---------- iO'’ Acesta foia ese “• cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate £ 10 franci cu porto v v, poștei. re" W'K ----------- TRANSILVANIA. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. ---------- Abonamentulu se face numai pe cate i 1 anu intregu. I Se abon6za la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- lectori. Nr. 14. Brasiovu 15. luliu 1870. Anulu III. ? Fragmente din istori’a lui loanu Bethlen. (Continuare). Intre acestea aici in patria se mai deschise in- data in Septembre la Ernotu inca sî alta dieta par- țiala, precumu se dîcea pe atunci, in care era de a se pertracta mai alesu unele cestiuni mari sî prea caracteristice, adeca: 1) adunarea noului tributu tur- cescu, din care causa toti perceptorii din ticra fusera chiamati, pentrucâ se’si depună acolo computulu; 2) ascultarea raportului ce avea se faca Dion. Bânffi, carele tocma se reîntorsese din missiunea sa dela Vien’a; 3) pretensiunile principessei Soliei Bathori, veduvei lui Georgie Răkoczi. Asupra tributului diet’a dispută acumu că sî alta- data, forte multu. In cătu pentru missiunea lui Bânffi, apoi elu adusese un’a resolutiune lunga in scrisu, prin care imperatulu promite ardeleniloru tdte căte ceruseră densii, că adeca imperatulu va midiulocf la porta restituirea tienuturiloru răpite si confirmarea ndua a lui Apafi, că va opri pe Franc. Răkoczi dela portarea titlului de principe alu Transilvaniei, că nu va mai suferi câ protestantii din Ungari’a se fia per- secutati pentru convicțiunile loru religidse; la loculu acesta inse imperatulu Leopoldu pretende, câ pe te- meiulu reciprocitate!, principele Apafi inca se nu su- fere, câ catolicii din Transilvani’a se fia lipsiti de vechile loru libertăți si privilegia, pe care odenidra juraseră dietele tierei, că voru conserva pe cele patru religiuni in drepturile loru, ceea ce inse in tempulu de fatia (1665) se intemplă tocma din contra; ba cabinetulu Vienei merge astadata sî mai departe, pen- trucă provdca pe principele sî pe diet’a Transilvaniei, câ pe langa cei de confessiunea elvetica (calvinâsca) se lase sî pe ariani, sî pe cei de legea grecesca si pe altii, câ aceia inca se se bucure de libertatea re- ligidsa*). *) Interîm vero inter Helveticae confessionis Arianos quo- que, Schismaticos, et similes libertate sua perfrui vellent, ac pa- terentur iidem Status et Ordines. Joannes Bethlen Historia re- rum trans îl vanicarum P. I. pag. 245. Fiindu-câ imperatulu Leopoldu I. vorbesce aici sî despre confessiunea romaniloru, se ivesce întrebarea, câ ore romanii transilvani pe la 1665, adeca cu 26 de ani mai nainte de. di- plom’a leopoldina, au cerutu asemenea protectiune dela Leopoldu în contra lui Apafi sî a gubernului seu, seu câ dora tdta acesta pretensiune a cabinetului din Vien’a va fi fostu numai una asia numita captatio benevolentiae, prepararea spiriteloru pentru celea ce era se urmeze mai tardiu, adeca ocuparea Transilvaniei, apoi supunerea ei totala si totu-unadata, deca s’ar fi potutu, catoli- sarea ei. Dionisiu Bânffi reintorcfenduse dela Vien’a, trecă erasi pe la Casovi’a, pentrucâ se dea fatia cu comit. Rhottal, plenipotentele imperatescu. Se vede că Rhot- tal era omu tare inaintatu in etate, pentrucă elu tractâ pe principele Mich. Apafi câ pe unu fiiu alu seu; asia sî asta-data dîse lui Bânffi, că elu, Rhottal, dă lui Apafi unu consiliu câ unu patente la fiiulu seu, ăra acelu consiliu de confidentia era, câ Apafi si respective tier’a se trimită internuntiului impera- tescu Sim. Reininger (alias Rainger) indata atunci un’a miie de galbini câ presentu, dăca voiesce câ prin acesta se scfita ceva lucru bunn dela Pfirt’a tur- câsca. In adeveru acea suma de un’a miie galbini se sî trimise prin Pascu, pentrucâ se o numere do- mnului internuntiu, care o sî acceptă cu mare plă- cere, apoi sî promise ardeleniloru totu ajutoriulu seu. Aici inse cancelariulu loanu Bethlen ăra trage la in-> doiela sinceritatea promissiuniloru nemtiesci, întocmai precumu face sî cu cele turcesci. Ddmn’a Sofi’a Bâthori, veduv’a lui Georgie Râ- koczi II., trimisese cu pretensiunile sale pe plenipo- tentele seu anume Mateiu Marciban, catra principele Apafi, era nu catra dieta; fiindu inse acelea de mare importantia, Apafi le transpuse dîetei. Numit’a veduva pretendea: 1) Se i se reintdrca tdte bunurile (domi- niale, moșiile), căte le avuse barbatu-seu pana la că- derea sa sî pe care bunuri le ocupaseră altii. Aci ddmn’a Sofi’a se provocă la unu documentu, pe care jurase diet’a, că va sustienea in possessiunea a- celoru bunuri pe repausatulu Răkoczi sî pe succes- sorii lui. 2) Dămn’a Sofi’a dechiara, că nu va su- feri garnisdn’a tierei in Siemleu, care este averea sa de ereditate; ea nu are trebuintia de garnisdna; ostasii ii făcu daune mari; preste acestea turcii totu nu voru suferi acolo acea garnisdna, prin urmare Siemleulu va ajunge la sortea Valcoiului. 3) Oficiarii din for- tareti’a Cselnerd inca’i făcu multe stricatiuni sî rui- nâza pe poporulu tieranu cu rapacitatea loru. 4) Gar- nisdnele din Lef a-mare, St. Mihaiu sî Cucu (Koko) s’au tienntu totudeauna din vechime de fortarâti’a Ecedu, ăra oficiarii dela Szâkelyhida le-au ocupata; se i se restitue, că are donatiune pe acelea mosii^. Acestea puncte ale dfimnei Sofiei produseră mis- * care fdrte seriosa intre membrii dietei, dintre carii multi era ei inșii nouii possessori ai bunuriloru con- fiscate dela Răkoczi. Aceștia strigară indata, că vo- iescu mai bine mdrte, decătu se mai lase din mana ceea ce au apucatu. Respunsulu ce se dete ddmnei 27 — 162 — Sofiei, fu inca sî din alte rațiuni grele rotunda ne- gativii. Diet’a adeca nu negă, că lui Georgie Ră- koczi i s’ar fi asecuratu possessiunea aceloru bunuri, adaogea inse, că le-a primitu cu conditiune si jura- mentu pusu de elu, că nu va mai ambla după tro- nulu Transilvaniei sî nu va mai invita pe turci, că se viie sî se devaste tiăr’a. Ci Răkoczi nu a tieuutu nimicu din căte a promisu, s a sculatu cu arme, a provocata pe turci la resbunare, a causatu devastarea cea mai cumplita a tierei sî perderea Oradei cu ce- tatea sa cea tare sî cu comitatele Zarandu, Biliarea, Crasn’a, Clusiu, Doboc’a, care făcu dinmatate din Transilvani’a, in fine că din caus’a nebuniiloru bar- batu-sen au peritu preste un’a suta mii de ardeleni. Castelulu Siemlen vine a fi fortificata numai decandu Transilvani’a perdîi fortaretiele Inaulu (Jeno') si Ora- dea, sî decandu ambii imperati se invoira, că Szăkely- hid'a inca se fia prefăcută in ruine. Asupra celoru- lalte moșii, despre care vorbea plenipotentele Sofiei, inca se aflara mari contradiceri in actele produse de elu; intre altele se producea diplome de donatiune scdse dela imperatulu Romaniloru pe moșii, care se află in teritdriulu Transilvaniei, din care imperatulu nu avea dreptu a face donatiuni la nimeni. Marciban se duse p’acf încolo, ăra in ânim’a ar- dei eniloru remase prepusulu, că veduv’a Sofi’a for- mulase acelea pretensiuni in urmarea vreunei intrige tiesute la Vien’a, din causa că ardelenii ceruseră, că junisiornlu Franciscu Răkoczi, acumu supusu alu im- peratului că rege elu Ungariei, se fia oprita a porta titlu de principe alu Transilvaniei*). Nepotenduse lua neci asta-data decisiune in ce- stiunea tributului turcescu, in Novembre drasi se a- dună dieta parțiala la Alb’a-Iuli’a. De aici apoi scrie loanu Bethlen cu mare dorere, cumu-că ardelenii au datina de a se certa multu, inse mai vir- tosu din interesu privata, decătu din amăre pentru binele publica, că delibera de repetite ori asupra unei sî aceleiași cestiuni sî totuși fara resultatu**). Totu la diet’a acăsta se reasuma din nou pro- cesulu celu de rușine alu ciobotariloru sî argasitori- *) Cabinetului din Vien’a inse, care avuse de candidata alu seu pe loanu Kemeny, cr;i nu pe Mich. Apafi, ii venea forte bine, că se se afle candidati căti s’aru potea mai multi la tro- nulu Transilvaniei. **) Crambe bis terve coctum iterum recoquere coacti.... multae hic contentiones, sed ex private potius affectu, quam boni publici amore motae, deliberationibus saepe de ea re factis novae superadditae deliberationes; sed miraris forsitan tot nostras con- gregationes, tot deliberationes de uno eodemque negotio sine fructu factas etc. Pag. 255. In acestu respecta ardelenii sunt astadi totu aceia, carii iau fostu inainte cu dude sute de ani. S’au vediutu sî in dîlele Șnostre deliberatiuni indelungite pc mai multi ani, repetîte, rea- sumate, in fine conclusele luate uneori tocma sî in unanimitate, apoi totuși in dudedieci sî patru de dre date erasi preste capa. Se ne aducemu amente de anii 1861, 1863, 186⁴/₅. In fine lucrulu ajunsese asia departe, in catu dispăruse cu totulu orice încredere dintre dmeni. loru din Brasiovu sî in fine se ecsecutăza. Dintr’o- data se mai escă una cărta a sasiloru din Sibiiu cu aristocratii, carii inainte cu duoi ani cassasera privi- legiata Sibiiului, după care acesta pana atunci luase veniturile vamiloru dela Turnu-rosiu. Acea victoria avura se o multiamăsca sasii tai Andreiu Fleischer, care era comite alu natiunei sasesci sî totu-odata con- siliariu, ăra pe acesta ’lu ajută tenerimea, care sî pe atunci mergea la diete sî făcea larma mare. Se ne reintărcemu cu loanu Bethlen la legatiu- nea tai Christoforu Pascu in Turci’a, pentrucă aceea este multu interesanta. Dupace Pascu a fosta primitu in Adrianopole de catra marele veziru cu mare greutate, in modu bratalu sî intre amerintiari de mdrte, dăca va cuteza se descopere sultanului cele vorbite la Alb’a-grăca (Belgradu) sî pe airea in caus’a Transilvaniei, apoi facă principelui Mich. Apafi succesive trei raporturi in scrisu, care merita tdta luarea-amente. „O principe celsissime, de ai fi tu de fatia, pen- trucă se audi cele ce se dîcu si se credu aici despre tine!