TRANSILVANII. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Nf. 6. Brasîovu 15. Martiu 1870. ---------- >\fi Acesta foia ese cate 3 c6le pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate £ 10 franci cu porto V? poștei. y ----------- W (i Abonamentulu se £ face numai pe cate 1 anu intregu. Se abon&sa la Comi- teluln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6u prin domnii eo- lectori. ——---------'Vs/ăiol Anulu III. Despre medicina cu privire la romani.*). IV. Invîrtosirea pelei. Intre aparatele corpului nostru pelea esterna coprinde loculu celu mai eminente. Acestu acopere- mentu alu corpului nostru este atătu in privinti’a stru- cturei sale anatomice, cătu si a destinatiunei sale fi- siologice de cea mai mare însemnătate. — Privindu pelea esterna din partea anatomica sdu a structurei sale, observamu că ea consta din trei lespedi de diferite structure, si anume lespedea cea mai deasu- pra se numesce pelea superidre seu epiderma. Fara acesta pele amu fi espusi la multe doreri, si cine nu scie, cătu de simtibile este dorerea, candu cea mai mica părticică a epidermei se belesce. Caus’a acelei doreri seu usturimi este, că-ci epiderm’a asia belită nu mai pdte scuti nervii, cei ce se resfira in pelea grdsa. Cu degetulu lipsita de epiderma nu ne potemu inbumbă, nu potemu legă ceva, cu atătu mai pușinu a face ceva, unde se cere potere mai mare. Ea consta din soldi cornosi ori părticele cestdse, ce nu se potu vedd cu ochii nearmati, si este cu atata mai sanetdsa, cu cătu e si mai vîrtdsa. Dreptu aceea ingrijirea de ea nu se pdte destulu recomendă. Epi- derm’a se arata a fi de însemnătate si mai mare, ddca consideramu si lespedîc’a plapenda de pele, ce jace intre ea si pelea grdsa si se numesce retio’a mucdsa a lui Malpighin. Acesta reti’a este por- tatoriulu coldrei pelef omenesci, p. e. ea este la negri (arapi) portatoriulu coldrei negre a pelei s. a. Ea totu odata este si bas’a nutritiunei pentru epi- derma, din ea se formdza necontenita soldii si cestu- tiele spre scutirea ndstra, candu epiderm’a se inve- chiesce si tocesce, si astfeliu întregirea ei la omulu viu urmedia necontenitu, p. e. matriti’a in capu nu e alta nimicu, decătu epiderma învechita si tocita. De si inca nu e decisa intre fisiologi întrebarea, ddca porii perfordza epiderm’a, sdu că ei sunt cu densa astfeliu astrucati, că suddrea se dsa din ei numai ecsosmotalmente, adeca in form’a unei filtratiuni; to- tuși cei mai multi fisiologi înclina a primi parerea acesta din urma. Din contra nu mai este neci una indoidl’a, că aburimea pelei se efeptuesce afara de pori in sfer’a pelei, ce jace pe langa ei. Activitatea aeriforma, transpiratiunea pelei se efeptuesce adeca *) Vedi „Transilvani’a" Nrii 1868, 1869. nu numai prin aburimea esudatului apatosu alu po- riloru, ci poterea caracteristica a caldurei e, a străbate totu, si ce e mai vîrtosu, a duce cu sine, că tdte tie- seturile corpului nostru se fia apasate usioru din laintru in afara de aerulu corpului nostru mai cal- durosu, si pentru aceea concede si pelea din afara in tdte locurile fara greutate străbaterea undeloru caldurei, cari fiinducă vinu din laintru, naturalmente că rapescu cu sine si sgur’a trupdsca (necuratieni’a) din sânge. A duo’a lespede este pelea din midiulocu sdu derm’a, cureo’a sdu pelea grdsa. Ea se mai nu- mesce si pelea vasaloru, pentrucă in ea se contienu tdte, sdu cea mai mare parte a aceloru canaluri, ce pdrta suculu trupului, adeca sângele si limfa. Afara de acdsta pelea grdsa este si scaunulu nenumerate- loru capete de nervi, precumu si alu ghindureloru scdse si de sudori, alu radecineloru perului, nu mai puținii alu ducturiloru esportatdrie din ghindurele de sudori, adeca alu poriloru, si prin acdsta ea de- vine nu numai organulu sustienerei, respective alu nutrirei pelei esterne (alu periferiei), ci si loculu celu mai potente alu curatieniei, precumu si alu inbuna- natirei sângelui. S’a calculatu cu destula esactitate, cătu e de mare numerulu nerviloru, vasaloru de sânge si alu altoru organe, ce se resfira si circuldza in pelea grdsa. Unu corpu midiulocfu are de regula in partea sa esterna 16 urme patrate. Fiescecare ast- feliu de urma patrata consta din de 12 ori 12 poli- cari patrati, si fiacare policariu patratu cuprinde după cercetările nu ale unuia, ci ale celoru mai multi fi- siologi renumiti, mai aprdpe 2000 găuri, de ghindure sudorifere sdu pori. Si fiindu-că fiacare ghindura sudorifera este incungiurata de vasa mici de sânge, asia dara pe unu policariu patratu pe langa cele 2000 de ghindure sudorifere cu ducturile loru esportatdrie sdu pori, se mai vinu inca celu pușinu 2000 de ar- teriutie si atătea mii de vene si mai piiținu 2000—4000 de capete de nervi. Acestea tdte adunate in una suma făcu in tdta suprafati’a corpului de 16 pitidre sdu urme patrate camu la 18¹/₂ milidne de organe sin- guratice, fara că se fimu numeratu aici si radecinele periloru si ghindurele scdse, alu caroru numeru se pdte computa la diumatate din sum’a aratata. Ce minunata este dara acdsta structura si cătu de mare trebue se fia însemnătatea pelei, pentru sanetatea nd- stra. Nervii carii se termina cu capetele loru si pelea grdsa, se ridica, că nisce coline sdu negei, si că atari 11 — 66 — se resfira peste tăta pelea esterna, inse mai cu săma in unele parti ale corpului si adeca in obrase, budie, genunchi, verfurile degeteloru, tălpile pitidreloru, păr- țile genitali, mnculu tietieloru s. a. Pelea grdsa con- tiene inca si ghindurele sudorifere, ale caroru ducturi esportatăre spirali se deschidu in pori si in ghinduri seăse său de grăsime, ce prepara alifi’a pelei si tiene acăsta si perulu in dresicare ufosatura si se deschide sdu subt epiderma, sdu in cepele periloru, cari inca au situatiunea loru in pelea grdsa, si producu perii. A trei’a lespede a pelei esterne este pelea grdsa sdu panusi’a. Ea are mare insemnatate si pentru aceea, că-ci prin ea se efeptuesce o legătură a in- tregei pelei esterne cu mass’a muschiloru, ce este priintiosu esirei caldurei corpului in dresicare gradu, că-ci regulat’a reversare a caldurei din trupului no- stru este una din cele mai ponderdse intocmiri, pre- cumu vomu vedea mai la vale. Ea se numesce si pelea inferidre seu de desubtu, si consta din fibre elastice mestecate cu tieseture legatdrie, ale caroru lacune sunt mai multu sdu mai pușinu pline de gră- sime (clisa, slănină) si servesce că o perina celoru- lalte duoe lespedi, causandu, că se ne potemu mișcă liberu si fara neci o dorere, si contribue multu la formarea statului omenescu. Privindu dara pelea ndstra după structur’a ei anatomica, aflamu mai deasupra epiderm’a, cu retiao’a lui Malpighin si cu porii, apoi pelea grdsa sdu derm’a sdu cureo’a, care contiene colinii si negeii de nervi, apoi canalii sudoriferi cu ghindurele sudorifere, mai susu ghindurele sedse, mai afundu burdufii ■ sdu ce- pele periloru cu perii, in fine panusi’a sdu pelea grdsa, sdu pelea de desubtu. Din acdst’a se vede, că pelea esterna este egal- mente estinsa peste totu corpulu si pentru aceea pre- tinde, că se fia asemenea tractata. Ddca venimu in discursu cu cineva despre pele si ilu intrebamu, cumu se spala si cumu grijesce elu peste totu de pelea sa, ne da respunsu, că in tdta diminăti’a se spala pe fatia, ba altii mai adauga, că si pe peptu, că si candu alte parti ale corpului omenescu nu aru fi acoperite cu pele. Astfeliu de procedura, de si de comuna in- trebuintiata, aduce multe daune pentru concernentii individi. De pelea esterna se tiene si perulu si unghiile. De sî destinatiunea perului inca nu e de totu cuno- scuta , ea totuși se pdte lua in consideratiune din multe motive. Si din acestu punctu de vedere pe- rulu are mare insemnatate in regularea relatiuniloru electrice si termali (de căldură) ale trupului; tocma asia este elu si unu scutitoriu alu capului in contra inrîurintieloru de diferite temperaturi esterne