---------- XX® Acesta fâia ese X ? j cate 3 cole pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto ( poștei. g v WV»'------------- TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. •gg^z,------- W W Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- lelulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. XX cC? -------- i\r. 5. Brasiovu 1. Martiu 1870. Amilii III. Fragmentu istoricu despre unirea religioșii in Tran- silvani’a. Cornițele Nicolae Bethlen, de confesiune calvinii, fostu cancelariu alu tierei in dîlele principelui Micii. Apafi I., in memorialele sale scrise unguresce si a- mestecate numai ici colea cu latinesce, a pastratu de- spre acelu evenimentu urmatdrele date sî impregiurari: Nevoile sî pericolele venite asupra mea cu oca- siunea unirei popiloru valachi cu confrații nostrii ro- mano-catolici, trebue se le descriu câ pe un’a tenta- tiune (ispita) mare, venita dela satan’a sî câ unu semnu mare alu gratiei lui Dumnedieu catra mine. Eu am descrisu originea si caus’a acelei uniuni in latinesce.*) La acestea s’au mai adaosu, că sî Ladislau Dindâr ilu amerintiâ in numele lui Vodă din Valachi’a, că va face câ se fia scosu din epis- copia, pentrucă era betîvu, pentrucă uneori fiendu morbosu mancâ carne si că popiloru valachi le dâ voia a se casatori adud’a dra. Eu iam dîsu lui, câ se nu’lu aduca in desperatiune, că dieu voru pat! dea asia cu elu.**) , In an. 1697 pre candu noi trei inși eramu in Vien’a***), odata fiendu in conferenția Kinski pune se’i aduca „memorialulu status catholici“; candu dea că punctulu antaiu alu acelui memorialu era cererea acestei uniuni. Eu am la mine copi’a acelui memo- rialu si a resolntiunei puse pe acela. Noi amenduoi cu gubernatoriulu respunseramu, că noi in Transil- vani’a neci de numele acelui memorialu nu amu au- ditu; precumu vedemu, acela este in contra celoru trei religiuni transilvane, dra mai alesu in contra celei reformate; deci macaru-că noi după rangu suntemu primii membrii ai acelei religiuni, totuși suntemu nu- mai căte unu membru simplu alu ei, pentrucă in re- ligiune nu este gubernatoriu si cancelariu; de aceea *) Adeca in memorialulu seu celu latinescu. **) Adeca cu mîtropolitulu Teofilu, pe care calvinii ’lu adusera in desperatiune denuntiandu’lu precumu făcuseră sî cu mîtropolitulu Orestu in a. 1643, sî cu Sav’a 1G80, apoi amerin- tiandu’i cu destituire. Boierii calvinesci cercă se stdrea si dela Teofilu bani, ăra acesta ne mai voindu se dea, său ne avendu, pentrucă se scape de ei, se aruncă in bratiale partitei nemtiesci, deehiarandu totuodata că va primi unirea. Atunci ungurii cato- lici au sî intretiesutu cestiunea eclesiastica a romaniloru transil- vani in memorialulu loru trimisu la curtea imperatăsca sî inca la loculu antaiu. ***) Gubernatoriulu Georgie Bănffi, tesaurariulu Apor si acestu comite Nicola.e Bethlen. noi nu potemu lua parte la desbaterea acelui memo- rialu. Atunci Kinski dîse: Nu vorbiti câ reformati, ci in calitate de consiliari regesci etc. Noi destulu protestaramu, deteramu sî imperatului memorialu de- spre acela, dela care eu am copi’a; conclusulu inse totu ilu făcură. Dupace acelu episcopii valachu mori*), apoi pe acestu de acumu fiiu alu popei valachu din Bobaln’a, carele pe atunci câ junisioru invetiâ gra- matica in scdl’a ndstra din Alb’a-Iuli’a, l’au facutu episcopii galbinii dati de tata-seu lui Stefanu Nalâczi imprnmutu, din care partea mai mare a mersu in pung’a domnului gubernatoriu, cumu si auctoritatea acestora duoi domni. In numele nu sciu cărui D. sdu D., Stefanu Batiu facutu papistasiu dintr’unu va- lachu faimosu pentru hoții, despre care voiu vorbi mai la vale, in anulu — — l’a dusu la Vien’a (pe Atanasie) si acolo in biseric’a si monastirea dela s. Ana l’au facutu adeveratu episcopii catolicu, dra după aceea in anulu — — Stefanu Apor facă, câ elu se adune pe bieții popi valachi sub titlu de sinodu ge- neralu si sub gldba de 60 fiorini, camu vreuna suta dudadieci inși la Alb’a-Iuli’a, dra acolo inbracandu’lu in vestmente popesci aurite si cu mitra a casa la Apor, ilu duse cu caret’a sa in procesiune solena la bise- ric’a valachiloru, unde’lu instalara de episcopu; ba inca de archiepiscopu, cu titlu de Illustrissimus et Reverendissimus, precumu se laudâ Apor, macaru-că aedsta este una nebunia, dra eforu si pedagogu fu pater jesuita Szunyog. Era pompa mare. Cdt’a cea mare de popi valachi câ nisce berbeci mergea inainte, pe de laturi, inapoi, multi plangdndu, dra dela unii dintre ei se audia vorbe adresate catra dmenii spe- ctatori pe strate: Acumu secera ordiulu, dar dieu după ordiu voru secera sî graulu. In carete mergea cornițele Seau, toti magnații de legea papistasidsca din Transilvani’a, pateri (franciscani?), iesuiti, loanu Kemdny, Samuilu Bethlen si unii, inse fdrte puțini magnați de legea reformata, carii atunci candu eu ’iam mustratu pentru aedsta, voiâ se se desculpe dî- cdndu, că Apor le-a dîsu loru, că va merge sî gu- bernatoriulu; elu (Apor) cu acea sperantia a sî indi- reptatu sî condușii processiunea catra usi’a bisericei dela cas’a gubernatoriului; inse s’a pacalitu, pentru- că de sî sierbitorii mei imi adusera scirea, că gu- bernatoriulu a sî pusu se inhame caii, inse n’a mersu; dra lui Apor care asteptâ diosu, ii nuntiă asia: Nu *) In an. 1697. 9 — 54 — am vediutu pornnc’a Maiestatei sale despre acestu lucru. Asia elu (Apor) a esitu scarpinandu’si cerbicea pe port’a lui St. Michaiu, alias port’a temnitiei. Acestu episcopu se facă atatu de insolente, in- cătu pretendea ca se’i dîca Marii’a ta (Nagysâgos) nu numai nobilii simplii, ci sî cei cu moșii; ăra deca dela cancelaria nu i se scria Illustrissimus, nu lua scriptele, decătu numai de nevoia. Afara din car- cium’a domnului (a cui?) vendea neincetatu vinu; si-a facutu si berarfa. Numai Dumnedieu scie, căta scărba am avutu eu din caus’a acăsta, pre candu se află guberniulu intregu acolo (in Alb’a-Iuli’a). Cu unu cuventu gubernatoriulu punea se’i arunce diosu semnulu (czâg), se’i sparga fundulu butei; se’i ia la fuga pe berăria. Inca una-data a chiamatu prin gu- bernu pe Gavriilu Nagyszegi cu compani’a sa, pen- trucâ se ecsecuteze elu*). Acumu se te tieni; dara dieu din aceea nu s’au alesu nimicu. De alta parte pre candu me aflamu eu cu guberniulu substituitu, me îndemnă (gubernatoriulu Bănffi), câ se me porta aspru (catra episcopu); eu inse n’am cutezatu a trage asupra’mi ur’a toturoru. Ce e dreptu, in fati’a mo- nastirei am dispusa haiduci, carii lua vinulu dela cei carii ’lu ducea si le spargea vasale; mai departe inse nu am potutu merge, pentrucă me temeam, câ nu cumva se’lu ajute si nemții din cetate, si haiducii inca se provăce vreunu pericolu, său din frica, său din vreuna invoire reutatidsa. Cumu a smulsu din man’a nbstra carcium’a din Alb’a-Iuli’a, despre acăsta la altu locu. Candu cu instalatiunea lui, ce e dreptu, cativa greci au protestatu in contra lui (Atanasie), era ser- manii valachi si popii n’au cutezatu**), ci după căteva luni au inceputu a cere, că in biseric’a cea mai vechia sî mai mica se predice unu popa neunitu si se ecsecuteze totu cultulu după usulu vechiu. Ei sciu ce au cerutu, episcopulu inse sî cu pedagogulu seu iesuitu n’au facutu nimicu, ba la unii câ aceia neci mortii nu ’iau ingropatu. Atunci aceștia (vala- chii) iritati forte, se convorbescu, se jura si punu de curatoriu pe unu omu anume Gavriilu Nagyszegi, nu inse pe celu dela Clusiu, ci unu nobilu saracu, de altumentrea inteligente destulu, cunoschtoriu de carte, carele dela papistasfa trecuse la legea valachiloru; acesta luă asupra’si, câ se pbrte caus’a loru la gu- bernia, la tiera (dieta) si înaintea ori-cui. Ei (valachii) afara de libertatea conscientiei după ritulu vechiu nu *) Lectorii nostrii cunoscu pe unu Gavriilu Nagyszegi din cronicariulu Cserei si din alte documente. Au fostu inse duoi Nagyszegi. Pe tempulu instalarei lui Atanasie unulu fusese ca- pitanu alu unei companii, care se află de garnisona in Clusiu. Despre celelaltu vedi mai in diosu. **) Firesce câ n’au cutezatu, că-ci era trantiti si calcati la pamentu multu mai dinainte prin tirani’a aprobateloru si com- pilateloru si prin