Acesta foia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto l, Vo post⁶"- /3'S^'u------------- Nr. 10. TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Brasiovu 15. Maiu 1870. Amilii III. 'sg^------------- /A* , , ■ (J Abonamentulu se P face numai pe cate 1 anu inlregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. i 1/ v, /a'SV-o----------ws-t-a Fragmente din istori’a lui loanu Bethlen. Prea mb 1 u. Dela. an. 1526 pana la 1711 aristocrati’a sî pa- triciatulu Transilvaniei au fostu tofudeauna desbinate in dude partite, una nemtidsca sî alt’a turcdsca. Domni’a partitei nemtiesci a fostu din tempu in tempu numai efemera, provisoria; partita turcdsca a fostu de regula predomnitdria pana catra finea domniei lui Mich. Apaffi. Cumu a cadiutu sî cumu mai tardiu s’a nimicitu partit’a turcdsca, cumu ajunse patri’a ndstra la magna charta, ce se numesce diplom’a Leopoldina din an. 1691, acesta fu in anulu trecutu obiectulu lecturei ndstre in acdsta fdia, inse numai pe celu din urma periodu, adeca numai dela an. 1661 pana la 1711. Dara cine se se pdta îndestula, fia macaru sî numai pe acestu periodu, cu datele culese dintr’unu singuru cronicarii!, numdsca-se acela ma- caru sî Cserei ? Spre a cundsce unu periodu asia bo- gatu de evenimente in totu respectulu decidetdrie de sdrtea ndstra, se cere neasemenatu mai multu, se cere adeca atătu de multu, pre cătu noi din parte-ne sun- temu siguri, că nu vomu potea impartasi lectoriloru nostrii in acestu spațiu angustu alu unei foitie, care ese numai de căte dude-ori pe luna. Sî cu tdte ace- stea locuitorii Transilvaniei de orice naționalitate sî partita, căti pretendu unu dreptu la patriotismulu ra- tionabile, trebue se simtia marea necesitate de a studie din istori’a .patriei ndstre cătu se pdte mai bine celu.._puțiiiu.-acestu. periodu, carele in. istori’a ndstra se pdte numf cu totu dreptulu unu periodu alu catastrofeloru. Acestu studiu inse nu se pdte castiga, fara a cundsce incai unele din funtanele mai limpedi, din care ’si scotu istoricii datele sî ra- ționamentele loru atunci, candu voiescu se scrie după unu metodu pragmaticu. La noi cundscerea funtaneloru este cu atătu mai necesarfa, cu cătu prea multe din acelea au fostu sdu refăcute cu to- tulu, sdu incai citate reu, ddca nu tocma sî falsi- ficate. Aceia carii au cititu istori’a patriei ndstre scrfsa camu dela inceputulu acestui secolu incdce in limbele latin’a, german’a sî ungurdsc’a, se voru con- vinge usioru despre adeverulu asertiunei ndstre. Din acestea sî din alte cause, care sunt aprdpe de mintea omului, ne-amu propusa a scdte pentru acestu anu date istorice din acea parte a istoriei lui loanu Bethlen, pe-care Alexius Iforănyi, fostu pro- fessoriu de istoria, o a publicata la a. 1782 in Vien’a. Acdsta parte a istoriei Iui loanu Bethlen coprinde tempulu dintre an. 1663 pana la .1673, in care anu cronicariulu Cserei amblă inca in camasia lunga*), prin urmare cele scrise de elu din tempulu lui Apaffi, pana candu apucase in curtea lui Mich. Teleki, sunt culese numai din audite, dela tata-seu sî dela alti be- trani; candu din contra I. Bethlen, vechiulu boieriu, magnatulu inzestratu cu scientie, consiliariulu sî can- celariulu tierei, tocma in acelu tempu ia parte activa sî adesea decidetdria la tdte afacerile politice sî bel- lice ale tierei; in manile lui intra cele mai multe acte de stătu; elu din acelea intretiese unu numeru con- siderabile in istori’a sa, care in tecstulu originale, care in traductiune; elu cundsce secretele partiteloru, chiaru sî ale familiiloru; asia numai informati bine după loanu Bethlen potemu Jrece la scrierile fimlui seu Nicolae Bethlen, in cătu acelea in partea din urma inca se ocupa cu istori’a tempului seu, pana candu ajunse in captivitate la Vien’a**). Escerptele ndstre după loanu Bethlen voru fi mai scurte decătu cele împărtășite după Cserei. Lu- crarea adeca ne va fi mai usidra, in cătu acestu isto- ricu nu amesteca atăta cronica străină, neci atătea a- faceri strinsu familiarie că celalaltu, va fi inse in m^i multe parti destulu de uritidsa, in cătu adeca vomu avea a face cu unu stilu latinescu greoiu sî cu mul- țime nenumerabili de erori tipografice, accumulate in acdsta editiune in numeru, precumu nu se mai vede airea, decătu pdte numai in unele cârti sî diaria ro- manesci din dîlele ndstre. Intr’aceea ne place a spera, că informatiunile istorice, pe care le vomu scdte din acdsta parte a istoriei lui loanu Bethlen, ne voru fi una desdaunare corespundietdria fatigeloru ndstre, mai alesu ddca le vomu însoți pe aici colea sî de căte unele adnotatiuni sî reflecsiuni proprie, cu scopu de a inlesni intielegerea lucrului pentru aceia, carii nu se voru fi ocupatu pana acf cu istori’a Transilvaniei. Din partea I. An. 1663. Cuciugh Memhet pasi’a, carele dese- case patri’a cu nenumerate împilări si predi, in Aug. *) Mich. Cserei se născuse in 21. Octobre 1668, precumu arata elu insusi la pag. 37 a cronicei sale. **) Grof Bethlen Miklos On^letleirâsa. Kiadta Szalai Lâszlo. Pest 1858 tom. I., 1860 tom. II. Acestu Nic. Bethlen, fiiu alu lui loanu sî nepotu alu istoricului si cancelariului Lupulu Bethlen, s’a nascutu in 1. Sept. 1642, precumu amu vediutu in hiografi’a lui. 19 — 114 — 1663 esi de aici in Ungari’a preste tdta așteptarea locuitoriloru, pentrucă se apere fortardti’a dela Oradea mare si alte locuri fortificate. Atunci principele Midi. Apaffi temenduse fdrte, că nu cumuva garnisonele imperatului Romaniloru asiediate prin unele fortaretie, punenduse din nou in misicare ostila, se dea lui Cu- ciugh ocasiune de a se reintdrce drasi, a trimisa pe secretariulu seu anume Franciscu Lugosi in legatiune la comandantele imperatescu din Clusiu, anume Hector a Brazen, pentrucă se’lu rdge de unu armistițiu ono- rificu, că asia barbarului se nu i se dea ocasiune năția de a reintra in Transilvani’a*). Fiinducă inse Pdrt’a otomana poruncise lui Apaffi, că se stea preparata de bataia cu tdta poterea tierei, dra de alta parte voiă si principele se afle, pana in cătu se supune boierimea pbrunciloru lui, a conchiamatu pre toti no- bilii sub arme; era apoi pentrucă se petrunda faim’a (la turci), că Apaffi se afla in castre cu tdta armat’a sa, a luata dispositiuni, că căte trei mii de ostasi se fia necurmata sub arme, dra ceilalți fusera dimisi pe la casele loru. Totu-odata se conchiamă sî diet’a pe Septembre la Murasiu-Osiorheiu. In modula acesta credea principele Apaffi si boierii, că dupace tidr’a fusese sbuciumata sî aruncata de valuri siepte ani întregi, acumu va mai ajunge sî la unu feliu de respiri a, pre candu dea că dela marea veziru Amhet-pasi’a**) vinu duoi delegati ai sei la castelulu Ernotu, cu scrisdre catra principele Apaffi. Acea scrisdre loanu Bethlen o are tradusa din tur- cesce in latinesce, dra coprinsulu ei era, că principele Apaffi se se scdle indata sî se merga in castrele tur- cesci din Ungari’a, pentrucă m. veziru se’lu pro- chiame de rege alu Ungariei sub protectiunea sultanului. Pe atunci ,m- veziru Amliet batea Ce- tatea ndua (Arx nova, Ersek-Ujvăr). Cei duoi able- gati ag’a Muharim sî Alga era însărcinați a spune lui Apaffi mai multe prin graiu. Acdsta scire cu totulu neașteptata, in locu de a produce vreo plăcere, a latitu in familia principelui, că si intre consiliari sî in tdta aristocrati’a tierei grija sî spaima atătu de mare, in cătu Bethlen dîce, că condeiulu lui nu e in stare a descrie acea terdre sî tdte căte le aud! sî vedib. elu in acelea dîle. Cu cătu ablegatii turcesci urgită mai multu curend’a ple- care a principelui, cu atătu soci’a sa An’a Bornemis’a plangea mai amara sî strigă, că ea va remanea ve- duva cu uniculu prunculetiu ce avea. Dintre dmenii cartei sî dintre boierii mai morti