
          -------------

ț-':¹ Acesta foia ese
cate 3 c61e pe luna
si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.


Pentru strainațate
10 franci cu porto
poștei. ₜ


¹ i>
cșy

-V^-gioț.





                TRANSILVANI’A.




        F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
        si cultur’a poporului romanu.


■jog;^----------

ițW

Abonamentulu se £
face numai pe cate
1 anu intregu.

  Se aboneza la Comi-
  telulu asociatiunei in


Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori.

ns -----------------W ;gH





Nr. 15.                             Brasiovu 1. Augustu 1870.                          Alllllll III.


     / Fragmente din istori’a lui loanu Bethlen.

(Continuare).

     Anulu 1666 se începe totu cu neplăceri. Tabe-
larinlu lui Christoforu- Pascu adeca veni in lanuariu
cu epistola dela Constantinopole, in care Pascu arata
principelui cu multa dorere sufletdsca, că in adeverii
neci Lesski, neci Rainger n’au facutu nimicu in fa-
vdrea Transilvaniei, că arabii purcesera la Vien’a pe
aci incolo, că inse elu mai nainte de manecarea loru
totu mai întrebă inca odata pe Rainger in scrisu,
ddca ei au midiulocitu ceva sî pentru Transilvani’a
la Pdrta. Rainger ii respunde lui Pascu in vorbe
dulci, că dieu ei nu au potutu face nimicu in caus’a
Transilvaniei, pentrucă sultanulu si marele veziru
era focu de mânioși pe ardeleni, in cătu neci nu voia
se audia de tier’a loru, dra acdsta numai pentrucă
nu li se administrase, tributulu; in fine dn. Rainger
consolă pe Pascu alu nostru cu o secătură de oro-
logiu, pe care ilu trimise că contra-presentu pentru
miisidr’a de galbini, dra Pascu a fostu naivu si sim-
plu destulu, pentrucă se accepte acelu nimicu.

     La loculu acesta cancelariulu loanu Bethlen in-
dignatu de portarea perfida a nemtiloru striga dîcbndu:
„Te insieli mei Simidne, ddca tu credi că toti transil-
vanii sunt orbi*)!“ Bethlen adeca crede tare si vir-
tosu, că asta-data dependea numai dela nemți, pen-
trucă conditiunile pacei se dsa cătu se păte mai fa-
vorabili pentru Transilvani’a, că inse nemții nu au
voitu se faca acdsta, ci că scopulu loru a fostu, că
se aduca si se lase pe Transilvani’a in pericolulu
estremu, in starea cea mai desperata, iinpilati, strim-
torati si bajocuriti de turci.

     In Februariu 1666 se tienh drasi dieta la Fa-
garasiu , in care se pertractă din nou cestiunea tri-
butului turcescu, in cătu adeca se caută unu metodu
mai usioru de a’lu scdte in viitoriu dela tidra. Cu
acea ocasiune se spuse totu-odata pe fatia, că amba-
sadorii imperatului Romaniloru n’au facutu nimicu pe
lume in favdrea Transilvaniei.

     In tempulu dietei morf una fetitia mica a prin-
cipelui Mich. Apafi si fu astrucata in biseric’a refor-
mata din Fagarasiu.

     La diet’a acdsta inse s’a intemplatu unu lucru,
care trebue se ficseze mai deaprdpe luarea-amente a


      *) O mi Simon falleris, si Transilvanos omnes coecos au-
tumas! Pag. 268.


istoricului transilvanii. Amu vediutu mai susu, că
canoniculu si apoi prepositulu de Demes, anume M.
Kăszoni, secuiu de naționalitate, avea rol’a data lui
dela iesuitii din Vien’a, că se ’si desvdlte activitatea
sa intre Casovi’a, că resiedenti’a de atunci a Unga-
riei nemtiesci, (că Bud’a era resiedenti’a Ungariei tur-
cesci) si intre Satumare, dra din acestu punctu se
lucre spre Transilvani’a. Scimu totu-odata, că acelu
popa Kăszoni midiulocea intre plenipotentele Rhottal,
generariulu Copp sî intre Mich. Teleki, acesta că de-
legatu din Transilvani’a. Asta-data, adeca după in-
chiaierea pacei turco-nemtiesci, Kăszoni vene in Tram
silvani'a că trimisu inadinsu din partea imperatului
Leopoldu I. sî se infatiosidza la principele M. Apafi
cu una adresa de dato 10. Februariu 1666, in care
dupace premite mulțime mare de trase gdle după
datin’a tempului de atunci, in fine ajunge abia la
cestiunea de care’lu dorea, adeca la starea cea asu-
prita a religiunei romano-catolice din Transilvani’a sî
asia cere că: religiunea rom. catolica se fia restau-
rata pe deplinu in drepturile, privilegiale si scutintiele
sale; vicariulu si protopopii r. catolici se fia tractati
că si miniștrii eclesiastici ai celorulalte trei confes-
siuni privilegiate, neci se mai fia suferite bajocurele,
violentiele, împilările sî asuprelile, care se comitu sî
asupra clerului catolicu, ci se fia lasatu a vietiui in
buna pace sî in liniște; principele se binevoidsca a
propune caus’a catoliciloru la dieta, care tocma se
afla conchiaraata sî se ’si pună tdta silinti’a, că a-
cdsta causa se fia complanata după dorintia; in fine
Kăszoni mai pretende totu in numele imperatului,
că dupace preoții catolici dela Clusiu-Monasteriu au
suferitu fărte multu prin turburarile trecute, si dupace
inca totu nu era siguri de incursiunile turciloru dela
Oradea, era parochi’a le este ruinata, principele se
midiulocdsca, că beseric’a din cetatea-vechia in Clusiu
se se dea catoliciloru inpreuna cu tdte apertinentiele
sale, pentrucă se le restaure si se se asiedie acolo.

     Acdsta missiune a lui Kăszoni încurcă pe niaiori-
tatea dietei, adeca pe membrii calvini, luterani si uni-
tariani cu atătu mai multu, cu cătu ei sciă, că mem-
brii r. catolici numai cu trei dîle mai inainte isi for-
mulaseră pretensiunile loru cătra dieta, prin urmare
că intre catolicii transilvani sî intre curtea Vienei se
intretienea corespondenta secreta. Preste acdsta Kă-
szoni in adresa din 10. Februariu dîsese curatu, că
imperatulu astdpta, că pentru binele ce a facutu (?)
elu ardeleniloru prin pacea din urma, aceștia inca se
29

— 174 —


se arate pentru totu-deauna sî intru tdte multiami-
tori catra elu. Ci precumu bine sciniu din cele co-
municate pana aci după loanu Bethlen, neci Mich.
Apafi, neci vreunu altu ardeldnu nu vedea sî nu cu-
noscea neci-unu bine in acea pace, ci numai relele
cele mai mari câte avea se urmeze. De alta parte
densii nu aru fi voitu se vatome neci pe imperatulu
Leopoldu. Cu tdte acestea diet’a sî principele trebuea
se dea unu respunsu canonicului Kăszoni, care ve-
nise in numele imperatului. Asia după deliberatiune
matora i se dete unu respunsu inca sî mai lungu de-
cătu fusese adres’a lui, in care afli acestu simbure:
Se traiesca la multi ani Maiestatea sa imperatulu.
Scimu sî fdrte multiamimu, că Maiest. sa ne promi-
sese prin consiliariulu nostru Dionisiu Bânffi de Lo-
sontiu, că va porunci comitelui Lesski la Constanti-
nopole, că se tracteze afacerile Transilvaniei la Pdrt’a
otomana. Afla inse reverenti’a ta părinte, că neci
cornițele Lesski, neci dn. Simionu Rainger n’au vor-
bitu la Pdrt’a otomana neci unu cuventielu leganatu
in favdrea Transilvaniei, ceea ce.se adeveresce lim-
pede sî învederată din epistol’a delegatului transil-
vanu Christoforu Pascu. Ambasadorii imperatului au
dîsu, că n’au potutu face nimicu in favdrea Transil-
vaniei, numai din causa că nu se plătise tributulu
turcescu. Inse nu este asia. Tributulu cerutu de
Pdrta in marimea lui de acuma lovesce in tdte
drepturile vechi ale Transilvaniei. Apoi la cestiunea
pusa asia, ambasadorii imperatesci potea se vorbdsca
prea bine; densii inse n’au voitu, dra prin acdsta
portare a loru au datu turciloru curagiu, că se ame-
rintie delegatului nostru cu mdrte, tierei cu .ruina to-
tala; au degradatu sî auctoritatea imperatului, care
le poruncise că se tracteze in caus’a Transilvaniei.
Dn. Rainger isi bate jocu de noi, promitendu că va
lucra in favdrea acestei tieri prin un’a atrei'a persdna.
Cu totulu altele, de un’a suta ori mai multe (centu-
plo plura) ni s’au promisu ndue la curtea imperatdsca;
din tdte acelea promisiuni inse nu s’au alesu nimicu
pe lume. Ne vene se plangemu cu lacrime, candu
vedemu, că turcii au ocupatu căteva comitate de ale
Transilvaniei, că ei totu mai tienu Oradea sî de a-
colo devasta păna pe la Clusiu, că Athname (diploma
turcdsca) despre securitatea Transilvaniei pe viitoriu
nu ni s’a midiulocitu, că in cele treisprediece comi-
tate ale Ungariei, care se afla sub suveranitatea im-
peratului, protestantii sunt maltratati, tiraniti si des-
poliati de bisericele si averile loru intocma că sî mai
inainte, in mani’a toturoru promisiuniloru imperatului.
La tdte acestea se adaogemu, că Georgie Kokdnyesdi,
acelu talchariu cumplita, care nu scimu din a cui po-
runca irupsese in Transilvani’a, comitendn crime cum-
plite, omoruri, violentia de femei, apoi manandu sî
vite cu ciurdele, in mani’a repetîteloru ndstre recla-
matiuni nu e trasu la neci o respundere. Mai in
scurtu, din tdte promissiunile serbatoresci, căte s’au
facutu lui Dionisiu Bănffi in Vien’a, nu s’a inplinitu
neci unica.


     In cătu pentru bun’a intielegere a staturiloru tierei,
care ni se recomandă de catra imperatulu, multia-
mimu prea multu pentru consiliulu bunu; noi inse
scimu asia, că tdte religiunile recepte au fostu tra-
ctate sî păna acumu intocma după constitutiunile sî
legile tierei, prin urmare sî r. catolicii; dra in acestu
punctu ne provocamu de adreptulu la testimoniulu mem-
briloru romano-catolici, carii se afla de fatia sî in
midiuloculu nostru. Ori candu catolicii asupriti fiindu,
au recursă la ajutoriulu potestatei civile, totu-deauna
li s’a datu sî au fostu aparati in drepturile loru, se
intielege inse, că numai intre marginile constitutiunei
sî neci-odata afara din acelea*). Beseric’a din cetatea-
vechia dela Clusiu nu li se pdte da, pentrucă aceea
este mai de multu in possessiunea reformatiloru, dela
carii potestatea politica nu o pdte lua fara voi’a loru
cu forti’a etc.

     Se intielege sî nespusu, că Kăszoni se reintdrse
fdrte neindestulatu cu acdsta resolutiune primita din
Transilvania.

     Dela pag. 285 păna la 290 loanu Bethlen de-
scrie inversiunat’a cdrta a lui Georgie Kapi, a lui
Stefanu Kun sî Nicolae Zollyomi, fiiulu lui Davidu
Zollyomi, care adusese pe Georgie Răkoczi I. la tronu,
apoi inse perise in captivitate, escata din caus’a func-
tiunei de comite supremu iu comitatulu romanescu
alu Uneddrei. Noi lasamu acestu episodu istoricu in
grij’a poetiloru, carii pdte fi că ’i aru afla locu in
vreuna drama; pecatu numai, că loanu Bethlen nu
arată pe nume sî femeile sî fiicele aceloru trei con-
curenti, din caus’a carora cdrt’a in dieta tienh trei dîle.

     Pe tempulu acestei diete din Fagarasiu se făcură
betfi de sparietu, in cătu tocma sî Apafi, care de
altumentrea tienea la pachara că nimeni altulu, cadih
din caus’a atătoru escese la unu morbu greu.

     Dupace se desfacă diet’a sî atătu membrii ei,
cătu sî consiliarii principelui se duseră pe la moșiile
loru, dea vene dela Suha-pasi’a din Buda unu agentu
alu lui, unu turcu fdrte nerușinata, la principele Mich.
Apafi in Fagarasiu cu duoe epistole, in care pasi’a
voiă se traga la cea mai strinsa respundere atătu pe
principe, cătu si pe dieta, pentrucă au trimisu asia


      *) Calvinianii sî preste totu protestantii de tdte trei con-
fessiunile din Transilvani’a nu voru potea nega neci-odata, că ei
câ. unii carii totudeauna era in maioritate, in dieta sî in consiliul
au asupritu chiaru prin legislatiune pe rom. catolici; acolo sunți
mai multe legi, care marturisescu despre acesta. De alta parte’
inse este totu asia adeveratu, că in aceleași tempurî, adeca in
periodu mai bine de 150 de ani, mai virtosu inse sub domni’a
lui Ferdinandu II. et Leopoldu I. ori-unde catolicii au apucata
pe deasupra, a fostu vai sî amaru de toti locuitorii, citi se tienea
de alte confessiuni; focu, sabia, torture satanice, confiscări de .
tdta averea sî de biserice preste totu au fostu la ordinea dîlei;
era mai de aprope in Un gări’a nemtie.sca acatolicii au fostu tira-
niti totu cu acea crudime si barbaria, cu care ’i esterminâ in-
quisitiunea din Spani’a. Vali de sânge au cursu in acelea tem-
puri din cans’a confessiuniloru. De aici apoi proveni in Transil-
vani’a cerbicds’a resistentia in contra catoliciloru, pentrucă se nu
mai pdta apuca pe deasupra altora, spre a’i tirani in modulu celu
mai barbaru.

— 175 —


tardiu tributulu la Pdrta. Pre langa principele mor-
bosu petrecea in acelea dîle numai Stefanu Nalâtzi,
(romanu-calvinitu), Mateiu Balog, ambii vicemarsiali
ai cartei sî Georgie Gilani, care tienea de soția pe
sor’a ddmnei Anei Bornemissa, soției lui Apafi. Se
conchiama iute sî cativa consiliari sî se dă vezirului
din Bud’a respunsu in scrisu, că Transilvani’a e su-
pusa numai Pdrtei otomane, dra nu pasiei din Bud’a,
câ se trebndsca a’i da lui sama de faptele sale. La
acestea agentulu turcescu aratanduse fdrte neindestu-
latu cu respunsulu, incepe se faca larma mare, arunca
scrisdrea de pamentu, amerintia cu perire sî înjura
spurcatu, păna candu ardelenii se vediura constrinsi
a’lu prinde sî a’lu scdte cu forti’a din tidra. Intr’a-
ceea dete Ddieu, că sultanulu trimise acelui Suba-
pasi’a din Buda sfdr’a de metase, cu care sî fu su-
grumatu, sî asia strengariulu trimisu de elu pe capulu
ardeleniloru inca se facîi nevediutu.

