fts&F'l'------------ Acesta foia ese '^'A cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate (Ș 10 franci cu porto Va poștei. /3 ---------- Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultura poporului romanu, « Nr. 16. Brasiovu 15. Augustu 1870. Anulii III. Fragmente din istori’a Iui loanu Bethlen. (Continuare). Dionisin Bănffi inca avea de soția pe una din sororile principesei, soției lui Apafi. Prin acea casa- roria acestu Bănffi castigase atăta inriurintia la curtea domnitoriului, in cătu toti i se inchină sî toti se te- mea de elu, de sî multi pe din dosu. ilu injură sî blastemă cumu le venea Ia gura. Intr’aceea dea ce se intempla. Diet’a denumesce pe Dionisin Bănffi la Clusiu in loculu sî in funcțiunile repausatului Ebeni, ii mai adaoge inse la funcțiunile lui comand’a preste tdte garnisdnele transilvane, căte era asiediate pe la fruntariele ce se intendea de catra Oradea, sî asia ’i supune lui pe toti comandanții sî consiliarii din acelea parti. Acesta favăre sî inaltiare estraordinaria a lui Dion. Bănffi rimă firesce pe multi la ânima, dra pe Pavelu Bdldi ilu sagetă păna in ficați. Acestu Bdldi portă inca de atunci titlulu sî funcțiunea de mare spatariu, adeca generariu supremu (orszăg generălissa) preste trupele transilvane. Din acestea inse partea cea mai mare se află in garnisdnele susu atinse, prin urmare ele tocma din acdsta impregiurare fusera scdse de sub comand’a lui Bdldi sî supuse comandei lui Bănffi, in cătu cela remase aprdpe numai cu numele de generariu, ceea ce elu trebuea se o considere că o insulta. Fiendu-că acuma pe Pion. Bănffi ’lu căciulea toti din tdte părțile, a urmatu drasi firesce, că acesta se se infle sî inganfe atătu de multu, in cătu se nu mai incapa nimeni alaturea cu elu, sdu cumu se esprima loanu Bethlen despre Bănffi: neci elu insusi nu ’si mai potîi suferi fericirea. Asia se intemplă, că Dion. Bănffi inca sub durat’a acelei diete venf intr’unu con- flictu forte seriosu, cu Christea Pascu, carele inca se renumeră intre magnații tierei, sî carele prin missiu- nile sale cu care fusese insarcinatu la Pdrt’a otomana, isi castigase destule merite. Acestu Pascu in cele optusprediece luni petrecute la turci, ingrijatn si na- cajitu cumu era. vediendu că aici acasa se tandalea tempulu sî lucrurile, scriă uneori principelui: Marii’a ta, pe turcii carii făcu incursiuni dela Oradea, trebue se’i tocamu neaparatu, dra pe unii ardeleni, carii sunt auctorii toturoru calamitatiloru sî pericoleloru Tran- silvaniei, se’i ecsilezi. Apafi primindu asemenea epi- stole dela Christea Pascu, in locu de a le tiend secrete, je arată la toti. Lui Dion. Bănffi ii săriseră in nasu inculpările lui Pascu; asia acuma trufasiulu oligarchu in locu de a se face că nu pricepe, ilu atacă pe Pascu in fati’a dietei, amerintiandu’i cu resbunarea sa. Pascu ’i respunse cu buna cuviintia sî totu-odata cu mare barbatia dicdndu, că elu nu a numitu pe nimene; deci ddca cineva se simte mustratu de consciintia, se’si traga la judecata consciintia propria; in fine ’i spuse lui Bănffi verde in fatia, că nu pdrta neci o frica de amerintiarile lui, că nu’i este suveranulu seu, dra ddca lui Bănffi nu’i place asia, se’lu traga in judecata. După siedintia unii risera de Bănffi, dra consân- genii sî amicii lui ilu mustrara pentru lips’a de pru- dentia, cu care se portă elu in acea dî. La acestea Bănffi se irită atătu de multu, cătu in urmatdri’a dî fiendu dra siedintia, avă nerușinarea de a numf pe Pascu, omulu celu mai blastematu sî fetioru de lele*), apoi apropienduse de Pascu sî amerintiandu’i cu man’a ’i dîse: Afla, me, că auctoritatea sî poterea mea este atătu de mare, in cătu pociu se te manancu intregu. Pascu ascultă pe inganfatulu oligarchu cu fati’a intdrsa cătra elu sî in tăcere; dra membrii dietei a- scultara sî ei vorbele scandalăse că nisce muti, sî numai dupace se sparse siedinti’a, incepura se strige, că libertățile publice sunt resturnate. Pe tempulu aceleiași diete Nic. Zollyomi, care scapase din prinsdrea dela Cetatea-de pdtra, rogă pe Apafi că se’lu restaure in funcțiunea sî demnitatea de comite supremu alu Uneddrei. Apafi mai antaiu pro- mise lui Zollyomi cu multe vorbe dulci, dra mai tar- dfu jură, că neci-odata nu va scdte pe Kapi din acea demnitate in favdrea lui Zollyomi. Acestu casu me- rita a fi insemnatu, spre a intielege alte lucruri, care urmdza mai la vale. După spargerea dietei de Alb’a-Iuli’a principele purcede la Clusiu inpreuna cu soți’a si cu fiiu-seu copilasiulu Grigorie, care i se născuse tocma in dio’a, in care tata-seu fusese chiamatu la domni’a tierei; pe copilasiu inse’Iu apucara la drumu nesce friguri, dra adud’a dî dupace ajunseră la Clusiu, morf in etate de siese ani si fu inmormentatu in biseric’a reformatiloru de acolo. Doliulu (jalea) sî amaratiunea ânimeloru fu atătu mai mare din caus’a acestei perderi, cu cătu că famili’a sî amicii au fostu sî destinatu pe miculu Grigorie de succesoriu la tronu. Unu singuru con- sangdnu nu era superatu, adeca Dion. Bănffi, carele *) Iti tecstti: Tu sceleratissime mortalium ex adulteroque prognate. . . Pag. 305. 31 — 190 — că cumnatu alu lui Apafi a sî conceputa speranti’a, că Apafi lipsitu acuma de prunci, va adopta pe fiiulu lui si’lu va destina de clironomu la tronu. Intr’aceea se deschise erasi dieta pe lanuariu 1667 la M. Osior- heiu. Bănffi veni aici cu pompa regesca sî fu pri- mitu de amicii sî lingușitorii sei cu parada estraor- dinaria. Lumea ardeldna incepuse a tremura de fric’a lui, dra totu lumea sioptea multe de tdte, facăndu alu- siuni la tronulu Transilvaniei. Scopulu acelei diete era drasi a tracta despre tributulu turcescu, se facea inse mari beții, atătu la principele, cătu si pe la mesele boieriloru. întruna de dîle avendu Apafi pe cumnatu-seu Bănffi la mdsa sî fiindu amenduoi beți, dîce Apafi cătra Bănffi: Me, fiindu-că dela mine s’a trecutu că se mai poțiu spera prunci, fia că incai se aiba vietia fiiulu teu, pe care eu ilu cunoscu de fiiu alu meu. Atunci Bănffi ca- diendu in genunchi multiamf lui Apafi. Acea scena dete apoi ocasiune la cele mai feliurite comentaria*). Istoriculu trebue se’si însemne adesea fdrte bine intrigele, ur’a si urgi’a, care au irritatu sî sculatu pe familiile boieresci unele in contra altora, pentrucă in 'mai multe cașuri calamitatile sî desastrulu ce a ve- snitu preste tidra si poporu, se potu esplica numai din țasemenea inpregiurari. Eca pentruce scdtemu noi sî idupa loanu Bethlenu mai tdte cașurile de certe boie- iresci, căte le aflamu păstrate in istori’a lui. Bethlen ■,că magnatu sî cancelariu alu tierei, a sciutu pentru •de le-a consemnatu. Eca inca unele cașuri de acelea. Stefanu Petki, secuiu de națiune, consiliariu sî totu-odata m. capitanu in scaunulu Ciucu, fusese unulu din cei mai ageri aparatori ai lui G. Răkoczi II. in contra lui Barcsai sî a turciloru, dra dupacd Răkoczi perf, Petki se aruncă in partea lui loanu Kemeny. Dupace perf sî acesta, Petki remase in ecsiliu de buna voia, păna ce se împacă sî elu cu M. Apafi sî se supuse lui. Intre acestea M. Apafi dete capitana- tulu din Ciucu unui altu magnatu secuiu, anume loanu Daczo, carele ’i făcuse mari sierbitiuri. Dupace Petki se reintdrse in tidra, Apafi fara se mai întrebe pe credintiosulu seu Daczo, ilu scdte din funcțiune si pune dra pe St. Petki. Daczo stă se innebuhdsca de supărare 'sî rusîne; in fine elu se duce la Blasiu, unde Apafi se află pe atunci in castre si scdte dela elu unu biletu de mana, prin care’i promite, că după mdrtea lui Petki, care ajunsese la betranetie adenci, nesmintita ilu va restaura pe elu in capitanatulu din Ciucu. Preste puținu mdre Petki; atunci Daczo a- Idrga indata Ia curte sî producăndu chirografulu prin- cipelui, ilu dă lui Mich. Teleki, pe care din acestu anu inainte ilu vedemu pe langa Apafi, sî’lu rdga că cu acestu documenta in mana se’i midiulocdsca la principe reasiediarea in postulu ce avuse. Resolutiu- nea lui Daczo se amană de astadi pe mane, candu dintr’odata ese la lumina, că in funcțiunea de m. ca- pitanu la Ciucu este denumita loanu Szentpăli, adeca *) Joannes Bethlen pag. 309—310. unu altu cumnata, carele tienea in casatorfa pe una alta sora a principesei An’a Bornemissa. La acestu locu reflectă loanu Bethlen, că ase- menea fapte soarea multu auctoritatea lui Apafi, că inse elu era atătu de nesimtitoriu, in cătu asia ceva nu’lu alteră intru nimicu. loanu Bethlen se reintdrce la Nicolae Zollyomi sî cu totu dreptulu, pentrucă sî din caus’a acelui omui desiuchietu sî betîvu patri’a ndstra suferise multe strij catiuni. Nicolae Zollyomi a fostu fiiulu lui Davidd Zollyomi, nascutu din fiic’a lui Stefanu Bethlen, carele fusese