de frica (pene ex- sangves facti), neci unulu nu voiă se purcdda cu prin- *) Lectoriulu va binevoi a reflecta aici pî a’si aduce ace- stea date elu insusi in legamente cu câteva antecedentie. Turcii puseseră de principe alu tierei pe Mich. Apaffi, sî asia una parte de oștire turcdsca petrecea in tiera. Nemții veniseră cu loanu Kemeny, ca se’i ajute lui la tronu. Kemeny cadiu, nemții inse ocupara Clusiulu si alte câteva locuri fortificate. Asia Transil- vani’a in anii dintâi ai domniei lui Apaffi era ocupata sî de turci, sî de nemți, se intielege, câ de fiacare pre câtu ajungea. **) Bethlen ilu numesce candu Amhet, candu Ahmet. cipele, ci unii din ei se prefăcea atătu de morbosi, in cătu jacea in așternuta, că sî cumu aru trage de mdrte (jacebant in lectis moribundi quasi), dra altii mintia totu feliulu de lucruri, numai că se scape de acea caletorie; era erasi multi, carii se temea fdrte, că de ’i va apuca turcnlu in castrele sale, curendu le va rateza capulu, din causa că elu ii sciă de par- tisani ai casei austriace; asia unii că aceștia mai bu- curoși voira se esa in ecsiliu, lipsinduse de patria, decătu se se dea pe man’a turciloru. Mai in scurta, planșete, bocete, escuse de totu feliulu se audia din tdte părțile*). In vdr’a aceluiași anu 1663 se incepe sî cuno- scut’a intriga escata intre Mich. Apaffi sî intre Gav. Haller, carele cu unu anu sî diumatate inainte fusese trimisa la pdrta in calitate de agenta alu Transilva- niei (Capu-Chehaiă). Acea intriga costă pe Haller vieti’a, precumu se va vedea mai la vale. De sî ca- sulu tragicu alu lui Gav. Haller e de valdre istorica sî e fdrte interesanta, noi totuși nu’lu vomu repro- duce aici după loanu Bethlen din cuventu in cuventu, din causa că de sî acestu Bethlen fusese de fatia, candu intre altii, loanu Batzo spunea principelui Apaffi cele audîte dela greculu Panaiotu, dragomanulu Pdrtei otomane, că adeca sultanulu sî marele veziru, cuma sî alti turci mari fiendu neindestulati cu guberhula lui Apaffi, aru voi se numesca pe altuia sî anume pe G. Haller, totuși Bethlen se indoiesce fdrte multu despre adeyerulu cuventeloru lui Batzo. Mai departe loanu Bethlen cundsce cu de-ameruntulu sî conversa- tiunea secreta a lui Haller cu adiunctulu seu, anume Ladislau Ballo, avuta in cestiunea tronului; elu ne păstră sî epistol’a lui Gavr. Haller adresata princi- pelui Apaffi din castrele turcesci dela Strigonu (Gran) iu 28. Aug. 1663. In acea epistola Haller descopere lui Apaffi cu multa sinceritate sî canddre totu pla- nulu turciloru de a’lu resturna pe densulu. Apaffi spaimantatu, sî acumu plinu de prepusu in contra lui Haller, trimite curendu pe Valentinii Szilvăsi cu multe daruri la turci, pentrucă se afle chiaru dela ei, dăca in adeveru ei voiescu se pună pe Haller principe, seu că Haller ambla după domnia, sdu sî un’a sî alt a. Turcii, adeca curtenii sultanului sî ai marelui veziru sî unii pasiali, sdu cumu amu dîce in limba- giulu modernii, dmenii din camarilla, primescu daruJ rile, apoi inse jura pe atotu-potentele Allah sî pe profetulu Mohametu, că ei nu sciu nimicu de neci- unu felia de machinatiune a lui Haller spre a castiga. tronulu Transilvaniei; prin urmare camarill’a turcdsca mărturisi de iiinocenti’a lui. Judecandu după acestea impregiurari, lui loanu Bethlen i se pare, că Mich. Apaffi este nevinovata de sângele lui Haller. Intr’a- *) Acestea sî asemenea scene, pe care le descriu istoricii transilvani din epoc’a lui Mich. Apaffi, inca merita cea mai de aprope a nostra luare-amente, pentrucă din unele câ acestea se, cunosce mai bine, la ce decadentia sî cumu amu dîce, falimentu moralu ajunsese patriotismulu sî curagiulu aristocrației si alu pa-, triciatului transilvanu in epoc’a lui Mich. Apaffi. — 115 — ceea din cercetările mai ndue a esitu la lumina, că lui Gavr. Haller i s’a taiatu capulu din porunc’a ma- relui veziru, cu scirea si cu invoirea secreta a lui M. Apaffi sî a cumnatu-seu Dion. Bănffi, cunoscuta in istoria de omu fdrte orgoliosu sî rapitoriu. Deci a- cela care voiesce se cundsca mai de aprdpe capetulu tragicu alu lui Gavr. Haller, se citdsca biografi’a lui la Alecsandru Szilăgyi „Martiri din istori’a Un- gariei*).“ Una impregiurare mai remase inca totu neesplicata pana aci. Gavr. Haller fusese trimisa in calitate de agentu alu Transilvaniei mai antaiu numai la Ali-pasia in cetatea Temisidrei, si numai in modu provisoriu, pe unu tempu mai scurtu; cu tdte acestea apucandu’lu turcii in midiuloculu loru, nu’lu mai la- sara de acolo, ci sub preteste inventate de ei ilu tienura intr’unu felin de arestu onorifica, dra după ce se decise că turcii se incdpa bataia ndua cu nemții, Aii luă pe Haller cu sine la Belgradulu Serbiei, unde se află marele veziru, era de acolo ilu luara cu ei la Ungari’a. Se ne reintdrcemu la caletori’a principelui Micii. Apaffi, asia precumu o aflamu la loanu Bethlen. După ce se determină cu mare greutate sî agitatu de frica sî sperantia, că se caletordsca in castrele turciloru, aâiediă mai antâiu un’a regentia de trei inși, carii era Stefanu Petki, Pav. Bdldi sî Andreiu Fleischer, co- rnițele natiunei sasesci. La loculu atesta I. Bethlen afla cu cale a informa pe lectori despre starea sî spi- ritulu ce domniă mai alesu in aristocrati’a transilvana pe tempulu acelei caletorii a principelui. Caracteri- stic’a principala a starei de atunci este după acestu scriitoriu: rapacitatea cea mai infama, incuragiata de jacleiatea...principelui, care promitea la toti, dă totu, pentru merite sî demerite fara alegere, in cătu tocma sî averile statului (Bona fiscalia) începuse ale dărui la căti trasi-inpinsi, dra tesaurulu tierei era de- secatu intru atăta, in cătu neci puțina ostasime re- gulata nu’si mai potea lua simbri’a sa, din care causa apoi esindu pe la sate inpilă sî maltrată cumplitu pe poporuln tieranu. Totu pe tempulu lui Apaffi’se în- mulțiseră denunciantii fdrte tare, in cătu neci-unu omu de ondre sî de caractere nu mai era siguru de spionagiulu loru. Intre denuncianti celu mai blaste- matu sî afurisita era unu negotiatoriu, anume Mich. Csepregi, care se sciuse insinua la familiile fruntasie sî la curte, după aceea luă parte in legatiuni turcesci cu Bald, Haller, Szilvăsi, cu acestu din urma inse fiindu la drumu se bată nebunesce, dra după ce se rein- tdrsera in tidra, Csepregi dede la curte denunciatiuni făcute in scrisu, prin care înnegrea si inferă cumplitu mai alesu pe Gavr. Haller sî pe loanu Bethlen. De- spre acei duoi consiliari a dîsu Csepregi catra prin- *) Vertanuk a Magyar tortănetbol. Torteneti tănulmănyok. Irta Szilăgyi Săndor Pest, 1867. Totu in acesta carte vei afla sî descrierea interesanta a perirei lui Dionisiu Bănffi, alu cărui capu a cadiutu in prinsorea dela Bethlânu in 18. Dec. 1667 taiatu de man’a unui tieganu biatu, pusu de Lad. Csăki, care fusese ecsecutoriulu sententiei „Statuum et ordinum.“ cipele: Marii’a ta, se’ti aduci amente de cuventele mele: Acești duoi au onioritu pe trei principi (pe Răkoczi II., Barcsai, Kemdny), era acumu au venitu că se omdre sî pe alu patrulea. Csepregi avea mania mare mai vîrtosu asupra cancelariului Bethlen, despre care scri- sese si lui Georgie Gilănyi, carele inca era cumnafu cu Apaffi, pentrucă sî elu tienea in casatoria pe un’a din sororile ddmnei. Gilănyi dă acelu pasquilu prin- cipelui, dra acesta fu asta-data atătu de lealu, in cătu ilu arată lui loanu Bethlen si’lu lasă, că se citdsca totu coprinsulu lui. Bethlen apucandu acea scrisdre, intra cu ea hi dieta sî o da protonotariului Martinu Sărpataki, pentrucă se o citdsca in audiulu toturoru, după aceea luandu cuventulu, ataca pe Csepregi aspru, numindu’lu intrigantu, mintiunosu, denunciantu s. a., in fine cere darea lui in judecata. După acestea Mich. Apaffi pldca abia la drumu, insoțitu numai de vice-maresialulu curtei Stefanu Na- lătzi sî de Mateiu Balog, dra intr’aceea diet’a remase deschisa sî in. activitate la Ernotu. loanu Bethlen descopere la loculu acesta frica mare asupra caleto- riei principelui Apaffi, dra acea frica a sa e intemeieta mai multu pe „minunile," care s’aru fi aratatu sî' in acelu anu sî anume minunea din 8. Sept. 1663 in- templata la St. Nicolae in Ciucu (Csik-Szt.