     In Maiu 1666 venf alta scire dela Christea Pascu,
după care densulu de sî morbosu, se determină a
mai cere inca una audientia la marele veziru tocma
sî cu periculu de a’si perde vidtia; tiranulu inse totu
ilu primi in audientia spre mirarea toturoru, carii
sciâ, că m. veziru era turbata asupra Transilvaniei.
Pascu ’i vorbi cu atăta curagiu, in cătu insuflă tur-
cului respectu sî se pomeni, câ in locu se’i faca vre-
unu reu, ordină langa elu sî unu delegatu turcescu,
ii dete una scrisdre a sultanului catra principele sî
căteva caftane (vestmente orientali de ondre) câ se-
mne de clementia imperatdsca; dra despre renume-
rarea unei parti din tributu sî despre restituirea tie-
nuturiloru ocupate dela Transilvani’a prin turcii din
fortaretiele leneu sî Oradea neci vorba. S’a trimisu
ce e dreptu, Transilvaniei unu registru turcescu, adeca
consemnatiunea sateloru, despre care se presupunea
că au se platdsca contributiunile la turcii din numitele
dude fortaretie, acelu registru inse era compusu cu
vulpenla adeveratu resaritdna, că-ci adeca in elu era
petrecute căteva comune asiediate mai in centrulu
Transilvaniei, dra altele din vecinătatea dîseloru for-
taretie lipsea cu totulu. Scopulu ce avea turcii cu
acestu registru era invederatu, de aceea casulu acesta
dete multu de lucru, in cătu lunile luliu sî Augustu
se petrecura aprdpe numai cu certele consiliariloru a-
supra modului, cu care ar potea scapa tidr’a de pe-
ricolulu ce’i amerintiâ din partea turciloru, carii câ
si nemții, cercă tdte calile spre a se încuiba totu mai
afundu, păna ce o aru preface cu totulu in pasialîcu
turcescu. Intr’aceea pe Rosalii se reîntorsese sî Chr.
Pascu dela Constantinopole. loanu Bethlen lauda
multu pe acestu Pascu pentru curagiosulu seu patrio-
tismu sî devotamentu, recundsce inse, că meritele lui
n’au fostu recunoscute după cuvenintia „cor rupti hujus
secuii vitio,“ adaoge Bethlen.

     In fine consiliulu lui Apafi se invoiesce abia, câ
se provdce pe pasi’a din Oradea la una conferenția
comuna prin plenipotențiari; pasi’a inse respinge pro-
punerea cu mare trufia.


     Pe la finea lui Augustu principele Apafi pldca
dela Ernotu spre a visita fortaretiele transilvane asie-
diate de catra Ungari’a. Caletorindu spre Cetatea-
de pdtra, primesce scirea, că garnisdn’a din Siemleu
compusa mai totu din nemți desertori, se revoltase
din causa, că talcharii de intendanti, liferanti sî ofi-
ciari omoriâ cu fdmea sî cu golatatea pe ostasi. Li
s’au trimisu bani spre a li se numera restulu soldului.

     La pag. 298 loanu Bethlen inca păstră unu ecs.
din cele mai scandaldse despre rapacitatea boieriloru
din acelea tempuri. Stef. Ebeni, consiliariu, comite
supremu in comitatulu Clusiu, comandante de cetate
in Clusiu, pe atunci celu mai bunu ostasiu alu Tran-
silvaniei, zacea de unu morbu fdrte greu. Faimosulu
Pavelu Bdldi, care mai tardiu jocă una rola atătu de
trista in istori’a patriei, nu astdpta se mdra Ebeni,
nu respectdza neci impregiurarea, că bolnavulu avea
clironomi, ci ctt siese dîle mai inainte de mdrfea lui
merge la Apafi sî cere, câ moșiile lui Ebeni se i se
dea si se se înscrie pe numele seu, alu lui Bdldi.

     Caletori’a lui Apafi păna la Cetatea-de pdtra in-
suflă ungureniloru grija mare, că ddra elu ar voi se
faca invasiune asupra loru, spre a’si resbuna de mul-
tele rele, căte făcuseră ei ardeleniloru. Apafi inse nu
era omulu actiunei; asia in locu a întreprinde espe-
ditiuni bellice, principele se reintdrse cu consiliarii
sei la Alb’a-Iuli’a, unde pe Septembre conchiamă drasi
dieta, pentrucâ se vddia drasi de tributulu anuale si
totu-odata de îndestularea garnisdneloru confiniarie,
pentrucâ se nu se mai revolte vreuna totu de fdme
si de golatate.

     In acdsta dieta se puse temeiu la ur’a si resbu-
narea dintre familiile Bânffi si Bdldi, care ’si avă mai
tardiu consecentiele cele mai funeste, atătu pentru
acelea familii, cătu si mai virtosu pentru patri’a nd-
stra, precumu acdsta se intemplă de corn unu in ase-
menea cașuri si precumu, acdsta ne este cunoscuta
si de airea.

(Va urma.)



    Limb’a verde.

     Pre candu respirâmu aerulu si pulberea scdle-
loru latinesci, ni se spunea multe despre puritatea
limbei latine, despre etatile ei de pruncia si junia,
apoi despre cea de auru, cea de argintu, cea de arama
sî de feru. Mai tardiu luandu a mana scrierile lui P. ]
Maioru, incepuramu se reflectamu la limb’a ndstrai
cea romandsca si se ne intrebamu, că de unde o a-
vemu sî că ore este ea fiica, sora, sdu chiaru mama a
limbei latine clasice. Unii dintre noi credu că au
deslegatu acestea cestiuni, altii din contra tienu, că
inca suntemu departe de scopu. Intr’aceea partea pu-
blicului nostru, care a invetiatu căte ceva carte, vo-
indu a vorbi sî a scrie romanesce „mai cumu se
cade,“ ambla orbecandu pe unu campu negurosu sî
intunecosu, dra unii din noi aceștia, carii scriemu
pentru publicu, voindu se’lu invetiamu cumu se’si
29*

— 176


vorbdsca limb’a mai bine sî mai frumoșii, temendune
inse totu-una-data, ca, se nu’i vetamamu cumu-va de-
licatulu audiu, adoptamu in scrierile ndstre dela ace-
lași publicu totu feliulu de barbarismi, provincialism!
rancedi de învechiți, pre langa aceea sî neromânesc!,
voimu se ne acomodamu in espresiunile si fraseologi’a
ndstra după gustulu sî capritiulu toturoru jupanese-
loru din piati’a publica, alta-data drasi maimutîmu
jargon ulu capitalei Bucuresci, carele se vorbesce in
clasele midiulocii, inpestritiatu si incarcatu astadi cu
vorbe străine mai totu că si inainte cu patrudieci de
ani, pre candu muscalii introduseseră prin cancelariile
romanesci tdta terminologi’a oficiala rusdsca in loculu
celei de mai inainte grecesci sî greco-slavonesci.

      La acdsta specie de limba bastarda francii la ei
acasa ii dedera in bataia de jocu nume de limba
verde.

      Dara cumu? Se pdte dre, că sî francii se aiba
limba stricata, bastarda, sdu jargonu, precumu dîcu ei?

      Că se tacemu de provincii, unde in parte mare
se vorbesce una limba, pe care locuitorii din Parisu
abia o pricepu, dara chiaru limb’a poporului din Pa-
risu diferesce atătu de multu de limb’a francdsca
scrisa si vorbita in cercurile mai inalte ale so-
cietatei, in cătu scriptoriulu Dumas fiiulu, in un’a din
scrierile sale dîse nu de multu că, „nu trebue se con-
fundamu limb’a parisiana cu limb’a francdsca.)*

      Sî care se fia dre limb’a francdsca?

      Limb’a francdsca este aceea, ce se vede adunata
in Dictionariulu academiei francesci, compusu
odenidra de cei 40 „nemoritori," precumu dîcu francii,
apoi pastratu sî aparatu cu cea mai mare grija totu
de acei patrudieci membrii ai academiei, că hu cumu-
va se se furisieze in elu vreunu cuventielu, carele se
nu merite inmortalitatea**).“ „Limb’a francesca!“ a-
cdsta este una din espresiunile cele mai superbe ale
natiunei francesci.

      Era limb’a parisiana? Este amestecata cu totu
feliulu de cuvente, si mai none, si mai vechi, adop-
tate nu numai din alte parti ale tierei, ci si din străi-
nătate, dra altele inventate acolea pe locu intre dife-
ritele clase ale societatei, apoi multe adoptate si de
cătra scriptorii asia numiti populari, de cătra cei carii
scriu romane, precumu sunt ale lui Eugenu Sue s. a.,
sdu comedii si fartie pentru teatrele suburbane. Nu
se pdte crede, cu ce usioratate addpta poporulu vor-
bele străine. Multe din acestea se iau mai antaiu
numai că din gluma, sdu in bajocura, succesive inse
audiulu multimei se dedă cu ele si apoi le si tiene
căte 20 pana la 100 de ani, unele si mai multu, in
cătu mai pe urma academi’a francdsca vediendu că
nu mai pdte scapa neci ea de acelea, le face gratia
de a le suscepe in dictionariulu seu; dra pre cătu


     *) „La langue parisienne, qu’il ne faut pas confondre, avec
Ia langue fran<;aise.“


    **) Vedi despre Institutulu regescu din Franci’a, cumu
sî anume despre Academi’a francesca puținele date împărtă-
șite de mine in Nrii 20 et 2-1 alu „Transilvaniei¹¹ din 1868.


tempu asemenea cuvente n’au intratu in dictionariulu
academiei, acdsta le renumera intre barbarismi si le
denotdza cu numirea de Argot. Atătu este de mare
grij’a academiei francesci si cu ea a toturoru barba-
tiloru si femeiloru de scientie pentru puritatea limbei,)
prin urmare totu-una-data pentru ortografi’a si pentru I
fonetic’a ei! Dîcemu si pentru fonetica, din causa căi
francii luminati tienu fdrte multu la pronunciarea lim-
bei loru asia, precumu aceea se pronunția in cercu-
rile cele mai de frunte ale societatei.

     Asia dara francii au un’a limba codificata, pre-
cumu se codifica orice lege, adeca limba recunoscuta,
legitima, dra alt’a necodificata , nelegitima, bastarda;
copila de lele, limba verde. Acdsta limba verde inca
fu culesa de dn. Alfred Delvau intr’unu dictionariu*)
compusu in adinsu numai spre a invedera sî mai
bine diferenți a in materialu, care se afla intre limb’a
francesca, representata in lini’a prima prin academi’a
francesca, sdu mai bine, prin intregu Institutulu
Franciei, si intre limb’a cea amestecata a poporului
din Parisu. Dictionariulu lui Delvau se intende pe
514 de pagine, care inse coprinde nu numai simple
vocabule, ci sî mulțime de frase usitate in diversele
straturi ale poporului pana, diosu la asia numit’a
„Citd dorde,“ adeca la clas’a sdramtiariloru (carii a-
duna sdramtie, trentie, petece, cărpe) si pai A la clas’a
femeiloru cunoscute astadi in Europ’a sub numirile
de „demi-monde,“ „ces dames,“ „petites dames“ etc.

     Fiendu-că noi in Daci’a muntdsa suntemu mai
dedati cu limb’a germana decătu cu celelalte limbe
europene, vomu scote aici din limb’a parisianiloru
adeca din asia numit’a limba verde, căteva cuvente
germane francite, sdu ddca ne este ertatu a dîce asia,
parisianite. Asia poporulu voindu a numi pe ger-
mana (pe nemtiu), in locu de Allemand, elu dîce
„tete de holz (capu de lemnu), sdu „schloffer¹¹ (Schlaffer
—• dormitoriu), sdu „schlaquer“ (Schlager — batetoriu, cu
ciocanu etc.); „fifrelin“ corupta din Pfifferling (firfi-
rica, banutiu, lascaia); „l’ousticu¹¹ din cuventulu Lu-
stig, sdu Bruder I.ustig, cu care nemții denotdza pe
agentii de comerciu si de fabrice , carii alerga din
tidra in tidra, adeca ceea ce in limb’a academica se
dîce „commis voyageur." „Speck“ (lardu, slănină),
„choucroute,“ coruptu din Sauerkraut (verdia acra),
,,choucrouter,“ a manca verdia acra; „Kinserlick" în-
semna austriacu (din kaiserlich). Dela unu tempu in-
cdce berea in Paris se numesce „un Dreher,“ adeca
după numele proprietari ului berăriei celei colosale
din comun’a Schwechat dela Vien’a. Numele „Bis-
mark“ se dede la unu felin de vinu, dra „bis-mar-
quer“ însemna a se porta, a lucra cu duplicitate, a
se fatiari, a ambla cu sidld’a.

     Dintre cuventele originali inventate mai de cu-
rendu insemnamu de ecs. „chauvin“ si „chauvinism,“
preste care dela unu tempu incdce damu adesea prin
foile publice, pentrucă diaristii le-au adoptatu, buna-


      *) Dictionnaire dela langue verte.

— 177 —


dra precumu adoptara bucurescenii dela Casa incdce
„Moftu“ si „Mofturfu,“ care însemna a vorbi fdrte
seriosu despre unu lucru sdu de persdna, de care
inse tie nu’ti pasa neci-decumu, sdu a te preface su-
paratu pentru ceva, ce din contra, tocma ti-ar placea
ddca s’ar intempla. Chauvinisme in grainlu parisianu
însemna amdrea necumpatata catra Franci’a si urgi’a
neastemperata asupra Germaniei. Lectorii nostrii voru
fi observatu, că de cătuva tempu incdce națiunea ma-
giara inca este mustrata pentru „Chauvinismuhi“ ei,
cu care se pdrta cătra alte popdra. Acestu cuventu
esf mai antaiu din capulu lui Charlet, precumu esise
„demi-monde“ dela Dumas jun. inainte cu 15 ani.
„Frou-Frou“ este unu terminu esitu in lume numai
din Octobre 1869 incdce, si însemna fîsiaitulu unui
vestmentu de metasa, cumu sî usiorulu tremura ce
ia pe cineva la audiulu acelui vuietu. „Premier-Pa-
ris“ însemna de cătiva ani incdce articlulu carele ese
in fruntea foiloru politice. (Vedi de acestea mai multe
ecsemple scdse in folietonulu „Presei noue“ din 2.
luniu a. c.)         .