“ Asia suspina Pascu in prim’a epistola a sa. Mai deunadi, dîce elu, m’am plânsu catra fiic’a ma- relui veziru in numele Mariiei Tale din caus’a escur- siuniloru pe carele făcu turcii dela Oradea-mare sî am protestată dicăndu, că M. Ta nu vei mai potea tolera insolenti’a acelora, ci te vei folosi de midiu- Idce defensive. Atunci fiic’a vezirului ridiendu cu vul- penfa imi respunse: Macara de si-ai’ scutura odata principele vostru somnulu, că se’si deschidă ochii si se incăpa a porta grija de tiăr’a concrediuta tai! „Oratorii (ambasadorii) staturiloru cristiane inca adscriu escursiunile turciloru din Oradea sî perderea comitateloru urmata dela ocuparea Oradei numai le- nei Măriei Tale. Nu cumuva credi Marii’a Ta, că aratandu-te molaticu sî facăndu totu-deauna pe voi’a turciloru, vei domni mai îndelungata? Jura pe Ddieu, că tocma suferinda tdte dela turci, tragi asupra Mar. tale despretiulu loru, sî dăca nu te impulpi sî nu te apuci de lucru, preste puțina iti vei perde rabdarea. Dăca asi fi audiții, că turcii intrati in sinulu Tran- silvaniei au fostu tocati acolo pana la unulu, ar fi fostu trăb’a mea, că se dau aici rațiunea unei fapte că acăsta; candu inse turcii vedu că loru Ie este er- tatu orice, se nu crăda nimeni, că ei se voru conteni de buna voia.“ Despre baronulu Lesski ambasadorulu estraor- dinariu alu imperatului Romaniloru spune Pascu, că acela tractă pe atunci cu turcii in secretu, ăra pe elu după rogari repetîte neci in audientia nu a voita se’lu primăsca dicăndu, că asia ceva mai multu ar strica decătu ar folosi, ăra celalaltu, adeca Sim. Rainger, spuse tai Pascu limpede, că caus’a Transilvaniei inca neci nu s’a luata inainte la Constantinopole, de acf încolo mai multe vorbe dulci, din care inse nu poți culege neci-unu bine. Principele, soci’a sa si cei mai deaprăpe ai loru inca totu mai comentă coprinsulu acelei scrisori, pre — 1G3 — candu dta ca tabelariulu (cursoriulu, curieriulu) mai aduce dela Pascu alte dude epistole, alu cărora co- prinsu facă că se uite pe cea de mai inainte. In una din acestea Pascu scrie: Mania Ta, afla că eu mai in tdte dîlele solicitezu la ilustrulu domnii Rain- ger, pentrucă pe temeiulu pacei de curendu inchiaiete se’si aduca amente sî de afacerile Transilvaniei; inainte inse cu patru dîle urgitandu eu la elu prin Davidu Rosnyai adiunctulu sî cancelistulu meu, preotulu con- fessariu alu ambasadoriului fiendu din intemplare de fatia, pronunciă urmatoriele cuvente: „Multiamita prea bunului Ddieu, că este pace de voi sî se prepara caderea vdstra a unguriloru, carii ati facutu adesea multe neplăceri augustei case austriace. Acuma voi ati remasu puțini sî ati ajunsu la nepotintia, nu veți mai face la nimeni reu, neci se sperati voi, că prin intercessiunile ndstre se câști- ga ti vreo alinare/⁴ După acestea vorbe ale popii, Rainger a vorbita in termini cevasi mai domoli, care inse esia totu la scop alu popii. Rainger adeca a dîsu numai atăta, că elu va face cătu va potea cu vorbe bune, dara cu peptulu nu se va pune, pentrucă se nu strice sî mai multu*). Intre acestea Lesski, care mersese la Constantinopole numai in calitate de ambasadoriu estraordinariu, isi luă remasu-bunu sî se reintdrse la Vien’a. Asia Pascu nu are ce consiliu se mai dea lui Apafi, decătu că se administre cătu se pdte mai curendu tributulu intregu, fara care pe elu, pe Pascu, îlu astdpta fdra sî carcere. Ceealalta scrisdre a lui Pascu coprindea scirea secreta, că baronulu de Lesski a solicitata la Pdrt’a otomana destronarea principelui Apafi sî substituirea lui Francisca Răkoczi, fiiu alu lui Georgie Răkoczi II. De altumentrea Sim. Rainger nu facea mare secretu din acea încercare a cabinetului din Vien’a , pentru- că elu dîsese mai inainte catra Davidu Rosnyai, că ddca staturile Transilvaniei aru alege pe Francisca Răkoczi de principe, atunci imperatulu prea de sigurii l’ar lua in grati’a sa, sî că pe unu principe catolicu l’ar ajuta in tdte lucrurile**). Acestea sciri insuflara multa frica nu numai in curtea lui Apafi, ci sî aristocrației, pre candu eca in unusprediece Decembre mai vene sî alta epistola dela Michailu Csermenyi (Cermena, nume serbescu), care că agentu stabfle (Kapu-Kehaia) trimisu de curendu la Pdrta, arata mai antaiu, că m. veziru a deman- datu lui Pascu, că sî de acf inainte se remana in locuinti’a sa, adeca ’ia dictatu unu feliu de arestu, dra apoi chiamandu la sine pe Csermenyi, ii commise că se scrie asia: Atătu voi, cătu sî principele vostru sî toti locuitorii sunteti trădători, necredintiosi sî cei mai mintiunosi dintre toti dmenii. Terminulu platirei *) Inse miisiir’a de galbini fi papase dela ardeleni; hei sî multi bani era una miie galbini inainte cn duoe sute de ani. **) Acestu Răkoczi adeca apucase a se face catolicu, prin urmare iesuitii credea, câ se va supune vointiei loru intru tdte. tributului vostru a trecutu de multu, inse unde este tributulu vostru? Scrie principelui, că indata se’lu tri- mită intregu, că-ci de nu, eu juru pe Ddieu, că pe densulu ilu vomu aduce aici in captivitate legatu de gutu, dra regatulu Transilvaniei intregu se va da fla- cariloru*). La acestea principele Apafi sî membrii dietei a- ducdndu’si amente de suferintiele nu de multu trecute, venite asupra tierei dela turci (din caus’a lui Georgie Răkoczi II. sî loanu Kemdny) sî sciindu fărte bine, că marele veziru de atunci ori candu amerintia, nu minte neci-decumu, au scrisu in tdta tidr’a de mare urgentia sî cu severitate, că se se incasseze tributulu turcescu. Aici inse merita a sta drasi la unu ecsemplu mi- nunata de cerbicia ardelendsca asia, precumu ilu de- scrie loanu Bethlen in calitatea sa de cancelariu. La- samu că aristocrati’a tierei sî una parte mare a se- cuimei se provocă neincetatu la căte sî mai căte privilegia blasțemate, cu care ’si coperea sî egois- mulu, sî lips’a de patriotismu, asta-data inse dta că sî sasii punu capulu in peptu sî la inceputu dîcu, că' una parte mare din contingentulu ce se venea pe sasime, (adeca pe locuitorii sasi si romani din asia numitulu fundus regius) nu o potu administra, că n’au de unde; dara apoi conchiama universitatea na- ționala la Sibiiu, din care trimitu la principele Apafi deputatiune, pentrucă se’i spună multe de tdte. In- tr’aceea Apafi trimisese la sasi in Sibiiu pe unu ta- belariu, că se le cdra tributulu; ci acesta vene de a- colo fara neci-unu banu sî numai cu respunsulu secu, că mane poimane va merge deputatiune sî dela a- ceea se va afla totu. Principele se facă asta-data focu de mania; cu tdte acestea in dio’a in care ve- niră deputății sasi, intre carii era sî Joannes Simo- nius, cunoscutu lui Apafi forte bine, ii pofti la mdsa, unde petrecura in pace intre pachara, dra apoi dr’a patru după amiddi fu destinata de audientia. Depu- tatii se reintorcu la dr’a anumita, dra Simcinius in- cepe se spună principelui după datin’a acelora tem- puri cu vorbe multe si merunte totu feliulu de greo- mente sî napastuiri, ce aru avea sasii, pe care depu- tatiunea loru ar fi insarcinata a le propune. Atunci Apafi pierdiendu patienti’a, întrerupse pe Simonius cu întrebarea: Adusati tributulu? Simonius inse nu se confunda, ci voiesce se insîre mai departe la mărgă- rite. Atunci principele Apafi rapedienduse la mdsa, apuca busduganulu de feru sî lovesce cu elu de căteva ori pe Simonius preste spete, dra socii lui coprinsi de spaima o tulescu la fuga. La acea scena se a- flasera de fatia că spectatori consiliariulu Pav. Bdldi sî Stef. Nalătzi vice-maresialulu curtei, care voindu se retiena pe principele dela loviturele pe care le dă lui Simonius, luă sî elu preste bratiu un’a lovitura grea. După acea scena mojicdsca deputatii sasesci in- *) Joannes Bethlen pag. 262. 