-Miklos), adeca pe la trei dre după amiddi dihtr’unu nuoru micu se audira detunături, sunete de tobe, fragdre infrico- siata de arme, lupte, vaiete, tiepete fiordse sî apoi: caderea unei petre înfocate pe cas’a lui Mich. Săndor in St. Nicolae. Prefectulu acelui tienutu St. Lazaru alergă indata la Ernotu, pentrucă se faca principelui sî dietei raportu prin graiu viiu despre acelea feno- mene, pe atunci neintielese de locu., Acesta dieta a decursu intre certe infocate, pro- duse totu prin rapacitatea boieriloru sî a ciocoilor», dra candu ajunseră se desbata scdterea tributului tur- cescu in suma de optudieci mii de taleri, onorabilii membrii începură șe planga cu amaru*) sî se înjure tirania turciloru, carii dupace au redusu principatulu Transilvaniei numai la cinci comitate, la sasime sî secuime, alaturandu pe celelalte parti la fortaretiele tienute de ei, apoi totuși storcea pe fiacare anu tri- butu induoitu decătu fusese mai nainte de a imbucatf tidr’a. Dupace membrii dietei se sbuciumara sî se certara patru dîle întregi asupra acelei cestiuni pana la ragusidla sî grdtia (usque ad ravim et nauseam), in fine se invoira abia, că reapucandu protocdlele sî registrele vechi sî numerandu capii de familia, căte diece inși se formeze un’a pdrta, că in vechime, dra apoi fiacare pdrta se dea căte diece taleri, adeca căte *) l£ca cuventele lui loanu Bethlen: Punctum tertium longe ponderosius .... de tributo enim graviter per Ottomanicum cru- deliter nobis imposito ... insertum erat. Utinam mi lector! ora vultusquo regnicolarum mecum spectare potuisses! defixis in ter- ram oculis ultra quadrantes nos flentes vidisses, nec in- termixta lacrimis deerant suspiria etc. etc. Pag. 51. Trista des-’ curagiare, cumplita decadentia a unei aristocratii, carea sciă se fia atătu de crudela catra poporul 19* 116 — unu taleru de unu barbatu. Din acesta conscriptiune inse nu esia neci diumetatea tributului turcescu; deci diet’a șe adresă catra aceia, despre carii se cre- dea că au desecatu tesaurulu statutului, precumu era unulu Petru Vizaknai, prefectu alu toturoru bunuri- loru fiscale, carele trecea de unu mare hotiu sî im- pilatoriu, câ sî alti mai multi, pecarii I. Bethlen ii nu- mesce depopulatori sî insielatori. Din acesta causa inse cert’a deveni multu mai înfocata, pentrucă de- predatorii tesaurului sî ai fiscalitatiloru isi afiara apă- rători fdrte desperati sî nerusinati, carii mai pe urma dedera ascultatoriloru se pricepa, că totu ce se fura din tesauru si preste totu din fiscalități, se fura cu scirea principelui Apaffi, dra unii dintre consângenii si curtenii principelui amerintiara cu rechiamarea in tidra a lui Cuciugh-pasia cu dstea turcesca, spre a reinfrena si pedepsi pe aceia, carii strigă se nu se fure, si că cei carii au spoliatu tesaurulu (visteri’a) tierei, se pună banii Ia locu, pentrucă se se pdta plati tributulu turcescu. Tdte acestea dispute si certe au remasu fara neci-unu efectu, pentrucă dintre ari- stocratii si oligarchii, carii avea veniturile cele mai mari si se tavalea in lucsu mare, neci-unulu nu a voitu se dea unu singura denariu pe altariulu patriei. (Vedi pag. 53—55.) Restulu lucrariloru acelei diete se împlini cu cer- tele dintre I. Bethlen, Csepregi, Daczd, din causa unoru denunciatiuni, cumu si supresiuni de bani. Cu acea ocasiune certanduse Daczo si Csepregi in fati’a dietei, intre altele ese la lumina, că unii din dmenii carii mergea in misiuni la turci, isi batea jocu de neajunsurile lui Apaffi, dra anume Csepregi spunea turciloru, că principele pusu de densii este’ atătu de simplu si neindemnaticu, in cătu deca ai a face cu elu tocma si in lucruri de puțina însemnătate, mai inainte de a’ti da vreunu respunsu, începe se ganga- vdsca că pruncuții cu: Nyi, nyi. Din acelea certe, care inca nu mai era de dmeni cu ceva educatiune, ci de târgoveți sî precupeți, carii se bătu cu lemnele dela siatra, inca nu s’au alesu pentru atunci mai multu, decătu s’a decisu că se a- stepte cu totii pana la reintdrcerea principelui. Intorccndnne fati’a dela certele domestice ale ari- stocrației ardelene, se insoținiu pe principele Apaffi in caletori’a sa cea poruncită. Mich. Apaffi urgitatu mereu de cei duoi turci trimiși de marele veziru, mâ- necă abia in Septembre din patri’a sa, sî trecendu pe la Lipov’a (Lippa), care pe atunci inca era in pote- statea turciloru, de acolo apucă la Aradu, dra la ora- siulu turcescu Semfo trecu Tis’a, apoi trase dreptu la Bud’a, care odenidra era resiedenti’a regiloru Un- gariei (quae regia olim Hungarorum Regum fuerat), adaoge Bethlen. Dela Bud’a principele apucă spre Strigonu (arcem Strigoniensem), unde trech Dunarea. Pe atunci Cetatea ndua (Ersek-Ujvăr) apucase a cadd in manile turciloru preste așteptarea lumei creștine. Pre candu se apropiă Mich. Apaffi de castrele mare- lui veziru, turcii lucră barbatesce spre a repara sî fortifica de nou acea cetate, Distantia de trei miliaria esise Gavr. Haller din castre intru intempinarea prin- cipelui seu. Preste puținu veni inaintea principelui Apaffi din porunca marelui veziru principele Vala- chiei transalpine cu tdta armat’a sa si cu dstea prin- cipelui Moldaviei, că-ci elu insusi era bolnavu sî de aceea absenta*). Tocma pre candu era aprdpe de castre, vene Cham-basi’a cu siesedieci de ceauși sî presenta principelui Apaffi in numele vezirului unu calu insielatu sî adornatu că pentru unu rege, apoi ilu rdga, că descalecandu de pre calulu seu, se în- calece pe calulu de parada trimisu in dara. Mai multe cete de turci armati, cu beii sî cu agalii loru in frunte, așteptă in parada pe Apaffi. Indata apoi principele fu condusu in cortulu marelui veziru, ca- rele invitandu’lu a siedd langa sine, ii dede loculu de ondre, adeca la steng’a, precumu este datin’a la re- sariteni. După usitatele intrebatiuni de sanetate sî.de comoditatile caletoriei, m. veziru laudă pe Apaffi, pen- trucă se arata asia supusu si credințiosu, după aceea ’i dede unu cortu provediutu cu tdte chmoditatile, pen- tru că se pauseze. In urmatdri’a dî marele veziru provoca pe prin- cipele Apaffi, că elu se dea una proclamatiune catra acei locuitori sî acele tienuturi ale Ungariei, care pana atunci mai era inca in potestatea imperatului Roma- niloru, pentrucă se ’lu recundsca de domnitoriu alu' loru sub protectiunea turcesca. Seu de buna voia, sdu de frica, Mich. Apaffi facă in adeveru pasulu a- cesta, dra patent’a ce o publică elu spre acelu scopu' cu dat’a din 8. Sept. 1663 se pdte vedd la loanu Bethlen la pag. 65—67. Acea patenta se sî admanuă vicepalatinului Lad. Kereszturi, carele se află in ca- strele turcesci, trimisu inadinsu de imperatulu Leopoldu spre a negotia cu m. veziru. Kereszturi comunică in adeveru patent’a cu tdte jurisdictiunile (mai bine municipiale) din Ungari’a nemtidsca, dra una copia ajunse in manile palatinului comite Franciscu Vese- lenyi. Patent’a lui Apaffi produse in aristocrația un- gurdscă afecte diverse. La multi li se urise din su- fletu de atătea promisiuni mintiundse ale imperatului nemtiescu (numitu alu Romaniloru), in cătu nu mai speră nimicu dela elu, de altă parte inse dorea din totu sufletulu a scapa de pericolulu estremu, adeca de necurmatele invasiuni, împilări, omoruri sî tetiu- narii, căte suferea acea parte a tierei din vecinătatea