barbarele maltratări secularie. Si apoi adeca ehiaru magnații magiari ce mai cuteză pe atunci? Tier’a intriga era dejă venduta si resvenduta. Valachii aru fi patîtu că sasii din Brasiovu, din carii pe cativa ’iau spendiuratu, taiatu si in- puscatu, era cotatei ’ia datu focu. Not’a trad. mai poftea nimicu. Istori’a acestui lucru ar fi lunga ci eu grabescu catra meritulu cestiunei pre cătu se pbte mai in scurtu. Deci In acestu anu 1701 in Septembre avendu a functionâ eu in substitutiune*), am mersu inpreuna cu coleg-ulu meu Michailu Toroczkai la Alb’a-Iuli’a. Atunci vem la mine jupanulu Stefanu Nalâczi, carele funcționase înaintea mea sî imi narră acea causa a valachiloru, inse fdrte pe scurtu. Acolo avuiu tempu de a me ocupa cu Nagyszegi si cu cativa soci ai sei, cu plenipotenti’a său constitutiunea si cu instru- cțiunea lui, ăra pe langa acestea cu un’a suplica a- dresata catra gubernu. Eu vediuîu si audiiu, că dieu plansdrea este drepta, inse necumu una causa atătu de mare a unei națiuni si religiuni, dara neci alte cause mici de ale persdneloru private nu Ie pdte de- cide guberniulu substituitu; de aceea eu le dedeiu su- plic’a înapoi dîcendu-le: Eca, in 8 ale acesteia va veni aici gubernatoriulu sî toti domnii consiliari; a- tunci dati-ne suplic’a vdstra la guberniulu intregu, ăra pana atunci se fiți in liniște, in pace sî cu spe- rantia, se nu faceți neci o turburare. Cu acestea ’iam dimisu sî s’au dusu. Guberniulu se adună pe dio’a susu memorata, si apoi nu sciu cumu, că dâra sier- bitorii guberniului n’au lasatu in laintru pe Nagy- szegi, său din alta causa, destulu că suplic’a loru (a valachiloru) o aduse in guberniu catoliculu Franciscu Lugosi, omu uneori placutu gubernatoriului; acesta’i dete suplic’a, apoi esf. Gubernatoriulu o luă sî mi se pare că o citf, apoi o puse de inaintea sa, ne vorbindu nimenui nimicu despre ea. Consultatiunea guberniului tienîi patru seu cinci dîle, apoi fiendu-că sciu dela mine însumi, dieu Nagy- szegi sî-a solicitatu caus’a; gubernatoriulu inse neci- decumu nu o luă la pertractare, macaru-că dieu afa- cerile nu’lu inbuldiâ, ar fi avutu tempu de ajunsu câ se o ia înainte. Odata numai dîce pe neașteptate, că elu trebue se purcăda de acf neaparatu, ăra noi consiliulu se remanemu pe locu, sî căușele sî supli- cele căte mai sunt, se le decidemu, apoi adaose: Credu că jupanulu cancelaria (acestu Nic. Bethlen) sî afara de aceea va petrece lun’a Septembre in sub- stitutiune aici. Numi aducu bine amente, câ ce causa numf elu, pentru care sî unde ar trebui se caletorăsca, mi se pare inse că a mersu la Berve, la Cenade sî la Si- biiu. Destulu atăta, că re Valachorum intacta, se duse p’acf încolo, ăra suplic’a loru o dede secretariu- lui, cărui ii dîse: Eca domnii si cu domnnlu cance- lariu inpreuna o voru decide, era eu sunt alu dvbstra gat’a spre sierbitiu; apoi cu acesta se luă pe trepte in diosu; acolo ilu așteptă calăsc’a si sierbitorii; se puse in trăsură, plecă, condusa de cause seu preteste, *) Bethlen esplica mai susu in memorialele sale, ce era acelu gubernium substitutum dela mortea lui M. Apaffi I., adeca una parte din consiliari si alti cativa subordinati trebuea se stea in permanentia pe locu, inse nu facea mai nimicu. Not’a tr. — 55 — pe care le scie Ddieu. Intru asemenea’mi este ne- cunoscuta, cumu se stracurara Apor, Stefanu Haller si loanu Sasulu (Hans Sachs, cornițele sasescu), de- stula atata, că remaseramu acolo (in Alb’a la guber- niei) numai: Eu, Stefanu Nalăczi, Samuilu Keresztesi, loanu Sărosi, Mich. Toroczkai si Sam. Conrad con- siliari si unu secretariu. Aceștia se adunara la lo- cuinti’a mea. Nagyszegi se sbuciumă pentru resolu- tiunea sa, totu asemenea sî alti suplicanti. Noi vor- biramu si aflaramu, că acestu semiguberniu necum u se păta decide un’a cestiune atătu de mare, dara neci alt’a mai mica nu e in stare. Ei inca s’au dusu, pentrucă cine potea se faca sî se dîca altu-ceva in casulu acesta. Eu restituindu lui Nagyszegi suplic’a, ilu amanaiu pana la altu gubernia, său la dieta. Do- mnii se departara; eu si Mich. Toroczkai remaseramu in substitutiune. Puținu după aceea veni la mine Nagyszegi, imi inmanuă unu protesta scrisu, îmi spuse si prin grăia, eh elu protesteza in presenti’a mea că in presenti’a cancelariului, se’i dau inse acelu pro- testa in forma autentica sub sigilulu imperatului. Eu eram datoria se făcu acăsta in poterea oficiului meu, inse luminata de Ddieu nu facuiu aedsta, neci ca ilu citiiu, ci ilu dedeiu inapoi dîcendu: Este protonota- riu, este capitula; usulu este mai multu de a pro- testa in fati’a acelora, decătu la cancelariu; mergi acolo de protesteza, valorea e totu-una; eu inse ti-asi da tie consiliu, că in caus’a acesta se purcedi mai incetu, pentrucă me temu se nu o pati. Zelulu acesta iti va fi tie periculosu. Elu respunse, că pentru Ddieu este determinata la orice, si la mărte. După aceea (Nagyszegi) se duse la sarmanulu loanu Sărosi (ma- gister protonotarius) si acolo isi scăse acea protesta- tiune sub sigilu judecatorescu imperiale spre ruin’a sa si a lui Sărosi. Am mai intielesu, că (Nagyszegi) a pusa pe unu argintariu anume pare-că Stefanu Komăromi, nobila din Alb’a-Iuli’a, că se taie sigilu pentru eclesi’a va- lachiloru. Am chiamatu pe acelu argintariu si ’iam dîsu că se nu’lu faca, său dăca este facutu, se nu ilu dea; elu inse nu me ascultă si asia pentru acea fapta’lu aruncara in temnitia vai de capulu lui. Pe episcopulu nostru sî pe profesorii nostrii ’iam avi- satu, că nu cumu-va se aiba vreuna amesteca cu Nagyszegi. Acesta le-a si prinsa bine, pentrucă elu in Aiudu cerb, studenti dela profesori, că se’i ajute la descrisulu unora cursuri (?), său nu sciu ce patente, inse nu’i detera, ba sî opriră pe studenti dela elu, că-ci de nu, era se dea si aceia in periculu. Ce este mai multu, una-data audiiu, că elu (Nagyszegi) se lauda cu patrociniulu meu pretotendeni. Mergăndu calare spre Fontan’a regelui, ilu vediuiu in capulu orasiului si’i diseiu acelui vai-de elu: Me, eu audfu că ambii cu numele meu; ci astăpta numai, că asia se’mi ajute Ddieu, omu de nimicu ce esci tu, am se punu se te bata pe mărte. Eu am compătimită atătu causei, cătu sî lui (Nagyszegi) si soțiloru sei, ăra dăca mi-ar fi fostu cu potentia, dieu eu le-asi fi ajutatu din ânima cu- rata; m’am temutu inse că se va arunca sî elu șî pe altii sî pe mine in periculu, ăra acelei cestiuni religiăse inca nu va folosi. Asia s’a sî intemplatu: pentrucă de sî guberniulu ilu abandonă (parași, departă) in modulu precumu fam descrisa, elu totu nu s’a lasatu, ci si-a continuata scriptele sale, inse elu scie, la ce popi si protopopi de ai valachiloru. Destulu atăta că Espirandu substitutiunea mea cu ultim’a Septem- bre, ne succese Apor si loanu Sasulu, carii catra finea lui Octobre (pentrucă pana la treisprediece, pre cătu eu edificăm in Alb’a-Iuli’a, nu ’i făcură nimicu) ordinara arestarea lui Nagyszegi sî a catoru-va vlachi carii tienea cu elu sî ’i trimisera la Sibiiu. Alai toti arestatii era nobili; apoi arestara si pe ar- gintariulu. Curendu după aceea scriendu’mi dela Alb’a- Iuli’a la St. Miclausiu me inscientiara despre acelu casu; intr’aceea iute’mi veni sî epistol’a gubernato- riului, in care ’mi scrie intr’unu stila ăresicumu vaie- ratoriu si mustratoriu, că substitutiunea (guberniulu trunchiata) a pasitu asia departe preste atributiunile sale, că-ci a dispusa a se aresta fara scirea guber- niului ămeni nobili*). Eu ii rescriseiu, că eu totu- deauna m’am temutu de asemeni lucruri, si candu cu infiintiarea substitutiunei am predîsu acestu lucru; de aceea eu sunt de opiniune, că guberniulu se se a- dune cătu mai curendu la Alb’a-Iuli’a sî cercetandu tdta caus’a cu de-a meruntulu, ori este Nagyszegi culpabile ori nu, se’lu ceremu inderaptu dela gene- rariulu (Rabutin) la legea, jurisdictiunea sî in arestulu nostru, pentrucă orice culpa ar avea elu, aceea nu este de competenti’a tribunaleloru militarie, ci de a celui politica transilvana; alta-mentrea me temu dieu, că acestu lucru va avea consecentie rele. Din acăsta (opiniune) nu s’au alesu nimicu. Din cele premisse imi era usioru a fi profetu. Am sî in- ceputu se