MW X# Acesta foia ese * palp '4 rnli> ne Innn 1 cale 3 cele pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru strainatale 10 franci cu porto l v poștei. g/w TRANSILVANII. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultura poporului romanu. ----------0'^13' (j Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta sâu prin domnii eo- lectori. «„"■p g/Vi ------------- Nr. 11. Brasiovu 1. luniu 1870. Anulu III. Fragmente din istori’a lui loanu Bethlen. (Continuare). In 14. Novembre principele Apafi drasi fu ad- misa in audientia la marele veziru, cu care ocasiune atătu elu, cătu si alti cinci ardeleni fusera imbracati cu caftanu**); dra apoi marele veziru laudandu pe Apafi cu multe vorbe, pentrucă ascultă de „porun- ca" si venf in castre, facăndu’i sperantie bune si pentru Transilvani’a, ilu dimite in patria, inse cu acea „porunca," câ pana in prima vâra se se adopere din tdte poterile a indupleca pe Ungari’a nemtidsca la supunere, dra apoi pe luniu a. 1664 se stea paratu la guera in contra imperatului Romaniloru. La loculu acesta cancelariulu loanu Bethlen pă- stră despre mdrtea tragica a lui Gavr. Haller urma- tdriele date, din care, deca le vomu alatura la cele împărtășite mai susu, ne castigamu una proba ndua despre apunerea totala a libertatei si a securitatei de vidtia in tempulu lui Apafi sub protectiuiiea turciloru. „Gavriilu Haller (in calitatea sa de agentu alu tierei) inca fu de fatia la audienti’a data principelui Apafi, dra cu caftanu fu inbracatu indata după prin- cipele. Din acestea impregiurari elu, nefericitulu, prinse sperantia tare, că i se va da voia de a se reintdrce in patri’a sa. Candu principele Apafi rogă pe m. veziru, câ se dimita pe Haller acasa, cela ’i respunse, că Haller nu ar avea se pdrte neci una grij’a de a- facerile sale domestice, că-ci nu este căsătorita sî nu are prunci, prin urmare că trebue se remana pe locu. Adud’a dra, candu principele, drasi se intrepusese pen- tru Haller, m. veziru numai cătu subrise cu unu aera de omu vicldnu, sî prefacfinduse că nu aude, nu re- spunse, ci vorbi înceta cu unii dintre pasialî despre unu lucru cunoscuta numâi loru. Gavr. Haller inter- pretandu acdsta tăcere a vezirului câ invoire, plecăndu in aceeași dî cu principele Mich. Apafi, trech podulu Dunărei la Strigonu, pentrucâ se apuce spre Bud’a. La podu inse atătu principele, cătu si cei din comi- tiv’a lui detera de unu mare periculu. In același tempu adeca tatarii avendu porunca câ se plece iute spre Caucasu, vulnerandu pe aceia, pe carii principele Apafi ii dusese cu sine, ilu precipitdza si pe elu, in cătu numai sarindu de pre cala in un’a din luntrile podului, potîi scapa de mdrte, dra Stef. Nalâtzi vice- maresialulu curtei lui fu aruncata in Dunăre, in cătu numai din estraordinari’a indurare dumnediedsca a scapatu cu vidtia. Gavriilu Haller sî mai toti ceilalți fusera batuti. Dupace scapara de acelu periculu, in sdr’a acelei dîle principele Apafi stete la sătula Nd- meti, spre a mand acolo. Pe la cin’a mare siesedieci de turci comandati de fruntași de ai loru calcandu ospitiulu principelui, acolo intrdbaj că unde este G. Haller tradatoriulu preapotentelui imperatu, cumu a cutezatu elu a se departa din castre in contra vbin- tiei marelui veziru. Atunci Gavr. Haller, carele era in ospitiulu vecinu, audiendu larm’a turciloru, apuca iute catra principele Apafi; inse duoi turci prindien- du’lu ilu duseră la ceilalți, dra in ndptea din 15. Nov. fu readusa in castrele turcesci. In alta dî desu-de- mindtia ’lu escortară la marele veziru, carele nesufe- rindu pe Haller câ se dîca unu singura cuventu pen- tru apararea sa, puse de’i taiara capulu. Princi- pele nu s’a intrepusu pentru elu (la veziru), neci prin scrisdre, neci prin nunțiu." Acdsta fu sdrtea tragica a unui agentu diplo- matica alu Transilvaniei in diumetatea adud’a din secululu alu 17-lea; asia se respectă pe atunci dre- ptulu gintiloru la turci. Dupace loanu Bethlen mai dedica amicului .seu Haller căteva pasage spre a’i perpetua memori’a, se reintdrce drasi la afacerile tierei. Mich. Apafi se reintdrse totu pe la Lipova la Alb’a-Iuli’a, unde despre mdrtea lui Haller atinse nu- mai pe scurtu, numindu’lu necredintiosu, „de casu in- fidelis Gabrielis Hallerii," dra de acolo trech la Bla- siu, alu cărui dominiu se aflase in posesiunea lui Haller, donatu de principele Barcsai, dra acuma fu ocupatu pentru fiscu. Cu acdsta ocasiune atătu prin- cipele, cătu si soți’a sa aratara pe fatia, că neci- decumu nu le parea reu de mdrtea lui Haller. Dela Blasiu principele apucă spre Ernotu, dra de a- colo caletorf la Gurgfu (fortardtia in comitatulu Tur- dei aprdpe de Reginu), unde ’i veniră dela generariulu nemtiescu Copp din Satumare cursori, carii adusera scirea, că ostasii nemtiesci din garnisdn’a fortaretiei Szdkelyhid*) (patru miliarie dela Oradea) revoltandu sî aruncandu afara pe oficiari, s’au decisu a fugf la principele Apafi; asia Copp rdga pe Apafi, câ se nu primdsca pe acei ostasi călcători de juramentu. Acea scire deșteptă afecte diverse in Apafi sî in curtenii sei, pentrucă de un’a parte sciâ cu totii, că Szdkely- *) Vestmentu lunga de onore, facutu din materia scumpa. *) Romanesce Podulu secuiloru. 21 126 hid’a fusese rupta din corpulu Transilvaniei, care a- cumu sar reintorce de sine, dra de alta vedea ori- cine, ca acestu casu ar irita fdrte multu pe impera- tulu Romaniloru; altii drasi se temea, că tocma de s’ar sî reincorpora Szekelyhid’a la Transilvani’a, turcii inse totu o aru răpi dela acesta. Pre candu se dis- cută unele că acestea, vine sî dela ostasii din Szekely- hida petitiune, in care spunu, că de sieptesprediece luni nu mai trăseseră neci-unu soldu, de carele fusera defraudati, si asia infranti de făme sî de brutalitatile oficiariloru nemtiesci, arata că voiescu a trece in ser- vitiulu Transilvaniei, inse sub cinci conditiuni. După multe consultatiuni Apafi se decide in fine sî accep- tandu unele conditiuni ale soldatiloru desperati, le trimite de comandante pe unulu Toma Ghekei. Casulu acesta cu Szăkelyhida merita se’lu tie- nemu bine amente, din cause care se voru desfasiura in decursulu evenimenteloru. Anulu 1664. In lanuariu alu acestui anu Fran- cisca Belânyesi trimisu la marele veziru cu scopu de a midiuloci micsiorarea tributului, se reintdrse inso- citu de unu ablegatu turcescu sî cu una scrisdre a marelui veziru adresata lui Apafi din Alb’a-grăca (Bel- gradulu serbescu), unde petrecea cu oștea in ernaticu. In acea scrisdre m. veziru in locu de a memora ceva de micsiorarea tributului, respunde la alte plansori ale tierei privftorie la rapirea prin turci a sateloru de prin pregiurulu Oradei sî a Ineului*), spune că a poruncită acelora turci, că se nu cuteze a răpi alte sate, decătu numai pe acelea, care era coprinse in registrulu lui Memhet-pasi’a, care se intabulaseră sî in registrulu celu mare alu imperiului in Constanti- nopole, 6ra acelea sate mai anume in comitatulu Za- randu iii tienutulu Halmagiului era se fia numai 40, candu colo in registrulu imperiale (falsificatu) se află 62; in fine vezirulu avertf pe Apafi, că se administra regulatu tributulu; ăra apoi fiinducă Mehmet-pasi’a dela Oradea cerea cu totuadinsulu voia, că se intre in Transilvani’a spre a scdte pe oștirile nemtiesci din cetatile sî fortaretiele,’ prin care apucasera a se în- cuiba, vezirulu dă lui Apafi consiliu, că se ridice sî elu dste in contra acelora nemți alaturea cu Mehmet- pasi’a, că de nu, acesta va ocupa de sigura acelea locuri pentru sifltanulu loru, dela care apoi Transil- vani’a anevoia le va mai recâștiga. ‘ Acestu limbagiu turcescu era celu puținu asta- data cătu se pote de sincera. După acestea se con- chiama erasi dieta la Cincu-mare, unde după alte consultatiuni tienute totu in cestiunea tributului tur- cescu, Ștefan Nalătzi fu alesu de agentu la Pdrta, spre a midiulocf restituirea sateloru răpite. In același tempu aici in tiera se ridica alta fur- tuna ărasi din partea ostasîmei nemtiesci. Generariulu dela Satumare baronu Lupulu Godefridu Copp, sub a cărui comanda stă sî garnisdnele nemtiesci asiediate *) lene in comit. Aradului, seu după imparti61’a vechia in comit. Zarandu. in unele fortaretie ale Transilvaniei, după ceea ce pa- tîse cu Szekelyhida avendu prepusu asupra coman- dantiloru din acelea fortaretie, voiă se’i schimbe cu altii, era spre acestu scopu trimite anume la dlusiu pe comisariulu imperatescu loanu Baptista. Garni- sdn’a nemtiesca din Clusiu constă pe atunci că din una miie ostasi pedestrime sî calarime. Acea gar-. nisdna, care inca nu’si primise soldulu de siesespre- diece luni, in 21. Fauru fiendu scdsa sub arme de- chiară, că defraudata cumu este de soldu, ea nu mai voiesce a face servitiu, era in 24. Fauru desdeminetia soldatii dandu’si semnu secretu prin trei puscaturi, concurseră la locuinti’a comandantelui Hector