Acesta foia ese cate 3 câle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto poștei. TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. ---------- ' Abouamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. c/zX Nr. 13. Brasiovu 1. luliu 1870. Anulu III. Fragmente din istori’a Iui loanu Bethlen. (Continuare). 1665. In lanuariu se arata duoi cometi sî nisce ■meteori, de carii lumea se spaimanta fdrte. Miserere oh lehova noștri! misere secundam magnam miseri- cordiam tuam, striga I. Bethlen catra Dumnedieu de fric’a meteoriloru. jScientiele lisice adeca lipsea din Ardealu, Pe la Craciunu venise unu turcu betranu, trimisu in calitate de comissariu dela pasi’a din Oradea cu scrisori dela m. veziru pentru derimarea Szdkelyhidei, dra dela sultanulu pentru regularea hotaraloru. Inse din tdta acea missiune nu s’au alesu mai multu, de- cătu că acelu talchariu de turcu betranu sî vulpenosu, care începuse a vorbi de susu sî cu amerintiari, mol- comită cu cinci mii de taleri, se reintdrse la Oradea si de acolo la Alb’a grdca, unde era vezirulu in er- natecu sî unde ardelenii inca avea de agentu (orator continuus, Kehaia-bei) pe Lad. Bald, dra de trimisu estraordinariu pe Christoforu Pascu (Pasko), dra aed mai trimisera sî cu acelu turcu pe unu june din cur- tea principelui. Din partea Transilvaniei pasi’a fu provocata, câ se trimită comissari pentru regularea hota- raloru, elu inse sî toti ai sei vedea bine, că prin re- gulare au se pdrda fdrte multu; asia in locu de a trimite comissari, au trimisu ecsecutiuni cu amerin- tiare de mdrte asupra toturoru tienuturiloru si sate- loru ocupate de turci talchâresce. Din partea Tran- silvaniei se aleseseră spre acelu scopu cinci membrii in comisiune. Alta neplăcere fdrte mare cu nemții. S’au ve- diutu mai susu, că Mich. Teleki fusese trimisu de catra dieta la nemți si că avuse instrucțiune a spune verde, ca Transilvani’a nu afla neci una securitate in pacea inchiaieta etc. Teleki merse la Rhottal. Ace- sta’lu scose din minte, pentrucă ’i si spuse curatu, că ddca ardelenii nu voru depune unu feliu de pro- missiune de fidelitate catra imperatulu, ostile nem- tiesci nu voru esi din cetati. Spre acestu scopu Rhot- tal trimise prin Teleki una formula gat’a. Ardelenii o respinseră dîcendu, că ei nu potu mintf cu atăta nerușinare; asia ei compunu alta formula, in care inca intrara destule complimente servile, totuși după acelea drasi se reintdrsera la greomentile (napastui- rile) loru, dra mai anume dechiarara, că pre cătu Ora- dea va fi in manile turciloru, de securitatea Transil- vaniei nu pdte fi vorba de locu. Turcii de candu tienu Oradea, ocupara prin pregiuru patrusprediece castele pana la Beiusiu inainte*), apoi făcu incursiuni in tie- nuturile Cetate-fle pdtra, Crasn’a, Solnocu de midiu- locu întregi, cumu si in căteva parti din corn. Clusiu, Doboc’a, Solnocu din laintru, Aradu, Bechesiu, Ze- rindu et Zarandu, pe care tdte voiescu se le ocupe cu armele, adeca mai diumatate, cătu facea pe atunci Transilvani’a intrdga. Cu tdte acestea ocupatiuni si incursiuni turcesci, cu tdte că acumu Banatulu cu fortaretiele Lugosiu, Ineu (Jeno), Caransebesiu, Ce- tatea-jidovdsca (Zsidovâr), Becu, Desnea si chiaru Ora- dea nu mai sunt in posesiunea Transilvaniei, ci in a turciloru, totuși tributulu Transilvaniei care se pla- tesce la turci, se urcă dela treidieci de mii la optu- dieci de mii de taleri. La tdte acestea principele sî diet’a pretendu vendecare. Acestu documentu pdrta dat’a Elisabetopole (Ebesfalva) 2. Februariu 1665. Candu a citita cornițele Rhottal acestu actu, s’a facutu focu de manta, si infruntandu aspru pe Mich. Teleki ’ia dîsu, că ardelenii voiescu se dea impera- tului instrucțiuni (Vos sacratissimae imperatoriae Maie- stăți praescribere studetis, quasi ope vestra indigeret), că ei defaima pe consiliarii imperatesci, că voiescu se insiele pe imperatulu, că ambla cu siold’a, că ar- delenii n’au meritata binele (?), cătu le făcuse impe- ratulu etc. Teleki se sparie de gur’a lui Rhottal, dra acesta infuriatu purcede la Vien’a fara neci unu actu din partea ardeleniloru. După atăta perdere de tempu ardelenii se in- voira câ se trimită dreptu la Vien’a pe Dion. Bânffi cu instrucțiune, câ se cdra acolo pe locu inplinirea toturoru dorintieloru comunicate plenipotentelui Rhot- tal de dude ori, la care mai adaosera, că imperatulu se nu patrocineze pe fanatici si se nu sufere persecutarea protestantiloru in Ungari’a. Nimeni nu asteptâ vreunu resultatu bunu dela missiunea acdsta. Cornițele Rhottal cu promissiunile sale cele splendide insielase de ajunsu pe ardeleni; de aceea se dete si lui Dion. Bânffi instrucțiune se- creta, alu cărei intielesu era, că ddca va vedea elu, că afacerile Transilvaniei in Vien’a se temanda sî traganescu, seu că sunt tractate cu despretiu, atunci se depună cu tdta solenitatea unu protestu in numele „statuam Regni Transilvaniae, coram Deo et orbe *) Se pare câ acelea castele nu era decătu case de locuitu de ale aristocratiloru, pe care turcii taiati inpregiuru le rapea dela cei botezati. 25 — 150 — christiano,“ in care se spună curata, că in poterea pacei inchiaiete de curendu Transilvani’a necumu se fia reasiediata in statuia seu de mai nainte, dara din contra este lasata in perire, in cătu preste puțina o voru ocupa barbarii cu pericolulu regateloru vecine*). In Aprile alu an. 1665 se arată si alu treilea cometa, de unde se respandf drasi spaima si grija mare in tdte classile locuitoriloru. In Maiu 1665 se ticnă dieta in caus’a platirei tributului de optudieci de mii taleri la turci. In de- cursulu ei membrii acelei diete si toti consiliarii prin- cipelui patira una rușine, despre care cancelariulu I. Bethlen dîce, că neci pentru tdte avuțiile Americei n’ar fi trebuita se se internple. In adeveru că rușinea sî fu mare sî totn-unadata caracteristica, pentrucă caus’a certei loru fusese prea de nimicu. Corpora- tiunea ciobotariloru (cismariloru) sî a argasitoriloru din Brasiovu portase procesu indelungatu un’a cu alt’a, dra cojocarii ’lu perdusera pe la tdte instantiele, tocma sî pe calea recursului la principele,' ai cărui consiliari afara de duoi, au votatu in favdrea ciobo- tariloru. După legile tierei, din acea dra procesulu trebuea se fia considerata că decisu definitivu, cu im- punere de tăcere perpetua. Ce făcu inse argasitorii**)? Recurgă la dieta, sî inca asia, că mai antaiu corumpu (mituescu) pe un’a parte mare a membriloru dietei, nu ddra cu ceva daruri strălucite, ci numai cu piei puturose (offerunt sordida pro insigni munere quibus- dam coria), promitu sî mai multe, mai alesu celoru teneri, si asia aducu pe dieta sî pe toti barbatii frun- tași ai natiunei sasesci in ura sî confusiune atătu de gretidsa sî îndelunga, in cătu mai totu tețnpulu celu scumpa alu dietei se perdă numai cu acea secătură brasiovendsca. Argasitorii avea mare patrona in pri- mari ulu (judetiulu) din Brasiovu, anume Dav. Czako, care era socrulu unui argasitoriu din Brasiovu. Din acdsta causa neci representantii natiunei sasesci nu mai potea apara dreptatea (natione saxonica enixe sed incassum contradicente!). Pe același tempu principele Mich. Apafi stă la beții cu Alecs. Răkoczi, magnatu venitu dela Ungari’a, sî cu alti mai multi. Turburarea crescuse la culme; protonotarii Mart. Sărpataki et loanu Kendi fusera constrinsi de catra partit’a arga- sitoriloru, că cu manifest’a calcare a legiloru se dea afara deliberata in tdta form’a in favdrea acestora. Consiliariloru principelui le remasese numai că se planga de supărare sî de rusîne. Națiunea sasdsca dete la principele suplica, in care’i aduce amente, că a jurata sî pentru conserbarea privilegialoru natiunei sasesci; adaoge apoi, că este fdrte mare rusîne, că consiliarii tierei punendu la un’a parte cele mai grele *) Hei, dara in Vien’a pe atunci se sciă forte bine, ce mai pdme era ardelenii, carii stă in capulu meseloru, de aceea nu le mai pasă nimicu de amerintiarile loru celea necalite. In Vien’a inca era multi omeni blastemati, corupti fara caracteru, dara era mai destepti sî mai invetiati decătu ardelenii, de aceea ’i sî sciă cumpeta si insiela, terorisa sî ameți după inpregiurari. ** ) Pe alocurea se dîcu sî dubelari, la Bucuresci tabaci. afaceri, se’si