27* — 164 — sultati sî bajocuriti de curteni in mai multe moduri, fusera sî arestati. După acestea inse loanu Bethlen comunica una scena mardtia din vieti’a natiunei sa- sesci, cărei face ondre mare, pentrucă, marturisesce de solidaritatea naționale intru apararea intereseloru comune sî a libertatei naționale. Indata ce petrunse la Sibiiu sî mai departe faim’a despre acea maltratare, insulta sî rusîne suferita in persdnele deputatiloru naționali, multi din sasi plân- gea de mania sî de rusîne, era universitatea sasdsca dete porunci publice, pentrucă națiunea intrega se se arunce in doliu (jale); music’a fă oprita preste totu, era după aceea dechiarara că: principele Apafi ba- tendu pe Simonius, a batutu pe toti sasii unulu câte unulu, adeca pe națiunea intrega, cumu si că in totu decursulu secoliloru neci sub unu principe na- țiunea sasdsca nu a fostu inferată neci-unadata cu atâta infamia. După aceea sasii ingrijati cumu se’si scape deputatii dela inchisdre, indata au trimisu tri- butului intregu cătu se venea pe fundulu regescu, după care deputatii au si fostu eliberati. Cu tdte acestea sasimea nu depuse doliulu, dra fruntașii loru tienura mai multe dîle consultatiuni secrete, despre alu caror’a resultatu neci-unu unguru nu a potutu afla nimicu. In fine tributulu turcescu de optudieci de mii taleri adunata cu atâtea certe sî greutate fii inaintatu. Asia se inchiaie anulu 1665, care promisese tierei multe bune, o insielă inse intru tdte, preste acdsta 'aruncă sementi’a celoru mai mari rele, care au ajunsu mai tardfu preste tidra. (Va urma.) Proprietatea literaria si artistica. Legislatiunea vechia din marele principatu alu Transilvaniei nu îngrijise de locu pentru proprie- tatea literaria si artistica a aceloru dmeni, carii se ocupa cu scientiele si cu artele, pentru casulu candu ei le dau in publicu prin tipărim Ce e dreptu, că acdsta clase de „proprietari" nu prea era cunoscuta pe la noi, pentrucă auctorii si chiaru traductorii era fdrte rari; de aceea publiculu celu mare neci că avea vreuna idea despre proprietatea literaria, precumu dmenii n’au idea in unele tienuturi despre proprie- tatea paduriloru sî a gradineloru de pdme, despre care dîcu, că Ddieu le-au datu pe sam’a toturoru dmeniloru. Cu introducerea codicelui civile au- striaca in 29. Maiu 1853 s’a îngrijită si de apararea proprietatei literarie si artistice, carea pana atunci era cu totulu desconsiderata. La calcăiulu acelui co- dice se afla alaturata: „Legea pentru apararea proprietatei in contra publicarei neauctorisate, a retiparirei furtive si a contrafacere!" Acea lege austriaca fusese decretata si sanctionata si pentru Austri’a propria numai in anulu, 1846 de catra im- peratulu Ferdinandu I. Atătu este de adeveratu, că pana inainte cu 30—40 de ani neci chiaru in capi- tala imperiului austriacu nu se simtia necesitatea de a protege proprietățile literarie si artistice prin legi; vedi bine că nu, pentrucă de alta parte se îngrijise fdrte bine prin censur’a cea mai rigordsa, că in Âu- stri’a se nu dsa mai neci unu productu alu mintei omenesci, la a cărei retipărire furtiva, sdu contrafacere (Nachdruck), sdu copiare, imitatiune (Nachbildung) se lacomesca cineva; era cărțile bisericesc! si cele sco- lastice se tiparea pre langa căte unu privilegiu. Legea despre proprietatea literaria si artistica, carea se afla in vigdre si pentru teritoriulu marelui principatu alu Transilvaniei, sta din cinci capete si 39 paragrafi. Decisiunile mai de frunte a le acelei legi sunt acestea: Productele literarie si lucrurile de arta sunt pro- prietatea auctoriulu loru, adeca a aceluia, care le a compusu sdu elaborata dela inceputu. Același dreptu de proprietate este asecuratu si altora persdne in ur- matdriele cașuri: a) ddca cineva se invoiesce cu al- tuia, că acesta se compună pe sam’a lui unu opu drecare pe langa plata, remuneratiune, onorariu; b) ddca cineva se face editoriu seu intreprenoriu de vre- unu opu, la carele lucra mai multi auctori sdu tra- ductori, dra elu că editoriu ingrijesce de publicare pe spesele sale; c) editoriulu unui opu anonimu, seu pseudonimu. Auctoriulu ori-carui opu literaria sdu artistica are dreptulu esclusivu de a dispune de productulu mintei sale după placulu seu, intre terminii trași de legea acdsta, adeca elu ilu pdte multiplica si publica ori-cumu ii va placea. Ori-ce multiplicare (tipărire, litografare, fotogra- fare) s’ar face de catra altu-cineva fara permisiunea respicata a auctoriului, se dechiara de contrafac- tiune furtiva si oprita inca si atunci, candu re- productiunea se face după alt’a, dra nu după prim’a editiune, seu după vreunu manuscriptu, carele pdte că se va fi decopiatu pe ascunsu. Publicarea prediceloru, discurseloru, oratiuniloru inca este oprita, deca nu permite auctoriulu loru. Totu acdsta proibitiune se se intieldga si despre char- tele geografice si topografice, despre desemnuri ar- chitectonice, fisicali si altele că acestea. Estrase din vreunu opu strainu, ddca acelea s’aru publica in forma de carte, inca sunt oprite. Din contra retipărirea este permisa in acestea cașuri: a) că citate de sententie si pasage singuratece; b) re- productiunea unora articuli sdu poesii singuratice in vreunu opu independente, mai alesu critica, literariu- istoricu, sdu scolastica, ori eclesiasticu; citatiunea inse nu pdte trece preste una cdla, dra opulu, adeca fdn- tan’a de unde ai scosu, trebue se o arati. Foile strinsu politice sunt obligate numai a numf fontan’a de unde scotu, multu puținu, totu-un’a. Traductiunea unui opu in alta limba inca e per- misa de lege, afara numai de casulu, candu auctoriulu opului isi pastrdza dreptulu de traductiune; sdu in — 165 — titlulu, sdu in prefatiunea opului seu. Opulu tradusu, adeca traductiunea inca este aparata de lege, că si opulu originalii, in cătu ddca s’ar reproduce de altulu, s’ar judeca de retipărire furtiva. Dreptulu esclusivu recunoscutu prin lege aucto- riului de a publica opulu seu in ori căte editiuni va afla cu cale si a trage folosu din trensulu, este ase- curatu pentru tdta vidti’a lui, cumu si după mdrtea densului inca pe treidieci de ani inainte pentru clironomii (eredii) sei legali si pentru succesorii ace- stora, afara numai ddca auctoriulu nu va fi dispusei in altu modu (de ecs. ddca fiendu in vietia si-ar vende dreptulu de editiune, sdu si de proprietate la altu cineva, precumu făcu multi auctori sdu traductori se- raci). La proprietatea literaria fisculu nu are dreptu de succesiune. Opurile anonime, pseudonime si cele posthume, adeca care se publica după mdrtea auctoriului, stau sub protectiunea legei căte treidieci de ani computati dela finea anului, in carele va fi repausatu auctoriulu. Opurile care esu dela academii, universități, sdu dela alte institute ori si reuniuni (Instituten und Ver- einen) puse sub protectiunea statului, au privilegiu de 50 de ani in contra reproductiuniloru furtive. Pentru opuri mari si grele de compusu durat’a protectiunei legale se pdte intende in forma de pri- vilegiu inca pe un’a serie drecare de ani. Actele care se publica de-adreptulu de catra gu- bernulu tierei, inca stau sub protectiunea legei apa- ratorie de reprodnetiuni furtive, pana atunci, pana candu va afla cu cale densulu (§ 18). Dupace va fi espiratu terminulu prevediutu in lege, sdu si mai inainte, ddca auctoriulu nu ar avea neci clironomu (erede), neci alti succesori in dreptulu seu, opurile literarie si artistice se potu retipări si reproduce in ori-ce forma ar placea cuiva; mai in- nainte inse de inplinirea terminului legale este inter- dîsu ori-ce anuntiu, ce ar fi a se face in acestu in- tielesu. Pedeps’a, gldb’a, amend’a ce cade in poterea acestei legi asupra reproductiuniloru furtive, este de- stulu de mare. Tdte ecsemplariele unei editiuni fur- tive se confisca; tecstulu ce s’ar afla culesu, se re- spandesce, dra la lucrările de arta se sfarma placele (tablele), pietrile, formele si ori-ce alte obiecte folosite esclusivu la reproductiunea furtiva; preste acdsta edi- toriulu furtivii mai este condamnata a plati si amenda in bani, dela 25 pana la un’a miie fiorini, dra in casu de a nu potd platf, atunci glob’a in bani se preface in arestu proportionatu. Pedepsita fiendu ci- neva de dude ori pentru retipăriri furtive, atrei’a dra pdte fi condamnata si la perderea profesiunei sale (de tipografa, litografu, fotografa, xylografu etc.). Afara de acestea pedepse prevediute in lege, aucto- riului ori editoriului legitima ii remane dreptulu de a pretende si desdaunare, a cărei modalitate se vede precisata in §§-ii 27 — 29. Călcările