a Bra- zen, unde alergara sî oficiarii, dintre carii coman- dantele calarimei, unu omu forte aspru, voindu a re- infrena seditiunea, trase cu unu pistolu asupra cala- retiloru, fu inse inpuscatu de unu infanteristu; totu atunci comisariulu imperatescu inca fu vulneratu, ofi- ciarii toti spoliati de ceea ce avea la sine si aruncati afara din cetate, 6ra cetatieniloru le amerintiara cu mdrte, dcca aru cuteza a se amesteca in afacerile loru. In dio’a urmatdria soldatii trimitu pe unulu de ai loru sî pe unu cetatiănu anume Toma Sărvări, care sciă nemtiesce, in deputatiune la Fagarasiu, unde se află pe atunci principele Apafi, carele primesce acea scire cu mare bucuria, sî fiinducă garnisdn’a nem- tiesca din Clusiu dechiară prin deputatii sei supunere, indata se trimisera la Clusiu Georgie Gilănyi si Georgie. Veer in calitate de comisari, spre a primf omagiulu acelei garnisdne sî cetatea in posesiune. Diet’a care se ticnă in ărn’a din 1664 fu ărasi una din cele mai furtundse, era căușele principali ale certeloru au fostu totu cele de mai nainte: tributulu turcescu sî cumplit’a rapacitate a boierilom, dintre carii mai multi apucasera a rapf moșii sî dominia unii dela altii. Din acestea cause loanu Bethlen dîce (pag. 99): „Certele care domnescu intre noi, sunt a- tătu de mari, in cătu pociu asecura, că pana la eta- tea mea acesta de cincidieci de ani, asemenea acestora nu am mai vediutu. “ După dieta principele Apafi la neîncetatele ro- gamenti ale sociei sale diinite pe magnatulu Nicolae Zollyomi din prinsdre, pentrucă mai tardfu totu acelu boieriu desiuchietu se causeze cele mai mari griji lui •Apafi sî tierei, precumu vomu vedea mai desu in de- ' cursulu acestora escerpte. Dela Fagarasiu Apafi caletori la Clusiu, tinde intr’aceea garnisdn’a nemtiesca trecu in supunerea lui sub cinci conditiuni hirte favorabili pentru acei ostasi, cărora adeca li se numerara căte cinci taleri la mana, ăra oficiariloru in proportiune mai multu, fusera ase- curati, că neci-unadata nu voru fi tradati imperatului nemtiescu, că ’si voru potea ecsercita religiunea loru catolica intru tdta libertatea, că stipendiulu li se va numera regulatu pe fiacare luna, in fine că ori-căti din ei se voru asiediă cu locuinti’a in Transilvani’a, se voru bucura de prerogative militari. Acestea con- ditiuni fusera coroborate cu sigilele staturiloru tierei; - 127 — preste acesta se decise, că se merga si cătiva consi- liari cu principele la Clusiu, spre a partecipa la re- luarea in posesiune a acelei cetati si a regula aface- rile garnisănei. Pe ostasii nemtiesci ii asiediara parte in sasime, parte prin comitate, pentrucă poporulu se’i tiena gratis. (Pag. 100.) In acelea dîle de erna petrecbndu principele sî boierii in Clusiu, s’au pusu cu totii pe ospetie sî beții, pe care loanu Bethlen le caracterisă insemnandu intre altele doue cașuri tragicomice, dintre care unulu este, că in un’a de dîle fiendu cu totii morti de beți, ăra Dionisie Bănffi crediendn că cumnatu-seu principele Apafi ar fi mai betu sî decătu elu, sî voindu se’lu tiena, că marii’a sa se nu dea cu nasulu de pamentu, cadih insusi Bănffi atătu de reu, in cătu mai multe dîle nu potea ambla, decătu numai razimatu pe batiu. In fine vindecandtise Dionisiu Bănffi, invită pe prin- cipele sî pe tdta curtea lui in casfelulu dela Gelau, distantia numai de unu miliariu dela Clusiu. Uspe- tiulu cu care fu primitu acolo Apafi de cumnatu-seu, fu regescn, precumu se esprima loanu Bethlen. Mai multi magnați de ai tierei inca au luatu parte la a- celu benchetn. Intre aceia era unuia Stef. Torma, omu robusta (validae staturae homo), carele inse s’a imbetatu atătu de cumplitu, in cătu ne mai sciendu de sine, cadih in buda (retirata, esîtdria) cu capulu in diosu, de unde scapă de mdrte numai cu apitoriulu altora, carii ’lu scdsera din arom’a in care dedese. Pre candu boierii tierei ndstre se inbuibă in ospetie sî beții, marele veziru Kiiprili Ahmet-pasi’a iritata prin invasiunile comitiloru Zrini din partea Croației, sî de altu-mentrea prea determinata a $fin- cepe in acea priinavăra guer’a cu imperatulu Roma- niloru, se prepară de esire din Alb’a-grdca (Belgra- dulu serbescu). In același tempu Kiiprili dimite pe Ștefana Nalătzi noulu agenta ala Transilvaniei, in locu inse de a’i da un’a resolutiune dorita in Gestiu- nea pentru care fusese elu trimisa, adeca restituirea sateloru sî tienuturiloru răpite, ilu inbraca cu dude caftane, ii dă sî alte dude cusute cu firu pentru prin- cipele Apafi, cumu sî trei epistole, adeca un’a scrisa in numele sultanului, prin care principele este lau- datu pentru credinti’a sa sî pentru reocuparea Sze- kelyhidei sî a Clusiulai „dela blastematii de nemți" (a maledictis germanis); aduo’a din partea lui Kiiprili totu catra Apafi, in care cela drasi ilu mai inddmna, că se induplece pe ungureni a i se supune lui si protectiunei turcesci. Ambele acelea epistole portă dat’a de Alb’a-grăca 1. Martiu 1664; a trei’a adre- sata catra staturile Ungariei nemtiesci totu dela m. veziru sî totu cu scopulu aici aratatu. Tecstulu ce- loru dude epistole citate e pastratu de loanu Bethlen in traductiune latindsca făcută din limb’a turcdsca, dra alu celei din urma lipsesce**). Destulu atăta, că *) Tantaeque inter nos nune grassantur simultatcs, quales quinquagenarius nunquam me vidisse asseveraverim. **_) Pentru lectorii căti nu voru fi avutu ocasiune de a cu- ndsce stilulu resaritenu bombasticu de mai inainte, trecemu aici Kiiprili că toti portatorii de guera, dețerminatu a esi drasi pe campulu sângelui, luă mesuri lingusitdrie sî ametîtdrie, spre a castiga in partea sa pe ardeleni sî pe ungureni; loanu Bethlen inse nu crede turciloru, ci pre cătu maniosu, pre atăta sî fdrte ingrijatu, că nu cumuva se repdrte turcii victori’a, că-ci atunci ar fi vai de Transilvani’a, descopere la loculu acesta, că se află cu cale, că „Mich. Teleki barbatu cu mente destdpta sî consangdnu alu principesei Apafi, se fia trimisu cu instrucțiuni secrete la Satumare," pentru- că se spună generariului Copp sî canonicului Mart. Kăszoni, carele era unu felin de plenipotente impe- ratescu in acelea parti, că Mich. Apafi nu a facutu nimicu de buna voia in contra imperatului Romani- loru, că elu a ocupatu Szdkelyhid’a sî Clusiulu nu- mai de frica, că se nu le apuce turcii, dara că după inchiaierea pacei drasi le va restitui; in fine Teleki se mai cdra dela acei dmeni ai imperatului inca sî depărtarea garnisdneloru nemtiesci din fortaretiele tran- silvane Gherla, Betlenu sî Cetatea-de pdtra, in care se incuîbasera, pentrucă de nu, drasi voru avea nevoia cu turcii. Adeca cu alte cuvente: ardelenii aru fi voitu se scape tidr’a de nemți, că sî de turci; atăta numai, că aristocrati’a de atunci sfasiieta in partite, ne avendu neci radecine in poporu, sî de altu- mentrea fdrte corupta sî brutala, in locu de a se apropie, totu mai multu se departă de asemenea scopu; macaru-că insusi loanu Bethlen scrie tocma sî la loculu acesta cu multa ordre despre regimulu nem-j tiescu din' Ungari’a, precumu sî despre garnisdnele) nemtiesci, care fură, predă sî ucidea pe locuitori*). In 20. Aprile Mich. Apafi primesce una epistola .secreta a imperatului Leopoldu cu dat’a din Ratisbona (Rastadt) 22. Martiu 1664. In acea epistola impera- tulu arata, că petrecdndu elu la diet’a germana, care . se tienea in Ratisbon’a, aflase de missiunea lui Teleki la Copp sî la Kăszoni, de aceea elu lauda lealitatea lui Apafi si adaogdndu, că una din căușele guerei de atunci ar fi tocma apararea Transilvaniei de jugulu turcescu, promite acestei tieri „prote- ctiunea sa imperiala-regdsca, pre cătu tempu staturile tierei voru persevera in fidelitate si devoțiune catra elu, sî pre cătu le va sta prin potintia, voru inaintₐ după Bethlen in traductiune latina titulatur’a, ce’si dă siesi sulta- nulu' in asia numitele fermane sî hatisierife si pe care o dă elu lui Apafi; aceeași sună; prea potentele sultanu Me.hmet Chan, fiiulu sultanului Ibrahim totudeauna victoriosu. Catra tene prin- cipe glorioșii intre principii veneratori ai lui Isusu, ai natiunei cristiane sî ai gentei nazarene moderatorii!, gloria sî ondre totu- roru, prea eminente Michailu Apafi, a cărui fine se fia fericita sî ilustra! Prin acesta scrisore a ndstra imperatesca prea escelenta, iti aratamu tie, că te amu cunoscutu pe tine de sierbu credintiosu alu prea fericitei nostre porti etc. etc. Era marele veziru se ti- tulă pe sine asia: Nos Ciiprili Amhet Bassa Dei gratia Serenis- simi, Gloriosissimi, Victoriosissimi ac Miraculosissimi Imperatoris totius mundi et Regia omnis habitatae terrae magnus consilia- rius ac plenipotentiarius. *) Pag. 108-109. 