pdrda tempulu cu certe pentru pieile ar- gasitoriloru. Nimicu nu a folositu, că-ci cdrt’a remase nefinita pana la alta dieta. Pre căndu membrii dietei desbinati intre sine se certă cu focu pentru peile puturdse ale argasitoriloru si ale cismariloru din Brasiovu, turcii din Oradea pe fiacare dî facea escursiuni in tienuturile transil- vane, depredandu sî ducendu pe dmeni in captivitate. In fine se deșteptă sî Apafi din bețiile sale, înfruntă aspru pe membrii mai teneri sî mai nebunatici ai dietei, inse fara neci unu folosu*). (Certe religidse). Inca pre căndu decurgea acea dieta conchiamata in Alb’a-Iulia, una alta cestiune multu mai importanta sî mai grea de inpacatu in- ceph se ocupe de nou mințile toturoru, adeca Gestiu- nea religidsa. Locuitorii romano-catolici ridicară prin patronii loru (prin cativa magnați sî prin călugări) plansori sî acusatiuni grele asupra calviniloru, carii pe atunci se numea pe sine ortodocși; catolicii său papistasii, precumu le dîcea calvinii, se simtia pe a- tunci fdrte asupriti mai alesu din dude cause, că a- deca locuitorii protestanti din Clusiu necidecumu nu’i suferea că se’si ecserciteze acolo religiunea loru in tdta libertatea după ritulu usitatu; cumu sî că sta- turile tierei inca totu nu sufere că se’si aiba sî ro- mano-catolicii episcopu propriu in Transilvani’a. Ca- tolicii spunendu unele că acestea principelui Apafi, adaosera mai plangăndu: Ore catolicii sunt con- siderati mai diosu decătu națiunea valacha, cea mai degradata din tdte, care petrece in tidra din grati’a sî cu permissiunea patroniloru sub jugula iobagescu, sî totuși se scie, că ei inca au episcopu in capulu bisericeloru loru**). Din contra popii cal- vinesci aducea mai multe ecsemple despre nerusînat’a cutezare a popiloru papistasiesci, carii calea pe fatia legile tierei, prin care se opresce strinsu si sub grea peddpsa amesteculu unora in afacerile religidse ale celorulalti, carii se tienu de alte confessiuni. Popii catolici se inbuldiescu sî mergu nechiamati; cumu audu că cineva, care este de alta confessiune, e bol- nava reu, iqdata alerga acolo, sî ddca nu vei păzi fdrte bine, ii baga cuminecatur’a cu sil’a in gura; preste acdsta acei popi nu mai înceta cu proselitis- mulu loru sî mai alesu tenerimei ii promitu munți *) Ardelenii mai stau sub blastemulu acesta pana in dio’a de astadi; ei că nimeni altulu, se inhatia că se dîcemu asia, de căte una cestiune de a trei’a si pdte a diecea ordine, de căte una bagatela, se incldsta de ea astfeliu, in cătu uita sî delatura Itote cestiunile mari, apoi macaru se pera lumea tota, loru nu le îpasa. Se crede că acestu morbu de spiritu ar proveni dela con- figuratiunea tierei, dela orizonulu marginitu prin munți. **) In tecstu: . .. ferme cum lacrimis coram principe Apaffio querebantur, utrum infima natione valachica in Transilvania ex permissione patronorum sub jugo jobbagyonali degente, quorum ecclesiis episcopum praeesse constat, ipsi viliores censeantur ? expostulantes etc.“ Bine se fia obserbatu, că parte mare din acei boieri proti- ■pendati, carii vorbea cu asia despretiu despre națiunea romanăsca, dra romani renegati. — 151 — de auru, numai câ se se faca papistasi; anume Ia fiiulu unui cetatienu din Clusiu îi promisera in scrisu, că deca se va face papistasiu, va ajunge omu mare, precumu ajunse sî Nic. Eszterhăzi. Rectoriuln scd- leloru catolice din Clusiu insultă pe calvini numin- du’i câni, sî amerintiă cu prefacerea curenda a lu- cruriloru, (adeca cu venirea nemtiloru?). Ce se dîca Apafi la tdte acelea certe ale popi- loru? Temenduse că se nu irrite pe imperatulu Ro- maniloru, au inpusu tăcere la ambele parti, amanan- dule caus’a pe altu tempu. Din caus’a reutatiloru, căte facea turcii dela Ora- dea, principele si diet’a trimitu pe Pav. Bdldi, carele inca de atunci portă titlu de generariu alu tierei (mare spatariu, comandante supremu), sî pe Stefanu Ebeni consiliariu, că se visiteze părăsitele castele, Almasiu sî Agrisiu (Almăs et Egeres), că ddra acelea s’aru potea fortifica sî provedd cu garnisdne, spre a rein- frena pe turcii din Oradea. Beldi sî Ebeni se rein- torcu cu respunsulu, că numitele dude castele nu aru corespunde neci-decumu scopului, că inse aru fi multu mai bune alte dude castele, adeca Valcau, asiediatu de famili’a Bănffi susu in munții Transilvaniei de catra Selagiu, apoi forțareti’a Siemleu, proprietate a familiei Băthori, asiediata in centrulu Selagiului, in distantia de optu miliaria dela Oradea; acestea forti- ficate, voru impedeca usioru escursiunile turciloru. Principele sî consiliarii acceptara acesta opiniune a celoru duoi consiliari delegati; numai cancelariulu I. Bethlen (acestu istoricu) s’a opusu, nu din causa că sî cumu nu ar recundsce sî elu trebuinti’a de a’si apara tier’a de turci, ci numai pentrucă era fdrte in- grijatu, că dupace afacerile publice se pdrta cu atăta nepăsare (tanta publici boni negligentia), ardelenii se voru apuca de unu lucru, pe care nu voru fi in stare de a’lu indeplini cumu se cuvene, pentrucă se infrene pe turcii dela Oradea. Consiliulu inse sî principele nu se mai uitara in gur’a lui loanu Bethlen, ci la Valcau trimisera de comandante pe unu nobilu anume Mich. Makai, era la Siemleu pe unu italianu anume Francesco, care petrecuse mai multi ani pe la curțile principiloru Transilvaniei; dra lui Pavelu Bdldi i se demandă, că se dea oficiariloru instrucțiunile neces- sarie. Se cuvene a insemna, că Bdldi in consiliu tă- cuse, ne dicdndu neci da, neci ba; dra mai tardfu dupace consiliarii s’au dusu pe la casele loru, Bdldi spuse verde lui loanu Bethlen, că elu dieu nu va da oficiariloru neci unu feliu de instrucțiune, pentru- că elu scie fdrte bine, că ddca turcii din Oradea voru audf de fortificarea acelora dude castele, se voru ma- nia sî voru denuncia lucrulu la pdrta, apoi elu din partea sa mai voiesce se fia defaimatu de compatriotii sei, decătu se cada in ur’a turciloru (male itaque au- dire potius, quam agere hujus rei progressum). Urmarea acestei disșensiuni caracteristice arde- lenesc! a fostu, că susu numitii duoi oficiari au ma- necatu ce e dreptu, la stațiunile loru, inse abia pe la lun’a lui Augustu, sî atunci inca fara neci una, instrucțiune din partea domnului „generariu* Bdldi sî numai cu căte una companidra mica. Din caus’a acdsta italianulu Francesco scriă că desperatu catra principele Apafi rogandu’lu, că se faca dispositiunile necessarie. Intr’aceea dta că turcii aflara de totu pla- nulu ardeleniloru (neci că se potea se nu afle); de aceea sî pldca vreo trei sute din ei asupra castelului Valcau, in care se asiediase Mich. Makai numai cu vreo treidieci de ostasi unguri, cumu voiesce loanu Bethlen; se scie inse de comunii, că ce feliu de ra- porturi facea oficiarii de categori’a unui Makai. La loculu acesta inse loanu Bethlen insemnă un’a alta impregiurare, pe care istoriculu n’are se o pdrda din vedere. Bethlen adeca scrie, că acei turci veniti dela Oradea mare, că se atace pe Makai, au fostu ajutati de un’a mare adunatura de valachi fugari*). Se ne reintdrcemu la firulu istoricu. Turcii sî romanii strimtorara pe Makai asia, in cătu elu cerh pardonu, pentrucă se pdta parași fortardti’a nebantuitu. Pardonu i se dede, dra apoi turcii si romanii prefăcură acea fortardtia in ruine. Intre acestea Francesco inca ocupase Siemleulu cu dude sute de ostasi germani (de carii Apafi avea totudeauna in soldulu seu) si cu un’a suta unguri, dra apoi ilu fortifică dî sî ndpte, pentrucă cu atătu mai bine se’lu pdta apara. Comandantele turcescu veni cu dstea sa pana Ia distantia de unu miliariu, de unde scrise lui Francesco, că se predea cetatea totu sub conditiunile lui Makai, sî se nu aștepte că se’lu ia prinsu sî se’lu beldsca de viiu (espressiuni orientali bombastice). Francesco respunse turciloru rotundu, că nu voiesce se audia de supunere sî ii provdca că se remana amici unii cu altii. Asia turcii se departara asta-data, inse numai pentrucă se de- nuncia pe gubernulu lui Apafi la Pdrta, că-ci nu voiesce se lase acelea tienuturi in potestatea loru. Pe la finea dietei din Alb’a-Iuli’a Christoforu Pascu se reintdrse abia dela Alb’a grdca (Belgradulu serbescu), unde petrecea marele veziru, dra respunsulu ce aduse sună cătu se pdte de turcesce, adeca: prin- cipele sî staturile (diet’a) Transilvaniei mintu căte pasiescu (in omnibus rebus mendaces); bine au facutu *) Eca cuventele lui loanu Bethlen: Sed Turcae .... transfugarum valachorum magnam secum habentes colluviem, in- vadunt animose partem arcis desolatam etc. Ce feliu de „va- lachi fugari“ au potutu se fia aceia, pentrucă se faca causa co- muna in patri’a loru tocma sî cu turcii iu contra regimului? Acei valachi era din classea cea numerosa a romaniloru aruncati in sierbitutea iobagiei sî maltratați de catra aristocrati atătu de reu,j in cătu ei caută scapare la turci sî se unea cu aceștia, pentrucă' se Ie ajute a delatura potestatea sî inriurinti’a aristocrației dela; mai multe tienuturi. Se cuvene a ne insemna forte bine acăsta; impregiurare, ori candu sî ori unde o vomu intempina in cronice,' sî in istori’a tierei ndstre. Aliatu-s’a sî aristocrati’a dela 1526; pana la 1711, adeca in 185 de ani, de nenumerate ori cu turcii^ atătu in contra nemtiloru, cătu sî in contra altei partite aristo-1 cratice din Ungari’a, perirea tierei inse s’a trasa mai alesu de; acolo, că poporulu tiranitu sî împilata s’a supușu mai bucurosu la orice strainu potente a venitu in tiera, numai că se scape de; jrumplitulu jugu alu boierimei. ¹ 25* — 152 — turcii din Oradea, că au ocupatu cutare tienuturi din Transilvani’a; de altumentrea elu vezirulu, va supune acea contraversîa la judecat’a înaltei porti; in fine lui Pascu ii amerintiă cu mdrte, dăca va mai cuteza se vorbăsca despre cestiunea aceea. Sî cine a paca- litu asia uritu pe ardeleni? Acelu turca betranu, a- nume Hassan pasi’a, care venise la diet’a dela Seghi- sidr’a sî luase miisidrele de taleri, pentrucă se pună vorba buna la marele veziru in favdrea ardeleniloru. Pascu adeca provocanduse sî la mărturisirea agentu- lui ordinariu Lad. Balo, raportă principelui sî statu- riloru, că Hassan in locu de a recomanda pe arde- leni la m. veziru, a dîsu din contra, că principele Apafi e despretiuitu de catra toti ardelenii, pentrucă este cu totulu necapace de domnia, in cătu ar trebui se se pună altuia in loculu lui. Totu pe atunci cu- noscutulu intrigantu Mich. Csepregi inca scrise pe sub ascunsu la Alb’a-grăca mai multe de ale sale, din care causa si fu aruncata in prinsdre la Grurgfu, inse după siese luni fu eliberata cu ajutoriulu ami- ciloru sei dela curte. După acestea ardelenii totu se mai inpulpara cevasi asupra turciloru, pentrucă langa Clusiu con- traseră unu lagaru de secui armati, era de alta parte cutezară a trimite drasi totu pe Pascu dreptu la Pdrt’a otomana, acumu inse cu instrucțiune, că in cestiunea tienuturiloru ocupate de turci dela Transilvani’a se faca causa comuna cu internuntiulu imperatului Ro- maniloru anume Reininger sî cu delegatulu estraor- dinariu imperatescu anume baronulu a Leski, ăra a- cestora se le promită unu presentu de diece mii de taleri pentru ajutoriulu eficace, pe care l’aru da ei. Christoforu Pascu de sî fusese amerintiatu cu mdrte de catra marele veziru, totuși ia de nou asu- pra’si missiunea grea, ia inse cu sine cai, argentarii sî alte obiecte de daru pentru m. veziru sî pentru celilalti pași. Pascu află asta-data pe veziru sî pe sultana la Adrianopole, unde ajunseseră cu armat’a, ce fusese in contra imperatului nemtiescu numitu alu Romaniloru. Vezirulu ii dete audientia numai după dudedieci sî optu de dîle, ăra atunci inca’lu primi cu vorbe aspre sî ’i amerintiă drasi cu mdrte, dăca va cuteza cumuva, că se spună ceva din căte se vor- biseră si tractaseră la Alb’a-grăca; Pascu inse avă curagiulu că se spună tiranului, că nu’i pasa neci de mdrte, si că missiunea cu care se scie insarcinatu are se o implinăsca. Resultatele acestei missiuni se voru vedea mai apoi. (Va urma.) Paralele istorice, care incepu după sinodulu I. ecumenica dela Nice’a si mergu pana la desbinarea definitiva a bisericeloru. Pana la imperatulu Constantina numitu marele, care a inaltiatu christianismulu pe tronu si care a strămută tu resiedinti’a imperiului dela Rom’a la Bi- zantin, invetiatura evangeliei era persecutata de catra pagani. Dupace christianismulu se inaltiă mai pre susu de etnicismu, multi din miniștrii lui se făcură cei mai furioși persecutori ai libertatei de conscientia, nu numai in contra etniciloru, ci si in contra celoru carii mărturisea doctrin a evangelica preste totu, nu- mai cătu ei in unele puncte o intielegea altumentrea. De aici venea, că mai virtosu in istori’a eclesiastica a orientului din tempurile vechi damu preste unu nu- meru atătu de mare de asia numite eresuri. Pana la Constantina si respective pana la sino- dulu (conciliulu, soborulu) I. dela Nice’a, adeca pana in văculu alu patrulea dela Isusu Christosu, istori’a eclesiastica are multe si mari lacune, care neci-una- data nu se voru inplea, din causa că lipsescu fonta- nele, scriptorii, documentele, din care se se păta in- plini acelea. De atunci inainte sunt si lacune, care nu se potu inplini, dara sunt mai multe de acelea, pe care istoricii diferiteloru biserice si confesiuni nu au voitu, ori că nu au cutezată a le inplini, ci au. delaturatu si retacutu fapte si evenimente de mare inportantia istorica, au lasatu adeverulu intra in- tunerecu, său că l’au deformata si schimosita atătu de multu, in cătu se nu’lu mai poți cunosce. Că de cincidieci de ani încdce scrutătorii onești si de conscientia candida din alte tieri si staturi, ifi care s’au bucuratu de libertate mai mare, decătu in nefericitele tieri locuite de romani, au scosu la lu-l mina si pe terenulu istoriei eclesiastice unu numeruj fdrte considerabile de documente, care pe generatiu- nile viitorie le voru pune in stare de a o avă si in- vetia si pe acăsta curatîta de mintiuni si de asia nu- mitele retaceri (reticentiae). Intrebatiunea cea mare istorica ce’si pune lumea moderna este: Pentru ce christianismulu dela inal- tiarea sa pe tronu in cursu de 1500 ani a facutu inaintare atătu de puțina pe fati’a pamentului, candu elu pana acumu ar fi trebuita se câștige pe partea cea mai mare a genului omenescu, ăra nu se se vădia elu insusi in minoritate, care inca se afla desbinata in mulțime de alte minorități. Respunsu la acăsta ne da istori’a eclesiastica emendata, inavutîta, completata. Christianismulu degenerase preste totu in capete s: in membrii cu atătu mai virtosu, cu cătu capii sei se amestecă fdrte desu in afaceri mari politice, pre+ cumu de alta parte capii politici se amestecă in afaU cerile bisericesci, intocma că si cumu ei aru fi preoți, episcopi, patriarchi etc. De aici certe cumplite, guere barbare, ecsiliu, persecutiune, mdrte, despretiuirea re- ligiunei de catra cei mari ai pamentului, înaintarea religiunei mohamedane cu pași gigantici. Fiendu-că in secolii despre care ne este vorb’a aici, istori’a eclesiastica este legata strinsu si dresi-ț cumu inpletita cu cea politica a popdraloru, paralelei ndstre chronologice voru fi scdse din amendude. VomuU scdte numai ecsemple de acelea, din care lectoriulu se păta inchiaiă cu înlesnire la spiritulu cătoruva se- cuii si la decadenti’a morala, in care se află societățile — 153 — mai înalte atătu in resaritu, cătu si in apusu. Vomu începe inse numai dela tempulu, candu biseric’a chri- stiana era libera si de candu istori’a ne impartasiesce date mai sigure, adeca după sinodulu dela Nice’a. Vomu enumera numai pe acei capi, carii in calitatea loru de papi, patriarchi si imparati au patitu reu in- tr’unu modu sdu altulu. Remane apoi, că lectoriulu insusi se cerceteze mai departe după căușe. Dintre patriarchii (papii) Romei. In anulu dela Christosu: 367 Papa Ursinu a fostu destronatu si luatu la fuga. 537 Silveriu, fugaritu. 639 scaunulu papei remane vacantu, dra in 640 se alege abia Severinu, carele măre totu in acelu anu. 653 Martinu detronatu. 768 Constantinu, fratele ducelui de Ressi, papa ne- legiuita, detronatu, batutu si orbitu. 795 Nepotii papei Hadrianu prindiendu pe pap’a Leo III. in biserica, ii taiara limb’a. 816 Ștefan IV., omu nerusinatu, fu detronatu. 891 Formosus ecsilatu că asasinu. 893 Bonifacius VI., omu fărte desfrenatu, neci unu anu nu a domnitu. 897 Stefanu VI. asasinatu (omoritu in modu clan- destina prin sicari) pentru crime si tiranii. 903 Leo V. alesu, sdu mai bine, inpusu, apoi in a- celasi anu incarceratu, după aceea alungatu. 