audia, că loanu Sărosi ar fi cadiutu in prepusu si că este in periculu. Prin sierbitoriulu meu scriseiu bietului gubernatoriu, că dăca n’a considerata primulu meu consiliu, ilu rogu pentru Ddieu, că se’lu accepte pe acesta: Elu, eu, Nalăczi, Keresztesi, To- roczkai, ăra dăca va fi de lipsa, dăra sî Sărosi, se mergemu sî se stamu fatia la generariulu, si tocma dăca lui Nagyszegi nu ’iamu potea ajuta nimicu in modulu aieptatu mai inainte, dar incai se abatemu pericolulu dela Sărosi atătu la generariulu, cătu sî Ia curte. Din acăsta inca nu s’au alesu nimicu. Intre acestea mie’mi veni porunca dela Maiestatea sa, că dupace camer’a curtei (imperatesci) inchiaiese cu principele Apatfi concordata asupra cetatei Hustu, ăra pentru transpositiunea aceluia era se mărga acolo baronulu Kleinburg, eu că comite supremu preste *) Nobili dieu, inse nobili „valaehi“ de legea resarităna; apoi acuma se scie forte bine din mai multe documente, cumu se calcă privilegiulu si imunitatea nobililoru „valachi,“ d6ca a- ceia nu void se treca la calvinia sî dela a. 1700 inainte la pa- pistasîa. Not’a trad. 9* — 56 — Maramurasiu inca se fiu acolo. Deci eu in Octobre merseiu in Maramurasiu, si acolo tienuiu siedentia de comitetu, apoi transpositiunea Hustului si a salineloru se intemplă in presenti’a mea. In lanuariu 1702 ajunseiu la Alb’a-Iuli’a pe la inceputulu dietei. Inca fiendu pe drumu pe la Giu- latelecu (comit. Dabacei), sarmanulu Nicolae Horvăth venindu inaintea mea forte suparatu me întrebă: Scii dumneata, că pe loanu Sărosi l’au prinsu si pentru ce? Eu ii respunseiu, că nu sciu nimicu, precumu neci nu sciam, multiamita lui Dumnedieu. M’am mi- ratu că de unu ecsemplu tristu sî de multe conse- centie. De sî Sărosi iini causase mie dauna fdrte mare sî disgratia, precumu scrisesem colo mai susu, totuși ii compătimeam forte, apoi cunoscăndu si in- nocenti’a lui, ’iasi fi ajutatu, dăca asi fi potutu; imi fu inse preste potintia, pentrucă dupace Nagyszegi apucase a cade in manile generariului, precumu am scrisu, sî dupace nu a fostu reclamatu de acolo in- data la inceputu, generariulu aplică asupra lui cer- cetare, său inca precumu credu eu, sî tortura, ecsa- menu etc. prin auditorii sei nemtiesci sî a trimisu tdte la consiliulu bellicu in Vien’a. Caus’a lui Sărosi differise intru atata, că in ur- marea informatiunei apriete a generariului si a celei ascunse (occulta, clandestina) a iesuitiloru, impera- tula a poruncitu arestarea sî tragerea lui in jude- cata pe temeiulu legiloru patriei, si asia elu nu a stătu sub custodi’a nemtiloru, ci sub a haiduciloru guberniului, nu inse in casele sale, ci in ale lui Ko- losvări la. Alb’a-Iuli’a. Pentru ce nu in locuinti’a sa? Curendu după reintdrcerea mea imi veni epistol’a generariului, pentrucă se chiamu pe episcopulu va- lachu din Maramurasiu spre a ’lu întreba de unele- altele, că nu i se va intempla neci-unu reu. Eu scri- seiu episcopului in Maramurasiu, că se viena la mine; inse n’am cutezatu a’i scrie lucrulu intregu, pentru- că me temeam că nu va venf, ci sparienduse va fugf sî apoi eu inca voiu avea supărări din caus’a lui; am scrisu inse vicespanului meu Menyhart Pogăny, că tocma dăca n’ar vof episcopulu, elu se’lu prindă cu forti’a sî se’lu trimită incdce; totuși pre cătu se pdte, se cumpete lucrulu asia, incătu se nu ajunga la acăsta estremitate, ăra episcopulu inca se nu se pricăpa. S’a priceputu seu nu, eu nu sciu, destulu atăta, că elu venf frumosielu in Alb’a-Iuli’a la mine, merse in Sibiiu la generariulu, se reintdrse si caletorf in pace la Maramurasiu, pentru care se fia multia- mita lui Ddieu. Nagyszegi scrisese acestuia (episco- pului din Maramurasiu), ăra acesta „cx synodo suo- rum collegarum⁴⁴ a scrisu că respunsu una epistola „contra unionem cum pontifice¹⁴ atătu din sant’a scrip- tura, cătu sî din actele vechiloru concilia, in cătu eu neci-una-data nu asi fi crediutu că din capu de va- lacliu dela Maramurasiu se ăsa asia ceva; neci că a încercata nimeni (?) că se unăsca Maramurasiulu. Pe Sărosi directoriala ilu evoca, ilu proclama*), ăra elu presentanduse cu advocatii sei in fati’a tierei (dietei) dîse pe scurtu numai acestea: De sî eu me incredu in innocenti’a mea, totuși nu voiescu se portu procesu cu domnulu meu (cu imperatului ?) — Ni- meni nu’i facă sila, plecă la locuinti’a sa. După a- cestea la dude său trei luni, său nu sciu la căte, venf porunca dela Maiestatea sa, că se fia dimisu pe parola de nobilu sî se mărga la Vien’a spre a se curati (ad se purgandum, scrie Betlilen). S’a si dusu la Vien’a si eu in Augusta l’am apucatu acolo, sî a- tătu in absolutiunea lui, care a fostu (precumu se esprime Bethlen latinesce) restitutio in integrum, prae- vio juramento expurgatorio coram Cancellaria aulica transsylvanica praestando, cătu si la audienti’a ce avă la imperatulu si la onorific’a lui dimitere, ’iam facutu multu sierbitiu asia, in cătu elu se miră sî imi multiamea. (De acf incolo descrie cașurile sale de certe avute cu Sărosi, acestea inse n’au a face nimicu la scopulu nostru de fatia; după aceea ur- măza asia:) In adunarea din an. 1702, in care se pertractă procesulu lui Sărosi, despre Nagyszegi si de consocii sei încarcerați nimeni nu atinse neci macaru unu cu- ventu, ci generariulu inaintă la consiliulu bellicu actele incliiaiete in cancelari’a sa, precumu am memorata, ăra curtea fara alta cerere din partea Transilvaniei, decise asia: Judicet judex transsylvanicus secundam leges patriae, sed non exequatur, ut sit locus gratiae caesaris. (Se judece judecatoriulu transilvanii conforma legiloru patriei, dara se nu ecsecuteze, pentrucă se remana locu gratiei cesariului). Poruncîle despre a- căsta le-am adusu eu in diosu in Decembre alu an. 1702 inpreuna cu actele (una cum actis). De aici se vede ce ar fi fostu, dăca gubernatoriulu ar fi a- doptatu consiliulu meu din Octobre 1701 memorata • mai susu, cu atătu mai virtosu, dăca in Septembre guberniulu ar fi reflectatu la suplic’a loru (a celorn arestati). Apoi in fine la an. 1703 generariulu dede in manile ndstre spre a’i judeca, pe Nagyszegi sî pe socii sei căti mai era in viătia, pentrucă unii morira in captivitate. Se tienă adunare in Alb’a-Iuli’a; pe Nagyszegi ilu proclamară una-data, ăra eu necidecumu n’am mai potutu scdte la cale, că procesulu se se continue si decidă (hogy tovăbb is prosequăljăk ăs decidăljăk), de sî adunarea fu lunga destulu. Nagy- szegi perl acolo in captivitate, soci’a sa inca morf; intr’aceea prorupse guer’a; pe elu l’au dusu la Sibiiu; acolo apoi dîcea sî insusi Apor: Numai ce ar trebui se eliberamu pe acelu misielu nebunii, pentrucă ori- cătu ar fi fostu de grea culp’a lui, si-a luata pedăpsa de ajunsu. După aceea taiara ferale de pre elu sî ’i concesera că se amble prin orasiu pe la protono- i tariu sî advocatu. Szunyog, paterulu episcopului, venf < asupra ndstra in gubernia, că se ne mustre, Apor inse ’i dede respunsu aspru. In adunarea care de- *) Termini juridici, usitati in Transilvania. — 57 — cise asupra lui loanu Sasulu ilu adusera unadata si pe elu (pe Nagyszegi) inaintea judecatiei, inse nu mai soia altu-ceva, decătu numai se planga, nu avea neci advocatu, neci niniicu; de aceea co- misera protonotariului Michailu Simonfy, că se per- curga (se cifosca) actele, si apoi se’lu ajutamu (pe Nagyszegi) cu advocatu si cu altele. Asta-data reruase intr’atata; ăra apoi pe cătu tempu me aflaiu eu in captivitate, cumu si in ce modu l’au liberatu, ei sciu. In cătu pentru mine, in acesta causa se vede marea provedentia a lui Ddieu, pentrucă sciu de si- gurii, că din ecsamenulu si din tortur’a lui Sărosi s’au adeveritu, că uniculu loru scopu nu a fostu a- supra lui Sărosi, ci asupra mea. Acelu pater Szu- nyog venise una-data la mine in Maiu alu an. 1703 că sî cumu ar voi se’mi faca cortenire, in adeveru inse mai multu că se me spionăsca; pentrucă in a- nulu trecutu prinsese si tienuse in fora la monastire pe unu popa valachu anume loanu Circa (Czirka), care sciă unguresce sî latinesce, popa desteptu sî in- vetiatu, carele ’i fusese competitoriu la episcopia (lui Atanasie) sî carele, precumu spuse elu, perdii cinci- dieci de galbini la gubernatoriulu