21* — 128 — interesele Iui si ale binelui comuna;" in fine impe- ratulu adaose, că Copp si Kăszoni au instrucțiune, că se comunice lui Apafi mai multe*). Citindu Apafi acea epistola, află de bine că se trimită pe Midi. Teleki drasi la Satumare cu scopu de ă intielege „Snae Maiestatis Mandata," precumu se esprima I. Bethlen. Indata după acestea principele Mich. Apafi se reintdrce la Alb’a-Iuli’a, din causa că socia-sa era aprdpe se nasca. Preste optu dîle, adeca pe la in- ceputulu lui Maiu, dea drasi duoi turci trimiși dela m. veziru catra M. Apafi, dintre carii unulu venise că se ecsecuteze tributulu pe anulu trecutu, era cele- laltu aduse porunca in scrisa, prin care m. veziru Kuprili comite lui Apafi, că se se scdle indata cu tdta dstea sa si se purcdda in contra blastematiloru si necredintiosiloru nemți, carii au impresuratu Nitra, promite totu-unadata, că după ce va trece postula (Ramazanului), va maneca sî elu cu oști nenumerabili. La acea porunca fdrte neplăcută Mich. Apafi re- spunde „ecselentiei sale" marelui veziru in 9. Maiu, că bucurosu ar pleca cu dstea la, Nitra, ii lipsesce inse orice nutretiu pentru vite, cumu si bucate; preste acdsta se teme, că de va esi cu dstea din tidra, nemții voru intra pe alta parte si o voru ocupa. Totu in acelu tempu Cuciug-Mehmet-pasi’a de- la Oradea după multe alte rele căte făcuse acelu turcu blastematu ardeleniloru, incepîi se amerintie lui Martinu Moldovanu comandantelui dela Szekely- hida cu ruina si mdrte, ddca va cuteza se adune pentru garnisdna alimente si alte trebuintidse din sa- tele invecinate. Soldatii nemtiesci scosi din Szdkelyhida si din Clusiu si impartiti prin tidra nu incetă dela escesele loru, pana candu in Odorheiu omorira pe unu ora- sidnu fruntasiu, cu care ocasiune scolanduse locuitorii, tocara pe optu nemți. Pre candu mar. veziru era se plece dela Alb’a- greca (Belgradulu Serbiei), Apafi primesce de acolo dude scrisori secrete, un’a dela unu junisioru anume David, trimisu inadinsu la turci, pentrucă se invetie limb’a loru bine, dra alt’a dela agentulu tierei Lad. Bald. Amenduoi asecură pe Apafi si pe tidra, că totu ce vedu ei dela turci, sunt numai fatiarii, vorbe desierte, că-ci turcii au cugeta spurcata asupra Tran- silvaniei (adeca se o prefaca in pasialicu). Totu in Maiu guer’a se reîncepe in Ungari’a pe una linia fdrte lunga, incependu adeca dela Eseca, Canis'a pana la Nitra. Noi inse ne reintdrcemu totu la afacerile ndstre transilvane. (Va urma). *) Imperatulu titulăza pe M. Apafi asia: Illustrissime Prin- ceps! Sincere mihi dilecte! In tecstu domnesce tonulu spaniola, de sî nu in mesur’a, in care se vede acela in actele publice din acelea tempuri. Dimitrie Cantemiru. principele Moldovei. (Fine). Biografii lui Dim. Cantemiru au impartîtu scri- ptele lui in tipărite si netiparite. Intre cele tipărite se numeră: 1. Istori’a despre crescerea si decadenti’a impe- riului otomanu. Manuscriptulu in limb’a latina. 2. Sistem’a, sdu starea religiunei turcesci. In limb’a rusdsca, la St. Petropole in folio. 3. Lumea sî sufletulu, scrisu in limb'a elina si in cea romandsca sî tiparitu in Moldov’a. Acdsta este una carte de coprinsu moralu, scrisa in forma de dialoguri. 4. Statulu actuala alu Moldovei. Manuscriptu lati- nescu, cu una charta. Tradusu in nemtiesce si pu- blicata de D. Biisching la anii 1769—1770. Opuri netiparite (pana la a. 1771). 5. Istori’a vechia sî ndua a Daciei, carte mare in folio, scrisa romanesce. Totu acdsta carte scrisa si latinesce s’a perdutu in marea caspica. 6. Istori’a creatiunei, cu adnotatiuni din fi- sica; manuscriptu latinescu suprascrisa: Theologo- Physica. 7, Istori’a ambeloru case, Brancovanu sî Cantacusinu, in limb’a romandsca; manuscriptu in 4°. 8. Istori’a mohamedaniloru, din tempulu fal- sului profetu Mohamedu pana la primulu imperatu turcescu; s’a perdutu in marea caspica.' 9. Carte despre music’a turcdsca, in 4°. 10. Elemente de musica turcdsca, in limba romandsca, 4°. Afara de acestea scripte Cantemiru a mai compusa sî altele, pe care inse nu apucase a le finf; dra biografii sei din anii susu aratati voiescu a sci, că acestea manuscripte inca se mai află iu fientia pe tempulu loru. ' Cantemiru vorbea romanesce, latinesce, itșlie- nesce, grecesce, turcesce. persienesce, arabesce si ru- sesce, dra elin’a vechia, slavona si francdsc’a le pri- cepea prea bine; adeca elu cunoscea unusprediece limbi, ceea ce sî in dîlele ndstre e mare raritate. Cantemiru a cultivata mai alesu istori’a cu cea mai mare diligentia; inse in filosofia sî in matema- tica inca înaintase departe, dra architectur’a ’i placea fdrte multu. Bisericele pe care le-a edificata elu in trei comune ale sale, s’au ecsecutatu după desemnulu si plănuia seu. Cantemiru a fostu membru alu academiei de scien- tie in Berolinu; dra in dîlele, in care ajunsese soirea repausarei sale la St. Petropole, ambasadoriulu impe- ratului Germaniei primise dela Vien’a una diploma deschisa, prin care Cantemiru era denumita principe alu imperiului romanu, (adeca i se aratase ondrea de care avuse parte si nefericitulu Brancovanu); aflandu inse de mdrtea lui, o remise suveranului seu, Dupace impartasiramu acestea trasuri din vidti’a lui Dim. Cantemiru, se ne ocupamu puținu cu cartea — 129 — sa titulata Descriptiunea Moldovei, alu cărei co- prinsu este de mare interesa si valăre, nu numai pentru romanii din Moldov’a, ci si pentru ori-care altii, in cătu de s’ar fi scrisu asemenea carte pentru una alta națiune mai fericita decătu sunt romanii, de catra unu barbatu de greutate morala, scientifica, pa- triotica, precumu a fostu Dimitrie Cantemiru, ea s’ar afla in cea mai mica bibliotecutia privata, că si in cele mai mari, ăra preste unele parti din acea carte ai da prin cărțile de lectura din scălele gimnasiali. ErudituJu consiliariu imperatescu Gr. F. Miiller scriendu de dato St. Petropole 1764, dîce in precuvântarea sa compusa pentru acăsta carte a lui Dim. Cantemiru urmatăriele: „Acumu vinu la acelu scriptu alu principelui Cantemiru, care a datu ocasiune acestei prefatiuni, adeca la Descriptiunea Moldovei. Acesta este unu opu, pentru carele geografii sî topografii nu potu re- mană indiferenti, pentrucă acela revărsa lumina prea frumăsa preste istori’a, preste anticitatile si preste tăte asiediementele tierei (Verfassung des Landes). Eu cunoscu acestu opu de ani 40 aprăpe. Principele Antiochu (fiiulu lui Dimitrie) invetiă pe atunci la academi’a de scientie de aici, ăra Ivanu Ilinski, carele fusese Amanuensis alu principelui Di- mitrie, a fostu unulu dintre interpretii aceleiași. Eu adeca audisemu pe atunci, că originalulu a fostu scrisu de principele in limb’a romanăsca, ăra Ilinski ilu traduse in limb’a latina. In anulu 1732 principele Antiochu luă cu sine Descriptiunea Moldovei sî Istori’a imperiului turcescu la Angli’a, ăra de acolo la Franci’a. In acelu catalogu alu manuscri- pteloru tata-seu, care este alaturatu la biografi’a lui, se citesce, că aceeași se afla in Oland’a sub tipariu. Intr’aceea principele Antiochu a moritu, ăra a- verea lui s’a vendutu cu licitatiune. Pe atunci corni- țele Thomson, generele marelui Borhave, se află in Parisu. Acesta cumpără manuscriptele repausatnlui principe Cantemiru, si asia dede ocasiune, că acelea se se reintărca la Rusi’a; că-ci adeca după mortea lui Thomson, comites’a Thomson le-a donații vă- rului seu lui Avramu Kaav Borhave, care fusese profesoriu la academi’a de sciintie de aici, dela care apoi le-a clironomitu dn. Kruse, consiliariulu actualu de stătu si medicu de casa alu imperatului etc.“ Mediculu Kruse a donatu apoi Descriptiunea Moldovei consiliariului Miiller, din a cărui prefatiune scăseramu acestea citate ale ndstre. Dela consiliariulu Miiller același opu trecîi in manile lui D. Biisching la Berolinu, ceea ce aflamu din preamblulu scrisu de densulu in a. 1769 publicatu sî in editiunea germana din 1771 la pag. 24. Biisching apoi publică Descri- ptiunea Moldovei mai antaiu in „Magazin fur die neue Historie und Geographie etc., după care apoi editoriulu scăse una editiune năua in 8° pag. 341. Francofurtu & Lipsi’a. Din acăsta editiune po- siede acumu sî bibliotec’a asociatiunei ndstre unu ecsemplaria donatu ei de dn. A. I. Papiu. Prin căte mani străine a fostu destinata a trece una carte scrisa mai antaiu romanesce de unu prin- cipe romanescu in interesulu romaniloru, pana se a- junga drecandu sî Ia cunoscinti’a publicului romanescu! Habent sua fata libelli. Pentrucă lectorii nostrii, carii nu potu avă acăsta carte, se’si câștige dresicare cunoscintie despre coprin- sulu ei, mai scdtemu aici si sumariulu aceleia. Descriptiunea Moldovei că stătu din sec. alu 17-lea coprinde trei parti, care se subimpartu in ca- pete. I. Partea geografica. Capu I. Despre numele vechi sî ndue ale Mol- dovei. Capu 2. Despre situatiunaa Moldovei, limitii ei vechi sî noi sî despre clim’a ei. Capu 3. Despre apele Moldovei. Capu 4. Despre districtele si orasiele Moldovei. Capu 5. Despre munții sî mineralile Moldovei. Capu 6. Despre câmpiile si pădurile ei. Capu 