904 Christofu asemenea fugaritu. 904—911 Sergius III., despre a cărui vidtia rușinata s’au publicații mai multe. 924 loanu alu X-lea asasinatu. 964 loanu XII. Octavianu asasinatu. Intre anii 964 et 965 au fostu papa si contra- papa, adeca Leonu VIII, et Benedictu V. 974 Benedictu VI. asasinatu. In același anu con- trapapa Bonifaciu VIL detronatu si alungatu. 984 duoi papi omoriti, adeca si Bonifaciu VIL si loanu XIV. 1003 Silvestru intre cele mai furiăse turburari mai antaiu alungatu, apoi ucisu prin veninu. 1012 Benedictu VIII, si Grigoriu contrapapi, acesta ' persecutatu de famili’a patriciana Tusculana fuge la Enricu II. regele Germaniei. 1020 Benedictu VIII, fuge in Germani’a la Enricu II. 1061—2 Alecsandru II. (Anselmus Luccensis) si Ho- noriu II. (Cadolaus Parmensis), favoritulu impe- ratesei Agnes, contrapapi. Honorius merse de dude ori cu armele asupra lui Alecsandru II. si asupra Romei. 107» cardinalii alegu pe genialulu calugaru Hilde- brandu sub nume de Grigoriu VIL, carele prin faptele si luptele sale, prin despotismulu seu celu poterosu, prin desfientiarea totala a căsătoriei cle- riciloru si prin profund’a umilire a regelui Ger- maniei Enricu IV. face un’a epocha din cele mai memorabili, nu numai in istori’a eclesiastica, ci si in cea politica a popăraloru europene. Atăta numai, că christianismulu că religiune inca totu nu a castigatu nimicu, neci dela acelea mesurele; estraordinarie luate de pap’a Hildebrandu, ci din,' contra elu dra a mai perdutu. Dintre patriarchii Romei năue (Bisantiu, Con- stantinopole). In anulu dela Christosu: 340 Paulu detronatu. In același anu patriarchulu Eusebiu ese că ereticu arianu; mortu in 342. 342 Paulu restauratu, si totu in acelu anu detronatu din nou. 342 pana la 360, duoi contrapatriarchi, adeca Paulu si Macedoniu. 370 pana la 380. Evagliu si Demofilu, duoi contra- patriarchi. 380 Gregoriu Nazianzenulu si Demofilu, dra contrapa- triarchi. 380 pana la 381. Același Gregoriu N. si Macsimu Cyniculu, ambii destituiti si in loculu loru alesu Nectariu, mortu in 397. loanu Chrysostomu (Gura-de auru) a statutu patriarchu intre anii 397 si 404, a suferitu mari rele si ecsiliu greu. 431 Nestoriu detronatu. 449 Flavianu asasinatu. 495 Eufemiu detronatu. 511 Macedoniu II. detronatu. 536 Anthimu detronatu. ₍ 565 Eutichiu detronatu. 577 Eutichiu restauratu; in 582 mortu. 641 Pyrrhus alungatu. 654 Pyrrhus readusu la scaunulu patriarchiei. 677 Constantinu I. alungatu. 678 Teodoru I. alungatu. 683 Teodoru se reintărce la scaunulu patriarchalu. 705 Calinicu alungatu. 712 Cyrus alungatu. 730 Germana alungatu. 766 Constantinu II. detronatu. 784 Paulu IV. detronatu. 815 Niceforu detronatu. 842 loanu VII. luatu pe fuga, detronatu.’ 857 Ignatiu detronatu si inlocuitu prin Photiu. 867 Photiu detronatu si Ignatiu restauratu; măre in 877, candu Photiu drasi fu restauratu; ci in a. 886 fu din nou destituitu si alungatu. (Epoc’a desbinarei seriăse a bisericeloru resaritene si a- pusene.) 906 Nicolau alungatu. 911 Euthimiu I. alungatu si Nicolau restauratu; măre in 925. 931 Trifonu alungatu. După acesta scaunulu remane duoi ani vacantu. 974 Vasiliu alungatu. 1059 Michailu Cerulariu detronatu si alungatu. Desbinarea bisericeloru devene totala, nerecon- ' ciliabila; guerele intre bisantini si latini se reinno- — 154 — eseu adesea, mai alesu in Sicili’a si in Itali’a de diosu; ur’a reciproca a clericiloru de tdte treptele cresce ne- incetatu si se face totu mai inversiunata; religiunea si armele mohamedane inaintdza pe atăta, pre cătu ^inaintâ si coruptiunea cea mai scărbosa atătu in Rom’a ^vechia, cătu si in Rom’a noua. Fiendu-că poporulu romanescu că christianu, s’a tienutu totudeauna de confessinnea resaritena; fiendu- că Daci’a după caderea imperiului romanu occiden- tale a gravitatu si in politica fdrte multu catra Rom’a ndua; fiendu-că neci istori’a naționala mai vechia, neci cea bisericdsca a romaniloru nu se pdte scrie fara a premite unu studiu seriosu alu istoriei Romei noue, sdu adeca a imperiului bisantinu si a eclesiei anato- lice, dati se vedemu in căteva ecsemple, ce se in- templă in aceleași tempuri inca si inpregiurulu tro- nului imperatescu din Rom’a ndua, după epoc’a apu- nerei imperiului apusenu (491). In anulu 641 Imperatulu bisantinu sdu ostromanu, anume He- racleonas fu detronata si alungatu. 668 Imperatulu Constantinu II. fu omoritu. 685 lustinianu II. alungatu. 698 Leontiu alungatu. 707 Tiberius Absimarus alungatu. In același anu lustinianu II. restaurata, in an. 711 asasinatu. 713 Philippicus Bardanes alangata. 716 Anastasias II. alungatu. 717 Theodosius III. alungatu. 780 Leo IV. ucisu prin veninu. 797 Constantinu V. asasinatu. 802 Imperatds’a Irin’a alungata. 811 Stauracius (Stavrache) alungatu. 813 Michael Rhangabe alungatu. 820 Leo Armenus asasinatu. 867 Michael betîvulu asasinatu. 969 Nicephorus Phocas asasinatu. 1034 Romanus III. Argyrus asasinatu. 1041 Michael IV. Paphlagonius detronata. 1042 Michael V. detronatu. In același anu Zoe et Theodor’a detronate. 1057 Michael Stratioticus detronatu. 1059 Isacus Comnenus detronatu. Asia dara dela anulu 491, adeca dela apunerea imperiului apusdnu pana la desbinarea totala a biseri- celoru, adeca in 5 */₂ secuii, pe tronulu imperiului re- saritdnu sdu bisantinu au siediutu 46 (patrudieci si siese) imperatori. Dintre aceștia 8 (opta) inși fusera omoriti asia diedndu pe tronu, dra 15 inși detronati, sdu si ecsilati totu-unadata. In același periodu de tempu siepte papi de ai Romei vechi fusera asasinati, anula fu orbita, dra la unuia i se taiă limb’a din gura; 12 inși detronati, luati pe fuga, ecsilati. Totu in acelea 5 '/₂ vdeuri dintre patriarchii con- stantinopolitani 1 asasinatu, dra 31 inși detronati, alungati, ecsilati. Cei carii voru fi aflandu plăcere in tragerea a- cestoru paralele, n’au decătu se le continue, de ecs. pana la caderea imperiului resaritdnu, adeca pana la luarea Constantinopolei prin turci 1453. Academi’a imperatesca de scientie in Vien’a. Acestu corpu compusu de barbati ai scientie- loru in dîlele imperatului Ferdinandu, isi tienîi pentru estempu siedenti’a sa publica solena in 30. Maiu. Precumu in alti ani, asia si estempu au asistatu la acea siedentia unu publicu numerosu, adunatu din classele mai alese ale societatei. Dintre miniștrii era de fatia cornițele Beust, cornițele Potocki, c. Taaffe, era dintre generării armatei vreo siese inși. Dintre damele care veniseră la acea solenitate, merita a fi memorata dn’a Francisca Elisabeta Morganu, doctdria. Membrii academiei era mai toti de fatia, intre aceștia si Palacky si Hofler. Siedenti’a fu deschisa după 12 dre prin dn. Schmerling in calitatea sa de vicecura- toriu alu academiei. Simburele scurtei cuventari a dlui Schmerling este acesta: Activitatea academiei este recunoscuta si apretiata de catra toti cei competenti, pentrucă progresulu in cultura este recunoscutu pe dî ce merge totu mai multu de conditiunea prospe- ritate! statnriloru. In anulu trecutu academi’a avă perderi grele prin mdrtea cătoruva membrii; speramu inse că se voru afla succesori demni de renumele celoru repausati. Că academi’a câștigă dreptulu de a dispune liberu de averea sa. se pdte considera totu că progresii. După acestea consiliariulu Schroter in calitatea sa de secretarii! generalu da raportu despre acti- vitatea academiei din anulu trecutu. Regulamentulu celu nou alu academiei fu confirmatu de catra cura- torfa in 4. Octobre 1869. Dotâtiunea anuala care se dă academiei dela stătu, este de 42 mii fiorini (la optu mii de galbini), la care se adaoga spesele tipa- ritureloru in pausialu de 20 mii si pentru reparatur’a edificiului academiei 1000 fr. v. a. Academi’a publică in anulu trecutu 262 operate, disertatiuni, cercetări scientifice, ceea ce in adeveru este una proba ilustra despre activitatea membriloru ei. Se intielege, că pentru acelea lucrări s’au si platitu premia, onoraria si subventiuni cu atătu mai virtosu, că tdte acelea operate au fostu originali. Biografiile celoru siepte membrii ai academiei, repausati in cursulu anului tre- cutu, adeca Auer, Diemer, Springer, din secțiunea filosofico-istorica, Kner, Purkynje, Rettenbacher et Un- ger din secțiunea matematica inpreunata cu a scien- tieloru naturali, se voru publica in almanachulu academiei. In anulu trecutu esise din pen’a dlui Schrotter biografi’a baronului Reichenbach, carele prin esperi- mentele sale chemicali isi câștigă unu renume nepe- —* 155 — ritoriu in cercurile strinsu scientifice, că-ci elu des- coperi paraffinulu, creosotulu si alte producte scdse prin destilatiunea pacurei; totu asemenea scrie- rile lui despre meteorite, era mai alesu despre „Odu“ că una poterea ndua in natura, ilu făcură cunoscuta in republic’a literaria. După raportulu secretariului generalu, presieden- tele academiei dn. consiliariu Rokitansky luă, cuven- tulu, spre a anuntia resultatele publicatiunei de premiu pentru descoperiri telescopice. Pe acestu terenu alu scientiei s’au facutu numai dube descoperiri, ambele prin dn. W. Tempel in Marsili’a, cărui i s’au si a- cordatu premiale Nr. 1 et 2 pe a. 1869. După acestea siedinti’a se inchiaib prin diserta- tiunea dlui profesoriu E. Hering despre „memoria că funcțiune generala a materiei organisate.