu cri- meloru celoru mai infricosiate, pentrucă membrii ei isi dîsera: scopulu se fia sacru, de midiuldce se nu ne pase, in acelea se nu fimu alegători. Apoi cu natura omendsca, apoi cu debilitățile ei, apoi cu lupt’a, fantastica in contra unoru legi eterne si in eterni^ sacre ale naturei, unde era se o scdta iesuitii păna* in fine pe acdsta cale? Eca unde o scdsera. *) Tdte bullele, brevile papali, statute, legi, regulamente, porunci de ale generariloru societatei iesuitice se vedu adunate in cartea titulata: Corpus institutorum societatis Jesu in duo vo- lumina distinctum etc. Antverpiae, 1702. Apud Joannem Meur- sium. Aceeași carte, inse mai inavutîta cu unele lucruri, s’a re- tipărită in duoe tomuri 4° la Prag’a in an. 1756. Eră inse cu- noscuta numai iesuitiloru, că, se tienea in mare secretu, păna ce in a. 1761 unu exemplariu le scapă d’in mani. — 17 — 1. Doctii loru scriptori sî professorii loru restur- nasera tdta morala evangeliei, dra in loculu aceleia ‘substituira unu feliu de prudentia omendsca, sdu jnai bene pagandsca. In an. 1761, candu cu oca- Jsiunea prea scandalosului processu numitu alu lui La Valette, parlamentulu, adeca inalt’a curte judeca- tordsca d’in Parisu puse man’a cu mare greutate pe unu ecsemplariu tiparitu alu legiloru sî statuteloru iesuitice, dra de aici sî inca d’in alte căteva inpre- giurari fdrte grave demandă a se face revisiune ex officio a toturoru cartiloru scolastice, filosofice sî mai alesu theologice, scrise sî tipărite de scriptori iesuiti. Lumea înmărmuri, candu vediă, că un’a parte mare d’in acelea cârti coprinde doctrinele cele mai perverse sî mai periculdse, caroru asemenea ddra neci la pa- gani nu vei afla. Asia totu d’in porunc’a parlamen- tului se adunara cărțile compuse de vreo duoedieci si duoi iesuiti si se arsera prin man’a carneficelui in curte langa treptele palatului. Acei iesuiti, ale ca- roru cârti s’au arsu cu acea ocasiune, au fostu: Ema- nuelu Sa, Martin Anton Delrio, Robert Person, S. Bridgavater, Robert Bellarmin, Ludovicu Molina, Alphons Sahneron, Gregorius de Valenti’a, Clarus Bonarscius, Joannes Azor, Jacobus Keller, Ga- briel Vasquez, Joannes Lorin, Leonhardus Less, Franciscus Tolet, Adamus Tanner, Martinus Be- can, Edmundus Pirot, Antonius de Escobar, Ja- cobus Tirin, Jacobus Gretser et Hermannus Bu- senbaum.*) Au mai fostu inse sî alti mai multi, carii au scrisu si invetiatu totu asemenea blastematii. Intr’a- ceea pentrucă sî lectorii nostrii se se informeze mai de aprdpe despre feliulu moralei propagate de iesuiti, lasamu se urmeze aici incai căteva ecsemple. Pater Franciscus Xaverius Fegeli in cartea sa scrisa despre funcțiunile confessariului (duchovnicului) tipărită la. Augusta (Augsburg) in an. 1750 la pag. 284 dîce: „Acela carele seduce pe vreun’a fetitia te- nera cu invoirea ei, nu committe neci-unu pecatu, pentrucă ea este ddmna preste persdn’a sa, si pdte se’si intdrca favdrea sa cătra ori-cine ii place densei.⁴⁴ Intocma acdsta doctrina infama sî criminala o pro- pagase mai inainte foimosulu iesuitu Pater Escobar in theologi’a sa morala tipărită in folio la Lionu in an. 1655. Totu asia invetiase sî pater Moullet in com- pendiulu seu despre morala, inse cu adaosu dela sine, că acela, care ar fi ingrecatu pe un’a vergura cu ajutoriulu fortiei, prin amerintiare sdu insielatiune, fără a’i promite că o va lua de socfa, este datoria a despăgubi pe fetitia sî pe consângenii sei de tdta pagub’a ce a purcesu d’in fapt’a lui, sî a’i da dote (zestre), pentrucă se afle pe cineva, care se o ia de socfa, sdu a se cununa elu insusi cu dens’a.“ Același *) Precumu se vede sî d’in numele loru, acești iesuiti, cA sî tdte celelalte cete a le loru, era de diverse nationalitati, ita- liani, franci, spanioli, germani, olandi etc. pater Moullet dîce mai departe, că ddca ar avea ci- neva inpreunare cu un’a femeia maritata, nu pentru- că este maritata, ci pentrucă e frumdsa, nu ar co- mite adulterin (preacurvfa), ci numai fornicatiune! Pater Stefanu Bauny in cartea sa titulata: De la Somme de Pdchds tip. in Paris 1653 pag. 77 in- vetia limpede si lamuritu, că preotiloru Ie este er- tatu a visita lupanariale (casele de curve), dra (Jdca mergdndu acolo, cadu in curs’a femeiloru publice, cu acdsta comitu numai fornicatiune, si atăta e totu. (Apoi asia firesce, era fdrte usioru a sustiend sî a lauda celibatulu si a defaima casatori’a. Căta peri, fidfa si infamia!) Pater Castro Paolo in cartea sa „De virtuti- bus et vitiis⁴⁴ an. 1631 pag. 18. si pater Cornelius dela Pierre in Comentariulu seu la profetulu Da- niilu (tip. Parisu 1622), apoi Jasques Tirin in cartea sa Comentarium ad Biblia 1668 pag. 787 propaga totu acelea invetiaturi cu mai multe alte adause scăr- nave, pe care noi le trecemu cu vederea, pentrucă ne este scărba, voimu se crutiamu si pe lectorii noștri. lesuitulu pater I. Gordon in theologi’a sa mo- rala tom. II. cartea