fratele principelui Gavriilu Bethlen. Nicolae avuse sî una sora maritata după Gavriilu Perdnyi, dra acesta născuse una fiica, care se măritase după Alecsandru Barkoczi din Ungari’a. Intre acea nepdta sî intre Nicolae se nasce cdrta mare pentru clirono- mfa. Matusi’a loru Drusian’a, nasc. Bethlen, maritata Rhedei, se încărca se împace pe consângeni. Nicolae Zollyomi se îndupleca sî recundsce prin documenta datu in scrisu, că este datoriu a restitui soției lui Barkoczi mai multe bunuri, mai adaoge sî una clau- sula, in care dîce, că de va calea elu acea in voi ăla cătu de puținu, se părda tdte averile contraverse, fara neci-una judecata. Puținu după aceea lui Nicolae i se parii, că dandu acelu documentu dela mana, ar fi commisu una mare nebunfa; deci elu caută tdte calile, că ddra s’ar potea cassa sî annula prin jude- cata chiaru fapt’a sa. In adeveru că acea causa se ia in judecata, inse unde? la tribunalulu comitatului Uneddrei, alu cărui comite supremii era Georgie Kapi, adeca celu mai aprigii neamicu alu seu. N. Zollyomi perde caus’a in instanti’a prima, o apelăza inse la a dud’a. Intr’aceea cornițele Stefanu Tbfcdlyi, tatalu fai- mosului Emericu, venitu totu din Ungari’a sî căsă- torita aici, unu betîvu de frunte, fiendu sî elu cum- natîtu cu Barkoczi, se amesteca in acea afacere fami- liaria sî atăta mai denuntia sî terorisdza pe Zollyomi, păna candu acesta se invoiesce la tdte pretensiunile partei adverse sî inca asia, că ’lu mai insiăla sî Tb- kblyi, luandu căteva bunuri pe sem’a sa*). Dupace se desfacă diet’a, Zollyomi nacajitu sî infuriatu apu- candu ce avea mai scumpu in mobiliaria, argintarii etc., fuge la Hamza pasi’a din Oradea, carele că turcu perfidu ce era, scienduse folosi de ocasiune, primindu pe Zollyomi fdrte bine, ilu recomandă sî la pasi’a din Buda sî la Pdrta. Zollyomi promite, că ddca turcii ilu voru face domnu, elu va da tributu în- doiții, va mai lașa sî căteva fortaretie transil- vane in potestatea turciloru. Adeca cu alte cu- vente: Transilvani’a inca ajunsese tiăra de datu cu tob’a la licitatiune. Dela Oradea Zollyomi trece la faimosulu Cuciug-pasi’a din Temisidr’a, care inca ’lu primesce bine sî de acolo ilu trimite dreptu la Adria- nopole, unde petrecea sultanulu. Intr’aceea ambii susu *) Tocma precumu urmă si se portă familiele fruntasie sî| nefruntasie grecesci din suburbea Fanaru iu Constantinopole cui moldavo-romanii, se portă si familiile ungurene cu cele din Tran-f silvani’a. — 191 — numitii pași scriu lui Apafi, sî prefacănduse că ei voru fi midiulocitori la Pdrta, câ Zollyomi se fia respinsu, storcii dela principele sume de bani sî alte daruri. Din caus’a lui Zollyomi cadu in prepusu sî ajungu in prinsdre alti duoi boieri, Valentinu Szilvâsi et Do- minicu Bethlen. Ce se faca Micii. Apafi, cumu se scape de riva- lulu seu? Indata pe Maiu 1667 se conchiama dieta la Alb’a-Iuli’a. De aci se denumesce loanu Nemeș, m. capitanu din Secuime, câ se purceda curendu la Pdrta cu diece mii de taleri, cu plenipotentia sî cu alte documente, spre a da probe de nebuniile sî bla- stematiile lui Nic. Zollyomi. Nemeș alerga la Pdrta. Intr’aceea aici acasa resare alta nevoia cu acelu ungurdnu Stef. Tbkolyi, care o spune in gur’a mare, că este voi’a lui Ddieu, câ elu se se inavutidsca cătu se pdte mai multu din Transilvani’a. Tbkolyi prin metechnele sale apucase a rapt dela Nic. Zollyomi diumatate dominiulu, care se tienea de fortardti’a Une- ddrei, acumu inse după fug’a lui Zollyomi vene la Apafi cu suplica sî cere pe sam’a sa, dea asia, din buna plăcere, tdte bunurile (moșiile), căte le avuse păna acilea Zollyomi. Principele ’i respinge suplic’a, elu inse nu se confunda, ci cu rara nerușinare in- siste neincetatu, câ moșiile lui Zollyomi se i se dea lui. In fine portarea cea badarana a lui Tbkolyi pro- duce scandalu, in cătu se revolta opiniunea publica asupra lui. Atunci elu incepe se amerintie, că ddca nu i se dă de buna voia, dieu elu va lua cetatea Husst din Maramurasiu cu forti’a armeloru. Cetatea Husst se consideră pe atunci câ una din chiaile Transilvaniei; cetatea sî dominiulu seu era fiscalitate, adeca proprietate a statului Transilvaniei, sî era data numai cu asia numita inscriptiune Drusianei Bethlen, soției lui Franciscu Rhedei. Aflanduse deci planulu rapitoriului Stef. Tbkolyi, gubernulu trimite curendu dste si comisari, câ se ocupe cetatea Hustulu pentru stătu, ceea ce se sî intemplă. Atunci Stef. Tbkolyi infuriatu, că-ci nu’i indestulara rapacitatea, infruntandu aspru pe consiliarii tierei prin epistola sî prin unu delegatu alu seu anume Ketzer, isi reinnof preten- siunea cu nerușinare potentiata, sî numai dupace vediă că afara de vorbe bune nu castiga nimicu, se reintdrse la Ungari’a, maniosu sî amerintiandu pe ardeleni cu tdte relele. (Adeca totu cumu facea sî turcii.) Cuciug-pasi’a dela Temisidr’a jocă lui M. Apafi sî tierei alta festa, precumu se dîce pe la noi; elu adeca neprovocatu de nimeni scrise demnitariloru por- tei otomane, că Apafi este paratu a le da dudespre- diece mii de galbini, dcca’i voru midiulocf confirmarea sultandsca la tronu, dra după aceea insciintiă pe prin- cipele prin delegatu trimisu inadinsu, cerendu’i totu- odata si miile de galbini. Apafi inse, care se sciă confirmatu de sultanulu, luandu de pretestu, că elu inca nu are informatiune dela loanu Nemesiu, nu’i trimise banii, din care causa Cuciugu se bosimflă. In fine pe 1. luliu 1667 vinu epistole dela loanu Nemeș si dela agentulu tierei loanu David cătra prin- cipele Apafi, inse de coprinsu fdrte neplacutu. Marele veziru fiendu dusu la Candi’a, cu a cărei cucerire era ocupatu, caimacamulu (locutienetoriuhi) seu primesce pe Nemeș mai antaiu cu vorbe dulci, după aceea inse’i spune curatu, că elu are se stea cu Zollyomi inaintea unui tribunalu compusu din marele Mufti si din duoi cadf (judecători mireni). Acestu tribunalu condamnă pe Apafi si pe tidra, câ se faca intru tdte pe voi’a lui Zollyomi*). Intr’aceea caimacamulu luase dela loanu Nemeș una suma de bani. Scirile acestea produseră miscamentu mare, nu numai la curte, ci si intre toti acei magnați, carii a- pucasera a impartf intre sine averile lui N. Zollyomi, pentrucă pe temeiulu acelei sententie turcesci trebuea se le restitue pe tdte. Deci se sî conchiamă pe 15. luliu dieta generala in Ernotu, unde petrecea prin- cipele. Dela Pdrt’a otomana venise si unu ceausiu turcescu si dragomanulu transilvanu anume Brenco- viciu. Aceștia fusera ascultati in audientia, apoi se citf in audiulu publicu epistol’a caimacamului, care după computulu cristiana portă dat’a din 15. luniu 1667. Mai venf inca si unu prefectu (epistatu) alu lui Zollyomi, anume Stefanu Kădâr, carele cerendu audientia, pretense cu multa nerușinare inca si bunuri de acelea, pe care le perduse Davidu Zollyomi, adeca tatalu lui Nicolae, inca sub G. Râkoczi I. Aflanduse din tdte acestea starea cea ndua a causei lui Zollyomi, se nasce mare cdrta intre membrii dietei, pentrucă cei carii apucasera tdte averile lui, cu vidti’a odata nu voiă se dea nimicu din mana, dra ceilalți perse- verâ pe langa concesiuni cătu se pdte mai indestu- latdrie, numai câ se scape tidr’a de aedsta calamitate ndua. In fine se formuldza dude opiniuni divergenti, din care Apafi cu ai sei compune una a treia, neci calda neci rece, si cu aceea remite pe ceausiu la Pdrta. Păna ce decurgu acestea in Transilvani’a, cai- macamulu primise dela Cuciugu din Temisidr’a stra- lucitdri’a sperantia la 12 mii de galbini, prin urmare începuse a da lui Zollyomi preste nasu. Intr’aceea ceausiulu se reintdree cu epistola lui Apafi si cu pung’a desidrta de susu atens’a suma, dra I. Nemeș de alta parte cere dela caimacamu, că ddca voiesce bani, incai se trimită pe Zollyomi in Transilvani’a, mai alesu că elu, Nemeș, ia asupra’si garanti’a, că ce- luia nu i se va intemplă neci unu ren, si că bunurile inca i se voru restitui. La acestea caimacamulu re- spunde cu insulte si înjuraturi spurcate asupra lui Nemeș si lui Apafi, apoi scrie acestuia de nou in 20. Augustu, că indata se faca pe voi’a lui Zollyomi, că de nu, are se o patia fdrte reu. Apafi astadata arată dresicare curagiu, pentrucă elu respunse caima- camului, că remane pre langa sententi’a sa de mai inainte. Caus’a curagiului seu era, că elu credea, cumu-că m. veziru ii este bunu si că in fine rein- *) fîca la ce ajunsese Transilvani’a in dîlele lui Apafi: căi tocma si cause private transilvane se fia decise după Alcoran! | 31* 192 — torcdnduse dela Candi’a, ilu va apara de Zollyomi si de caimacamu. Mai tardfu inse venf una epistola a lui loanu Nemeș de dato Adrianopole 19. Octobre 1667, in care acesta rdga pe principele in numele