“ Acea disertatiune fu ascultata cu cea mai mare plă- cere, precumu in adeveru o a si meritatu. Dn. He- ring adeca mergăndu mai departe de urmele theorii- loru sustienute de dn. Darwin, sustiene, că in fientiele organice memori’a (tienerea de mente) este una fa- cultate, care trece prin embrione dela unu individu la altulu, dela tata la fiiu, nepotu, stranepotu si asia mai departe; mai incolo, că acea propagare a memo- riei se modifica in multi individi, după cumu parentii lui avusera a trece prin unele prefaceri mai afundu taietdrie iu vieti’a organica a loru. Adeca fheori’a dlui Hering esplica mai pre largu aceea ce Omulu are datina de a dîce nu numai despre individii sei, ci si despre alte fientie: Acesta semena cu tata-seu, seu cu mam’a sa, său cu amenduoi, său cu mosiu ori moșia etc., acesta are apucaturele, datinele, tem- peramentulu, caracteriulu tata-seu, mama-sei, bune- sei; ceea ce se intempla fdrte desu si atunci, candu fetii abia nascuti au remasu fara parenti, pe carii iau perdutu prin mdrte, in cătu n’au avutu cumu se in- vetie dela ei nimicu pe lume, si totuși dăca crescu, se făcu intocma că generatorii si că nascatdriele loru. Calile ferate ale României in relatiune catra ale Unga- riei si Transilvaniei.*) Domnulu meu! Dela unu tempu incdce s’a observatu, că o parte mare a publicului romanescu a inceputu se arate unu feliu de grătia, aversiune, idiosincrasia catra calile ferate, a caroru clădire s’a intreprinsu pe pamentulu României de catra duoe companii străine, dintre care un’a stă subt protectiune austriaca, ăr cealalta subt cea prusiana. Eu afla, că acăsta aversiune este fdrte naturala. Unu individu, carele mai virtosu in casulu, candu are dinaintea sa vreo bucata lui necunoscuta, *) De candu a esitu Nr. 12 alu „Transilvaniei," comite- tulu caliloru ferate din Brasiovu decise, câ articulii promisi de noi a se publica in acesta foia, se se publice pe spesele publice in un’a brosiur’a; asia aici se voru reproduce numai vreo duoi din aceiași. mananca dintr’odata prea multu si cu lacomia prea mare, este totudeaun’a in pericolu de a se ingretiosia, de a i se plecă, ăr uneori a-si ruină sanetatea cu totulu. Calile ferate au fostu pana acumu pentru pu- bliculu romanescu o bucata, pe care elu o vediuse in alte tieri, pe unde se primbase, fara inse că se si-o gatăsca elu insusi la sine acasa si se guste din ea cu famili’a sa, mai antaiu, numai că de proba, cu mare cumpetu si moderatiune, apoi — dupace i s’ar fi dedatu gustulu, — se o fia adoptatu pe mesele sale intre bucatele principali. In ori-care alta tiăra, la ori-care “altu poporu europănu, luminatu, său incai interesatu de fericirea patriei sale, mai inainte de a cuteza cineva se anga- geze starea si averea tierei in vreo intreprisa, fia de ecs. o cale ferata numai de diece chilometre, mai an- taiu ese cu proiectulu seu in publicu: diarele ’lu iau in disensiune seridsa din tdte punctele si laturile; ce- tatienii se aduna in conferintie publice; technicii de specialitate, representanti ai capitaluriloru, ai comer- ciului si industriei, proprietarii de moșii, se consulta, ceru esplicatiuni dela technici, trimitu ingineri spre a cercetă locurile si tienuturile pe unde se proiectăza tragerea liniei, studiăza mai multe legi de caii ferate si conventiuni inchiaiete in alte tieri, spre asemenea scopuri; după aceea mai lașa inadinsu, că se trăca ceva tempu la midiulocu, pentrucă cunoscintiele câ- știgate se se si rumege dresi-cumu in spiritele dme- niloru. Toți căti n’au urmatu acestu metodu, au ju- catu la hasardu, si prea de multe ori au patit’o fdrte reu. De aici desgustulu si penitenti’a tardfa. In Angli’a pote se’ti ăsâ cineva cu unu proiectu de a face cale ferata in luna si va află dmeni, carii voru luă proiectulu seu in consideratiune; inse de acilea pana la punerea in lucrare a proiectului este totu asia de multu, că si de aici pana la luna. La noi este tocma din contra; noi său adoptamu ori-ce ni se propune din strainetate, său respingemu, fara a ne luă cea mai mica ostenăla de a cercetă propunerea cu de-amenuntulu. In 24. Ian. 1862 s’a propusu ca- mereloru, prin cuventulu de tronu, luarea in consi- deratiune a cestiunei caliloru ferate in Romani’a. Vreo duoe companii străine se aratasera si pe atunci in Bucuresci, prin urmare publicului i se dedese ocasiune de a se ocupa de cestiune. Unele diaria ’si făcură datori’a, silinduse că se traga atențiunea publicului asupra acelei cestiuni de importantia neprecalculabila; inse atăta a sî fostu tdta misicarea si agitarea in a- căsta direcțiune. Dela o parte a publicului se audia unu simplu veto: Nu ne trebuiesce neci o cale fe- rata, neci macara dela Giurgiu la Bucuresci, precumu mi se esprimă unu boieriu venerabile; ăr burgesi’a ndstra neci vedea neci audia nimicu in acăsta cestiune. Si dre cumu ne-amu interesatu noi de cestiunea caliloru ferate dela 1862 inedee si ce ne pasa de densa in momentele de fatia? In 6. Dec. 1868 regele Ungariei sancționase le- gea (art. 45), prin care se decretăza clădirile calei — 156 — ferate orientale, sdu mai bine continuarea ei dela Oradea-mare-Huneadinu-Clusiu-Turd’a-Aiudu-Teiusiu, apoi pe riulu Ternav’a in susu la Blasiu-Mediasiu- Seghisidr’a-Brasiovu. Cu acea linia vinu impreunate ramurile Sibiiu-Copcea-Mediasiu si Turd’a-Tergulu- Muresiului, adeca pe Muresiu in susu. Clădirea liniei orientale cu ramurele sale este data cu contractu casei Varring & Comp. Locomotivulu ambla deja dela Oradea la Clusiu, dr in 1871 elu va ajunge la Se- ghisidr’a si in 1872 la Brasiovu. In aceeași lege inse mai suntu prevediute duoe ramuri in Transilvani’a, adeca unu ramu dela Ter- gulu Muresiului totu pe riu in susu prin Secuime pana la fruutari’a Moldovei,. dra altulu dela Brasiovu inainte, drasi spre Secuime totu pana la Moldov’a. In Transilvani’a se lucra barbatesce inca si la lini’a Vintiu-Petrosiani spre pasulu Vulcanului, prin care esi din Transilvani’a in Olteni’a romandsca sdu Banatulu Craiovei. Se spune că acdsta linia va fi gat’a in cursulu acestui anu. Intre acestea veni dn. Dim. Ghica si, in calitatea sa de ministru alu lucrariloru publice, puse pe mds’a camereloru cunoscutulu proiectil de lege constatoriu din patru articoli, dra in artic. 3 dechiară, că lini’a dela Adjudu prin Tergulu-Ocnei este de utilitate pu- blica. Fdrte bine, noi inca recundscemu, că acea linia este de utilitate publica, mai virtosu din caus’a salineloru moldovene. De aru fi motivatu dn. fostu ministru de comunicatiune proiectulu seu de lege nu- mai cu atăta, scriitoriulu acestoru linii nu ’i ar putd opune d-sale altu-ceva, decătu că l’ar rugă pe d-sa că si pe ori-care altu domnu ministru, sdu membru alu vreunei camere legislative, că, pre cătu tempu nu voru fi terminate si date comunicatiunei tdte liniile de caii ferate, pentru căte tidr’a apucase a’si dă ga- ranția sa, se nu mai acordeze neci unu feliu de concesiune de caii ferate in neci una direcțiune, ci asteptandu resultatele lucrariloru concesio- nate, intr’aceea se dea publicului ocasiune de a luă in cea mai seridsa consideratiune proiectele, căte s’aru presentă pana atunci. Inse domnulu fostu ministru merge multu mai departe, pentrucă dta ce dîce d-sa in espunerea de motive alaturata la susu atinsulu proiectu: „Punctulu 5. In ceea ce privesce ramura Ad- judu, la frontarea prin Tergu-Ocn’a, d-nii deputati cunoscu, că necesitatea infientiarei ei resultă din con- ditiunea pusa de guvernulu austro-ungaru pentru le- gatur’a liniei Bucuresci-Severinu in aceea dela Ba- ziasiu pe la punctulu Verciorov’a." „In negotiarile urmate in presenti’a acestei lega- turi, guvernulu limitrofa ne voindu a consimți la ce- rerea ndstra, decătu cu conditiune de a se stabili in același tempu si o alta junctiune pe la Brasiovu, amu fostu siliti a admite propunerea sa etc. etc.