V., apoi pater Tamburini in cartea numita „Confession aisde“ mergea si mai departe, in cătu ajunseră că ei, in calitate de profes- sori ai moralei, se reguleze inca si pretiurile ce aru fi a se da femeiloru prostitute, atătu măritate, cătu si nemaritate. Eca adeverat’a causa, pentru care confessarii ie- suiti placea atătu de multu pe la casele si in fami- liile cele mari. ... — Se vedemu ce invetiă moraliștii iesuiti si despre furtu. Ei invetiă asia, că ori-cine se afla in lipsa si parada d’in ori-ce causa care nu depende dela vointi’a sa, precumu ar fi morbulu, lips’a de castigu, familia numerdsa s. a. s. a., pdte se fure fără neci- unu pecatu, numai se nu fure d’intru un’a-data prea multu, si se fure dela bogati, carii au multu, dra nu dela sărăci. Intru asemenea unu sierbitoriu, cărui domnu-seu ’ia trasu ceva d’in simbria, pdte se’si a- lega un’a d’in duoe, adeca sdu se’lu traga in jude- cata, sdu se’lu fure. Vedi acdsta doctrina misera- bila la următorii scriptori iesuiti: Pater Petrus Ara- gon in cartea Abrdgd de la somme thdologique de Saint Thomas d’ Aquin pag. 365. — Benedict Statt- ler, allgemeine catholisch-christliche Sittenlehre, oder wahre GTuckseligkeitslehre etc. Miinchcn 1790. tom. I. pag. 427. — Antonius de Escobar citatu mai susu, in Theologia morali tractata V. Exempl. V. Nr. 120. — Antonius Paulus Gabriel in Thdologie mo- rale universelle pag. 226. — I. de Cardenas „Cri- sis tlieologica“ pag. 214. — Xaverius Fdgdli „De Confessore“ pag. 137.— Joannes de Lugo „De In- carnafione⁴⁴ pag. 408 etc. etc. Despre mintiuna, perfidia, perjuriu si ju- ramentu strîmbu si juramente cu cugetu re- servatu, cei mai renumiti theologi iesuiti au scrisu si invetiatu in scdlele loru, că in mai multe inpre- 18 — giurari a le vietiei acestea pecate si crime nu sunt pecate si nu sunt crime. Pater Castropalos in tom. III. tract. 14 apara mai cu de-adreptulu acesta do- ctrina afurisita si blastemata, se provdca inse la mari auctoritati iesuitice mai de inainte, care au invetiatu totu asemenea, adeca la scriptele parentiloru iesuiti Navarra, Tolet, Suarez, Valentia et Lessius. — Renumitulu pater Filliutius in theologi’a sa tom. X. tract. 25 cap. 12 propaga intocma aceeași invetiatura, adeca cu totulu antievangelica, anticliristiana si anti- ca tholica. Despre insielatiune la mesure si despre mi- tuirea sdu corruperea judecatoriloru cu bani si ori cu ce, invetia pater Tollet in cartea sa „De- spre cele siepte pecate¹¹ pag. 1027 si pater Taberna in „Theologi’a sa practica (an. 1736), cumu si susu citatulu Stattler invetia curatu, că in mai multe in- pregiurari acestea fapte sunt cu totulu ertate, de ecs. a mesteca apa in vinu, a tiend mesura mai mica de- cătu cea legiuita, a castiga pe judecătoria in favdrea ta, sdu in a altuia. D’in tdte inse, cea mai spurcata doctrina in mo- rala iesuitiloru a fostu despre dreptulu apararei proprie (moderamen inculpatae tutelae, Selbstverthei- digungsrecht), despre omoru de omu pe fatia si despre sicariatu sdu asia numitulu assasinatu, adeca omoru pe sub ascunsu, pe d’in dosu, pe furisiu. După iesuiti, omorulu si assasinatulu sunt ertate nu numai in casulu, candu ai fi adusu in fatala posi- tiune de a’ti apara tu insuti vidti’a propria in contra ucigasiului banditu, assasinu, nebunu, bdtu, resbuna- toriu, ci si in alte cașuri mai multe. Pater Tamburin in cartea sa „Decalogus“ Lib. IX. cap. II. § 2, Leonhardus Lessius Lib. II. cap. 2, Benedictus Stattler sUstienu si invetia, că de reulu ce’ti face cineva prin calumnia, prin innegrirea nu- melui bunu, iti poți resbuna fără neci-unu pecatu drasi cu calumnia si cu mintiuna analdga, cu care se’i faci stricatiune totu asia de mare, pre câta ’ti făcuse, sdu voise a’ti face elu tie. Intr’aceea pater Airaut merge multu mai departe in criminala sa ne- rușinare, pentrucă elu scrie curatu asia: „Pentru că se precurmi calumniile mai iute, poți se omori pe calumniatoriu, inse ddca se pdte, pe ascunsu, pen- trucă se nu se faca sgomotu.“ lesuitulu Herreau că professoriu dictase scola- riloru sei d’in collegiulu dela Parisu in a. 1641 ace- stea cuvente: „Ddca cineva me calumniaza pe mine la unu domnitoriu, judecătoria, sdu la vreunu omu de ondre cu vorbe mintiundse, si ddca nu’mi pociu apara numele bunu in neci-unu altu modu, decătu numai omorindu’lu intr’ascunsu (assasinandu’lu), atunci eu am dreptu se făcu acdsta. Acestu dreptu ilu am eu inca si atunci, candu crim’a de care sunt incul- pata, o am commisu in adeveru, ea inse este inve- luita atătu de bine in secretu, in cătu aceea numai cu anevoia pdte esf la lumina prin cercetări judeca- toresci.“ Pater Escobar invetia in theologi’a sa morala d’in an. 1655, că „este ertatu in modu absoluta a omori pe unu omu, indata ce ar cere prosperitatea publica, sdu securitatea propria.