7. Despre animalele selbatece sî domestice. II. Partea politica. Capu 1. Despre form’a regimului Moldovei. Capu 2. Despre alegerea Domniloru (Principi - loru) tierei. Capu 3. Despre cerimoniile vechi sî ndue ale ungerei sî instalarei loru. Capu 4. Despre confirmarea loru. Capu 5. Despre depunerea (destituirea) loru. Capu 6. Despre boierii Moldovei. Capu 7. Despre armat’a moldovăna. Capu 8. Despre cerimonialulu curtei. Capu 9. Despre venatorile domnesci. Capu 10. Despre ingropatiunea domniloru tierei. Capu 11. Despre legile tierei. Capu 12. Despre tribunalulu domnului si alu boieriloru. Capu 13. Despre veniturile vechi si despre cele de acumu ale Moldovei. - Capu 14. Despre tributu sî despre darurile, pe care Moldov’a le platesce pdrtei otomane. - Capu 15. Despre nobilimea moldovăna. Capu 16. Despre ceilalți locuitori. Capu 17. Despre datinele moldoveniloru. Capu 18. Despre datinele loru de incredintiare (logodna) sî de ospetiu său nunta. Capu 19. Despre datinele loru dela ingropatiune. III. Partea a trei’a, despre clasea bisericaniloru si a carturariloru in Moldov’a. Capu 1. Despre religiunea moldoveniloru. Capu 2. Despre regimulu eclesiasticu. Capu 3. Despre monastiri. Capu 4. Despre limb’a moldoveniloru. Capu 5. Despre literele loru. Acestu sumariu in sinesi secu, este totuși de a- junsu, pentrucă se cundscemu din trensulu, ce tesauru — 130 — coprinde Descriptiunea Moldovei esita din con- deiulu lui D. Cantemiru, pentru publiculu romanescu, ăra mai virtosu pentru locuitorii de naționalitate ro- manica din Moldov’a. t Dr. Eutimiu Murgii, celu ce pana la 1850 portă cu demnitate apostolatulu natiunalitatei romanesci prin trei provincie romane, ia de atunci se retrase, ne mai potenduse intielege neci cu invetiaceii sei, — repausă in Bud’a joi 30. Aprile (12. Maiu). Inmormentarea e astadi sambata %₄. Maiu. Elu prin mărte, mai că si Lamartine alu franciloru, a incetatu de a se supravietiuf. Inse candu a vietiuitu, a fostu alu nostru si apostolu mare alu causei năstre, de aceea detorinti’a chinina pre toti romanii a versă lacrime de recunoscintia. Biografi’a lui, strinsu legata cu istori’a natiuna- litatei năstre, ne reservamu a o publică mai tardi'u, candu o vomu potă avă dela cutare comilitonu, său invetiacelu de ai repausatului. Fie-i tierin’a usiăra! Pana aici Albin’a Nr. 35. „Elu prin mărte, mai că si Lamartine alu fran- ciloru, a incetatu de a supravietiui. Inse candu a vietiuitu etc.ft Marturisimu că nu pricepemu de locu acestea cuvente misteriăse ale Albinei, de aceea si dorimu prea multu, că se i se dea ocasiune de a se esplica in un’a biografia bine scrisa ceea a voitu se intielăga prin acestea frase; ăra in cătu pentru compunerea biografiei lui Eutemiu Murgu, noi scimu asia, că se mai afla in viătia contempurani, chiaru conscolari de ai lui, carii l’au cunoscutu de aprdpe, din conver- satiune diurna, in cursu de una serie lunga de ani. Atat’a numai, că Murgu vietiuise in diverse provincii si tienuturi ale Daciei si ale Panoniei, de unde ar urma, că acela care se va încumeta se scria biografi’a lui, va fi constrinsu a culege date din mai multe parti, dela mai multi contempurani din acei inaltiati preste miseriile diurne si scutiti de orice ura, său sî numai preocupatiuni personali, ămeni adeca, carii sciu ce insemna: De mortuis aut verum, aut nihil, cumu si: Cessat post fata livor. Eutimiu Murgu, fiiu de locotenente primariu, na- scutu din confiniulu militariu banatienu, a studiatu la facultatea din Pest’a, ăra apoi vediendu că in pa- tri’a sa Panoni’a nu pdte avă neci-una perspectiva de înaintare, si mai alesu că elu nu va potea face pentru romani aceea ce ’si propusese densulu tare si virtosu, cu tdta arddrea si devotamentului unui june, . care se incredea fdrte multu in poterile spiritului seu, dupace scrise si cunoscut’a carte nemtiăsca intru apararea natiunei sale, se determină a’si parasf patri’a si a emigra pe urm’a lui Damaschinu Bojinca, carele dupace mitropolitulu serbescu ii respinsese rotundu rogamentea de a’lu admite la calugarfa, inca in tdmn’a anului 1831 trecuse la Moldov’a si se asiediase in Iași, unde preste catuva tempu ajunse „luriscon- sultu alu Moldovei, una funcțiune prea onorifica, care astadi nu mai ecsiste. Dăca ne aducemu bine amente, apoi E. Murgu trecuse la Moldov’a numai pe la an. 1834, adeca camu pre candu urmase denu- mirea lui Alecsandru Dimitrie Grhica de domnu alu Munteniei si a lui Mich. Sturdza de domnu alu Moldovei, după care apoi generariulu comite Kiseleff dandu acelora domni frenele gubernementului, se trase cu trupele rusesci in patri’a sa, si asia ele- mentulu romanescu scapatu sî de iataganulu turcescu, si de biciulu cazacescu, incepîl a resufla mai usioru, său incai credea că resufla mai usioru. Că ori-care epoca de natur’a celei din 1834, a facutu si acăsta pre multi juni infocati că se crăda, că acumu ar fi ertatu a face ori si ce spre a inpinge pe națiunea romanăsca cu tăta potentiăs’a rapediune pe calea cul- turei si a libertatei naționale. Sennanii, cumu se mai • insielara si aceia, că si cei din 184%, că si cei dini 186%! Es ist schon dafiir gesorgt, dass die Băum^ nicht in den Himmel wachsen sollen, dîcea puțini ani mai tardiu Riickmann, consululu generalii ru- sescu din Bucuresci, carele apoi a si lasatu unele pagine triste in istori’a tieriloru romanesci. Lui Murgu ii casiunașe mortîsiu, că elu in cali- tate de profesoriu in Iași se propună filosofi’a. le- romonachulu Efrosinu Poteca inca se încercase a propune in Bucuresci la santulu Sav’a filosofi’a după cea tipărită de elu. Ce se vedi inse, călugării greci dechiarara filosofi’a lui de eresu si pe elu de ereticu, si nu se lasara, pana nu midiulocira depărtarea lui Poteca la monastirea Motru si cassarea catredei de filosofia, care apoi si remase cassata pana la mer- gerea dlui A. Tr. Laurianu in Bucuresci (1843?). Domnulu Moldovei era unu omu din cei mai pru- denti ai tempului seu, elu isi cunoscea positiunea sa, era si obligatu rusiloru pana după urechi; apoi vedi bine, că rusii inca nu voiă se audia nimicu de filo- sofia si de alte scientie mai înalte la romani; pentru- că ce dîcea ei? Moldo-vlachii sunt slavi curati; ce mai ambla ei tandalindu cu vechitnr’a loru de dia- lectu corcitu că vai de elu, voindu a’lu cultiva si a face din elu limba si inca limba apta pentru a cul- tiva in trensa scientiele? Se mai aștepte ceva, diece duăedieci de ani, atunci apoi voru vedea ei. — La S. Sava se sistemisase catedra pentru limb’a rusăsca, una parte considerabila din boierii funcționarii si co- merciantii moldoveni cunoscea limb’a rusăsca, bule- tinulu tierei era inpestritiatu preste totu cu termino- logiile rusesci. Apoi Murgu, care’si petrecuse tenere- tiele sale in ura si urgfa permanenta cu șerbii, dusese cu sine ur’a in contra totu ce este slavonescu pe lume; apoi ce e dreptu, precumu amorea lui catra! națiune, asia si ur’a lui catra cei de alte națiuni, ăra! mai virtosu catra slavi si unguri, era cu totnlu esce-j siva. Se pare că atătu Domnulu, cătu si Georgie Asachi, pe atunci referendariu alu scăleloru, apu- — 131 — casera a cundsce acesta patima a lui Murgu si sciă, că elu nu se va potea conteni,; că se nu amestece in prelectiunile sale filosofice totu feliulu de aplicatiuni la unu poporu său altulu. Asia in un’a de dîle do- mnulu chiama pe Murgu la sine si vorbindu’i in tonu prea blându, ii dîce: Eca’ti inmultiescu plat’a (mi se pare cu 200 galbini), numai că se te lași de filo- sofia, si anume se nu mai vorbesci nimicu despre cutare lucruri. — Acestea ni le spunea noue Murgu in Septembre alu anului 1836, in Bucuresci, unde ve- nise pe atunci, si unde se află petrecdndu in acelea dîle si cativa ardeleni, carii caletorisera acolo in es- perientia, că de un’a mare raritate pe acelea tempuri. Din caus’a susu atinsa Murgu suparatu pe mol- doveni, se cerîi la S. Sava, punendu totu conditiunea sa stereotipa: catedr’a de filosofia. Dn. Petru Poie- nariu, pe atunci directoriu alu scdleloru in Munteni’a, in respunsulu seu datu in scrisu ii dîse camu asia: Dăca vei veni, vei fi bine vediutu la noi; era in cătu pentru specialitatea ce vei avea a propune in cole- giulu S. Sav’a, ne vomu intielege maj tardfu. Murgu inse venindu la Bucuresci, pretinse cu totuadinsulu restaurarea catedrei de filosofia, pentrucă elu se sî păta incepe prelegerile. Dn. Poienariu si efori’a scd- leloru compusa pe atunci din cativa boieri mari, tem- porisă mereu, amanandu pe Murgu din un’a dî pe alt’a. Dela unu tempu inainte Murgu isi perde răb- darea si deschide prelegeri private, la care accurgea junimea din Bucuresci inca si din familiile mai de frunte. Efori’a se uită p’intre degete si tacea. Murgu inse nu se opresce acilea, ci se încărca a trage in judecata pe P. Poienariulu, pentrucă l’ar fi insielatu, că-ci ’iar fi promisu catedr’a de filosofia, pe care* a- cumu