“ Mai inainte de tdte ne luamu voia d’a reflectă dlui Dim. Ghica, că in acăsta espunere a sa de mo- tive cuventulu Brasiovu neci decumu nu pdte fi la loculu seu. D-sa scie fdrte bine, că Brasiovulu zace numai in distantia de o posta dela fruntarea Vala- chiei la punctulu Temesiu-Fredealu; din contra, dela Brasiovu pana la Tergulu-Ocnei in Moldov’a este o distantia celu mai puținu de siepte poște, precumu se pdte convinge ori-cine va luă in mana o charta ecsacta. Se mai cuvine adeca a sci, că junctiunea neci că s’aru putd efectui prin pasulu moldovenescu Oituzu, ci multu mai susu pe la pnnctulu Uz, pe unde o si pretindă ungurii. Asia dar din acestea aru resultă, că junctiunea, nu pe la Brasiovu, ci colo susu in ănim’a Secuimei la punctulu Uz, este recomandata camereloru legis- lative romanesci mai multu de fric’a unguriloru, de- cătu din alte cause. (Va urma.) Resultatele conscriptiunei poporului in Translaitani’a. Din raportulu substernutu Maiestatei sale c. r. de catra ministrulu Gorovă in 24. Maiu a. c. cule- geam urmatdriele resultate ale conscriptiunei său catagrafiei făcute cu terminulu de 31. Dec. 1869. Numerulu locuitoriloru a fostu in acea dî: In Ungari’a 11109192 „ Transilvani’a 2109107 „ Croati’a si Slavoni’a 1015906 „ Confiniulu militariu 1185033 Totalu 15429238 Acăsta suma totala (publicata si in Nr. tr.) ala- turata la sum’a corespundietdria a catagrafiei din 1857 arata, că in tierile aici numite numerulu locuitoriloru in 12 ani a crescutu preste totu cu 1660725 suflete, său cu 12⁶/₁₀₀ procente. Inse acestu cresciimentu nu resultă in aceeași proportiune in tdte tierile numite ale cordnei unguresci, ceea ce se pdte vedă din ur- matdri’a comparatiune făcută pe anii 1870 si 1857. In 1870 barbati femei totalu 1857 tot. In Ungari’a 5515743 5593449 11109192 9665834 Transilvani’a 1043210 1043897 2109107 2172,748 Croati’a si Slavoni’a 511467 504439 ■1015906 865009 Confiniulu militariu 604527 590506 1195033^4064922 7696947 7732291 15429238 13768513 De aici resultă, că in a. 1870 sunt cu 1443358 locuitori mai multi decătu au fostu in a. 1857, din contra in Transilvani’a cu 63641 mai puțini, ăra in Croati’a si Slavoni’a cu 150897 si in Confiniulu mili- tariu cu 130111 mai multi. Intr’aceea totu la loculu acesta ministrulu aduce amente monarchului, că in anulu 1857 teritoriulu marelui principatu alu Transilvaniei era mai mare de- cătu in a. 1870, din causa că in a. 1861 s’au smulsu si rupta precumu se scie, patru tienuturi din corpulu Transilvaniei si s’au incorporatu la Ungari’a, adeca — 157 — comitatele Zarandu, Crasn’a, Solnocu si districtulu Cetatei-de pdtra, in care tdte numerulu locuitoriloru ascende la 252161 de suflete. Sumandu acestu nu- meru la celu din 1870 aluTransilvaniei, adeca 210910-f- 252161, atunci totalulu numeru alu locuitoriloru pa- triei ndstre ese la 2 milidne 361 mii 268, (carele si este numerulu celu dreptu, adeca 2361268, dra a- rondarea Transilvaniei in modulu acesta este ceruta tocma si de configuratiunea sa geografica, cumu si de suvenirele sale istorice). Asia apoi numerulu lo- cuitoriloru Transilvaniei in cei 12 ani din urma nu a scadiutu, ci a crescutu cu 188520 suflete, dra alu Ungariei fara cele patru municipia, numai cu 1101197. Din acestea cifre rectificate si grupate asia, cumu le grupă mai in urma ministrulu, crescerea locuitoriloru se arata in acestea proportiuni: In Ungari’a fara Partes adnexae cu 12 procente, in Transilvani’a cu 9 si ⁸¹/₎₀₀ proc., in Croati’a si Slavoni’a cu 17⁴⁴/₁₀₀ proc„ dra in Confiniulu milit. cu 12² ‘/ₗᵢ₎₀ proc. De aici ar esi, că numerulu poporatiunei in Transilvani’a cresce mai pușinu si decătu in Ungari’a; se pare inse că comparatiunea ce s’a facutu cu alte ocasiuni intre nascuti si morti, dă cu totulu alte re- sultate. Apoi dara de unde totuși aedsta diferenția in defavdrea poporatiunei transilvane? Ndue ni se pare, că caus’a aceleia se pdte afla in necurmat’a emigratiune, nu numai a romaniloru si a secuiloru, ci si a multoru sasi in Romani’a. Asia de ecs. este sciutu, că poporatiunea din asia numitele Siepte-sate sdu Sacele din districtulu Brasiovului, dra mai alesu cea din comunele Branului scade pe anu ce merge, din causa că locuitorii se strămută cu familii cu totu in tierile romanesci. Apoi acestea emigrări neci că se mai potu controla in dîlele ndstre prin organele administrative. Emigrarea se intempla din mai multe cause, nu numai economice si comerciali, ci si din altele strinsu sociali si politice, pe care none nu ne este datu a le desvolta la loculu acesta; destulu inse atăta, că ceea ce pierde Transilvani’a din poporatiunea sa, castiga Romani’a, si inca precufnu suntemu noi convinși din esperientia, spre mare avantagiu alu seu, pentrucă de si trecu dela noi si individi de aceia, de carii orice tidra doresce se scape, maioritatea inse departe cumpanitdria a celoru emigrati consta din dmeni activi, industriosi, precumu si respectatori de legi si auctoritati, numai ddca scie cineva tracta cu ei omenesce. Se cuvine a mai releva inca un’a inpregiurare din raportulu dlui ministru, dra aceea este, că popo- ratiunea cetatiloru si a orasieloru considerata in un’a suma totala, comparata apoi cu poporatiunea totala a comuneloru rurali, cresce in proportiune multu mai mare, decătu aedsta din urma; dra acea proportiune se denotă pe 1870 cu 21⁴/₂ proc. Grupanduse la căte unu locu poporatiunile ur- bane după numerulu cetatiloru si alu orasieloru, esu cifrele acestea: Urbi 1870 1857 Crescem. in proc. In Ungari’a 48 984326 813435 170891 21⁶//₁₀₀ Transilvani’a 23 128286 107863 20423 18⁹³/₁₀₀ Croati’a si Slavoni’a 9 9 7 9 8 5 7 5 6 5 8 2 2 32 7 2 0⁵⁰/₁₀O Confiniu militariu ? ? — — — — Sumele 80 1210597 996956 213641 21⁴³/₁₀₀ Nicairi in tidra poporatiunea nu a crescutu asia rapede, că in capital’a Bud’a-Pest’a, adeca dela 1857 inedee cu 70206 suflete, prin urmare cu 53³⁰/ₗ₀₀ pro- cente, in cătu astadi aceea se suie la 279413. Alte date statistice comparative, care se reducu atătu la administratiune, cătu si la economia națio- nala, se voru publica mai tardiu, dupace adeca bi- roulu statisticu le va fi elaboratu si autenticatu. Nr. 164—1870, A N U N C I U. Conforma conclusului adusu in siedinti’a II. a adun. gen. a asociatiunei trans. tienuta la Siomcut’a mare in 11. Augustu a. tr. p. XXIV., adunarea gen. a asociatiunei trans. pentru anulu curente 1870 se va tiend la,„Na,g.euduin 8. si 9. Augustu a. c. după calendariulu gregoriană (nou). Ceea ce prin acdst’a conformu §§. 21 si 25 din statutele asoc. se aduce de tempuriu la cunoscienti’a publica.*) Sibiiu, in 20. luniu c. n. 1870. Dela presidiulu asociatiunei transilv. pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Ioane Hannia mp. I. V. Rusu mp. vicepres. secret. H. Ăd Nr. prot. 152—1870. Ordinea lucrariloru adunarei gener. X., ce asoc. trans. pentru literatur’a romana si cultur’a poporului rom. va tiend la Na- seudu in 8. si 9. Augustu c. n. 1870. Siedinti’a I. 1. Membrii asoc. adunati fiendu la 9 dre dimi- ndti’a in loculu destinatu pentru tienerea siedintieloru, alegu o deputatiune spre a invită pre Ecsel. sa dn. presiedinte la adunare. 2. Presiedintele ocupandu loculu seu, deschide adunarea. 3. Adunarea alege pentru portarea protocolului, 3 notari ad hoc. 4. Se alege o comisiune de 5 membrii spre a cercetă socotelele si a raportă in siedinti’a II. 5. Se alege o comisiune de 3 membrii, cari in intielesulu §§. 6, 8 si 9 din statute, va conscrie pre membrii celi noui, va incassă tacsele si le va sub- ministră cassariului. 6. Se alege o comisiune de 5 membrii, carii in *) Celealalte diuarie romane inca suntu rogate a reproduce in coldnele sale acestu anunciu. 