     Acumu pe langa dictionariulu limbei verdi din Pa-
risu se mai luamu sî dictionariulu de cuvente străine
adoptate in limb’a germana (Fremdworterbuch), carele
in editiunile mai noue coprinde căte 20 pana la 30
mii de cuvente; se mai ascultamu si cumu se vor-
besce limb’a germana astadi in Berlinu si in Vien’a,
sdu si mai multu, cumu se vorbesce si se scrie de
cătra invetiatii Germaniei, si cumu se vorbesce ea in
suburbiale Vienei, — se mai consideramu, că dmenii
au fostu totu dmeni in vechime, că si in dîlele ndstre,
prin urmare că si in Rom’a antica limb’a latina a
literatiloru si a claseloru patriciane si aristocratice a
fostu un’a, dra a poporului, a gldteloru, a suteloru de
mii si milidneloru, a fostu fdrte amestecata si modi-
ficata prin aceea ce academi’a francdsca numesce in
dîlele ndstre „Argot,“ dra altii limba verde; — apoi
din tdte acestea va pdte judeca si nefilologulu, in ce
stare si conditiune a potutn se fia limb’a ndstra ro-
mandsca alaturea cu cea latînesca, că se dîcemu asia,
academica, pe tempulu lui Traianu si după elu pana
la Constantina m.



    Calile ferate ale României in relatiune catra ale Unga-
                   riei si Transilvaniei.

III.

      Articlulu 45 de lege, emanatu dela diet’a Unga-
riei, dupace ficsdza, precumu amu aratatu mai in susu,
punctele principali ale liniei de cale ferata orientale
si ale altora trei ramure, apoi in § 2 mai prevede
totu pentru Transilvani’a alte căteva linii, cumu si
unele eventualitati in viitoriu. Pentrucă in deductiu-
nile ndstre se putemu fi mai chiari, vomu traduce
aici din același § doue alinii. Cuprinsulu acelora este:

      „In casa candu statulu ar cere continuarea liniei
principale dela Brasiovu inainte pana la fruntari’a


romandsca si respective inpreunarea aceleia cu inve-
cinatele caii ferate romanesci, concesionarii sunt totn-
deodata asecurati, că la construirea liniei, care duce
dela Brasiovu la fruntari’a romandsca, li se va recu-
ndsce loru dreptulu de prioritate sub aceleași condi-
tiuni; tidr’a inse luandu in consideratiune temeiurile
importante, care predomnescu in tempulu de fatia, isi
reserva asupra acestei eventualitati dreptulu liberei
deliberatiuni.“

      „Mai departe concesionariloru li se acordă pri-
vilegiulu pentru construirea ramurei, care duce dela
Clusiu la Bistritia, si acelei dela Brasiovu pana la
Giurgiu-Sant-Miclausiu, in fine pentru continuarea
liniei dela Târgulu-Murasiului (M.-Văsărhely) pe valea
Murasiului in susu.“

      Va conveni ori-cine cu noi, că alinia antaia din
acelu § de lege este destulu de misteridsa; din con-
tra: alini’a adoua, cetită cu chart’a in mana, ne arata
invederatu, că calea ferata orientala din Transilvani’a
„inaintdza in trei ramuri cătra Moldov’a, dra spre Mun-
teni’a nu se ramuresce de locu, ci merge numai păna
la Brasiovu, dra de acolo face iute stang’a impregiuru,
pentrucă se strabata de a lungulu secuimei păna in
munții, in care se afla apele minerali dela Borsecu.

      Astufeliu suna legea din 1868, prin urmare nu
potemu pricepe, cumu deputatii romani si sasi dela
Pest’a suntu aplecati a dă crediementu mai mare cu-
venteloru dulci si blânde ale domniloru miniștrii a-
tunci, candu aceia le spunu că lini’a dela Brasiovu se
va împreuna cu cea romandsca pe la Temisiu-Pre-
dealu, decătu cuventeloru legei, mai virtosu candu
nu este neci vorba de modificarea ei. Dara legea a-
cdsta in o parte a ei este misteridsa, oraculdsa, pre-
cumu nu trebuie se fia neci o lege. Si cu tdte ace-
stea diet’a Ungariei in a. 1868 nu potea fi mai chiara
in acdsta cestiune: prudenti’a de stătu si dorinti’a in-
flacarata de a asecură in ori-ce modu si pe ori-ce
caii viitoriulu, prosperitatea si predomnirea neprecur-
mata a elementului maghiara, ii dictaseră ei acelu ora-
culu din 1868. In acelu anu inca nu se sciă, că Rusi’a
se apropie prin patru linii ferate catra Galiti’a si Un-
gari’a, neci că moldavo-romanii voru legă calile loru
la Sculeni cu Rusi’a, neci că aceștia se voru abate
dela vechi’a programa, după care densii se invoisera,
că din Transilvani’a se se deschidă prin pasulu Buzeu
pasagiulu spre porturile Dunărei. Ungurenii inse totu
invetiasera ceva din trecutii; ei, că si tdte celelalte
popdra, isi mai aducu amente fdrte bine de invasiu-
nea rusdsca din an. 1849 in Transilvani’a, cumu si
de cea din an. 1853, candu dstea rusdsca intră si
trech prin Moldov’a, că si cumu ai trece prin unu
satuletiu desiertu de locuitori; asia gubernulu si diet’a
dîse: „ori voru avea moldovenii caii ferate ori nu,
ori va voi Romani’a se’si lege calea sa ferata cu cea
transilvana ori nu, noi se ne apropiemu pe trei parti
cătra Moldov’a, pentrucă pe la fruntaria ei se tienemu
in siachu pe Rusi’a. Urmandu astufeliu prin secuime
inainte, mai tragemu si alte foldse eminente, că-ci

— 178 —


prin acele caii ferate ridicamu valdrea pamentului
locuita de elementalu nostru, ajutamu atătu pre pro-
prietarii mari, cătu si pre cei mici, intindemu nume-
rosului proletariatu secuiescu midiuldce multiple de
vietia, asecuramu ecsistenti’a si prosperitatea acelei
nationalitati, care este membru alu corpului nostru,
^ra la casu de nevoia ii damu arme in mana si’lu
prefacemu in avangarda spre Moldov’a; preste tdte
acestea preparamu si regenerarea elementului secu-
iescu, asiediatu in Moldov’a din tempuri vechi, dra
astadi periclitata in individualitatea sa naționala. Se
facemu unguri si din petre, a dîsu regeneratoriulu
nostru cornițele Stefanu Szdcheni, dra noi suntemu
ecsecutorii testamentului seu!“

      Vedeți dara, că ori se află valea Trotusiului in
Moldov’a, ori airea, de ecs. in Asi’a, diet’a ungurdsca
totu decidea aceea ce se vede in citat’a lege din 1868.
Ce vi se pare inse, că ddca nu intrevenea unu lucru
cu totulu neașteptata, sambata 9. Aprile—28. Martie,
era se se inchiaia conventiunea preliminaria intre gu-
bernulu romanescu si intre celu ungurescu pentru in-
copcierea calei ferate la punctulu Uzu cu ceea ce e
destinata a se construi in Adjudu si Tdrgulu-Ocnei
pe valea Trotusiului.*)

      De unde acdsta graba mare? Este adeca prea
bine sciutu, că calea ferata orientala prin Transilva-
ni’a pana la Brasiovu abia va fi gata pe la finea a.
1872, adeca preste trei ani, dra ramura dela Brasiovu
la Uzu, numai cu sacrificiu mare s’ar putd deschide
in alti trei ani, din causa că pe terenulu celu fdrte
muntosu in partea transilvana lucrările technice voru
fi terminate cu cele mai mari greutati, apoi inginerii
casei lui Carolu Warring & Comp, abia in asta pri-
mavdra incepura a face studie preliminarie pe dîs’a
linia inainte. Nu credemu se ne păta dă respunsu
indestulatoriu la acdsta întrebare neci dnii miniștrii
de finantie, neci ai comunicatiuniloru si ai comerciu-
lui din Bucuresci, din Bud’a-Pest’a si din Vien’a, pen-
trucă respunsulu loru ar trebui se stea din mai multe
caiete sdu si tomuri de studiuri technice, cumu si din
bugete, care se nu sufere de tuberculdsa, in fine in
consimtiulu nn numai alu domniloru din statulu ma-
gioru si alu unoru proprietari mari, ci si in opiniu-
nea acelora clase de locuitori, prin ale caroru mani
si condeie se intorcu sute de milidne pe anu, din ale
caroru pungulitie intra alte sute de milidne in tesau-
rulu statului, celu totudeauna flamandu si setosu,
carii in fine nu prea simtu vreo plăcere, candu vedu
că, de si statulu este aprdpe innecatu in datorii, to-
tuși unii dmeni inca totu mai simtu o adeverata man-
carime de a’lu umili, voindu a’lu face debitoriu in-


       *) Acestea le scriam in yᵢ₃ Aprile a. c., aflandume in Bu-
curesci, unde tocma pe atunci decurgea negotiatiunile. După
aceea s’a inchiaietu totuși una conventiune preliminaria in ur-
marea intrigeloru generariului Klapka; mai tardiu erasi adormi
lucrulu atătu din caus’a caderei ministeriului A. Golescu, cătu si
mai virtosu din caus’a mai multoru blastematii descoperite la edi-
ficarea caliloru ferate, cumu si din alte cause.


solventa la companii private din străinătate pe căte
unu seculu inainte.

      Pe cătu pricepemu noi logic’a ungurdsca, tocma
pre atata recundscemu drăpt’a dorintia a moldoveni-
loru de a’si espldta cu folosu cătu se pdte mai mare
salinele loru din valea Trotusiului; nu pricepemu inse
de locu, pentru ce din acdsta cestiune, curatu locala,
se se faca cestiune internaționala, si mai puținu ne
tuia capulu, pentru ce decisiunea asupra impreunarei
liniiloru la Uzu era se fia precipitata cu capulu in
josu cu patru sdu cinci ani mai inainte de a fi gă-
tită mulțimea liniiloru ferate, căte s’au votatu dela
1865 incdce atătu in Bucuresci, cătu si in Pest’a. Se
pdte că ddra secretulu acestei precipitantie se va fi
aflandu undeva in vreunu scrinu de alu ministriloru
de esterne; ar fi bine inse, că corpulu legislativa se
reflecteze si pe acei domni miniștrii, că in orice casu
si la orice eventualitate munții si valile dintre Tran-
silvani’a si Moldov’a au se remana in veci totu ace-
lea, care au fostu dela inceputulu lumei, si că căte-
va sute chilometre de sîne de feru din o parte si din
alt’a, nu alterdza intru nimicu situatiunea; sînele de
feru ajuta celeritatea misicariloru pe cătu si pana
unde le are cineva in dispositiunea sa; resultatele
loru inse remanu la totu casulu in absoluta potestate
si dispositiune a provedintiei.*)



    Documente istorice transilvane.

     La lungele cataloge de documente istorice, căte
se publicară in acesta fdia in cei duoi ani trecuti,
mai adaogemu inca si acestea:


E Registris Archivorum 111. D. Com. Jos. Kemeny.

An. C.                        De Valachis.
1404. Valachi. Reg. Arch. T. III. pag. 25.
1413.    „            n „     „ „ pag. 28.
1435. Rutheni.          „ T. II. pag. 146.
1437. Decimae Valachorum Reg. Arch. T.           III. pag. 162.
1437. Nonae        „     n       r     v         n n 162.      
1437. Urbarium     „     n          n       T)   „    „ 162.   
1437. Valachi ibid. Reg.         Arch. Tom. III. pag. 162 & 201
1456. Quinquagesima „    r>          n         n „ 81.         
1460.                    n         n        r>   „ 72.         
1472. Valachi        „   n         *        r>   „ 395.        
1534. Vigesima Regia     »         jî        n   „ 71-         

      *) De trei luni si mai bine de candu amu publieatu acești
articuli in „Romanulu,¹¹ in cestîunea caliloru ferate transilvane si
moldavo-romane au esitu la lumina unele adeveruri de fdrte mare
importantia. Ministeriulu ungurescu inca neci păna astadi nu a
pusu pe nimeni că se faca studiu technicu pintre strimtorile si
munții' pasuriloru transilvane, prin urmare din acestu punctu de
vedere tdte negotiatiunile sale cu ministeriulu României au mersu
totu asia orbesce, că si ale ministeriului romanescu. In lucrările
caliloru ferate, atătu a le lui Oflenheim, cătu si a le lui Strouss-
berg s’au descoperitu defecte enorme, din care causa pe lini’a
Sucdva-Iasi s’au si intemplatu catastrofe cumplite, care au co-
statu vieți de dmeni. Totu de atunci incdce secuii spuseră cu-
ratu in foile loru, că loru nu le pasa nimicu, ddca comerciulu₍
Brasiovului se va si ruina cu totulu. Dara atunci si ei sunt ruinati. ’

— 179 —


1569. Valachor Eppus Alba-Juliae Paulus Tordasi Reg. Arch.
      T. IX. p. 172.

1581. Valachorum Eppus Albae, R. Arch. T. IV. p. 11.

1608.      „       „    gzăva „      „   „ „ p. 56.

1614.      „ Claustram in Rernete R, Arch. T. IV. p. 62.

1628. Boeronatus, Reg. Arch. T. II. p. 334, item 1675 p. 332.

1631. Valachorum res Eccl., ibid. T. II. p. 324, item 1648 p.

      325, 1657 p. 327. 1663 p. 483. 1677 p. 333, 1679 p. 333.

1635. Szabadosones Equites, Reg. Arch. T. II. p. 249.

1651. Valachi advenae ibid. „      „     „ „ p. 128 Quod sic

      sonat: Obligatoriae de jobbagionum quorumdam advenarum
      valachorum in Alma-Kerăk de 27. May 1651.*)

1653. Valachorum Popae, Reg- Arch. T. I. p. 129.

1682.      „        „     „     „    „ „ p. 129.

1699. Bastyasones Reg. Arch. T. II. p. 336.


    Culegere de documente istorice din anii 1848 si 1849.

      Revolutiunile anului 1848 au strabatutu in viăti’a
publica si privata a poporaloru europene multu mai
afundu si in proportiuni neasemenatu mai mari, de-
cătu ori care alte revolutiuni si evenimente de inte-
resu generale, din căte a consemnatu istori’a păna
in dîlele ndstre. Neci reformatiunea religidsa din se-
cululu alu 16-lea si neci revolutiunea cea mare fran-
cesca dintre anii 1789 si 1792 n’au fostu in stare se
cutremure din fundamentu pe tdte popdrale europene,
precumu le a cutremuratu an. 1848, că-ci dinaintea
ideiloru si principialoru propagate in acelu anu că
prin iutiăl’a fulgerului, nu s’a potutu apara neci in-

      *) Adxenae valachi ~ valachi venetici. Acestu feliu de
espressiuni aflate ici colea in unele documente au datu ocasiune
la mai multi compatrioti de ai nostrii unguri si sasi, câ se de-
ducă din ele, câ intregulu poporu romanescu (populus valachicus),
cătu se afla astadi in Transilvani’a, ar fi unu poporu veneticu,
adeca trecutu incdce din tierile romanesci.