¹⁴ Era pater Herr- mann Busenmann commentdza acea doctrina asia că, „pentrucă se’si apere cineva vidti’a propria, sdu că se’si păstreze corpulu intregu, insusi fiiulu pdte omori pe tata, calugarulu pe egumenu si supusulu pe domnitoriu (der Unterthan den Fursten).¹¹ Pater Franciscus Lamy in tom. V. Disp. 36 Nr. 148 alu opului seu dice curatu si pe largu, că ond- rea popiloru este mai scumpa decătu vidti’a ori ca- roru dmeni, apoi inchiaie, „că dara popii nu numai au dreptulu, dara sunt chiaru obligati a omori pe dmenii cari’i calumniaza pe ei, in casu candu acea calumnia ar desonora pe tdta classea loru.“ Tocma asia invetia despre omoru si iesuitulu pater Henri- quez in „Summa theologiae moralis'⁴ esita la Veneti’a in a. 1600, numai cătu mai adaoge diedndu, că ddca unu barbatu ar prinde pe nevesta-sa in fapt’a preacurviei cu unu popa, acelu popa voindu a’si scapa ondrea si vidti’a, are totu dreptulu a omori pe bar- batulu femeiei adultere, fără că se se faca neaptu de a’si inplinf oficiulu de preotu. Faimosulu pater Sanchez mai adaoge, că ddca cineva depune in contra ndstra juramentu mintiunosu la tribunale, noi avemu dreptulu se’lu omorimu. Susu citatulu Benedictu Stattler in tom. I. pag. 337 alu theologiei puse capacu la tdte, candu sustienh că, ori-cine este in dreptu a omori pe altu omu, ddca e convinsu că acesta era determinata a’lu bate cu vreunu bătiu, sdu a’i trage vreun’a palma, sdu a’lu insulta in altu modu rusinatoriu. Candu parochulu Riembauer omori cu sânge rece pe An’a Eichstădter, numai pentrucă acdsta’i amerintiase că va revela nesce secrete, atunci uciga- siulu se provocă la doctrin’a iesuitului nemtiescu Be- nedictu Stattler. Păna aici cunoscuramu moral’a iesuitiloru in theo- ria, in cele care urmdza, o vomu cundsce in pracse. (Va urma.) Colectiune de diplome d’in diplomatariulu comitelui losifu Kemdny, care privescu mai alesu pe romăni (valachi). Acdsta colectiune aștepta de multu, că se vedia undeva lumin’a intr’unu modu, in cătu documentele coprinse intrens’a se vena celu pușinu la cunoscienti’a aceloru romani, carii au ajunsu la acea matoritate de mente, in cătu se scia apretia pe deplinu valdrea loru. Intre anii 1853 si 1854 incepuseramu a pu- blica documente d’in acdsta colectiune in „Fdi’a pen- tru mente etc.“; in scurtu inse ne abaturamu dela planulu de a le publica in acea fdia; dra caus’a a- celei abateri a fostu nu numai absolut’a nepăsare ce se manifestă pe atunci in publiculu nostru cătra totu — 19 — ce se numea istoria, si cu atâtu mai multu cătra istori’a patriei si a natiunei, ci si in pedecele pe care le-ai fi intempinatu d’in partea cumplitei legi de pressa dela 1852, care precumu se scie, in cătiva §§-i este totu asia elastica că si cea ungurăsca, in cătu se’i poți da ori-ce intielesu iti convene. De aici urmă, că pe acelea tempuri esira unele porunci aspre, ,prin care de ecs. era interdisu a mai scrie cuventele națiune, naționale, naționalitate, revolutiune, cumu si a memora anulu 1848. De alta parte se făcură încercări, pentrucă studiului istoriei patriei se se dea unu intielesu generale, un’a direcțiune si unu cadru, in care de ecs. istori’a Transilvaniei neci-de- cumu nu potea se aiba locu. Se dîcea adeca: Nu- mai un’a patria aveți, ăra aceea este imperiulu Austriei; istori’a acestei patrii se faceți a se invetia, ăra se nu dedati, neci se suferiti pe tenerime că se alerge după alte „utopii." Acăsta era un’a d’in maxi- mele de stătu in cei diece ani de absolutismu despoticu. Reverenti’a sa domnulu canonicu si prepositu capitulariu Stefanu Moldovanu, carele a castigatu a- cestea documente dela cornițele los. Kemăny si le-a decopiatu fărte frumosu si fărte acuratu cu man’a sa, in 1868 le-a offeritu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu. Co- mitiv’a si respective informatiunea, pre langa care dn. prepositu Șt. Moldovanu a depusa acelu ofertu alu seu pe altariulu naționale, se vede publicata in „Transilvani’a" Nr. 6 d’in 15. Martiu alu an. 1869. Informatiunile date si anume unele revelatiuni făcute reverentiei sale de cătra repausatulu comite losifu Kemăny, sunt după opiniunea năstra de inalta va- lăre pentru istori’a natiunei năstre; de aceea noi, voindu a începe publicarea desu memorateloru docu- mente, rogamu pe on. lectori, că se nu’si pregete a mai citi inca un’a-data acea prefatiune d’in Nr. 6 a. 1869 scrisa de dn. St. Moldovanu, pentrucă d’in a- ceea se ne convingemu de nou despre immens’a in- portantia, pe care o au pusu mai inainte de acăsta tocma si imperatii Austriei pe istori’a Transilvaniei; pentrucă ăca ce a dîsu curtea cătra com. I. Kemăny cu ocasiunea fundarei academiei de scientie in Vien’a: „Se se scria istori’a Transilvaniei, in care d’in con- sideratiune mai inalta de stătu se fia adumbrate cu sinceritate tăte evolutiunile fericite si nefericite ale fiesce-carei nationalitati in parte, d’in anticitate păna in presentu, avendu in vedere si poterea de viă- tia ce are si pote desvolta fiecare naționali- tate