26 — 158 — intielesulu §-lui 23 lit. f, g si li din statute, va pre- limină budgetulu anului viitoriu si ’lu va așterne a- dunarei in, siedinti’a II. 7. Se mai alege o alta comisiune de 7 membrii pentru ecsaminarea si raportarea asupra altoru mo- țiuni așternute adunarei gen. din partea comitetului asoc., său a altoru dintre dd. membrii ai asoc. 8. Secretariulu comitetului raportăza despre acti- vitatea asoc. in decurgerea acestui anu, precumu si despre resultatele ce s’au ajunsu prin trins’a. 9. Cassariulu si controloriulu așternu bilantiulu venitureloru si speseloru anuale, si arata starea ma- teriale a asociatiunei preste totu. 10, Bibliotecariulu raporteza despre starea biblio- tecei asociatiunei. 11. Presupunenduse, eh, lucrările enumerate pana aici, nu voru absorbi totu tempulu siedintiei, restulu aceluia se intrebuintiăza pentru cetirea disertatiuni- loru, substernute de tem pur iu la presidiulu comit. Siedinti’a II. 1. Acest’a siedintia se incepe cu continuarea ce- tirei disertatiuniloru restante din siedinti’a premer- gtitoria. 2. Adunarea primesce si desbate raportele co- misiuniloru delegate in siedinti’a precedente. 3. Se aducu si se desbatu proiectele si moțiu- nile, ce se făcu in privinti’a asociatiunei. 4. Fiendu-că Trieniulu oficialiloru si membri- loru de comitetu ai asoc., aleși si respective realesi la adun, gener. din Clusiu, a espiratu: pentru acea adun. gen. procede la alegerea nouiloru membrii de comitetu si oficiali pentru celi trei ani următori. 5. Se destina loculu si tempulu celei mai aprdpe adunari generale. Sibiiu, in 7. luniu 1870. Comitetulu asociatiunei trans. pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului romanu. PROVOCARE. Voitorii de a luă parte la adun. gen. a asociat, trans. pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, carea se va tiene in 8. Aug. c. n. a. c. in Naseudu, suntu rogati cu tdta ondrea, că se binevoiesca pana in 15., eventualmente 25. luliu c. n. a. c. a face cu- noscuta comitetului arangiatoriu din Naseudu, pentru midiulocirea incortelarei cuvenite. Naseudu, in 13. luniu 1870. Comitet, arangiatoriu pentru primirea asoc. trans. etc. Nr. 152—1870. Protocolulu siedintiei lunarie a comit, asoc. trans. tienute in 7. luniu c. n. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. I. Hannia, fiendu de facia dd. membrii: dn. cons. gub. Pavelu Dunc’a, dn. cons. gub. Elia Măcelăria, dn. senat. Petru Rosc’a, dn. ases. consist. Zach. Boiu, dn. secret. II. I. V. Rusu si dn. prof. loanu Popescu. § 63. In absenti’a dlui cassariu alu asociatiunei nepotenduse presentă conspectulu despre starea cassei pre tempulu acestei siedintie, se raportăza numai de- spre banii incursi la asociat, dela siedinti’a trecuta a comit., parte că tacse de m. fundatori si ord., parte că colecte, cumu si că prenum. la Transilvani’a, si anume: a) Dela Rev. dn. canon, metrop. Const. Papfalvi că tacsa de m. fundat, in 2 buc. obligat, urb. trans. Nr. 380 si 6205, 200 fr. m. c. (Nr. prot. ag. 144). b) Dela dn. ases. judecat, in Borgo-Prundu Dan. Lic’a tacsa de m. ord. pre 186% 18⁶³/₇₀ 10 fr. v. a. (Nr. prot. ag. 141). c) Dela dn. vicecomite in comit. Cetatei-de balta V. Moldovanu, că colecte dela unele comune 13 fr. 38 cr. (Nr. prot. ag. 140). d) Că prenumer. pentru Transilvani’a 7 fr. (Nr. prot. ag. 134 si 142). Conclusu. Spre scientia cu acea observare, că susu-numitului dn. canonicu metrop. Const. Papfalvi prin sum’a oferita sub a) satisfaefindu §. 6 p. 1 din statute, pre langa espresiunea recunoscientiei celei mai caldurdse, se dechiara prin acăst’a de membru fund., alu asociat, si secret., se insarcinăza a'i espedă resp. diplom’a. § 64. Rev. dn. canon, scol, in Lugosiu, Petru Ratiu, pre langa o adresa doveditdria de celu mai invapaiatu zelu natiunale, trimete la asociat, transilv, 200 fr. v. a. in bani gat'a, că ofertu generosu in fa- vdrea infientiandei academii romane de drepturi, si roga pre asoc. trans., că pentru casulu mortiei sale (fiendu deja de 66 ani), se fia cu solicita considera- tiune, că-ci ce are, după escontentarea legatariloru sei, va testă spre scopulu indigitatu, la dispusetiunea asoc. (Nr. prot. ag. 148 1870). Conclusu. Se iea spre scientia, si generosului oferitoriu i se esprime prin acest’a recunoscientia na- tiunala din partea comit., ăr banii trimiși pentru de a fructică spre scopulu indigitatu, au a se depune in cass’a de păstrare de aici, pre langa o cărticică deosebita. § 65. Direct, despart, cerc, alu Belgradului (VIII) pre langa comitiv’a de dato 17. Maiu a. c. așterne protoc. adunarei cerc, relative la alegerea subcomit., cumu si protoc. siedintiei constituante a subcomitet, dinpreuna cu aclusale resp. Din actele amentite se vede, cumuca in resp. adunare, pre langa alegerea si constituirea subcomit. s’au pertractatu urmatdriele obiecte: 1) S’a decisu, că subcomit. se se pune in coin- tielegere cu acestu comit, centralu in privinti’a aron- dare! corespundietdrie a despart, resp. 2) S’au inscrisu după alaturat’a lista mai multi membrii ord. si ajutători, din care a resultatu, că s’au incassatu la man’a direct, că tacse de m. ord. 15 fr. si tacse de m. ajutat. 52 fr., cari bani inse inca nu s’au administrații la fondulu asoc. 3) S’au facutu dispositiuni pentru procurarea sigi- lului resp. despart, cerc., si in urma 4) S’au infientiatu deocamdată patru agenturi cd- — 159 — munale pentru Alb’a-Iuli’a, cu intentiunea de a se in- fientiă treptatu si in alte comune (Nr. prot. ag. 135). Comitet, luandu la discusiune obiectele coprinse in actele resp., la propunerea referentelui, secret. II. a adusu urmatoriulu: Conclusu. Incunoscientiarea directiunei despre a- legerea si constituirea subcomit. se iea spre plăcută scientia, si acestu comit, se simte in placut’a positiune, in numele asoc. a esprime recunoscientia toturoru a- celoru zeloși barbari romani, cari contribuira si cu ast’a ocasiune la promovarea binelui materiale si mo- rale alu aceleia; ăr in catu pentru banii incasati cu ocasiunea adunarei cerc. p. 2 resp. direcțiune se se poftăsca pre langa o lista esacta, a’i administră la cass’a asoc., că astfeliu de o parte, se se păta face dispositiune pentru espedarea diplomeloru pentru m. ord. noui, de alta parte se se p<5ta duce evidenti’a receruta si asupra membriloru ajutători ai despart, resp., carora, conforinu §. 8 din regulamentu, suntu de a li se dă din partea directiunei, documente de legitimare. De sine intielcgfmduse, cumu-că după statute, numai acelia se potu consideră de m. ord. ori ajutători, cari au depusu tacsele prescrise. Cu privire la p. 1 despre arondarea corespun- dietdria a despart, cerc., comit, decide, a se rescrie numitei direcțiuni, că in astu obiectu se proceda con- formu dorintiei esprese din partea conmneloru, lasan- dule in voia a se alatură la despart, cerc., ce le va fi mai indemana si mai in apropiere, că asia se păta participă si la adunările cercuali. In privinti’a procurarei sigilului p. 3, se se in- cunoscientieze direcțiunea, cumu-că din partea acestui comit, din punctulu de vedere alu uniformitatiei, s’a facutu dispositiune pentru procurarea sigileloru pentru tdte despartiementele cerc, ale asoc. In fine infientiarea agentureloru comunali pentru Alb’a-Iuli’a p. 4 se iea spre scientia cu aprobare, dr actele resp. la dorinti’a directiunei se remitu. § 66. II. sa dn. capitanu alu Bucovinei Eud. Hormuzachi, prin pretiuit’a charthia din 25. Maiu a. c. roga pre acestu comitetu, că se’i dea ajutoriu la pro- curarea unui stenografii bunu, pentru decopierea per- tractariloru dietei din Bucovin’a in limb’a romana (Nr. 146 prot. ag.) Conclusu. Incunoscienduse despre acest’a dn. auscultantu Moise Branispe, cunoscutu că stenografa romanu bunu atătu din pertractările dietei din Sibiiu, cătu si cu alte ocasiuni, la congresulu natiunale si bisericescu, se selpoftdsca a se pune in cointielegere cu comitet, dietei prov. resp., presentandu’si ofertulu seu. Totu-odata ilust. sa dn. capitanu alu tierei inca se se incunoscientieze despre dispositiunea luata cu cestiunatulu obiectu. § 67. Dn. Nic. Resnoveanu din Brasiovu con- curge pentru vreunu premiu destinatu pentru prăsirea de altoi, aratandu, că d-sa a prasitu preste 2000 al- toi (sdu posuri) (Nr. 143 prot. ag.) Conclusu. Se