nu ar vof se ’io dea. Asia trecură anii pana catra 1839, pre candu se audf dintr’una-data, că in Bucuresci s’ar fi descoperita unu complotu in contra domnitori ului, că capulu acelui complotu ar fi junele Mitica (Dimitrie) Filipescu, carele apucase a intra in relatiuni amicabili cu Murgu, că insusi .Murgu ar fi fostu amestecata in acea conspiratiune, din care causa l’au si arestatu, ăra apoi l’au transportata prin Turnu- rosiu la Sibiiu, unde datu fiendu in mana comandan- telui br. Wernhardt, acesta nu multu după aceea ’lu lasă că se ’si vădia de cale. Pare-mi-se că Murgu scapandu din Sibiiti se oprf mai antaiu in .Lugosiu. Care au fostu lucrările si suferindele lui Murgu din anulu 1839 inainte; ce a patitu elu in Vien’a si in Bud’a, din care cause, său sub ce preteste fu arestatu si aruncata in prinsurile din Pesta; cumu a fosta eli- berata in 1848 inpreuna cu, alti captivi politici; ce a intreprinsu după aceea mai alesu intre romanii din Banatu; cumu apucă a se arunca in partea curutiloru lui Kossuth; candu si in ce modu cadih in manile lobontiloru; cumu aceștia ’lu condamnară la inchisdre nduă că pe unu rebelu; in care ana isi recâștigă si elu libertatea in urmarea unei amnestii; din care cause nu s’a mai potutu intielege Murgu mai intru nimicu cu connationalii sei; pana la ce mesura temperamen- tulu, zelulu seu escesîvu, inflacarat’a dorintia de a’si vede națiunea fericita cu ori-ce pretiu, voru fi fostu sorgintile adversitatiloru si suferintieloru sale, acestea tdte a ni le descrie in modu cu totulu obiectiva sunt chiamati acei compatrioti ai loru din Panoni’a, carii l’au cunoscuta de aprdpe, carii au avuta a. face cu elu si in bine si in reu. Scriitoriulu acestoru linii a cunoscuta din par- te’si in Murgu pe unulu din puținele talente estra-j ordinarie si caractere că de bronzu, inse fdrte nefe- ricite, din causa că elu nu’si cunoscea bine genera^ tiunea sî tempulu in care se află, ăra contempuranii; sei inca nu sciă se se pdrte cu densulu. Ce era mai firescu, decătu că desele si infricosiatele deceptiuni,' abandonarea, parasirea lui din partea acelora chiaru, pentru carii credea elu că trebue se’si sacrifice totu,, se’i descdr.de elasticitatea spiritului, se’i inple iinim’a de dorere muta, care este cea mai fîordsa din tdte। dorerile, sî in fine se căra că si celu eliberatu din î bastil’a dela Parisu după captivitate de patrudieci de j ani, că se’lu conducă drasi in chilidr’a cea intunecdsa, in năgr’a singurătate, pentrucă elu nu mai cundscea pe nimeni in lume sî nu se mai potea intielege cu nimeni. Thali'a sî Melpomene in Transilvani’a. Teatrulu in Transilvani’a se pdte considera pre- ste totu că una planta tenera si reu îngrijită, care pre cătu scimu noi, nu este neci de sieptedieci de ani. Pe frontispitiulu teatrului magiaru din Clusiu sta anulu 1813. Nepotintidsele încercări ale natiunei magiare făcute pana la acelu anu spre a transplanta acăsta institutiune in viăti’a loru sociale, vedile de- scrise in istori’a lui Kovâri. Teatrulu nemtiescu din Sibiiu este transformata din un’a bastila vechia, prin renumitul»! patriciu si- biianu Hochmeister. v Teatrulu din Brasiovu nu e teatru, ci este un’a vechitura de sala, adaptata, reparata i petecit^, dea asia; proprietate, privata a unei familii patriciane. Dela anulu 1836 incdce brasiovenii se incercara de căteva ori a innaltia Thaliei unu edificiu, carele se merite numele de teatru. In 1836 preliminariulu spe- seloru edificarei teatrului fusese calculata la siepțe- dieci de mii fiorini mon. conv., dra loculu destinata spre acestu scopu era celu dela pdrt’a vamei, alias pdrt’a monastirei. Pe atunci partit’a care voiă edifi- carea teatrului, inpinsese lucrulu asia departe, in cătu se adunase si una parte de materialii, pentru edificiu. Din contra partit’a numita a betraniloru, înjură si afurisea pe acei „nebuni, carii ceru infiintiarea acelei scdle ț>e coruptiune, că si cumu mi ar fi destula co- ruptiunea. produsa prin infiintiarea aleei de catra prisonierii franci aduși aici intre anii 1813—1814.“ Acea partita remase pentru atunci victoridsa. Par- tit’a inse „liberala" sasăsca după cătiva ani dra ’si încercă „noroeulu," se mai făcură preliminaria,’ si in — 132 — tempulu absolutismului se adună din nou materialu de edificatu. Inse preliminariulu asta-data contienea sumusidr’a de 160 pana la 200 de mii fior. „Enormu, enormu, saracia, falimentu, ruina totala a familiiloru!" strigă partit’a vechia. Ce e dreptu, că acdsta partita mai fu ajutata inca si prin inpregiurarea, că in anii de curendu trecuti vreo trei societăți de actori ger- mani făcură falimentu unele după altele, dra un’a sdu dude compuse din individi necalificati, sdu fara vo- catiune pentru teatru, făcură si fiasco, după care se si respandira in tdte venturile rosei. „ Bravo!“ strigă partit’a vechia, „duca-se la Han-tataru, in orasie pline de aristocrati, dra pe noi se ne lase in pace cu se- caturele loru etc.“ In favdrea betraniloru mai vor- biră si cătiva ani de crise comerciali, in care tempu unu mare numeru de familii abia ’si potea castiga panea de tdte dîlele, fara că se fia in stare de a pune macaru unu cruceriu la parte; altele drasi să- răcite cu totulu, luara lumea in capa, adeca trecură in Munteni’a. - Asia Brasiovulu nu are teatru neci pana in dio’a de astadi. Alte teatruri nu mai scimu necairi in Transil- vani’a, pentrucă sărăciile de salisidre adaptate pe la unele orasia ddra nu le vomu insultă cu nume de teatru. Acumu se trecemu la teatrele romanesci din Tran- silvani’a. Ce? teatre romanesci iu Transilvani’a? Se ve- demu; inse numai pe cătu scimu si pe cătu ne adu- cemu noi aminte din cursulu vietiei ndstre. In drn’a anului 1825, pre candu me aflămu in- vetiandu la gimnasiulu din Blasiu, in refectoriulu se- minariului s’a jucatu de catra junime Aulularia lui Plautus, dara precumu mai că se intielege de sine, totu in limb’a lui Plautus; destulu inse că diletantii carii s’au incumetatu a esi pe scena, au fostu juni daco-romani. Publiculu constă din profesori, clerici si studenti. Cei carii pricepea bine limb’a latina, rideajsi aplaudă, fara „frenesfa," chiaru si fara „entu- siasmu,“ inse cu multa plăcere. Era decoratiunile găciti cumu era. Acelea era albe, făcute ,din pensa tiesuta de manile romancutieloru ndstre. Era scen’a, podulu? Nu ve mai sciu spune, că eramu prea micu, nu o vedeamu, ci vedeamu numai capetele actoriloru improvisati, apoi neci că me taiase capulu că se in- trebu; presupunu inse, că au fostu căteva scânduri puse pe vreo trei patru grindi. In tdmn’a anului 1831 veniramu siepte inși dela facultatea filosofica din Clusiu in seminariulu din 1 Blasiu. Toți siepte inși apucaseramu a merge de căte •! trei patru ori la teatru in Clusiu, inse numai pe fu- risiu, mai alesu tdmn’a camu pe la inceputulu cur- suriloru, pentrucă pe atunci mergerea la teatru era oprita studentiloru sub pedepse grele, cumu carcere, note rele etc. La vreo trei din acei siepte juni ne casiună că se producemu si noi la lasat'a secului de Craciunu ceva, ce ar semena cu teatru. In anulu dintaiu ne produseramu, dieu nu mai sciu cu ce se- cătură mica compusa de mine, inse numai in pre- senti’a profesoriloru, ser’a la mesa, imbracati dea asia, care cu ce aveamu. Se vede că profesorii nostrii voru fi aflatu gustu la bagatel’a ndstra, că-ci in locu se ne înfrunte, dumnealoru ne felicitară. Se vedi curagiu la noi. Acumu ne bateamu capulu, că cumu se ne producemu la anulu. Noi adeca credeamu, că nu se pdte mai curendu, pentrucă numai una-data in anu este lasat’a secului de Craciunu; apoi după unu usu vechiu numai atunci era ertatu junimei a face „căte o nebunia de carnevalu." Intr’aceea urmă alegerea episcopului loanu Le- meni , apoi instalatiunea lui. Pentru acea ocasiune dn. Tim. Cipariu, pe atunci profesoriu, compuse una ecloga prea frumdsa, pe care amatorii o potu citi, pentrucă s’a tiparitu. Rolele acelei ecloge se impar- tira intre noi. Mai scie Ddieu, cumu o vomu fi ecse- cutatu, destulu inse că numerosulu publicu a remasu — cumu se dîcu? incantații. In drn’a anului 1832 pare-mi se la Craciunu, ceruramu un’a sala dela ieromonachi, asiediaramu in ea unu podisioru, apoi ce mai sciu eu ce feliu de mechanismu de trei cuie, decoraramu scen’a cu căteva — lincedle (lepedeie, cerșiafuri), apoi representaramu — drasi nu mai sciu ce că pamentulu, că-ci eu din totu. ce am scrisu pana la etate de 25 de ani, nu am pastratu nimicu, pentrucă nu a meritatu de locu. Din acelu anu inainte ne casiună, se intielege că ndue cătoruva teneri, dra nu altora, că se infiin- tiamu, vedi ddmne, acolea in Blasiu „unu teatru cumu se cade." Spre acestu scopu manecaramu multa lume ’mperatfa, cu epistole mai alesu pe la protopopi si cu liste acolea pe locu, si adunaramu sumusidr’a, pare- mi-se de 414 fiorini valuta de Vien’a. Acdsta suma n<5ue ni se parîi pe