asupra craniului (ciuturei) si prin elu asupra creeriloru. Pen- tru aceeți nu e totu una, cumu tractamu noi perulu nostru si pelea capului. — Unghiele nu sunt alt’a, decătu una lespede grdsa a epidermei, subt ele se aduna o mulțime de nervi si servescu a intari pipai- tulu, dandu sprijdna verfuriloru degeteloru. Consi- derandu pelea esterna in privinti’a destinatiunei, acti- vitatiei ori functiunei sale, adeca in privinti’a fisio- logic’a, vomu află, că ea mai antaiu este organu scutitoriu prin soldii si lespedile corndse ale ei. Ea nu ne scutesce numai asupra apasariloru esterne dorerdse, ci si in contra perderei mari a caldurei corpului, si in privinti’a acăsta ipotes’a fisiologica, că adeca porii nu străbătu epiderm’a, este mai corespun- dietoria si raționale, si numai acestei impregiurari avemu de a multiami, că noi ărn’a nu degeramu asia usioru, si că văr’a nu ne e tocmai nesuferibile cal- dur’a. — Adud’a destinatiune a pelei ndstre este a lucră că organu pipaitoriu ori simtitoriu. Spre acesta servescu acumulatiunile enorme ale nerviloru in pelea esterna, ce se formăza in coline mici ori negei si că atari se intindu peste tdta pelea, inse totuodata in gradu mai eminente in părțile aratate mai susu. Acăsta întocmire a colineloru nervdse are destinatiunea a sustienă ecuilibrulu in undele sânge- lui din corpulu nostru. In corpuln viu esista o în- tocmire, prin care fia-ce organu nesuesce a arată in contra fiacarei impresiuni, ce i se face lui, o contra- impresiune, contra-actiune, si acăsta se numesce legea reactiunei. Acăsta lege a reactiunei lucra in pele astfeliu, că părțile centrali ale sistemei ndstre nervdse, la impresiunile ce le primescu in suprafati’a esterna a corpului, de locu se respundia cu o contra-activi- tate. Acăsta contra-activitate sta in aceea, că de in- data in acelu punctu, unde s’a intemplatu impresiunea, se revărsă mai multu sânge si căldură. Deci fiendu- că corpulu nostru intregu este semenatu cu coline de nervi, cari se formădia in organe de pipaitu si sim- titu, si aducu primitele impresiuni la sistem’a nervdsa a creeriloru, a meduvei spinarei si a fdlelui, se sus- tiene legea reactiunei in necontenita activitate, săn ce e totu atata, efeptuesce că sângele se se afle in corpu dresicumu in continuu flucsu si reflucsu, se esiste si in noi o batere si retragere necontenita de căl- dură, ce provede diferitele parti constitutive ale cor- pului cu necesari’a temperatura si nutrementu, inse totuodata ii si subtrage părțile constitutive de ma- teria, ce s’au făcuta de prisosu, adeca sgur’a schim- barei materiei. Fara colinii de nervi si fara insusirea pelei, a lucră că organu simtitoriu, nu amu căpătă si simți neci nutritiune si incaldire, neci peste totu vreo schimbare a materiei ndstre din laintru in afara cu alt’a noua din lumea esterna. Atrei’a destinatiune a pelei nostre este: a lucră că organu resuflatoriu. Omenii mai de multu nu cunoscea de locu, că omulu voindu a remană sanetosu, trebue se resufle nu nu- mai prin plumani, ci si prin piele. Candu s’a în- coronata pap’a Leone X., intre alte desiertatiuni le plesni prin capu că se prepare si unu copila fru- mosu in form’a unui angeru, lipindu’lu cu auru pe pelea gdla. Acelu copilu cadih dintr’odata mortu, fara se fia sciutu cineva esplică caus’a mortiei. înainte cu mai multi ani eră datin’a la tierani, a baga căte unu copilu in sacu de farina si apoi a legă sa cula — 67 — pe langa grumadiu, că astfeliu copilulu se asude in elu, ci de multe ori acelu copilu se află mortu, fara că se fia potutu cineva gaci caus’a mortiei. Inse in ambele cașuri caus’a mortii fusese totu aceeași, adeca desfiiintiarea resuflarei. In casulu din urma părțile de farina cuprinse in sacu, s’au prefacutu mai antaiu prin aburimea pelei in ciru, apoi s’au transformatu in impletiturele sacului atătu de desu, incătu n’a mai potutu intra aeru in sacu, si asia sângele copilului inchisu in sacu nu a capatatu destulu ocsigenu spre curatieni’a sa. In casulu dintaiu auritur’a lipita de trupulu copilului a opritu atingerea aerului in capi- laritatile pelei si astfeliu a trebuitu se urmeze mdrtea. Eisiologii cei mai noi au castigatu esplicatiune de ajunsu asupra astufeliu de aparitiuni. Fdrte inte- resante sunt si multifiiriele cercări ce s’au facutu in respectulu acesta cu animalia, cari p. e. au probatu, că deca se aducu aburi stricatiosi prin pelea din afara la sânge, pdte urmă mdrtea. Spre acestu scopu s’au pusu animalele in spatiuri implute cu gase, care nu se potu respira in plumani, inse asia, că capulu se le remana afara, pentrucă se păta resuflă, si totuși au urmatu mdrtea aceloru animale si a fostu afara de tdta indoiăla, că gasele stricatidse si innecatorie au intratu in corpu prin pelea din afara si au produsu mdrtea. Din tempulu acesta s’au adeveritu, că pelea este si organu respiratoriu si că trebue se fia. Acăsta s’a confirmata si mai multu, de candu s’a ecsaminatu ânim’a in diumetatiele sale, adeca in privinti’a sân- gelui coprinsu in ele, si s’au aflatu, că sângele in diumetatea drăpta a ânimei este mai caldu, de cătu in cea stanga. Acăsta aparitiune se pdte esplica nu- mai asia, că se presupune cu dreptulu, cumcă sân- gele venosu după despărțirea sa de sângele arteriosu se satura de nou cu ocsigenulu din aeru in supra- fati’a pelei sî se supune unei noue ocsidatiuni pe drumulu dela capilaritatea pelei pana la ventriculu dreptu alu ânimei, prin care naturalmente că trebue se se incaldiăsca mai tare. Celu mai cumpanitoriu lucru la acestu esperimentu este, că de atunci s’a recunoscutu, că respirarea pelei trebue se fia mai mare, decătu a plumaniloru, sî că unu corpu, care prin pelea sa esterna nu pdte destulu resufla, ince- tulu cu incetulu trebue se se bolnavăsca. De acf se vede, cătu de mare este necesitatea a tienă pelea esterna sanetdsa, că-ci numai atunci e cu potintia, că tdte organele corpului se funcționeze pre- totindenea si de ajunsu. Astfeliu este invederata sî a patr’a funcțiune a pelei, adeca: a sprijini plu- manii in lucrarea sa resuflatdria. De aici .apoi pdte cundsce oricine, căta grija trebue se pdrte omulu de curatieni’a pelei sale. Inse pielea din afara a omului mai are inca sî a cincea insusire, adeca ea este sî organu scotie- toriu de substantie străine. Chemi’a ne-a probatu, că nu numai ap’a sî carboniu se scotu său storcu pe suprafati’a corpului nostru, ci tdte părțile constitutive, din care suntemu compuși, abureza prin pielea din afara in forma de gasu. Pe acăsta insusîre impor- tanta a pielei se baseza mai cu săma fisiatri’a său medicin’a firăsca. Avsies’a insusire a pelei este capacitatea de sprijonire si de straportare (vicariare) a ei fatia cu alte organe ale corpului si anume cu sororile ei, adeca cu celealalte organe escretorie. Despre acăsta insusire a pielei avemu se tractamu cu multa serio- sitate, pentrucă aceea formăza una basa principale a fisiatriei său medicinei firesci, cumu si că din a- căsta potemu trage celu mai mare folosu in vieti’a practica, ceea ce se va vedea mai curatu din esem- plele, ce le vomu aduce inaintea. Pelea are cu plumanii dude calitati principali ale activitatei sale, comune, adeca pelea că si plumanii inspira (atrage aerulu) si escrăza (stdrce afara). Este inse bine de insenmatu, că acăsta nu se intempla si viceversa, adeca plumanii nu potu îm- plini funcțiunea pelei. Nu e indoiăla, că in viătia vinu inainte destule cașuri, unde plumanii in fapta trebue se lucre pentru altu organu escretoriu pati- masiu, p. e. unde pelea e negrijita. Inse, dăca a- căsta durăza dresicare tempu, nu se pdte intemplă neci una-data fara cea mai mare dauna pentru plu- mani, si vindecarea cutarui morbu nu se va potea midiuloci. Unu semnu caracteristicu alu plumaniloru, cari lucră pentru pelea esterna este mai alesu asia numita emfisema, unu feliu de astma ori suspinu, in care calile aerifere ale plumaniloru se largescu cu incetulu, inse .totuodata esuda si o umediăla usioru inchiagatoria, ce amenintia resuflarea in fonn’a an- ghinei si o impedeca infricosiatu. Insa’si oftic’a pdte fi urmarea siluirei plumaniloru in Activitatea loru. Tocma pentru acăsta inse pelea trebue se aiba însu- șirea si capacitatea de a sprijini pe tdte celelalte or- gane escretorie in funcțiunile loru, său a le si suplini cu totulu. * Cumu-că acăsta se si intempla in adeveru, că adeca pielea vine in ajutoriu mai vîrtosu plumaniloru, ne convinge esperienti’a ce o face pe fiacare dî una parte a omenimei. Scimu de ecs., că se afla unele tienuturi pe fati’a pamentului, unde morburile de plu- mani nu sunt cunoscute de locu. Caus’a se presupune in relatiunile fisice, geografice său climatice ale ace- loru tieri, că-ci acolo activitatea plumaniloru se mic- siorăza, ăra a pelei cresce. Tienuturi muntdse, ori regiuni cu clima caldurdsa sunt tocma pe atata priin- tidse plumaniloru, pre cătu sunt favorabile pielei. Medicii trimitu pe bolnavi in asemeni regiuni, inse cu succesu său puținu, său cu neci unulu, din causa că ei seu nu sciu, său nu voiescu a invetia pe bol- navi, că se ingrijesca si de piele. Unu patimasiu de plumani, pe care mediculu ilu trimite in vreo clima caldurdsa, fara că se’i dea instrucțiune cumu se’si tracteze si pielea, se va reintdrce cumu s’a si dusu, seu pdte si mai infrantu si spoliatu de' sanetate si de bani. Este inse afara de tdta indoiăl’a, că in unele locuri, precumu Cairo, Nizza, Madera s. a. 11* — 68 — morburile de plumani (ectic’a, tuberculos’», astm’a etc.) nu sunt cunoscute. Si fire de ce? De aceea, că-ci in acelea regiuni vasele de sânge ale pelei esterne in urmarea unoru inriurintie climatice, seu si numai to- pografice (munții) se implu mai tare de sânge, de- cumu se intempla la siesuri si in regiuni mai reci; de aceea curățirea sângelui in sfer’a pielei se face in proportiune multu mai bine decătu in plumani. Ace- sta este cea mai rationabila esplicatiune, ce se pdte da susu descrisei aparitiuni in organismulu nostru; din aceea inse potemu trage si noi una invetiatura ponderdsa, dra aceea este, că se invetiamu a imita natur’a si a ne adopera, că la pătimașii de plumani se formamu pelea, esterna asia, precumu o formdza insasi natur’a in regiunile muntdse si iu climele cal- durdse, dra acestu scopu ilu potemu ajunge in dîlele năstre in modulu celu mai frumosu si cu midiulăcele cele mai plăcute. In morburi iuti, inflamabili, pielea inplinesce multu mai usioru funcțiunile plumaniloru, precumu vomu vedea mai la vale. Asia dara pielea este copi’a, este ăresicumu o- glind’a procesului internu alu vietiei. Colărea ei, in- tenderea, elasticitatea, temperatur’a, flecsibilitatea, ne- tedimea, molimea si grăsimea ei, preste totu tonulu ei ne este simptoma despre procesulu vitale in trensa. De aceea, pentrucă se ne potemu folosi de cele dîse pana acumu, avemu se ecsaminamu si se- mnele, pe care ni le infatiosidza pielea sanetdsa la omu. Intre acelea se numera cu totu dreptulu cal- dur’a ei asemenea (proportionata, uniforma). Acestu singura semnu inse nu este de ajunsu, pentrucă pielea pdte fi caldurdsa si totuși bolnava. Mai mare temeiu punemu pe coldrea ei. Fiendu-că .pe sub pele cer- culeza necontenitu una cantitate drecare de sânge, asia ea are se fia rosiieteca, dra nu rosiia. Pelea albfa, fia oricătu de plăcută, mai alesu la femei, nu este sanetdsa. Alu treilea semnu este elasticitatea. Pelea prinsa cu degetele si ridicata in susu, apoi lasata, are se’si ia de locu positiunea de mai inainte, era nu se se incretidsca. In părțile mai carndse se fia greu de prinsu, se fia dresicumu plina. Pelea are se fia si aburdsa. Inse pelea aburdsa nu este umeda, asudata, că-ci acdsta ori unde s’ar arata, nu ar fi sanetdsa. In fine pielea se fia incovoidsa (mla- didsa), mdle, neteda că bisonulu. (Va urma). Cornițele Nicolae Bethlen cancelariu si cronicariu. Acestu barbatu de stătu sî totu-odata unulu din cei mai buni cronicari ai Transilvaniei, si-a descrisa elu insusi vidti’a sa pe largu, inse asia, că intretiesii in aceea una suma considerabile de fapte si eveni- mente, a cărora parte mare merita se ocupe locu de frunte in istori’a Transilvaniei. Nicolae Bethlen s’a nascutu in comun’a Boi, in comitatulu Cetatei-de-balta in 1. Sept. 1642. Tata- seu a fostu loanu Bethlen, consiliariu sî cancelariu alu tierei, cunoscutu sî că scriitoriu, precumu vomu vedea mai tardfu, candu vomu impartasi estrase din una parte a istoriiloru lui, dra mam’a lui Nicolae a fostu Varvdr’a, fiic’a unui negutiatoriu anume Nicolae Oradianu, carele de fric’a turciloru fugise dela Oradea la Clusiu împreuna cu tata-seu, dra in dîlele princi- pelui G-avriilu Bethlen (1613—1629) ajunsese liferantu alu curtei si primariu alu orasiului sî isi castigase titlu de „generosus.* Acelu Nicolae Oradianu se fă- cuse calvinu, pentrucă in acelea tempuri era tare la moda, a’si schimba confesiunea religidsa după a do- mnitoriului sî după a boieriloru de frunte; asia urmă, că comercianti, profesioniști si toti onoratiorii nu mai caută „ce dîce pop’a,“ cătu mai vîrtosu ce făcu boierii sî curtea. Amu vediutu inse din alte documente, că tocma sî dintre membrii clerului romanescu trecea multi la calvinfa. Strabunulu lui Nicolae Bethlen a fostu Lupulu Bethlen, in tempulu seu generariu en chef (mare spa- tariu) preste dstea Transilvaniei, consiliariu sî comite supremu in Cetate-de-balta. Nicolae Bethlen a fostu intre conteni puranii sei unulu din barbatii cei mai invetiati in patri’a sa; a- cdsta inse a sî fostu un’a din căușele principali, pen- tru care elu forte raru se potea cointielege cu cei- lalți compatrioti ai sei; Bethlen inca se născuse prea curendu pentru tempulu seu, de aceea contempuranii sei sdu nu’lu intielegea de locu, sdu nu voiă se’lu in- tieldga; de aici mulțime de persecutiuni asupra lui, pana ce in fine ajunse si in captivitate nemtidsca la Vien’a, unde sî mori in a. 1716. Nicolae Bethlen caletorise multu in tieri străine, ceea ce pe acelea tempuri tocma si pentru unu fiiu de magnatu era una raritate mare. In Maiu 1661 ilu trimise tata-seu mai antaiu la Vien’a, unde se in- fatiasiă la episcopulu ungurescu Szelepcsdnyi, despre care însemna că era fărte betîvu. Dela Vien’a in luliu ajunse la — Ileidelberg, unde a studiatu aprdpe unu anu, dra apoi a trecutu la Ultraiectu (Utrecht) in Oland’a si de acolo mai tardfu la Laida spre a’si continua studiale. După aceea Bethlen trech sî la Angli’a, se intdrse la Franci’a, se petrecdndu cevasi in Parisu, acolo principele Turenne ii dede una epi- .stola secreta a regelui, adresata lui Apaffi, sî rogă pe junele Bethlen, că se o aduca cătu se pdte mai cu- rendu. Asia Nic. Bethlen mânecă din Parisu in 24. Aprile 1664, apoi trecdndu pe la Valenciennes, Bra- xelle, Antverp’a, Amsterdamu, Oldenburg, Brem’a, Hamburg, Berolinu, Vratislavi’a (Breslau) si de acolo in Ungari’a, ajunse abia in 9. luniu, adeca in 46 de dîle la Alb’a-Iulia in Transilvani’a. Cu tdte acestea caletori’a pe distanti’a aratata, făcută numai in 46 de dîle trech de una raritate din cele mai mari. In an. 1665 Nic. Bethlen facă alta caletorfa la Veneția. In an. 1666 a mersu cu Mich. Teleki in missiune secreta la Ungari’a, spre a negotiă cu betî- — 69 — vulu Stefanu Tokolyi, cu palatinulu Francisca Vese- lănyi sî cu alti mai multi magnați unguresci malcon- tenti, carii iritati prin persecutiunile religiăse sî prin alte călcări de drepturi, care urmă un’a după alta, se consultă inca de atunci, că se delature pe Leo- poldu I. sî se supună Ungari’a intrăga suzeranitate! turcesci. Inse despre acestea vedi istori’a scrisa de tatalu lui Nicolae, adeca de cancelariulu loanu Betlilen cumu sî tdte celelalte documente păstrate din acelea tempuri. Precumu Mich. Cserei, asia si Nic. Bethlen adeverăza, că magnații contemporani ai sei erajaâ.