lui Ddieu si alu patriei, că dela m. veziru se nu aștepte nimicii, se inplindsca tdte pretensiunile lui Zollyomi, pentrucă acdsta este tocma si vointi’a sultanului, prin urmare că se pdte intempla prea usioru, că pdrt’a se destitue pe Apafi si se denumdsca pe Zollyomi in loculu Mariiei sale. Acea epistola aruncă pe Apafi in grija ndua. Se conchiama consiliarii si cativa magnați spre a delibera din nou asupra cestiunei. Resultatulu deliberatiuni- loru fu una alta epistola cătra caimacamu, prin care I. Nemeș fu denumitu de plenipotente, spre a negotiă cu Zollyomi. Se dau si pentru Nemeș instrucțiuni speciali, in care i se comitea, că se mai numere cai- macamului inca diece mii de taleri, apoi se’i dea epi- stol’a; se mai trimite si una instrucțiune secreta lui loanu Nemeș, in care i se comitea, că se caute intre turci unu asasinu, carele se adape binisioru pe Zol- lyomi cu veninu. Tdte acestea scrisori fusera Înain- tate prin unu curieriu anume loanu Alsd. Nemeș a sî aflatu unu asasinu, care s’a obligatu, că pentru siepte mii de taleri va ascunde lui Zollyomi serele. Alsd ajungdndu cu depesiele la Adrianopole, se consulta cu Nemeș asupra pasiloru carii aru fi de luatu, spre a scutf pe Apafi de cădere si pe tidra de dauna, rusîne, bajocura, sdu pdte si mai reu. Nemeș tiene mortîsiu, că păna nu se va face pe voi’a lui Zollyomi, de inblandîrea caimacamului nu mai pdte fi vorba. După acestea Alsd merge pe la¹ Zollyomi, pentrucă se cerce, ddra l’ar potea îndupleca la con- ditiuni mai acceptabili; Zollyomi inse tocma din a- cestu pasu alu lui Alsd ia ocasiune de a’si incorda pretensiunile si mai tare, dra acelea era: 1. Princi- pele M. Apafi si staturile tierei se pună juramentu, că din caus’a fugei lui la turci nu va fi persecutate neci-odata, ba si mai multu, staturile tierei se jure, că ddca totuși Apafi ar cauta lui Zollyomi vreunu pretestu, ele apucandu arme, tocma si cu ajutoriulu turciloru se’lu apere in contra lui Apafi. 2. Diet’a tierei se promită cu juramentu, că după mdrtea lui Apafi voru alege pe Zollyomi de principe alu Tran- silvaniei , dra nu pre altulu. 3. Fiendu-că Zollyomi fusese incarceratu păna acf de trei principi ai Tran- silvaniei si perduse multu din averile sale, se i se platdsca pe fiacare anu căte dudedieci de mii fiorini unguresci din tesaurulu tierei. 4. Elu se nu fia obli- gatu a merge in persdna, neci la congregatiuni pu- blice, neci la espeditiuni belice, ci acestea se fia lă- sate in voi’a lui. 5. Se’i stea asemenea in voia de a locui ori unde ’i va placea, adeca sdu in Ungari’a, sdu in Transilvani’a. Atătu Nemeș cătu si Alsd sparienduse cumplitu de conditiunile lui Zollyomi, scriseră indata lui Apafi rogandu’lu de nou, că se accepte totu, că ddca nu, vai de locu si vai de omu. Apafi inca se ingrijă si mai multu de cumu fusese, si asia se învoi, că for- tareti’a Uneddrei si castelulu dela Gelau cu tdte mo- șiile loru se se restitue lui Zollyomi. Cu Uneddr’a mai merse, nu inse cu Gelaulu, pe care pusese man’a cumnatu-seu Dionisiu Bănffi, unu altu oligarchu in- ganfatu. Se conchiamara consiliarii si judecătorii, se offeri lui Bănffi Gherl’a in loculu Gelaului, elu inse nu voi se accepte. De aici se mai născură si alte certe asupra dominialoru Ernotu, Blasiu et Vintiu, pe care Apafi si soți’a sa puseseră manile in contra juramentului, care tienea, că elu că principe alu tierei are se traga usufructulu numai din dominia fiscali, acestea trei inse nu era fiscalități. Apafi de alta parte iritatu enumeră magnatiloru mai multe ecsemple de rapacitate si de spoliarea tierei prin ei inșii. Certele acestea au tienutu din Novembre 1667 păna in la- nuariu 1668, pre candu se conchiamă drasi dieta, si inca asta-data la Bistritia pe 10. lanuariu. (Va urma.) La istori’a societatei iesuitiloru si a calugariloru greci. Societatea iesuitiloru a ecsercitatu in diferite tem- puri inriurintia fdrte mare asupra destineloru patriei ndstre. Acestu adeveru istoricu inpune culeghtoriloru de documente istorice si cu atătu mai virtosu isto- riografiloru patriei ndstre sarcin’a de a culege si a intrebuintia fiacare la loculu loru, cu tdta grij’a si circumspectiunea, tdte acelea documente, care aruncai lumina preste activitatea iesuitiloru, ecsercitata la noi si asupra ndstra. Era fiendu-că influenti’a iesuitiloru' nu a fostu numai immediata (nemidiulocita), ci si nmdiafa, in cătu adeca ei aflanduse pe la curțile si cabinetele altoru staturi, care avea a face cu tidr’a ndstra, indemnă si înduplecă pe unele din acelea, la un’a sdu alta mesura, care apoi se luă si asupra nd- stra, asia istoriculu transilvanu este constrinsu a cm ndsce istori’a intrega a acelei societăți mai multu po-t litice decătu religidse, care spre a’si ajunge scopurile] sale, rapedf pe un’a parte mare a omenimei in abis-* sulu calamitatiloru si alu nefericirei. Istoricii sciu, că societatea iesuitiloru fundata de fanaticulu cavaleru spaniola anume Don Innigo (Igna- tius) Lopez de Ricalde, Loyola et Onate, n. in 1491, a fostu recunoscuta, confirmata si auctorisata a lucra pentru infientiarea unui imperiu universale, de pap’a Pauln III. in 27. Sept. 1540 prin bull’a, care se în- cepe asia: Regimini militantis ecclesiae. Adeca: societatea iesuitiloru s’a infientiatu la 23 de ani după începerea reformatiunei prin calugarulu augustinianu anume Martinu Luther, care era cu 8 ani mai betranu decătu Ignatie Loyola. Dela infientiarea societatei, sdu mai bine a dstei * iesuitiloru, abia au trecutu treidieci de ani, pre candu in istori’a Transilvaniei se si afla urme sigure despre activitatea loru in acdsta tidra. In cartea legiloru, care se numesce „Approbatae Constitutiones Re- ' — 193 — gni Transilvaniae et annexarum Partium Hun- gariae“, întocmită si sanctionata sub principele Geor- gie Răkoczi II. cu dat’a din Alb’a-Iuli’a 15. Martin 1653, Part. I. Titulus secundus et Titulus tertius se ocupa numai de iesuiti, de faptele loru, de ecsilarea si de căușele ecsilarei loru pentru totudeaun’a, cu a- daosu de pedepse mari decretate asupra loru si asu- pra toturoru, carii aru cuteza se’i mai apere, favoreze si sustiena, său pe fatia, său in secretu. Este inse de observatu prea bine, că acelea legi din an. 1653 coprindu numai esenti’a altora legi mai vechi, adeca din anii 1579, 1581, 1588, 1595, 1607 si 1610. Ce e dreptu, că pe la anulu 1653 domni’a tierei se află in manile țalviniloru, de unde s’ar potea inchiaiă, că pe atunci esterminarea iesuitiloru s’a decretata din ur’a confessionale, care domnea cu furia intre calvini si catholici. Cu tdte acestea nu se cuvine a perde din vedere, că proscriptiunea si alungarea iesuitiloru s’a decretatu mai antaiu intre anii 1579 si 1588, pre candu principii tierei era catholici*). De aceea se dîce si in titulo 2-a art. I., că proscriptiunea loru pentru totudeauna (in perpetuum) s’a decretatu sî sub principii catholici, si prin barbati mari de stătu din acelea tempuri. Aici lectorii nostrii isi voru aduce amente din istori’a tieriloru romanesci, că totu in acelea tempuri, in care iesuitii se proscriea prin legile Transilvaniei, adunările boieriloru moldavo-romanesci cu mitropo- litii si cu episcopii loru in frunte, inca proscriea pe jg’reci si pe călugării loru, aruncandu așupra-le cele l^nai infricosiate anatheme, pentrucă se nu mai păta calea in văculu văcului pe pamentulu romanescu. Intru adeveru, mari si cumplite rele au trebuitu ,se sufere acestea tieri locuite de daco-romani, si a- ipume unele dela călugării latini (amestecature de tdte (nationalitatile europene), ăra altele dela călugării greci, i pentrucă se ajunga a lua in contra loru mesure atătu de drastice, precumu este proscriptiunea, amerintiarea cu captivitate si chiaru cu mdrte, cumu si anathe- mele cele mai infioratdrie si infamia perpetua arun- cata pe numele loru. Legea transilvana (Part. I. tit. 2 art. I.) spune curatu, că ori unde s’au incuibatu iesuitii, acolo pe urm’a loru au intrata desbinarile, persecu- tiunile si ruina tierei. Tdte acelea mesure estraordinarie, luate de cătra potestatea legislativa si administrativa a acestora tieri au folositu, cumu amu dîce, numai de joi păna mai apoi. Iesuitii au reintrata, său mai bine, un’a parte din ei neci că au esitu, ci au remasu pe locu sub alte si alte titule, numiri si masce, păna candu sub Leopoldu I. aruncandu masc’a, isi inaltiara capulu mai pre susu că ori candu alta-data, ăra apoi se a- jpucara de persecutiunile cunoscute din istori’a acelor fempuri. Intocma călugării greci se reintorsera, său *) Adeca Stefanu Băthori, catholicu ferbente, care apoi se făcu rege alu Poloniei, frate-seu Christoforu si fiiulu acestuia Si- gismundu, carele avea de