in venitoriu sub intielăpta conducere." Asia dara: Curtea, dinasti’a insa^i, regimulu im- periale, voise ărecandu se aiba istori’a Transilvaniei si a fiacareia d’in cele trei națiuni principali ge- netice , adeca romanăsc’a, unguro-secuiăsc’a si sasă- sc’a, istoria scrisa cu sinceritate, ăra nu incarcata de mintiuni, de plastografii, neci cu documente falsu es- plicate, neci plina de lacune, pentrucă asfa d’in isto- ri’a scrisa bene, se păta cunăsce gradulu poterei de viătia, carele se va fi aflandu in fiacare națiune. Asia dara d’in istori’a Transilvaniei si a natiuniloru ei se făcuse cestiuue politica si de stătu, apli- cata la cele trei națiuni, inca inainte de revolutiune, inca pe la 184Q. Asia dara regimulu voiesce se cu- născa d’in istori’a năstra, că ce viătia politica si naționale suntemu in stare se desvoltamu noi pe venitoriu! Căti romani au reflectata vreuna-data la: acestea consideratiuni de stătu? De sigura că păna acuma fărte puțini, pentrucă de aru fi reflectata mai multi, minunat’a colectiune a comitelui Kemăny, care astadi se afla transpusa la Clusiu, s’ar afla păna acuma tăta in manile năstre, istori’a pragmatica a Transilvaniei ar fi scrisa si cu respectu la romani, ăra compendiulu ei ar fi introdusa prin tăte scălele, si s’ar propune mai alesu in ărele acelea scumpe, care păna acf se perdu de ecs. cn istori’a principa- teloru Lichtenstein, Reiss-Schleitz Greutz, Altenburg, Oldenburg, Meklenburg. De ne-amu fi scrisu si in-î vetiatu noi istori’a, positiunea năstra in stătu inca ar fi astadi cu totulu alt’a. Istori’a patriei năstre asia precumu se vede ea scrisa păna in dio’a de astadi, de cătra diferiti au- ctori in diferite limbi, este mai saraca in acelea parti a le ei, unde lectoriulu nepartenitoriu ar aștepta cu totu dreptulu, că se fia vorba si despre romani. Asia dara si ’ scopulu principale alu domnului canonicu St. Moldovanu a fostu, că se decopieze d’in collectiunea Kemănyana mai virtosu acelea documente istorice, care mentionăza si pe romani (valachos) iu un’a său alta forma, bene său reu, destulu că’i mentionăza, destulu că ele marturisescu de essistenti’a si de ăresi- care activitate a loru pe territoriulu acestei fieri. Pre langa acestea dn. St. Moldovanu a mersu intru cău- tarea documenteloru prin secuii inapoi, păna unde numai a potutu descoperi in desu numit’a colectiune vreunu documentu. Că dela sec. 11-lea mai inde- raptu abia se mai păte descoperi vreunu documentu autlienticu (latinescu) despre Transilvani’a si despre poporale sale de astadi, acăsta ’si are căușele sale firesci. Păna in acelea tempuri posessiunea territo- riului transilvanii a fosta disputata ferbente cu armele intre regii unguresci si intre imperatii bulgaro-roma- nesci, ăra acelea versari de sânge n’au incetatu neci in sec. alu 12-lea. Chiamarea cavaleriloru teutoni si pe urm’a loru, său si d’intr’una-data cu ei, a „ăspeti- loru teutoni" si asiediarea loru in părțile meridio- nali a le tierei, nu trebue cautata cumu s’a intem- platu păna acilea, numai in impregiurarea, că si cumu acelea parti a le tierei aru fi remasu desierte de lo- cuitori, ci cu totulu airea. Regele d’in Buda nu era sigura pe tronulu seu, pre cătu tempu imperatii bul- garo-romani domnea, precumu observase los. Kemăny, păna in Murasiu si păna in Ternav'a mare, adeca păna pe lini’a dela Aradu, Lipov’a, Deva, Alb’a, Bla- siu, Mediasiu, Segliisiăra. Catholicismulu apusănu nu era siguru in Ungari’a, si nu potea prinde radecina in Transilvani’a, pe cătu tempu patriarchulu Romei noua si sinodulu seu poruncea păna in Transilvani’a — 20 — si Banatu. D’in acestea unndza, că regii Ungariei, s6u voivodii trimiși de densii, nu potea porunci acolo, unde inca nu domnea. Sunt ce e dreptu si ecsemple de acelea, unde unii papi, regi si imperati au dispusu in scrisu despre tienuturi si tieri, pe care inca nu le possedea neci-decumu, sdu că posessiunea loru era fdrte indoidsa si disputata pentru densii; de acestea inse sunt mai rare. Multe d’in documentele culese de com. los. Ke- mdny si decopiate de prepositulu Stefanu Moldovanu pentru romani fuseseră publicate si de cătra alti isto- riografi de mai inainte, precumu se va vedea d’in notele Kemenyane adause la acelea documente. Ace- lea publicatiuni inse sunt atătu de respandite si in parte atăta de rare, in cătu reproducerea loru pentru istoriografii nostrii la unu locu, in un’a singura colectiune, se pdte considera cu totu dreptulu de unu adeveratu meritu patrioticu. Redactiuuea „Transilvaniei" a stătu multu tempu in cumpene, ddca trebue se ia asupra’si inca si sar- cin’a de a traduce tdte acestea documente in roma- nesce, precumu urmara in dîlele ndstre alti conna- tionali de ai nostrii, publicandu traductiunea alaturea cu originalulu. Noi ne abaturamu dela acdsta, nu numai d’in lips’a de tempu, ci si d’in ardietori’a lipsa de spațiu, pre cătu tempu asemenea publicatiilni