- tîvLpreste tdta intipuirea; asia intre altele spune den- sulu, că mai bine de optu dîle cătu remase elu cu Teleki in Kăsmărk la Stefanu Tbkolyi, venindu a- colo multi boieri invitati de acesta, isi petrec ura nu- mai in ospetie si beții cu dîlele intregi, incătu neci- unulu nu remanea sobriu, că-ci bea neincetatu. Totu camu asemenea beții se făcură sî la palatinulu Vese- lănyi. Acestu vitiu scărnavu carele domnise la boierii sî onoratiorii acestora tieri, merita se fia consideratu prea deaprăpe, din causa că elu a influentiatu desti- nele tieriloru si ale poporului in modu decisivu. Ari- stocrati’a ungaro-transilvana avea a face cu spahiii sî cu ienicerii turciloru, carii cu singura esceptiune de unii sultani sî de căte unu pasia, nu se inbetă de locu, pentrucă beutur’a betîva le era oprita prin legea mohamedana. Dintre nemți inca bea multi că cepulu, dara ei in tiăr’a loru nu prea au vinu, ci bere multa, apoi alt’a e betî’a de vinu sî cu totulu alfa de bere. Yinarsulu pe atunci abia era cunos- cutu din nume^..că.ine.dicina, Acumu se ne represen- tamu in mentea ndstra, de ecs. dude armate fatia in fatia, una comandata de oficiari si generali bine nu- triti, inse toti sobrii, ăra alfa de altii, carii toti pe- trecuseră tăta năptea in beții desfrenate. Totu ase- menea se ne representamu consiliulu lui Apaffi con- statoriu din 10—12 membrii, morti de beți, consul- tandu despre afacerile cele mai grele sî cele mai de- licate ale tierei. Eca pentru ce apretiamu noi atătu de multu informatiunile cronicariloru in punctulu acesta. Petrecăndu Nic. Bethlen in diferite tienuturi ale Ungariei, a amblatu sî la petîtu, inse necairi nu i s’a nemeritu. Tata-seu ii pusese una conditiune, că a- deca voindu a se insura, neci decumu se nu ia ca- tolica sî neci unitariana (sociniana). Intr’aceea junele Nic. Bethlen isi pusese ochii pe fiica lui Dragiceanu Cantacusinu, „carele era unulu din cei mai mari boieri in Munteni’a;" o-ar fi sî luatu, inse mam’a vi- trega a lui prin intrigele sale ’lu instraină de catra acea romana, care lui ii plăcuse. (Insemnamu, că pana la inceputulu văcului alu 18-lea se mai inchiaiă unele casatorii intre familii boieresci din Transilvani’a si altele din Munteni’a, cu căta fericire? nu se prea spune). In fine după multe amblete N. Bethlen luă de soția in luniu 1668 pe Uăn’a fiic’a lui Stefanu Kfin, proprietarii! secuiu din . Osdola (Trei-scaune). Pe acea soția o perdîi in 3. Dec. 1685 in etate nu- mai de 33 de ani. La acestu anu scrie Bethlen, că precumu soți’a lui a intratu in mormentu, asia din acelu anu inainte s’a inmormentatu sî pacea Tran- silvaniei. Puținu după aceea, adeca in 1686 N. B. ărasi se casatori cu luli’a Rhedei, fetitia pe rangu, inse orfana sî saraca, tienuta de sufletu de consân- genii ei. Prunci avă dela ambele neveste, din cro- nicele lui inse rfu ese curatu, căti ’iau remasu in viătia. Amu aieptatu mai susu, că Nicolae Bethlen era fbrte multu persecutatu sî denunciatu atătu la Mich. Apaffi pre cătu a domnitu acela, cătu sî după mbrtea lui la nemți de catra colegii sei; anume Georgie Bănffi, Stefanu Apor sî verii sei Alecsie sî Grigo-rie Bethlen nu’lu potea suferi; intru asemenea loanu Sa- sulu, adeca cornițele sasescu se încercă se’i faca totu feliulu de rele, ăra anume pe cumplitulu generariu Rabutin ilu iritaseră fărte asupra lui. Ur’a sî ostilitățile care domnea pe atunci intre boierii tierei, sunt descrise in Nicolae Bethlen in mai multe parti ale memorialeloru sale cu colori vii; tira- ni’a, brutalitatile sî stupiditatea loru asemenea. Vedi inse mai virtosu in tom. I. pag. 224—225, apoi 239, 253, 402, unde vorbesce si despre poltroneri’a secui- loru că ostasi ; ăra la pag. 416 Bethlen suspina scri- endu: „De aici se invetie fiacare lectoriu, ce sunt, judecățile transilvane, unde principele sî boierii sub nume de judecători adesea sunt si acusatori, si mar-' tori, si ecsecutori." La pag. 428 se descriu hoțiile cele mari la tesaurulu tierei. La pag. 443 se însemna, că Ladislau Szăkely sî Stefanu Nalăczi scriseseră de- spre cancelariulu loanu Bethlen si despre acestu fiiu alu seu Nicolae: „Caniș pater, caniș filius,“ adeca cane este tata-seu, cane si fiiu-seu. Acăsta se in- templă, pre candu boierii au fostu decisa a pierde pe orgoliosulu magnatu secuiescu Pavelu Băldi si pe acești duoi Bethlen. In 23. Aprile 1676 săr a pe la 8 ăre Nicolae Bethlen denunciatu că compromisu in caus’a lui P. Băldi fu arestata in Fagarasiu si detienutu in carcere pana in 31. Martiu 1677. La pag. 478 Nic. Bethlen asemena starea de atunci a Transilvaniei cuSdfiom’A sî recunăsce, că blastematiile comise in dîlele lui Mi Apaffi au preparata caderea tierei sub domni’a nem- tiloru. La pag. 471 se vorbesce despre una cărta a lui Nalătzi cu Dionisiu Bănffi, cu care ocasiune acesta insultă pe Nalătzi dîcăndu’i: Mei valache betranu, ce minți că una visla (cane)?*) La pag. 498 se arata, că in Maiu 1679 cu oca- siunea dietei din Fagarasiu si in urm’a incarcerarei magnatului Kapi s’au mai arestata siese magnați, dintre carii inse numai loanu Haller fusese omu cumu se cade, ăra ceilalți au fostu nisce tirani, adulteri, be- tîvi, porci-de-cane. Pavelu Băldi si nevasta-sa inca era blastemati. — Mich. Teleki bate pe unu sierbi- toriu alu seu cu trei sute de beție (pag. 506). Același *) Mit hazudozăl mint egy visla, v6n olăh? Că-ci Nalătzi inca era romanu calvinitu. — 70 — M. Teleki voiesce se pdrda pe Emerieu Tbkblyi cu veninu, acesta inse descopere atentatulu si apuca cor- pus delicti, adeca veninulu (Part. XII. pag. 520). După Nic. Bethlen, faimosulu iesuitu pater An- tidius Dunod, acelu omu misteriosu alu cabinetului Vienei, veni mai antaiu la an. 1685. Totu in acelu anu dîse elu catra boierii adunati, memorabilele cu- vente misteridse: „S’au facutu cesiune despre voi spre perirea vdstra; ci Mai. sacra c. r. ve va protege si fara voi’a vdstra parintiesce. Este in interesulu vostru, că se ve confederati strinsu cu principii Moldaviei si Va- lachiei si se cereți protectiunea Mai. sale.*)“ In t o m u Iu II. partea XIII, dela pag. 21 inainte sfe afla date forte interesante despre genesea diplo- mei leopoldine, care apoi dela 1692 incdce se fă- cuse Magna Charta Transilvaniei, violata inse de ne- numerate-ori. Prim’a deputatiune trimisa la Vien’a in caus’a diplomei la 1685, adeca totu in anulu, in care venise si pop’a Dunod incdce, a constatu din boierii loanu Haller, Sigismundu Pernyeszi, Michailu Inczddi si sasulu Mat. Miles. Atătu pe aceștia, cătu si pe membrii de atunci ai consiliului tierei Nicolae Bethlen ii descrie că pe nisce ignoranți. Cu tdte a- cestea prim’a diploma, carea esise numai in 9 puncte, ar fi fostu pentru tidra multu mai buna si mai salu- taria, decătu totu ce a esitu mai tardiu in cestiunea definirei si stabilirei dreptului publicu alu Transilva- niei. In vdr’a anului 1686, pre candu guer’a decurgea si tidr’a era ocupata de nemți, boierii se certă bar- batesce asupra coprinsului diplomei. Aici apoi Nic. Bethlen, că unulu care fusese membru alu eomisiunei însărcinate cu ecsaminarea diplomei, scrie cu mare amaratiune, că boierii tierei au respinsa acea diploma din 1686, nu de fric’a turciloru, carii apucasera a fi batuti reu la căteva locuri, ci din causa că era des- mentati si mituiti de agentii diplomatici ai regelui Franci ei Ludovicu XIV, carii se apropiesera de Tran- silvania prin Poloni’a. La pag. 42 fiendu vorba de- spre apararea Sibiiului, Nic. Bethlen insdmna, că elu cu romanii din garnisdna se intielegea romanesce si’i comandă romanesce, dra romanii respundea: „Bucurosu Ddmne, asia voiu face.