9©/^-------------- * X Aresta f6ia ese A* ) cate 3 cole pe luna | si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru ncmembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto , Vp poștei. £/> TRANSILVANIA. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. ---------- Abonamentulu se * face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetuhi asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. £ Nr. 24. Brasiovu 15. Decembre 1870. Anulu III. Despre istori’a mai noua si mai alesu despre istori’a aniloru 1848 si 1849. (Discursu tienutu in siedinti’a publica d’in ¹⁴/ₐ₈. Sept, a socie- tatei academice.) Domnii mei! In art. IV. lit. b) d’in statutele societatei academice romane stă decisiunea urmatdria: „Secțiunea istorica cullege ori-ce documente im- portanti d’in tierile romane sdu d’in străinătate, attin- ghtdrie de istori’a româniloru; organisedia missiuni pentru asemeni lucrări; ia initiativ’a pentru explorarea tieriloru române d’in punctulu-de vedere archeologicu; pune la concursu si premidza opurile istorice, pe care se cuvene a le populariza intre romani. “ Acestea sunt scopurile sectiunei ndstre istorice. Tienendu eu acestea scopuri inaintea ochiloru, me voiu margini totuși a cuventa asta-data numai despre necessitatea de. a se scrie istori’a prin care au tre- cutu generatiunile, d’in care facemu sî noi parte. In secolulu nostru au dîsu sî au sustienutu unii barbati de mare auctoritate, că poporale europene nu invetia sî nu tragu neci unu folosu d’in istoria, d’in cercetarea trecutului loru. Păna la ce mesura assertiunea acdsta se pdte applica la alte popdra, vedia conductorii si modera- torii acelora. In cătu pentru poporulu romanescu, este datori’a barbatiloru sei, atătu a celoru de stătu, cătu si a celora, carii s’au devotatu littereloru si scien- tieloru, a porta de grija cu totu-adinsulu, că elu se’si cundsca istori’a sa bene si se traga invetiaturele cele mai salutarie d’in trens’a. Eu adeca nu sunt de opi- niunea acelora carii sustienu, că popdrale nu aru in- vetia nimicu d’in .istori’a loru. Firesce că nu voru invetia nimicu, ddca nu va pdrta nimeni grija, că generatiunile, după cumu isi succedu unele la altele, se sî invetie un’a dela alt’a, dra se nu fia lasate a cade intru intunerecu sî in umbr’a mdrtei. Se mai pdte drasi ințempla, că istori’a cutarui poporu se se propună si invetie cu totulu falsificata, prin care ge- neratiunile se fia aruncate de tempurfu pe caii rătă- cite, se fia dresicumu ametîte intru atăta, in cătu se nu mai scia ce au se creda de sine, de antecessorii loru, de vidti’a loru politica, naționale, religidsa. Candu unu poporu are nefericirea de a fi inveninatu cumu amu dîce, cu plastografii istorice, atunci elu pdte venf pe totu momentulu in pericolu de a’si perde credenti’a in individualitatea sa politico-nationale, in poterile sale de vidtia, in venitoriulu seu. Se damu in manile poporului si mai alesu in a le generatiuniloru care ne succedu noue, istori’a pa- triei, a natiunei sî a bisericei, scrisa de barbati nu numai eruditi, ci sî petrunsi de amdrea pentru ade- veru, prin urmare sî nepartenitori, carii adeca des- pretiuescu mintiun’a sî tienu de una crima rusînatdria a lingusf, seu pe individu, sdu pe unu poporu intregu, ci d’in contra, după cumu unulu sdu altulu a facutu bene sdu reu, ii aplica criteriale moralei curate si ale dreptatei, si asia ilu judeca. D’in dio’a in care se va da poporului istori’a sa scrisa bene, elu va sî incepe a invetia d’in ea spre mantuinti’a sa sî a pa- triei sale. Intr’aceea nu se cuvene a perde d’in vedere neci pe unu momentu inpregiurarea, că vidti’a popdraloru ajunge sî unii ani carii făcu epocha, in carii sdu că evenimentele decurgu aprdpe cu rapediunea sborului sî in trecerea loru schimba fati’a toturoru lucrariloru omenesci, sdu unu singura evenimentu mare sî estra- ordinariu cutremura d’in temelii pe intreg’a societate omendsca, la care străbate. In cathegori’a acelora ani cadu anii 1848 si 1849. Cu singur’a esceptiune de prim’a luna d’in an. 1848, tdte celelalte au fostu unele mai avute decătu altele in evenimente dresi- cumu ingrecate de consecentie pentru căteva gene- ratiuni inainte. Mare si îndelunga a fostu revolutiu- nea francesca d’intre anii 12S9 si 1757?. sublime, in parte inse sî fdrte fiordse au fostu consecentiele ace- leia, nu numai pentru Franci’a, ci si pentru mai multe alte popdra si staturi europene si estra-enropene; cu tdte acestea ea asupra poporului dacoromanescu neci pe departe nu avuse inriurinti’a sguduitdria, pe care o avura anii 1848—49, prin urmare neci effectele ce- leia manifestate asupra vietiei publice a parentiloru si a mosiloru nostrii, nu se potu asemena mai intru ni- micu cu cele de care avuramu parte noi aceștia cu 58 de ani mai