atunci atătu de colosala, in cătu pe mine me si trimisera indata la Sibiiu, pentrucă se cautu acolo unu zugravii, carele se ne faca dude coulise (perdele) si ddra patru sufite; Am aflatu pe betranulu Neuhauser, alu cărui fiiu imi fusese com- militonu la facultatea filosofica; acela ne facă pentru acea sumusidra totu ce amu cerutu noi, ba inca ne mai remase unu restu de banisiori, din carii se co- perira spesele pentru duoe caletorii si alte spese pana la infiintiarea „teatrului din Blasiu." Ei, bine, „teatrulu" este acumu infiintiatu; inse ce era se se represente pe acea scena, candu noi juni-/ mea de atunci, nu dispnneamu de una singura piesa | dramatica, necumu originala, dara neci tradusa; inse care din noi ar fi fostu in stare macaru numai de a traduce pe atunci cumu se cade, una singura piesa din vreun’a limba europdna? Din acea perplecsitate ne-au scosu mai antaiu dn. Cipariu, apoi si repausatulu loanu Rusu, profe- soriu de istoria generala si auctoriulu Icdnei pa- mentului, Acei duoi barbati ne traduseră căteva 1 piese, pe care le-au alesu din colectiuni de drame / usiorele, destinate a se representa in cercuri familiari — 133 — 'si prelucrate asia, in cătu ne< '-una rola de femeia se nu obvina intrensele; pentrucă in casulu contrariu ar fi fostu vai de noi. Asia s’a si intemplatu: s’au produsu in vreo trei patru ani in serbatorile Crăciu- nului căte dude, multu trei piese, totudeauna in unulu din museurile seminariului. (Va urma.) Nr. 131—1870. Protocolulu siedintiei estraordinarie a comit, asoc. trans. tienute in 5. Maia 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. Ioane Hanni'a, fiindu de facia dd. membrii II. sa dn. cons. aulieu Iac. Bolog’a, II. sa dn. cons. gub. Pav. Dunc’a, II. sa dn. cons gub. Elia Macelariu, II. sa dn. cons. finant. Petru Mânu, dn. căpitănii pens. Ioane Bradu, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. ases. cons. Zach. Boiu, dn. prof. I. Popescu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. capit. si cassariu alu asoc. Const. Stezariu si dn. redact. si bibliot. alu asoc. Nicolae Cristea. § 46. Dn. vicepresied. arata, că nu s’a potutu tienă siedintia lunaria la terminata statoritu, carele e marti’a cea dintaiu, după prim’a fiacarei luni, din causa, că unii dintre dd. membrii ai comit, au fostu ocupati cu siediutiele sinodului archidiecesanu gr. or. tienutu totu pre acelu tempu. Spre scientia. § 47. Totu dn. vicepres. impartasiesce cbarthi’a fostului comitetu arangiatoriu pentru bun’a primire a membriloru asoc. la adunarea gen. tienuta in Siom- cut’a mare, prin carea inteleginti’a romana din distr. Cetatei-dc pătra, dorindu că resp. districtu se se in- scrie intre membrii fundatori, a trimisa la asociat. 200 fior, in 2 oblig, trans. urbariale, cumperate din sum’a restanta a colecteloru, făcute cu ocasiunea a- rangiarei bunei primiri a membriloru asoc. adunati la Siomcut’a mare in 10. Aug. 1869, alaturandu si 1 fr. pentru resp. diploma. Cu aceea ocasiune numit’a in- telegintia mai trimite la asociat, alti 25 fr. cu aceea dechiaratiune, că de cumu-va s’ar realisă fondulu teatrului nationalu, se se alature la sum’a aceluiași fondu; ăr dăca nu s’ar potă realisă, atunci se se a- dauge la fondulu academiei (Nr. 125). Conclusu. Se iea spre plăcută scientia cu aceea, că resp. obligațiuni transpunenduse cassei asoc., totu- odata pre numele districtului resp., conforma §-lui 6 p. 1 din statute, se se estradea diplom’a de membru fundatoriu alu asoc. trans.; ăr in cătu pentru celi 25 fr. v. a. trimiși pentru fondulu teatrului nationalu, se decide, că aceia se se depună deocamdată spre fructi- ficare in cass’a de păstrare de aici, pre langa o căr- ticică deosebita. § 48. Cu ast’a ocasiune dn. cons. aul. lacobu Bolog’a aducundu inainte, cumucă, precumu scie dsa si altii dintre membrii comitet., cu ocasiunea adunarei gen. a asoc. tienute la Siomcut’a mare in an. tr. s’a fostu arangiatu unu baiu in favărea fondului asociat., poftesce deci pre presidiu, că se’i dea desluciri, că ce resultate a avutu acelu baiu in favărea asociat. Dupace presidiulu respunde, că in astu obiectu pana acumu n’a primitu neci o scire, dn. interpelante face propunerea, că fostulu comitetu arangiatoriu se se poftăsca a servi cu desluciri si informatiuni in ob- iectulu din cestiune. Propunerea priminduse, se ridica la valăre de conclusu. § 49. Se presentăza conspectulu cassei asociat, pre tempulu acestei siedintie, din carele se vede, cumu- ca cass’a asoc. după subtragerea erogateloru de pana acumu are in proprietatea sa sum’a de 41950 fr. 12 cr. Spre scientia. § 50. In legătură cu acăsta se mai raportăza despre banii incursi la asociat, că tacse de membrii ord., că interese după couponii oblig, de stătu, cumu si că prenumeratiune la Transilvani’a pe 1870, si a- nume: a) că tacse de membrii ord. si pentru diplome au incursu 77 fr. (Nr. prot. ag. 117, 119, 123 si 126); b) că interese după couponii oblig, de stătu au in- cursu 27 fr. 30 cr. (Nr. 120, 121); c) că prenume- ratiune la „Transilvani’a" 16 fr. (Nr. 102, 103, 113, 115 si 119). Spre scientia cu aceea observare, că aceloru domni, cari cu asta ocasiune s’au facutu membrii ord. noui ai asoc., se li se espedeze din partea secret, resp. diplome. § 51. Direcțiunea despart, cerc, alu Brâsiovu- lui (I.) așterne protocolulu siedintiei lunarie a sub- comitet., din carele se vede, cumucă dela partea ace- luia s’a facutu dispositiuni pentru incasarea tacseloru restante de membrii ord., cumu si ca membrii celu puținu de aici inainte se platăsca regulatu tacsele prescrise. Totu-odata numit’a direcțiune trimite unu con- specta despre 55 comune tienutărie de resp. despar- tiementu, care conspecta arata si agenturele comunali si numerulu sufleteloru romani din acele agenturi. In urma se aduce la cunoscientia, cumucă din partea subcomitetului s’a decisu, că membrii agentu- reloru comunali se se indemne in comunele resp. a câștigă pre cătu se păte mai multi membrii ajutători, ăr preoții se faca dispositiunea, că in parochi’a loru se se adune dela poporeni in biserica cu disculu pen- tru asoc. pre anu celu puținu atăti cruceri, căte su- flete sunt in resp. comuna bisericăăca; in urma cere a se trimite vreo 200 blanquette de cuietantii tipărite (Nr. prot. ag. 111).' Conclusu. Raportulu directiunei amentite se iea spre scientia cu plăcere, si comitet, ’si esprima mul- tiamirea sa fația cu dispositiunile luate de subcomit. desp. I. in favărea prosperarei asoc. Er in cătu pen- tru cerutele blanquette tipărite, fienducă in presentu nu se mai afla de aceste aici, se decide a se tipări in 5000 ecsempl., inse in formata mai mare, decumu fă celu de pana acumu. § 52. Direcțiunea academiei reg. de aici mul- tiamesce pentru doue opuri romane (actele societatiei „Transilvani’a" (dăruite in favărea bibliotecei acade- miei (Nr. 112). Spre scientia. f 22 — 134 — § 53. Dn. prof. gimn. in Brasiovu Lud. Adolfu Szimiginoviciu-Staufe trimite pentru bibliotec’a asoc. unu ecsempl. din opulu seu: „Der Klosterbau,“ Er- zăhlung aus dem romănischen Volksleben, cu aceea dechiaratiune, că. acestu opu l’a edatu cu intentiunea de a face cunoscute poesiile romanesci si in cercurile germane, si dîce, că acestei nesuintie va remanea fi- delu. Deci cere a se luă din partea asociat, notitia despre corectitatea nisuintiei sale (Nr. 114). Se decide: a se predă numitulu opu spre cen- surare dlui ases. cons. Zach. Boiu cu aceea, că se refereze la tempulu seu in asta privintia. § 54. Junimea romana dela academi’a de aici aduce multiamit’a sa comitetului pentru initiativ’a luata in Gestiunea infientiandei academia romane de dre- pturi (Nr. 116). Spre scientia. § 55. Dn. secret. I. Georgie Baritiu prin scri- sdri’a sa constatandu primirea unoru comunicate ale comit, si relevandu totu-odata unele impregiurari re- lative la edarea fdiei asoc. etc., cere a i se mai asemnă alti 200 fr. pentru tipărirea Transilvaniei (Nr. 118). Conclusu. împărtășirile dlui secret. I. luanduse spre scientia, esolvirea anticipatiunei cerute de 200 fr. se se asemneze la cass’a asoc. § 56. Secret. II. in necsu cu conclusulu comit, din 5. Aprile a. c. § 38 , prin carele se decise tipă- rirea documenteloru de legitimare pentru membrii a- jutatori ai despartiementeloru cercuale, presenteza 2 ecsemplaria de proba tipărite si propune, că comit, aflandu de bunii vreunulu din aceste doue documente de legitimare, se binevoidsca a decide, că’ in căte ecsemplaria se se tiparăsca? f Conclusu. Comitet, adoptandu de mai corespon- dietoriu scopului, ecsempl. de proba cu formatulu mai micu, decide, că acela se se tipardsca in 5000 ecs. si se se impartiăsca in numerulu recerutu pre la tdte despartiementele cerc, ale asociat., er contulu tiparirei se se presenteze la tempulu seu comitetului spre a se asemnă esolvirea aceluia. § 57. Comisiunea esmisa in siedinti’a comitet, din 2. Nov. 1869 cu scopu de a se consultă si a’si face propunerile sale, in privinti’a modalitatiei punerei in lucrare a unoru concluse ale adun, generale dela Siomcut’a p. XXI. relative la proiectele coprinse in disertatiunea dlui secret, minist. Lad. Vajda intitulata: Cateva cuvente de a dă espresiune solena recunos- cientiei ndstre catra barbatii noștri prea meritati etc. prin referentele seu refereza in cestiunatulu obiectu. Numit’a comisiune in raportulu seu cu privire la modalitatea punerei in lucrare a resp. condusa ale adun, gener. p. XXL lit. a, d si g, face urmatoriele propuneri: 1. R elativu la conclusulu p. XXL lit. a), prin care adun. gen. dispune, că se se faca unu Albumu despre biografiile barbatiloru noștri, celoru mai me- ritati, insarcinandu pre comitet, a face spre scopulu acesta propunerea necesarie. Comisiunea propune drepții modalitate pentru efectuarea mai secura a citatului conclusu, escrierea de premia pentru elaborarea de biografii relative la aceli barbati repausati, ce merita a se eternisă din partea natiunei. Opurile intrate astufeliu, censuran- duse si aprobanduse, se se tipardsca pre spesele asoc., punenduse in fruntea biografiei flăcărui barbatu di- stinșii, si protretulu aceluia, potenduse acela procură, pre cătu se pdte mai genuinu. 