“ (Acestea cuvente sunt scrise sî la Bethlen romanesce). Vediendu Nic. Bethlen, că neci independenti’a, neci neutralitatea Transilvaniei nu mai p<5te fi apa- rata si sustienuta, in a. 1688 se adresă catra impe- ratulu Leopoldu I. cu memorialulu seu titulatu Mo- ribunda Transilvania etc. (Vedi mai la vale.) Intre anii 1685 et 1686 Bethlen inca fusese la Vien’a, in a. 1689 inse fu trimisu inadinsu in caus’a diplomei si se reintdrse de acolo numai in Nov. 1690. Cu acea ocasiune Bethlen inca fu ametîtu prin bar- *) Cuventele lui Dunod: Cessio de vobis facta est vobis exitialis; sed sua s. c. r. majestas nolentes volentes paterne pro- tegit. E re vestra est vobis (sic) cum principibus Moldaviae et Valachiae arcto foedere jungi et suae Majestatis protectionem im- plorare. — Se lățise adeca una faima, că si cumu turcii aru fi voitu se dea Transilvani’a poloniloru. batii de stătu ai Austriei cu funcțiuni înalte, cu pro- misiuni de bani, dominiuri, ba ’i promisera pana si ' funcțiunea de voivodu alu tierei pe vidtia (pag. 110 pana la 122). Intre acestea cărțile se amestecară cu totulu altumentrea. N. Bethlen fu delaturatu; despre restaurarea vechiului voivodatu alu tierei nu mai fu vorba, pentrucă cabinetulu Vienei se decise pentru forma de regimu colegiala, adeca unu gubernia cu gubernatoriu in frunte, dra in funcțiunea de guber- natoriu după mdrtea lui Apaffi fu înaintata junele Georgie Bănffi in etate numai de 28 de ani. Tatalu acestuia ’si perduse capulu mai multu din causa, că elu tienuse cu Austri’a; eră deci lucru firescu, că fiiu- seu, de sî inca teneru, de sî calvinu, dra nu catolicu, se fia remunerata in modulu acesta. Din acelu tempu inainte positiunea lui Nic. Bethlen in funcțiunea sa de cancelaria alu tierei deveni totu mai grea, totu mai critica, frecările intre densulu si intre ceilalți boierii ai tierei, dra mai alesu intre elu de una, intre Georgie Bănffi, Stefanu Apor si alti cătiva de alta parte, totu mai multe si mai inversiunate. De aici . vene apoi, că Nic. Bethlen după caderea se crutia sî mai puținu pe adversarii sî pe inemicii sei, prin ur- mare preste căte scrisese in tomu L, enumera că sî ' Cserei, tdte vitiurile, crimele, tiraniile, mintiunile, prol ditiunile si alte spurcatiuni ale loru, cu femei cu totulj " pentrucă posteritatea se le cundsca bine. In acestu,¹ respectu părțile XX. pana la XXIV, din tom. II. alu memorialeloru lui Nic. Bethlen dau una lectura din cele mai interesante. După venirea iesuitiloru in tidra positiunea lui Nicolae Bethlen că reformata zelosu de- venise si mai grea. Cei dintaiu iesuiti carii veniră in tidra pe la an. 1693 spre a întreprinde pe fatia propagand’a loru religidsa si totu-una-data politica^ au fostu trei inși, anume Landei, Vizkeleti si Gavriilu Hevenesi, adeca unu ndmtiu sî duoi magiari. Georgie Bănffi gubernatoriulu de sî calvinu, favoră pe iesuiti, din care causa elu a sî cadiutu in prepusu că ar cu- geta se trdca la catolicismu. (In dîlele ndstre familia Bănffi intrega este catolica.) Mich. Teleki inca înce- puse a cocheta cu iesuitii, dra de alta parte orgoliulu, trufi’a lui ajunsese asia de parte, in cătu începuse a bate, a ciomagl si pe boierii fruntași, că si pe sier-, ¹ bitorii sei. Istori’a alegerei, instalarei, apoi a căsătoriei Im Mich. Apaffi II., apoi scdterea acestuia din tidra si detienerea lui împreuna cu nefericit’a sa soția in Vien’a) se pdte rectifica (correge) prea bine după acestu cro- nicari u. La pag. 266—267 Nic. Bethlen face una con- fessiune din cele mai desperate; elu adeca ajunge la convicțiunea, că ei toti nu merita se posdda si se guberne Transilvani’a, pentrucă toti fara esceptiune sunt fimeni de nimicu. In a. 1704 vediendu Nic. Bethlen, că patri’a sa începuse a innota in sânge, alunecă a compune unu . memorialu titulatu Porumbulu lui Noe portatoriu i — 71 — alu ramurei de oliva*), despre care vorbesce si croni- cariulu Mich. Cserei. Simburele acelui memorialu este: 1. Mai bine de trei sute de ani imperiulu resa- ritdnu si celu apusenu se bătură in Ungaria din caus’a Ungariei, fara că se o păta tiend sdu unulu seu altulu intrdga; asia pe paretele palatului regescu din Buda stă: Mene, Mene Tekel Apharsin, adeca s’a impartitu domni’a ta intre turci sî nemți. 2. Este bine sciutu, că inainte camu cu una suta cincidieci de ani Transilvani’a s’a supusu pro- tectiunei turcesci cu invointi’a imperatului Ferdi- nandu sî a celorulalti domnitori cristiani, pentrucă aceștia vediusera, că situatiunea ei geografica face, că se fia preste potentia apararea ei cu arme in contra turciloru sî a tatariloru. Asia atunci Transilvani’a cu un’a parte a Un- gariei rupenduse de catra cordn’a ungurdsca, devenf tributari a la turci pana in a. 1688, in care curtea din Vien’a o a ocupatu cu garnisdne (praesidiumok- kal elfoglalta), dra in an. 1690 după mdrtea princi- pelui Apaffi o a recuperatu (recuperălta) parte cu arme prin principele Ludovicus Badensis, parte prin diplom’a cea ndua data Transilvaniei, dra apoi in a. 1699 o a tienutu la man’a sa pe temeiulu pacei de Carlovitiu. 3. Este asemenea sciutu fdrte bine, că de 150 de ani toti dmenii intielepti in Ungari’a sî in Tran- silvani’a au tienutu la macsim’a de stătu secreta (tit- kos ds leg fobb ratio statusănak), că la unu funda- mentu alu fericirei si libertatei acestoru tieri, că Tran- silvani’a se fia supusa turciloru, dra Ungari’a nemti- loru, precumu s’a si intemplatu in adeveru. Totu acdsta fusese si politic’a marelui principe alu Tran- silvaniei Gavriilu Bethlen, a primatelui Ungariei Petru Păzmăn si a palatinului Nicolae Eszterhăzi, că na- țiunea ungurdsca trebue se remana desbinata, pen- trucă se pdta fi libera; din causa că ea sub regii sei neci-una-data nu a potutu petrece in pace, ci au traitu totudeauna in desbinare. Este numai spre binele intregei crestinatati, a turciloru, dra mai de aprdpe spre binele Moldovei, alu Munteniei, in parte sî alu Poloniei, că pe Ungari’a si Transilvani’a îm- preunate se nu le pdta posiede nimeni, neci turcii, neci nemții, neci ungurii, era anume aceștia nu, pen- trucă la ambele parti le-ar da de lucru si ’iar perde pe ei. Apoi fiendu-că astadi**) tocma pentru acdsta sunt aruncate sortile, asia dara eu (Bethlen) cu scopu de a evita noulu periculu propunu acestea: Imperatulu Leopoldu I. se caute sî se aldga unu principe june din una casa mare nemtidsca prote- stanta, carele se domndsca preste Transilvani’a si preste părțile Ungariei tienute odenidra de principii Transilvaniei Bocskai si G. Bethlen, dra apoi acestu principe se ia de soția pe una donmisidra archidu- cesa de Habsburg. Innoinduse pacea cu turcii, Transilvani’a se re- mana tributaria pdrtei otomane cu 15 mii galbini si totu cu atata imperatului Romaniloru. NeCi una din cele dude imperatii se nu pdta adaoge acelu tributu anuale, si neci se pdta tiend garnisdne in Transilva- ni’a, cu atatu mai puținu se o pdta ocupa vreuna- data. Ambii imperati se confirme pe principe cu diplome. Morindu principele Transilvaniei, successoriulu seu se ia feudu (semnu alu dependentiei) totudeauna dela imperatulu Romaniloru, sdu dela regele Ungariei, pre cătu tempu in Ungari’a va domni cas'a austriaca. Hotarale Transilvaniei de catra imperiulu tur- cescu se remana asia, precumu s’au stabilita acelea in pacea dela Carlovitiu. Principele Transilvaniei se nu se pdta confederă cu neci una potere spre a porta guera in contra casei austriace, sub peddpsa de a’si perde tronulu. Legile politice si religidse ale Transilvaniei se remana cumu au fostu sub Gavr. Bethlen. Că garanti si arbitrii in favdrea Transilvaniei se fia recunoscuti regii Angliei, Svetiei, Daniei, Prusiei. Principele Transilvaniei se fia oblegatu a da im- peratului Romaniloru ajutoriu 1 miie călăreți si 1 miie pedestrași, neci-odata inse asupra turciloru si neci in vreo guera religidsa. In guerele cu turcii Transilvani’a se remana ab- soluta neutrala. Principele se invetie unguresce sî tdta curtea lui se fia ungurdsca, dara nu cumuva se ia vreodată de soția pe vreuna ungurdica, sdu ardeldna, neci din casa privata. Elu se remana in legea reformata. La punctu 18 intre alte oblegamente ale princi- pelui tierei pune si acdsta: A bărdolatlan tudatlan magyar nemzetet mind a politiai mind az oeconomiai dolgokban reformălja ds excolălja; adeca: pe națiunea magiara necioplita (ne- cultivata) sî lipsita de invetiatura, se o reformeze sî cultive atătu in afacerile politice*), cătu sî economice. (Vedi acestu actu intregu publicatu la finea me- morialeloru lui N. Bethlen part. II. pag 396—415.) Pentru acestu memorialu, sdu mai bine cu pre- testu luatu din același, generariulu Rabutin in coin- tielegere cu guberniulu tierei demandă arestarea lui Nic. Bethlen, a cancelariului tierei. In 19. luniu 1704 ndptea intre 10 si 11 dre consiliariulu Stef. Haller din partea guberniului, Acton secretaiăulu lui Rabutin in numele acestuia, calcandu locuinti’a lui Bethlen, ilu dechiarara de arestata că pe unu criminalu de lesa- maiestate, in adeveru inse, pentrucă acelu singura ardeldnu la incrucea una mulțime de planuri ale loru secrete. Intre appendicile publicate la finea tomului II. alu memorialeloru lui Bethlen la pag. 416—432 se vede sî una suplica a lui adresata guberniului din *) Olajăgot viselo Noâ galambja. ** ) In 1704. *) Cronicarii betrani sub cuventulu latinescn politia iutie- legu politic’a sî administratiunea politica. — 72 — prinsăre cu dat’a din 28. luniu 1704 formulata in 12 puncte, prin care densulu voiesce a proba inno- centi’a sa, nedreptatea ce i se face si cere a fi tra- ctatu in conformitate cu legile tierei fara neci una abatere. Nu a fostu ascultatu, ci ilu tienura la Sibiiu in captivitate pana in 1. Maiu 1708, in care dî apoi ilu porniră catra Vien’a; ilu duseră inse prin Slavo- ni’a, Croati’a, Stiri’a, ăra anume la Esecu ilu tienura cinci septemani, si asia in Vien’a ajunse numai in 18. luliu. Acolo nemții nu’lu închiseră in temnitia pu- turăsa, precumu o pățise in Transilvani’a sub Apaffi sî aduo’a Ora sub Rabutin, ci ’i detera voia a’si lua locnintia pe spesele sale, numai cătu acolo ’lu pazea in curte si in tenda căte trei soldati sî unu gefreiter, era unu agentu (politianu?) anume Tarczali trebuea se locuăsca si se mance cu elu. In acea prinsăre petrecîi cancelariulu comite Nicolae Bethlen pana in 1716, Octobre 2., in care dî a repausatu. In an. 1687 Nic. Bethlen mai scrisese unu me- morialu titulatu: Moribunda Transilvania ad pe- des augusti imperatoris Leopoldi proiecta, a- deca: Transilvani’a moribunda, aruncata la pitidrele augustului imperatu Leopoldu. Scopulu acelui memorandu fusese, că curtea Vie- nei se inbiie din nou pe ardeleni cu diplom’a oferita loru in an. 1685, atunci inse refusata nebunesce de catra airistocrati’a fruntasia, din care causa N. Bethlen p numise ignoranti si hebeuci infricosiati, precumu |au si fostu in adeveru. Intr’aceea pentru acelu me- morandu nu i se intemplă nimicu. Acea diploma f'ărte memorabila din 1685 se afla in estrasu latinescu la Bethlen partea II. pag. 21 et 22, Ora intrăga se descoperi mai tardfu, după care o traduse sî Lad. Kovdri sî o publică in istori’a sa. Memorialele lui N. Bethlen aru merită se ajunga ypî la cunoscinti’a publicului romanescu. Nic. Bethlen adeca in multe lucruri este informatu multu mai bine si decătu contempuranulu seu Mich. Cșerej, sî decătu ori-care altulu din căti au scrisu pe urm’a tata-seu despre lucrurile Transilvaniei din tempulu lui Mich. Apaffi si alu lui Leopoldu I. Unii istorici magiari din dîlele ndstre sustienu, că N. Bethlen ar fi scrisu prea cu patima despre colegii sei sî mai anume de- spre Georgie Bănffy si Stefanu Apor. Concedemu si noi acăsta, ba judecandu după natura omenăsca in- solita de atatea patime credemu, că mai vîrtosu in una epocha de crisa suprema, precumu era si aceea dintre anii 1680—1712 pentru patri’a năstra, abia se potea scrie in altu stilu, tonu si maniera. Inse istoriculu nepărtinitorul va sci se desbrace intempla- rile, faptele complinite, de patimele in care se infa- tiosiăza acelea. Nic. Bethlen inca a consemnatu sî pastratu una suma de evenimente publice, cumu si fapte particularie, adeverite atătu prin documente au- tentice, cătu sî prin mărturisirea altoru contempurani de ai sei. Despre poporulu romanescu că poporu, că națiune, Nic. Bethlen vorbesce raru sî atunci inca său cu compătimire, său sî cu desprețiu; ci nu se cuvene a uita, că elu inca era aristocrata, cumu sî că chiaru despre cast’a sa aristocratica sî despre se- cui neci-decurnu nu scrie cu mai puțina crutiare, ceea ce alti cronicari unguresci făcu tocma din contra-. Bibliografic u. CURSU ELEMENTARIU DE ANTROPOLOGIA si de medicin’a popularia practica. (Fine). Cuventulu: Gustu esprima o facultate. Acăsta facultate constituăza unulu din cele cinci simtiuri ale năstre. Ea ne pune in stare de a apretiui. . . Ce? Limb’a latina si francesa o va dîce indata. — Latin’a are cuventulu sapor, si frances’a saveur. Dara ce e acea sapor său saveur? Acăst’a e cualitate inhe- renta substantieloru, care face că ele sunt sapide (gustăse), său care lipsindu’i, le face insapide (De- gustase). Care sunt cuventele ce limb’a romana po- sedăza spre a traduce acesta substantivu si acesta adjectivu? Asemene nu esista. Adjectivulu mirositorii! arata o cualitate (însu- șire), ăr pe de alta parte elu insemnăza si o facultate. Asia dar se dîce: Nasulu este organulu mirosi- toru; nu mai puținu se dîce: Unu trupu bine, reu mirositorul Cuventele: Căpsa, flueru, pitioru si alte asemene sunt nesce termine prea multu inesacte spre a putea găsi locu intr’o carte, unde fiacare cuventu insem- nandu unu obiectu specialii, trebue se’si aiba espre- siunea sa esacta. Asia dar, dăca se traduce prin cu- ventulu pitioru partea aceea, care se întinde dela ge- nuchiu pana in josu, apoi ce nume se se dea ăre acelei parti de totu inferiăre, care se răzema pe pamentu, ce francesii o numescu pied, si latinii pes? Dăca partea acăsta din urma e tradusa prin totu acesta cuventu pitioru, apoi nu mai remane vreunu cu- ’ ventu spre a esprima partea superiăra, numita crus latinesce, si jambe frantiozesce; că-ci cuventulu flu- eru, insemnăza osulu celu mai mare din cele dăue, alu pârtii membrului inferioru. Cuventulu: Veninu, ce de ordinariu se intre- buintiăza spre a esprima licuidulu celu verde, galbiu si amaru, secretata din ficatu, dăca se considerăza etimologi’a lui cea latina venenum, este o espresiune din cele mai improprie. A trebuita că se o reservesu, precumu si adjectivulu ei veninosu, spre a traduce cuventele francese: venin, venimeux, vănăneux, din care cei dintaiu se aplica la licuidulu acela, care face asia de pericnlăsa musicatur’a unoru sierpi; ăr celu alu doilea se aplica si la acele animale si plante, precumu si la fructele ce potu produce otrăvirea etc. Cuventulu: Lovitura insemnăza acțiunea (fapt’a) de a lovi său de a fi lovitu; precumu batai’a a- cea de a bate său de a fi batutu. Resultatulu inse alu unei lovituri, alu unei batai, modificatiunile in- — 73 — cercate pe părțile lovite, in a loru conformația, a loru tiesatura, potu se fia dre traduse prin totu acestu cu- ventu? Vinetiel’a insemndza numai unu simptomu alu acestei afecțiuni, ce se numesce latinesce contusio. Asi putea se mai imultiescu numerulu acestoru citatiuni. Credu inse, că ele sunt destule, spre justi- ficarea aceloru de mai susu dîse despre insuficienti’a limbei romane in starea ei actuala, spre a esprima ter- mine si idee scientifice. A trebuitu dar că se cautu intr’o alta limba cuventele ce ’mi lipsiea. Nu potdmu se me adresezu mai bine decătu la latina, mum’a limbei romane. Acdst’a inse nu amu facut’o, decătu dupace amu consultatu pe judecătorii competenti, si dupace amu capatatu a loru aprobare; că-ci nu mi se cuvine dar se fiu socotitu de a introduce neolo- gism! intr’o limba ce nu e a mea. De acea amu dîsu: Saporu, femoru, cruru, olfactiune, odo- rantu, iritantu, contusiune, febra etc. Sperezu, că mi se voru ertă aceste cercări, care ’mi erau po- runcite de imposibilitatea in care me aflăm, de a intrebuintiă nesce cuvente care se traduca intr’unu cbipu ecsactu aceea ce voiamu a dîce. cercări fara care, tdte, atătu in lectiunile mele, cătu si in cartea acdst’a, n’aru fi fostu decătu