tardiu. După caderea ndstra cea in- fricosiata, efectu alu tristelorii desbinari nutrite sî fa- vorate prin despotismulu de tdte speciile; după stin- gerea cu planu precugetatu a lumineloru scientiei mai preste totu, era lucru fdrte firescu, că conscienti’a ndstra naționale se adorma, sitntiulu de demnitate se se tempdsca, sî amdrea cea sacra cătra pamentulu pa- triei, udatu cu vali de lacrime sî ingrasiatu cu multu sânge romanescu, se se restringa aprdpe numai la amdrea cătra famili’a propria. In acea stare a lu- cruriloru unde potea se strabata asia curendu prin- cipiele revolutiunei d’in 1789 in acelea parti ale Euro- 47 — 294 — pei, care istoriciloru le sunt cunoscute sub nume de Daci’a si de Pannoni’a! Reactiunea cea inversiu- nata, inaugurata la an. 1815 in congressulu dela Vien’a, mesurele funeste luate de cătra representantii aceleia spre a sugruma ori-ce libertate de a cugeta sî a lucra, censur’a cea severa, sistem’a de spionagiu intensa preste totu territoriulu Europei, suppressiunea dreptului de reuniuni, influentiarea sî mărginirea in- strucțiune! publice, adeca introducerea unei sisteme de obscuranțismu gretiosu in scdle, mai in scurtu, educatiunea data popdraloru sub vdrg’a despotismu- lui si sub pressiunea baionetei, nu au fostu neci-de- cumu acomodate a respandi lumina in capete, neci a incaldi ânimele generatiuniloru care au urmatu păna la 1848. Cu tdte acestea catastrofele parțiali urmate in anii 182% sî in 1830 au mai reversatu cevasi lumina p’intre întunecimea sistemei inaugurate la an. 1815; in urmarea acelora poporulu nostru dacoro- manescu inbolditu de cătiva apostoli ai sei, inca a inceputu a se deștepta d’in letargi’a sa, conscienti’a de sene ’ia revenitu d’in nou, dorulu de libertate a crescută, pulsulu vietiei naționali a inceputu a bate mai accelerații. Asia preparata poporulu in cursu mai virtosu de ani optusprediece, intră sî elu in acțiune alaturea cu alte națiuni europene in a. 1848. Ore inse acelea mesure preparative, de care a- vuse parte națiunea ndstra păna in acelu anu, fost'au ele de ajunsu, pentru câ se o pdta apara de errori capitali si chiaru de una ndua cădere funesta? Acdsta ’este domniloru întrebarea, pe care după opiniunea mea, au se si-o pună acei romani, carii voru fi avendu de scopu a compune istori’a aniloru 1848 si-1849. Numai prin ecsact’a deslegare a acestei întrebări, na- tiunei i se va da ocasiune de a invetia d’in istori’a aniloru 184⁸/₉, dra păna atunci asia ceva este aprdpe preste potentia. „Mărturisiți-ve pecatele unii altora," a dîsu si al scrisu unulu d’intre apostolii lui Isusu Christosu. „Cu-' ndscete pre tene însuti," a fostu simbolulu unuiaj d’intre cei mai renumiti filosofi elini. Cea mai buna cunpșcientia de sene isi pdte cistiga ori-care națiune d’in istori’a sa. Dela evenimentele revolutionarie sî belii ce d’in a. 184% au trecutu duoedieci de ani sî mai bene. De atunci incdce la tdte popdrale euro- pene, căte apucasera a intra in acțiune, s’a si ingri- jitu, nu numai câ se se adune totu feliulu de acte sî documente d’in acei duoi ani, ci totu-unadata câ d’in acelea se’si scria istori’a loru sî inca asia, in cătu d’in critic’a nepartiale a evenimenteloru, a persdnelora cu activitate publica sî a guberneloru, cumu sî a partiteloru, se se pdta prevedd fara vreunu spiritu mare de profetu, in un’a perspectiva de mai multi ani inainte, celu puținii in trasure principali, totu ce era se se intemple mai tardiu in mai multe staturi ale Europei. Dupace Austri’a se umilise intru atăta; in cătu cerb ajutoriulu Rusiei in contra insurrectiunei revolutionarie unguresci, adeca in contra supusilorq sei; «dupace tocma sî magnații Ungariei in numeri} câ de 150 alergaseră la St. Petropole cu jyjpplica adresgata imperatului Nicolae prin deputatiuap trimisa inadinsu, pentrucă se se îndure a’i scapa de foculu revolutiunei, a sustiend principiulu legitimitatei mo- narchice, sî a restaura thronulu sî cordn’a sântului Stefanu, calcate in pitidre inca d’in Septembre 1848, de candu cu massacrarea comissariului imp. a comite- lui Lamberg pe podulu dela Pesta, după tdta acestea dîcu, nu era tocma greu de a prevedd, că cabinetulu d’in St. Petropole mai curendu sdu mai tardltl va cauta unu pretecstu, pentrucă se deschidă cestiu»^ orientale; pentrucă acumu celu mai aprigii adversâriu alu Rusiei in acea cestiune se consideră câ paralisatu prin recunoscienti’a ce se credea că’i datoresce dela 1849. De alta parte după rusînatdri’a umilire ce în- cercase Prusi’a d’in partea Austriei prin conventiunea dela Olmutiu in 1850 se potea presupune, că ambi- țiunea sa, că sî interessele dinastice, nu o voru lașa ‘ se ddrma, sî că dens’a va cauta se’si resbune candu- va infricosiatu. Or’a vindictei o ajunse pe Austri’a la 16 ani. Asia amu potea enumera inca