      Este bine sciutu, câ la noi păna acumu istori’a patriei scrisa
asia precumu o vedemu, a stătu in sierbitiulu oligarchiei, a co-
prinsu si mai coprinde inca numai atâta catu a placutu celoru
mari, prin urmare de adeveru a fostu vorb’a numai conditionatu,
era la folosirea documenteloru a lipsitu orice critica sanetdsa.
Intocma asia s’a intemplatu si cu documentele de natur’a acestui
de acilea.

      Dara, vedi bine, câ uneori au fostu si in Transilvani’a
„valachi venetici,“ precumu au fostu si magiari si sasi vene-
tici, si inca de aceștia cu diecile de mii. Mai antaiu câ pe la
noi veneticu se numesce pana in dio’a de astadi inca si acela,
care’ti vene tie de aci din tidra, de preste Oltu sdu Murasiu, si
se asiedia in comun’a cutare; dar apoi pre cătu a tienutu domni’a
turciloru in Banatu si in Ungari’a, toti locuitorii câți scapă de
acolo intre munții Transilvaniei, trecea la noi de venetici, pre-
cumu trecea sî ardelenii de venetici, candu scapă de tirani’a do-
mniloru in părțile Ungariei. Preste aedsta chronicele arata, cumu
aristocratii fură si rapea unii dela altii sate întregi, mutandu pe
locuitori de pre una mosi’a pe alt’a. După chronice si documente
nu numai unu numeru mare de sate unguresci, ci tocma si lo-
cuitorii magiari din orasiele Turd’a ndua, Sicu (Szdk), Desiu,
una parte mare din Clusiu etc. etc. sunt venetici, aduși de voia
de nevoia numai in sec. 16 si 17 din Ungari’a si asiediati in
Transilvani’a. Intocma asia au venitu uneori si romani si chiaru
ruteni din Maramuresiu in Transilvani’a, dra câ se fie venitu
vreunii din tierile romanesci, acestu lucru este forte greu a’lu
documenta. Totudeauna din romanii transilvani indigeni sî amu
potea dîce autochtoni, au esitu din patri’a loru constrinsi de mari
calamitati, persecutiuni si tiranice maltratări. I^ca chiaru astadi,
adeca in dîlele ndstre, cumu striga unii moldo-vlachi prin foile
publice, câ pentruce trecu atâti ardeleni in tidr’a loru.


sasi Rusi’a, neci Turci’a, ăra sociulu acestora, impe-
riulu austriacu, s’a sguduitu intru tdte părțile sale, muri
cumpliti ai absolutismului profanu si eclesiasticu, au
cadiutu in ruine, lantiuri infioratdrie ale feudalismului
si ale unei oligarchii inbuibate si totuși totudeauna
nesatidse s’au sfarmatu că si cumu aru fi fostu oxi-
date prin electricitate; tdte incercarile desperate de
a le restaura si a le da vecbi’a loru taria si potere au
remasu păna acumu desierte, pentrucă cuventulu corpu
s’a facutu, ăra popdrale incepura se pricepa vocea
celora, carii păna atunci strigă in desiertu, păna candu
său capetele loru cadea in tipsi’a Erodiadei, său in
casulu celu mai bunu ajungea străini in patri’a loru
si fugari pe pamentu, că unu Sincai, Lazaru, Nestoru,
Murgu si altii fdrte mnlti romani si neromani.

      Națiunea daco-romana inca a fostu scuturata si
deșteptată in anulu 1848 din letargi’a, din somnulu
seu mortaretiu intr’unu modu si cu intensitate, precumu
nu i se mai intemplase neci-unadata, pdte neci in
una miie de ani. Poterea evenimenteloru din anii
1848 si 1849 o au simtitu in cașuri nenumerate in-
ca si pruncii din fasia. Acțiunea cea mai poterdsa
si decisiva a poporului daco-romanescu se manifestă
in Transilvani’a, unde si tirani’a cadiuse mai cu mare
greutate si mai indelungatu pe cerbicea lui. Era tem-
pulu, pentrucă poporulu acesta demnu de alta sdrte
multu mai buna, se scuture una-data prin propriele
sale poteri acelu jugu spurcatu, atătu spirituale cătu
si corporale. Ore inse avea elu atăta potere, ăra dăca '
cumuva o avea, sciă elu că o are, si dăca sciă acă-
sta, era elu si preparatu prin educatiunea sa națio-
nale, sociale, politica si militaria, pentrucă se’si intre-
buintieze poterile si tdte facultățile sale bine si in-
tieleptiesce, spre a’si arunca fundamente durabili pen-
tru ecsistenti’a, viitoriulu si prosperitatea sa?

      La unele din acestea intrebatiuni ni se da re-
spunsu limpede prin resultatele adunariloru naționali
dela Blasiu din Maiu si Septeinbre, dela Orlatu si
Nasaudu, dela Abrudu si Brasiovu*), cumu si prin
devotamentulu aceloru sute si mii de daco-romani
din Transilvani’a, carii incependu dela venerabilele
protopopu Turcu spendiuratu la Clusiu, pana la cei
din urma inpuscati in a. 1849 la Uidr’a si aruncati
in Murasiu, au mersu inaintea mdrtei, că si cumu
aru fi mersu inaintea altariului la s. cuminecătură.
Asia dara conscienti’a naționale se deșteptase si spi-
ritele era determinate a suferi si mdrtea cu scopu de
a recâștiga libertatea naționale. Mdrtea fu infrun-,
tata; noi inse nu cundscemu, dăca barbatii actiunei
din 184⁸/g au si priceputu a se folosi de evenimente
asia, in cătu resultatele se corespundia marimei sacri-
ficiului, cu alte cuvente, dăca ei au si fostu dotati cu
intieleptiune si prudentia politica, căta se cere in cer-
cumstantie atătu de estraordinarie, precumu au fostu
acelea create prin catastrofele aceloru dîle. La acăsta
cestiune de importantia suprema are se ne respundia
istori’a.


      *) Aprope de Brasiovu la comun’a Derste.

— 180 —


      Inse care istoria?, pentrucă daco-romanii preste
totu si cei din Transilvani’a in specie, inca nu au apu-
catu a’si scrie istori’a a. 1848 si 1849, care de s’ar scrie
bine, cutezu a dîce că ar trebui se aiba pentru noi
valdre cătu una scrisa pe unu seculu intregu, din
care lipsescu evenimentele estraordinarie. Avemu cătu-
va materialu istoricu fdrte bunu, pastratu in foile nd-
stre de atunci*), in publicatiunile ddloru A. Tr. Lau-
rianu, Alecsandru Papfu Ilarianu si inca unele esite
intre anii 1848 si 1852. Ore inse numai atătea sunt
faptele daco-romaniloru, demne de a fi păstrate in
istori’a ndstra? Ore numai atăta se fia materialulu
nostru istoricu din acei ani ai revolutiunei generali
si ai reactiunei compacte, resbunatdrie asupra celoru
buni, că si asupra celoru rei? O nu, ci acelu mate-
rialu trebue se fia insutitu mai copiosu si pdte totu
asia interesante, că si celu cunoscutu ndue păna acumu.
Inse unde se va fi mai aflandu asemenea materialu?
In archivele cele arse firesce că nu’lu vei mai afla;
elu inse s’a pastratu la unele locuri gciisu, dra un’a
parte mare se mai pastrdza inca in vii’a mejoapria a
aceloru barbati, carii au luatu parte activa in eveni-
mentele de atunci si carii se mai afla in vidtia. Le
voru inpartasi ei connationaliloru mai inainte de a
fi chiamati din acestu peregrinagiu pamentescu? Eu
hu sciu; ceea ce sciu inse este cunoscutu si lectori-
loru nostrii, că adeca generatiunile care ne succedu
ndue acestora, carii amu scapatu păna aici, ne ceru
cu totuadinsulu documente din anii 1848 si 1849.
Ele au la acdsta dreptu cu atătu mai mare in casu,
candu se voru decide a nu se abate nimicu din calea
naționale, si nu voru suferi că se fia seduse de vo-
cea Sirenei, ce se numesce Cosmopolitismu, si voru
pretiui limb’a daco-romana mai pre susu decătu vidti’a,
din causa că fara aceea totu nu este adeverata vietia,
ci numai umilire si abiectiune. Mai este si alta causa
fdrte seridsa, pentru care noi trebue se ne adoperamu
a culege barbatesce la materialu istoricu din anii eman-
cipare! ndstre naționale, dra aceea e, că compatriotii
postrii magiari si germani publica neincetatu chro-
nice, memoriale, episdde din bătălii, monografii, bio-
grafii, acte publice si secrete de acelea, din care isto-
ricii loru se fia iii stare de a compune insasi istori’a.
Acestea colectiuni publicate atătu mai de inainte, cătu
si mai virtosu dela an. 1861 incdce, se inmultiescu
pe fiacare anu, in cătu ele adunate la unu locu făcu
si păna acumu una mica biblioteca. Acei daco-ro-
mani, carii cunoscu limbele compatriotiloru nostrii, voru
fi observatul că colectiunile magiare si germane co-
.prindu multe date, uneori chiaru documente si despre
aaco-romani; inse Ddieule, cu ce usioratate, despretiu,
lipsa de conscientia sunt acelea comunicate, cumu ele
scalamba si cumu intuneca adeverulu. Abia ici colea
vei afla căte unu publicista de aceia, carii respecta
adeverulu, pentrucă au invetiatu a se respecta pe si-


*) Gazet’a, Fdi’a , Organulu laminarei, Bucovîn’a, pentru
Transilvani’a si mai multe altele pentru Moldov’a si Munteni’a.


nesi. Acestora si acelora suntemu datori a le spune
si a le comproba domnii mei, că fara concursulu no-
stru alu daco-romaniloru este absolutu preste potentia
a se mai scrie istori’a patriei ndstre comune. Atăta
istoria, căta s’a scrisu si pana acumu fara confaptnirea
ndstra, nu este neci-decumu istoria, ci este numaij
una accumulare de fragmente istorice, aglomerate unele*
in altele, că si cumu le ar fi adusu unu diluviu, fara
ordine, si cu prea puțina critica. Noi amu fostu totu-
deauna aici pe acestu pamentu udatu si ingrasiatu,
adeca aparatu si conservata si cu sângele ânimei nd-
stre, suntemu indigeni, sdu ddca voiti, chiaru autoch-
toni; amu avuta aici si noi rolele ndstre, acțiunea
ndstra, amu luatu parte la evenimente, că domnitori
sdu că domniti, după cumu s’a intorsu rdf’a fortunei
in devolutiunea timpiloru, destulu că avemu si noi
dreptu nedisputabile la multe pagine in istori’a pa-
triei; acelea pagine trebue se se scria, se, se impla,
in colori lustrdse sdu intunecdse, ndgre sdu roșii,
după natur’a evenimenteloru, la care amu participatu
noi si moși de strămoșii nostrii.

     Rol’a ndstra istorica la care ne destinase Pro-,
vedenti’a in anii emancipatiunei, a fostu eminente,!
naționale si patriotica. Acdsta fusese convicțiunea mea*
pe atunci, aceeași mi-a remasu si păna in momentulu
acesta. Dara o amu ecsecutatu noi cu destula intie-1
leptiune si prudentia? Acdsta întrebare o mai repe-j
tiescu un’a-data in interesulu adeverului, in alu no-^
stru si in alu patriei ndstre.

     Se ne respundemu domniloru noi insine, mai
inainte de tdte prin .publicare de acte si documente
cătu se pdte mai multe, autentice, interesante, medu-
vdse, reversatdrie de lumina, instructive pentru gene-
ratiunile care ne succedu ndue si care le voru suc-
cede loru.

     Amu vediutu ici colea facenduse căte una încer-
care de a se descrie căte unu episodu istoricu numai
din informatiune verbale; din acelea încercări inse
amu cunoscutu si asta data cătu de nesigura este tnidi.-
țiunea, si cumu prin aceea adeverulu istoricu se pdte
altera indata in adno’a generatiune, in cătu uneori
abia mai poți distinge intre istoria si fabula. Ase-
meni traditiuni se le lasamu mai bine se mdra, de-
cătu se se vddia alterate, de ecs. că in Plutarchu seu
in Titus Livius, candu descriu evenimente care s’au
petrecuta cu căte siese sdu siepte secuii mai inainte
de ei.

     Se mai pdte intempla, că se damu si preste unele
documente, care la neci unu poporu inzestratu cu
educatiune politica si cu tactu sanetosu nu se pu-
blica, pre cătu tempu cei compromiși greu prin ele in
partea morale a loru, se mai afla in vidtia; dara,,
unele că acestea se pastrdza la locu siguru, pentrucă
se judece despre ele alta generatiune mai scutita de
passiuni personali si mai neinteresata. Din contra
documentele care au a face numai cu defecte si erori
politice, se scotu la lumina ori si candu.


1

— 181 —


    Disertatiunea dlui secretarii! ministeriale Lad. Vajda,

     citita in adunarea gener. din an, 1868.

Prea onorata adunare generala!

     Cu ocasiunea adunarei gener. a asociatiunei din
an. tr. 1867, tienuta in Clusiu, imi luasem volia a
pași la midiulocu cu una disertatiune modesta, in
care s’a pertractatu despre doua obiecte mai princi-
pali.

     Unulu cuprindea acea întrebare că, dupace cu
privire la crescerea tenerimei ndstre studidse, păna
acumu, cu puține esceptiuni s’a portatu grija mai
multu numai pentru desvoltarea mentala, dra pentru
nobilitarea ânimei prin deosebite midiuldce speciali,
si pentru vengidsa crescere trupesca a junimei nu
s’au portatu cu atăta atențiune, căta ar fi fostu de
doritu, prin ce midiuldce s’ar potea efeptui, că tene-
rimea ndstra studidsa se se desvdlte in roborea tru-
pului, si cu ce midiuldce speciali amu potea se ver-
samu in ânim’a acelei tenerimi unu semtiu protundu
de religiositate, aindrea de patria, iubirea si alipirea
fidela catra națiunea ndstra, devotamentulu pentru
patria, națiune si pentru binele publica ? si cum amu
potea se inradacinamu in modu neestirpabile in anim'a
loru semtiulu de ondre si semtiulu de recunoscien-
tia, că asia se cresca din ei dmeni in multe privintie
cu multu mai întregi, decătu este generatiunea ,pre-
senta ?

     Ceealalta parte a meditatiunei mele susu memo-
rate se invertise pre langa acea întrebare, că dre prin
ce midiuldce amu potea impedecă seracirea ce se
ivesce ici si colo in mesura inspaimantatdria la po-
porulu romanu? si cumu amu potea lucra cu suc-
cesu, pentrucă poporulu pre cale iertata si onorifica
se ajunga la o stare mai buna materiala?