din acea causa. Acesta (Circa) fugi cu fora cu totu in colegiulu no- stru din Alb’a-Iub’a, ăra eu Fam trimisu in secreții la Aiudu, unde l'am tienntu pitulatu aprdpe siepte septemani; după aceea cu gubernatoriulu sî cu multi domni reformati ilu luaramu pe fatia in apararea nd- stra, ilu asiediaramu in comitatulu Uneddrei intr’una parochia valacha reformata, assemnan- du’î sî plata, ’ia fostu inse preste potintia a petrece acolo in securitate de spionagiurile secrete, dra după violenti’a comisa asupra lui Nagyszegi, trebui se ia lumea in capu* *). Intr’aceea se me reintorcu la Szu- *) Eca sî cuventele tecstului: Mert a felsbbb esztendoben egy Czirka Jânos nevii magyar, deiik olvasăst tudfi 6rtelmes 6s tudos olăh papot (a ki a piispoksegben competitora volt, ăs ki- nekis a mint 6 mondotta, 50 aranya veszett azert a gubernător- năl) meg fogatott es vasba tartatott a monasteriăban; ez el sza- ladott vasastol a mi fejervâri collegiumunkba, es en titkon kiild- tem Enyedre , ăs ott in latibulo tartattam majd liet hetig; az- utăn a gubernător es tobb reformătus urakkal aperte părtjăt fo- gfik, collocălok Hunyad vărmegyăben reformata olăh ecclesiă- ban, fizetestis rendelven neki, de lehetetlen Ion ab occultis in- sidiis et a violentia in Nagyszegio experta ott bătorkodnia, ha- nem el kelle bujdosnia. Adeca pre candu curtea Vienei por- tata de nasu prin iesuiti introducea unismulu cu forti’a, magnații unguri atiasera pe pop’a Circa, care trecuse la calvinia, cri se’lu pună in scaunulu mitropoliei romanesci de Alb'a-Iuli’a. Intr’a- ceea nu este acesta primulu ecsemplu, ci mai sunt forte multe ,altele, din care aflamu, că nu numai boieri mari si mici de na- ționalitate romanăsca, ci si preoți, protopopi, tocma si unii mi- tropoliei romanesci, cumu si una parte din poporule romanescu au trecutu mereu la calvinia mai virtosu incependu din tempurile principiloru calvinesci Gavriilu Bethlen, G-. Răkoczi I. et II. sî pana la finea vietiei lui Mich. Apaffi in 1690. Mitropolitulu Stefanu Simionu in a. 1643 sî mitropolitulu losifu Budai in a. 1680 au acceptatu pe fatia dogmele si catechismulu calvinescu. Vedi inse in acesta materia prea interesantele fragmente istorice, acte oficiali si diplome publicate de dn. canonicu Tim. Cipariu atatu in „Acte si Fragmente“ tip. 1855, cătu si in archivulu nyog. Intre mai multe vorbe eu ii dîseiu lui: Du- mneata ai luatu sarcina grea asupra’ti, adeca invetia- tur’a acestei popimi valache si poporu hebeucu (stu- pida), a caroru tdta religiunea de care se tienu in modulu celu mai obstinata este: Asia am pomenita; apoi se le predici ori-cătu din Psalmii 32: nu ve a- semenati cailoru si muliloru. Indata după aceea imi adusera scrisorea generări ului*), care’mi scrie, că episcopulu (Atanasie) s’a plânsu, că eu l’asi fi nu- mita bou si magariu, pentru care se’i dau satisfactiune. Eu ii respunseiu inchiaiendu asia: Dieu bine că o ia si episcopulu asupra sa, elu inse pdte mai virtosu se’mi multianfosca pentru numele de calu si mulu, de- cătu pentru celu de bou si magariu, ceea ce eu negu; in viitoriu inse deca va veni paterulu Szunyog la mine, neciuna-data nu voiu mai vorbf cu elu fara martori, pentrucă se nu mai pdta mintf asemenea lucru despre mine. — De atunci n’am mai vorbita neci cu episcopulu neci cu Szunyog alu lui. Cu acestea Nicolae Betlilen inchiaie memorialulu seu despre unirea romaniloru din Transilvani’a; dra apoi pe la finea partei XXIII, pag. 217 mai atinge pe scurta si cestiunea catolisarei armeniloru veniti in Transilvani’a prin episcopulu loru Oxendius Urci- rescus, cu care Betlilen in a. 1692 avuse certa, in cătu caus’a le ajunse la generariulu Veterani. Bethlen este forte maniosu pe armeni, in cătu elu ii numesce poporu bastarda, cium’a tierei**). (Grof Bethlen Mi- klos oneletleirăsa II. rdsz.) Catastrofele Brasiovului in anii 1688 sî 1689. Generariulu Antonie comite Caraffa, cunoscutulu tiranu cumplita dela Casovi’a, Dobricinu sî Eperjes, venise in tidr’a ndstra la a. 1688 că comandante im- peratescu in loculu lui Scherfenberg. Faim’a venirei lui implă pe locuitori de frica si spaima. Se latîse adeca scirea, că Caraffa aduce cu sine cateva cara de instrumente de tortura, că va fi vai de toti căti nu sunt de legea lui si altele că acestea. Venindu Caraffa de catra Ungari’a de susu pe la Desiu in Transilvani’a, guberniulu trimise inaintea lui deputa- tiune si mulțime de cai, pentrucă se’lu aduca cu seu pentru filologia si istoria; 6ra mai de aprfipe in Nrii XXIX et XXXIX. Se pote sustienâ fara frica de a fi demintiti, că preste ’/₂ din locuitorii unguri de prin comitate odeniora aii fostu romani curati, carii calvininduse s’au renegatu si de națiune. *) In originalu: Bajos tisztet văllala magâra, ennek az ostoba olăh papsâgnak es kbzsăgnek tanitâsăt, kiknek pertina- cissime inhaereălt minden religioja csak: a se am pomenit; băr sokszor prfidikâljon nekik ex Psalm. 32 : ne estote sicut equi et muli etc. **) Mero pestisei a hazănak; jobb volna mind kiiizni idejen, Bethlen avea bunu presimtiu, că adeca dăca voru mai trece si armenii de legea gregoriană la legea r. catolica, cu acea tre- cere poterea iesuitiloru va cresce in Transilvani’a multu asupra calviniloru, pentrucă armenii că negutiatori si speculanti avea bani, era iesuitii inca avea bani acumula'.i cu milifinele. — 58 — pompa mare. Caraffa refusă totu si porunci se’i înjuge la calăsca duoisprediece boi spre a’lu aduce pana la Clusiu; asia ’lu si adusera, pentrucă scopulu lui fusese, că si in modulu acesta se’si bata jocu de or- goliulu aristocrației. Dela Clusiu veni la Sibiiu, unde ajunse in 8. Februariu sî trase dreptu in locuinti’a principelui Apaffi, care in acelea dîle petrecea ăresi- cumu că inchisu in Fagarasiu. Din Sibiiu Caraffa dede porunci aspre pentru dislocatiunea trupeloru preste tăta tiăr’a, că ci adeca acelea fuseseră asie- date pana atunci numai in comitate; ăra fiendu-că asia numitii comisari său intendanti pamenteni apară cu totuadinsulu casele sî moșiile aristocratiloru de in- cuartirari, Caraffa spre a le arata că si aceștia trebue se părte sarcinele publice, ăra nu numai poporulu tie- ranu, trimise ecsecuțiune iu curțile aristocratiloru M. Teleki la Sorostinu si a lui Lad. Szekely la Alamoru. Acumu vediura sî cetatile sasesci, că nu voru potea scapa de garnisăna nemtiăsca. Totuodata se aruncara sî contributiuni in bani sî in naturalie, cumu grâu, vinu, fenu, ovesu etc. Caraffa pusese de conditiune categorica, că Transilvani’a se ia garnisăne austriaco anume in cetatile Hustu (in Maramurasiu), Cetate-de pătra, Gurgiu, Fagarasiu, Brasiovu. Brasiovulu s’a supusu la platirea impositeloru sî 1? portarea toturoru greutatiloru, a dechiaratu numai, că garnisăna austriaca nu voiesce a primi susu in fortarătia, decătu numai in orasiu; ăra dupace locui- torii aflara, că Caraffa era determinatu a ocupa sî fortareti’a sî a le inpune ăste cu forti’a, una parte a locuitoriloru se decise pentru resistentia sî aparare. Atunci Caraffa infuriatu porunci generariului Veterani, că se mărga asupra Brasiovului sî se arunce pre toti sasii in ascutîtulu săbiei. (Vedi in „Transilvania" din a. tr. după Cserei la a, 1688.) Generariulu Veterani veni pe la finea lui Maiu asupra Brasiovului. Can- celariulu comite Nicolae Bethlen, carele a fostu de fatia la bombardamentulu acestei cetati, descrie acelu evenimentu cu acestea cuvente: Caraffa trimise pe Veterani la Brasiovu cu trei regimente nemtiesci spre a’lu supune. Principele a trimisu pe Teleki cu multi domni si magnați, inse fara ăstea sa, spre a’i îndupleca (pe brasioveni). Ne- amu dusu; sasii inse pușcă barbatesce asupra năstra din cetate si din fortarătia. La capulu livadei-cu- flori (Blumenau) pe dălulu din fati’a fortaretiei sasii începuseră a face una trincea (siantiu), care inse in partea de catra cetate inca nu era gata. Asia Ve- terani comandandu dude scadrăne de dragoni intr’a- colo, indata sî luă pe sasi la fuga fara neci-una ver- sare de sânge. Dăca sasii aru fi potutu gata trin- ceao’a aceea mai curendu, sî o aru fi incarcatu cu tunuri, nu remane indoiela că noi amu fi ocupatu Brasiovulu mai anevoia. In urmatori’a dî (in 