se recomande viitoriei adun. gen. pentru de a se luă. in cuvenita consideratiune. § 68. Secret. II. in urm’a insarcinarei primite in siedinti’a comit, din 12. Maiu a. c. raportdza, că a ingrigitu pentru tipărirea documenteloru de legiti- mare pentru membrii ajutători ai despart, cerc., cumu si a blancheteloru de cuietantii in căte 5000 ecsempl., si că acele fiendu gata, pentru despartiementele cerc, degia infientiate, s’au si espedatu pentru fiacare căte 200 ecsempl. Totu-odata presentandu resp. conto, sunatoriu despre 32 fr. 93 cr. v. a. spese de tipărire, propune asemnarea esolvirei aceluia. Se asemndza la cass’a asoc. esolvirea numitului conto. § 69. Dn. secret. I. Georgie Baritiu pre langa charthi’a din 4. luniu a. c. trimite la asoc. 2 opuri donate de dn. Alecs. Papiu Ilarianu, anume: Descri- ptiunea Moldaviei de principele Cantemiru, cumu si altu opu alu comitelui Totii in 3 tomuri despre turci si tatari. Mai trimite si Nrii acelora diuarie, ce ve- niră din Romani’a in schimbu la redact. Transilva- niei’ cu observarea, că ’si retiene pre cătuva tempu, numai unele foi, ce coprindu publicatiuni istorice prea interesante, ce voiesce a le reproduce in foi’a ce re- dige (Nr. prot. ag. 149). Spre scientia, si dlui oferitoriu i se esprime pro- tocolarmente, multiamita din partea comitetului. § 70. Dn. prof. gimn. in Beiusiu, Teod. Rosiu, cere a i se trimite diplom’a de m. ord. alu asociat., cumu si statutele pre langa solvire supletoria (Nach- nahme). Conclusu. Secret, se insarcineza cu espedarea ceratei diplome si 1 ecsempl. din statute. § 71. Dn. secret. II. presentăza doue opuri dă- ruite pre săm’a bibliot. asoc., anume: a) dela ilustr. sa dn. consil. aul. Sam. Fekete unu opu intitulatu: „Maros-Szăk ismertetăse,“ irta Kis-Baczoni Benkd Kăroly 1860—1861; b) dela dn. prof. gimn. in Na- seudu Octaviu Baritiu unu opu: „Magyar-romăn zseb- szătăr tanodai es magăn' hasznălatra.“ Conclusu. Dn. daruitori li se esprime protoco- larmente recunoscientia din partea acestui comitetu. § 72. Se discute statorirea ordinei lucrariloru pentru viitori’a adun. gen. a asoc. trans. tienenda in 8. Augustu c. n. a. c. Conclusu. Statorinduse ordinea lucrariloru pen- tru prosim’a adun, gen., se decide a se comunică mai antaiu cu Escel. sa dn. presiedinte si apoi a se pu- blică de tempuriu prin diuariele natiunali. § 73. Dn. secret. II. din consideratiune, că cu apropierea adunar. gener. se inmultiescu mai tare si agendele secret, si ale cancelariei, in nesu cu con- clusulu comit, din 14. Oct. 1869 § 113, face propu- nerea, că macara pre 1 */₂ luna, adeca dela 15. Itiniu incependu, se se asemneze competenti’a obvenităria pentru alu douilea scriitoriu in cancelaria din remu- neratiunea anuale de 100 fr. v. a., preliminată de — 160 — adun, gener. trecuta, câ asia pre acestu tempu se-si mai pdta luă unu alu douilea scriitoriu in cancelaria. Conclusu. Propunerea priminduse, se redica la valdre de conclusu. § 74. Dn. ases. consist. Z. Boiu refereza in pri- vinti’a opului edatu de dn. prof. gimn. in Brasiovu Lud. Ad. Simiginovicz-Staufe, si trimisu la asoc. cu rogarea, de a se luă notitia despre esactitatea in- nisuentiei sale. Dn. referente censurandu cestiunatulu opu, si aflandu, că resp. dn. auctoriu prin scrierea sa dove- desce unu interesu viu pentru literatur’a romana si o impretenire drecare cu datinele poporului, prin ur- mare, că intentiunea lui in astu respectu este demna de recunoscientia: propune a i-se pronunciâ atătu protocolarmente, cătu si prin o charthia corespundie- tdria recunoscienti’a comit, pentru trimiterea acestei scrieri, si pentru interesulu doveditu prin acdsta fatia cu literatur’a romana. Propunerea se primesce si se redica la valdre de conclusu. § 75. Dn. secret. II. face propunere pentru ale- gerea unei comisiuni, carea se elaboreze budgetulu preliminariu pre an. asoc. 18⁷u/₇ₜ. Conclusu. Propunerea priminduse, de membrii ai comisiunei budgetarie se alegu dd. dr. I. Nemesiu, Z. Boiu si cass. C. Stezariu, cu insarcinarea de a așterne comit, spre pertractare la tempulu seu, elaboratulu resp. § 76. Cu verificarea protocolului sied. presente se incredintieza dd. m. P. Dunc’a, Z. Boiu si I. Popescu. Sibiiu, datulu câ mai susu. loanu Hannia mp., I. V. Rusu. mp., vieepresiedinte. secret. II. S’a cetitu si verificata in 10. luniu 1870. P. Dunc’a. Z. Boiu. I. Popescu. Publicarea bauiloru inenrsi la fondulu asoc. trans. dela siedinti’a estraordin. a comitet, asoc. din 12. Maiu a. c. pana la siedinti’a lunaria a aceluiași din 7. luniu c. n. a c. 1) Prin dn. vicecom. si colect. asoc. in Dicso-San-Martinu, V. Moldovauu s’au trimisu la asoc. că colecte: a) dela comun’a Gergidielu 2 fr. v. a.; b) dela comun’a Chirileu 2 fr.; c) dela comun’a Tirimi’a 2 fr.; d) dela comun’a V. Udvarhely 50 cr.; e) dela comun’a Bernadia 50 cr.; f) dela dn. protop. I. Capu- cianu fara de a fi numitu oferentii 3 fr. 3 cr.; g) dela preotulu gr. cat. din Cucerdea, Georgiu Aldea 1 fr. 25 cr.; h) dela susu- numitulu dn. colectoriu (că dificultăți) 2 fr. 38 cr. Sum’a 13 fr. 66 cr., din care detragunduse 28 cr. că porto poștale, s’au in- cassatu la asoc. 13 fr. 38 cr. 2) Dela dn. ases. jude sing. in Borgo-Prundu, Danila Lic’a tacsa de m. ord. pre anii 186% si 18⁶%₀ 10 fr. 3) Dela Rev. dn. canon, metrop. Const. Papfalvi s’au pri- mitu 2 bucăți obligațiuni urb. trans. Nrii 380 si 6205 fiacare a 100 fr. m. c., la olalta 200 fr. cu couponii dela 1. luliu 1870, faefinduse prin acăst’a susu-veneratulu domnu canonicu de mem- bru fundatoriu alu asoc. trans. 4) Rev. dn. canon, scolasticu in Lugosiu, Petru Ratiu tri- mite la asociatiunea trans. in favdrea infientiandei academiei ro- mane de drepturi că ofertu marinimosu in bani gata 200 fr. v. a. Sibiiu, in 7. luniu 1870. Dela secretariatulu asoc. trans. LITERARI U. Din Revișt'a scientifica, diariu pentru vulgari- sarea scientieloru naturale si fisice, esira pana acuma 8 Nri. Acea revista ese in Bucuresci, sub redactiunea dd-loru P. S. Aurelianu, ingineria agri- colii si directoriu alu scdlei de agricultura si silvicul- tura, Gregorie Stefanescu, licentiatu in sciintiele na- turali, profesoriu de geologia si mineralogia la fa- cultatea de sciintie si C. F. Robescu, licentiatu in sciintiele nat., ingineriu forestariu, profesoriu etc. Acdsta fdia periodica appare la 1. si 15. ale fia- carei lune in căte una cdla 8° mare si căte una stampa litografata. Pretiulu pe unu anu 20 lei noi, pe siese luni 10 lei n. La coprinsulu acestei foi scientifice ne vomu reintdrce cu alta ocasiune. La Nr. de astadi alu acestei foi se adaoge unu anunciu literariu alu librăriei Sam. Filtsch din Sibiiu, alu cărei proprietariu este acumu dn. luliu Spreer. Asupra acestui anunciu tragemu luarea-mente a lectoriloru nostrii cu atătu mai vîrtosu, că-ci de un’a parte scimu, cu ce dificultăți era inpreunata mai inainte castigarea de cârti tipărite in limb’a roma- ndsca, dra de alt’a ne este asemenea cunoscuta, că sunt mai multi ani, de candu acea librăria ’si-a pusu tdta silinti’a, spre a inlesni publicului cumpărarea de cârti scrise nu numai in alte limbi , ci si in cea romandsca, cumu si a tiparf mai multe pe spesele sale. Credemu că suntemu bine informati, ddca sus- tienemu, că dn. I. Spreer este determinata nu numai a urma pe calea deschisa de catra vechiulu proprie- tariu alu librăriei, ci a lua inca si alte mesure pro- prie de a da nu numai câ librariu, ci si câ editoriu un’a intendere cătu se pdte mai mare producteloru literaturei ndstre naționale dincdce de Carpati. Spre acestu scopu numit’a librăria, care se aflâ mai de multu in relatiuni comerciali cu librăriile din afara, acumu a inceputu a se pune in corespondentia si cu mai multi barbati de scientia si literati romani, din a caroru pdna publiculu romanescu a primitu si pana aci mai multe opuri bine scrise. Dictionariulu UNGURESCU-ROMANESCU compusa de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, formata 8° mare, 41 cdle, se afla depusu spre vendiare la librarîele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tidpenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la li- brăriile dloru I. Stein si Lad. Demjdn. In Sibiiu la librari’a S. Filtsch. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi'a RiJmer & Kamner.