acestei legi sunt considerate că delicte grele polițienesc! si cada in conpetenti’a auctori- tatiloru administrative politice; acestea inse nu au dreptulu de a pași din oficiu in contra editoriloru furtivi, sdu a plagiatoriloru, cf numai Ia cererea au- ctoriului nedreptatîtu, sdu a succesoriulu seu in dreptu. Celelalte determinatiuni legali vedia-se in tecstulu legei. Noi amu crediutu că e bine se atingemu si in acdsta fdia căte ceva despre ecsistenti’a acelei legi, că-ci adeca dela unu tempu incdce se mai ivesce si la națiunea ndstra căte unu scriptoriu, sdu traductoriu, carele ar dori, că după studiulu, fatig’a, grij’a si a- desea chiaru sacrificiulu materiale ce pune cu scopu de a publica vreunu opu, se ’si cundsca si elu, sdu ddca are familia, clironomii lui, vreunu folosu mate- riale, că-ci numai cu renumele, sdu si cu glori’a sdca de scriptoriu, ar potea mori de fdme si de golatate atătu elu, cătu si famili’a lui. Pana in dîlele ndstre fdrte puțini literati si literatori au trasu vreunu fo- losu materiale din scriptele loru, dra ddca totuși au trasu unii, apoi acela este platitu cu sudori de sânge, cu pretiulu sanatatei si uneori alu vietiei. Cei mai multi literati romani, carii au scrisu si publicata pana acumu multu puținu in limb’a romandsca, pana au studiata, scrisu si tiparitu, s’au sustienutu pe sinesi de airea, din alte profesiuni ale vietiei, dra vendiarea productului literariu a fostu si mai este inca fdrte precaria, nesigura, problematica; că-ci precumu s’a mai dîsu si alta-data, la noi nu se prea cumpără cârti, neci bune, neci rele, neci scumpe, neci eftine, decătu numai candu cumparatulu nu se pdte neci- decumu evita, de ecs. cumu este cu cărțile bisericesci si cu unele scolastice, sdu candu căte cineva nu mai scie ce se faca cu banii. Se ne consolamu si in acdsta cestiune mare cu viitoriulu; dra pana atunci se cugetamu celu puțina la acei literati, carii compunu sdu traducu si publica cârti scolastice; se presupunemu că ddca nu altele, incai lucrările acelora, voru avea trebuintia de pro- tectiunea legei in contra editureloru furtive. Calile ferate ale României in relatinne catra ale Unga- riei si Transilvaniei. II. Ne este cunoscuta la toti, că proiectele linieloru de caii ferate se ecsamindza din mai multe puncte de vedere. In Austri’a totudeauna fă intrebatu mai antaiu si mai inainte de ori-care alta clasa de dmeni: statuia maioru (Gcneralstab), generării, comandanții, ddca cutare linia, considerata din punctu de vedere strategica, trebue se se faca sdu nu. După statulu maioru vinu interesele capitalistiloru si techniciloru intreprenori; acestora urmdza interesele proprietari- loru mari cu connecsiunile loru familiarie si cu pro- tectiunile mai inalte; in fine se mai iau in conside- ratiune si dorintiele comerciului si ale industriei, inse — 166 — numai in cătu acestea ajuta interesele claseloru si a- desea numai ale cliceloru atinse aici, sdu celu puqinu in cătu acestea nu vinu in colisiune cu acelea. In Ungari’a si mai alesu in Transilvani’a dnii situatiunei mai cauta inca si unu altu interesu: alu nationalita- tiloru. Scimu bine că cosmopolitii nostrii nu au neci o idea de asemeni interese, si pdte că neci voiescu se audia de ele; noi inse ne simtimu obligati a con- stata acestu adeveru, după o esperientia ce amu fa- cutu pe acestu terenu in cursu de patrudieci de ani; rogamu totu-odata pe toti aceia, cari voiescu a se ocupă de aci inainte cu cestiunea caliloru ferate, că ori candu este vorb’a de a legă o linia ferata mol- davo-romandsca cu alt’a ungaro-transilvanâ, se tiena comptu si de interesele nationalitatiloru, pentrucă din calculatiunile loru se nu lipsesca neci unu factoriu. Dela an. 1856 incdce, ori candu a fostu vorb’a de infiintiarea caliloru ferate in Romani’a, si ori candu gubernulu, sdu chiaru regimulu din Bucuresci (Știrbei, caimacamiile, Alecsandru loanu I.) au cerutu dela gu- bernulu austriacu învoirea de a legă calile ferate intre Orsiov’a si Verciorov’a, totu-deauna austriacii au res- pinsu acea împreunare neconditionatu. Astadata inse vine ministeriuln romanescu si spune lumei, că gu- bernulu ungurescu este dispusu a accepta impreunarea pe la Orsiov’a, inse numai sub o conditiune „de a se stabili in același tempu si una alta joncțiune pe la Brasiovu" (adeca nu pe la Brasiovu, ci departe dela acelu orasiu comerciale, in fundulu secuimei transil- vane) ; dra apoi ministeriulu romanescu adaoge la a- cdsta: „amu fostu siliti a admite propunerea sa,"— adeca propunerea gubernului din Bud’a-Pest’a. Si pentru ce dre gubernele repausate ale Austriei vechi refusasera cu atata constantia incopciarea cali- loru ferate pe la Orsiov’a? Pre cătu scimu noi, si credemu că suntemu bine informati, totu-deauna gu- bernulu din Vien’a dîcea, că consideratiuni importante de natura strategica nu’i idrta incopciarea pe la Or- siov’a, că in acea strimtdre dintre munți si Dunăre inemiculu ar putea bate si sfarma calea ferata si a impedeca trecerea cu multu efectu, asiediendn ba- teriile fatia pe malulu dreptu alu Dunărei; cu alte cuvente: Austri’a nu voiă se lege calea sa ferata cu a romaniloru pe la Orsiov’a de fric'a turciloru, sdu de a serbiloru! Era unu tempu, in carele astufeliu de glume di- plomatice se luă fdrte seriosu in Bucuresci si li se dă crediementu deplinu; astadi inse speramu că in cestiuni de importantia imensa gluma va fi luata nu- mai de ceea ce este ea in adeveru si mai multu ni- mica. Unu mare numeru de caii ferate din staturile europene trece printre munți, prin vali strimte, pe tiermii riuriloru, prin tunelle lungi si intunecdse, pe la fruntarea altui stătu; intr’aceea se încinge căte unu resbelu furiosu intre unu stătu si altulu, sdu si vre- unu resbelu civile in același stătu. Si ce se intempla dre cu calile ferate in asemeni cașuri? Le bombar- ddza cineva din malu in malu, din munte in munte? Este trebuintia de a preda prafu si plumbu spre a- celu scopu? Acdsta ar fi o nebunia si o barbaria, pentrucă e multu mai usioru a scdte cateva sîne pe la mai multe stațiuni, pentrucă se impedece apropierea inemicului pe calea ferata. Intre Orsiov’a si Vercio- rov’a s’au batutu de multe ori nemții cu turcii, fara neci una cale ferata; ei se mai potu bate si de aci in- ainte , ei sdu altii, totu in strimtorile dela Orsiov’a, sdu ori unde voru avea pofta de a versă sânge ome- nescu; potu inse fi dloru fdrte securi, că in favdrea loru neci Danubiulu nu ’si va schimba cursulu seu, neci munții nu le voru face plăcerea de a se stră- mută de acolo, de ecsemplu in pustiele Ungariei, dr fatia cu aceste pedece naturali calea ferata, ori că este, ori că lipsesce. asupra resultateloru bătăliei nu pdte influentia nimicu. , Din acestea unndza, că argumentulu de resistintia imprumutatu de catra austriaci dela vederile loru stra- tegice au fostu numai unu pretestu, si că adeveratele cause, pentru care densii n’au voitu neci se audia de incopcierea calei ferate pe Ia Orsiov’a, au trebuitu se fia, au si fostu cu totulu altele. Inse care? Acdst’a nu aru fi tocmai preste putintia de a divina. ifca inse că gubernulu comitelui Andrăsy neci că mai face mențiune de consideratiuni strategice pe la Orsiov’a, ci ese cu una alta conditiune sine qua non (fara care nu) dicăndu: Pentru Orsiov’a, Vdrciorov’a, dati-ne voi noue Uz-Ocn’a; dr ddca nu voiti asia, nu veți avea nimicu. Atunci ministeriulu romanescu este silitu a admite propunerea sa. Silitu? Si pentru ce silitu? Pentrucă ministrulu presiedinte cornițele An- drăsy, că si ministrulu de comunicatiune, Em. Mikd, suntu secui din Transilvani’a, dr anume acestu din urma are proprietăți mari tocmai in acele parti ale tierei? Ministeriulu romanescu silitu atunci, candu elu vede bine, că gubernulu ungurescu, că cas’a Warring et Comp, au inaintatu atătu de multu cu calile ferate in Transilvani’a, si că acumu se vedu ajunși in strim- torile muntiloru, de unde nu sciu incotro se mai dsa? Dara va întrebă cineva: unde a fostu mintea un- guriloru, candu in anulu 1868 au decretata legea sunatoria despre retidu’a caliloru ferate in Transilva- ni’a pana susu in munți de catra Moldov’a si pana la Brasiovu, ddca n’au fostu securi de regiunile si strimtorile, prin care aru avea se dsa din munți afara. Respunsulu este fdrte usioru: Austro-ungurii au coinp- tatu totu-deauna, voru compta inca multu tempu pe lips’a de stabilitate la moldavo-romani, pe indolenti’a loru, pe lips’a de curagiu, pe cabale si intrige, pe interese provinciali si locali. Acestea nu sunt cuven- tele ndstre, ci suntu cuvintele loru. Nu suntu cinci septemani, de candu unu magnatu transilvanu a dîsu catra dspetii sei invitati: Neci candu moldavo-romani aru primi poruncile