26. Maiu?) Veterani comandă alte trupe in Schiai sî in Brasiovu - vechiu, pentrucă se ridice baricade spre părt’a cetatei, din buti desierte, din cade sî cosiuri; ăra elu insusi asiediă unu mortariu in gradinele de păme despre „livad’a-cu-flori,“ inse fara neciunu siantiu. Noi cu Teleki inca eramu in acea parte. De acolo aruncara vreo dude seu trei bombe in fortarătia, era un’a in cetate. Dieu bine pușcă sasii la inceputu din tunuri, din barbăse*) sî din pusce, ci după aceea se supusera, fara a pune conditiuni in favărea capiloru rescdlei. Puținu (?) după aceea inșii sasii judecară, condamnară sî ucisera pe Gasparu Kreutz si nu mai sciu pre cati altii din cei mai zeloși. Presiedente la tribunalulu de sânge a fostu din partea principelui Baltasaru Macskăsi consiliariulu. Cu acea ocasiune Micii. Teleki commise una din faptele cele mai barbare, că-ci puse pe mușchetarii nemtiesci că se inpusce pe unu bietn de trompetariu sasescu, carele era insarcinatu cu portarea scrisori- loru in ărele negotiatiunei de supunere. Din acea causa Veterani se turbură fărte asupra lui Teleki. (Partea II. pag. 95.) Despre același evenimentu Chronicon Fuchsio- Lupino-Oltardinum part. II. contiene la a. 1688 mai multe date, care trebue se fia alaturate langa cele coprinse in chronic’a lui Cserei si in memorialele său biografi’a lui Nic. Bethlen. După acea cronica lati- născa compusa din secolu in secolu de cativa parochi sasesci, prim’a catastrofa a Brasiovului a decursu asia: Brasiovenii si de altu-mentrea inganfati si înfumu- rați, insultă pe Sibiieni, că-ci au admisu pe nemți in cetatea loru, pentrucă ei, brasiovenii, nu voru face neciuna-data asia ceva. Brasiovenii au platitu nebuni’a loru fărte scumpu. Vediendu ei adeca la căte greu- tăți sunt supuse acelea cetati care au admisu garni- sănele nemtiesci, pre langa ce sunt si trufași, dîcea, că Corăn’a (Brasiovulu) totudeauna vergura, neci- de-cumu nu va fi atătu de simpla, incătu se o păta insiela, ci din contra ei voru arata nemtiloru, că vo- indu se intre la densii, ii voru respinge prin sierbi- tărie, său de voru fi apucatu a intra, ii voru lua pe fuga prin aceleași. Asia vorbea unii brasioveni ne- buni si porci-de-cane (stulti et nebulones), carii nu cunoscea de locu art’a militaria. Audiendu nemții de- spre acelea vorbe laudarăse ale brasioveniloru, price- pură prea bine, că voindu ei se reincăpa guer’a cu < turcii si cu Tokolyi, tocma la Brasiovu, adeca acolo la margine intre dude Valachii, adeca Munteni’a si ' Moldavi’a**) nu trebue se lase la spatele seu neci- una urma de ostilitate. Deci tienenduse pe atunci dieta, la care mersese si primariulu (judetiulu) Filstich din Brasiovu, nemții intrara cu acesta in negotiatiuni, ăra elu se invof, că cetatea „Coron’a" inca se admita. garnisăna, precumu admisera si celelalte cetati. Re- intorcănduse primariulu Filstich dela dieta, porunci indata, că cetatienii carii tienea ocupata fortareti’a । din dălu (asia numit’a Straja), se se strămute cu tăte *) Puscoie lungi si grele că de 50—60 care se asiedia pe stelage că pe nesce pitidre de lemnu si asia pușcă din ele. **) Praecipue in confinibus duarum Valachiarum, Transal- pinae seilicet et Moldaviensis. — 59 — lucrurile loru diosu in cetate, pentrucă au se vina nemții si se ocupe fortareti’a pe unu tempu drecare. Latienduse acea scire intre ciobotari (cismari, siusteri) si intre (jmenii de sdrte apusa, aceștia se oppusera dispositiuniloru senatului si alergandu in cete ocupara ei fortareti’a. Senatulu încercă tdte midiuldcele spre a liniști pe poporu, inse indesiertu, pentrucă acela se arată forte obstinatu. Atunci senatulu conchiamă pe cei mai multi parochi sasesci din cetate si districtu, pentrucă si aceștia se incerce prin poterea curentului a abate pe resculati dela planurile loru. Venindu parochii, se adunara fruntașii resculatiloru, cativa cen- tumviri (representanti ai comunei) armati, cumu si senatorii, si la pdrt’a vamei (sub teii, carii astadi nu se mai vedu) decanulu M. Albrich tienă una cu- ventare pe tecstulu dela Luca capu II., după carele totu imperiulu desbinatu in sinesi trebue se cada. Tdte indesiertu, că sî cumu ar fi vorbitu surdiloru, pentrucă unii in locu se voiesca a da vreuna re- spunsu, ne asteptandu finea oratiunei se duseră de acilea infuriati in fortareti’a de unde veniseră. Ce e dreptu, fruntașii conducători ai loru totu s’aru fi mai induplecatu, urdîtorii inse ai rescdlei era atătu de Înfumurați, incătu se laudă, că fiacare din ei are se ascunda sdrele la căte diece si mai multi soldati nemtiesci. Dupace resculatii (seditiosi) ocupara fortareti’a, conchiamara pe toti senatorii si pre tdte celelalte cor- poratiuni de meșteri, sî ’i provocata că se apuce ar- mele alaturea cu ei, că de nu, ii voru macela pre toti pana la unulu. In acestea inpregiurari senatulu, popimea sî partea moderata a locuitoriloru de sî ve- dea înaintea loru pericululu care le venea dela nemți, trebuea totuși se se supună vointiei resculatiloru. Asia porțile cetatei se incuiera, era persdnele eclesiastice in locu se fia fostu ascultate, fusera bajocurite prin vorbe deonestatdrie. Intre acestea generariulu Veterani ajungfendu cu oștea sa (in 22. Maiu) la Brasiovu, mai antaiu pro- vocă pe resculati, că se nu se pidrda pe sine sî pe altii, ci se cumpandsca bine poterea imperatdsca, cu care voiescu ei a se mesura. Ei inse că sî nisce ber- beci, carii se incredu in cdrnele loru au respunsu, că sunt determinati a respinge forti’a cu forti’a. După acestu respunsu in fine se adusera bombardele (tu- nurile) sî alte instrumente belice. Soldatii nemtiesci indata ce ocupara suburbiele, au si datu focu la cateva locuintie aruncandu rachete asupra loru. Atunci au arsu 30 pana in 40 de case si incaperi. După aceea nemții aruncara vreo trei bombe susu in for- taretia (cetatiuia, citadela). Atunci acei ciobotari „fii ai lui Marte“ fusera coprinsi de atăta frica, in cătu cerura gratia, sî asia in 26. Maiu forțarăți’a fu ocu- pata de nemți, carii luara pe resculati la fuga, arun- candu la prinsdre numai pe conducătorii loru. Aceeași chronica latindsca păstră despre acestu evenimentu inca si una epistola a principelui Mich. Apaffi I. adresata cumplitului generariu comite Ant. Caraffa. In acea epistola principele arata, că elu pana in 20. Maiu 1688 — dat’a epistolei, trimisese succesive trei deputati la Brasiovu, totudeauna cu instrucțiune, că aceia se se adopere a molcomf pe cetatieni si se’i înduplece a recundsce tractatnlu in- chiaietu intre Caraffa si intre boierii tierei (9. Maiu in Sibiiu) si a se supune conditiuniloru aceluiași. In adud’a parte a epistolei Apaffi rdga pe Caraffa, că se nu creda că ddra elu, principele ar consimt! la rebeliunea brasioveniloru, ci se fia incredintiatu, că de ar fi aflatu pe cineva dintre ai sei amestecatu in acea rebeliune, l’ar fi tractatu indata după tdta rigdrea legiloru tierei. In unele familii patriciane sasesci se scriu si pa- strdza din generati uni in generatiuni chronice fa- miliarie, in care se insdmna pe scurtu nu numai intemplarile memorabili ale familiei, ci si ale comunei si ale tierei. Din acelea chrpnice se mai scie, că vediendu brasiovenii, cumu soldatii nemtiesci comitu totu feliulu de crime si escesse in tidra, cumu fura, despdlie, dau focu, ataca ondrea si castitatea familii- loru, cumu in societatea si sub protectiunea acelei soldatesce brutale iesuitii nabusiescu barbatesce in tidra cu scopu de a estermina tdte confesiunile aca- tolice si â restaura si consolida potestatea absoluta a papei, s’au determinata a se oppune la invasiunea nemtiloru, său incai a’si apara una parte a liber tatei in contra loru. Inse generariulu Caraffa, care era unu instrumentu barbaru alu imperatului nemtiescu calcandu preste dreptulu gintiloru si preste tdte tra- ctatele, candu au trimisu brasiovenii deputati la den- sulu, in locu se’i asculte pe aceștia, indata după so- sirea loru in Sibiiu ii arestă la varda, dra după aceea ’i aruncă in una temnitia puturdsa si afunda de cinci stanjini, in care trebuea se desciinda pe scara. După acestea Caraffa dede porunca lui Veterani, că venindu la Brasiovu sî aflandu resistentia, se nu