isto- rice au lectori atătu de puțini, in cătu „Transilvani’a^ nu pdte esf neci macaru in 52 cdle tipărite pe anu. Preste acdsta luaramu in consideratiune, că la noi acei barbati, carii se ocupa in adinsu cu istori’a pa- triei, de comunu cunoscu si limb’a latinesca cumu se cade. Asia in locu de a traduce documentele d’in cuventu in cuventu, ne vomu margini a le impartasf romanesce numai in prescurtări cătu se pdte mai chiare, dra pe a locurea le vomu insocf de unele note, mai alesu in cașuri candu amu presupune, că altu- mentrea însemnătatea documenteloru nu ar potea fi apretiata de ajunsu. In cei trei ani trecuti premise- ramu unu numeru considerabile de publicatiuni isto- rice, mai tdte in limb’a romandsca. Publicatiuni de acelea voru urma si de aici inainte totu in roma- nesce, inse documentele originali fia-ne concesu a le publica in limb’a originale. Istoricii de professiune asia le voiescu, dra dilettantii că buni patrioti se voru îndestula si cu simburele documenteloru comuuicatu in romanesce. Red. „Trans." A. C. 1096. Appendix Dipl. Transilvaniei. Tom. I. 1. Sumariu. Laurentiu, episcopu la Milcovu, scrie că- tra presbiterii secuiloru d’in scaunele, adeca tienuturile care astadi se numescu K6zdi, Orbai et Sepsi, că pentru biseric’a episcopiei restaurate prin predecessoriulu seu Michailu se adune dela po- porulu ajutoria; mai incolo, că ascultandu de îndemnurile papei si de a le regelui, se provdce pe secuii călăreți sî pedestrii, a lua parte la espeditiuni cruciate spre a reocupa locurile sancte dela necredentiosi.* **⁾) *) Anticitatea, adeca anulu emanarei acestui documentu e supusu in- tre istorici Ia mari dispute, pentrucă pre candu Benko si altii secui ilu punu la an. 1096, Schlotzer si sasii abia ’i cunoscu vechimea lui dela an. 1518. Vedi la calcâiulu documentului notele latinesci a le com. I. Kemăny. Noi’a Red. Laurentius in Dei nonrine Ecclesie Milkovi- ensis minister licet indignus, presbiteris Siculo- rum de Keesd, Orbou et Scepus*) fratribus in Deo venerabilibus salutem in omnium Salvatore, sicut fra- ternitatibus vestris, ceterisque simpresbiteris nostre attendentie, et per vos et illos omnibus preconibus Evangelii traditum fuerat a Domino Michaele bone recordationis predecessore nostro, et Sedis hujus vero restitutore, usque tamen Rodie in finem non- perductum, qualiter collecta undique.... in edifica- tionem Sedis et S. Ecclesie M...... universorum populorum meminisse hortarentur, banc ... ecclesiam prisco tempore, cujus memoriam rerum alterationes prope deleverunt, pro se, cum pro suis antiquis pa- rentibus fundatam, duris temporibus conservatam, us- que donec pot......pari modo noverit, per pruden# tias vestras, et reliquum clerum, universus populus, ut quemadmodum insonuit plena zelo, et pietate ad- hortatio Sanctissimi Patris Apostolici‘)....nec non Regis illustris²) contrar ... edictum, ita utrius ordinis, tam Loohfeu³) qum Giharlog⁴) vocati milităros, et fortes viri, juniores presertim, quorum amor Salva- toris, et spes futura mercedis corda implevit, et sine destructione sua.... Sanctam ad terram, quam ipsi pedes Domini noștri Jesu Christi < redemtioni nostre dedicaverunt, ab hostibns nominis Christi violenter occupatam, pro opportunitate Christicolarum, Domino adjuvante, et eternam beatitudinem donante, reoccu- pan.... tali modo armat.... ex septem castris. Vos autem Clerus orationes continuas fervidissime ad Chri- stum Deum pto f........fundatis, ut attollat vexillum victorie amantibus nomen suum, et pro eo sangui- nem fundere non dubitantibus.... Dominice Incar- nationis MXCVI.......ta. Edidit: Fejdr C. D. T. II. p. 16. Katona T. V. p. 530. Benko „Milkovia I.“ p. 55. 47. — Qui sequentia subjungit: „Exemplo literarum ex quo hae desumtae sunt, sequentia legebantur subjuncta: „,,Ego Joannes Rhaner de Medgies Reverend. D. Dni Tho- mae Decani Brassoviensis, et Plebani scriba praesen- tem paginam mancitate abundantem transumpsi e li- bro Decan, de Seepusi 1408.““ Item, ego vero 1594.“ Hoc transumtum transumti detexerat ipse Benkfi (teste Engel „Geschichte der Moldauc< p. 99) in co- dice sic dicto Kolbiano Archivi Capitularis Coronensis. Has literas anni 1096. suppositas esse censent: 1) Schlotzer Krit. Saml. p. 500, qui ibidem in nota sequentia dicet: „Was Hr. Benko Milk.“ von einem weit seltenen Milkovischen Bisthum weitlăufig geschrieben hat, ist fast alles Fabel, und zum Theil zu Gunsten seiner Seckler... erdichtet. - 2) Gebhardi. IV. p. 524. „Die Urkunde des Bischofs von Milkov die 1096 gegeben sein soli... *) Kezdi, Orbai, Sepsi. **) An haec expressio siculis suffragari quaeat? consule „Sulzer Transalp. Dacien“ III. p. 579. ’) Urbani II. a) Colomanni. ³) L6fo. ⁴) Gyalog. — 21 — hat so viele chronologische Fehler, dass sie fur nichts anders, als fur eine neue Erdichtung gehalten wer- den kann. 3) Engel „Geschichte der Moldau “ p. 99 est ejuedem cum Schlotzero opinionis, de reliquo autem censet p. 100 literas has non anno 1096, sed circiter 1518 emanatas fuisse. 