sî alte căteva eve- nimente mari, care cu ajutoriulu, istoriei au potutu fi prevediute de tempurfn; candu d’in contra, acelea popdra, la care seu lipsise orice libertate de a’si scrie istori’a, sdu că le lipsiră barbatii devotati istoriei, a- celea in tempuri estraordinarie, in midiuloculu eveni- menteloru cutrieratdrie se simtu d’intru-unadata sur- prinse , ametîte, si devinu mai totudeaun’a jucari’a sdrtei si prea plecate sierbitdrie ale altora, mai de- ștepte, mai agere, mai prevedietdrie. Preste acdsta, s’a observata adesea in decursulu tempuriloru, că popdrale care nu consulta istori’a cu totu-adinsulu, cadu mai totu-deauna in ghietiosulu fatalismu sî credu intr’unu feliu de predestinatiune drba, care apoi le duce in cele mai multe cașuri la perire; candu d’in contra acelea popdra, care tienu si credu: Aiuta-te tu, atunci apoi iti va ajuta sî Ddieu, acelea totu- deauna .esu pe de asupra câ p.leulu.y, ’ Nu stau la neci nna indoiela, că intre barbatii nostrii de scientie inca se afla multi, carii possedu sî păna acumu colectiuni prea frumdse de documente istorice cătu se pdte mai interesante, d’in tempurile ndstre sî mai alesu d’in anii 1848 si 1849; păna acumu inse nu am vediutu istori’a aceloru ani scrisa, neci publicata asia, in cătu generatiuniloru presente se li se dea ocasiune de a judeca dreptu sî fără necfi una preocupare despre tdte evenimentele, căte aiii trecutu preste daco-romani in acea epocha, cumu sr despre consecentiele acelora păna in dîlele ndstre. Libertatea de a scrie după convicțiune, inca nu ar lipsi la maioritatea preponderenta a natiunei roma- nesc!. Asia dara care potu fi căușele, pentru cart> daco-romanii simtu sî păna in dio’a de astadi lipsa istoriei mai noue, sî anume a aniloru epochali 1848 —1849? Noi amu auditu numinduse păna acumu mai vîr- tosu duoe cause principali, pentru care se dîce, că — 295 — la noi inca nu s’ar potea scrie istori’a mai ndua a patriei sî a natiunei, adeca: de un’a parte in.dolen- ti’a, nepasarea publicului pentru studiulu istoriei pre- ste totu sî pentru istori’a ndua in specie, dra de alta temerea șcriptoriloru, că voindu a spune adeverulu curatu, voru veni in neplacut’a positiune de a ve- tama pe unii contemporani, carii au luatu parte ac- tiva la mișcările d’in acei ani intr’una seu alta di- recțiune, dara carii se mai afla inca in vidtia. Indolenti’a, nepasarea, apathi’a mortaretia este fatale sî condamnabile necondiționata la ori-ce po- poru, prin urmare cu atătu mai virtosu la națiunea ndstra; pentrucă acestu vitiu in positiunea ndstra ne pdte causâ mdrte, candu d’in contra altoru popdra sî mai luminate, sî mai bene consolidate, pdte sî mai nu- merdse, abia le-ar causă una dorere de capu. In unele staturi ale hunei antice indolenti’a civile era inferată sî pedepsita prin legi; in tempurile ndstre popdrale indo- lenti sunt judecate si adesea pedepsite infricosiatu de cătra opiniunea publica a societatei europene. Se avemu domniloru respectu de veridictulu Europei luminate. In cătu pentru susceptibilitățile personali, care pdte fi că s’aru deștepta in urmarea unoru revela- tiuni istorice, apoi eu neci in acdsta nu aflu neci- decumu causa plausibile, pentrucă cineva după 22 de ani se se geneze a descrie faptele sî evenimentele intooma precumu s’au petrecutu acelea, dara intocma, cumpănite cu dramulu, neci mai multu neci mai pu- ținu. Ddca noi aceștia, carii cu înaintarea in etate dispăremu succesive de pre scen’a vietiei publice, vomu fi commisu in anii acei epochali mai multe errori, precumu amu si commisu in adeveru, gene- ratiunile care ne succedu, nu ne voru potea disputa neci-unadata dorinti’a curata de a face bene, cumu sî sacrificiele ndstre, a le caroru urme se potu vedd sî pipat de cătra ori-cine are simtiurile sanetdse, men- tea deștepta sî — mai alesu ânim’a la locu; dra er- rorile ndstre le voru sci escusa nu numai cu nescienti’a ndstra, cu educatiunea ndstra, pe care nu noi ne- amu dat’o, ci o amu avutu dela altii, ci sî cu inpre- giurarea, că alte popdra multu mai inaintate decătu noi, au commisu a casa la ele errori mai mari decătu au fostu ale ndstre, care au sî trasu după sene con- secentie destulu de funeste. Aici se cuvene a lua in consideratiune inca si inpregiurarea, că sistem’a staturiloru europene se pdte asemena in cătuva cu sistem’a planetaria, cele mici se invertu pre langa cele mari. Asia de ecs., ce s’ar fi alesu dre in momentele de fatia de Belgiu că ter- ritoriu neutrale, ddca Britani’a mare nu ar fi datu lumei întregi că se pricdpa limpede, că ea este prea determinata a defende territoriulu belgianu. In an. 1848 auctorii miscariloru revolutionarie d’in Martiu in Iași, d’in luniu in Bucuresci, au fostu incriminati pe fatia de cătra adversarii loru politici, că toti aceia aru fi