     Acestea au fostu nesce întrebări despre atari ob-
iecte, despre cari se pdte vorbi si scrie fdrte, fdrte
multu.

     Asta e caus’a, că meditatiunea mea de atunci
deveni atătu de volumindsa, in cătu pre langa ob-
iectele multe, ce stau in desbaterea adunarei generali
din Clusiu, mi-a fostu cu nepotentia, că pre langa
pertractarea obiecteloru meditatiunei mele, se potu
trece si la desfasiurarea unoru propuneri, cari stau
in strinsa legătură cu meditatiunea mea si curgeau
din rostulu aceleia; ma neci nu ajunse tempulu, că
se se cetdsca meditatiunea mea păna la finea ei.

     Pr. on. adunare va fi cu indulgentia, că se enu-
mera cu asta ocasiune unele puține din acele pro-
puneri, si pr. on. adunare mi-va iertă, ddca din causa
că se aiba intielesu propunerile mele, me aflu silitu
barem in scurtu a le si motivă, de si motivele au
fostu desfasiurate in lungu si in latu in an. trecutu.

     Se fia liniscita pr. on. adunare, că nu voiu a-
busă cu patienti’a. Deca meditatiunea mea din Clusiu
a fostu prea volumindsa, discursulu meu de acumu
sta relativamente numai din puține cdle, si-lu voiu
termină in scurtu.


I.

      începu domniloru si fratiloru cu aceea, că ddca
nu voimu se ne amagimu, cauta se recundscemu cu
dorere, că langa națiunile cele adeveratu culte, sun-
temu remasi inca in multe privintie tare indereptu.
In cătu pdrta vina la acdsta sdrtea cea nefavorabila,
vitrega, de care amu avutu de a suferi intr’una lunga
serie de secluri, si in căta parte portamu însuși noi
vina prin prea puținu zelu in propășire — e de pri-
sosu a mai desbate aici. — Destulu e, că se ve tragu
atențiunea la acelu adeveru, că in seclulu presente
— unde alte națiuni mai culte si mai energidse cu
atăta repediune mergu inainte — ddca nu voimu
a ne espune perirei si absorbitiunei, trebue se
ne silimu cu indiecite poteri, la propășire. —
Noi nu ne potemu multiami cu o înaintare in-
cdta, ci că unu poporu micu, incungiuratu de atătea
popdra mari, parte cu multu mai civilisate, cauta se
nisuimu a face in tempu scurtu pasiuri mari
inainte pe calea culturei. — Noi nu avemu po-
teri prisositdrie. — Nu e destulu se se truddsca
numai unii puțini dintre ai noștri pentru be-
nele comunu, pentru avantarea intelectuale si ma-
teriale, ci trebue se generalisamu intre fiii na-
tiunei ndstre —• in cătu numai e posibile — silin-
ti’a de rapede înaintare; fiendu-că numai asia, ddca
vomu potea deștepta însuflețire in cei mai multi dintre
noi si o viua interesare si conlucrare spre binele co-
munu , numai asia vomu fi in stare a repara grab-
nica cele intrelasate din secluri, si numai asia vomu
potea arată după trebuintia in tempu scurtu resulțate
marideprogresu. Tempulu e scumpu; nu e destulu,
că ponendu temelia la o crescere corespun-
dietdria a generatiunei celei june, se asteptamu
păna ce o atare crescere va aduce resultatele
sale dorite in viitoriu; ci ddca nu voimu a in-
tardia, cauta se implenimu si noi, generatiunea
presenta, datorinti’a ndstrar Avemu dara de a ne
folosi de tdte atari midiuldcele oneste posibili, dela
cari potemu spera unu resultatu de a ne mântui de
prea latit’a, nefericita nepăsare, si de a deștepta in-
demnulu spre conlucrare la înaintarea natiunei nd-
stre. — Acumu după cele susu atinse fia’mi domni-
loru concesu a vorbi despre recunoscientia; adeca de
virtutea cea mai frumdsa, a cărei esercitare visibile
si solemna totu-odata e si unu midiulocu fdrte bunu
pentru estirparea prea daundsei nepasari, si prin ur-
mare e unulu din cele mai poternice vehicule pentru
prosperarea natiunei ndstre.

      Ce e recunoscienti’a? n’am la ce se o esplicu;
o scimu noi cu totii.

      Nu voiu se esplicu neci atăta, că precumu unu
individu datoresce recunoscientia benefachtoriloru sei,
asemenea datoresce si o națiune acelora, cari s’au
facutu benemeritati pentru dens’a. Vreu se spunn nu-
mai atăta, că acea națiune, care nu este petrunsa de
acestu adeveru, isi pregatesce insasi decadțnti’a; că-ci
națiunea aceea, ce nu se arata recunoscătdria, nu nu-


30

— 182 —


mai pecatuesce in contra unei virtuți frumbse, ci ne-
folosindu acestu vehiculu nepretiuibile spre inpinte-
narea silintiei de conlucrare la benele publicu, ba
inadusindu si in fiii sei mai buni semtiulu de devo-
tamentu si voli’a de a sacrifica pentru benele*, inain-
tarea si înflorirea natiunale; lucra prin acesta in con-
tra interesului benelui si in contra venitoriului ei
propriu.

      Si bre lipsesce in sinulu natiunei nbstre virtutea
recunoscintiei? — Candu asi afirma asia ceva, asi
vorbi unu neadeveru.

      Nu, acesta virtute nu ne lipsesce, ba este tocma
o caracteristica a romanului, că tiene amente bene-
facerile avute si injuriele suferite.

      Nu recunoscienti’a ne lipsesce domniloru, fara ne
lipsesce noue altu ceva, Gresial’a nbstra este, că sem-
tiulu de recunoscientia in cele mai multe cașuri ’lu
ascundenm in adenculu ânimei, in locu se’lu manife-
stamu serbatoresce.

      De vomu pune in comparatiune tributulu de re-
cunoscientia si de onorare, care-lu aratamu noi, si
• care-lu arata celi de alte natiunalitati catra barbatii,
cari cu sacrificiele sale făcute pentru baserica si na-
țiune , si-au castigatu merite mari si nume nemori-
toriu: la acesta paralela remanemu noi romanii de-
parte indereptu.

      Asiu potea aduce sire intregi de ecsemple spre
a proba asertulu meu, dar pentru brevitate me re-
stringu numai la câteva ecsemple.

      Nu e dreptu bre, că compatriotii nostrii de alte
natiunalitati, deca cineva dintre ei sacrifica numai
căteva sutisibre spre vreunu scopu bunu: s’e silescu
a-si manifestă espresiunile de multiamita in feliurite
moduri ; cu mulțimea le descriu in tdte diurnalele
etc.? Era cine a facutu o fapta si mai însemnata, i
esprima recunoscientia la numele acelora cu tbta so-
semnitatea posibile, si implu cu faim’a benefacatoriu-
lui — asia dicftndu — lumea intrdga etc.?

      Si bre ce facernu noi? bre ne aratamu cu ase-
menea multiamire visibile pentru benefaceri? si bre
impartasimu de atăta recunoscientia inca si pre celi
mai demni barbati, cari in folosulu scbleloru nbstre,
sdu pentru alte fundatiuni pie, au daruitu cu miliele,
ori si-au daruitu tbta averea loru cea însemnata? si
bre nu ne amu îndatinata fatia cu acestea dăruiri si
fundatiuni inca a cercă si a mesură cu destula scum-
pete multiamirea cătra fundatori si benefacatori ge-
neroși — mai pușinu cu ochilarii si mesur’a natiu-
nale, decătu cu cea confesiunale ?

      Numai mai anu s’a intemplatu domniloru, că
unu negutiatoriu bravu cu numele Nedelcoviciu cu
brav’a sa socia Catarina Haupt si-au testatu averea
(ce se suie la mai multe milie) pentru folosulu insti-
tuteloru române gr. orientale de invetiamentu. De-
spre acdsta dăruire — de’mi aducu bene amente —
s’a facutu amintire mai pre largu si cu tbta recuno-
scienti’a cuventibsa in „Albin’a* si mai pre scurtu
si in „Telegrafulu romanu;⁸ candu din contra ce-


lelalte diurnale romane s’au îndestulata a-o inregistră
in dbue trei sire, fara neci o reflecsiune, mai numai
că una faima de tbte dîlele. Asemenea s’a intem-
platu chiaru si cu publicarea fundatiuniloru de mai
multe milie, prin cari totu in anulu trecuta una db-
mna din Lugosiu si-a facutu numele demnu de adu-
cere amente si recunoscientia etc.

     Dar se nu stamu numai aici, ci se vedemu, cătu
de multiamitori suntemu, barem catra memori’a ace-
loru barbati demni de cea mai mare recunoscientia
a natiunei si a basericei, carora avemu a le multiami
si mai însemnate sacrificfa?

     Intrebu domniloru, bre memori’a unui episcopu
loanu Bobu, care cu cea mai mare parsimonia si-a
adunata veniturile, pentrucă averea adunata intru o
lunga serie de ani se o sacrifice tbta spre fundatiuni
salutarie, se pună temeiu inaintarei clerului gr. cato-
licu, si a culturei natiunei nbstre, si fara de acarui
donări si fundatiuni colosali clerulu gr. catolicu, in-
stitutele de invetiamentu din Blasiu si prin aceea in-
sasi națiunea nbstra de buna sbma nu s’ar află neci
in gradulu acela alu culturei, precumu o vedemu de
presentu; memori’a dîcu a unui barbatu benemeritatu
că Bobu numai intru atăta o consideramu dbmna de
celebratu, că intru unu anu odata, singuru numai in-
tru acelea baserice se se faca despre densulu amin-
tire, in cari insusi densulu a lasatu fundatiune că se
se tiena in totu anulu câte unu parastasu? Asta nu
e dovedirea recunoscientiei, ci numai o datoria in-
plinita pentru plata.

     Dar catra episcopulu Vulcanu, carele mai cu
sbma prin fundarea gimnasiului din Beiusiu si prin
provederea cu ajutorintie a unei mulțime mari de stu—
denti seraci români atăta a ajutatu la inaintarea cul-
turei natiunali si desteptarei românismului intre con-
frații noștri din Ungari’a; care episcopu de pia me-
moria cu bunulu meu parente repausatu Ladislau
Vajda neincetatu a stătu in corespondintia, că se re-
comande din Transilvani’a clerici zeloși romani, cari
ne-degenerandu inca dela semtiulu curatu natiunale,
se ajute a sustienb si a nutri acestu semtiu si in ro-
manii din Ungari’a (ce de nu facea numerulu roma-
niloru adeverati de acolo, intre inpregiurarile in cari
se aflau, scadea de buna sbma cu o suta de ori mai
tare, decuinu a scadiutu păna acuma), bre dîcu unui
episcopu prea vrednicu, cumu a fostu Vulcanu, damu-i
noi tributulu de recunoscientia si de onorare, de nu
solene, barem visibile intru mesura, in care ar merită,
candu vedemu că au trecutu si trecu ani, fara de a’i
vedb numele a i se memora de nu altucumu, barem
prin gazetele nbstre?

     Dar memoriei binecuventate a unui dr. Ramojn-—_
ti ai, din a le cărui stipendia cu asia multi barbati in-
teliginti s’a intaritu națiunea nbstra, bre inpartasiesce
i-se din partea romaniloru destulu respectu si bre se
memorbza destula numele lui cu recunoscienti’a me- ,
ritata inca si de aceia, cari s’au inpartasitu si se inpar-

— 183 —


tasiescu din fundatiunea lui, si caruia singuru au de
asi multiami absolvarea scdleloru?

     Si dre domniloru (câ pre mai multi neci se mai
pomenescu), acelu Sincaiu, carele tdta vidti’a sa si-a
santitu-o intru cercetarea si scrierea chronicei ndstre
natiunale, si prin diligenti’a sa cea de feru, asia a
lasatu după sene unu opu, caruia de asemenea va-
Idre in genulu seu eu nu cunoscu altulu in litera-
tur’a ndstra, si carele invetiandune originea si trecu-
tulu nostru, a avutu prin maretiulu seu opu atâta
inriurintia spre radicarea natiunei romane din adenc’a
sa letargia si spre a insuflă sperantia in viitoriulu ei;
dre, dîcu, acestu Sincaiu in vidti’a sa avut-a parte de
respectulu, de care a fostu intru atâta demnu? dre
n’a fostu elu silita, a-si porta desagii cu opulu seu
nepretiuibile pre bâta de cersitoriu? au nu a fostu
constrinsu a amblă diu satu in satu, a pribegi din
tidra in tidra si apoi a mori in cea mai mare mise-
ria, in cătu posteritatea nu e in stare a-i află cu cer-
titudine, inca neci mormentulu, unde după atâta su-
ferintia amara si-a află repausulu? Seu ddca in vidtia
nu ia datu sdrtea vitrdga a se potea bucură de da-
tornic’a recunoscientia a romaniloru, dre acumu după
mdrtea sa onorddiase numele lui de națiunea ndstra
asia, după cumu ar merită?

     Dar dre bine e asia? — Ba, e fdrte reu!

     Avemu grija domniloru, se nu ne espunemu la
o condemnare meritata a lumei, prin aratarea unui
atare indiferentismul si se avemu grija mare, nu
cumuva se inveninamu insusi sufletulu sperantiei na-
tiunei ndstre, a generatiunei ndstre june, crescflndu
din ea, de si fara volia, chiaru prin ecsemplulu reu
alu nostru de indeferentismu, nisce dmeni nepăsători,
lipsiti de virtutea recunoscientiei!

     Precumu am spusu si mai de asupra, nu e de-
stula că se sexntimu recunoscientia catra barbatii be-
nemeritati pentru națiune si baserica, ci e de lipsa,
că acestu semtiu se-lu si manifestamu cătu de viu,
fiendu-că de una națiune că aceea, care si in privinti’a
celoru mai demni barbati nu se arata cu recunoscientia
cuvenintidsa: intru una atare națiune fdrte puțini se
voru afla că se aduca sacrificia pentru densa, si din
contra se voru afla fdrte multi, cari din ce in ce se
voru cufundă si mai tare intr’o letargia si nepăsare
nefericita.

     Omenii Suntu dmeni si nu suntu angeri. Numai
arare ori se potu află dmeni cu ânima asia de no-
bile si cu o cugetare intru atâta radicata preste de-
bilitatea .omendsca, cari adeca considera datoriele loru
catra natitme dintru unu punctu de vedere asia de inaltu,
cătu se sacrifice pentru densa, numai că se-si impli-
ndsca detori’a ce o au catra ea; făcu bine numai că
se faca bine si neprivindu la aceea, că dre barem
posteritatea dale-va tributulu de recunoscientia si muț-
tiamire: se indestulescu cu acea recompensatiune, ce
li-o da conscienti’a propria.