confessionariu pe iesuitulu A. Cariglia. adeca in parte numai cătu se demascara dintru odata cu venirea familiiloru fanariote pe tronurile romanesci. In Approb. const. P. III. tit. cincidieci si trei art. 1 intrarea calugariloru greci se opresce si din Transilvani’a, nu inse cu atăta inversiunare, cu căta s’au opritu jesjjitii; ăra caus’a oprelei calugariloru re- sariteni se reduce mai multu la naționalitate, că-ci se dîce: A mint hogy az olăh nationak vallăsa is nem a năgy recepta religiok kbzziil vald etc. Ce mai materialu bogatu pentru istoricii patrio- tici de a trage paralelle interesante pentru lectorii loru! Noi nu ne aflamu in favorabilea positiune de a potă face unu studiu atătu de profundu si instru- ctivu in istori’a ndstra, ne vomu adopera inse a face atăta cătu ne ărta poterile, adeca a concurge cu ma-> terialu si pentru istori’a eclesiastica, fara care cea naționale si politica nu se pdte scrie cu folosu. Era fiendu-că in Transilvani’a iesuitii atătu hirotoniti, cătu si mireni, in calitate de consiliari, generări etc., afa- cerile tierei păna in dîlele Măriei Theresiei si anume păna la anathemisarea loru prin pap’a Clemente XIV le-an condusa pe fatia, in vederea lumei, apoi dela mdrtea lui losifu II. păna in dilele ndstre mai pe ascunsa, candu din contra călugării greci in acăsta tiăra isi perdusera mai tdta influenti’a, si numai in Banatu si in Slavoni’a mai era representati in cătuva prin călugării de naționalitate serbăsca, de aceea in- teresele ndstre ceru, că se reversamu lumina mai an- taiu preste activitatea iesuitiloru, in ale caroru mani a fostu depusu destinulu patriei si alu natiunei nd- stre prin regimele. care au fostu după tempuri. Istori’a influentiei calugariloru 'au se o adune si compună scriptorii moldavo-romani mai multu si mai bene de- cătu noi, că-ci este fdrte multu tempu, de candu noi nu amu prea venitu in contacta cu densii. Disertatiunea dlui secretari» ministeriale Lad. Vajda, citita in adunarea gener. din an. 1868. (Continuare). 8) A mai remasu indereptu că se aretu, cumu s’ar dă multiamita acelora, cari au facutu nesce do- natiuni mai puținu însemnate si asia dîcîmdu, de unu interesu numai locale, parțiale, că-ci deși seraculu nu- mai cu filerulu concurge la scopulu binefachtoriu, to- tuși si acesta are dreptu de a pretende recunoscintia, că si avutulu celu ce face sacrificia mai mari. Inse pre langa tdte acestea una fundatiune că si a lui Bobu, de mai multe sute de milie si că a lui Ra- montiai preste 60 de milie si altele, nesce fundatiuni, a caroru bunătate o semtiesce națiunea intrăga, nu se potu aminti numai cu doua trei sîre, neci nu se potu pune numai in sîrulu unora dăruiri mai mici, cari abia făcu 10—20, său una suta de fiorini, si care făcute fiendu pentru unele scdle mai mici, sin- guratice, se potu privi mai multu numai de unu in- teresu locale. — 194 — Credu că ar fi fbrte salutariu si indemnatoriu, candu ar avea fiacare baserica spre aratarea onbrci catra atari daruitori unu protocolu pregatitu si inca pre cătu se pdte de frumosu, in care se se inscria nu- mele aceloru mutati din vietia, cari s’au destinsu cu donatiuni relative mai însemnate pentru baseric’a re- spectiva, sdu pentru scbl’a locala, amintindu si modulu in care a escelatu intre celialalti. Asia nu s’ar cu- funda donatorii precedinti in momentulu uitarei in- grate. Era inscrienduse apoi si donatiunile celoru presenti (adeca cari traiescu si astadi) totu in același protocolu si in același modu, se se pastrbdie apoi'cu grija cuvenita in lad’a basericei, că unu monumentu perenu de suvenire. Atari cârti aru avea cu tempu unu pretiu fdrte mare si pentru istoria. Ar fi bine si ar fi unu poternicu îndemnu spre fapte bune, candu s’ar ceti protocolulu acesta in totu anulu in o dî anumita spre acestu scopu, si inca după potentîa cu tdta solemnitatea, facfinduse pentru binefăcătorii repausati rogatiuni si inpartasinduse si binefăcătorii cari mai traiescu, in laudari meritate, a- mentindui-se numele fiacaruia, care s’au invrednicitu prin faceri de bine, fia acestea pentru scdla ori ba- serica ! Inse atunci aru avea acestea resultatu si mai in- bucuratoriu, candu domnii episcopi, vicari si proto- popi aru face-o acdsta cu ocasiunea visitatiuniloru ca- nonice, adaogandu la marimea si ponderositatea lu- crului căte o vorbire petrundietdria adresata catra ascultători, binecuventandu pre binefăcătorii prece- denti si cerendu dela Dumnedieu mântuirea suflete- loru loru, si laudandu după merite pre binefăcătorii cei vii. Unu atare protocolu neci la preaveneratele or- dinariate n’ar trebui se lipsdsca, neci la dd. vicari si protopopi, unde se se inscria pentru eterna aducere amente numele toturoru din diecesa ori eparchia, cari s’au destinsu prin donatiuni filantropice, scolastice sdu basericesci; se intielege de sene, că cetirea solemna împreunată cu rogatiuni potrivite neci aici se nu lipsdsca. Tragu atențiunea pr. on. adunari si la acestea propuneri, si me rogu de pr. on. adunare, se primdsca midiuldcele desfasiurate de mine, si me rogu, că in cătu depinde efeptuirea acestora numai dela asocia- ti une, se le si pună fara intardiare in vidtia; dra intru acea parte, la care este de lipsa si invoirea prea ve- nerateloru ordinariate, se lucre pr. on. asociatiune in- tr’acolo, că acelea invoinduse, se binevoidsca a pune in lucrare acestea serbări, cari latiendu moralitatea si indemnulu de a contribui la punerea in buna stare a basericeloru si scdleloru, aru fi de mare folosu atătu la s. baserici si scble, cătu si insusi natiunei. Ddca n’ar fi cointielesa cu modurile desfasiurate de mine spre aratarea multiamirei nbstre cătra bine- făcători, atunci me rogu se afle pr. on. asociatiune altele mai corespundietbrie, dar astufeliu, prin cari se potemu esprimă recunoscienti’a nbstra celoru ce le-o datorimu, intru unu modu cătu se pdte de so- lemnii. Ori cumu, dar se nu intrelasamu a dă recuno- scientiei nbstre espresiune cătu mai serbatordsca; că altucumu pecatuimu in contra virtutiei, si prin nefo- losirea acestei virtuti de vehiculu indemnatoriu, pe- catuimu in contra intereseloru nbstre natiunali. Se-mi liertati domniloru si fratiloru, că amu ,ze- bovitu camu multu la tem’a acesta. Asta amu facut-o, fiendu-că, precumu amu atinsu si la începută, sumu convinsu, că ddca corporatiunile nbstre morali, despre cari amu vorbitu sub numerii 1 — 8, ar esercită cu posibila solemnitate virtutea nobila a recunoscientiei, asta ar fi unu midiulocu poternicu spre estirparea nepasarei dintre individii natiunei nbstre si ar deștepta indemnu in toti aceia, in alu caroru pieptu semtiurile nobile nu suntu de totu amorțite, inca de a conlucră după potintia spre promovarea binelui comunu. Nu amu potutu vorbi mai puținu despre acestu obiectu atătu de momentosu; fiendu-că păna ce nu vomu estirpă nepasarea, adeca reulu celu mai dauna- tiosu ce ne bantuesce, si nu vomu escită in bmenii noștri inclinatiune mai mare si mai universala spre fapte comunu folositbrie, păna atunci voru remanea mai tbte proiectele, fia acelea ori cătu de salutarie, numai vorbe gble si nesce desideria pie, a caroru realisare mai totudeauna se va inpiedecă prin nepa- sarea acelora, cari aru fi altucumu chiaru chiamati a le pune in lucrare. II. Finindu obiectulu, de care amu vorbitu in pun- ctulu primu, acumu mi-liau volia de a trage aten- țiunea pr. on. adunari la alte lucruri, si anume a vorbi despre necesitatea de a provedd scblele nbstre satesci, : si gimnasiele nbstre cu nesce cârti de lectura ilustrate ; si mai corespundietbrie; apoi despre lips’a de cârti i ilustrate istorice pentru secsulu frumosu spre latîrea cunoscintiei istoriei, spre mai mare însuflețirea femei- loru nbstre la patriotismu si iubirea de natiunalitate, si in conecsiune cu acbsta, despre necesitatea de a cresce junimea nbstra de ambe secse iu spiritu pa- trioticu si natiunalu. A) Este de comunu cunoscutu, cumu-că in scb- lele nbstre satesci de decenii invetia copii, si totuși abia avemu căte intru o comuna, afara de preoți si dăscăli, unulu sbu doi bmeni plugari, cari se scia ceti, br că langa scirea cetirei se mai aiba si gustu de a ceti, atari bmeni mai nu avemu; pruncii dbca esu preste pragulu scblei, nu mai cetescu de feliu; in locu că se se desvblte mai departe de sene prin cetirea barem a calendarieloru: dau uitarei si cele puține căte au invetiatu in scbla, ma capeta asia dichndu o aversiune cătra totu ce pbrta numele carte. Eu caus’a acestui lucru, afara de acea că pruncii păna ce ambla la scblele satesci nu prea invbtia bine si cu usiuratate a ceti, o aflu mai cu sbma acolo, că la scbla necasiescu pre prunci cu atari invetiaturi — 195 — si cetiri, cari sdu nu le pricepu, sdu nu suntu in stare că se’i câștige interesare pentru sene, de unde apoi considera lectur’a de o sarcina grea si uritidsa, de care i pare bine că a scapatu, dupace au scapatu si de scdla, si necumu se mai aiba doru se mai cetdsca ceva, dar inca fugu, ddca vedu vreo carte. Aedsta vine mai vertosu de acolo, că in cătu sciu io, lipsescu in scdlele ndstre poporali nesce cârti atari de lecture, cari se pdta suscita in copilași inte- resare de cetire. Deci după parerea mea modesta, amu avd fdrte mare lipsa pentru scdlele poporali ale ndstre de astfeliu de cârti de lectura, scrise intru unu stilu usioru de priceputu, cu istoridre din istori’a pa- triei si a natiunei, din a strabuniloru noștri romani si din istori’a naturala si cu alte lucruri folositdrie si pline de invetiamenturi morali, spre ecsemplu despre frumdsele resultate ale serguintiei, despre tristele con- secentie ale lenei si ale b.euturei necumpetate si de alte invetiaturi despre acele obiecte, cari suntu de lipsa de sciutu la săteni; tdte acestea ilustrate cu mai multe iedne, cari destdpta in copii interesu de a ceti si ajuta memori’a, de a tienea in mente ceea ce au cetitu. Atari cârti ilustrate aru face impresiune indoita in băieți, ba chiaru si in parentii loru. Ddca spre ecsemplu: unde ar fi vorba despre reutatea si stricatiunile beuturei, ar fi depinsu in mai multe ta- blouri, cumu gasd’a celu mai bunu amestecanduse in societăți rele, se dă la beutura, cumu devine din bo- găție la sapa de lemnu, cumu i se esecutedia vitele si mosi’a, cumu merge femei’a lui cu copii mici plan- gându a cerși, si cumu omulu acela insusi, pre care in tabloulu celu dintaiu l’amu vediutu cu casa buna, cu boi, cu oi etc. si inbracatu in haine bune, in ta- bloulu din urma mdre strantiosu langa unu gardu, dîcu, ddca ar vedea insusi tatalu pruncului din cartea lui de cetitu astufeliu de lucruri, asta pdte că ar avea impresiune buna si asupra lui. Alte națiuni au priceputu acestea lipse si s’au silitu a le delatură de multu prin feliuritele cârti de lectura, mai tdte provediute si cu ilustratiuni inte- resante, prin cari destdpta in copilu plăcere cătra lectura, nobilitddia ânim’a, inddmna la moralitate si plantdza in ânim’a lui înclinările cătra totu, ce e pa- triotica, natiunalu, cătra totu ce e bunu si nobilu; pre langa tdte acestea prin atari cârti de lectura mai dau la poporu totu feliulu de invetiaturi folositdrie si corespundietdrie starei lui. Dupace, precumu am mai spusu, atari cârti de lectura cu ilustratiuni, păna acumu, celu puțina in cătu sciu eu, nu avemu: propunu cu umilintia, că pr. on. asociatiune se ingrijdsca de compunerea ace- lora după metod’a cea mai corespundietdria si cu folosirea astorufeliu de cârti, cele mai bune ale altoru națiuni, întocmite inse după cerintiele ndstre si pro- vediute cu ilustratiuni potrivite. Atari cârti romanesci de lectura cu iedne aru fi fdrte salutariu a le intrebuintia in scdlele ndstre ro- mane de ambe confesiuni, cu atătu mai vertosu, că atunci incurghndu mai multi bani din vendiarea loru, cu atăta mai siguru s’ar potea speră reintdreerea spe- seloru asociatiunei casiunate prin edarea loru. si totu din astufeliu de cause pecuniarie cu atătu mai fru- mdse aru potea fi si chipurile in trensele. Altucumu atari cârti nu cuprindu dogme, ci si in cătu atengu sfer’a religiunei, staruescu a inplantă in ânim’a baietiloru semtiri de religiositate; er cele ce voru mai cuprinde atari cârti, adeca celelalte semtieminte no- bili si alte invetiaturi supra atinse: chiaru asia si neci cu o iota in mai puțina mesura suntu de folosu si corespundietorie la băieții gr. orientali, cătu si la gr. catolici. Ddca inse pre langa tdte supra atensele nu se- ar potea realisă primirea acestoru cârti de lectura in > scdlele poporali de ambele confesiuni, atunci se lucre; pr. on. asociatiune barem intr’acolo, că fiacare con- fesiune se-si compună pentru scdlele loru confesiu- nali atari cârti de lectura ilustrate. Ori midiulocindu insasi asociatiunea compunerea aceloru cârti, se lase in casulu susu memoratu in voi’a toturoru, de voiescu a le intrebuintia in scdle ori nu? dra asociatiunea prin membrii sei zeloși se le venda cu unu pretiu fdrte moderatu, că se se latidsca, de sî nu in scdle, barem afara de scdla, unde numai va fi posibile a le lati. Asia inca aru avea acestea cârti de lectura foldse mari, de-si nu atătea, că candu se-aru primi de cârti scolastice. Chiaru că se incungiuramu acea posibilitate, că adeca neci la un’a confesiune se nu pdta fi primite atari cârti de lectura prin influinti’a asociatiunei com- puse, dîcu, chiaru si pentru aceea, că se prevenimu unu atare casu, ce altucumu abia se pdte presupune, trebue se fia pr. on. asociatiune in tdta privinti’a cu mare bagare de sdma in judecarea cuprinsului unei atari cârti de lectura pentru scdlele poporali romane si de calelalte, despre cari voiu vorbi mai in diosn. Despre aedsta pentru acea nu vorbescu acumu mai multu, pentru că in anulu 1867 am desfasiuratu pre largu opiniunea mea despre acestu obiectu. Prevederea cu astufeliu de cârti de lectura cu iedne pdte domniloru, că la o privire fugitiva se va parea de unu lucru de totu neinsemnatu; inse ddca privimu mai de aprdpe, vomu afla, că in consecintiele loru suntu fdrte momentdse. Eu din parte-mi suntu de asta convingere si din motivele mai in diosu în- șirate : Eu adeca punu o ponderositate fdrte, fdrte mare pre acea, că dăscălii se deprindă pre copii cătu mai multu la cetitu, că asia se-si pdta apropria siesi in restempulu amblarei la scdlele satesci asia de bine mechanismulu cetitului prin deprinderea mare, in cătu si dupace aru esf din scdle, se nu pdta uită asia de curându cetirea, precumu s’au intemplatu păna acuma. Pretindu mai încolo dela on. dd. dăscăli, că nu nu- mai la cetirea mechanica se-i invetie pre băieți, ci lasandu-i se spuie cele cetite si cu cuvintele loru pro- prie, se-i invetie a ceti asia, că se intieldga cele cetite, — 196 — si prin ₜ acea se capete inclinatiune si interesa la ce- tire. Era acestea mai de pre urma numai asia se potu efeptui, ddca in locu de a maltrata bieții prunci cu cetirea cartiloru ce nu-i interesdza de felin, si de ce se urescu, dîcu, in locu de asta se-i deprindă a ceti lucruri, cari suntu in stare a deșteptă interesu de cetitu in ei; la ce dra suntu de lipsa cărțile de lectura ilustrate, supra-proiectate, cari si prin iconele aflatdrie in trensele, si prin interesantele istorii ce cu- prindu, făcu că copilulu in locu se urdsca cetirea, ca- peta volia de a ceti. Facându asia, apoi si candu nu voru mai ambla la scdla, nu voru uita asia de- grabă cetirea si nu o voru privi că pre unu necadiu, ci voru ceti si după acea cârti, calin darie si foi po- pularie folositdrie, si in locu se uite cu totulu cele puține invetiate in scdla, voru mai spori cunoscien- tiele prin cetire si dnpa esirea loru din scdla. Asia incetu, incetu s’ar spori in totu satulu nu- merulu acelora, cari nu numai sciu ceti, ci si bucu- rosu se cuprindu cu cetirea. In locu se scia numai pop’a si dascalulu a ceti, si in locu de a ave multi chiaru si intre domnialoru de acelia, cari n’au neci o inclinare spre cetire, de si sciu ceti, aru sci si s’aru ocupă mintenu mai multi membri ai comunitatei cu cetirea, aru ceti dintre ei unulu seu altulu inaintea mai multora in domineci seu alte serbatori, ori in serile cele lungi de idrna barem acelea cârti de lec- tura, din cari au invetiatu a ceti sdu vreo carte de rogatiuni, ori drecare foi romane, ori alte scrieri fo- lositdrie economice etc., scrise in stilu poporale; era prin acdsta s’ar lati intre poporu multe cunoscintie de folosu comunu, ce multu aru influintia radicarea intelectuala, morala si materiala a dmenildru noștri de pre la sate; si fiendu-că intre atari scrieri voru fi intretiesute si inpartasiri poporale, atingfltdrie de isto- ri’a si relatiunile patriei, ale natiunei romane si de drepturile si indatoririle cetatienesci: ar invetiă po- porulu nostru trecutulu si presentele seu, ar incepe a se interesă mai multu de trebile comune ale tierei si ale natiunei, si ar invetia drepturile si indatoririle de cetatidnu. Ma nu me indoiescu a afirmă si acea convingere firma, că ddca ar fi cine se cetdsca inaintea poporu- lui; acesta indata mai puținu si-ar predă tempulu, avutiea si sanetatea in cârciuma, unde căte odata se duce numai pentru aceea, că i e urîtu a siede sin- guru acasa. Ba afirmu, că ddca s’aru lati cărțile ace- stea in scdlele poporali, aru aduce cu sene si acelu resultatu, că audiendu poporulu, că băieții ce lucruri frumdse citescu si rostescu după cartea acea: ar ca- petă indata