crutie neci pe prunci in pântecele mameloru. Din mare fericire in acelea tempuri desastrdse Veterani era tocma pe atăta de umanu, pre cătu Caraffa era tiranu. Asia Veterani s’a indestulatu, că cu dragonii sei se ia la fuga pe cei cinci sute de brasioveni postati in sian- tiurile dela ddlulu furciloru, se arunce căteva bombe in fortardtia, dra dupace Stefanu Baer, unulu din că- pitănii resculatiloru esf pe murii fortaretiei si ceră gratia, Veterani incetă cu bombardementulu. Numai cetele secuiesci aduse sî comandate de Mich. Teleki depredara infricosiatu Brasiovechiulu si versara la sânge omenescu. In 27. Maiu intră Veterani in ce- tate si adunandu pe cetatieni in sala senatului, le luă juramentulu de fidelitate catra imperatulu Leo- poldu, dupace mai antaiu le porunci se ingenunchie că înaintea lui Ddieu. După sugrumarea revoltei Veterani de una parte se încercă a molcomf furi’a sî resbunarea lui Caraffa, dra de alt’a lasă că capii rescdlei se fia judecati si condamnati după legile tierei, dra nu după cele nem- tiesci, sdu după cele marțiali. De aici urmă, că ve- — 60 — nira comisari atătu dela dieta cătu si dela universi- tatea sasăsca. Cercetarea decurse unu anu si diu- matate. Instanti’a de judecata a fostu senatulu din Brasiovu, adeca tocma acelea persdne, caroru capii resculatiloru le amerintiasera cu mdrte. In 17. Sept. 1689 se publică sententi’a celoru condamnati. In 19. Sept, cetatieniloru Stefanu Steiner, Gasparu Kreisch, Andreiu Lang, lacobu Geiger si Stefanu Beer li se taiara capetele in piati’a cea mare, pentrucă pardo- nulu cerutu li s’a refusatu. Ecsecutiunea se intemplă in presenti’a unui numeru mare de poporu intre cân- tece de ingropatiune ale poporului. Mai antaiu cadiii capulu lui Stefanu Steiner, care era unu betranu ne- potintiosu de 85 de ani, sî se spune că acela se uită cu destula barbaria in fati’a mortiei. După acesta cadiura capetele celorulalti sub palosiulu carneficelui. Tacerea mormentului domnea intre poporu; numai una femeia tenera petrunsa de spaima si fiori dede unu tiepatu si cadiît mdrta. Capetele acelora cinci fusera infipte in căte unu păru sî asiediate pe la por- țile cetatiei sî susu pe fortarătia „spre ecsemplu,“ cumu se dîcea in sententi’a de mdrte, ăra cadavrele loru se scdsera si ingropara departe afara din cetate. Uniculu dintre cei mai greu compromiși, anume Ro- thenbăcher, scapă din prinsdre prin fuga, ăra după aceea soci’a lui ilu ticnii ascunsu mai multu de unu anu, pana candu află midiuldce spre a merge la Vien’a, unde apoi imperatulu ii dete gratia; că-ci adeca sen- tenti’a celoru condamnati sunase asia, că ei trebue se m<5ra, pentrucă „au rebelata in contra Maiestatei sale, in contra Mariiei sale a principelui si .in contra auctoritatiloru cetatiene.“ Intre acestea, adeca pana ce decurgea cercetarea sî judecat’a resculatiloru, preste Brasiovu mai veni inca sî adud’a catastrofa, care inca fu una din cele mai fiordse, din căte au ajunsu in trecutu preste cele mai multe parti si tienuturi ale acestei tieri. Acea catastrofa, adeca incendiulu celu mare, e cunoscuta in catuva si din chronic’a lui M. Cserei; alti chroni- cari inse o au pastratu descrisa si mai pe largu si mai ecsactu pentru posteritate. In 21. Aprile 1689 dio’a mare se escă focu din- tru-odata in mai multe parti ale cetatiei cu atăta furia, cătu in restempu de dude bre partea cea mai mare a ei se prefacă in tetiuni sî cenușia, pentrucă in acea dî batea unu ventu infricosiatu. Pana si bi- seric’a cea mare a luteraniloru a luatu focu, era in- laintrulu ei bolt’a crepă, campanele (clopotele) cadiura topite, altariulu si organele se nimiciră, turnulu dela municipalitate, ba si bastilele de custodia din asia numit’a livad’a-postei s’au aprinsu. Vechea biblioteca, in care se păstră si manuscripte numerdse, inca de- arse in partea cea mai mare a ei. Fiendu-că foculu se încinsese din mai multe parti, nu este mirare deca se scrie, că aprdpe trei sute de dmeni isi aflara mdrtea intre flăcări. Din una epistola remasa dela diaconuln luteranu Pav. Trausch se vede, că spaim’a si terdrea fusese atătu de mare, in cătu dmenii alergă că smintiti in sususî in diosu,barbatii cautandu’si sociile si pruncii, era aceștia pe părinți. Multi copii spaimantati fugindu din cetate cautara scapare pe la satele vecine. Din t<5te celelalte sciri căte au remasu pana la noi se pote inchiaiă cu mare probalitate, că cetatea fu data fla- cariloru prin soldatesca si inca, precumu se pare, in urmarea vreunei porunci secrete, precumu s’a intem- platu buna-6ra si in a. 1849 cu Aiudulu din partea lobontiloru baronului Pucliner, cu S. Reginulu si cu mulțime de comune romanesci din partea curutiloru lui Kossuth. Același diaconu spune, că elu si cuma- tru-seu Barben chiamati fiendu la comisiunea inve- stigatdria au juratu pe ceea ce au vediutu cu ochii loru, adeca pe unu soldatu aruncandu focu in casele dmeniloru asiediate fatia cu casele loru. Printre rui- nele caseloru s’au aflatu granate care se spărseseră, era altele inplute, care pe semne nu luasera focu. Altii au vediutu cadiendu globuri de focu (rachete?) pe biseric’a cea mare. De aceea nu e mirare, dăca investigatiunea pornita spre a descoperi pe urditorii acelei catastrofe teribile in scurtu a sî fostu supri- mata, din porunc’a tiranului Caraffa. Acelora carii sciu, că sasii transilvani sunt ger- mani că toti germanii, cumu si că ei mai de multe ori au intinsu casei austriace, destule midiuldce spre a înfige pitiorulu in acăsta tiăra, li s’ar parea păte lucru de necrediutu, că tocma unu municipiu cumu era pe atunci Brasiovulu, se vina intr’unu conflictu atătu de fatalu si tragica cu generării austriacă Se cuvene inse a insemna bine si aici unele inpregiurari, din care se esplica tdta acea contradîcere părută. In Austri’a domnea absolutismulu celu mai ferosu, carele nu suferea cu sine alaturea neci unu feliu de liber- tate municipala, prin urmare neci că cea sasesca din Transilvani’a. Scimu că sasii că si multe cetati din Germani’a, neci pe principele tierei nu’lu suferea a locui in cetatile loru, decătu numai in cașuri estra- ordinarie si pre langa <5resi-care garantii, pentrucă se temea de calcarea immunitatiloru cetatiene si de brutalitatile curteniloru. Inse trufi’a generariloru nem- tiesci unde voiă se scia de asemeni respecte ? Preste acăsta sasii se tienea că si astadi de confesiunea lu- ț terana, pe care Austri’a o persecută cu focu si cu sabia, de aceea intre soldatesc’a nemtiăsca insocita de iesuiti si intre sasi se escara indata dela iuceputu diferite conflicte religidse. In fine se mai luamu in consideratiune natura cea rece, totudeauna prepai- tdria si spiritulu de șeparatismu alu sasiloru, carele nu suferea langa sinesi nimicu strainu, era apoi sol- 1 datesc’a si mai alesu valonii, aduși din Belgiu, apoi ț italianii, boemii si căte alte seminții era străine pen- j tru sasi, că si pentru toti ceilalți locuitori ai tierei. ** Sasii aveau si mai pastrăza pana in dio’a de astadi G intre sine unu nume de bajocura, „Muoser,“ pe ca- . re’lu dau ei germaniloru austriaci. Acestu nume sună in urechile ostasimei austriace atătu de urîtu si ne- suferita, in cătu la a. 1687 se publică cu sunetu de tobe la toti sasii, că se nu mai cuteze a insulta pe * -- 61 — austriaci cu numirea de „Muoser“ sub grea pedăpsa. De alta parte inse totu acei austriaci isi batea si ei jocu in totu modulu de dialectalii sasiloru si de tdte datinele acestora. Atâtea cause de ura sî urgia po- tentiate in Brasiovu inca si prin susu descris’a re- scdla, au fostu in stare de a produce inca si aduo’a catastrofa, adeca prefacerea cetatei si a suburbieloru ei in ruine prin focu, granate si spoliatiuni. Ddca Brasiovulu in -periodu de 180 de ani s’a restauratu multu mai frumosu decătu a fostu elu ori- candu altadata, acăsta restauratiune are se si-o multia- măsca numai, fericitei sale positiuni dintre acestea trei tieri, cu care tiene reiati uni comerciali mai multe si mai intinse, decătu ori-care altu municipiu- din Tran- silvani’a. G. B. Nr. 61—1870. Protocolulu siedintiei hinarie a comit, asoc. trăns. tienute in 8. Fauni 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. Ioane Hanni’a, fiindu de facia dd. membrii II. sa dn. cons. aulieu Iac. Bolog’a, II. sa dn. cons. gub. Pav. Dunc’a, II. sa dn. cons. gub. Elia Măcelăriți, dn. adv, dr. Ioane Nemesiu, dn. par. si prof. Z. Boiu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. capit. pens. si cassarîu asoc. Const. Stezariu’ si dn. adv. dr. Demetriu Racuciu. §. 