     Noi recunoscienti’a ndstra catra binefăcătorii na-
tiunei ndstre nu o prea potemu arata prin atari di-


stinctiuni esteridre si materiali, precumu o potu face
asta alte națiuni, cari se afla in o pusetiune mai fa-
vorabile. Noi nu potemu asia de usioru rădică mo-
numente pompdse, nu potemu dovedi multiamirea nd-
stra prin oferirea de bunuri mari, provederi cu ran-
guri, decorări, si nu prea suntemu in stare de a a-
jută cu diecimi de milie pre ei, ori pre orfanii re-
masi ai aceloru barbati vrednici, ba afara de vreo
doue municipie si cetati (in a caroru comitetu repre-
sentativu suntemu in maioritate), in altele neci ba-
rem prin alegerea de oficianti sdu de membri ono-
rari ai comiteteloru municipali sdu de cive onorariu
etc., nu prea potemu dovedi veneratiunea ndstra că-
tra atari barbati, cari conlucra spre înaintarea inte-
lectuala si materiala a poporului romanescu, fdra mai
multu numai prin alte distinctiuni morali potemu es-
prima recunoscienti’a ndstra. Dar asta o potemu face
serbatoresce si intru unu modu, că se se esciteze in-
demuulu morale si intru altii spre sacrificia marini-
mdse si fapte generdse, si că se se intardsca in noi
si in junimea ndstra reverenti’a si pietatea catra nu-
mele acelora, cari ne-au indatoritu de a fi memoriei
loru recunoscători inca si după mdrtea loru, candu
man’a loru ajutatdria a subtrasu-o provedinti’a divina
dela noi.

     Se nu fimu dar avari domniloru, a da espresiune
recunoscientiei ndstre barem prin acelea midiuldce,
cari ne stau in potere. Prin diverse fapte ’si potu
merită individii unei națiuni recunoscientia aceleia,
dar i-o nu potu vorbi aici despre recunoscinti’a catra
aceia, cari s’au destinsu prin lupte pre campulu de
batalia, sdu pre terenu politicu (pentru cari ddra va
sci națiunea ndstra se’si arate cu demnitate recuno-
scinti’a sa), dîcu, nu pentru merite astufeliu câștigate
vorbescu acuma, ci vorbescu despre meritele ataroru
barbati ai noștri, cari si-au castigatu titlulu de drdpta
recunoscientia prin înaintarea culturei, intemeindu sdu
ajutorandu institutele de invetiamentu, creandu sti-
pendia pentru invetiacei lipsiti, si prin radicarea sta-
rei morale si materiale a poporului si aventarea lite-
raturei romane, pentrucă de recunoscienti’a pentru
faptele acestora are datoria sacra de a se îngriji in-
sasi asociatiunea ndstra, care este infientiata chiaru
pentru înaintarea literaturei romane si a culturei po-
porului romanu.

     Se-mi iertati pr. on. domni, ddca me incumetu
a face câteva propuneri simple si modeste, dar, pre-
cumu suntu convinsu — cu succesu salutariu reali-
sabili, despre midiuldcele, prin cari amu potea dă j
espresiune solemna mai multu sdu mai puținu inde-
mnatdria, recunoscientiei ndstre:

     1) Modulu celu mai usitatu spre a manifestă re-
cunoscienti’a mai cu sdma cătra binefăcătorii trecuti
din vidtia, ar fi radicarea de monumente măreție,
ori de statue grandidse de bronzu, marmure, sdu |.
alta pidtra cu inscriptiuni, corespundietdrie memoriei j
si fapteloru nobili al; loru.                             ;


30*

184 —


      Inse păna ce ne lipsescu inca atătea institute si
alte midiuldce spre propășirea natiunei romane, păna
atunci impregiurarile ndstre nu ne prea lierta, că se
radicamu atari monumente scumpe, grandidse.

      Dar si deca amu potea stringe prin colecte a-
tătia bani, că se potemu rădică cu ei monumente
cătu de măreție, io neci atunci, afara pdte in fdrte
puține cașuri esceptiunali, nu mi-asi da votulu spre
scopu că, pre candu avemu lipsa de banii noștri spre
a procură atătea midiuldce de inaintare, se bagamu
sume prea mari in atare pdtra, ci asi vota la acea,
că se radicamu monumente simple, dar din materialu
durabile si provediute cu inscriptiuni onoratdrie si
insufletitdrie, si din parte’mi asi persevera, pentrucă
partea baniloru din colecta, care ar remanea prisosu,
se se faca stipendia, ori fonduri de premia portatdrie
de numele onorandului. Asia s’ar eternisă numele
binefăcătorilor!! nu numai prin monumente, ci totu-
odata si prin atari stipendia; prin aedsta s’ar spori
si midiuldcele ndstre de prosperare, si ddca e dreptu
că cei in Domnulu adormiti, din ceriuri dintr’o vidtia
mai fericita privescu in diosu la pamentu cătra acelia
pre cari iau iubitu, credu că inșii acei dmeni de pia
aducere amente cu multu mai mare bucuria aru privi
una astufeliu de glorificare a muneloru loru.

      Asia asi vota eu domniloru totu-unadata, pentru-
că in privinti’a monumenteloru suntu de părere, că
nu acea da pretiu adeveratu unui monumentu, că
din ce materialu scumpu, cu ce măiestria si cu ce
spese enorme s’a ridicatu, fara dă acea, că este
scrisu pre elu, că pentru atari si atari fapte bune,
sacrificia nobili, si de comunu folositdrie s’au radi-
catu din indemnulu recunoscientiei, prin națiunea in-
sasi, seu prin locuitorii unui tienutu, ori prin dre-
care corporatiune morale, precumu e si asociatiunea
ndstra, că s’a radicatu, dîcu, pentru glorificarea me-
moriei beneeuventate a aceloru barbati prea demni,
prin colecte, făcute de membrii natiunei recunosch-
tdrie.

      Deca adeveratulu pretiu si influinti’a indemna-
toria la fapte nobile ar sta in grandiositatea unui
monumentu, atunci piramidele Egiptului aru tre-
bui se deștepte intre tdte monumentele lumei celu
mai mare indemnu spre fapte bune, si piramid’a
cea gigantica a lui Cheopsu ar trebui se aiba
efectu de a incungiură memori’a lui cu o gloria sem-
piterna. Dar dre, acelu monumentu colossale pro-
duce elu in spectatorii sei acestea efecte? Tare me
indoiescu despre aedsta. Din parte-mi credu că, de si
caletoriulu se rapesce de o mirare, vediendu unu a-
tare monumentu giganticii; de si pdte că unulu sdu
altulu semte a i se inaltiă sufletulu seu, vediendu că
mâni de dmeni au fostu in stare a ridică unu atare
edificiu colosale, unu monumentu pre care neci viforii
mai multora milie de ani nu l’au potutu ruină; de-si
dîcu, caletoriulu se imple de mirare la vederea ace-
loru piramide grandidse, inse in locu se fia indem-
natu prin acea privire maiestdsa spre marirea memo-


riei acelora, cari au lasatu se se edifice, si in locu
că se deștepte aedsta vedere in densulu indemnu si
însuflețire spre fapte nobili: cauta se se infiorddie
aducendu’si amente, că, aceia cari au lasatu se se
zidesca, au facutu acesta numai din ambițiune, că se
aiba spre sustienerea memoriei loru unu sepulcru ma-
retiu, si au fostu in stare, spre ajungerea acestui
scopu a privi pdte fara remuscare de sufletu, că
cumu moru cu miliele bieții heloti ai loru de ostendla
la zidirea acestora.

     Ce diceti domniloru, dre nu destdpta cu multu
mai mare indemnu la fapte bune in privitori, si dre
nu cu mai multa gloria impresdra memori’a unui omu
benemeritatu, ddca chiaru pre unu monumentu, cătu
de simplu, sdu precumu faceau odenidra strămoșii
noștri romani, pre o tabla scuipata in o stanca, afla-
tdria intru unu locu frecuentatu, se afla numele ace-
loru de pie memoria taliatu, de si singuru numai cu
atătea cuvente:

     „Națiunea romana recunoscatdria creden-)
tiosului ei fiiu N. N. pentru vecinica aducere
amente?"                                               •"

     Mai amu se esprimu acea convicțiune, că după
cumu credu io, dmenii cu mente, cari cunoscu intru
adeveru impregiurarile ndstre, de nu ne voru laudă,
neci nu ne voru judecă sinistru pentru acea, că sciendu
multele ndstre lipse, nu amu spesatu sume enorme
pre monumente, ci amu lucratu in asta privintia după
modulu recomendatu mai susu.

     Amintindu, că spre radicarea de monumente s’au
si facutu pași in unele locuri, si precumu este cu-
noscutu pr. on. adunari generali, s’au si adunatu co-
lecte destulu de însemnate spre atari scopuri; amin-
tindu mai încolo, că după parerea mea nu e nein-
cungiuratu de lipsa, că se se rădice monumentulu
chiaru la sepulcrulu onorandului, (fiendu-că acesta
jace in unele cașuri in cimeteriulu unui satu ascunsu,
unde mai nimeni nu l’ar vedea, si fiendu-că spre
ecsemplu la vestitulu si benemeritatulu Sîncaiu asta
neci nu se ar potea efeptui, de dre-ce nu se scie inca
cu deplina securitate, că unde-i suntu osamentele in-
mormentate); adaogandu mai in urma, că santirea
acestora monumente ar trebui se se faca cu cătu
mai mare publicitate si solemnitate, că si prin aedsta,
si oratiuni insufletietdrie se cresca efectulu? amu
ondre a propune urmatdriele:

     a)       Pr. on. asociatiune se se intrepuna, că acolo,
unde s’au facutu colecte spre atare scopu, adeca pen-
tru radicarea de monumente, acela cătu mai. curflndu
se se si realisedie.

     b)       Se staruidsca, se se faca colecte ndue (candu
adeca va vedea că se potu efeptui) si pentru dove-
direa recunoscientiei cătra celialalti prea vrednici si
Ijenemeritati barbati ai noștri.

     c)       Se se folosdsca pr. on. asociatiune de influinti’a
sa moral’a, că unde a vietiuitu si a conlucratu vre-
unu atare barbatu spre înaintarea intelectuala si buna
starea morala si materiala a unui orasiu sdu tienutu,

— 185 —


acolo se îndemne pre respectivulu tienutu, că se onori-
fice memori’a ataroru fii ai sei binemeritati chiaru
si cu radicarea de monumente.

     d) Propunu mai in urma, că tdte acestea monu-
mente se fia, inca si din causa pentrucă se se pdta
midiuloci ridicarea ataroru monumente toturoru bar-
batiloru binemeritati ai noștri mai curându, se fia,
dîcu, simple, dar din pdtra cătu de durabile si pro-
vediute cu inscriptiuni frumdse, onoratdrie si insufle-
tietdrie. Era (avendu in vedere că cu un’a sdu doue
sute de fiorini se pdte rădică unu monumentu de-
stulu de mare si din pdtra tare), propuntf, că ce ar
remanea din atari colecte se se capitalisddie cu în-
voirea daruitoriloru, pentru stipendia; dra ddca ca-
pitalulu prisositoriu ar fi mai micu, decătu se ajunga
de unu stipendiu barem de 25 fiorini pe anu, atunci
se se creedie din remasiti’a priintidsa a aceloru co-
lecte, fonduri de premia, cari se pdrte numele ace-
luia, a cărui memoria voimu se o eternisamu, că ast-
feliu acela, care a lucratu pentru înflorirea natiunei
ndstre in vidti’a sa, asia dîcându, se continue inca si
după mdrte acea lucrare folositdria prin atare stipendiu
ori premiu portatoriu de numele lui. Pre acdsta cale
s’ar dă nu numai reminiscintia, dar vietia si mai activa
memoriei sale.

     Cu privire la astufeliu de cașuri, candu se ar
stringe colecte pentru monumentulu unui atare bine-
faciitoriu, care chiaru prin lasarea mai multoru sti-
pendia pentru invetiacei seraci s’au binemeritatu in-
aintea natiunei, la astufeliu de cașuri ne mai fiendu
de lipsa se mai fundamu si din remasiti’a prisositdria
a colecteloru, stipendia, propunu, că banii ce aru
remanea din colecte se se utilisedie in altu modu fo-
lositorii! ; spre ecsemplu in comun’a, in care e nas-
cutu onorandulu, sdu unde e vetrasia familia lui, se
se cumpere pre sdm’a scdlei romane un’a gradina spre
invetiarea prunciloru si fetitieloru, la pomaritu, legu-
maritu, stuparitu, ori metaseritu, ori casualmente se
se faca unu fondu spre premiarea aceloru invetiatori
ori invetiacei de acolo, cari dovedescu in privinti’a
susu-atinseloru specie a economiei mai maro energia
si înaintare etc. etc., intielegânduse de sene, că’atare
gradina, ori atare fondu de premiare inca ar trebui
se pdrte numele eternisandului benefacătoriu.

     2)        Unu altu modu de a ne arată recunoscători
in forma si mai solemna, si mai estensa cătra bine-
meritatii noștri defuncti, ar fi si acea, că in totu a-
nulu se se tiena unu parastasu in un’a si aceeași
dî defipta prin cointielegerea comuna, câ o dî de ani-
versarea si serbarea memoriei binefacătoriloru, ser-
banduse acestu parastasu in totu loculu, pentru toti
aceia, cari s’au destinsa prin intemeiarea sdu ajuto-
rirea mai însemnata a instituteloru ndstre de invetia-
mentu, prin fundarea stipendialoru pentru educatiunea
studentiloru seraci, ori prin radicare a buna starei ma-
teriali si a moralitatiei poporului, ori prin scrieri co-
munu folositdrie, si cari intru adeveru merita nu-
mele de binefăcători.


      Tienenduse in atare dî in tdte basericele romane
rogatiuni pie pentru repausulu eternii alu ataroru bine-
făcători, se se rostdsca totu-odata si una oratiune în-
tocmită asia, cătu glorificandu numele si faptele ace-
lora, se lie indemnu si ascultătorii a-i urma in cătu
le sta in potentia pre calea vertutei.

      Acdsta serbare ar fi se se faca in tdte basericile,
atătu unite, cătu si gr. orientali, fara deschilinire,
că-ci acela, care a lucratu cu pdn’a sdu in altu modu
de indemnu pentru inaintarea spirituala si materiala
a natiunei ndstre, acela au facutu servicia in intere-
sulu comunu natiunalu; de ar fi fostu densulu de ori
care confesiune a natiunei, folosulu l’amu trasu si-lu
tragemu cu totii. Apoi chiaru de a facutu dre-careva
fundatiuni mai mari numai pentru o confesiune: fo-
Idsele din binefacerea întrunită se reversa asupra na-
tiunei întregi, inmultienduse numerulu inteligintiei si
crescăndu poterea vitale a natiunei.