indemnu mai mare de a tramite, neaste- ptandu neci o sila, băieții bucurosu la scdla, si multu mai bucurosu aru contribui spre susu-tienerea si pu- nerea in stare buna a scdlei, si spre a dă leafa mai buna la invetiatori. Nu puneți dara pr. on. domni prea puțina În- semnătate la proiectatele cârti de lectura, ilustrate pen- tru scdlele confesiunali satesci, ci privindu, că ele suntu, in ultima analisi, unulu dintre cele mai poter- nice midiuldce spre latîrea interesului de cetire, si prin acea spre latîrea scientieloru folosițdrie si a mo- ralitatiei intre poporu: se midiulociti (de nu altumen- trelea, si prin escrierea de concurse si de premia), se avemu si noi cătu de graba in scdlele ndstre popo- rali cârti de acestea, precumu au, si inca de multu, alte națiuni mai inaintate; pentrucă se nu ne ingri- jimu de acestea cârti, ne despoliamu mai de tdte fo- Idsele, ce aru aduce acestea cârti la inaintarea' si de- șteptarea poporului, si vomu potea arată in asta pri- vintia chiaru asia de puține efecte salutaria si in ve- nitoriu după invetiarea baietiloru in scdlele satesci, pre cătu de puținu efectu au avutu (afara de dre- căteva esceptiuni) si păna acuma acele scdle. B) Așișderea tragu atențiunea pr. on. asociatiuni si la acea, că afara de cartea de lectura compusa prin binemeritatulu A. Pumnu (care inse este scrisa cu o ortografia aici neusitata si care fdrte puținu este latîta in scdlele ndstre), nu avemu pre sdm’a stu- dentiloru din gimnasiale ndstre cârti de lectura po- trivite de feliu; se se ingrijdsca dar pr. on. asocia- tiune in vreunu modu, că se nu mai lipsdsca atari cârti neci la tenerimea din gimnasia, ori barem se retipardsca cartea de lectura a fericitului Pumnu, dar cu o ortografia mai buna, apoi întocmită si amplifi- cata in tdte după cerintiele ndstre, si provediuta in cătu se pdte cu ilustratiuni atraghtdrie. C) In legătură cu acdsta, candu vorbescu despre cârti ilustrate de lectura, nu potu intrelasă de a a- minti si acea, că precumu este sciutu, alte națiuni mai inaintate, ori mai prevedietdrie, spre însuflețirea femeiloru la patriotismu si iubirea de natiunalitate si nobilitarea ânimei a secsului frumosu posiedu intre alte midiuldce si nesce cârti istorice, provediute cu tablouri frumdse, gătite mai cu sdma pentru secsulu frumosu, apoi si pentru atari barbati si juni mai de vresta, cari altucumu prea puținu s’aru ocupă cu cu- ndscerea istoriei natiunale. Astufeliu de cârti cuprindu in sene faptele cele mai memorabili, dra tablourile in ele infaciosiedia momentele cele mai gloridse ale istoriei. Ele nu suntu scrise intru unu tonu doctriuariu, si afara de episo- dele cele mai măreție, celelalte parti ale istoriei sdu nu suntu de feliu pomenite, sdu suntu atinse numai prin trdcatu. Stilulu loru intru atăta e de placutu, cătu gandesci că cetesci o romantia atragătdre, asia in cătu prin acdsta, si prin ilustra,tiunile cari de- stdpta interesare de a sci, că dre acelea ce infatiosiddia? face, că care a luatu-o odata in mana, arare ori se intempla că se o depună, fara de a o fi cetită. Fiindu, precumu amu mai spusu, scopulu de că- petenia alu acestora cârti latîrea cunoscintiei istoriei natiunali intre femei, si prin acdsta nutrirea semtiului de alipire si caldurdsa iubire cătra patria si națiune, de sene se intielege, că atătu stilulu, cătu si tablourile suntu astufeliu compuse, că se inaltie ânim’a cetitdrei sî se o insufletidsca la patriotismu si alte virtuti nobile. — 197 — De are vreunu poporu lipsa se aiba in literatur’a sa atari cârti de lectura, istorice, ilustrate, insufleti- tdrie, ndue romaniloru ne este chiaru de neincungiu- rabila trebuintia, se posedemu baremu unu atare opu pentru secsulu frumosu alu nostru. Voindu a demonstră acesta, trebue intre altele se atingu baremu per tangentem in câteva cuvente necesitatea crescerei junimei de ambe secse in spiritu patrioticu si natiunalu. (Va urma.) Nr. 209—1870. Protocolulu sicdintiei estraord. a comit, asociat, trans. tienute in 26. luliu c. n. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vieepres. I. Hanni’a, fiindu de facia dd. membrii II. sa dn. cons. aulicu Iac. Bolog’a, II. sa dn. cons. gub. Pav. Dunc’a, II. sa dn. cons. gub. Eha Macelariu, II. sa dn. cons. fin. Petru Mânu, dn. senat. Petru Rosc’a, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. ases. cons. Zach. Boiu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. capitanu si cass. asoc. Const. Stezariu, dn. redact. si bibliot. alu asoc. Nicolae Cristea si dn. adv. dr. Dum. Racuciu. § 89. Dn. ases. cons. Zach. Boiu că referințe alu comisiunei ad hoc esmise, presentdza prpiectulu de bugetu pre an. asoc. 187, si cere a se luă la pertractare (Nr. prot. ag. 202) in urmatdriele: 1. Remuneratiune pentru secret. I., că editore alu toiei asociatiunei „Transilvani’a“ pre anulu III. 400 fr. 2. Remuneratiune pentru secret. II. 200 fr., even- tualmente 400 fr. 3. Remuneratiune pentru cassariulu 200 fr. 4. Remuneratiune pentru bibliotecariulu, carele este totu-odata si archivariu 200 fr. 5. Spesele cancelariei, bibliotecei si archivului asociatiunei 200 fr. 6. Ddue stipendie â 100 fr. pentru doi juriști, cari voru fi datori a face servitie de scriitori in can- celari’a asociatiunei 200 fr. 7. Ddue stipendie â 300 fr. pentru doi ascultă- tori de filosofia 600 fr. 8. Unu stipendiu pentru unu ascultatoriu de po- litechnica 300 fr. 9. Unu stipendiu pentru unu elevu de agricul- tura 300 fr. 10. Ddue stipendie â 50 fr. pentru doi gimna- sisti 100 fr. 11. Ddue stipendie â 50 fr. pentru doi studenti de scole reali 100 fr. 12. Ddue ajutdrie â 50 fr. pentru doi sodali cua- lificati, spre a le inlesnf castigarea dreptului de măie- stri 100 fr. 13. Patru ajut Orie â 25 fr. pentru patru invetia- cei că cualificati, spre a le inlesnf trecerea in ordinea sodaliloru 100 fr. 14. Ddue premie â 25 fr. pentru prăsirea de altoi nobili 50 fr. 15. Pentru acoperirea speseloru fdiei asociatiunei 250 fr. 16. Spese estraordinarie 50 fr. 17. Spese de drumu pentru oficialii asociatiunei 200 fr. Cetinduse si priminduse in generalu proiectulu comisiunei, se ia la desbatere speciala, din positiune in positiune, si astfeliu se statoresce din partea co- mitetului, precumu urmdza: a) Posit. 1. din proiectulu comis... se primesce cu unanimitate. b) La posit. 2 secret. II. face propunerea, că remuneratiunea secret. II. se se defiga precisu la 400 fr., lasandu-se afara cuventulu „eventualmente,“ că-ci in acestu anu inca a fostu totu atâta. După o desbatere mai Îndelungata si in urm’a observarei dlui referente, câ cuventulu „eventualmente" se referesce la casulu, candu secret. I. n’ar fi cu lo- cuinti’a aici, facfinduse votisare asupra posit. 2 din proiectulu comis, se decide cu maioritate de 6 contra 4 voturi, a se primi după tecstulu formulatu de co- misiune. c) La pos. 3, relativu la remuneratiunea cassa- riului dn. consil. aul. Iac. Bolog’a, face propunerea, câ remuneratiunea cassariului se fia numai 150, ăr nu 200 fr. Punenduse la votisare si acdsta positiune, se pri- mesce cu maioritate de 7 contra 3 voturi, drasi după tecstulu formulatu de comisiune. d) La pos. 4 dn. cons. Bolog’a face propunerea, că remuneratiunea bibliotecariului se se scadia dela 200 fr. numai la 100 fr.; acdsta propunere se pri- mesce cu maioritate de 6 contra 4 voturi. e) Pos. 5 din proiectulu comis, se primesce cu lasarea afara a cuventului „bibliotecei si archivului." f) Pos. 6 din proiectulu comis, dâ drasi ansa la o desbatere mai lunga. Secret. II. propune, că pen- tru doi scriitori aplecati in cancelari’a asociat., se se dea câte unu onorariu de câte 100 fr., cumu a fostu si in acestu anu, nefacfinduse pretensiune dela sti- pendisti, se faca servitie de scriitori in cancelaria, câ-ci astfeliu, după esperienti’a de mai inainte, nu se păte ajunge scopulu intentiunatu. Dn. consil. Elia Macelariu propune, câ 100 fr. se se dea, că remuneratiune pentru unu scriitoriu stabilu in cancelaria, dr ceealalta 100 fr. se remana că stipendiu pentru unu juristu la academi’a de aici. Facfinduse votisare asupra propuneriloru ivite, se primesce cu maioritate de 5 contra 4 voturi pro- punerea dlui cons. Macelariu, dr secret. II. remane pre langa propunerea sa. g) Positiunile 7, 8, 9 din proiectulu comisiunei se primescu cu unanimitate. h) La posit. 10 secret. II. face propunerea, că acele stipendie se se destine pentru alte specialități de scientia. Facfinduse votisare, se primesce cu maio- ritate de 8 contra 2 voturi propunerea comis. i) In urma pos. 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 si 17 din proiectulu comis, se primescu fara desbatere cu unanimitate. 