dela noi, nu aru lucră mai bine in interesulu cordnei unguresc!. Intr’aceea tocmai si in casu candu moldavo-ro- manii aru fi in adeveru uniti intre sine si aru fi domni absoluti peste sine si peste vointi’a propria, — 167 — gubernnlu si legislativ’a in Bud’a-Pest’a sciu fdrte bine, că ce foldse reali au se traga in viitoriu din acele caii ferate din Transilvani’a, pe care le impinge din doue parti catra fruntari’a Moldovei. Mateiu Milo. Diletantismulu de teatru incepuse la Iași intre familiile patriciane (boieresci) inainte de acdsta cu cincidieci de ani. In casele familiiloru Cantacusinu, Rosetti s. a. se adună tenerimea la unele dîle spre a’si alege vreun’a piesa francisca, mai alesu comedia, si a inpartf rolele intre sine, apoi a le produce in vreunu salonu. Asia dara pre candu tenerimea din familiile fruntasie in Bucuresci producea căte un’a drama in limb’a elina, dra in Blasiu căte una latindsca, in Iași jocă francesce, in anii dintâi inse multu căte trei piese pe unu anu. Pre candu dn. Milo ajunsese in etate de 9—12 ani, i se dă si densului role copilă- resc!, pe care le ecsecută cu atăta precisiune, in cătu mai multi membrii ai societatei, in care se intocmea asemeni distractiuni, dîcea cătu in gluma cătu in a- dinsu: Din acestu Mateiasiu o se se alega unu ade- veratu actoriu. Dela anulu 1824 inainte, adeca după restaurarea domniiloru romanesc! si a limbei romanesc! in Prin- cipatele romaniloru, familiile fruntasie incepura a tri- mite pe fiii loru mai cu de-adinsulu la invetiatura si anume la Vien’a, la Berlinu, cei inai multi inse la Parisu, de unde veniseră frații Stirbeiu et Bibescu si alti cătiva teneri moldavo-romani. Const. Negri, Mich. Cogalniceanu, Mateiu Milo, Alecs. Cusa si alti mai multi esira mai totu intr’unu anu din patri’a loru, pentrucă se se reintdrca numai că adulti. Intre acestea Georgie AsaChi că profesoriu si directoriu alu scdleloru naționali la Iași, incepuse a’si alege din teneri mai de talentu si a le inparti role din căte una comedia de ale lui Kotzebue, tra- dusa in romanesce. Se intielege, că asia ceva se in- templă drasi numai la dîle anumite ale anului, prin urmare totu numai de diletantismu. Ce se vedi inse, că sementi’a aruncata in modulu acesta incepîi se producă unu fructa, la care pdte fi că pe atunci cu- getase numai Asachi. Unu june, anume Poni si dude sorori ale sale se determinară a intreprinde formarea unei trupe de actori si actoritie pentru teatru roma- nescu. Ddieu scie, prin căte fatalitati va fi trecuta acelu june boieranasiu si sororile sale, pana candu au ajunsa, că se pdta da căte 15 multu dduedieci de representatiuni romanesc! pe anu in capital’a Mol- dovei. Se pare că Poni numai camu dela 1830 in- ainte incepuse a’si cerca poterile sale, inse si pe a- tunci numai cu sfiidla mare, pentrucă trupele si cen- sorii rusesci mai era inca in tidra. Asia potemu su- pune fara tema de erdre mare, că societatea drama- tica romanesca se născuse in Iași ceva mai curendu decătu cea din Bucuresci, că inse amenduoe au ince- putu a se desvolta totu numai dela 1834 inainte. După 12 ani de petrecere in străinătate junele Mateiu Milo se reintdrse la an. 1836 in patri’a sa dela Parisu, unde ascultase cursulu de litere si de filosofia, cursulu de drepturi si economia politica. June nascutu din un’a familia, care stă in connexiune de consangenitate cu cele mai de frunte ale Moldovei, Milo avea cariere deschise că toti contempuranii sei, pe carii astadi ii vedemu jucandu pe scen’a cea mare a tierei intregi, role politice fdrte diverse, mai mari, mai mici, ăra unii destulu de tragice. Dela Milo inca se așteptă că se faca patriei sale vreunu sierbitiu, prin urmare se cera vreuna funcțiune. Asia a si facutu, pentrucă s’a rogatu, că se i se dea postulu de — directoriu alu teatrului naționale din Iași. Era lucru firescu, că societatea mai de frunte din Iași audiendu de asemenea cerere a unui fiiu de boieria protipendatu, se dea din capu si se’lu tiena de unu fantastu. Cu tdte acestea M. Milo remase nestrămu- tata pre langa cererea sa si asia luă asupra’si dire- cțiunea teatrului romanescu. Asia ’i sioptea lui ge- niulu seu, intim’a sa convicțiune, că elu are voca- tiunea de a forma una scdla dramatica romanăsca. > ale cărei subiecte se fia luate din vidti’a poporului romanescu, din istori’a, din traditiunile, suferintiele, datinele, costumele (mores et consvetudines) si apu- caturele singularie ale lui; inbracate in vestmente na- tiunali, reproduse in limb’a naționale si dresicumu in- fipte pe scena, reinprospetate, reinviiete, pentrucă se nu se perda neci-decumu. Din toti contempuranii .sei Vasilie Alecsandri, amiculu seu din copilarfa, a fostu acela, care a priceputu mai curendu, care era ide’a ce conducea pe Milo in acțiunile sale. Din pen’a lui Alecsandri castigatu pentru acea idea esira apoi atătea piese popularie, parte originali, parte imitatiuni, ' cu care s’a inavutitu repertoriulu teatrului romanescu ; de comedii si vodevile. Bine se insemnamu: re- / pertoriu de comedii si de vodevile, dra mai multu nimicu, pentrucă celelalte ramuri ale dramaturgiei si anume trage di’a (Trauerspiel), dram’a (Schauspiel) si oper’a nu cadu in sfer’a de activitate artistica a dlui Milo; că-ce temperamentulu, naturelulu si chiaru statur’a dlui Milo nu este pentru role tragice si inaltu seridse. Acesta inpregiurare inse merita că se fia pertractata inadinsu si cu atătu mai virtosu, că-ci s’a observata si astadata, că unii 6 meni judeca in ce- stiuni de arta cu nespusa usioratate, inse numai că orbulu despre coldre. Dela a. 1836 pana catra finea anului 1847 dn. Milo a condusu teatrulu romanesca din Iași in cali- tate de directoriu si a lucrata din respoteri pentru incrementala aceluia, pana atunci inse densulu in persdna nu a esitu neci-unadata pe scena publica. Din drn’a anului 184⁷/₈ a inceputu se jdce si Milo căte una din rolele principali. Repausatulu in do- mnulu unchiu-seu Nicolae Milo, carele pe atunci era mare vistiariu, adeca ministru de finantia alu Mol- dovei, amaritu in sufletu pentru „necugetata fapta a nepotu-seu, care’i compromise atătu de multu numele — 168 — de Milo, scotiendu’lu in acestu modu pe scen'a de comedianti," luă una decisiune demna de unu Cato censorius, câ se pedepsdsca pe nepotu pentru acea fapta. Inse cumu? pentrucă societatea patriciiloru moldoveni nu mai era neci cea antica a republicei primitive din Rom’a, neci macaru cea din dîlele Lu- doviciloru Franciei, sdu de pre tempulu luiCromwell in Angli’a, pre candu teatralistii era renumerati intre vagabundi si tiegani, si pre candu popii din Parisu nu voira se ingrope pe domnisidr’a Adrienne Lecou- vrier, că-ci jucase pe scena. Cu tdte acestea coco- nulu*) Nic. Milo, marele vestiariu alu tierei, decise a demanda sierbitoriloru sei, câ in sdr’a in care nepotu- seu Mateiu va mai cuteză se dsa pe scena, ei inca se mărga la teatru si — se’lu fluiere. Sierbitorii su- puși credintiosi ai coconului Nic. Milo mare vistiariu, inplinira mandatulu patronului loru cu tdta prompti- tudinea, că-ci fluierară si siuierara pe coconasiulu Mateiu, câ si ori-cari alti fluieratori bine platiti de pe la unele teatre europene. In aceleași momente dn. Mat. Milo esindu pe scena, se adresă catra publicu camu cu acestea cuvente: Păna in dio’a de astadi nu am crediutu că pociu se fiu si eu actoriu pe scena, că-ci nu sciam că asi avea si calitati, pentru care se meritu a fi sî fluieratu, dra nu numai aplaudata. Inse de astadi înainte eu sunt actoriu pe scen’a romandsca. Asia a si fostu. Dh. Milo mai conduse teatrulu romanescu din Iași pana la 1851, dra in acelu anu cerii voia dela B. D. Stirbeiu, domnulu Munteniei, câ se pdta da representatiuni si in teatrulu din Bucu- resci. I-s’a concesu, inse cu mare greutate, si cu conditiune de a se capul de pasporturile , cele mai regulate, pentrucă — asia era pe atunci. Dn. Milo a sacrificatu preste treidieci de mii de galbini din averea sa pentru infientiarea teatrului romanescu; se pare inse, că din tdte spesele căte a facutu dumnea- lui pentru acelu scopu, neci unele nu’i veniră asia grele, câ cele făcute in 1851 pana la Brail’a si pana la Bucuresci. In adeveru că neci nu era gluma a caletorl cineva in acelea tempuri dela Moldov’a la Munteni’a cu scopulu sacru in ânima si in mente de a prepara calile unirei, de a face cunoscuti pe ro- manii unei provincii cu ai celeilalte. Pe anulu 1852 reintorcdnduse Milo la Iași, afla că in contra lui se tiesuse un’a intriga, in capulu careia era chiaru miniștrii. Ei adeca luasera in pro- tectiunea loru pe dn. Delmarie, francu recomandatu de madam’a Le Roi, care pe atunci stă in mare gratia la Iași; pe acela boierii si miniștrii ’lu