10. Se presentăza conspectulu despre starea cassei asoc. pre tempulu acestei siedintie, din carele’ se vede, cumucă asoc. trans., după subtragerea ero- gateloru de pana acumu, are in proprietatea sa sum'a de 41,001 fr. 41 cr. (Nr. prot ag. 62.) Spre scientia. § 11. In legătură cu conspectulu cassei se re- ferăza in specialu, atătu despre banii incursi la fon- dulu asociat., că procente obvenitdrie după couponii obligatinniloru de stătu si urbariale trans., catu si că tacse de membrii ord., că colecte si prenumeratiuni la Transilvani’a pre 1870, si anume: a) că procente obvenitdrie cu 1. Ian. 1870 după couponii obligatiuniloru de stătu au incursu 35 fr. 50 cr. in argintii, 20 cr. in BN. v. a.; b) că procente obvenitdrie cu 1. Ian. 1870 după couponii obligatiuniloru urb. trans. au incursu 710 fr. 40*/₂ cr. v. a.; c) că tacse de membrii ord. (din care 4 membrii noui) au incursu 111 fr. v. a. (tacsele se voru pu- btică in foi’a asoc.); d) că colecta 1 fi’. 70 cr. v. a.; e) că prenumeratiuni la Transilvani’a 305 fr.; f) pentru acte vendute si pentru o diploma 6 fr. Condusu. Raportulu se iea spre scientia, inse fienducă, precumu se vede din acelea — unii dintre domnii, cari au respunsu tacsele anuale, sunt mem- brii ord. noui, secret, se insarcinăza a le trimete resp. diplome. § 12. Dn. cassariu presentăza unu documentu despre schimbarea a loru 24 fr. 25 cr. in argintii, după agio curente cu 28 fr. 80 cr. in BN. v. a. Spre scientia. § 13. Secret. II. (sub Nr. prot. ag. 49) impar- tasiesce o scrisdria a dlui profesoriu dirigente la scdl’a normala din Lapusiulu ung. Dem. Varna, prin care anumitulu domnu esprimandu comitetului in nu- mele scdei resp. cea mai profunda multiamita pentru trimiterea foiei asoc. gratis pre celi doui ani trecuti, totuodata se rogâ a se trimete acea foia gratis si pre anulu curente in favorea bibliotecei numitei scdle. Condusu. Acordanduse cererea numitului domnu prof. dirigente, dn. secret. I. se se poftăsca a trimite foi’a gratis si pre an. cur. pentru bibliotec’a scdlei normale din Lapusiulu ung. § 14. Dn. protopopu si colect. asoc. in Brasiovu. loanu Petricu, prin scrisori’a sa din 18. Ian. a. c. referăza, cumucă in urm’a provocarei comit, asoc. din 7. Dec. 1869 Nr. 295, in 4. Ian. a’ c. s’a alesu co- mitetulu cercuale pentru despartiementulu Brasiovu- lui (I) si totudeodata s’au facutu despositiunile preli- minarie si pentru infientiarea agentureloru comunali, cumu se dovedesce din protocolulu de alegere ala- turatu langa raportulu resp. Totu cu acea ocasiune susu-numitulu domnu colectoriu, aratandu, că comi- tetulu cercuale inca nu s’a potutu constitui spre a’si alege din senulu seu directoriu, cassariu etc., fiendu- că cea mai mare parte dintre membrii se afla in re- stantie cu tacsele anuali; deci: a) cere inviatiune, ce e de facutu in atare casu? .b) intreba, că dăca dintre membrii ord. n’ar primi a se alege in comit, cerc., pot As’ar provisorie alege si dintre membrii ajutători? c) Gazet’a data de redact. gratis pentru asoc. pdte- se consideră in locu de minimulu anuale? in fine d) cere ai se trimite unu conspectu despre membrii asoc. dela adun. gen. V. pana la adun. gen. IX. tie- nuta la Siomcut’a mare. Cetinduse atătu susu-citat'a scrisdria relatoria a dlui prot. I. Petricu, cătu si protocolulu relativu la alegerea comit, cerc, si luanduse ambele la disensiune, s’a adusu. urmatoriulu: Condusu. Incunoscientiarea despre alegerea co- mit. cerc, din despartiementulu Brasiovului, se iea spre cea mai plăcută scientia, si comit isi esprime recunoscienti’a sa cea mai cordiale aceloru barbati romani, cari au imbracisiatu cu căldură acestu pasiu, tientatoriu la latîrea activitatiei asoc. relative la cul- tur’a poporului romanu. Er in cătu pentru deslucirile, resp. inviatiunile cerute de susu-amentitulu dn. protop. si colectoriu, se decide a i se rescrie in sensulu ur- matoriu: ad a) Domnii membrii restanti se se poftăsca a plati tacsele restante, inse, cu tdte aceste, dăca deo- camdată n’ar fi in stare a le plati, totuși platindu mi- nimulu anuale de 5 fr. v. a. se privescu de membrii ai asoc. si se potu primi in comit, cerc. ad b) Se se acomodeze conformii §.14 din re- gulamentulu resp. ad c) Se se respundia, că comit, asoc. asia scie, cumucă Gazet’a s’a trimisu pentru bibliotec’a asoc. său in schimbu pentru făia, cumu se trimitu si alte diuarie. 10 — 62 — ad d) Se se rescrie, că conspectulu membriloru asoc. dela adun. gen. V. pana iu 186% s’a publi- catu in foi’a asoc. Nr. 4—8 inel, din 1869; cu tote aceste, domnulu colectorii! susu-amentitu se se roge a așterne inedee o lista despre acele 57 comune tie- nutorie de despartiementulu cerc, alu Brasiovului, si comit, nu va lipsi a face dispositiunile necesarie, spre a-i se estradă de aici, unu conspecta despre membrii asoc. din cestiunatele comune. § 15. Comisiunea insarcinata in siedinti’a tre- cuta cu esaminarea si raportarea despre computulu dlui secret. I. Creorgie Baritiu, relativa la perceptele si erogatele foiei asoc. pre a. 1869, cumu si in pri- vinti’a modalitatiei procurarei unoru portrete natiunali, prin referentele seu dn. dr. Dem. Racuciu, raportăza in cestiunatele obiecte. Comisiunea in raportulu seu arata, cumucă pen- tru edarea fdiei asoc. pre anulu 1869 — dinpreuna cu remuneratiunea secret. I. că redactoriu, s’au ero- gatu 1205 fr. 46 cr. v. a., dr perceptele din prenu- meratiuni au fostu numai 688 fr. 65 cr. prin urmare, resultăza pre a. 1869 unu super-erogatu de 516 fr. 81 cr. v. a. si unu saldu a conto de 21 fr. 61 cr., care inse se trece pre an. curente. Altufeliu computulu așternuta, aflanduse intru tdte esactu, comisiunea propune a se dă dlui ratio- cinante absolutoriu despre contulu curente. Er in privinti’a resp. portrete natiunali comisiunea opinăza, că comitetulu se însărcineze pre biroulu a- celuia, a atrage in asta privintia atențiunea cunoscu- tiloru mecenati ai natiunei, cari sunt provediuti cu midiulăce materiali mai însemnate, că asia dora se voru află îndemnati a-si le procură; ar fi se se mai publice in foia asoc., că se se scia unde se afla de vendutu. (S’a publicatu in Nr. 24 din a 1869 secr. II.) Punenduse la disensiune raportulu comisiunei din- preuna cu propunerile aceleia, comitetulu decide: că propunerea relativa la computulu dlui secret. I. se se redice la valore de conclusu alu seu, ăr in cătu pen- tru opiniunea, resp. propunerea relativa la cestiunatele portrete — comit, nu se afla in positiune a se p<5te lasă in pertractarea aceleia, fienducă din partea adu- narei gen. nu s’a preliminatu neci o suma spre atari scopuri. § 16. Se presentăza testimoniulu scolastecu pre sem. I. an. scol. 18fⁱ⁹/₇₀ alu tenerului stipendiatu alu asoc. Nicolau Fogarasiu, studente in V. clasa la scol’a reale de aici, din carele se vede, cumucă acestu te- neru a raportatu cele mai destincte clase de progresu in studia. Spre scientia. § 17. Secret. II. raportăza despre ofertele de cârti făcute in favărea bibliotecei asoc. si anume: a) Dela dn. I. M. Riurenu s’a primitu pentru biblioteca căte 1 ecsempl. din opulu seu: Biblioteca de lectura pentru junimea de ambele secse in 9 vo- lume, opu forte pretiosu si instructivii. b) Dela dn. parochu Vasiliu V. Vancu s’au pri- mitu 19 ecsempl. din opulu seu: „Lumin’a credin- tiei, carte de rugatiuni si cantari pentru pietatea po- porului/' ed. II. Conclusu. Cărțile se predau dlui bibliotecariu alu asoc. si ddloru li se esprime recunoscientia pro- tocolarmente din partea comitetului. § 18. Cu autenticarea protocolului acestei sie- dintie se incredintieza ddnii cons. lacobu Bolog’a si Pav. Dunc’a, si dn. adv. dr. I. Nemesiu. Cu aceste siedinti’a comitetului asoc. începută la 4'4 fire, se inchiă la 6³/₄ bre săr’a. Sibiiu, datulu că mai susu. Ioane Hannia mp. I. V. Rusii mp. vicepres. secret. H. S’a