32 — 198 — Totu-odata in fine comit, decide, că la bugetuln astfeliu statoritu pentru an. asoc. 187°/, se se mai adauge urmatăriele positiuni: a) 100 fr. pentru in- chiriarea inca a unei odăi pre săm’a asoc. pre langa cele doue, ce se dau gratis in cas’a seminariului gr. res. de aici, b) 120 fr. pentru platirea unui servitoriu de cancelaria. § 90. Dn. vicepres. presentăza o charthia a co- mitet. centrale alu tenerimei romane academice pen- tru serbarea de amentire la mormentulu lui Stefanu, prin care numitulu comitetu, in favărea realisarei sco- pului natiunalu intentiunatu, cere concursulu comit, asoc. (Nr. prot. ag. 201). După o precumpanire seridsa a obiectului cestiu- natu, comitet, se afla motivatu a decide: că cererea comit, cent. acad, din Vien’a, se se recomande cu tdta caldur’a, prosimei adun. gen. spre a se luă in cea mai seridsa consideratiune, si totu-odata se se in- cunoscientieze despre acăsta si cestiunatulu comitetu, cu acea adaogere, că acestu comitetu, că organu alu asoc., avendu a se tiene strinsu de bugetuln prelimi- natu de adun. gen., pre langa cea mai curata a sa voientia si intentiune, nu se pdte altufeliu satisface cererei res. § 91. Dn. red. N. Cristea că referințele comis, esmise pentru esaminarea opului intitulatu „Viti’a cul- tivata“ de dn. loanu Chitu, referăza in astu obiecții, si aratandu, că acestu opu este lucratu cu multa di- ligentia si cunoscientie speciali, si cu privire la refe- rintiele de cultura a vitiei in patri’a ndstra; face ur- matdri’a propunere: Opulu ceștiunatu se se recomende adun. gen. spre tipărire pre langa urmatdriele obser- vări : a) Că inainte de tipărire, se se mai faca nes- cari îndreptări necesarie in privinti’a termiuiloru si a stilisticei. b) Unele pasagie, ce se referescu la inpregiurari politice, se se lase afara. Totu-odata se se voteze auctoriului unu premiu in bani (Nr. 203 prot. ag.). Luanduse la desbatere acestea obiecte, comit, de- cide a se primi propunerea resp. comisiuni modificata in sensulu urmatoriu: Comit, recomenda adun. gen. tipărirea cestiunatului opu in 2000 ecsempl., inse totu- odata propune, că aceeași adunare se însărcineze pre comit, a se ingrigi despre îndreptările necesarie, cu privire la unii termini, la stila, si la unele pasagie din acelu opu, după cointielegerea avenda cu resp. dn. auctoriu. Totu-odata dlui auctoriu, in semnu de recunoscientia, i se va cede unu numeru de ecsem- plarie. § 92. Totu dn. red. N. Cristea in numele co- misiunei resp. referăza in privinti’a unui proiecta re- lativu la modalitatea elaborarei unei cârti agronomice si premiarea aceleia. Comisiunea in proiectulu seu indigitandu moda- litatea elaborarei si eoprensulu atarei cârti, face pro- punerea, că pentru elaborarea atarui opu, se se fipseze unu premiu de 500 fr. cu terminulu concursului pre 1. Maiu 1872 (Nr. prot. ag. 204). Conclusu. Propunerea comisiunei priminduse in totu eoprensulu seu, se redica la valăre de conclusu. § 93. Direcțiunea despart, cerc. (XII) din Deesiu raportăza despre alegerea si constituirea subcomitetu- lui pentru desp. resp., trimite resp. prot. alu adun, gener. cerc, pre langa sum’a de 51 fr. tacse de mem- brii ordinari vechi si unu membru ord. nou dinpreuna cu tacs’a diplomei. In urma cere a i se trimite mai multe ecsemplarie din statute spre a se imparti intre membrii de acolo, cumu si sigilulu desp. In legătură cu aceste secret. II. raportăza, că a si espedatu numitei direcțiuni, căte 200 ecsempl. din documentele de legitimare pentru membrii ajutători si 200 blanquette de cuietantii. Conclusu. Raportulu directiunei amentite se ia spre scientia cu aprobare, si dloru resp., cari contri- buira astu modu la prosperarea morale si materiale a asoc., li-se esprime recunoscienti’a, ăr secret, se in- sarcinăza cu espedarea diplomei pentru membrulu nou si a sigilului pentru resp. despartiementu. § 94. Secret. II. presentăza documentulu de pro- gresu in studie alu tenerului stipendiatu alu asoc. loanu Marcusiu, ascultatoriu de filosofia la universitatea din Pest’a (Nr. prot. ag. 200). Spre scientia. § 95. Dn. cassariu presentăza conspectulu de- spre starea cassei asoc. pre tempulu acestei siedintie, din carele se vede, că cass’a asoc. după subtragerea erogateloru de pana acumu. — are in proprietatea sa sum’a de 43,482 fr. 29 cr. (Nr. prot. ag. 199). Spre scientia. § 96. In legătură cu conspectulu cassei se ra- portăza despre banii incursi la asoc. dela siedinti’a comit, din 5. luliu a. c. păna la siedinti’a presenta, parte că tacse de membrii ordin., parte că prenume- ratiuni la Transilvani’a (vedi Nrii prot. ag. 179, 181, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 195 si 196 (1870). Spre scientia cu aceea observare, că membriloru ordin, noui se li-se espedeze din partea secret, resp. diplome. § 97. Totu in legătură cu conspectulu cassei, se mai raportăza despre interesele incassate după cou- ponii obligatiuniloru urb. trans., si ai împrumutului de stătu, obvenitori cu 1. luliu a. c., si anume: a) După couponii oblig, urb. trans. s’au incassatu 720 fr. 17 cr. b) După couponii împrumutului de stătu s’au in- cassatu in argintii 35 fr. 50 cr., in BN. 20 cr. v. a. (Nr. prot. ag. 182 si 183). Spre scientia. § 98. Se presentăza unu documenta despre schim- barea a loru 40 fr. 50 cr. in argintu cu 47 fr. 33 cr. in v. a. (Nr. 184 prot. ag.). Spre scientia. § 99. Dn. secret. I. Georgie Baritiu trimite 2 — 199 — liste despre banii incursi că prenumeratiune la Tran- silvani’a de a dreptulu la redactiune (Nr. prot. 192). Spre scientia. § 100. Secret. II. face propunerea pentru ase- mnarea unei anticipatiuni de 200 fr., că spese de caletoria, la adun. gen. pentru oficialii asoc. (alatura pos. 17 din bugetulu de sub § 98). Conclusu. Se asemneza la cass’a asoc. pre langa ratiocinare la tempulu seu. § 101. Verificarea protocolului siedintiei ace- steia, se incredintidza ddloru membrii Iac. Bolog’a, dr. I. Nemesiu si Petru Mânu. Sibiiu, datulu că mai susu. Ioane Hannia mp. I. V. Rusu mp. vicepres. secret. II. S’a cetitu si verificata in 28. luliu 1870. Bolog’a mp. P. Mânu mp. Dr. Nemesiu mp. Nr. 217-1870. ¹ .. Protocolul» siedintiei estraord. a comit, asoc. trans. tienute in 29. luliu c. n. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. 1. Hanria, fiendu de facia dd. membrii dn. cons. aul. Iac. Bolog’a, dn. cons. gub. E. Macelariu, dn. cons. fin. P. Mânu, dn. senat. P. Rosc’a, dn. adv. dr. I. Nemesiu, dn. secret. II. I. V. Russu, dn. cassariu Const. Stezariu si dn. adv. dr. Dem. Racuciu. § 102. Comisiunea esmisa in siedinti’a comit, din 13. Maiu § 60 pentru elaborarea unui proiecta relativu la infientiarea academiei romane de drepturi, prîn referințele seu dn. cons. aul. lacobu Bolog’a isi presentdza operatulu seu, in cestiunatulu obiecta, si cere a se luă la discusiune. Presidiulu pune deci la ordinea dîlei pertractarea asupra amentitului operata, intitulata „Proiecta pen- tru modalitatea procurarei midiuldceloru necesarie, spre infientiarea si susutienerea unei academii romane de drepturi in monarchi’a austro-ungara.“ După o discusiune mai îndelungata si interesanta, 1a carea participară toti membrii de fatia ai comit., dn. dr. Nemesiu din motivulu, că se mai păta studiă acesta causa, face propunere pentru amenarea, resp. sistarea siedintiei, păna in diu’a urmatdria, care pro- punere punenduse la votisare, se respinge cu maiori- tate de 6 voturi contra unulu. In urma, punenduse la votu operatulu comisiu- nei, acela, pre langa oresicare modificatiuni făcute la propunerea dlui vicepresiedinte, se primi din partea comitetului cu unanimitate de voturi, abstienenduse dn. dr. Nemesiu dela votisare. — Cestiunatulu ope- rata se aclude la acestu protocolu. N § 103. Direcțiunea despart, cerc. IV. alu Sabe- ’sinlui așterne protoc. siedintiei subcomit. resp. din 3. Aprile, 29. Maiu si 14. luniu a. c., cumu si protoc. adun. gen. alu despart, cestiunatu. Totu-odata numit'a direcțiune administrdza cu acea ocasiune sum’a de 360 fr. 50 cr. incursa la fon- dnlu asoc.. parte că tacse de membrii ord. vechi si noui. cumu si de membrii ajutători, parte că venitulu, ce a resultatu dela un’a petrecere tienuta cu ocasiu- nea adun. gen. cerc, in favdrea fondului asoc. Din prot. resp. si actele așternute se dovedesce activitatea cea frumdsa desvoltata in numitulu despart, in interesulu asoc. atătu morale, cătu si materiale. Intre alte dispusetiuni, relative la asia numitele afa- ceri cur., subcomit. despart, cerc, s’a ocupata in tdta seriositatea, cu infientiarea agentureloru comunali, dr adun. gen. cerc, inca asemenea a doveditu celu mai viu interesu fatia cu asociat., ce se constatdza intre altele si prin frumdsele contribuiri, oferite