4) Sulzer „Transalp. Dacien“ III. p. 546 us- que 569. Not’a Red. Transilv. Credemu că este loculu aici de a însemna, inse numai pentru incepetori in istori’a patriei, că episcopi’a dela Milcovu a datu sî mai dă istoriciloru păna in dio’a de astadi forte multu de lucru, ăra acăsta nu numai d’in interesu sî d’in punctu-de vedere unguro-secuiescu, ci si totu- unadata d’in puntu-de vedere alu coronei uuguresci, apoi si â’in alu jurisdictiunei eclesiastice apapei dela Rom’a, seu preste Moldov’a intrega, său incai preste un’a parte a acelei tieri. Vede inse ori-cine, că scrutătorii unguri si sasi păna aci tocma pentru aceea nu’si ajunseră scopulu, pentrucă nu s’au apucatu de lucru ^parați de ori-ce preocupatiune, sî naționale, sî religiăsa. Ve- diutati că pe la a, 1854 regimulu austriacu voia se aiba istori’a episcopiei dela Milcovu (a cărei astadi neci urma nu se mai afla), pentrucă sî cu ajutoriulu aceleia se păta forma pretensiunea sa asupra Moldovei titulo coronae Regni Hungariae. Dăca cineva voiesce se aiba tăte documentele căte se voru fi aflându sî de cumu-va se voru fi aflandu, despre asemenea episcopia că sî cea dela Milcovu, mărga la Rom’a, caute documente in bibliote- cele sî in archivele de acolo; apoi intorca-se cu dn. Miklosich s. a. la Constantinopole, sî se caute cătu mai e de cautatu. (Va urma.) D’in glossariuln societatei academice. (Continuare.) AGIOTAGIU, s. m., gallice: agiotage, formatu dun pre- cedentele agio, prân intermediulu verbului urmatoriu agiotare: 1) jocu aleatoriu in cetatile , commerciali, prin care capitaliștii redica sau scadu pretiulu certoru fonduri publice spre a le spe- culă in folosulu loru, jocu prin care unii se inavutiescu forte, ăra altii se ruina cu totulu; — 2) intrige, urdîture ascunse si ne- oneste, prin cari unii cauta, in folosulu loru, a urcă sau a scadă pretiulu fonduriloru publice, spre a se inavuti currendu si fora labore; — 3) prinsore a jocatoriloru pre scăderea sau urcarea pretiului certoru lucruri de vendiare la una epoca determinata; — 4) beneficiu nemesnratu, ușura, cameta. AGIOTARE, agiotediu, v., a face agiotagiu; a practică agiotagiulu; gallice; agiote,r. AGIOTÂTORIU, -tăria, s. adj., care agiotedia, practica agiotagiulu. AG1U, vedi agio, d’in care agiu ar fi form’a romanisata. AGIU si hagiu, s. m., vorba si de origine si de forma turcăsca: cellu ce callatoresce sau a callatoritu, spre închinare, la locurele sancte, religionîs causa peregrinans, qui piam peregrinationem obiit, peregrinu, gallice: pelerin; — proverbiu: a se face agiu = a se ruină, a seracl. AGLICA, s. f., una flore: angelica, angelica, gallice: angălique. AGNETIU si agnitiu, s. m., bucata de pane de forma aprope cubica, ce preutulu talia cu osti’a si scote d’in mediloculu altei pane mai mare, numita prescura. Prin acăsta operatione mystica se figuredia junghiarea miellului lui Domnedieu, si cu particelle d’in agnetiu credentiosii se communica că cu corpulu lui Chistu. — Se acesta vorba si de origine si de forma slavica? Sau fundulu ei este romanicu, d’in agnus ~ miellu, si numai forma a luatu slavica prin trecerea sea prin limb’a slavica ? AGONISELA, s. f., d’in agonisire, castigu; avere strinsa cu sudore si labore: lucrum, quaestus, peculium. AGONISIRE, agonisescu, v. tr., «ytoWfw, si mai al- lessu sub form’a media, in care are si însemnarea vorbei romane: dyoivi^ouat, proprie:*a se luptă cu inversionare, si de aci: a si procură ceva cu mare lupta, a câștigă cu anevoientia, a si stringe si face una stare, unu fondu de avere, cu mari sudori si labori, lucrări, lucrum facere, rem comparare. — Fiendu ca verbulu romanu are una însemnare, care la aytatițonai numai in grec’a antica si classica se pote află, ăra in gree’a moderna nu essiste; si fiendu ca acellu-asi verbu se afla in gur’a popo- rului romanu mai d’in tote părțile; de acea-a nu se pote admitte că vorb’a agonisire cu derivatele ei se se fia introdussu in limb’a romana d’in grecesc’a moderna la una epoca posteriore, cu Fanariotii, de essemplu, ci a cautatu se essista in limba d’in tempuri forte vechie. AGONISITA, s. f., proprie participiu femininu d’in verbulu agonisire, luatu că substantivu, de acea-asi însemnare cu a gonisela. Form’a masculina agonisitu inca este in usq. AGONIS1TORIU, -tăria, s. adj., care agonisesce. AGRAFA, f. mai pucinu bene: a g r a f u, m. acu sau torta, cu care se prinde unu vestmentu la peptu : fibla, fibula, un- ei n u s, gallice: agrafe. — Etymologi’a d’in grecescele: a/p<< — prinsura, si « n --- --- --- --- 50 --- --- Demetriu Muresianu * r> --- --- ---- --- --- 50 --- --- 62 Cilica Sangeorzanu r> n --- --- --- --- 1 --- --- --- 63 Simeonu Moldovanu invetiatoriu Bethleanu --- 1 --- --- 5 --- 1 --- 64 Prin dn. Sim. Moldovanu că colecta dela: Teodora Albu murariu Bethleanu _ _ _ 1 _ __ ___ losifu Cocoi petrariu » --- --- --- --- 1 --- --- --- loanu Tomuca Morariu r> n --- --- --- --- 1 --- --- --- Georgiu Careu curatoriu r> --- --- ■--- --- 1 --- --- --- Petru Simonu proprietariu n --- --- ---- --- 1 --- --- -■ --- Petru luganu n n --- --- ■--- --- 1 --- ------ --- Flore Moldoranu n n --- ---- ---- --- 1 --- --- --- Vasiliu Chîra T> n --- --- ■ --- 1 --- --- lacobu Careu T) n --- --- --- --- 1 --- --- --- Georgiu Puiu n n --- --- ■--- --- 1 --- --- --- Michaile Morariu n n --- --- ---- --- 1 --- .