aucto- risara, câ se aduca la Iași una trupa italiana si inca cumu se pare, pe langa conditiuni, in cătu trup’a ro- mandsca se nu mai pdta joca de locu. Vediendu a- cestea Milo, ceru audientia la Grigorie Ghica. Mariia- sa ’i dîse: Eu nu’ti pociu ajuta, n’am ce 'ti face; *) Până spre anulu 1858, in care a emanații conventiunea dela Parisu, una din regulele bunei cuviintie in Moldov’a era, că si cei de rangu egale se’si dîca unulu la altulu Coc<5ne. boierii striga tare in contra Dtale, pentrucă prea ii critici; nu le plăcu piesele pe care le dai dumneata, i, Audiendu Milo aedsta resolutiune verbala a do- mnitoriului, dechiară indata, că se retrage cu totulu dela teatrulu romanescu din Iași, era apoi cerh pas- portu spre a potd trece la Bucuresci, unde a si mersu in același anu, si unde mai tardiu i s’a concrediutu । direcțiunea teatrului romanescu, in care funcțiune a , statutu 12 ani, adeca păna in drn’a anului 1866, ; candu apoi vediendu crescdnd’a nemultiumire a tierei si câ prin instinctu presimtiendu un’a catastrofa, cu siepte dîle înainte de caderea lui Alecsandru loanu I. isi dede dimisiunea câ directorii! cu atătu mai vir- tosu, că in casu de prefaceri mari potea se se tdma tocma si de resbunari personali produse prin furi’a colcaitdrieloru patime revolutionarie, care vedea in Milo nu numai pe moldovdnulu, ci si pe consangd- nulu lui Cusa (verii alu duoilea?). De, atunci Milo . ese pe scena mai multu numai câ dilettantu; direc- țiunea teatrului celui mare din Bucuresci este pe alte mani; inse nu scimu cumu s’a intemplatu, că de duoi ani incdce gubernulu se vediîi indemnatu a subtrage dela teatru romanescu subventiunea anuala de trei mii galbini, care mai inainte i se votâ dela stătu*). Lumea voiesce a sci, că membrii din carii era com- pusu comitetulu teatrului, pre langa ce nu era uniți intre sinesi, apoi neci nu se pricepea la conducerea unui teatru. Intru adeveru, că acestu defectu ilu afli fdrte desu chiaru la multi dmeni fle scientia, carii fiendu-că sciu carte multa, au nefericirea de a crede, că sunt apti de a conduce si afacerile unui teatru, care voiesce a imita si ddra a si ajunge pe templele Thaliei, care se afla in cele mai mari capitale europene. Dn. Milo isi sacrifică starea parentdsca in favd- rea artei si a limbei romanesci si cu dorintia de a₍ corege prin luare in ridicolu miile de vitiuri, defecte^', debilitati morali, gogomanii si năucii omenesci, cărei s’au incuibatu si au prinsu dresicumu sedrtia pe ca- racterulu romanescu. Milo a sacrificatu si mai multu decătu avere: sanetatea sa. Acestu artistu inse află pentru acelea perderi una consolatiune si recompensa dela patria si dela tronu. Pre candu adeca dn. Milo așteptă mai multu câ se fia persecutata, decătu re- compensata, dta că camerele tierei ii votara una pen- siune pe vietia de căte 7200 franci sdu lei nuoi pe anu, dra Marii’a sa domnulu tierei Carolu I. ilu de- coră cu medali’a sa cea mare de auru, ce pdrta em- blem’a: Bene merenti. Aedsta recompensa națio- nale, precumu si cea dupla data dlui loanu Eliadu- Radulescu câ pensiune si erasi câ desdaunare pentru perderile avute in anulu 1848 si de atunci inainte pre cătu fusese ecsilatu cu famili’a sa, face ondre Româ- niei, natiunei romanesci si corpuriloru legislative. Milo nu a stata neci-unadata in sierbitiulu statului, prin *) Teatrului magiaru din Pesta i se votara pe anulu 1870 70 mii fiorini v. a., adeca câ la 12 mii galbini că subventiune. — 169 — urmare după legile positive neci că avea dreptu la vreuna pensiune. I. Eliadu fusese cătiva ani profe- soriu după Lazaru si nu mai sciu căti ani archivariu alu statului in dîlele lui Al. Ghica vodă; tier’a inse s’a sciutu inaltia in cașurile acestea mai pre susu de §§-ii destinati a se tiene si obserba pentru funcțio- narii statului, si in persdn’a lui Milo a recompensata art’a cultivata pe pamentulu Moldavo-României in cursu de ani treidieci si duoi, cumu si devotamen- tulu patrioticii, dra in persdn’a lui I. Eliadu nu se pensionă neci dascalnlu dela s. Sava, neci archiva- riulu „sine cura,“ ci se recompensă in lini’a prima devotamentulu pentru limb’a si literatur’a naționala, amdrea catra patria, cumu si una familia numerdsa, lipsita de staricic’a sa prin evenimente estraordinarie din 1848, la care capulu ei luase parte eminenta activa. Dn. Milo care cugetase mai de multe ori in vidti’a j sa la confrații sei de dincdce, fara că se fia avutu ocasiune de a’i vedd in patri’a loru, in starea de re- pausu in care se află, se decise a' calea acumu prim’a- dra pe pamentulu Transilvaniei, insocitu de un’a trupa, care după cumu fusese dlui informata din mai multe parti, neci-decumu nu potea se fia neci asia nume- rdsa si neci asia costatdria, precumu ar fi una de- stinata a da representatiuni in capitalele României* Acei carii au informatu pe dn. Milo in acestu intie- lesu, au facutu bine; ei au lucratu că dmeni cu dresi- care esperientia. Numerulu locuitoriloru capitalei ro- manesci trece preste 150 mii, avuțiile materiali ale aceleiași sunt de diece ori mai mari decătu ale to- turoru cetatiloru si orasieloru transilvane computate la unu locu, midiuldcele de vidtia induoitu mai scumpe, pretensiunile publicului fdrte mari, de alta parte si pretensiunile actoriloru, dra mai alesu ale actoritieloru celoru mai de frunte nu stau neci intr’unu feliu de proportiune cu facultățile ndstre materiali; apunta- mentele, adeca plățile acestora sunt atăta de mari, in cătu neci unu publicu alu cetatiloru transilvane nu ar fi in stare de a le scote din pungile sale. Sunt adeca dame cantaretie, care au căte dudedieci de galbini pe luna, sunt inse si de acelea, care iau totu atăta pe septemana, pentrucă pe langa ce art’a loru este fdrte grea, apoi inse garderob’a le costa adesea sume enorme. Dn’a Tardini s’a reintorsu din patri’a ndstra in an. 1863 prea îndestulata cu primirea ce avuse trup’a sa; in 1864 veni aduo’a ora, dra de atunci nu se mai încercă se ne revddia. Dn. Pascali veni cu trup’a sa intr’unu anu si mai multu nu, ma- caru-că nu l’au inpedecatu neci catastrofe elementari, neci guera, neci morburi epidemice, neci se pdte plânge că nu ar fi fostu primitu cu tdta caldur’a si chari- tatea fratidsca. Cine va ajunge pana la anulu, va afla, ddca dlui Milo ii dă seu nu’i da man’a, că se ne revddia si altadata cu trup’a sa, mai mica, după cumu a fostu cea din estempu, seu mai numerdsa, după cumu aștepta unii si altii. Una parte a pieseloru representate aici la noi de trup’a dlui Milo era cunoscuta publicului roma- nescu de mai inainte, pentru aceea inse cas’a totu- deauna era plina; dra caus’a fu atătu pentrucă publi- culu din ani in ani se si mai preface, cătu si pen- trucă partea cea mai mare a roleloru era jocata bine si adesea fdrte bine.. Unele piese din repertoriulu dlui Milo âu subjectu cu totulu localii, prin urmare si limb’a personageloru are unu caracteru localu, de Iași, de Bucuresci, sdu provincialu moldovdnu, care aici la noi nu se prea pricepe; la tdte acestea inse moldavo-romanii ne potu respunde prea bine mai alesu cu duoe inpregiurari si adeca, că literatii (poeții?) romani din Transilvani’a inca n’au presentatu trupei dlui Milo, sdu Pascali, sdu Tardini, neci un’a piesa romandsca originala, scdsa din vidti’a ndstra so- ciala si naționala de aici, care se merite a fi repre- sentata pe scen’a romandsca, ba ei nu au esitu pana acuma neci macaru cu nesce traductiuni bune, ale unoru piese străine, inse acomodate la cerentiele ndstre; mai departe, că ddca este vorb’a de comedii, de vodevile si farse, apoi totu voru fi mai bune acelea, care s’au produsa de atătea ori in capitalele României, decătu mulțimea nenumerata a aceloru secaturi sarbede, ne- calite, lipsite de ori-ce simbure sanetosu, adesea ples- nitdrie in fatia pentru morala si bun’a cuvenintia, la care romanii dela orasie alerga, pentrucă se le vddia in căte unu teatru nemtiescu, si isi vdrsa pungile, fara că se scia pentru ce. Dintre piesele căte se afla in tempulu de fatia in repertoriulu romanescu, unele după cătiva ani voru dispărea din același, pentrucă pana atunci se voru fi schimbatu reporturile sociali, datinele, dmenii, generatiunile. Mai multe inse dini acelea piese au fostu pana acilea una adeverata ne- cesitate pentru publiculu moldavo-romanescu (vedi de ecs. Lipitorile sateloru s. a.); din contra unele sunt farse (Possen), care că mane se voru face nevediute din repertoriu. In cătu pentru noi pe aici, apoi la mai multe s’ar potea aplica satira lui Horatiu: Mu- tato nomine de te fabula narratur. Sunt si in patri’a ndstra multe reporturi putrede, la care se pdte aplica prea bine satir’a comica, ddca ne este ertatu a dîce asia, coprinsa in