      Unu atare modu de serbare ar mai potea avd
si acelu mare folosu, că pre incetu incetu ar desparea
dintre noi si ultim’a umbra de nefericit'a ura con-
fesiunala, pentrucă aru vedea dmenii noștri si din-
tru acea, că interesele ndstre ne indemna la o fra-
tidsca si adeverata iubire, cointielegere si solidaritate.

      Me incumetu dar umilitu a propune, că pr. on,
asociatiune (ai cărei membri nu numai că suntu de
ambele confesiuni romane, dar au ondre de a cu-
prinde intre sene si cei mai mari demnitari baseri-
cesci si fruntea preotimei ndstre zeldse de ambe con- .
fesiuni), se lucre intr’acolo, că intru o dî anumita a
anului se se tiena unu parastasu solemnii, si nu-
mele preameritatiloru binefăcători ai natiunei ndstre
se se memoreze pre langa o vorbire de recunoscientia
in tdte basericele ndstre, ori ddca neci decumu nu
s’ar potea asta efeptui: atunci barem in baseric’a con-
fesiune! aceleia, de care se tienu acelia, ale caroru nume
volimu se le eternisamu.

      Suntu convinsu, că neci unulu dintre preavene-
ratele ordinariate ale ndstre nu ar refusă realisarea
acestei propuneri, ddca prin insasi pr. on. adunare
generala a asociatiunei ar fi rogate in modu cuviin-
tiosu la efeptuirea aceleia, fiendu-că pr. on. preotimea
ndstra e natiunala, in ânim’a careia nu este mai pu-
ținii semtiu de recunoscientia, decătu in ânim’a laici-
loru cătra acești barbati de pia aducere amente, cari
au conlucratu prin binefacerile loru spre Înflorirea
natiunei.

      Ddca se făcu parastase pentru ori si cine, de se
platesce stol’a defipta: cine ar crede că ne-ar refusă
preotimea ndstra natiunala a face intru unu anu o-
data unu parastasu si fara de plata, numai din in-
demnulu recunoscientiei cătra acei binefăcători? si
cine ar avea cutediare de a vatemă pre prea, vener.
ordinari ațele ndstre cu acea presupunere, că aru pe-
depsi preotimea, ddca ar face atari parastase pentru
atari barbati de pia memoria?

      3)       Unu modu de esprimare a recunoscientiei ar
fi si acela, candu in tdte diurnalele romane din Tran-

— 186 —


 silvani’a si Ungari’a in una si aceeași dî in totu anulu
s’ar insiră. căte prin unu articlu intru unu stilu pa-
trundietoriu si insufletitoriu numele si faptele toturoru
aceloru barbati ai noștri, cari si-au castigatu merite
mai însemnate prin fundatiuni si stipendia marini-
măse si prin inbunatatirea starei materiale a poporu-
lui si totu-odata cu cuvenita recunoscientia s’aru a-
minti si acelia, cari au facutu natiunei servitiuri mai
mari literarie si si-au datu ostendla cu resultatu mai
insemnatu de a inbunatatf starea intelectuala si ma-
teriala a poporului romanu.

      Acesta s’ar potea domniloru prea usioru efeptui,
pentrucă neci nti se păte presupune, cumucă zeloșii
redactori ai foiloru romane rogati si provocati prin
asociatiunea năstra, se nu deschidă colănele foiloru
sale pentru astufeliu de articli, ba ddca aru fi pro-
vediuti prin asociatiune cu însemnarea mai detaliata
a fapteloru respectiviloru binefăcători, si aru fi pro-
vocati de asociatiune: suntu convinsu că domnii re-
dactori inșii aru scrie atari articli din anu in anu
forte bucuroși.

      4,       5, 6, 7. Mai am se pomenescu inca si alte
patru moduri de espresiunea recunoscientiei ndstre,
cari moduri depindu numai si numai dela voli’a aso-
ciatiuniloru, adeca pr. on. asociatiuni ar potea otari,
că in adunările generali, ce s’au indatenatu a le tienea
asociatiunile romane pentru cultur’a poporului romanu
din Transilvani’a si Ungari’a:

i a) Se se rostdsca in totu anulu nescari panegi-
rice petrundiatărie ataroru barbati prea meritati.

      Ddca astufeliu de vorbiri nu s’aru potea tiend
asia, că se fia in ele înșirate numele si faptele totu-
roru prea-demniloru binefăcători, atunci s’ar rosti din
anu in anu pre rendu numai despre unulu sdu altulu
dintre acei barbati un’a astufeliu de vorbire glorifi-
catăria.

      Ar fi de doritu, că acei membri ai asociatiunei^
cari ar voii a tienea asemenea panegirice, se faca de-
spre acdsta aratare la adunarea asociatiunei cu unu
anu mai inainte, ce de nu s’ar intemplă, atunci pr. o.
asociatiune ar provocă insasi cu ocasiunea adunarei
generale pre unulu sdu altulu dintre cei cunoscuti
despre talentulu loru oratoricii, că pre adunarea ge-
nerala venităria se pregatdsca o vorbire glorificatăria
despre unu atare anumitu binefacătoriu. Am firma cre-
dintia, că dintre on. membrii ai asociatiunei ndstre nu
s’ar afla nimenea, care se refuse a satisface unei a-
tari însărcinări onorifice.

      b)       Ar trebui se compună asociatiunile căte un’a
asia numita carte de auru, in care s’aru înscrie nu-
mele si faptele ataroru barbati binemeritati, trecuti din
vidtia si aceloru aflători inca in vidtia, cari si-au casti-
gatu titlu de dreptu la recunosciintia prin fapte ge-
nerase supra atinse. Asta carte de auru ar trebui
cetită cu solemnitate din anu in anu la ocasiunea
adunarei generale a respectivei asociatiuni, si totu in
atari adunari, ddca in urma aru mai escelă si altii si
s’aru afla adeveratu demni de acea distinctiune, s’ar


decide, că numele loru se se înscrie in acea carte de
auru spre eterna memoria.

     c)        Ar trebui mai departe, că din anu in anu
pre rendu căte unu portretu alu unuia, sdu alu altuia
din acești preavrednici barbati se se tipardsca si se
se alature la foi’a titulara a foiei asociatiunei (la noi
in foi’a „Transilvania⁴⁴), adaogdnduse langa acestei!
portrete si o biografia frumăsa si petrundiatăria de- h
spre acelu ce arata portretulu, si:

     d)        Că se-si păta procură acestea portrete si a-
celia, carii nu au făi’a asociatiunei, că asia se se la-
tidsca cunăscerea si pretiuirea barbatiloru noștri bine-
făcători in cătu mai mare estensiune, că se potemu,
vedea spre îndemn u bunu in casele romane portretele j
prea-vredniciloru noștri, precumu vedemu că le-au¹*
frații unguri pre a le loru: din acestu motivu ar fi
după opiniunea mea fărte bine, că portretele acestea
cu o cale se se tipardsca si in numeru mai insem-
natu pre spesele asociatiunei, si sub fiacare portretu
se se scrie pre scurtu si in stilu poporalu, că prin ce
fapte si-a castigatu cutarele merite pentru națiune?

     Spesele acestei întreprinderi s’aru intărce asocia-
tiunei, ddca nu de totu, barem in parte prin portre-
tele vendute cu pretiu acomodatu; si chiaru se nu
se reintărca, ar potea si sacrifică atăta sumulitia de
bani asociatiunea, care bine pricepe marimea deobli-
gatiunei, cu care trebue se ne simtimu datornici ace-
loru eminenti si marinimosi barbati, cari prin fundarea
de scăle sdu de stipendia si cu scrierile loru folosi-
tărie etc. s’au silitu din tăta poterea a pregăti pre
sdm'a natiunei năstre unu venitoriu mai bunu, mai
fericitu.

     Altucumu nu potu presupune atăta nepăsare la
națiunea romana, cumucă portretele acestea nu se
voru potea vinde. Eu credu că tăte voru trece, mai
alesu ddca voru fi tipărite bine, si ddca on. membrii
ai asociatiunei se voru sili cu tăta energi’a a le lati.
Unu mare numeru de atari portrete aru cumpera chiaru
membri asociatiunei la ocasiunea adunariloru gene-
rali, si s’aru afla dintre ei destui mai zeloși, cari bu-
curoșii aru primi unu ori care numeru de portrete, că
se se venda pe folosulu asociatiunei in tienuturi unde
locuescu.

     Eta pr. on. adunare! pre candu la celelalte na-
țiuni mai in tăta cas’a aflamu mai multe sdu mai pu-
ține portrete ale barbatiloru binemeritati pentru na-
țiunea loru si in mai multe case vedemu chiaru co-
lectiuni de astfeliu de chipuri si de biografii pro-
veduite cu portrete: cu întristare trebue se mar-
turisimu, că noi, afara numai de fărte puține escep-
tiuni, nu avemu in casele năstre neci portretele ce-
loru mai meritati fundatori si scrietori ai natiunei
năstre.

     Nu avemu chipurile nemoritoriloru episcopi Bobu
si Vulcanu, neci alu unui Ramontiai si Sincaiu, aceli
prea vrednici barbati, despre cari amu vorbitu mai
susu. Mai nu se mai păte procură neci portretulu
in Domnulu nu de multu’.adormitului prea vrednicu

— 187 —


fundatoriu metropolitu Al. St. Siulutiu. Nu avemu
portretele neci ale Mocionesciloru, cari cu atăta nobile
marinimositate sacrifica din ani in ani sume însem-
nate de bani pentru ajutorarea educatiunei tenerimei
romane si pentru ajutorarea literaturei ndstre; neci
portretele lui luga, Zsiga, Nedelcoviciu si ale altoru
barbati demni. Asisdere ne lipsesce si portretulu a
unui Georgie Lazaru, Petru Maioru, Marianu sî a mai
multora, asia in cătu afara de fire căteva portrete,
pentru cari mai cu seina redactorului „Familiei" a-
vemu de a’i multiami, cari portrete inse nu se potu
pune in rame, dîcu, afara de fire căteva portrete, ne
lipsescu portretele celoru mai multi barbati prea me-
ritati ai natiunei si ne lipsesce prin acdsta si unu
midiulocu poternicu de îndemnare la fapte bune si
generfise.

      Dupace in privinti’a celoru desfasiurate sub pun-
ctulu 4—7 lit. a, b, c, d prea on. asociatiune pdte
lucră de sene, fara de a se rogă si de altii, nu potu
destulu recomendă punerea in lucrare a celoru pro-
puse in punctele mentiunate.              (Va urma.)


Nr. 174—1870.

    Protocolulu siedintiei lunarie a comit, asoc. trans.

tienute in 5. luliu c. n. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres.
I. Hanni’a, fiindu de facia dd. membrii U. sa dn. cons. aulicu
Iac. Bolog’a, II. sa dn. cons. fin. Petru Mânu, dn. căpitănii pens.
Ioane Bradu, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. ases. cons. Zach.
Boiu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. redact. Nicolae Cristea
si dn. adv. dr. Dum. Racuciu.

     § 77.          Ministrulu cultului si alu instructiunei publice din
Romani’a prin charthi’a sa din 25. Maiu a. c. Nr. 4337, incu-
noscientiăza pre presidiulu asoc., cumcă din fundulu prevediutu
in bugetnlu anului curente, pentru societățile de cultura, se pune
la dispositiunea asoc. sum’a de 1400 lei noi, pentru a cărei libe-
rare suntu de a se face pașii receruti. (Nr. prot. ag. 160.)
Conclusu. Esprimanduse din partea acestui comitetu, in
mmele asociatiunei trans. romane, cea mai sincera si caldurăsa
nUltiamita pentru subventiunea generăsa si patriotica, totu odata
>residiulu asoc. se incredintiăza a face dispositiunile, ce le va
.flă mai corespundietdrie, pentru liberarea si ineassarea sumei
mentite.

     § 78.          Dn. auscultante jud. Moise Branisce prin charthi’a
a din 13. luniu a. c. rescrie, cumcă va luă asupra’si sarcin’a de
ienografu romanu pentru deeopiarea lucrariloru dietei prov. din
ucovin’a, sub conditiunile, ce le va specifică si tramete respec-
vului comit, alu dietei numite. (Nr. prot. 162.)

     Spre scientia.

     § 79.          Comisariulu regescu sub dto. 30. Maiu a. c. sp.
)28/K. B. face cunoscutu, cumcâ după tenorea ordinatiunei
inist. reg. ung. de Interne din 26. Maiu a. c. Nr. 3203 neci
ta-data nu se pdte satisface repetîtei rogari, relativu la susce-
rea dd-loru Vas. Ales. Urechia si Bogdanu Petriceicu-Hajdeu
ire membrii asoc. trans. (Vedi Nr. prot. ag. 163.)

     Spre scientia.

     § 80.          Agronomistulu stipendiata alu asoc. Stefanu Chirilla,
răga a i se preliminâ si pentru anulu scolastica viitoriu sti-
tidiulu avuta de 330 fr. v. a., că astfeliu se-si păta câștigă
roscientie practice în specialitatea agronomica. (Nr. prot. 166.)
Conclusu. Cererea numitului teneru stipendiatu, se va
erne adun. gen. procsime, spre a se luă in consideratiuue cu
siunea preliminaraj bugetului pre an. viitoriu.

     § 81.          Dn. secr. I. G. Baritiu prin charthi’a din 24. luniu
  j. ’si da dimisiuuea din postulu de secr., si poftesce pre comit.


   a aduce la cunoscienti’a adun. gen. acest’a dimisiunare. (Nr.
   prot. 167.)

        Conclusu. Se va împărtăși adunarei gen. conformu dorin-
tiei esprese de resp. Domnu Secret. I.

        § 82.          Direcțiunea despart, cerc, alu Clusiului (X) sub dto.
24. luniu a. c. arata, cumcă inteligenti’a si fruntașii romani din
acelu comit, tienendu adun, cerc., au alesu unu subcomitetu pro-
visoriu, carele se conducă afacerile păna la prim’a adun. gen.
cerc., carea s’a decisu a se conchiamă pre San. Petru; păna atunci
inse rdga pre comit, a i se tramete fara amenare o lista despre
membrii asociat, fundatori, ordin, si onorari, cari locuescu pre te-
ritoriulu comit. Clusiului. Totu-odata, in legătură cu asta, secr.
reportăza din parte’si, cumcă cererea directiunei numite, pentru
tramiterea unui conspecta despre membrii asoc., fiendu urgenta,
a sî espedatu numai decătu inca in 29. luniu a. c. recerutulu
conspectu, cu care ocasiune a tramisu pentru despart, resp. si
căte 200 ecsempl. documente de legitimare pentru membrii aju-
tători, cumu si 200 blanquette cuietantii. (Nr, prot. ag. 169.)

        Conclusu. Atătu incunoscientiarea susu amentitei direcțiuni,
cătu si raportulu secret, se iau cu aprobare, spre scientia.