turciloru. Nu asia cugetă pe atunci palatinulu Fran- ciscu Veselenyi; de aceea elu sî properă a publica una contrapatenta de dato Murăny 31. Oct. 1663, in care ’si bate jocu de Apaffi si de patent’a lui, dicându’i intre altele lupu rapaciu, cersietoriu golanu, care promite altora avutii**); totu Veseldnyi descrie *) Mox Valacbiae Transalpinae principem cum toto suorum robore ac Moldaviae principis exercitu (ipsomet morbo laborante ob idque absente) de mandato supremi purpurati ad excipieudum eum expeditos salutat. Pag. 63. **) Ipse nudus, aliis divitias promittit. Pag. 69. — 117 — cu colori vii deplorabil’a stare, la care ajunsese sar- man’a Transilvania subprotectiunea turcdsca, d.e candu ajunse Apaffi principe alu ei, si chiaru dela G. Ră- koczi II, incdce, pentrucă de atunci abia a trecutu atâta tempu, in cătu se poți rupe dude parechi de ciobdte (cisme), si totuși Transilvani’a avă siepte prin- cipi*); era tributulu i se adaose in proportiune infri- cosiata si dreptulu de alegere inca i se violă cum- plita ; mai in scurta, in Transilvani’a nu mai pdte fi vorba de neci-una libertate. Același palatinu descrie pe turci cu colorile cele mai negre, dra mai anume crudîmile, rapacitatea, perfidi’a si iubirea loru de min- tiuna, le confirma cu ecsemple numerdse atătu din trecutu, cătu si din tempulu seu; in fine provdca pe unguri din nou la arme in contra turciloru, pe carii abia ’i scie numf altumentrea, decătu lupi răpitori si barbari; totuodata palatinulu opresce strinsu publi- carea patentei lui Apaffi prin municipia, Imperatulu Leopoldu aflandu de pasulu facutu de turci asupra sa prin man’a lui Mich. Apaffi, nu lipsi a emite si elu una contrapatenta cu data din Vien’a 10. Nov. 1663 subscrisu: Leopoldu, Georgie Szeleptsdni archiepiscopu de Calocea si Stef. Orbăn. In acea patenta sdu prochiamatiune imperatulu spune, că turcii drasi ii făcuseră una surprisa fdrte neplă- cută, că-ci nu numai luara cu asaltu Cetatea-ndua, ci facîmdu incursiuni pana in provinciile ereditarie, duseră că la una suta mii de locuitori in captivitate; dra acumu se incdrca a insiela pe locuitorii Ungariei (nemtiesci), că se se supună turciloru prin midiulo- cirea Transilvaniei; asia imperatulu inca provdca pe unguri la arme, le promite totuodata ajutoriu potente dela staturile Germaniei, ale caroru representanti se adunasera la Ratisbona în dieta, spre a vota ostasi si bani. (Va urma.) Societatea moscului transilvanii. Acdsta societate scientifica, a cărei resiedentia este Clusiulu, fundata numai de cativa ani, merita atențiunea ndstra nu numai pentrucă ea multu pu- ținu este contempurana cu asociatiunea transil- vana pentru literatura si cultur’a poporului romanu, ci si pentrucă este patriotica in mai multe intielesuri, dra in cătu ea este scientifica, nu are, sdu incai nu ar trebui se aiba naționalitate, că-ci scienti’a este una in tdte limbele pamentuhii, in căte dmenii se ocupa cu dens’a. Societatea mușeului transilvanu ticnă estempu a- dunarea sa generala in 28. si 29. Aprile la Clusiu. Presiedentele o deschise că totu-deauna prin una cu- ventare ceruta de impregiurari, apoi urmara celelalte *) Vix duos cothurnos consummere potuisses, septem in Transilvania successive licuit videre principes etc. Adeca Vesse- Idnyi intielege aici pe Georgie Bâkoczi II., pe Franciscu Rliedei, Acatiu Barcsai, loanu Kemeny, Mich. Apaffi. Aceștia nu sunt siepte, ci sunt numai cinci, inse cinci sunt prea de ajunsu pen- tru anii 1656 —1661. lucrări conformu unei programe de treisprediece puncte. In drele postmeridiane intre 3 si 5 se citiră si unele dissertatiuni scientifice. Averea societatei in 31. Dec. 1869 era: In obligațiuni de stătu v. a. fr. 64287 % In obligațiuni private 139729 cr. 16 In bani per cassa 4433 „ 70 */ Sum’a v. a. fr. 207449 % cr. 86 % ’ Preste, acdsta suma societatea mai are si in mo- neta de auru 550 galbini dati imprumutu, dra 42 galbini per cassa, in suma 592 galb. Societatea mu- seului mai are inca si unu fondu micu de 1232 fr. si 47 cr. destinata pentru scientiele naturali. Din acestea sume se pdte vedd, că fondurile societatei mușeului transilvanu din Clusiu sUnt aprdpe de siese-ori mai mari, decătu este fonduletiulu ■ asociatiunei transilvane din Sibiitu Inse averea /. mușeului transilvanu nu stă numai in fonduri de bani, ci ea are, precumu bine scimu, una biblioteca si co- lectiune de manuscripte, colectiune numismatica si de* anticitati fdrte interesante, cabinetu de naturalia, casa, gradina botanica, dra in anulu acesta isi mai inavutf colectiunea mineralogica cu aceea, pe care o cum- pără dela dn. Franciscu Herbich. Ddca valdrea ace- stora averi s’ar computa nu după ceea ce dîcu ju-' ristii pretium afectionis, ci după una alta chiaie, spre a scadă pretiurile pre cătu se pdte, totuși acelea aru representa una valdre celu mai puțina pana la % de milionu; că-ci adeca voindu cineva se înainteze scientiele in cutare tidra cu ajutoriulu unei bibliotece si alu* unora colectiuni, precumu sunt ale mușeului din Clusiu, si constrinsu fiendu ale cumpără, de si- gura l’ar costa mai multu că 250 mii fiorini. Din bugetulu anuale aflamu, că venitulu museu- lui transilvanu pe an. 1869 a fostu v. a. fr. 14310 cr. 43%. Din spese insemnamu numai dude cifre, adeca fr. 8040, care se dau că plati la functiunarii mușeului, că simbrii la sierbitori si la gradinariu, apoi si că tacse de locuintie (corteluri), dra fr. 5750 se spenddza pentru alte scopuri ale mușeului, precumu înmulțirea bibliotecei, a colectiunei numismatice si a cabinetului de naturalia, cumu si pentru caletorii scientifice, cultivarea gradinei s. a. Sum’a totala a speseloru fr. 13790. Restulu de fr. 520 cr. 43% din venitu se adaose la fondu. Candu locuitorii marelui principatu alu Transil- vaniei nu s’aru desparți si clasifica după nationalitati, neci după confesiuni, ci de ecs. numai după positiunea loru politica intru intielesu vechiu feudalisticu, adeca in aristocrația si democrația; candu apoi ar veni unu strainu si ar întreba: Care clasa de dmeni a fundata museulu transilvanu din Clusiu? Ar fi constrinsu a respunde: Aristocrati’a. Si cine a fundata si sus- tiene asociatiunea transilv. din Sibiiu? Democrati’a. Corolariu deduca’si fiacare lectoriu. Noi din partene sustîenemu numai atăta, că ori-si cumu,poporulu trebue se se deștepte si se faca mai multu pentru sinesi insusi. — 118 Dimitrie Cantemirn, principele Moldovei.*) Principele Dimitrie Cantemirn s’a nascutu in 26. Octobre alu anului 1673. Tata-seu, Constantinii Can- temiru, era pe atunci sardariu, adeca locutienetoriu si generalu preste trei districte din Moldov’a. In anulu 1684 tata-seu fu denumitu principe alu Moldovei; 6ra fiendu-că curtea osmaniloru cerii dela elu pe unulu dintre fiii sei că ostatecu (obses), asia isi trimise la Constantinopole pe fiiu-seu celu mai mare, anume Antiochu, insocitu de siese boieri juni. După trei ani tata-seu porunci lui Dim. Cantemirn, că se mărga la Constantinopole, spre a schimbă pe frate-seu. Pe atunci in Munteni’a era domnu Con- stantinu Brancovanu, inemicu de mdrte alu casei lui Cantemirn. Acestu Brancovanu avendu de scopu a compromite pe principele Const. Cantemiru la Pdrt’a turcăsca, dupace ajunse Dim. Cantemiru la Constan- tinopole, ilu denuntiă la marele veziru, că nu ar fi alu duoilea fiiu alu principelui Cantemiru, ci unu altu june supusu, adeca unu pseudo-Dimitrie Cantemiru, pentrucă asia se păta scdte din manile turciloru pe adeveratulu seu fiiu Antiochu. Deci voindu vezirulu a cerceta lucrulu, chiamă pe Dimitrie la sine; vedien- du’lu inse, a si dîsu la momentu: Brancovanu a scor- nita prepusulu celu mai nerusinatu din lume, pentru- că acestu june Dimitrie este leitu tata-seu. Mai in scurtu, acea antaia