representatiunile dlui Milo cu trup’a sa.. Despre diferenti’a intre scdl’a dlui Milo si intre cea ndua a dlui Pascali, care merge alaturea cu „cea vechia" rivalisandu, au se ne vorbdsca recensentii din Bucuresci, că-ci noi nu suntemu competenti; preste acăsta ni se pare, că un’a că si alt’a se afla in unu feliu de fermentatiune, din care după tempu va re- sulta una scdla midiulocfa, care va reconcilia cosmo- politismulu dlui Pascali cu pretensiunile strinsu na- ționali ale acelui publicu, care tiene la scdl’a dlui Milo. Pana atunci inse ecsistenti’a politica a natiunei si a patriei romanesc! va trebui se fia multu mai bine asecurata, decătu este ea in tempulu nostru^ pentrucă scdl’a lui Milo se pdta face concesiuni cos-\ mopolitismului; de alta, parte dramele seridse si tra- gediile,- cumu si comediile numite de salonu, tdte ori- ginali, voru trebui se se fia inmultitu binisioru in 28 — 170 — limb’a ndstra, pentrucă scdl’a lui Pascali se scdtia din repertoriulu seu mai alesu acelea piese, alu caroru subiectu este luata din vieti’a poporului francescu asia, in cătu unele că acelea pentru publiculu romanescu n’au neci-unu intielesu. Sunt inse sute de piese fdrte bune, compuse in alte limbi, alu caroru subiectu pdte fi intielesu si gustatu de catra ori-ce poporu dotatu dela natura cu spiritu si cu anima intrdga, pentrucă unele că acelea sunt proprietatea omenimei intregi; ce vei alege inse din nefericitele traductiuui, care se făcu numai că de claca, numai că in bataia de jocu pentru limb’a ndstra si pentru publiculu nostru! Ori- ginalulu torturatu, scalambatu in romanesce, cine se afle vreunu gustu in representarea lui pe scen’a ro- mandsca! Ne trebuescu traductori, carii se cundsca perfecta căte dude limbi, avendu-le in deplin’a loru potestate, nu numai din cârti, ci si din vietia, de pre scena, tribuna, catedra, piatia, amvonu, din capitala si dela satu, de pre uscatu si dela mare, dela campu si din pădure, din lucratori’a profesionistului orasianu si de langa aratrulu agricultoriului. A traduce este arta si inca grea, care inse la noi se tiene a fi in cele mai multe cașuri una jocarfa. De aici atătea traductiuni miserabili. Acestea en passant. Se ne reintdrcemu la dn. Milo, despre care genialulu comicu Levasseur fiendu pe la a. 186 */₂ ,in Bucuresci si dandu rol’a avarului in pies’a propria „33 mii franci," vediendu apoi a- ceeasi rola produsa de Milo, a dîsu: Milo m’a ba- tutu. Ddca junii din generatiunea presenta voru intra in templulu Thaliei cu aceleași cunoscintie teoretice, cu același devotamentu pentru arta, si cu aceeași a- mdre catra patri’a si națiunea loru, cu care a intratu Milo la 1836 si a perseveratu pana in 1866, atunci romanii voru avea teatru naționale, dra in casulu contrariu ei voru avea teatru francescu, italienescu, nemtiescu. — Cu aedsta ocasiune consemnamu aici dresicumu spre tienere de mente, piesele acelea, pe care dn. Milo cu trup’a sa le-a datu estempu in teatrulu din Brasiovu. Acelea sunt: „Lipitorile satelorucomedia in 5 acte de V. Alecsandri si M. Milo, musica de Vachmann. „Boierii si tiaranii,“ comedia vodevila naționala in 2 acte de M. Milo, musica de A. Flechtenmacher. „Prăpăstiile Bucuresciloru,“ comedia vodevila in 4 acte, compusa de M. Milo, musica de I. Vachmann. „Corbulu romanu,¹¹ vodevilu naționalii intr’unu actu de V. Alecsandri, musica naționala compusa de I. Vachmann. „Paraponisitulu,¹¹ cantioneta comica de V. Alecsandri, ese- cutata de M. Milo. „Pricopsitii,¹¹ comedia vod. intr’unu actu de S. Michalescu. „Zuliaridi,¹¹ comedia intr’unu actu de V. Alecsandri. „Soldatulu romanu,¹¹ vodevilu nationalu intr’unu actu. „Urît’a satului,¹¹ vodevilu nationalu in 2 acte de Carada, musica de Flechtenmacher. „Jianulu, capitanu de haiduci,¹¹ drama naționala cu cântece in 4 acte si 6 tablouri, de M. Milo. „Bab’a Hîrc’a,¹¹ opereta naționala in 2 acte si 3 tablouri, compusa de M. Milo, musica naționala de A. Flechtenmacher. „Barbu Lautariu,¹¹ cantioneta comica de V. Alecsandri, ese- cutata in costumu tradiționalii de M. Milo, acompaniatu pe scena de unu tarafu de lautari. „Pensio-Mania seu Chera Nastasia,¹¹ cantioneta comica de V, Alecsandri, esecutata de M. Milo. „Milo directoriu,¹¹ comedia vodevila intr’unu actu de V. Alecsandri, musica de Ed. Vachmann. „Paraclisieriulu,¹¹ vodevilu nationalu intr’unu actu de V. Alecsandri, musica de Ed. Vachmann. „Herscu Bocceagiulu,¹¹ cantioneta comica de V. Alecsandri, esecutata de M. Milo. „Mus’a dela Burdujeni,¹¹ comedia vodevila intr’unu actu de C. Negrutiu. Trup’a dlui M. "ÎMilo a fostu compusa asta-data din urma- toriele persdne: Dnii: M. Milo. Eliescu. Alecsandrescu I. Alecsandrescu II. Nicolau. Mincu. Motiatieanu. Domnele; Nicolau. Alecsandrescu. Senti. lonescu. Constandinescu. Societatea academica romana din Bucuresci. Fu conchiamata si in anula acesta pe Aug. preste tdta așteptarea ndstra. In invitatiunea dele- gatiunei academice, adresata membriloru cu dat’a din 15. (27.) luniu a. c. Nr. 31 pasagele urmatdrie me- rita tdta luarea-amente. In aceleași adeca se dîce: „Delegatiunea convinsa despre necessitatea, că in a- nulu currente se aiba locu una sessiune cătu mai completa, spre a pute delibera assupra mai multora cestiuni de cea mai mare inportantia ce cada in sfer’a ei de lucrare, are ondre a ve adduce aminte dispositiunea statuteloru, invitandu-ve a veni ne- gresitu la dio’a prevediuta etc. etc." Subscrisa: Se- cretariu A. Treb. Laurianu. Că societatea academica romana ar avea a de- libera si in anula curente asupra unora lucruri de cea mai mare inportantia, pdte crede oricine cundsce vocatiunea ei manifestata prin statute, care’i dau de lucru pe unu seculu intregu. In casulu de fatia inse se pare, că delegatiunea mai intielege si altu-ceva; de ecsemplu precumu ar fi corregerea confusiuniloru produse in cursulu ernei trecute prin presiedentele societatei in urmarea misteriosului conflictu, pe care’lu avă dumnealui că din chiaru-seninu cu dn. Cogal- niceanu. Fia ori-cumu va fi, noi inca rogamu pe toti acei membrii ai societatei academice romane, carii nu sunt inpedecati de locu, de ecs. prin unu morbu greu, seu prin captivitate, se lase orice alte afaceri si se mdrga pe */|₃ Aug. la Bucuresci, unde se petrdca si se ia parte activa la lucrările societatei academice, ddca nu mai multu, celu pnținu pana catra ¹⁵/₂₇ Aug., adeca pana la una completare si ddra reorganisare mai si- gura a societatei, pentrucă se nu mai devină serman’a drasi jocarfa copilardsca, candu a intrigeloru, candu resbunarei personali. Tantae molis erat . . . PHILOLOGICA. Grammatik der romanischen Sprachen von Friedrich Diez. Erster Theil. Dritte, neu bearbeitete und vermehrte Auflage. Bonn, Edward Weber’s Buch- — 171 — handlung. 1870. 8° mare. 514 pag. Pretiulu (aici in Brasiovu) 5 fiorini val. austr. Acestu filologu renumitu, cunoscutu pana aci la romani numai in unu cercu fdrte angustu de literati si anume filologi, tractdza in gramatic’a sa despre siese limbi romanice, adeca de origine la- tina, dra acelea sunt: dude orientali, italian’a si ro- manesc’a (valachische); duoe sud-occidentali, ispanic’a si portugal’a; duoe nord-occidentali, provincial’a si francesc’a. In prefatiunea ce scrie dn. Diez la aedsta atrei’a editiune a gramaticei sale, ne spune, că elu drasi a trebuitu se prelucre multe din trens'a, pentrucă in acestu periodu de duoisprediece ani, in ace- stea limbi romanice s’au intemplatu multe lu- cruri ndue pentru una gramatica istorica. Au- ctoriulu se mai escusa, că in introductiune a trecutu preste marginile gramaticei, că-ci au amestecatu mai multe, care se tienu de dominiulu istoriei. Cu limb’a, „valachicaa auctoriulu se ocupa dela pag. 135 pana la 142, apoi dela 467 pana la 485 inadinsu, dra de acf iheolo numai că pe intemplate. Romanii potu fi recunoscători acestui filologu germanii, că elu isi luă tempu de a cerceta si limb’a ndstra cevasi mai deaprdpe, pana candu veni la con- vicțiune, că aedsta inca trebue se se renumere intre limbile romanice; de alta parte inse nu se pdte trece cu tăcere inpregiurarea, că dlui Diez tocma si in a- cesti duoisprediece ani din urma ii stetera fdrte pu- ține fontani romanesci spre dispositiune, din care se pdta elu urmări desvoltamentulu limbei romanesci si direcțiunea pe care o luă aedsta mai alesu dela anulu 1860 inedee, de candu limb’a romandsca scrisa cu litere latinesci se inaltiă pe tronu. Dn. Diez spre a urmări desvoltarea istorica a limbei ndstre, se folosi mai preste totu numai de cătiva scriitori ne- romani, germani si slavi, cărora intre alte le lipsesce mai de totu audiulu pentru sunetele limbei romanesci. Intr’aceea scopulu nostru neci-decumu nu este a scrie critic’a gramaticei