--- --- Costanu Popu r> r> --- --- 1 --- ---■ Elia Boteanu Ti T) --- •--- --- 1 --- --- --- — 23 — au p 1 a t i t u Numerulu curente! e membru pentru pro diploma Observare Numele Conditiunea Locuinti’a 3 tacse restante 186%o o pro [ fr. :r. fr. ;r. fr. jr. vechiu a Petru Marzocu proprietariu Bethleanu 186% 5 । । । । i ) i i j | | j i | | i | i i I H 1 1 1 1 i 1 1 H 1 1 1 1 1 1 l 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 65 losifu Popu vicecapitauu Siomcut’a 7s 5 66 Michaele ■ Chechenesdi protopopu Casso Marmati’a % 5 67 Ioane Tomoiaga preotu Selisce Marmati’a % 5 68 Basiliu Mihalca protopopu Visieu Marmati’a % 5 69 Basiliu Mihalca jun. teologu ii n % 10 70 Nicolau Eusu jude cercuale Borgo Prundu % 25 71 Ioane Busitia profesoriu prepar, Sigetu Marmati’a 5/ 5 72 Mich. Marina preotu Apsia de diosu Marm. 6/ 7/ 8/6 5 73 Simeone Botizanu colabor. la Federat. Pest’a /6 19 5 74 Ioane Filipanu protopopu Secu % 15 75 Ioane Isipu jude cercuale Rodua 8/ 20 1 76 Alecsandru Buda propr. si inspect. scol, Remetu 4/ ---7/9 5 5 77 Ioane Muresianu invetiatoriu Strimtura Marmati’a /5~ /s 5 5 78 Teodora Dumbrava proprietariu Budatelecu ■ 7« 5 5 79 Ioane Muresianu îl Santu 5 5 80 Alecsandru Onaciu vicenotarîu comit, Gherl’a 20 5 81 lustinu Popfiu profesoriu Oradea mare 5 5 82 Paulu Vela protopopu îl 5 83 Popu Ioane asesoriu Vadu in Marmati’a 1 5 84 Macsimu Lica H Naseudu 1 5 1 85 Basiliu Busdugu cancelistu jud. 11 1 5 1 86 Nicolau Tainasî redactoriu Borgo Prundu 1 5 1 pro 187% 87 losifu Vulcanu jude la trib. sup. Pest’a 1 5 1 post’a ultima 8z. Le- 88 Ioane cav. de Alduleanu consiliariu in pens. n 1 5 1 kenze. 89 Georgiu Angialu deputatu si profes. n 1 5 1 post’a uit. Sz.Regen. 90 Alecsandru Romanu jude la curtea cas. n 1 5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -1 U 1 1 1 1 M M M 1 M I I I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 H 1 1 1 1--- pro 187% 91 Dr. Galu losifu protofiscalu r 1 5 1 vedi Nr. cur. 61 in 92 Ioane Florianu invetiatoriu . Naseudu 1 5 1 conți unare. .93 Mich. Domide vicecapitauu in pens. Sangeorgiu 1 5 1 d’in restantia. 94 Leontinn Duchi vicecapitauu Naseudu 1 5 1 1 obligat de «tatu eu* 95 Florianu Porcina presied. jud. n 1 5 1 perlata. 96 loachimu Muresianu asesoriu jud. St. Sangeorgiu 1 5 1 97 Alecsiu Onitiu notariu com. Borgo Tiha 1 5 98 Teodora Suitu profesoriu gimn. Naseudu 1 5 99 Leone Pavelia vicariu Slatina Marmati’a 1 5 100 Michaile Pavelu notariu comit, Brasifaleu de susu 1 5 101 Nicolau Balanu vicenotariu jud. Naseudu 1 1 5 102 Ioane Pavelu cancelistu jud. Olpretu 1 1 5 103 Samsonu Marciann subinspect. scolariu Deesiu 1 1 5 104 Michailu Bohatielu asesoriu jud. Naseudu 1 1 5 105 Ioane Margineanu preotu 11 va mare 1 1 5 106 losifu Baiu med. cerc. Marmati’a Rosavlia 1 1 5 107 Basiliu Cornea comerciante Sibiiu 1 1 5 108 Gregoriu Mateiu c. r. capit. in pens. Naseudu 1 1 5 109 Teodora Antonu r. medicu montanu Rodn’a 1 1 5 110 Sigismundu Bartoeu juratu comit, Borhidu com. Saturn 1 1 100 110 Ioane Toma jude cercuale Capolnocu Monostoru 1 1 5 111 Alecsandru Popu archivariu Naseudu 1 1 5 112 lacobu Paveli’a protopopu Mediasiu 1 1 5 113 Ioane Popescu presied. la trib, urb Deesiu 1 1 5 114 Georgiu Laslo jude procesuale Chesia 1 1 5 115 Vasiliu Tohati insp. la banc’a trans Sibiiu 1 1 5 116 Visarionu Romanu 1 1 1 5 (Va urma). — 24 — LITERARIU. Catechismulll sanetatîei (Igien’a, Dietetic’a) în- tocmită pentru poporulu romanescu si scdlele popu- larie elementarie. Catecbismuln antropologica, intocmitu pentru poporulu romanescu (si scdlele elementarie) amenduoe de Pavelu Vasiciu, dr. de medicina si chirurgia, magistru de obstetricia, consiliariu de scdle regescu in pensiune si asesoru consistoriale. Temisior’a. In tipografi’a lui Ernestu Steger. 