produsu acelea mișcări îndemnați sî sedusi de diplomati’a rusdsca, pentrucă se se pdta lua pretestu de invasiune. Intr’aceea mai tardfu, adeca după duoi sdu trei ani, a esitu la lumina, că tocma sî in casu, candu moldavo-romanii s’aru fi porta tu in 1848 că nisce miei, invasiunea totu era se se intemple nea- paratu. D’in momentulu adeca, in care ungurii pro- clamară independenti’a loru de cătra imperiulu au- striaca, sî mai virtosu de candu se’si incepti versarea de sânge intre șerbi sî magiari, adeca d’in Maiu in- ainte, diplomati’a d’in Vien’a sî cea d’in St. Petro- pole a si inceputu a se ocupa de casulu unei inva- siuni rusesci in tierile romanesci. Era in interesulu prea bene intielesu alu ambeloru cabinete, că Rusi’a se se apropie de teatrulu guerei civile, cu atătu mai curendu, cu cătu era sciutu, că capii insurrectiunei magiare se asecurasera de tempurfu de concursulu capiloru revolutiunei polone, sî că generări că Reia, Dembinsky, Vetter, Guyon s.^ țu așteptă numai mo- mentulu opportunu spre a intra in acțiune. Acelu momentu se amană camu multu, dra caus’a princi- pale a traganarei aceleia trebue se se caute asta-data mai nMJtu in Vien’a sî Insbruck (Oenipontum), unde se retrăsese imperatulu Ferdinandu. Acea causa este astadi cunoscuta, nu e inse aici loculu, neci tempulu, că se’i facemu istoriculu ei. Intr’aceea grij’a sî fric’a de invasiune începuse a preocupa spiritele sî in capitalele tieriloru roma- nesci, dra suburbea romandsca St. Germain retrasa la Brasiovu, că la unu altu Coblenz... in luliu 1848 era sigura de invasiunea, care trebuea se urmeze nea- paratu. Luat’au inse parte aristocrati’a moldavo-ro- mandsca la chiamarea invasiunei alaturea cu cea un- gurdsca, sdu nu a luatu, dea un’a întrebare fdrte in- teresanta pentru celu care ar avea plăcerea de a scrie istori’a aniloru 184%. Totu asia de interesanta va fi, a cerceta sî midiuldcele, pe care unii d’in capii miscarei făcute in favdrea libertatei naționale sî a independentiei patriei le propunea poporului cu scopu de a opri trupele de invasiune la fruntarea tierei. Sciti bene că intre, altele, s’a propusa sî.. pjanulu celu/ mai naiva d’in lume, sdu ddca mai voiti,> planu poe-₄) ticu, cty poporulu se dsa înaintea rusiloru cu cruci sî cu evangelii păna la Milcovu, se le oppuna baione- teloru sî mitralieloru, sî se fia siguri, că rusii nu voru cuteza se mai faca unu singuru pasu inainte. De alta parte propunetoriloru nu le pasă de inva- siunea turcdsca, prin urmare neci nu caută midiuldce spre a o reinfrena. Aici sî fara voi’a ndstra ne aducemu amente de unele scene d’in istori’a bizantina. In an. 919 dela Is. Chr. Simionu imperatulu Bulgariloru sî alu Vlachiloru (Romaniloru) batendu pe dstea imperatului greco-romanu, ajunsese drasi păna la Constantinopole. Imperatulu grecescu Ro- manus Lecapenus, carele mai inainte de a se in- altia la tronu, fusese navarchu, adeca admiralu preste flot’a d’in marea ndgra, vedienduse in pericolu de a perde tronulu sî pdte chiaru vidti’a, in locu de a lua mesurele celș mai aprige pentru apararea capitalei sî respingerea inemiciloru cu bratiu armatu, se inbraca 47* — 296 — intr’unu vestmentu, carele fusese pusu la icdn’a prea curatei fetidre in biseric’a s. Sofie, sî asia ese d’in cetate, tare in credentia, că imperatulu Simionu a- vendu respecta de acela vestmentu sacru, nu va cu- teza se’i faca vreuna ren, sî că elu, Romanus, ilu va îndupleca la conditiuni cătu se pdte mai favorabili. Isi pdte imagina ori-cine, că ce simtiemente voru fi predomnitu in acelea momente in peptulu lui Simionu, cumu adeca despretiulu sî compătimirea isi succedea un’a la alt’a. In fine Simionu dete gratia lui Roma- nus Lecapenus sî greciloru lui. Păna la caderea Constantinopolei in manile tur- ciloru, intemplata in a. 1453 cerculă intre greci un’a profeția care tienea, că turcii voindu se ocupe cetatea lui Constantina, voru înainta combatendu păna in midiuloculu ei sî anume păna la column’a lui Con- stantinu m. In acelu momentu unu angeru d’in ceriu va descende armata cu un’a sabiia, o va da in man’a unui omu sarmanu sî micu, carele va fi siediendu pe piedestalulu columnei sî’i va dîce: „Apuca acdsta sabiia sî resbuna pe poporulu lui Ddieu!