infatiosiare a lui Dimitrie facă inpresiune forte buna asupra marelui veziru, era după aceea portarea sa cea intielăpta si cuvenintidsa ilu recomendă si mai multu, pentrucă se fia recunoscuta de unu fiiu demnu de tata-seu. Dimitrie petreci! in Constantinopole pana la a. 1691, candu ărasi merse frate-seu Antiochu in loculu lui, 6ra elu se reintdrse la tata-seu. In tempulu pe- trecerei sale la Constantinopole, Dimitrie invetiă limb’a si music’a turcăsca atătu de bine, in cătu densulu celu dintaiu a introdusu la turci notele de musica si a pusu in note mai multe piese musicali. In an. 1692 plecandu seraschieriulu Daltabanu asupra Soro cei, că se o bombardeze, Dimitrie inca a mersu cu tata-seu la dstea turcesca. In 14. Martin 1693 mori Constantinii Cantemiru, tatalu lui Dimitrie. Aflanduse acelu domnu alu Mol- dovei pe patulu doreriloru, chiamă la sine pe boieri si le lasă cu limba de mdrte, că mai inainte de a inchide elu ochii pentru totu-deauna, se’si alega ei inșii domnu, dra boierii alesera in unanimitate pe fiiu-seu Dimitrie. Moribundulu tata se bucură de acea scire si credih, că sultanulu va confirma pe fiiu-seu. *) Acestu istorica romanescu ajunsu la tronulu Moldovei in un’a epocha, pre candu Daci’a intriga si Panoni’a trecea prin una catastrofa noua sociala si politica, merita că se fia readusa cătu mai desu in memori’a toturoru romaniloru, carii se intereseza de istori’a loru naționala. Contempuranu alu cronicariloru arde- leni, Bethlen, Cserei, Âpor etc., elu si cu eruditiunea, si cu nu- merulu scripteloru sale stâ multu mai pre susu decătu toti contem- puranii sei scriptori din Daci’a. Intr’aceea banii avara la turci trecere multu mai mare, decătu yointi’a tierei, serbitiale lui Constantinu-voda si calitatile cele frumdse ale fiiu-seu Dimitrie. Asia domnu alu Moldovei se facă asta-data Constantinu III, fiiulu lui Dncas, omu de altumentrea adapatu in scientie^ impușii inse de turci cu forti’a, era Dim. Cantemiru se vedih constrinsu a merge la Constantinopole, unde era. obligati a petrece toti domnii moldavo-romanesci depuși, seu cumu se dîcea pe turcesce „Mazili, “ ase- menea si fiii de domni. In a. 1697 Dim. Cantemiru luă parte la batali’a cea mare turco-nemtiăsca dela Zent’a, din porunc’a marelui veziru, inse numai că voluntariu, era de acolo apucă sî elu la fuga cu toti turcii căti au scapatu, si merse drasi la Constantinopole. Brancovanu, care urise din sufletu pe famili’a lui Cantemiru, nu incetă a persecuta pe cei duoi frați, adeca pe Antiochu si pe Dimitrie Cantemiru <#n tdte poterile sale; inse ur’a lui era indireptata mai alesu asupra lui Dimitrie, carele apucase a invetia nu nu- mai limb’a turcăsca, ci sî arabic’a si persian’a, dra portarile sale ilu recomandă atătu de multu, in cătu elu era primita si bine vediutu in cele mai inalte cercuri ale societatei din capitala turcesca. Deci fiendu- că Brancovanu credea, că Dim. Cantemiru ar fi sin- gurulu individu, de a cărui rivalitate ar avea elu a se teme, nu crutiă neci fatiga, neci bani, spre a midiu- locl depărtarea lui dela curtea turcdsca, pana ce in fine dandu sume mari de bani, a sî midiulocitu, că Dimitrie se fia departatu. Intr’aceea acesta aflandu de ceea ce’lu așteptă, se ascunse in casele unui pasia, care’lu si tienîi la sine cu tota plăcerea patrudieci de dîle; totu-unadata inse scdse la cale, că sententi’a esita asupra lui Dimitrie se fia revocata, după care apoi acesta fu reprimitu la curte cu plăcere mai mare, decătu ori candu alta-data. Acdsta fu lovitura grea pentru Brancovanu, carele de alta parte avea firesi- cumu dreptate a se porta catra Dimitrie Cantemiru asia precumu s’a portatu, din causa că acesta dorea atătu de multu se ajunga pe tronulu Munteniei, in cătu după aceea refusă de dude ori tronulu Moldovei, care apoi se dede fratelui seu Antiochu, numai pen- trucă elu se apuce in Munteni’a. In a. 1700, candu Antiochu se facîi domnu alu Moldovei, se reintdrse si Dimitrie in patria sa, dra apoi se casatori cu Casandr’a, fiic’a lui Sierbanu Can- tacusinu, fostulu domnu alu Munteniei. Din acea că- sătoria Dimitrie Cantemiru avîi una fiica. După cinci ani frate-seu fu scosu din domnia, candu apoi Dimitrie inca fu constrinsu a se reintdrce la Constantinopole, unde pana la 1710 i se mai născură patru fiice si patru fii.(??) In totu tempulu acesta Dim. Cantemîru isi vedih de familia si se ocupă cu scientiele. In an. 1710 Petru celu-mare, tiarulu Rusiei, de- chiară turciloru guera mare. Pe atunci domnu alu Moldovei era Nicolae Mavrocordatu, omu erudita si de mare auctoritate la Porta otomana, cărui inse ii lipsea calitatile cerute pentru tempuri bellice. Asia — 119 — vezirulu si chanulu tatariloru înduplecară pe sultanulu, că se destitue pe Mavrocordatu si se pună domnu pe Dimitrie Cantemiru, ceea ce se si intemplă, si inca asia, că sultanulu in locu se’i cdra darurile usi- tate a se da la fiacare schimbare de domnu, porunci că se i se numere Ini Dimitrie dudedieci de pungi*) pentru coperirea speseloru care’lu așteptă. Inse turcii totu turci. Cantemiru abia ajunse la Iași, adeca in capital’a Moldovei, candu dea si primf porunca dela Pdrta, că se edifice unu podu preste Dunăre, pentrucă se trdea dstea turcdsca in Moldov’a. De alta parte marele veziru ilu provocă,, că se’i tri- mită lui si celorulalti funcționari ai Pdrtei otomane tdte acelea daruri, căte li se cuvinu loru in urmarea denumirei lui la tronulu Moldovei. Porunc’a din urma irită pe Dimitrie Cantemiru atătu de multu, in cătu din acelu momentu se sî decise a’si resbuna de ma- rele veziru sî a se folosi de ocasiunea acelei guere, pentrucă se’si scape tidr’a de sub jugula turcescu. Din intemplare tocma pe atunci Petru celu mare trimisese la Cantemiru pe unu medicu grecu, anume Policala, prin carele ’i propuse unele conditiuni fdrte avantagidse. Tractatulu secretu, carele. se inchiaid puținu după aceea intre Petru si Cantemiru prin mi- diulocirea acelui grecu, coprindea punctele acestea: 1. Moldov’a isi va recâștiga vechile sale hotara si va sta sub protectiunea Rusiei. 2. Principele si poporulu voru jura credintia tiarului, indata ce acesta va intra cu armat’a sa in Moldov’a. 3. Principele Moldovei va inpreuna trupele sale cu ale tiarului, pentrucă se combata pe turci cu poteri unite. 4. Atătu acestu domnu, cătu si succesorii sei voru domni pentru totu- deauna in Moldov’a cu potestate absoluta, sub prote- ctiunea monarchului Rusiei. 5. Domni’a Moldovei se asigura familiei lui Dimitrie Cantemiru cu dreptulu ereditariu, pana candu aedsta nu se va stinge cu to- tulu. — Acestea conditiuni sî inca alte căteva fusera confirmate de tiarulu la Lusk in Poloni’a in 13. (24.) Aprile 1711, apoi prpvediute cu sigilulu imperiului se trimisera lui Dimitrie Cantemiru. Intre acestea Cantemiru nu. lipsf a continua fa- cerea podului preste Dunăre, pentrucă se temea, că nu cumuva se deștepte prepusulu (suspitiunea) turci- loru; traganâ inse lucrările pre cătu numai se potea, dra de alta parte urgită neincetatu pe tiarulu, că se accelereze venirea trupeloru sale mai inainte de a fini elu podulu. Din mare nefericire tiarulu insielatu de Brancovanu ajunse multu mai tardfu, decatu că se fia fostu in stare de a inpedeca trecerea turciloru preste Dunăre. Tiarulu ajunse la Iași in luniu alu anului 1711, candu apoi boierimea si poporulu Mol- dovei ilu cunoscura de suzeranii si ’i jurara fidelitate pe fatia. Fiendu-că decursulu acestora lucruri se afla descrisa pe largu in istori’a osmaniloru scrisa de Can- *) 20 pungi turcesci de bani representâ pe acelea tempuri 9230 taleri 18 grositie si 5⁷/₁₃ bănuți de Saxoni’a, s6u 13846 fiorini 9 cr. de ai imperiului romano-germanu. temiru, fia de ajunsu a însemna aici numai atăta, că tiarulu strimtoratu din