confusiune si întunecare. Citindu acdsta carte se va socoti pdte, că eu nu m’amu marginitu cu noțiuni curatu elementarie, si că m’amu datu căte odata, cu prea departata pătrundere, in domni’a scientiei; si că, prin urmare, cuprinderea uvragiului nu respunde la titlu. O marturisescu. Tre- bue inse se dîcu aici resdnele ce m’au imbietu de a urma in asia felin. „Cine pdte celu mai multu, pdte si celu mai pu- șinu/' dîce proverbulu. Departe de mine pretenti’a de a me pune că profesoriu pe langa colegii mei; dr ddca medicii însărcinați de a face unu cursu de medicina, in diversele seminarii ale principateloru, bine voescu, sdu credu de a putea a se servi cu cartea mea, le va fi pururea la indernana de a alege intrensa, precumu amu facutu si eu, adaogdndu aceea ce voru socoti de necesariu si lapedandu aceea ce li s’ar parea de prisosu. Intindiendu-me camu mai multu, pe cătu me drta titlulu acestui uvragiu, amu vrutu, in cerculu in care eramu marginitu, a face dintrensa unu felin de memento pentru acei ce aru voi se ’si aduca aminte drecare detaliuri ce se uita asia de graba, candu cineva se da la practic’a medicala; si pentru acei, afara de colegii mei, carii aru voi se aiba noțiuni camu mai pre large despre unele feno- mene ale organisatiunei umane si despre schimbările ce ’i aduce bdl’a, se le punu la indernana de a găsi cu usiurintia in acdsta prescurtare acea ce adesu i ar fi cu neputintia de a găsi in uvrage speciali si de condeiu intinsu. Cătu pentru valdrea cartiei ce inchinu astadi pu- blicului, eu nu ’mi făcu nici o ilusie despre defectuo- sitatile si despre lipsurile ce ea pdte si chiaru că trebue neaparatu se aiba. N’amu lucratu pentru in- naintarea scientiei; numai in cerculu celu strimtu ce | mi s’a impusu, amu cantata de a cuprinde cu cea mai mare ecsactitate si luciditate tdte ce amu soco- titu de necesitate se scia elevii, carora ea este de- stinata. Amu lucratu cu consciintia si in tdta mesur’a cunosciintieloru mele. O repetezu inse inca odata, departe sunt de a socoti uvraginlu meu scutitu, nu voiu dîce de erdre materiale, dar de acele inesacti- tati, ce nu e totudeauna datu chiaru atențiuni celei mai seridse de a le evita. Pe langa tdte, voiu primi cu recunosciintia criticele cele seridse ce se va bine voi a-mi adresă. înainte de a termină, nu voiescu se uita aici de a esprima multiamirile mele cele mai sincere colegu- lui meu dn. dr. Colinu, care m’a feritu de unu mare embarasu, punendu la amea dispositiune, pentru cur- sulu meu de antropologie, magnificulu seu atlasu de anatomie, colorata, in optu volume in folio. Că-ci fara de unu asemene, trebue s’o dîcu, mi-ar fi fostu mai cu neputintia de a preda lectiunile mele cu unu dre care folosu pentru elevi. Acdst’a e unu adeveratu sacrificiu ce a binevoitu a face; pentrucă acestu uvra- giu este unulu dintr’acele, carii, din caus’a valdrei loru celei mare, nu se lașa de ordinariu in mani străine. Asemenea n’asi prea putea si chiaru n’asi voi in viitoriu se abusezu de prea bun’a îndatorire a dsale. De acea, socotu de o necesitate absoluta, ddca gu- bernulu voiesce că elevii se traga foldse seridse de invatiatur’a ce mi s’a incredintiatu, si că se’si com- plecteze opulu inceputu, se aduca dela Parisu, unu cadavru elasticu de dn. dr. Auzoux, de mărime na- turala. Fara de o asemene nu se pdte face unu cursu de antropologie si fara acestu din urma nu este prin urmare posibilu de a predă unu cursu de medicina. Iași, 1864. Dela societatea pentru cultura si literalur’a romana in Bucovin’a. Conformu statuteloru reformate ale societatei, pe l⁰/₂₂ Februariu a. c. se conschiamă adunarea gener. la Cernăuți, dupace mai intaiu programulu adunarei subscrisu de ddnii presiedente Georgiu Hurmuzachi si secretariu M. Calinescu se împărțise cu una luna mai inainte. Nu incape indoidla, că Fdiea socie- tatei romanesci din Bucovina va aduce tdte lucră- rile acelei adunari; intr’aceea inse raportulu comi- tetului societatiei despre trebile si lucrările sale in anulu 1869 s’a publicatu, era noi coprinsulu ace- luiași in parte mare ilu aflaramu atătu de interesanta, in cătu ne tienemu de una datorintia prea plăcută, a reproduce din elu pre cătu ne drta spatiulu, urma- tdriele parti: „Potrivita cu îndatorirea sa stabilita in § 20 p. 9 alu statuteloru celoru reformate ale societatiei pen- tru cultur’a si literatur’a romana in Bucovin’a, comi- tetulu supune prea onoratei adunari unnatoriulu ra- porta despre lucrările sale din an. administr. 1869. 12 74 — 1. Mai inainte se aduce la cunoscinti’a prea on. adunari schimbarea urmata in sinulu comitetului in privinti’a functiunei de secretariu alu societatiei. Tre- cănduse din viatia demnulu, zelosulu si multu regre- tatulu secretariu dn. Leonu Popesculu după o Înde- lungata suferinda, se alese in loculu defunctului, con- formu cu § 19 alu statuteloru de secretariu alu so- cietatiei dn. bibliotecariu si profesoriu gimnasialu M. Calinesculu, care primise acesta sarcina deja cateva luni mai inainte pe tempulu congediului premerga- toriului seu. 2. Inmultinduse de o parte trebuintiele societa- tiei si necesitatea de mai multe incaperi, si neputendu comitetulu de alta parte lasă localitățile societatiei, după esirea dini profesoriu I. Sbiera din locuinti’a respectiva, fara priveghiare ulteridra, de 6re ce se pastreza acolo tdta averea societatiei; precumu si pen- tru că se ’i se inlesnăsca bibliotecariului purtarea tre- biloru insarcinariei sale, cari devenira dejă impova- ratdrie, comitetulu a fostu nevoitu de a mai luă in chiria o odaia langa localitățile societatiei pentru lo- cuinti’a bibliotecariului. 2. Neputenduse pertrată proiectulu statuteloru modificate de comitetulu societatiei la adunarea gen. din 18. Fauru (2. Martie) 1869 din caus’a lipsei nu- merului membriloru recerutu de statute, § 33, comi- tetulu a decisu, conformu cu § 20 din statute, a se ticnă pentru acesta afacere urginte adunare generale straordinaria in Cernăuți in ⁸/₂₀. luliu 1869. Fiendu acăsta adunare destulu de numerdsa, după recerinti’a § 33 din statute, proiectulu statuteloru modificate s’a desbatutu si s’a primitu. Inaltulu gubernu alu tierei le-au adeveratu din partea sa cu intimatulu din 9. Dec. 1869 Nr. 11688. Conformu conclusului adunarei generale straor- dinarie din %₀ luliu 1869, comitetulu s’a constituitu indata in temeiulu statuteloru celoru ndue, si au ur- matu după aceste in lucrările sale pana la asta a- dunare. 4. In privinti’a loteriei publice, care se decise a se face in foloșulu fondului societatiei, comitetulu a facutu pașii pregătitori, a alcatuitu planulu de sortire, a indrumatu cererea la ministeriulu finantieloru din- preuna cu planulu combinatu, si a publicatu in „Fdea societatiei^ si unu apelu prealabilu catra publiculu romanu. Indata după' sosirea incuviintiarei legiuite dela ministeriu, comitetulu va pași nemidiulocitu la efec- tuarea loteriei. 5. Comitetulu nu a perdutu din vedere conclu- sulu adunarei generale respective in privinti’a modu- riloru de a mari fondulu societatiei si s’a adresatu in ddue rînduri pe basa acestui conclusu deadreptulu catra acei membri ai societatiei, carii rcsteza cu con- tribuirile loru anuale. Intru cătu s’a efectuatu unu resultatu in privinti’a acăsta, se va arată in partea finantiara a raportului. Comitetulu din partea sa s’a convinsu cu privire la dorintiele esprimate in adunarea generale trecute in privinti’a culegatoriloru, si numai pușinu cu pri- vire la propriele esperientie, precumu si fatia cu im- pregiurarile din tiara, că acestu institutu este de nea- parata trebuintia, si pentru acesta au denumitu 7 cu- legători pentru cele 8 capitanate din tiara, si alti 11 pentru cele 12 protopresbiteriate, regulandu acestu institutu, că se nu se mai arate neajunsurile cele de mai inainte si poftindu pe domnii aleși, in conside- ratiunea scopului generosu si nationalu, că se bine- voiăsca a luă asupra’si sarcin’a acăsta. Danduse dejă concertulu stralucitu din anulu espi- ratu in foloșulu „Fundatiunei pumnulene,“ alte mo- duri afara de acele amintite nu s’au mai pututu in-’ trebuintiă pentru sporirea fondului. 