* Atunci vediendu turcii acea minune sî spaimantandu-se fdrte, o voru sî lua la fuga, dra apoi grecii luanduse după densii, ii voru scdte d’in tdte tierile ocupate de ei, d’in tdta Asi’a mica, sî’i voru alunga păna la frun- tari’a Persiei. In locu se se intemple acea minune inventata de profeți mintiunosi, adeca de cdrlatani codardi, s’au intemplatu d’in contra, mai multe lucruri prea- ome- nesci, intre care istori’a renumera sî unele trădări spurcate sî satanice grecesci, dra sultanulu Mohamed II. se inaltiă pe tronulu imperiului fundata de unu Con- stantina I. sî pierduta de Constantina Palaeologulu. Eca domniloru, ceea ce trebue se ia in consi- .deratiune istoricii nostrii in faptele generatiuniloru care se trecu: educatiunea bizantina, .sî politic’a.bi- zantina, a cărei note caracteristice sunt ; „aurulu, direg sub tdte formele sî in tdte variatiunile sale, min- tiuu’a sî lips’a de curagiu barbatescu. Grecii d’in Elad’a noua in sbuciumaturele loru pentru libertate’ au intielesu unde jace reulu sî pericolulu pentru ei,| au rupt’o cu politic’a bizantina sî cu toti adeptii ei;ft sî o combătu totu cu acelea arme, cu care combătui ei sî politic’a iesuitica occidentale. ‘ Ddca in acțiunile dela 184% a le moldavo-ro- maniloru a predomnitu sî a datu direcțiune la multe lucruri, educatiunea si politic’a bizantina, apoi despre romanii transilvani sî ungureni se pdte sustiene cu totu dreptulu, că la ei in acei ani epochali mai lipsea inca ori-ce educatiune sî prudentia politica, pe care densii păna atunci nu avusera de unde se si-o câștige cu neci-unu pretiu. Asia dara acțiunile loru era mai multu resultate ale unoru theorii câștigate d’in cârti, dra acțiunea gldteloru purcedea numai dela unu instinctu naturale, inca necorruptu, cumu sî dela traditiunile care se pastrasera d’in generatiune in ge- neratiune. Dara tlieori’a pe terrenulu politicu insiela pre toti aceia, caroru le lipsesce cunoscinti’a practica de dmeni, de faptele sî de patimele loru, dra instin- ctulu sanetosu ne ajuta că se presimtimu reulu, elu inse nu ne invetia, cumu se’lu sî infruntamu sî se’lu paralisamu; că-ci că se evitezi reulu, se cere marej prudentia sî spiritu de prevedere, dra că se’lu in-; frunți, trebue se fii pre langa prudentia armatu sî[ cu curagiu insuflatoriu de respecta. Apoi pre langa; tdte acestea, averea, ori lips’a de midiuldce materiali|' inca cumpanesce in modu decisiva in cele maimulte' acțiuni. Romanii transilvani inpinsi de fanaticii loruaij* versari in guer’a civile, carea in Transilvani’a se itt-ț cinse mai tardfu decătu in ori-care alta parte a im- periului austriaca, afara numai de Galiti’a, se arun- cară in același cu unu numeru abia de L3Clfl....pnaoe vechi,,, cu .căteva mii de lănci. sX cu un’a sumusidra de vreo_.siep.te.. mii -fiorini mon.ccmv.,xare intre alte inpregiurari neci că ar merita că se mai fia memo- rata. Apoi sî acdsta suma se adunase d’in collecte, dra după aceea partea de bani căta fusese in arginta greu, la retragerea d’in 11. Martin 1849 remase in Sibiiu, unde se si perdu fără urma. Tdte celelalte spese a le guerei civile reraasera incarcate pe umerii poporului sî pe ai unoru particulari devotati cu to- tulu causei sânte, emanciparei sî libertatei naționale. Intemplatu-s’a nu una-data, ci mai de multe-ori, in mai multe parti ale tierei, că inșii prefecții ai . tribunii) esia la hataia, fara a lua cu sene macara un’a cdja de pane, dra combatantii gregari, carii av§,a pusei, numai candu stă fatia cu inemiculu observă că le lipsesce sdu pulbere, sdu gldntia, sdu sî un’a sî alt’a. Era dre acdsta prudentia si prevedere! Este prea adeveratu, că-ci e constatatu cu do- cumente neresturnabili, că generării austriaci indata dela Noembre 1848 inainte au insielatu de căteva ori pe romani, sî comandantele en chef bar. Antonia Puchner in aceeași luna a poruncită comitetului ro- manescu d’in Sibiiu, că se desarme pre totu popo4 rulu, „pentrucă,* dîcea elu in un’a de dîle la sen® a casa, „tier’a e. pacificată cu singur’a esceptiune a districtului secuiescu Trei-scaune;“ apoi mai adaose in termini cathegonci, că elu nu va mai suferi re- pressalii d’in partea romaniloru, ci că este determi- natu a deturna un’a parte a tunuriloru in contra loru. Acdsta scena, la care adstete comitetulu intregu, s’a intemplatu, mi se pare a patr’a di după batali’a dela M. Osiorheiu. Ore inse pentruce romanii transilvani isi supu- sesera vointi’a loru asia necondiționata la vointi’a ge-j nerariloru austriaci, sî isi legaseră destinele loru da* ale armatei austriace? Acdsta întrebare este de unaij importantia immensa, pe care istoriculu va fi obli- gatu a o cerceta d’in tdte laturile, cu luarea in con- sideratiune a trecutului istoricu, cumu sî a toturoru impregiurariloru sî a intregei situatiuni, in care se află in 184% atătu m. principatu alu Transilvaniei că tidra autondma, cătu sî națiunea romandsca, carea apucase a’si proclama ea insasi independenti'a sa na- 297 — loru 184% n’au trebuita si nu au potutu apuca alta cale, decătu numai aceea ,pe care o apucase densulu,¹ neci a se alatura langa altu aliatu, decătu langa a₇^ cela, pe care’Iu alesese mai de inainte, bunu reup onestu sdu perfidu, curagiosu sdu codardu, acela caută se fia; mai incolo totu istori’a va scdte la lumina, că romanii au fostu atunci in dreptulu loru deplinii a se scula cu arme de