2. R elativu la conclusulu totu sub p. XXL lit. d) atengatoriu de introducerea unui registru (o forma de carte de auru), in carele se • se petrdca numele acelora, cari se distingu prin beneficia pentru înain- tarea literaturei si culturei poporului romanu, comi- siunea propune, că resp. conclusu in interesulu ge- neralisarei aceluia, se se impartasidsca pre calea dia- rieloru romane,, in totu coprinsulu seu, cu resp. desp. cerc, ale asoc. cu rogarea de a relationă din tempu in tempu despre atari binefăcători si sacrificatori, a- ratandu cu esactitate si numele sacrificieloru, ajuto- rialoru seu fundatiuniloru făcute, cumu si scopulu distinctiunei acelora; comitet, pre basea ataroru rela- tiuni esacte, se refereze la fiacare adunare generale despre atari benefactori, si după urmata aprobare nu- mele loru se se petreca in asia numit’a carte de auru, pre lângă o scurta notitia biografica, alaturanduse la aceea după potentia si portretele respectiviloru. 3. R elativu totu la conclusulu adun. gen. de sub p. XXL lit. g), prin carele se decide, că se se pro- vdee aceli membrii ai asoc., cari locuescu in părțile muntdse cu totulu neproductive si cunoscu relatiunile locali, că se adune unele date informatorie despre starea miserabila a locuitoriloru romani din acelea tienuturi: Comisiunea face propunerea, că si acestu condușii alu adun. gen. comunicanduse cu despart, cerc, alu muntiloru apuseni, totu-odata acele se se poftdsca, că se asterna inedee catu mai curendu da- tele necesarie indigitate in p. 1—6 din cestiunatulu conclusu, că asia apoi acestu comitetu pe basea ace- loru date, la tempulu seu se păta elaboră unu pro- iectil despre modulu, ce amesuratu impregiurariloru asoc. ’lu va află mai corespondietoriu, spre a venf după potentia in ajutoriulu inbunatatirei starei mate- riale a locuitoriloru romani din munții amentiti, care proiecta apoi se va substerne adun. gen. spre esami- nare si aprobare. Punenduse in ordine la disensiune p. 1, 2 si 3 relative la propunerile comisiunei, după o desbatere mai îndelungata si seridsa se decide: a se ridică la; valăre de conclusu alu comitetului, alaturanduse totu- odata la acestu protocolu si raportulu motivatu alu resp. comisiuni. § 58. Dn. vicepresied. arata, cumucă fostulu co- lectorii! alu asoc. in Clusiu loanu Pamfilie, inaintan- duse la demnitatea de canonicu metropol. in Blasiu,. din asta causa pana acumu in Clusiu nu s’a pototu' alege subcomitetulu cercuale, nefiendu cine se iea ini--, tiativ’a; deci propune, că se se însărcineze din partea: — 135 — V. Rusu mp. secret. H. 17. Maiu 1870. comitetului in asta afacere, dn. asesoriu sedriale si membru asoc. losifu Popu. Conclusu. Propunerea asta priminduse, se decide a se scrie in asta privintia susu numitului dn. ases. § 59. Dn. capitanu si cassariu alu asoc. Const. Stezariu facundu cunoscuta, cumucă dsa are se se departe de acasa pre cătuva tempu in afaceri mo- mentdse, rdga pre comitetu, câ se binevoidsca a in- credintiâ cuiva dintre membrii sei, îngrijirea de afa- cerile cassei asoc. pana la reintorcerea sa. Conclusu. Dn. consil. gub. si membru comitetu- lui Pav. Dunc’a este rogatu a lua asuprasi ingrijirea de afacerile cassei pana la reintdrcerea dn. cassariu. Cu aceste fiendu tempulu inaintatu, siedinti’a co- mitetului inceputa la 4 dre după amiadi, se inchide la 7 dre sdr’a, defigfenduse continuarea aceia pre mane in 13. Maiu după amiadi la 5 <5re. Sibiiu datulu câ mai susu. Ioane Hannia mp. I. vicepres. S’a cetitu si verificatu Sibiiu in Bolog’a mp. P. Dunc’a mp. Z. Boiu mp. Nr. 132. 1870, Protocolulu siedintiei estraord. a comit, asociat, tvans. tienute în 13. Maiu c. n. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. I. Hannia, fiendu de facia dd. membrii: dn. cons. aulicu lacobu Bolog’a, dn. cons. gub. Pav. Dunc’a, dn. cons. gub. Elia Mace- lariu, dn. senat. P. Rosc’a, dn. capit. pens. I. Bradu, dn. adv. dr. I. Nemesiu, dn. ases. consist. Zach. Boiu, dn. secret. II. si membru comit. I. V. Rusu, dn. red. N. Cristea si dn. adv. dr. Dum. Racuciu. § 60. Presidiulu pune la ordinea dilei raportulu comisiunei esmise in siedinti’a lunaria a comitet, din 5. Aprile â. c. (§ 43), cu. scopu de a studia si'a ra- portă asupra propunerei dlui consiliariu aulicu Iac. Bolog’a, relative la cestiunea academiei romane de drepturi. Dn. consil. gub. Pav. Dunc’a luandu cuventulu, câ presidentele resp. comisiuni arata, că cu ocasiunea desbaterei asupra atinsei propuneri maioritatea comi- siunei, statatoria din domnii dr. loanu Nemesiu, Nic. Cristea si dr. D. Racuciu⁷ au aflatu cu scopu a mo- difică unele puncte din trensa, si astufeliu conformu modificatiuniloru făcute, comisiunea, resp. maioritatea, presenta comitetului spre deliberare o propunere deo- sebita, pre candu minoritatea, statatoria din dn. pro- punetoriu si dn. cons. P. Dunc’a, a remasu pre langa propunerea cea dintaiu in totu coprinsulu aceleia. Astfeliu se presentara comitetului 2 propuneri, cari ambele se cetiră in fați’a. siedintiei. Propunerea comisiunei resp. a maioritatiei, e ur- matori’a: 1) Comitet, asoc. trans. recundsce necesitatea infiintiarei unei academii de drepturi in Transilvani’a cu limb’a instructiva romana. 2) Comitet, recomenda on. adun. gen. cu cea mai mare căldură imbratiosiarea acestei cause de mare importantia pentru interesulu comunii alu patriei, si o rdga, câ on. adun. gen. se binevoidsea a propune înaltului regimu, prin o adresa asternanda pre calea regiului comisariu transilvanu, că in. acela se se indure pre calea cuvenita a midiu- locf, câ in Transilvani’a se se infiintieze un’a aca- demia de drepturi cu limb’a instructiunei romana si acea se se doteze din fondulu patriei. 3) Comitetulu se esmita o comisiune de 5 membrii, care se elabo- reze unu proiectu de adresa (amentita in p. 2) spre a se substerne adunar. gen. de odata cu propunerea. 4) Decisiunea comit, in obiectulu cestiunatu se se im- partasiesca cu comitetele asociat, rom. din Aradu si Cernăuți. Propunerea minoritatiei resp. a dlui cons. I. Bolog’a se se vedia in protocolulu siedintiei corn, .din 5. Aprile a. c. § 43 publicații si in Transilvani’a Nr. 9 pag. 110 si 111. Punenduse la discusiune a- mentitele propuneri, dn. dr. Nemesiu motiveza pre langa propunerea comisiunei, care motivare danduse in scrisu, se alatura sub a) câ aclusu la acestu pro- tocolu. Dn. consil. Bolog’a inca sprijinesce cu tdta puterea argumenteloru propunerea sa, resp. a mino- ritatiei, si totuodata intre altele, replica la motivulu aclusu de dn. dr. Nemesiu in favdrea propunerei maio- ritatiei demonstrandu, cumucă dsa, candu a propusa cestiunea infiintiarei academiei de drepturi, n’a potutu se intielega altfeliu, decătu câ limb’a instructiva se fia cea romana, că candu a dîsu, câ comit, se luere din tdte poterile si pre tdte caile pentru infiintiarea academiei, n’a intielesu neci decăMi, că ddra spre a- cestu scopu se nu se cere si ajutoriulu statului; ba tocma recundsce, că si romanii ca cetatieni ai statu- lui au totu dreptulu a cere, si după elu voru si cere, câ se se impartasiesca spre atare scopu salutariu din ajutoriulu statului; in urma, candu a dîsu, că e un’a absoluta necesitate a se infiintiâ in monarchi’a austr.