lipsa de victualii, inchiaiă cu turcii una pace desavantagidsa. Turcii cerura pe Can- temiru, Petru inse nu’si inferă numele seu prin pro- ditiune, ci respinse pretensiunea loru, de si atătu fa- mili’a, cătu si dstea sa se află in periculu estremu. Plenipotentului seu ii porunci că se dîca turciloru, că Dimitrie Cantemiru nu se afla in castrele lui; in- tr’aceea inse acesta in totu decursulu tractatiuniloru de pace siedea ascunsu in calesc’a ₓ(batarulu, radva- nulu) imperatesei, ceea ce sciă numai sierbitbriulu, care’i ducea de mancare. Vediendu Cantemiru că nu mai pdte fi vorb’a de a remand in Moldov’a, câștigă dela Petru una epi- stola patenta (deschisa), prin care i se asigura lui si boieriloru moldoveni căti au tienutu cu elu, desdau- nare si asilu in tițrile sale. Acestu documenta este datu din Movileu, 1. (12.) Augusto 1711. In același tiarulu dechiara pe Dimitrie Cantemiru si pe cliro- nomii lui de principi ai imperiului rusescu, cu titlu de princeps serenissimus, cumu si cu prerogativ’a, că se nu fia supusu la jurisdictiunea nimenui, decătu nu- mai la a tiarului, dra moldovenii carii voru emigra in Rusi’a, se fia supusi jurisdictiunei lui Cantemiru. Pe temeiulu acestei învoieli Cantemiru mânecă din Iași însoțita de un’a miie si mai bine de boieri si sierbitori, carii isi părăsiră patri'a pentru densulu. Principele Cantemiru caletorf cu ai sei in anulu 1711 la Charcovu in Ucraina, unde avea se se asie» die cu locuinti’a, elu si dmenii sei. Aici petrech den- sulu pana in a. 1713, candu apoi plecă la Moscva. Tiarulu rogatu de Cantemiru, impartf intre boierii moldoveni acelu teritoriu, pe care ilu donase lui, le mai donă si una miie de case iobagesci (de sclavi) din ale coronei, preste aedsta le mai aplacidă si plati anuali. Dupace Cantemiru ajunse la Moscv’a, soci’a sa Casandr’a torturata de supărare si dorere pentru per- derea patriei si a toturoru averiloru confiscate de turci, cumu si pentrucă se vedea separata de con- sângenii sei din Moldov’a si Munteni’a, cadiîi in fri- guri, din care se alese unu morbu si mai greu, pro- vocatu prin nesciinti’a unui farmacista (apotecariu), din care’i urmă mdrtea in fldrea vietiei, in 11. (22.) Maiu 1713, in etate numai de treidieci de ani. Ca- sandr’a era una ddmna mintdsa si destdpta, care se ocupii si cu lectur’a de cârti, isi vedea si de afacerile casei, cumu si de educatiunea prun- ciloru, era si frumdsa. Aedsta ddmna fu imnormen- tata la Moscva intr’una din monastirile de acolo. In an. 1714 Dimitrie Cantemiru caletorf la St. Petropole cu alu treilea fiiu alu seu, anume Sierbanu, carele de si era numai de siepte ani, tienh înaintea tiarului unu cuventu in limb’a elina, pentru care i se dedera presenturi, apoi fu si înrolată in regimentulu tiarului. In a. 1715 tiarulu Petru întreprinse caletorii in staturi străine, dra Cantemiru se folosi de acea oca- — 120 — siune, spre a’si cerceta dominiulu seu, unde petrecă pana in a. 1716. In acestu anu isi fini elu istori’a imperiului otomanii, pe care o incepuse la Con- stantinopole. In același anu, pre candu Cantemiru pe- trecea in Ucraina, boierii sei puhenduse in cutare dî la beția, trasera săbiile unii in contra altora, in cătu duoi din ei remasera morti. Cantemiru tienendu a- supra loru judecata, pe trei inși condemnă la mdrte, dra pe alti cativa la galera, apoi inse sententi’a mdrtei o prefacă in ped^psa trupdsca. Tiarulu după rein- tdrcerea sa din străinătate incuviintiă tdta procedur’a lui Cantemiru cu acei boieri bețivi. Petru adeca fă chia- matu din caletori’a sa la a. 1717 in urmarea turbu- rariloru escate in statulu seu. Atunci se reintdrse si Dimitrie Cantemiru la Moscva, unde densulu mergea desu la tiarulu, dra acela venea la elu. In 1718 tia- rulu plecandu la St. Petropole, provocă si pe Cante- miru că se'Iu insocidsca; familia inse’i remase la Mos- cva, din causa că aduo’a fiica a sa anume Smaranda dedese in hectica. In drn’a acelui anu Dim. Cantemiru facfendu cu- noscintia cu a trei’a fiica a principelui Trubetzkoi, care era maresialu de campu preste armat’a rusdsca, o a cerutu de soția, mai alesu, că-ci acea domnisidra era de una frumsetia rara. Asia Cantemiru se casatori a dud’a dra in drn’a din a. 1718. Cu acea ocasiune Dim. Cantemiru isi rase bark’a si lapedandu portulu vechiu moldovenescu, adoptă portulu francescu din gcelea tempuri, precumu se ₍vede si in portretulu ce stă in fruntea cartei titulate Descriptiunea Moldo- vei. Tiarulu inca asistă la solenitatea cununiei, după care donă lui Cantemiru una sabia scumpa. Ospe- tiulu tienă trei dîle, după care Dim. Cantemiru fu denumitu consiliariu intimu alu imperatului. In an. 1719 Cantemiru isi aduse pruncii din prim’a casatoria dela Moscva la Petropole; numai fiica-sa Smarand’a remase acolo, că-ci ea mori in 4. (15.) luliu. Intr’aceea in 8. (19.) Nov. i se nască dela a duo’a socia una alta fiica, cărei i se dede numele totu Smarand’a, dra imperatulu si imperatds’a o bo- tezară si asia se incumetrira cu familia Cantemiru. In an. 1720 Petru se sculă cu bataia in contra Persiei, dra cu acea ocasiune demandă si lui Cante- miru, că inpreuna cu cornițele Tolstoi si cu admira- lulu Apraxin se’lu insocidsca. Din acești trei barbati se compunea consiliulu secretu alu imperatului. Can- temiru insocf pe tiarulu pana la Column’a, care este una cetate in distantia de nduedieci verste de Moscva, asiediata in tienutulu, unde riulu Moscva se vdrsa in Occa. Aici elu se vediă cu familia sa, care ve- nise pe corabia, se inbarcă si densulu spre a’si con- tinua caletori’a pana la Astrachanu, unde ajunse in 4. (15.) Iulie 1721. In acea caletoria Cantemiru su- feri greu de dorerea renichiloru inpreunata cu friguri; inse totu atunci infientiă una tipografidra turcdsca, pe care Petru avea se’si tipardsca manifestulu de ba- taia. In Augustu plecara cu totii dela Astrachanu pe marea caspica cu una fregata, si desbarcara in cateva dîle la punctulu, unde apoi s’a edificatu for- tardti’a numita la Sant’a-Cruce. Fiendu-că Cante- miru avea se merga cu Petru pe uscata la Derbend, asia elu isi trimise fregat’a cu sierbitorii sei si cu tdte aparatele de scrisu si cu multe scripte, spre â’i esf înainte; din nefericire inse fregat’a fu aruncata de furtuna pe un’a banca de nasipu, de unde scapara numai dmenii, dra averea si lucrurile se innecara tdte. Acolo isi perdă principele Dim. Cantemiru intre alte lucruri scriitoriulu, seu adeca mds’a de scrisu si căteva manuscripte, dra anume istori’a scrisa de elu incependu dela profetulu Mohamed pana la Osmanu, carele a fostu primulu sultanu turcescu. In tdta acea caletoria sanetatea lui Cantemiru suferi fdrte multu. Morbulu se prefacă in scursdre la udu, care este fdrte periculosu. Nimeni nu mai credea că va, scapa. Reintorednduse in Augustu la Astrachanu, unde’si lasă famili’a, pana in Decembre se debilită atătu de multu, in cătu ilu mărturisiră si cuminecară de mdrte, dra testamentu isi făcuse de mai înainte. Intr’aceea asta-data unu medicu de re- gimentu, anume Englert, ilu scapă de mdrte, dra dupace se mai intarl, plecă la dominiulu sdu din Ucrain'a. In 14. (25.) Ian. plecandu Cantemiru cu famili’a sa dela Astrachanu, ajunse intre fdrte mari greutati abia in luna lui Martin la Ucrain’a, unde’si vediă de afacerile familiarie si de edificarea unei biserice. In 15. (26.) Aug. drasi cadiă la patu, dra in 21. Aug. (1. Sept.) 1723 repausă in etate de 49 de ani, siepte luni si cinci dîle. Pe la 1734, in care anu se scriă acea biografia a lui Dim. Cantemiru, după care comunicamu si noi datele acestea, dintre pruncii lui se mai află in vidtia patru fii, anume Mateiu, Constantinu, Sierbanu si An- tiochu, dra fiice dude, Mari’a si Smarand’a. Totu pe atunci Antiochu era ambasadoriu alu