aparare si a combate pe ad- versarii loru, carii deveniseră de multu cu totulu surdi la vocea umanitatei, a cliristianismului, a ratiunei si a patriei. Nu romanii au fostu rebelii in„ 184%., ci rebellLau. fostu adversarii loru intru intielesu duplu, in cătu adeca ei s’au resculatu cu arme nu numai asupra dinastiei, careia totu ei ii juraseră de nenu- merate ori credentia, ci si asupra maioritatei popo- rului tierei, asupra caruia conspiraseră drasi de ne- numerate ori cu scopu de a’i calea si sugruma cele’ mai scumpe drepturi omenesci si naționali eterne, prin! urmare neci-unadata prescriptibili. D’in împărtășirile succincte, căte încăpură in ca- drulu acestora meditatiuni, se pdte cundsce, că isto- riculu carele va intreprende a descrie evenimentele aniloru epochali numiti aici mai de multe ori, mai inainte de a se ocupa de persdne, care se vora.fi aflandu inca in vidtia, pe care inse nu ar vof se le veteme, va avea a face cu mai multe cestiuni de prin- cipiu, cumu si totu-una-data cu înregistrarea unui mare numeru de evenimente, a caroru cădere preste noi nu a depinsu dela neci-unu romanu, ci ele au yenitujlela altii, d’in afara, si asia au influentiatu asupra ndstra a toturoru. Cu tdte acestea, se punemu casulu, că unii bar-! bați romani carii au luatu parte la acțiunile d’in 184%, prin impartasirea documenteloru ara deveni compro- miși greu. In asemenea casu ce are se faca istorn’ culu ? După noi asemenea compromissiune se pdte re- duce sdu numai la nesce errori grele, commisse de unulu sdu altulu d’in lipsa de pricepere, sdu in ur-ț marea unora influentie d’in afara; ori că jdea la midiu- locu vreun’a tradare. In ambele cașuri istoriculu este datoriu in conscientia si pe ondre, a cerceta docu- mentele cu tdta rigdrea, a comproba autenticitatea loru, a le inpartasf intocma si a lașa că se vorbdsca ele si numai ele; dra ddca’i lipsescu documente, a se informa cu de-a meruntulu dela barbati, despre alu caroru caracteru nepetatu si amdre pentru adeveru este convinsu, apoi a se provoca la mărturisirea loru. De se voru descoperi errori, ne vomu desbaiera de vanitate si ni le vomu recundsce aceia carii le vomu fi commisu. De va fi tradare (proditio), apoi care omu de ondre va crutia vreuna-data pe tradatoriu? Inse tocma asia, neci-unu omu de ondre si prin ur- mare neci-unu istoricu nu va cuteza se scdta d’in condeiulu seu cuventulu de tradare, păna candu jiu va fi in possessiunea documenteloru autentice., cbn- | vingă-tdrie, pentrucă nu va avea plăcerea că se -trdea tionale. Fost’au acelu devotamentu necondiționata alu romaniloru transilvani cătra imperiu sî dinastia una virtute civile, fiica a convictiunei, sdu unu calculu de prudentia, sdu un’a errdre, seu, 4J1UDU, tiemumagiarii, un’a adevexata tradare sî perduelliune - (proditio--et perduellioj,? La acestea intrebatiuni trebue se se dea neaparatu unu respunsu limpede sî cathegoricu, cu atătu mai vîrtosu, că-ci sciti bine domniloru, că tienut’a d’in 184% a romaniloru transilvani a costatu sânge fdrte multu sî fdrte scumpu. Câ se tacemu asta-data de atătea dieci de mii de dmeni uciși de un’a sî de alta parte in bătălii formali, innecati in riuri, aruncati in flacarele orasieloru sî sateloru con- flagrate, relevamu aici numai unele cifre, după noi fdrte instructive, pentrucă ele coprindu pe acei locui- tori ai Transilvaniei, caroru li se luă vidti’a nu pe campulu de batalia, nu in lupta drdpta, neci cu oca- siunea conflagarei locuintieloru omenesci, ci in cursu de căteva luni, pre candu tidr’a, ddca nu sî tdta, dara totuși partea cea mai mare petrecea in armi- stițiu sî in așteptarea evenimenteloru care se prepară, dra auctoritatile publice functiună că sî in tempu de pace. In acelu intervallu au fostu condamnati la mdrte sî ecsecutati, cătu prin asia numitele tribunale de sânge- sdu tribunale marțiali, cătu drasi prin pre- fecți, suLpxelfiQti, oficiari de insurgenți sî cătiva ari- stocrati, Q1834, persdne. D’in acestea au fostu după naționalitate* Ififi.magiari, 252 sasi, ,4425 dîcemu pa- tru mii patru sute duoedieci sî cinci romani, dra 72 de alte... nationalitati. Preste aceștia in 24. Octobre 1848 au mai peritu la orasiulu Deesiu 24 inși, a caroru naționalitate fusese trasa la indoidla, mai tar- dfu inse a esitu cu destula probabilitate, că sî aceia au fostu romani. Acestea cifre sunt scdse d’in conscriptiunea ofi- ciale făcută de cătra organele publice ale gubernului l imperatescu, inchiaiete sî autenticate in 30. lanuariu 1851, adeca la 1 % anu după suppressiunea revolu- tiunei unguresci. Si dre de ce crima era accusati acei romani sî acei sasi, pe carii ungurii ii spendiură, inpuscă, taiă, aruncă in riuri mari, seu sî cu alte moduri le ascun- dea sdrele? Ei au fostu acusati, cumu s’a dîsu sî mai susu, de crimele