dlui Diez, pentru care ne lipsescu orice calitati, ci noi amu doritu numai a trage luarea-amente a filologiloru nostrii asupra ace- stei editiuni „prelucrate,“ cumu si a’i rogă, că se stea dlui Diez in ajutoriu celu puținu pentru partea a duo’a a gramaticei sale, in cătu aceea va tracta si despre limb’a ndstra. REVIST’A SCIENTIFICA, diariu pentru vulgarisarea scientieloru natu- rale si fisice, cu care facuramu cunoscintia in Nr. trecutu, ăre in cei 9 Nri veuiti noue pana acumu urmatdriele materialuri: Prospecta. Dela redactiune. Geologia. Diluvii seu potope: — Fontani ardietore s6u focuri naturale. — Archeopteryx, animalu reptilu-pasere, dispăruta, si gasitu in calcarulu litografica dela Solenhofen in Bavari’a. — De Gr. Stefanescu. Zoologia. Insectele vatematdre (se continua). — Despre strutiu. De C. F. Robescu. — Mărgăritarele. — Spalax Typhlus. — Ursulu albu. De Gr. Stefanescu. — Despre tigru. De P. S. Aurelianu. Zootechnica. Oile merine. — Amelioratiunea cailoru in Romani’a. De P. S. Aurelianu. Botanica. Floricele de primăvară. — Bumbaculu. De P. S. Aurelianu. — Despre ceiu. De C. F. Robescu. Aclimatatiune. Introducerea arachidei. DeP. S. Aurelianu. Forestier ia. Conservarea lemnului prin injectiune, (se continua). De C. F. Robescu. Cronica. De P. S. Aurelianu. Himia. Elementele naturei, (se continua). De Gr. Ste- fanescu. Igiena. Cercetări fisiologice si clinice asupra nicotinei si tutunului de dr. Blatinu. De C. F. F. Robescu. — Despre ven- tilarea si incaldirea locuintieloru. De V. Tencoviceanu. Clasificatiune. Divisiunea fiintieloru in natura. De Gr. Stefanescu. Medicina. Echou negativa la Lanringit’a pseudo-membra- ndsa a dlui dr. Romuiceanu. De C. N. Demetriescu. Caletorie. Caletoriile sciintifice in 1868 si 1869 de Sir Roderique I. Murchison. Trad. din frantiosesce de Gr. Stefanescu. Stampa. Oile merine. — C&u si bumbaca. — Calula araba. — Atelieru pentru injectarea lemneloru. *— Spalax Ty- phlus. — Archeopteryx. — Strutiulu si casuarulu. — Ursulu albu. — Tigrulu regalu. — Secțiune longitudinala a spitalului Lariboisiere. Bibliografia. Fapte sciintifice diverse. Catra dd. abonati si corespondenti. Dela redactiunea. Din sfer’a instructiunei publice naționale. Păna la esirea acestui Nr. in publica ecsamenele publice de vdra au apucata a se face in totu coprin- SUlu tierei, prin urmare din acestu punctu de vedere publicarea ordinei ecsameneloru din Brasiovu in acă- sta fdia ar fi de prisosu; noi inse o reproducemu aici cu totulu din alta causa, pentrucă adeca aceia carii sciu, pe ce trăpta stă odenidra instrucțiunea pu- blica la romanii din Brasiovu. se cundsca si din a- cestea diferenti’a cea mare, totu-unadata se combine si la viitoriu. Ordinea ecsameneloru publice la scdlele cen- trale rom. gr. or. din Brasiovu la fin. a. scol. 18⁶⁹/,₀. La gimnasiu in 22. Iunie s. v. au ecsaminatu: a) in n n n ?? n Cl. VIL VI VIL VI V V din Religiune „ Limb’a magiara „ Matematica „ Limb’a latina „ „ _ elina „ Istori’a naturala prof. los. Fericeanu, „ los. Fericeanu. „ P. Dima. „ D. Almasianu. „ St. losiffu. „ V. Oroianu. In 23. Iunie: in Cl. IV. din Limb’a germ. prof. Dr. V. Glodariu. „ „ IV. „ Fisic’a „ V. Oroianu. „ „ III. „ Limb’a latina „ I. Lengeru. „ „ III. „ Istrori’a univers. „ Dț. N. Popu. In 24. Iunie: In tdte clas. gimn. din Limb’a francesa prof. I. Lengeru. In Cl. IV. de fete fu espositiunea lucruriloru de mana si ecsam. din învetiam. Dr. I Mesiota si V. Oroianu. 172 — In 25. Iunie: In Cl. II. din Roman’a si German’a prof. I. Popea. 77 „ II. „ Limb’a latina „ I. lonasiu. „ I. „ Geografia „ Dr. N. Popu. V „ I. „ Matematica „ Ip. Ilasievici. b) La scdl’a comerciala si reala in 26. Iunie: In Cl. I. comerc. din Istori’a si Geografi’a comerciala prof. Dr. Mesiota. 57 I. „ „ Comptabilitate „ N. Orgidanu. 77 „ I. reala „ Matematica „ I. Maximu. yj „ I. c. si reala „ Magiara „ V. Oroianu. V „ I. „ „ „ Francesa „ I. Lengeru. c) La scdlele normale de copii si copile in 25 Iunie: In Cl. IV. de copii ecsaminddia înv. G. Bellissimu. „ III. „ „ „ „ D. Cioflecu. V „ II. „ „ „ „ I. Dobreanu. V ,, I. , „ „ . » I- Peligradu. In 26. Iunie: In Cl. I. de copile ecsaminddia înv. G. Urdea. „ II. „ „ „ » D. Domnisioru. „ III. „ „ „ I. Romanu. In 27. Iunie: Se tienh. ecsamenu oralu cu abiturientii gimnasiului. In 28. Iunie. După ascultarea s. liturgii si aducerea rugatiu- nei de mnltiamita in biseric’a sf. Nicolae, se citiră clasificatiunile, se împartira premiele si se inchiaiă anulu scol. 18⁶⁹/₇₀ in sala gimnasiului. Brasiovu, 14. Iunie 1870. Direptiunea. Cu acesta ocasiune damu aici locu inca si unei alte sciri sgglașțice,. pe care o avemu de catuva tempu intre manuscriptele ndstre. Aceea suna: Comun’a Zernesci cu aprdpe 3000 suflete curate romanesci, are una scdla normala cu trei invetiatori si unu catechetu, ea este cercetata de 200 copii si 74 fete, preste totu de 274 școlari si scolaritie, ince- pendu dela 8. Sept, pana 24. Iunie alu fiecăruia anu. Obiectele de invetiamentu in clasea III. suntu urma- tdriele: 1. Catechismulu bogatu. 2. Gramatic’a romana si germana. 3. Computulu. 4. Carte de cetire part, a II. 5. Elemente de geografia. 6. Elemente de isto- ria. 7. Scriere dictando. 8. Cântările. Invetiatorii se platescu toti trei cu 550 fr. v. a. din miculu fondu scolasticu, ce l’au capatatu scdl’a cu ocasiunea segre- gare! paduriloru dintre comun’a Brasiovu că posesoria feudala si dintre Zernesci că comuna tacsalista. Inse venitulu acelui fondu pe langa tdta economi’a abia face pe anu 600 fr. Din acestu venitu se platescu invetiatorii, si se repardza si scdl’a. Intre copii cer- cetătorii de scdla suntu parte mare seraci asia, in cătu neci cărțile necesarie de invetiatu nu ’si le potu procura, si că se nu patimesca tinerimea scădere in acdsta privintia li se cumpără si cârti totu din acelu fondu. Progresulu ce se vede la ecsamenele de vdra este destulu de indestulatoriu, că-ci multi copii din cl. III. potu trece in I. clasa gimnasiala la Brasiovu. Afara de acesta scdla publica se mai tiene in Zernesci si scdla de domineca si serbatori, nu numai cu copii, carii esu din clasele populari unde suntu obligati a cerceta dela alu 6-lea anu pana inclusive la alu 12-lea si de aicea pana la alu 15-lea in scdla de dominec’a, dar toti fetiorii si fetele pana la diu’a căsătoriei loru, si nu numai aceia carii au esitu din clasele populari si sciu ceva ceti, dara si aceia carii n’au avutu norocirea că se amble in copilari’a loru la scdla. Acesta scdla se cercetddia regulatu de 100 fetiori si 150 fete. Invetiatoriulu acestei scdle este conformu ordinatiunei mitropolitane parochulu localu, care de presente este par. I. Comsia, care dela anulu 1854 se ocupa mereu cu acdsta scdla, luminandu te- nerimea. Obiectele de invetiamentu la acdsta suntu la cei ce sciu ceti, repetitiunea celoru invetiate in scdl’a populara, adeca cetirea, istori’a biblica a testa- mentului vechiu si nou, apoi din nou li se propune catechismulu socialii si relegiosu tiparitu in Bucuresci, care la rugarea par. I. Comsia s’au trimisu dela di- recțiunea tipografiei statului in 50 ecsempl. gratis, si din care tinerimea invdtia cu mare plăcere, fiindu tare acomodatu si conrespundietoriu tempului presentu. Li se propune mai departe istori’a romaniloru data de dn. Urechie; pentru fetiori dresi-care spitie din cartea de agricultura de dn. Buiescu si altii, dra pen- tru fete horticultur’a si curatini’a caseloru, apoi pen- tru cei ce nu sciu ceti, li se propune invetiarea de rostu a rugatiuniloru deminetiei, serei, a cumineca- turei, rugatiunea mesei si după mdsa, rugatiunile tdte dela liturgia, poruncile bisericesc! si dumnedieesci si catechismulu micu esplicative, apoi pentru toti, cân- tări religidse si naționali. Era frumosu a vede cineva ecsamenulu de drna tienutu in dumineca floriiloru; se fia auditu respunsurile aceloru fetiori si fete atătu din catechismulu socialu si religiosu, care pe aicia nu s’a mai auditu, cătu si din istori’a romaniloru, declamatiuni, cuventari si cântece naționale, — ar fi cugetatu cineva că se afla la vreunu ecsamenu din gimnasiu, dra nu la satu. GRAMATEC’A LIMBEI MAGIARE pentru clasile gimnasiali inferiori, precumu si pentru privati, de Octavin Baritiu, prof. gimn. in Naseudu. Edit. II. Emendata si amplificata. Preț. 70 cr. v. a. Clusiu, 1869. Editoriu si provedietoriu I. Stein. MAGYAR-ROMĂN ZSEBSZOTÂR. Tanodai es magăn hasznălatra. Irta Barițiu Octav, gymnăsiălis tânăr Naszddon. Ara 1 frt. Kolozsvărtt, 1870. Stein Jănos muz.-egyleti kdnyvărus sajătja. Atătu acestea, cătu si alte cârti romanesci se potu trage pentru comitate prin librari’a I. Stein. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi'» Riimer & Kamner.