imperatesei Ru- siei la regele Britaniei Georgie. Acestu Antiochu luase cu sine manuscriptulu latinescu alu istoriei osma- ni loru scrisa de tata-seu, pentrucă se faca a se tra- duce in limb’a anglica. Dim. Cantemiru era omu de statura midiulocfa, mai multu uscativu decătu grasu, fisionomia plăcută, vorbire amicabila si blanda. Elu avea datina de a se sculă demandti’a la cinci dre, fumă unu ciubucu de tutunu si bea unu filigenucu de cafea după usulu turcescu, dra după aceea se punea pe studiu, care dură pana la 12 dre, candu apoi mergea la mdsa. Cantemiru inse mancă de regula numai căte una bu- cata; dra bucat’a lui cea mai plăcută era puisiori cu macrisiu. Beutura ’i era vinu amestecatu cu apa, dra beti’a o ură din sufletu; ddca inse s’ar fi intemplatu vreuna-data că se bea prea multu, apoi ii era reu¹ căte dude septemani. După mdsa dormea puțintelu, apoi drasi se apucă de studiu, care tienea pana sdr’a la siepte dre. După aceea trecea la familia, cină pe la diece dre, si se culcă la 12, adeca la miediu de ndpte. Numai dupace se casatori a dud’a dra si după- — 121 — se facă consiliariu intimu, se vedih necesitată a mai schimba din modulu de mai inainte alu vietiei sale. In totu casulu Dimitrie Cantemiru a petrecuta prea multu din viăti’a sa siediendu la unu locu si cufun- data in studiu. (Va urma.) B i b 1 i o g r a f i c u. Scriptele lui ÎTînntrie Bolintineanulu. Acestu scriptoriu romanescu a esitu in publicu inainte cu 30 de ani mai antaiu cu cele 41 de poesii, seu mai bine cântece de materii diverse. Că încer- cări ale unui june care simtia ferbente, acelea cântece au fostu primite fărte bine de catra publiculu roma- nescu, era anume cântecele, alu caroru subjectu era luata din istori’a patriei, au mai avuta si marele me- rita, că au inpintenatu pe tenerime, că se se pună pe studiulu istoriei naționale. In etate de barbatu, adeca la anulu 1852 dn. Bolintineanulu publică la Iași in tipografi’a „Buciu- mului romanu¹¹ 17 Cântece si plângeri. La cele măi multe din acestea poesii subiectulu este luata din istori’a patriei si din viăti’a năstra naționala, din care causa acăsta colectiune năua esita pe tempulu, candu despotismnlu strainu in tierile romanesci apasă nu numai pe scriptori si pe tăte clasele de locuitori, ci tocma si pe domnii acelora, fu primita cu bratiale deschise mai alesu de catra acei romani, carii pe atunci simtiă profundu necesitatea de a nutri foculu sacru patrioticu si natiohalu in animele multoru com- patrioti, carii era înclinați a despera cu totulu, in- tocma precumu vedemu si in tempulu acesta pre multi, carii n’au avutu neci-unadata, n’au neci astadi cre- dintia, neci cătu unu grăunte de mustariu, in cătu noi la unii că aceia le-amu recomenda, că in locu de a pune capulu in sinu si manile in cruce, se cităsca dela Bolintineanulu, de ecs.: Cea din urma năpte a lui Michaiu celu mare. — Proscrisulu. — Ste- fann celu mare si mama-sa. — Potereă cânte- cului.— Unu teneru romanu morindu in străi- nătate. — Ferentariulu*). — Mircea celu mare si solii**). — Michnea si bab’a. — Unu priso- nieriu romanu. — Căntecu nationalu. — Ceau- siulu de venatori. — Pandurulu betranu. — Michaiu scapandu stendartulu. *) In acea poesiăra ostasiulu din corpulu ferentariloru lup- tandu asupra turciloru dîce: Iute că sagit’a tabar’a străbate, Bate diece singuru, cincisprediece bate. Ferentarîu sunt eu. Astfeliu dar’ romanulu scie că se m<5ra. Pentru libertate, pentru tierisidra, Cine n’ar mori! **) Aici Mircea dechiarandu padishachului bataia, dîce catra căpitani si boieri: De desierte visuri se nu ne ’nsielamu: Morte si robia la străini aflamu. Acestea si altele de inainte de 1848; ăra in 1852: Visulu lui Stefanu celu mare. — Benchetulu (Ospetiulu). — Dochi’a. -- Sorin’a (legenda mun- tenesca). — Tiepesiu si solii. — Măr,tea lui Mi- chaiu viteazulu. — Andreiu, său luarea Nicopo- lei de romani. Pe candu D. Bolintineanulu ascultandu de in- spiratiunea geniului seu, compunea din poesiile pu- blicate in Iași, elu că' si alti mai multi compatrioti si contempurani de ai sei petrecea in ecsiliu parte lă Parisu, parte in Orienta. După reintrarea sa in patria, Bolintineanulu inca se aruncă in politica, precumu pe atunci urmă cei mai multi romani de talentu si capacitate, deschise diariulu Demboviti’a si luptă cătuva tempu pe acelu terenu, pre cătu de lunecosu, pe atătu si storcătoriw de poterile spiritului si scurtatoriu de viătia pentru, ămeni cu conscientia curata si inspirati de amărea catra patri’a si națiunea loru. După cativa ani de lupta, dupace functionă unu tempu scurta sî că mi- nistru de culte in dîlele domniei lui Alecsandru loariu, Bolintineanulu se retrase ărasi in singurătate dorita si cautata de catra toti aceia, carii simtu in peptulu loru vocatiunea sacra spre a se consacra șcientieloru. Dela reintrarea in patri’a sa D. Bolintineanulu pe langa ce a mai facutu unele caletorii interesante, a si mai elaborata alte cateva opuri, pe care foile din Bucuresci in dîlele acestea le anuntia fărte pe Scurta, precumu urmăza: 1. Siese drame din Istori’a României, cu o scă- dere de 5 sfanți volumulu, dela 10 sfanți. 2. Campulu si salonulu, poesii din teneretie, 20 de căle. Volumulu 4 sfanți pe charthia de tipariu, 8 sfanți pe charthia velina. 294 de bucăți: barcarole, elegii, ode, idile, poeme. 3. Stefanu celu betranu. 1 sfantiu volumulu. 4. Alecsandru Lapusneanu si alta drama Batali’a dela Calugareni. 2 sfanți. 5. Stefanu Gheorghe-Voda, său voiu face dămnei tale, ce tu ai facutu jupanesei mele. 1 sfantiu. 6. Viăti’a lui Traianu imperatulu, si resboiulu seu in Daci’a năstra. 2 st. volumulu. 7. Plângerile României, ode la patrie. 80 de bani volumulu. Menadele. Satire politice si sociale, icăn’a ade- verata a acestui tempu. Unele femei. Nobilii vechi. Nobilii noi. Favoritii si altele. 1 sfantiu brosiur’a la librari. Din numerăsele publicatiuni ale dlui Bogdanu- Petriceiu-Hajdeu a esitu in a III. editiune revediuta RASVANU SI VIDRA. Poema dramatica in cinci canturi. Bucuresci, tipo- grafi’a lucratoriloru asociati 1869. 8° micu, 186 pag. La acăsta drama auctoriulu luă urmatoriulu motto: Marir&a desiărta si iubirea de argintu, acestea sunt nesce ne- putintie iuti ale sufletului... Mitropolitulu Teofilu, Cazania 1644. 20 — 122 — Acestu opu poeticu alu dlui Hajdeu avii unu succesu pana acf ne mai auditu la pubiiculu roma- nescu, pentrucă adeca una drama se esa in intervalu abia de unu anu, in a trei’a editiune. Pretiulu patru duoedieceri. ISTORI’A TOLERANTIEI RELEGIOSE IN ROMANȚA: protestanti, catolici, mabometani, lipoveni si judani, de același auctoriu in editiunea II. 8° mare, 93 pag. Pretiulu 2 douedieceri, era pe charthia velina trei duoedieceri. ION-VODĂ CELU CUMPLITE (1572—1574) cu unu portretu si diece gravare, va esi in curendu in a dud’a editiune, pentrucă din l-a editiune dela 1865 nu se mai afla neci-unu ecsemplariu. 8° mare, 246 pag. Pretiulu 7 duoedieceri. CELEBRITĂȚILE ROMANE. Seria anteia: Domniti’a Elena, Nicolau Milescu, Luca Stroici, Baba-Novacu. Unu mare volumu 8° cu portreturi, de același auctoriu, a esitu de sub ti- pariu totu in Bucuresci • ci noi inca nu amu potutu castiga unu ecsemplariu pentru dincdce de Carpati. Lumina, diariu scientificu si literariu. Iași 1862 & 1863. Trei brosiure in 8°. Vieti’a si scrierile lui Luca Stroici. Bucuresci 1864, in 16°. Analise literarie esterne: Wolf, Raieovich, Eutro- pius, Palauzov etc. Bucuresci 1864, in 16°. Micuti’a, novela satirica. Bucuresci 1764, in 16°. Aglliutia, diariu umoristicu. Bucuresci 1864, in 4°. Satirulll, diariu literariu si umoristicu. Bucuresci 1866, in folio. Trei evrei: Schylok, Gobseck si Moise; studiu literariu. Bucuresci 1866, in 8°. Talmudulu, că profesiune de credintia a poporu- lui israelitu; studiu filosofico. Bucuresci 1866, in 8°. Basme romane, adunat* de I. C. Fundescu, cu o introductiune despre literatur’a poporara, de B. P. Hajdeu. Bucuresci 1867, in 16°. Domniti’a Roxand’a, drama istorica in cinci acte, representata in 1867. (In diariulu „Familia" dela Pesta 1868.) Archiv’a istorica a României. Bucuresci 1866 & 1867, trei tomuri mari in 4°, (despre care noi amu vorbitu de repetite ori). Istori’a dreptului constitutionalu alu Romaniloru. 