1870. Pretiulu fia-caruia d’in acestea Catechisme este numai căte 25 cr. v. a., sî se pdte trage de a dre- ptulu dela dn. auctoriu d’in Temisidr’a, sdu sî prin librarii, dra aici in Brasiovu se afla la dn. protopopu loanu Petricu. Candu amu presupusu, că multi barbati de scdla voru petrunde in curendu scopulu ce avii dn. dr. Vasiciu cu elaborarea acestoru cărticele, nu ne amu insielatu de locu, pentrucă acelea au sî inceputu a se introduce in mai multe scdle că cârti de lectura. Macrobiotic’a sdu Maiestri’a de a conserva viati’a omendsca, compusa de renumitulu medicu dr. Hufeland, tradusa in romanesce de dr. P. Vasiciu, tom. I. si II. costa acuma numai 1 fr. 50 cr. v. a., se afla si la acdsta Red. Antai’a carte de lectura sî invetiatura pen- tru scdlele poporali romane, compusa de I. Po- pescu, Sibiiu 1870, anuntiata sî in Nr. 24 d’in a. tr., atunci inse fără pretiu, costa legata cu Manuducerea la unu locu, 35 cr., dra fără manuducere 25 cr. v. a. Cine ar crede? pruncuți numai de căte 5—6 ani au sî inceputu se citdsca sî totu-unadata se scrie după acestu ABCdariu. Viati’a după morte. Dedusa d’in misteriulu fien- tiei omenesci si desiertatiunea celoru trecatorie. Prin loanu P. Papiu, preotu gr. cat. la institutulu core- ctoriu transilvanu d’in Gherl’a. Clusiu 1870. Cartea sânt. loanu Chrisostomu despre preu- tfa. Tradusa de acelasiu preotu, tipar, in Gherl’a 1869. Ambele acestea cârti fusera anuntiate inca sî in unulu d’in Nrii a. tr. De atunci incdce aflaramu că aceleași au fostu prea bene acceptate in acelea cercuri si classe de dmeni, care in midiuloculu materialismului de care este sbuciumata societatea europena mai alesu dela 1830 incdce, simtu profundu necessitatea de a’si in- altfa ochii sufletesci că si cei corporali dela pamentu cătra ceriu, a medita incai uneori asupra „vietiei după mdrte,“ ceea ce ar trebui se faca fiacare me- ritoriii. Cele cinci table mari de părete pentru isto- ri’a naturale sî anume pentru Zoologia, elaborate prea frumosu sî figurele insocite de nomenclature ro- manesci sî latinesci, precumu amu mai aratatu in recensiunea ndstra d’in an. tr., costa 12 fr. v. a., sî se potu trage pentru scdle atătu de-a dreptulu dela dn. editoriu lulius Spreer (librari’a Sam. Filtsch) d’in Sibiiu, cătu si prin redactiunea acestei foi. INVITARE LA PRENUMERATIUNE la foi’a politica septemanaria „Der OstCD,“ care cu 1. Ian. si-incepe anulu alu patrulea si, precumu in trecutu, asia si in viitoriu se va luptă pentru egal’a indreptatîre a toturoru natiuniloru sî pentru cointie- legerea popdreloru monarchiei austriace. Abonatii la diuariulu „Osten* primescu regulatu iu fiacare septe- mana unu suplementu gratuitu, intitulata „Das Wie- ner Sonntagsblatt," in care se voru publică novelle, descrieri, anecdote, poesie, gaciture si charade cu cele mai pretidse premiuri pentru deslegarile succese. Pretiulu de prenumeratiune pre unu patrariu de anu face, d’inpreuna cu costulu poștale, numai 1 fr. 50 cr. v. a. Noii abonati pre un’a diumatate de anu primescu gratuitu romanului „Die Spione des Grafen Bismarck." Prenumeratiunile sunt a se face la administra- tiunea lui „Osten“ în Vien’a, Praterstrasse Nr. 50. _________ In localitățile societății pentru cultur’a si litera- tur’a romana in Bucovin’a se voru tiend, conformu statuteloru ei, urmatdriele prelegeri publice. 1. „Despre teritoriulu locuitu de romani in diu’a de astadi,u de dn. I. Sbiera. Dumineca in 20. Dec. 1870 (1. Ian. 1871). 2. „Despre istori’a fondului re- legiunariu gr. or. d’in Bucovin’a, “ de dn. S. Andrie- viciu. Dumin. in ³/ₗₛ. Ian. 1871. 3. „Despre chipulu cumu pdte invetiatoriulu deșteptă si înainta dragostea cătra națiune,“ de dn. I. Drogli. Dum. in ,⁰/₂₂. Ian. 1871. 4. „Despre originea poporului romanu,“ de dn. I. Sbier’a. Dum. in ,⁷/₂,. Ian. 1871. 5. „Despre in- crestinarea romaniloru," de dn. M. Calinescu. Dum. in 24. Ian. (5. Febr.) 1871. Aceste prelegeri sunt gratuite, dara d’in caus’a spațiului re- strînsu alu localitatiloru se voru imparti bilete de intrare, pre cori doritorii si le potu procură dela secretariulu societății cu o dî nainte de tienerea fiacarei prelegeri dela 3 păna 6 ore d. a. Inceputulu fiacarei prelegeri la 5 dre d. a. Cernăuți in ¹⁵/₂₇ Dec. 1870. Comitetulu societății. *) Acdsta inscientiare sdu programa a Comitetului so- cietatei bucovinene, a sororei ndstre, o aflamu pe atâtu de in- teresanta, pre câtu sî intielepta sî patriotica. Un’a d’in vechile ndstre dorintie, la a caroru inplinire aspiraseramu, a fostu sî a- cdsta, câ se ajungemu drecandu a vede tienenduse sî la noi in diverse locuri sî tienuturi, asia numite prelegeri, discursuri, dis- sertatiuni publice, popularie, inse seridse, d’in sfer’a scientieloru, d’in istori’a natiunei sî a patriei, cumu sî d’in vidti’a ndstra na- ționale etc. Eca câ impulsulu ce s’a datu de câțiva ani incdce prin adunările generali ale asoeiatiuniloru, succesive petrunde totu mai departe, cercurile de activitate se largescu sî se inmul- tiescu; diversele straturi ale societatei ndstre naționale începu se simtia totu mai multu necessitatea de a conversa sî invetia, cumu sî de a’si asculta in limb’a naționale pe barbatii devotati scien- tieloru; apoi sciutu este, că in cele mai multe cașuri vocea viia (viva vox) petrunde cu effectn mai mare decătu litera mdrta. Red. Trans. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu, — Redactoriu G. Baritiu, secretariulu 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a Rfimer & Kamner.