        § 83.          Direct, despart, cerc, alu Turdei de diosu si scaunului
Ariesiului (XVIII) pre langa charthi’a din 24. luniu a. c., sub-
sterne prot. despre alegerea si constituirea subcomitetului pentru
despart, resp., cumu si relativu Ia alte decisiuni aduse in favărea
prosperarei activitatiei asoc., dintre carea merităza cea mai distincta
consideratiune, decisiunea, in poterea careia, protopopii din resp.
despart, suntu a se recuiră, că in protopop, sale, pre calea cea
mai corespundietoria se faca cunoscuta constituirea subcomit. ce-
stiunatu, sî totu-odata se staruiesca si se indemne, că din fia-
care comuna se participe cătu mai multi individi la scopulu
asoc., facănduse in tăte comunele membrii ajutători, că astfeliu
se se pota infientiă cătu mai curendu ageuturele comunali, re-
cunoscute degiă de urgente. (Vedi Nr. prot. ag. 171.)

       Conclusu. Incunoscientiarea despre alegerea si constituirea
subcom., cumu si despre dispositiunile făcute pentru infientiarea
agentureloru comunali, luanduse spre cea mai plăcută scientia,
totu-odata acesta comit, se semte detoriu, in numele asoc., a
esprime din partesi, recunoscientia respectiviloru barbati pentru
zelulu doveditu cu asta ocasiune, in favărea inaintarei scopuri-
loru salutarie ale asoc. — Secret, se insarcineza a tramite susu
numitei direcțiuni 200 ecsempl. documente de legitimare pentru
membrii ajutători, cum si 200 blanquette cuietantii.

       § 84.          Direcțiunea despart, cerc. (I) alu Brasîovului si Trei-
scauneloru, pre langa scrisărea din l⁶/₂₈. luniu a. e. Nr. 10, așterne
protocolele siedintieloru subcomit. din 27. Maiu si ³/₇. luniu a.
c. dinpreuna cu 100 fr. v. a., parte tacse de. m. ord. pre an.
cur. 18⁶⁹/₇₀, parte tacse restante pre anii trecuti. Totu-odata
cere a se mai tramite 50 ecsempl. din regulamentu, fiendu că
cele 80 ecs. tramise degiă, s’au impartitu pre la membrii asociat.
(Nr. prot. 172.)

       Cetinduse ambe protocolele siedintieloru subcomit. resp. si
vedienduse din acelea, că acelu subcomit., petrunsu de înaintarea
scopuriloru asoc. a luata dispositiuui seriăse, pentru infientiarea
agentureloru comunali in 55 comune tienetărie de despart, resp.,
emitendu totu-odata spre acestu scopu si o provocare energica
cătra preotimea resp., s’a adusu urmatoriulu

       Conclusu. Dispositiunile făcute din partea cestiunatului
subcomit., in interesulu infientiarei agentureloru comunali, se ian
spre cea mai plăcută scientia si i-se esprime recunoscientia, din
partea acestui comitetu; ăr banii tramisi in suma de 100 fi.
v. a. se se transpună cassei asoc. Totu-odata secret, se insar-
cinăza a tramite directiunei resp. cerutele 50 ecsempl. din re-
gulamentulu asoc.

       § 85.          Secretariatulu mai reportăza despre banii incursi la
asoc. dela siedinti’a trecuta, păna la siedinti’a presenta, a comit ,
că tacse de membrii ordin, in suma de 61 fr. v. a. (Vedi Nr.
prot. ag. 151, 161, 165 si 171.)

       Conclusu. Spre scientia, si secret, se insarcinăza pentru
membrii ordin, noui, a espedă resp. diplome.

— 188 —


       § 86.         Secretariatulu presentăza conte despre pretiulu aloru
22 sigile, procurate pre sem’a despartiement. cerc, ale asoc., din-
preuna cu porto poștale in suma 46 fr. 9 cr. v. a. si propune
asemnarea esolvirei aceluia.

       Conclusu. Se insemnăza la cass’a asoc. esolvirea resp.
conto, sunatoriu despre 46 fr. 9 cr. v. a.

       § 87.         Secret. II presentăza opulu intitulatu „Vechi’a me-
tropolia ortodocsa romana a Transilvaniei, “ dăruită de dn. auctoriu
Nicolae Popea, in favărea bibliotecei asoc.

       Conclusu. Dlui oferitoriu i se esprime protocolarmente, cea
mai caldurosa recunoscientia, ăr’ opulu daruitu se predă, biblio-
tecariului spre a se petrece in registrulu cartiloru asoc.

       § 88.         Verificarea protoc. siedintiei presente se incredîntieza
dd-loru membrii Iac. Bolog’a, Petru Mânu si Zach. Boiu.

       Cu acăst’a siedinti’a comit, asoc. inceputa la 5 ore se in-
chiaie la 7 dre d. amiadi. Sibiiu, datul# că mai susu.

    Ioane Hannia mp.                         I. V. Rusu mp.

vicepres.                              secret. H.

       S’a cetitu si verificatu in 8. luliu 1870.

Bolog’a mp. P. Mânu mp. Z. Boiu mp.



Publicarea baniloru incursi

la fondulu asoc. trans. dela siedinti’a lunaria a comit, asoc. din
    7. luniu până la siedinti’a aceluia din 5. luliu c. n. a. c.

       1)       Dela dn. protop. in Sabesiu, Ioane Tipeiu tacsa de m.
ord. pre 18⁶%O 5 fr.

       2)       Dela dn. protop. in Sibiiu, I. V. Rusu tacsa de m. ord.
pre 18⁶%₀ 5 fr.

       3)       Prin dn. presied. de sedria si colectoriu asoc. in Na-
seudu, loachimu Muresianu s’a trimisu că contribuire, resp. tacsa
pre anii de pana acumu 186%—18⁶⁹/₇₀ pentru dn. prof. gimn.
Octavin Baritiu una actia de ale bancei de asecuratiune Tran-
silvani’a Nr. 1333 fol. 167/11. ddto. 15. Oct. 1868 dinpreuna cu
couponii dela 1. Fauru 1870 pana la 1873, pe anii 186%. 186%,
186%, 186%, 186%, 186% in pretiu de 30 fr.

       4)       Dela dn. jude proces, in Budusiu (K. Budak), Teodora
Lupu, tacsa de m. ord. non pre 18⁶⁹/₇₀ 5 fr.

       5)       Dela dn. prof. gimn. in Beiusiu, Teodoru Rosiu tacsa
de m. ord. nou pre 18⁶%₀ si pentru diploma 6 fr.

       6)       Dela dn. propriet. sî ases. in Glodu, Clemente Hosszu
tacsa de m. ord. pre 18⁶⁹/₇₀ 5 fr.

       7)       Dela dn. prof. Ioane Popescu că tacsa de m. ord. pre
18⁶⁹/₇₀ 5 fr.

       8)       Dela Ilustr. sa dn. septemv. Ioane cav. Puscariu tacsa
pre 18⁶⁹/₇₀ 5 fr.

       9)        Direcțiunea despart, cerc. (I.) alu Brasiovului si Trei-
scauneloru trimite la fondulu asoc. parte că tacse de m. ord. pre
18⁶%₀, parte că restantie pre anii trecuti 100 fr. v. a. si anume:
a) prin dn. protop. si col. los. Baracu s’au încassatu: aa) dela
dn. prof. Davidu Almasianu tacsa de m. ord. pre 186% 5 fr.
_bb) dela dn. profes. Georgie Belissimu tacsa pre 186% 5 fr.
cc) dela dn. negoț. Stanu Blebea pre 186% 5 fr. b) Prin dn.
I. Saniutia s’au incassatu: dd) dela dn. negotiat. Radu Radoviciu
tacsa pe anii 186%—18⁶⁹/₇₀ 20 fr. ee) dela dn. capitanu Lud.
Romanu tacsa de m. ord. pre 186%—18⁶⁹/₇₀ 20 fr. ff) dela dn.
negotiatoriu Const. Steriu tacsa de m. ord. pre 186%—18⁶%₀
20 fr. c) Prin dn. secret, magistr. Stefanu Russu s’au incassatu:
gg) dela dn. negoț. Dum. Eremia tacsa de m. ord. pre 186%
5 fr. hh) dela dn. negoț. loanu Dusioiu tacsa de m. ord. pre
186% 5 fr. d) Prin dn. protop. si col. asoc. loanu Petricu s’au
incassatu: ii) dela dn. parochu in Brescu, Spirid. Dimianu tacsa
de m. ord. pre anii 186% si 18⁶⁹/₇ₙ 10 fr. kk) dela dn. par.
in Poian’a sarata, loanu Baloiu tacsa de m. ord. pre 186% 5 fr.
Sum’a 100 fr. v. a. Sibiiu, 5. luliu 1870.

                          Dela secretariatulu asoc. trans.


Publicarea baniloru incursi

      la asoc. trans. dela 5. luliu pana la 20. luliu a. c.

      1)        Direcțiunea despart, cerc, alu Deesiului trimite la asoc.
51 fr. v. a. si anume: a) dela dn. protop. Ioane Col ceriu tacsa
pre 18®%₀ 5 fr.; b) dela dn. jude prim. Gabriele Mânu tacsa
pre 186% si 18c%₀ 10 fr.; c) dela dn. preș, la trib. urb. G.
Lăszlo tacsa pre 186% si 186% 10 fr.; d) dela dn. subinspect.
scol. Mich. Bohetielu tacsa pre 186% 5 fr.; e) dela dn. .ases.
la sedria loanu Titie tacsa pre 186% 5 fr.; f) dela dn. ases.
la trib. urb. Macabeiu Mezei tacsa de m. ord. nou pre 18⁶⁹/₇₍>
5 fr.; g) totu dela acesta si pentru diploma 1 fr.; h) dela dn.
ases. la sedria Andreiu Francu tacsa de m. ord. pre 186% si
18⁶%ₙ 10 fr.

      2)        Dela dn. c. r. capelanu de castre in Bistritia Demetriu
Papp tacsa de m. ord. nou pre 18®%₀ 5 fr.

      3)        Dela dn. protop. in S.-Georgiu Sim. Tanco tacsa de m.
ord. pre 18⁶%O 5 fr.

      4)        Dela dn. vprot. alu Olpretului losifu Orianu tacsa de
m. ord. pre 18⁶%ₙ 5 fr.

      5)        Prin dn protop. iu Turd’a lacobu Lugosianu s’au trimisu
la asoc. 69 fr. 60 cr. si anume: a) că colecte dela comunele bis.
Comitiegu 1 fr.; b) Sându 5 fr.; c) Turd’a noua 1 fr.; d) Cea-
nulu desiertu 8 fr. 85% cr.; e) San-Martinulu desiertu 55 cr.;
f) Petridulu de susu 81 cr.; g) Salicea 83% cr.; h) Turn 75 cr;
i) Petridulu de diosu 6 fr. 25 cr.• k) Saliste 1 fr. 5 cr.; 1) Filea
de diosu 2 fr. 50 cr.

      6)        Că tacsa de m. ord.: a) dela dn. par. in Petridulu de
midiulocu Al. Baritiu tacsa de m. ord. pre 186% 5 fr.; b) dela
dn. protop. Iac. Lugosianu tacsa de m. ord. nou pre 18®%ₙ si
pentru dipl. 6 fr.; c) dela dn. ases. comit. I. Mezei (Campeanu)
tacsa de m. ord. nou pre 18⁶⁹/₇₀ si pentru dipl. 6 fr.; d) dela
dn. par. in Tâureni Nic. Deacu tacsa de m. ord. nou pre 18⁶%O
si pentru dipl. 6 fr.; e) dela dn. protop. in San-Iacobu Georgie
Lazaru tacsa de m. ord. nou pre 18⁶%₀ si pentru dipl. 6 fr.;
f) dela dn. par. in Sângera pre campia, Filonu Sencanu tacsa de
m. ord. nou pre 18fⁱ⁹/₇₀ si pentru dipl. 6 fr.; g) dela dn. par.
in Chimitelnicu pre campia, Vas. Maioru tacsa de m. ord. nou
pre 18B%₀ si pentru dipl. 6 fr. Sum’a 69 fr. 60 cr.

      7)        Dela dn. cancelistu la jud. comit, in Alb’a super., Nic.
Prosteanu tacsa de m. ord. nou pre 18⁶%₀ si pentru dipl. 6 fr.

      8)        Prin dn. vie. in Hatiegu, P. Popu s’au trimisu si anume:
a) dela domni’a sa tacsa de m. ord. pre 186% 5 fr.; b) dela
dn. par. in Riubarbatu, Stef. Sor’a tacsa de m. ord. pre 18⁶%O
5 fr.; c) dela dn. par. in Icroni, Petru Burlecu tacsa de m. ord.
pre 18G⁹/₇₀ 5 fr. Sum’a 15 fr.

      9)        Prin Rev. dn. canonicu metrop. si col. asoc. in Blasiu,
Ioane Fekete s’au trimisu la asoc. 95 fr. si anume: a) dela Rev.
dn. prepos. capit. Bas. Ratiu tacsa de m. ord. pre 186% 10 fr.;
b) dela Rev. dn. can. metr. I. Fekete tacsa pre 18⁶%ₙ 5 fr.;
c) dela Rev. dn. can. m. I. Chirilla pre 18G⁹/₇₀ 5 fr.; d) dela
Rev. dn. can. m. A. Vestemianu pre 18fⁱ%₀ 5 fr.; e) dela Rev.
dn. can. m. El. Vlassa pre 18e%₀ 5 fr.; f) dela Rev. dn. can.
m. St. Manfi pre 186% 5 fr,; g) dela Rev. dn. can. m, I. Pam-
filie pre 28⁶%ₙ 5 fr.; h) dela Rev. dn. super, monast. T. Ier.
Albani pre 186% si 186% 10 fr.; i) dela dn. v. rect. T. Deacu
pre 18⁶%₀ 5 fr.; k) dela dn. prof. gimn. A. Micu pre 18⁶%₀
5 fr.; 1) dela dn. prof. gimn. I. M. Moldovanu pre 18⁶%₀ 5 fr.;
m) dela dn. prof. de teol. Gav. Popu pre 18G%₀ 5 fr.; n) dela
dn. prof. de teol. Ged. Blasianu pre 18⁷%O 5 fr.; o) dela dn.
prof. gimn. N. Solomonu pre 18⁶%₀ 5 fr.; p) dela dn. prof. norm.
G. Ratiu pre 18⁶%₍₎ 5 fr.; q) dela dn. not. cons. S. Papp Matei.ii
pre 18⁶%₀ 5 fr.; r) dela dn. protoc. cons. I. Germanu tacsa d^
m. ord. nou pre 18⁶%₀ 5 fr. Sum’a 95 fr.

      Sibiiu, 20. luliu 1870.

Dela secretariatulu asoc. trans.


Editortu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.