infricosiate ale tradarei, rebel- liunei, perduelliunei. Care d’in părțile belligeranti transilvane au fostu j la an. 184% in dreptu și care nu? Si cine se deai respunsulu infricoșiatu inaintea tribunalului cerescu si alu istoriei pentru cătu sânge omenescu s’a versatu, pentru crudimile ferdse căte s’au patratu, si pentru căte averi s’au depredatu in sume de multe milidne? La tdte acestea numai istori’a drdpta si nepar- tinitdria ne pdte da respunsu indestulatoriu. Eu d’in parte’mi nu stau la indointia, că istoriculu nepărtini- torii! va constata si adeveri cu documente nerestur- nabili, că poporulu romanescu d’in Transilvani’a, a- runcatu si elu alaturea cu alte națiuni in valurile ani- — 298 — n ochii toturoru celoru buni de calumniatoriu in- fama.*) Se recapitulamn cele dîse păna aici si se in- chiaiemu. Studiulu istoriei patriei si a natiunei este pentru Siatiunea romandsca un’a d’in conditiunile essentiali le vidtia. Ddca limb’a unei națiuni se numesce cu otu dreptulu alu ei snflein, apoi istori’a ei este acelu înidiulocu minunatu, prin care se manifesta vidti’a sa naționale, ea este diplom’a de legitimatfune, cu care unu poporu se presenta in societatea si in concer- tulu celorulalte popdra. Cine sunteti voi? De unde ati venitu? Care sunt faptele si meritele vdstre in sierbitiulu umanitatei? Care sunt drepturile vdstre la partea Europei in care locuiti? Respundeti-ne, pen- trucă se fimu in stare de a combina la venitdriulu vostru, la dreptulu si competenti’a vdstra de a siedd că națiune si că stătu in midiuloculu nostru, si ală- turea ndstra. La tdte acestea si alte întrebări de natur’a acestora, se pdte respunde numai cu istori’a in mana. Intr’aceea a scrie istori’a, nu este neci-decumu lucru de tdte dîlele. Unu poporu pdte se aiba sute de chronice si totu atătea monographii de a le ceta- tiloru si districteloru, archivele sale potu se fia în- cărcate si inghiesuite de documente istorice d’in tdte tempurile, si totuși istori’a se’i lipsdsca. Am cunos- cuta pe unu barbatu de renume europdnu, carele dupace adunase in cursu de 35 de ani mai multe mii de documente istorice, d’in care se se pdta . inplinf lacunele d’in istori’a patriei sale, in fine întrebata fiendu de amicii sei, că pentru ce nu se apuca de scrierea istoriei, elu le respunse in scurtu asia: Cu căttuadunu. documente mai multe, cu atăta vedîu ca’mi lipsescu si mai multe. Istori’a ndstra. o.ypru scrie altii, pe urm’a mea. Acelu barbatu fusese co- mitel§_.Ios. Kemdny, dra patria pentru a cărei istoria isi sacrificase elu parte mare a frumdseloru sale ve- nituri, este Transilvani’a. >Țoti contemporanii nostrii tienu minte coprinsulu acelei note diplomatice rusesci d’in 1848, in care se dîcea, că istori’a poporului ro- manescu se perde intru întunecimea vdcuriloru. După mine nu ecsiste neci-unu poporu europenii, a cărui istoria se nu se perda undeva intru întunecimea ve- curiloru; inse fiacare poporu este datoriu ecsistentiei si ondrei sale naționale a scdte la lumina faptele strabu- niloru, sei pe atătea văcari, pe căte’i este prin potintia. Eca domniloru, adeveratele cause, pentru care societatea academica romana prevediuse in statutele sale si infientiarea unei secțiuni istorice. Nu d’in vanitate, neci d’in mancarimea de a incarca pe umerii sei greutati induoitu mai mari decătu ii inpusese gu- *) Asia am scrisu si asia am dîsu acestea passage d’in cuventu in cuventu, dra nu precumu au fostu rcsucite de unii dmeni, carii nu numai n’au fostu de fatia in siedinti’a publica d’in Bucuresci, dara se află si se afla in distantia că de treidieci miliarie departati de acea capitala. bernulu inaltimei sale domnitoriului in an. 186®/₇, ci d’in profund’a convicțiune despre imperativ’a neces- sitate de a ne cultiva istori’a, s’au decisu cătiva mem- brii ai sei a se inscrie in un’a secțiune istorica. Unu inceputu trebuea se se faca sî pe terrenulu acesta alaturea cu terrenulu filologicu. Remane apoi la na- țiune si la representantii ei, că inbratiasiandu ide’a, se concurgă cu midiuldcele sale materiali la reali- sarea ei. T Intre acestea, păna candu se ne avemu istoria scrisa pe lungulu evu de 1770 de ani, ar trebui șa avemu multu mai curendu istori’a celoru duoi ani da eterna memoria, ani ai adeveratei regeneratiuni. In| lips’a unei istorii specifice a aniloru 1848 și 1849, scristusine ira et studio, precumu dîceJTacjius, d’in punctu de plecare alu natiunei romanesci, si cu re- spectu la tdta activitatea ei de atunci, vedemu adesea cu destula dorere sufletăsca, cumu fiii aceleiași na- țiuni, d’in etatea juniei, d’in a bărbăției matore si d’in a betranetieloru conduse de lunga esperientia, abia se mai potu intielege unii cu altii asupra celui mai de aprăpe trecutu. Credinti’a mea este, că reulu! acesta la lumin’a istoriei va trebui se dispara in par-l tea sa cea mai mare. Preste acdsta, romanii in acei ani s’au aflatu in .acțiune alaturea cu celelalte popdra ale Europei; densii sunt datori că se probeze acdsta cu istori’a loru si se nu sufere, că faptele loru, bune, rele, mari sdu mici, intielepte sdu erro'nate, se fia cu- fundate in mormentulu uitarei, precumu d’in neferi- cire s’au cufundatu altele multe pre căte unu seculu intregu, sdu si pentru totu-deaun’a. Amjdîsu. G. Baritiu. D’in glossariulu societatei academice.