- ung. o academia , aceea a facut’o din acelu motiva fundata, Că densulu doresce, câ la infiintiarea atarui institutu se concurgă materialmente si moralmente toti factorii naționali, cumu si se. se impartasidsca toti romanii din monarcliia, de beneficiale si foldsele atarui institutu. Altfeliu după parerea sa, despre pro- vincia seu locuiți, unde se se infiintieze academi’a, neci că se pdte discută acumu, candu e vorba numai de principia si nu de modalitati, ci acela ar fi se se prevedia ddra in statutele cești unatului institutu, care apoi la tempulu seu se voru discută cu concursulu inteligenti ei intregei națiuni romane din monarchia in vreo adunare, cu considerarea toturoru impregittrari- loru, si in modula acesta se va decide prin celi chia- mati: de are se se infiintieze academi’a aedsta in Ar- dealu, in Banatu, seu in alta parte locuita de romani? A nu fiice din partea natiunei romane spre infiintiarea academiei, nimica alta, decătu a cere, câ statuia se ni-o infiintieze, ar insemnâ, cu privintia la tdte im- pregiurarile, in care ne aflamu, a renunciâ tocma si la speranti’a, de a vedd macaru o mica întreprindere tientatoria la scopu. Apucanduse inse romanii insusi de lucru cu poterile loru proprii, si cerendu apoi si ajutoriulu statului, isi voru ajunge fara indoidla scopulu. — 136 — Pentru propunerea minoritatiei mai pleda r a cu tdta seriositatea si zelulu ce merita atare obiectu, dd. membrii EJia Macelariu si I. V. Rusu. Continuandnse disensiunea, la carea participară celi mai multi dintre membrii presenti ai comit., dn. ases. consist. Z. Boiu considerandu tdta importanti’a obiectului din cestiune, si apretiandu motivele aduse si de o parte si de alta parte, din motivulu, că acesta causa se se studieze si mai adâncu si cu cea mai deplina maturitate, după cumu meritdza: face propu- nerea, că cu asta ocasiune se nu se aduca conclusu in meritulu cestiunei, ci sistanduse siedinti’a, se se amane pre căteva dile deciderea causei subversante. Acdsta propunere fii sprijinita si de dn. senat. P. Rosc’a. In urma cerenduse votisare, presidiulu pune la votu mai antaiu propunerea dlui ases. Boiu, carea se respinge cu maioritate de 7 contra 2 voturi. După acea punenduse la votu propunerea minoritatiei comi- siunei, aceea cu maioritate de 5 contra 3 voturi, ab- stienenduse 2 inși dela votisare, se primesce in totu coprinsulu seu, redicanduse la vaiere de conclusu alu comitetului. § 61. In nesu cu conclusulu din §-ln precedente se pune acumu la disensiune cestiunea alegerei co- misiunei prevediute in p. 3 din propunerea miuorita- tiei, devenita degia de conclusu alu comitetului. Se decide, că acea comisiune se conste din 5 membrii alegîinduse totu-deodata in persdnele dd. I. Bolog’a, P. Dunc’a, E. Macelariu, Z. Boiu si I. Popescu, cu insarcinarea de a elaboră proiectulu de programa, resp. statutu, cele indigitate in p. 3 din resp. concl. si alu presentă la tempulu seu comitetului spre pertractare. § 62. Cu verificarea protocolului siedintiei de astadi si acelei de eri (12. Maiu) se incredinti^za dd. membrii Iac. Bolog’a, Pav. Dunc’a si Zach. Boiu. Sibiiu, datulu că? mai susu. loanu Hannia mp., I. V. Rusu mp., vicepresiedinte. secret. II. S’a cetitu si verificata in 17. Maiu 1870. Bolog’a. P. Dunc’a. Z. Boiu. Dn. adv. dr. loanu Nemesiu cu privire la cestiunea infiin- tiarei motivăza propunerea maiori- tatiei comisiunei in modulu urmatoriu: Propunerea maîoritatiei comisiunei resumanduse punctele ei, este, că comitetulu vediendu necesitatea infiintiarei unei aca- demii de drepturi cu limb’a instructiva romana in Ar- dealu, rdga pre adunarea gen. se propună înalt, regimu redicarea acelei academii pre spesele statului. Lips’a cultivatei jurjsprudentiei si a scientieloru de stătu si in limb’a romana, emanăza din impregiurarea aceea, câ si ro- manii făcu o parte însemnata a cetatieniloru statului. Datorinti’a statului este, a îngriji de instrucțiunea publica in sinulu cetatie- niloru Iui. Statulu numai asia isi va potd rationalmente deslegă problem’a acesta, d6ca voru esistă in stătu institute, in care scien- tiele juridice si de stătu, în limb’a cetatianiloru se voru propagă. | Rațiunea, esperienti’a, traditiuni scumpe seculari ne dicteza, câ noi, că fiacare societate, se ne ingrijimu in prim’a linea pentru cerintiele nostre interne, mai de-aprdpe, si numai dupace amu sa- tisfăcute acestora, se pasimu mai încolo.' Cu unu cuventu: Se nisuimu a face aceea, ce potemu face, ce se pdte face, ce ne este necesitate ardietoria, si ce ne va fi priintiosu: dreptu aceea cu respectu la cestiune, este numai raționala, că academi’a proiectata se se infientieze in Ardealu. Cetatianii romani platescu unu amarude dare statului, pen- tru care densii neci una, seu numai puțina recompensare priinescu dela stătu: cugetu dara, câ cu totu dreptulu se pdte presupune, câ infientiarea acestei academii are a se intemplă pre spesele statului, câ-ci dîseiu, instrucțiunea publica, după principiale cele mai latite de stătu, se tiene de atributele, problemele statului. Statulu a si recunoscutu acdsta datorintia a sa, a infientiă insti- tute de instrucțiune publica pre spesele sale, după cerintiele ce- tatianiloru, in art. de lege 38 1868 (§§ 43, 80, 81); la acdsta ’lu oblega pre stătu si insulu maerulu articolu de lege 48 1868 despre egalitatea nationalitatiloru. Se ceremu dara dela stătu aceea, ce ne compete, se nu fimu străini, ci a casa in cas’a ndstra! Publicarea baniloru incursi pre scm’a fondului asoc. trans., cu ocasiunea alegerei subcomit. in despart, cerc, alu Fogarasiului, si anume: 1) Dela du. par. in Porumbaculu inf. tacs’a de membru ajut. 1 fr.; 2) dn. locot. pens. in Scorei Al. Ilahnagi tacs’â de tn. ajut, t fr.; 3) dn. propr. in Scorei I. Marcu tacs’a de n>. ajut. 1 fr.; 4) dn. propr. in Scorei i. Ciungu tacs’a de rin. ajut. 1 fr.; 5) dn. par. in Sinc’a vechia IN. Raicu 1 fr.; 6) dn. par. in Ucea de susu M. Bursu 1 fr.; 7) dn. par. in Sambala de susu I. Mardonu 1 fr.; 8) dn. locot. sup. in Mărgineni G. Popu 1 fr.; 9) dn. par. in Berivoiu micu A. Radesiu 1 fr.; 10) dn. par. in Buciumu N. Dobrinu 1 fr.; 11) dn. direct, scol, in Ohab’a los. Popu 1 fr.; 12) dn. par. in Iași I. Florea tacs’a de m. ord. nou 5 fr.; 13) dn. par. in Sabesiu R. Demboiu tacs’a de m. ajut 1 fr.; 14) dn. propr. in Porumbaculu sup. G. Popu lonasiu 1 fr.; 15) dn. propr. in Sanibat’a inf. 1. Stanu 1 fr.; 16) dn. par. in Ludi- sioru I. Popu 1 fr.; 17) dn. par. iu llerseni G. Fetu 1 fr.; 18) dn. par. in Dridifu N. Oprisiu 1 fr.; 19) dn. par in Netotu I. Visoli 1 fr ; 20) dn. invet. in Voil’a T. Petrisioru 1 fr.; 21) dn. not. in Voil’a D. Sierbanu 1 fr.; 22) dn. inspect. in Sanibat’a sup. L. Clocotianu 1 fr.; 23) dn. jude in Voila G. Ga- boru 1 fr.; 24) dn. invet. in Ohab’a I. Lazariciu 1 fr.;, 25) dn. canrel. in Zernesci Nic. Popu 1 fr.; 26) dn. locot. sup. in Ohab’a Buc. Boeriu 1 fr.; 27) dn. par. in Dragusiu I. .Fogarasiu 1 fr.; 28) dn. propr. in Dragusiu G. Codru 1 fr.; 29) dn. par. iu Voivodeni A. Mogosiu 1 fr.; 30) du par. in Arpasiulu inf. I. Cucu 1 fr.; 31) dn. par. in Lit’a D. Balescu 1 fr.; 32) dn. par. in Vaadu G. Morariu 1 fr. Sum’a 36 fr. v. a. Sibiiu, 12. Maiu 1870. Dela secretariatulu asoc. trans. Publicarea baniloru incursi Ia fonduhi asoc. dela siedinti’a comitet, asoc din 5. Aprile a. c. pana fa siedinti’a aceluia din 12. Maiu e. n. a c. 1) Dela dn. ases. jud. I. Popu câ tacsa de m. ord. pre a. c. 18⁶%, 5 fr.; 2) dn. c. r. capit. in pens. și cass, alu asociat. C, Stezariu tacs’a de m. ord. pre 18⁶%„ 5 fr.; 3) dn. secret, minister. P. Nemesiu tacs’a de m. pre 186% 5 fr.; 4) dn. archiv. mag. in Sighisidr’a I. Siandru tacs’a de m. Ord. nou pre 18*'%₀ si pentru dipl. 6 fr.; 5) dela inteligenti’a district, cer. de petra, din restanti’a colecteloru făcute cu ocasiunea arangiarei bunei pri- miri a membriloru asociat, adunati la Siomcut’a mare in 10. Aug. 1869 s’a țrimisu câ tacsa de membru fund, pre numele district, resp. in 2 buc. oblig, urbar. trans. sum’a de 200 fr. m c. Totu acea inteligentia câ depositu la cass’a asociat, pentru casulu realisarei fundului teatrului naționale a trimișii/ 25 fr. v. a. si pentru diplom’a de m. fundat. 1 fr.; 6) prin dn. protop.'in Belgradu A. Tordasianu s’au administratu 40 fr. si anume : a) dela dn. pro*' prietariu in Ighiiu I. Florescu tacsa de m. ord. nou pre anii 186% —18⁶%₀ 35 fr.; b) dela dn. propr. in Cricau G. Mezei tacsa de m. ord. pre 186% 5 fr.; 7) prin dn. protop. si vicepres. alu asoc. I. Hanni’a s’au administrata 16 fr. si anume: a) dela dn. protop. in Brasiovu los. Baracu tacs’a de m. ord. pre 186% si 18⁶%₀ 10 fr.; b) dela dn. I. Barcianu din Sasu-Sebesiu tacs’a de m. ord. nou pre 18⁶%₀ si pentru dipl. 6 fr.; 8) dela dn. E. Ma- celariu, cons. gub. in pens. tacs’a de m. ord. pre 18⁶%₀ 5 fr.; 9) prin dpi adv. I. Popa s’a administratu: a) dela dn. adm. protop. in Mediasiu loanu Popescu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; b) dela dn. propriei. Teodora- Moldovanu Bucsia tacs’a de in. ord. pre 186% 5 fr. Sibiiu, in 12. Maiu 1870. Dela secretariatulu asoc. trans, Editorii! si provedietoriu: Comitetulu. — Redactorii! secretariulu f. alu asociatiune!. — Tipografl’a R5mer & Kamner.