pentru asoc. In urma subcomit. conformu conclusului seu, a- dusu in siedinti’a sa din 3. Aprile a. c. (p. VIL) in- trdba: a) Dăca din lipsa de individi apti in multe comune, s’aru potea acumulă mai multe comune intr’o agentura, b) Cere, că acestu comit, din respectulu uniformitatiei si pentru înlesnire se dispună a se tipări nescari formularia de decrete pentru membrii âgen- tureloru comunali, si acelea a se imparti pre la tdte despart, cerc, ale asoc. Conclusu. Comit, iea spre cea mai plăcută scientia dispositiunile coprense in amentitele protoc., si totu- odata simte o datoria plăcută a esprime, prin acdsta, in numele asoc., multiamit’a cea mai cordiale, atătu subcomit. resp., cătu si prin acdsta toturoru aceloru barbati romani, cari escelara si cu asta ocasiune in nobil’a emulare pentru prosperarea materiale si mo- rale a acestui asiediementu natiunale; cu deosebire merita tdta recunoscienti’a, consideratiunea si apre- tiuirea generdsa si ecsemplari’a fapta a dn. măiestru de cordovanu din Orastia Ilia Popu, carele cu ocasiunea adun. gen. cerc, din 14. luniu c. n. depuse pre alta- riulu culturei poporului romanu considerabil’a suma de 101 fr. v. a. (vedi prot. adun. gen. cerc. pos. 14). Totu-odata se decide, că cu privire la a) Gestiunea acumularei mai multora comune intr’o agentura co- munale se se respundia, că acestu comitetu, de si do- resce, că fiacare comuna se-si aiba agentura sa pro- pria, totuși lașa in bun’a chipsuire a subcomit. resp., că se se acomodeze după impregiurările faptice, dr incătu pentru decretele membriloru agentureloru, sub b), se va dispune tipărirea acelora pre spesele asoc. In urma secret, se insarcindza cu ecspedarea di- plomeloru pentru membrii ord. noui. § 104. Dn. capit. supr. alu districtului Naseudu, prin cliarthi’a din 25. luliu a. c. Nr. 437 rescrie, că a primita spre plăcută scientia notificarea presidiului asoc. in respectulu tienerei adun. gen. acolo, si pro- mite din parte-si totu succursulu, spre înaintarea ma- retiului scopu alu asoc. Spre cea mai plăcută scientia. § 105. Se presentdza testimoniulu despre colo- cuiulu, ce l’a susutienutu pre sem. II. a. scol. 18⁶⁹/₇₀ (la univers, din Vien’a) stipendiatulu asoc. Petru Em. Prodanu cu resultatu distinctu. Totu-odata numitulu stipendiatu in charthi’a sa din 26. luliu a. c. se escusa, că fiendu bolnavu păria — 200 — la finea lui Maiu a. c., pentru sem. I. a. scol. 18⁶⁹/₇₀ n’a potutu presentâ recerutulu testimoniu. Spre scientia. § 106. Secret. II. presentdza raportulu despre activitatea comit, in decursulu an. asoc. 18⁶⁹/₇₀ , ce espirdza, carele cetinduse, cu puțina modificatiune se primesce si se aproba din partea comit. § 107. Dn. vicepres. I. Hannia accentuandu, cumu-că prin inchiaiarea siedintiei presente, se in- chiaia si trieniulu statutariu, pentru care fă onoratu cu increderea publica, si in care, după modestele sale facultati a purtatu oficiulu onorificii, multiamesce in terminii celi mai caldurosi, membriloru comit, pentru totu succursulu, spriginirea si conlucrarea benevoi- tdria, ce i-o dovediră in decursulu acestora 3 ani, esprimandu-si dorinti’a, câ adun, gen., ce ne stă in- ainte, se afle pe venitoriu pentru oficiulu de vicepres. alu comit, pre unu barbatu, carele se pdta dispune de mai multu tempu in afacerile asoc., decumu i-a fostu densului concesu. Conclusu. Aceste espresiuni de multiamita, fiendu intempinate cumultiamire reciproca si cu „se traidscaft din partea comitetului, se decise a se perenă in a- cestu protocolu. § 108. Cu verificarea protoc. siedintiei acesteia, se incredintidza dd. membrii Iac. Bolog’a, P. Mânu si loanu Nemesiu. Datulu că mai susu. loanu Hannia mp., I. V. Rusu mp., vicepresiedinte. secret. H. S’a cetitu si verificata in 31. luliu 1870. Bolog’a mp. Mânu mp. Dr. Nemesiu mp. , Lisl’a baniloru incnrsi dela membrii nuoi ordinari si ajutători, inscrisi cu ocasiunea a- dunarei constituante a despartiementului 8 (Alb’a-Iuli’a) tienuta 21. Martin 1870, trimiși prin direcțiunea resp. despart, cerc, si anume: I. Dela membrii ordinari. Nic. Popn, par. in Siardu 5 fr.; Ioane Moldovanu, cetat. in Alb’a-Iuli’a 5 fr.; Car. Limbianu, cetat. in Alb’a-Iuli’a 5 fr. II. Dela membrii ajutători. Canditu Moldovanu in Totoiu 1 fr.; Nic. Florescu, Igbiu 1 fr.; Ioane Popu, Siardu 1 fr.; lacobu de Popu, Bucerdea vin. 1 fr.; Nic. Nestoru, Bucerdea vin. 1 fr.; Nic. Giurc’a, Bucerdea vin. 1 fr.; Georgiu Lucaciu, Siardu 1 fr.; Moise Popa, Siardu 1 fr,; Luc’a Mitrofanu, Alb’a-Iulia 1 fr.; los. Conghelescu, Igbiu Ioane Popescu, Totoiu 1 fr.; Georgiu Moldovanu, Totoiu 1 fr.; Nic. Morariu. Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Macarie Beng’a, Totoiu 1 fr.; Georgie Popa, Igbiu 1 fr.; Avraamu Stoianu, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Nic. Urs’a, Metesiu 1 fr.; Nic. Hada, Igbiu 1 fr.; Moise Onutiu, Igbiu 1 fr.; Gedeonu Deacu, Tieln’a 1 fr.; Nic. Halalai, Igbiu 1 fr.; Ilie Trifu, Ighiu 1 fr.; Ioane Trifanu, Aiudu 1 fr.; Petru Radu, Aiudu 1 fr.; Ioane Mogosianu, Ighiu 1 fr.; Nic. Pccurariu, Ighiu 1 fr.; Ant. Petru, Igbiu 1 fr.; Ioane Florescu jun., Ighiu 1 fr.; Ilie Tiutiuanu, Siardu 1 fr.; Ioane. Danila lui Nicolae, Ighiu 1 fr.; loachimu Crisianu, par. in Ighiu 1 fr.; Georgie Sio- lomonu, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Mitru Rada, Alb’a-Iulia 1 ti.; Georgie Campianu, Alb’a-Iulia 1 fr.; Mitru Banciu, Alb’a-Iulia 1 fr.; G. Rosc’a, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Georgie Bardasiu, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Ioane Munteanu, cancel. in Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Gavr. Mihaltianu, adv. in Alb’a-Iuli’a 1 fr.; losifu Ribitie, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Mich. Bako, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; Nic. Drambureanu, Alb’a-Iuli’a 1 fr.; los. Teocu, Aiudu 1 fr.; Georgie Branu. Ciugudu 1 fr.; Mich. Mustatie, Totoiu 1 fr.; Stef. Beng’a, Totoiu 1 fr.; G. Cionc’a, Ighiu 1 fr.; On. Popa alu Galutioei, Ighiu 1 fr.; Anghelu Curt’a, Ighiu 1 fr.; Stefanu Munteanu, Cricau 1 fr.; Georgie Totoianu, Chisfalau 1 fr.; Ioane Medrea, Ighiu 1 ir. Din sum’a de 67 fr. subtragfinduse spesele de porto po- ștale, avute cu trimiterea acteloru la comit, centralu, cumu si cu trimiterea invatiuniloru la adun, gener. cerc, in suma de 3 fr. 53 cr. — s’a trimisu la fondulu asociat, trans. sum’a de 63 fr. 47 cr. v. a. Sibiiu, 5. Augustu 1870. Dela secretariatulu asoc. trans. Bibliografia. Din fdi’a periodica dela Bucuresci, titulata: Societatea pentru invetiatur’a poporului romanu, tăia mensuale, 8° mare, amu primitu si noi Nrii 1, 2, 3. Redactorii si collaboratorii acelei foi, totu barbati de aceia, carii si-au castigatu in Ro- mani’a unu renume pe terrenulu instructiunei publice, garanteza publicului competente de a judeca asemeni productiuni ale mintei omenesci, că scopulu societatei va fi inaintatu fdrte bine prin foi’a sa. Aedsta fdia, care ese pe fia-care luna in căte cinci cdle, este un’a din cele mai eftine, adeca numai 10 franci pe anu, adeca camu 4 fr. v. a., dra pentru membrii societatei numai 5 franci si pentru sate nu- mai 3 franci sdu lei noi, sdu adeca, cumu amu dîce, mai gratis. Mesura pre cătu de generdsa, pre atătu de nemerita aedsta. Pre cătu tempu la noi nu se voru forma asemeni societari, sdu nu se voru afla dmeni cu stări materiali mari, carii se sacrifice sume considerabili pentru tipărirea de cârti si foi instru- ctive popularie, pe atăta nu va potea fi vorb’a de străbaterea culturei in gldte, in masse. Ignori nulla cupido. Gldtele nu sciu, nu au de unde se scia si se cundsca folosulu invetiaturei, de aceea neci nu voiescu se dea bani pe ea; asia remane, că se duci orbului medicina gratis, si pe celu ce stă pe intune- recu, se’lu scoți la lumina, fara că se ceri si dela elu unu sacrificiu. Asia este, asia a fostu la tdte po- pdrale, asia merge si la noi. Cu alta ocasiune vomu comunica si sumariulu Nriloru esiti din aedsta fdia. Numai lips’a de spațiu a fostu caus’a, pentru care noi nu apucaramu a trage păna acumu luarea-amente a lectoriloru no- strii la acestea duoe producte literarie: Viati'a (lupa morte. Dedusa din misteriulu fientiei ome- nesci si desiertatiunea celoru trecutorie, prin I. P. Papiu, preotu gr. cat. la institutulu corectoriu transilvana din Gherl’a. Clusiu, 1870. Cu tipariulu col. ref. alu lui loanu Stein. Cartea sântului loanu Ciirisostomu pentru preoția. Trad. de I. P. Papiu, preotu gr. cat. la institutulu corect, din Gherl’a. Gherl’a, 1869. Cu tipariulu tipografiei diecesane. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Bedactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.