6. Opulu „Manualu de armoni’a musicala,“ de dn. I. Vorobchieviciu s’a tiparitu in decursulu anului cu spesele societatiei, si dn. I. Sbiera este insarcinatu cu vendiarea opului spre acoperirea speseloru făcute, cu unu pretiu hirte moderații, conformu scopului so- cietatiei esprimatu in statute. Ce se atinge de manuscrisulu „Albinarituln“ de dn. A. Savesculu, comitetulu s’a pusu in relatiune cu auctoriulu, ăra opulu l’a datu unei comisiuni spre cercetare. Manuscrisulu „Nunt’a tiaranăsca“ si „Poesii po- pulare“ de dn. S. Marianu s’au cercetatu de o comi- siune si aprobanduse comitetulu a decisu de a se tipări amenddue manuscrisele pe spesele societatiei. In ,tem- pulu din urma inse auctoriulu recerandu-le spre ale completa, ele ’i s’au reintorsu. In anulu trecutu s’a datu comitetului inca unu manuscrisu intitulatu: „Modelle caligrafice pentru sed- lele publice si private,u de dn. loanu Litviniuc, carele cercetanduse si aprobanduse de catra o comisiune a- lesa din sinulu comitetului, acesta din urma a decisu de a le publică pe spesele societatiei, si a indrumatu litografarea loru in Vien’a. 7. Stipendistii societatiei ddnii D. Maghioru si E. Nedelcu urmăza studiulu drepturiloru la universi- tatea din Vien’a, si implinindu dloru datorintiele luate asupra’si, li s’au asemnatu si mai departe stipendiile respective. Stipendistulu Vladu, studente dela scdl’a reale superidre din Cernăuți, a luatu stipendiulu pentru semestrulu I. alu anului scol. 1869, care in semestr. alu II. parasindu elu scdl’a si neinfatiosinduse mai multu la comitete, stipendiulu nu i s’au mai datu. 8, In decursulu anului trecutu sosiră la comitetu mai multe cereri pentru acordarea de ajutor ie. Comite- tulu cu tdte plecarea sa de a sprijini talentele june, lipsite de midiuldce materiale, totuși nu potii satis- face toturoru cereriloru după dorintia, atătu cu pri- vire la sum’a preliminată, cătu si la veniturile cele debile inca ale societatiei. Din sum’a preliminată s’a datu dreptu ajutoriu dlui Dimitrie Maghioru stipendistu alu societatiei 40 fr. v. a., dlui Stef. Stefureacu, studente la universitatea din — 75 — Vien’a 21 fr. v. a., si dini Gavr. Balănu, candidata de profesară in Vien’a 39 fr. v. a. 9. Societatea literara-sociala „Romani’a“ din Vien’a s’a adresata catra societatea nOstra, de a sprijini caus’a infiintiarei catedrei de literatur’a si limb’a romana Ia universitatea din Vien’a, si in tempulu din urma ne sosi si o invitare analdga dela „Asociatiunea transil- vana pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu“ de a pași in cointielegere cu acesta in caus’a amintita. Comitetulu este patrunsu de ponderositatea si folosulu celu netagaduitu, ce va aduce asiediarea unei catedre de limb’a pi literatur’a romana la universitatea din Vien’a si se va insoși cu bucuria la toti pașii necesari pentru realisarea neintardiata a acestei do- rintie comune a junimei studidse romane si a totu- roru barbatiloru, cărora le zace la inima demnitatea, cultivarea si latirea limbei naționale. Despre biblioteca. Cu finea antdui 1868 se aflau in biblioteca con- forma inventariului si raportului din anulu trecuta 961 de opuri in 953 de tomuri, 310 de fascidre si 16 tabele si mape, eara in decursulu anului 1869 au incursu 379 de opuri in 268 de tomuri, 203 de fas- cidre si 7 tabele si mape; deci se află in biblioteca cu finea anului 1869 de totu 1340 de opuri in 1221 de tomuri, 513 de fascidre si 23 de tabele si mape. Acesta sporire insemnata a bibliotecei s’au efe- ctuata parte prin cumpărarea multora cârti in gene- rala dorite din literatur’a romana cu banii prelimi- nați intr’acdsta rubrica, si parte prin daruri generdse, cari s’au facutu si intr’acestu anu, bucuranduse si bibliotec’a societatiei de multa simpatia din partea romaniloru binevoitori. Partea finantiara. In an. 1869 s’au primita la societate conforma statuteloru mai multi membrii ordinari cu tacs’a a- nuala ordinaria, si pre dn. Nastasachi Basiota, pro- prietariu mare, că membru, fundatoriu cu tacs’a de 100 de galbeni, La finea anului numeră societatea 16 membrii onorari, 17 membrii fundatori si 150 de membrii ordinari. Membrii ordinari au a plati pe unu anu sum’a de 1898 fr. v, a. si 6 galbeni. In anulu acesta au incursu la societate urma- tdriele daruri: a) Dela domnisidr’a Eufros. de Popoviciu 20 fr. — cr. b) . „ dn. Georgiu cav. de. Popovichr—-18 „ — „ c) „ comun’a Sinauti 17 „ 70 „ d) „ conventulu s. monastirei Putn’a 12 „ —? „ e) „ dna. bar.Qu6sIa_Mari’a Criste — „ — „5 galb. f) „ „ Clementin’a de Catargiu — „ — , 2 „ g) „ „ Rucsand’a .de Eotta 10 „ — „ h) „ domnis. Eugeni’a de Zotta 10 „ — „ i) Prin dn. loanu Sbier’a 490 „ — „ Acești generoși contribuitori si binefăcători au dreptulu la cea mai caldurdsa multiamita si la via recunoscintia a societa- tiei intregi. Tabloulu averei, alu venituriloru si alu speseloru societatiei se infatiosieza precumu urmeza: 1. Capitalulu si veniturile societatiei. 1. Remas. casei din 1868 10.700 fr. in obl. 353 fr. 47 cr. 2. Dela binefăcători --- n 577 „ 70 „ 7 galb. 3. Dela unu membru fund. --- » --- n ,ioo „ 4. Dela membrii ordinari --- n n 1399 „ 72 n 5. Interesele fond, societatiei --- n n 521 „ 61 n 6. Venitulu inchir. unei odăi --- T> Y) 30 75 n 7. Unu restu din venitulu ba- lului data in an. 1868 --- n n 30 n 8. Din vendiarea unoru cârti si intrebuintiarea foiloru --- r n 71 „ 28 n 9. Obligațiuni cumpărate 759 n T) A---,.. T) 75 Sum’a totala 11.450 fr. in obl., 2983 fr. 78 cr. 107 galb. II. Spesele societatiei. Preliminatu. Chieltuitu. 1. Chiri’a casei 500 fr. --- cr. 490 fr. --- cr. 2. Onorariulu secretariuluî 300 „ 275 „ --- u 3. Salariulu Servitoriului 144 „ --- „144„ --- 4. Cumpărarea si leg. cârtii. 200 „ --- „ 197 „ 79 T5 5. Diurnalele 200 „ --- B 195 „ 86 n 6. Cancelari’a sî dipMmele 80 „ --- „ 159 „ 12 7. Cas’a de feru 180 „ --- „ 180 „ --- 75 8. Luminatulu 80 „ ---• „ 79 „ 10 n 9. Incalditulu 80 „ --- „ 71 „ 99 10. Mobilatulu 60 „ --- „ 69 „ 12 11. Stipendii pentru 2 iuristi n in Vien’a 400 „ --- „ 400 „ --- n 12. Premii literarie 200 „ --- „ ---- „ --- 13. Subventiunea la redigerea „Fdiei societatiei" 300 „ --- „ 300 „ --- 14. Stipendiulu pentru stud. Vladu 50 „ --- „ 25 „ --- n 15. Subventiuni pentru stud. n la universitate . 100 „ --- „ 100 „ --- n 16. Remunerat, pentru propu- tj nerea istoriei- naționale 200 „ --- „ --- „ --- r> 17. Cumpărarea obligatîun. --- „ --- „ 5 „ 16 „ 98 galb. 18. S’au schimbatu galbeni --- B. --- „ --- „ --- » 2 B 19. Spese strabrdinarie --- B „ 25 „ 51 n Sum’a totala 3074fr. --- cr. 2717 fr. 65 cr. 107 galb. Fiindu sum’a totala a capi- talului si a venituriloru 11.450 „ obl. 2983 „ 78 „ 107 galb. Si subtragenduse spesele so- cietatiei' de --- „ „ 2717 „ 65 „ 107 ,. Remanu in cas’a societatiei 11.450 fr. obl. 266 fr. 13 cr. — galb. Asia dara fondulu neatacaveru alu societatiei, care constă la finea an. 1868 in 10,700 fr. obl., numera acuma 11,450 fr. in obl. Elu s’au maritu deci cu 750 fr.; bra restantiele membriloru se urca la sum’a de 1996 fr. 6 galbeni. Din tabloulu infatiosiatu alu speseloru se vede, cumucă sum’a preliminată pentru premii literarie si pentru istori’a naționala nu s’au chieltuitu, fiiudu-că nu s’au recerutu; ăra de alta parte se vede, cumucă rubriccle pentru mobilatu si pentru cancelaria s’au intrecutu si anume cea din urma cu suma insemnata, din causa, că in anulu acesta s’au tienutu ddue adu- nări generale si s’au tipărită de mai multe ori sta- tutele societatiei. In intregulu inse s’au tienutu co- mitetulu intre marginile preliminariului incuviintiatu. Pentru cercetarea sameloru si scontrarea casei, co- mitetulu au compusu o comisiune din midiuloculu seu, carea i-au raportata, cumucă tdte se afla in buna ordine.