*) A. Nota. Celle mai multe vorbe străine, mai allessu turcesci, cari se audu cu a, inițiale, se audu si mai desu cu aspirationea ]), si de acea-a, avendu se se traetedie la H, nu se mai insefia si la A. ABA, s. £, pl. abale, vorba si de forma si de origine tur- căsca: pannura sau tiessetura d’in fire de lana grossu tărse. — Că si derivatele selle: abagerla, abagiu, vorb’a a bă se aude numai la Românii d’in Români’a libera, pre candu alti Români, si parte chiaru d’in cei d’in Români’a libera, au pentru acellu-asi conceptu, vorb’a dimla; Italii si Ispanii au borra, Francii bure, de la adjectivulu latina burrus, burra, proprie rosiu, fiendu ca acestei materie se da de ordinariu colorea roșia. ABAGERIA, s. £, 1) maiestri’a de abagiu, 2) stabilimentu unde se vende sau fabrica a bă. ABAGIU, s. m., care fabrica sau vende a bă. ABALDA, s. £, vorba de origine obscura si aprope ne-audita in gur’a poporului d’in celle mai multe provincie; magazinu pen- tru depunerea merciloru, emporiu, emporium (^wrdptoJ’), galice: entrepât, dăpot. ABANDONARE, v. formatu d’in a sau ab sî germaniculu bând ~ legătură, nu citescu nimicu. Acestu mare adeveru inse )otea aplica prea bine inca si la alte patru cinci entru filologia si istoria, cunoscute acelora Archivulu pentru filologia si istoria alu dl ii canonicii Tim. Cipariu. Acdsta fdia scientifica inru adeveratulu intielesu alu cuventului, ne a ve- nin numai păna la Nr. XXXVIII, d’in 15. Sept. Le- ctorii Archivului isi voru fi mai aducîiudu a mente de repetîtele espectoratiuni dorerdse a le dlui Cipariu, d’ii causa mai vîrtosu, că barbatii de littere si scientia nu concurgu de locu cu lucrările loru, spre a da nu- trehentu spirituale la asemenea intreprendere. Noi d’ii partea ndstra ne mai aducemu amente si de alti-ceva. Intre anii 1831—1840 dn. Cipariu avuse unu collegu professoriu, carele ’mi dîcea la un’a oca- siure drecare: ~ ’ de irita cartea, cadu in tentatiune de a crede pe unu momentu, că a invetia carte este in contra na- turei omenesci!" stea cuvente intru desperatiunea sa, a fostu repau- satu i pami man: vana s’ar mii comune daco-romanesci. Noi inca nu amu ajunsu că sc cundscemu poterea si folosulu scientiei. Cu tdte acestea, ddca cumu-va națiunea daco- romaidsca nu este stersa d’in cartea vietiei, apoi Principiale de limba si scriptura, Organulu luminării, Gramatec’a limbei romane, Arcbi- vu carii vOira a le cundsce, apoi Dictionariulu, la care dn. C pariu lucră in totu decursulu vietiei sale, ’iau assecuratu memori’a si recnnoscinti’a publica pe atăta, pre catu va avea si națiunea ndstra vietia naționale. Semper honos, nomenque tuum laudesque manebunt. Foiea societatei d’in Bucovin’a. Acdsta foia, care fqcea multa ondre atătu societatei de acolo, cătu si redactorului ei, domnului professoriu loanu alu lui Sbiera, in anulu acesta nu ne a venitu neci-decumu, si nece nu scimu ddca mai ese sdu nu. Famili’a, fdia pentru belletristica, sciintie, arte, vietia sociala, moda, inchiaie alu siesele anu alu vietiei sale, intre câte si ce feliu de sacrificia? Acdsta o potu sci numai acei publiciști, carii ’si pro- punu a forma gustulu dmeniloru si a’i attrage cătra lectura, luptandu inse neîncetata cu multe capritiuri omenesci. Magazinulu, fdia pedagogica, care esia dela Naseudu si se tiparea in Bistritia, nu ne mai venf de locu, nece amu aflata pe alta cale despre sdrtea ar celuia. Convorbirile literarie dela Iași se afla in a- nulu alu patrulea alu vietiei sale, si se aștepta con- tinuarea loru. Acea fdia ese in cate 2 cdle 4° de 2 ori pe luna si costa pentru abonatii d’in tierile im- periului austriacu 5 fr. v. a. Redactoriu lacobu Ne- gruzzi, unulu d’in fiii repaus. C. Negruzzi, cunoscutu atata de bine in lumea ndstra literaria. 04 — :O- D’în Fdi’a societatei Romanismulu a. I. ne mai veniră d’intru un’a-data Nrii 4, 5 si 6, in caie aflamu interesante materii, care in adeverii correspuncu la titlulu ce pdrta acea fdia. Acelea sunt: Literatur’a. Despre Idila si Alecsandru Dept- ratidnu, de G. D. Teodorescu. — Poesi’a populara a Romaniloru, de Gr. G. Tocilescu. — Mirds’a la m«r- mentu, drama in 5 acte de N. V. Scurteccu. — Bu- narea si Romani’a, de G. Missailu. Istori’a. Simtiementulu de naționalitate la ro- mani, de T. P. Radulescu. — Doue chrisdve