10 lecture tienute in salonulu Ateneului, Septembre— Novembre 1867. Oda la Boeri. Dela 1848 pana la 1869. Boerii in fati’a tronului si boierii in fati’a poporului, studiu istorico-politicu. 1869. Articoli istorici, politici, polemici, literarii etc. in „Tribun’a romana/' in „Ateneulu romanu," „Viitoriulu romano-bulgaru," „Opiniunea naționala " „La voii de la Roumanie," Bulletinulu instructiunei publice," „SentineH’a," „Teatrala," „Perseveranti’a," „Fami- li’a" etc. Dn. I. M. Riureanu, profesoriu si directoriu la internatulu Mat. Basarabu in Bucuresci, a mai publi- cații in lunile din urma din „Seri’a I. a bibliote- cei de lectura pentru junimea de ambele sexe" inca dude cărticele, totu in formatulu celoru de mai nainte, despre care cuventaseramu in Nr. 1 alu „Tran- silvaniei" din a. c. Una din acelea coprinde noue- dieci „istoridre pentru copii," era a duo’a are: Ca- narulu in 6 capitule. Capell’a din pădure in 5 cap.: Adeveratulu curagiu. Parabole cinci, Persic’a, Razorulu cu gartjfe, Fluturele, Canarulu, Florile fa- " vorite. Acestea dude cărticele costa căte 70 centesime si se potu trage prin oricare librăria, sdu si de-adre- ptulu dela auctoriulu si editoriulu loru. Părinții si toti individii, căti se ocupa cu educatiunea si institu- tiunea Omului in etatea cea frageda, nu voru lipsi a castiga pentru pruncii si elevii loru acestea cârti de lectura, care se recomenda ele insele prin coprin- sulu loru. Veteranulu literaturei naționale dn. loanu Eliadu- Radulescu inca ne facil ondrea neașteptata de re- dactoriulu acestei foi după cele intemplate in ărn’a trecuta, de a ne inmanua spre publicare urmatoriulu: APPEL*) SPRE LIBRĂRIE NAȚIONALI. Spre abreviarea aquestei însciințări am elaborat un articol special despre starea librăriei în România, și despre historicul ei relativ în capitala ndstra. Prin aqueasta faccem cunoscut quo peste currend, prin omeni speciali, se va stabili de jos însemnatul o librărie centrale română, quare va fi dispusă spre a procură tdte cărții® săli® la alt® librari® sucursali qu® se vor stabili în tdte capital®!® și urb®l® județelor României. Cărții® de quari dispunem astăiji, si pîno la începutul lui Septemvriu viitor sunt qu®ll® următdre: qu®ll® eșite dejă de sub typar sunt arătat® sub littera A; qu®l!® quari se află sub typar se arată sub littera B. Qumll® qu® vor urmă dupo în- semnat®!® sub littera B se enumără la C. A. Biblia pîno la paginea 272, ă 14 romanați,**) Biblice' pînd la pag. 152, ă 10 rom. Currierul de ambe sexe, cinci volume, â 6 rom. *) Reproduceam acestu apelu pre cătu numai se p6te din partea tipografiei de aici, intocma cu ortografia cea reformata a dlui Eliadu. Din aceea se va vedea, câ dn. Eliadu, carele de trei ani incâce combatea cu multu necasu limb’a si ortografia dlui Tim. Cipariu, in anulu acesta sari dinlru-una-data departe preste dn. Cipariu, in cătu unde cu puțina mai în- ainte se ridicase protestu in contra „papistasirei¹¹ limbei romanesci, acumu dn. Eliadu o „ciceronesce" si ,,virgilesce,“ cadiendu de-adreptulu in etni- cismulu clasicu, seu deca cumu-va ve mai place, in clasicismul^ etnicu. Asia dara dn. Eliadu si-a datu dimisiunea din societatea academica, numai pentrucă membrii ei mergea prea incetu?! — **) Dn. Eliadu numesce romanatiu franculu. seu leulu nou, care in val. austr. face după cursulu de astadi câte 49 cr. — 123 — Bibliotheca portativă: I. Critică gramaticale. II. Divers». III. idem. IV. Morale. V. Poesii inedit®, â. 3 rom. Historia Românilor, ă. 1 rom. Curs de poesie ilustrat: Volumul I. Lyrice cu trei gravor®, ă 12 rom. Volumul II. Epice, Anatolida, cu 16 gravur®, partea ân- teia, â 14 rom. Volumul III. Epice, Fîngal, cu do® gravur®. â 7 rom. Volumul II. idem Anatolida, partea a doa cu 10 gravor®, ă 14 rom. Volumul II. idem Epic®. 2Eneida, cu 6 grav., ă 10 rom. Volumul III. idem Epice. Divina Comedie, partea ânteia, cu 15 gravur®, ă 15 rom. Romania, cu 10 gravur®, ă 6 rom. Christianismul și Catholicismul, l¹/^ rom. Legalitatea 12 rom. Typographul Român, ă 20 lei nuoi. B. Currierul de Ambe Sexe, periodul VI, 6 rom. Historia Litteratur»i, 10 rom. Curs de Educațiune pentru ambe sexe, 8 rom. Biblioteca portativa, voi. III. și VI. Historia Romaniloru de la Romulu pîno la Traian, 8 rom. Idem voi, VII. Historia Romanilor în Dacia, ă 8 rom. Idem VIII. Historia Grecimi. 8 rom. Idem IX. Historia Civilisațiunii, 10 rom. Idem X, Parallel între idiomele Latina, româna, italiana, spaniola și gallica que forma o singură limbă romană, 8 rom. Continuarea Bibli®i pîno la finele Vechiului Testameiit, 20 rom. Continuarea Biblicelor pîno la finele Pentateucului, 8 rom.' Curs de Poesia, volumul II. Anatolida. Partea a treia cu 10 figure, 14 rom. Idem Curs de poesie, Volumul IV. Ariosto, Tasso, Frag- mente epice, Michaida, cu 10 figur®, 14 rom. Idem Voi. V. Pythonida in cinci părți sau volume, cu 150 figur®, ă 30 rom. volumul. Idem voi. VI. Epic®, idem Proscrisul sî nuoă Apocalypse, illustrate, assemenea, 12 rom. Curs de poesie, Partea dramatica, Voi. VII. Prometheu, Brutu, 12 rom. Volum VIII. Mahomet, Hernani, 12 rom. Volum IX. Norma și alte drame, 12 rom. Volum X. Poesii Diverse, 10 rom. Volum XI. XII. XIII. XIV. continuație la poesie divers®, â 10 rom. volumul. C. Dicționar encyclopmdicu în 40 volume, ă 12 rom. Sciința Omenirii sau Historia universale a globului nostru, a popolilor antici și moderni, a sciențelor, artelor și invențiunilor umane, 30 voi. ă 10 rom. Eatto dar materia și valorea ei que se offere înaintea băr- baților cunoscători și ai folosului general și ai intereselor parti- culare. - romanati. Biblia în 10 mii exemplare ..... 140000 Biblice 3000 idem ....... 30000 Currierul în ambe sexe, 6 voi. ă 6 romanati . . 108000 Equilibru între antithesi, 12 rom. în 3000 exemplare 36000 Bibliotheca portativă în 10 voi. ă 4 rom. în 3000 ex. 120000 Curs de poesie în 14 a 15 voi. ă 14 rom. in 3000 ex. 675000 Christianismul și Catholicismul ă l]/₂ rom. în 3000 ex. 4500 Romania în 3000 ex. ă 3 rom. .... 9000 Prescurtare de historia Romanilor în 10 mii ex. a 1 r. 10000 Historia Romanilor dela Romulu pîno la Traian în 3000 ex. ă 8 rom. . . . . . • 24000 Historia Românilor în Dacia idem .... 24000 Historia Greci®i idem ...... 24000 romanati Historia Litteratur®i in 3000 ex. ă 10 rom. . , 30000 Historia Civilisațiunii idem . . • . . 30000 Parallel între idiomele romane în 3000 ex. ă 8 rom. 24000 Continuația Bibli®i în 10 mii ex. . . . . 140000 Continuația Biblicelor în 3000 ex. ă 10 rom. . . 30000 Noulu Testament ă 14 rom. în 10 mii ex. . . 340000 Album în cinci volume, 3000 ex. 940000 2538500- Aquestea pîno la capetul annului vor fi expuse prin libreri®. Prin desfacerea un®i părți din aquest® cărți in mai puțin de un an dupo activitatea a patru Typographi® qu® se occupă ■ cu typărirea cărților jos însemnatului se pot realisă și qu®ll® qu® așteptă typarul adico 10000 idem Dicționar encyclop®dicu, în 50 volume ă 10 rom. . . . . . . . . 5000900 5000 Historia universala în 40 voi. h 10 rom. . 2500000 10038500 Nici o professio nu pdte presentâ o perspectivă de foldse atât materiali quât și morali bărbaților que se vor decide a se însărcină cu propagarea lnmin®lor faro a riscă nici labori nici vre un capital. Termin acdsta dare de soire cum