cetitu si autenticatu Sibiiu in 11. Fauru 1870. Bolog’a. P. Dunc’a. Dr. Nemesiu. Bibliotecele europene. In a. 1868 se află in bibliotecele publice: Nrulu tomuriloru. Pe 100 locuitori câte ? In imperiulu austriacu 2,408,000 6-9 Bavari’a 1,268,500 26-4 Belgiu 509,100 10-4 Britani’a mare 1,774,493 6 ?? Franci’a 4,389,000 11’7 Itali’a 4,149,281 19-4 Prusi’a 2,040,450 ll-7 Rusi’a 882,090 1’3 Acestea date scăse după „National-Zeitung“ ne- informăza despre bibliotecele publice numai din opta staturi, prin urmare neci nu sunt de ajunsu spre a face comparatiune si a ratiocina din trensele despre starea culturei scientifice a popăraloru europene. Mai lipsescu inca si alte impregiurari, pe care ar fi că se le cunăscemu in acăsta materia. Unele inse ne sunt cunoscute. Asia este sciutu, că in Franci’a aprăpe a trei’a parte din sum’a totala a tomuriloru susu ara- tate se afla in Parisu, candu din contra, Italiei lip-. sindu’i asemenea centru, bibliotecele publice, sunt îm- părțite pe la mai multe cetati, care mai inainte era capitale de staturi italiane mai mici. Bibliotecele ita- liano sunt renumite pentru avuti’a loru de cârti si ma- nuscripte vechi, din contra ele sufere lipsa de opuri moderne. In Bavaria bate la ochi maninulu numeru alu cartiloru in proportiune cu numerulu locuitoriloru si cu gradulu culturei loru scientifice, pentrucă in adeveru starea culturei nu se păte judeca dreptu din numerulu celu mare alu cartiloru acumulate si în- chise in bibliotece, ci din numerulu lectoriloru. S’au vediutu in lume domnitori, său si caste oligar- chice, care au fundatu bibliotece colosali, nu inse- pentrucă se le folosăsca cei insetati de invetiatura, ci: numai din vanitate, si cu scopu de a face cu ele ■ parada înaintea strainiloru. Cumu stamu noi romanii ■’ si dăca voiti, toti locuitorii Daciei si ai Panoniei, este de prisosu a mai cerceta, său mai bine, nu e de pri- sosii, asia ceva inse nu s’ar potea spune in duoe trei sententie. — 63 — Bibliografica. Dn. dr. Paula Vasiciu inca din anii juniei sale incepuse a scrie, a publica si a recomanda poporului romanescu cunoscientie din campulu scientieloru na- turali si in specie din medicina. Antropologi’a, Dietetic’a sa, Macrobiotic’a tradusa după Hufe- land, Nepotenti’a, in fine articulii dsale, pe cari’i publicamu de duoi ani incdce in acesta fdia, martu- risescu de convicțiunile si despre devotamentulu dlui dr. Vasiciu in acestea ramuri ale cunoscintieloru ome- nesci, Dsa inse nu se opresce acilea, ci tocma aflamu, că lucra la una carte popularia, a cărei esire la lu- mina o vomu preinsciintia la tempulu seu. Intre acestea reflectamu pe lectori inca si la: CURSU ELEMENTARII! DE ANTROPOLOGIA si de medicin’a popularia practica. Lectiuni predate la seminariulu centrala din Socol’a de A. H. Bassero, doctoru de medicina, medica la acesta institutu, primăria la spitalulu centrala s. Spi- ridonu, cavaleru a legiunei de ondre. Bucuresci, 1864. Imprimeria statului. Spre a ne orienta asupra scopului acestei cârti, reproducemu aici una parte din prefatiunea dlui Bassero. O carte de medicina popularia este in genere fdrte puțina stimata, spre a nu dîce mai multa, de lumea invatiata, si usioru se intielege pentru ce. In Franci’a, Angli’a, Germani’a etc., unde sciinti’a e cu- prinsa intr’unu numeru insemnatu de uvrage esce- lente, compuse de auctori seriosi carii au petruns’o in totulu ei, sdu in diferitele ei specialități; acolo unde numerulu mediciloru cu diplome este mai po- trivita cu populati’a localitatiloru in care eserceza artea loru, acolo nu se simte nevoea de a face (pre- cumu se dîce) se intieldga fiacare acăsta sciintia, care cere studii asia delungate si seridse. O carte ce are o asemenea pretenție, e dar in genere consi- derata, si cu resonu, că unu uvragiu fara de neci o valdre scientifica, deca e opulu unui omu cărui me- dicin’a e de totu străină, si că o speculația nedemna caracterului unui medica, in adeveru ingrijitoru di- gnitatiei a misiunei sale, deca unu medicu e autorulu ei. Se adaogamu, că acei ce au publicata asemenea cârti, pe langa esceptiuni fdrte rare, sdmana de a fi pusu tdte sirguintiele loru, spre a justifică opiniunea ce altii au de a loru uvrage din puțina cugeta cu care le făcu, precumu si din numerdsele erori ce foesca in trînsele, fiindu multiamiti de a măguli curio- sitatea unui publica orbu care, de buna voia, da cre- dinti’a cea mai nemărginită la cele mai mari insiela- tiuni. Câ-ci trebue se o dîcu, ᵣ că fdrte puține per- sdne sunt ce nu se socotu capabile de a avea o opi- niune si de a dă socotinti’a loru asupra cutarui seu cutarui punctu de medicina teoretica seu practica, si care se nu fia gata a respunde acea ce odata mi-a respunsu unu omu de o inalta inteligentia, si de o instrucțiune solida, cărui dîceamu, „că eu nu sunt de- prinsa de a vorbf despre medicina, decătu numai cu medici„Eu amu opiniile mele că si dta pe ale dtale.“ Asia dar, precumu amu dîsu mai susu, se in- tielege ce siantia de succesu trebue se aiba o carte, ori si cătu de mediocra (midiulocia) se fia, carea se adresedia la o slabitiune asia de generala, si cumu se face că o asemene carte se fie privita cu unu asia defavoru, de dmeni de sciintia. Intr’o tidra că principatele unite romane, in care populati’a imprastiata pe o întindere de pamentu ce usioru ar cuprinde si unu numeru indoitu, nu infa- tisiedia mediciloru ce aru voi a se asiedia in midiu- loculu ei închipuiri indestulatdre, si in care numerulu acestora de pe urma, chiaru prea multu restrinsu pentru totalitatea locuitoriloru, e concentrata pe la orasie, unde ei se afla prea grămădiți, fara că, pe langa acăsta, se vrodsca a le parași. Se intielege că depărtarea si lips’a de ajutori u trebue se espuna pe nenorocitii locuitorii la tdte speculațiile siarlatanisinu- lui, si la inconvenientele cele seridse ce potu resultă pentru densii din intrebuintiărea prea marei ignorantie a lăcuriloru care, căte odata-folositdre, nu o taga- duescu, sunt celu mai desu, trebue drasi se o dîcu, insuficiente si chiaru periculdse. O asia stare a lucruriloru a vrutu gubernulu se o preintimpine instituindu pentru elevii din clasele superidre alu seminarieloru unu cursu de medicina poporana, cu care a binevoita a me insarcină pentru seminariulu din Socol’a. Preoții ce voru esi din aceste institute, si carii ’si voru intielege misiunea, voru fi, din caus’a influ- entiei ce potu se aiba asupra tieraniloru, mai bine in stare decătu ori si cine de a ’i face se se folo- sdsca din binefacerile acestei noue ramure, adaogita la educatiunea loru. Usioru se va intielege că aici, in starea in care se afla locuitoriulu dela tidra in privirea sanatatii, o carte ce ar avea de scopu de a fi intieldsa, nu voiu dîce de fiecare, ci de unu drecare numeru de indi- vidi iuteligenti si capabili de a o intrebuintia cu fo- losii, pentru toti acei ce potu se aiba nevoie de no- țiunile elementarie neaparatu trebuitdrie spre a ’i pune in stare se cundsca bdlele cele mai frecuente si de a aplică loru lăcurile cele mai simple, cele mai usidre, si totuodata cele mai puținu costisitdre, se va intie- lege dîcu, că o asemene carte, făcută cu consciintia si judecata, trebue se gasdsca in motivele ce au pro- vocata redigerea ei, si iu împrejurările in care ea s’a publicații, o garanție in contra astfeliu de reproba- tiune, carea de ordinariu se Idga de asemene uvrage, si o escusa pentru lipsuri, ce neaparatu trebue se se afle intr’ensa, lipsuri ce n’ar fi de ertatu intr’o carte, carea s’ar adresă numai la dmeni de sciintia. Cursulu elementariu de antropologia si de medicina poporana practica este dar reproduc- tiunea lectiuniloru făcute eleviloru din clasele supe- ridre ale seminariului centralii din Socol’a. Semi fia ertatu de a pași cu căteva lămuriri despre spîritulu — 64 — ce a presidatu la compunerea lui de a esplică acea ce deocamdată aru potea a se parea cititoriloru o contradicție intre titlulu lui, si cele coprinse intr’ensa. In principiu n’am fostu insarcinatu de gubernu. decătu de a face unu cursu de medicina popo- rana. Candu am pornitu cu adunarea materialuriloru ce trebuiă se servesca la lectiunile mele, am intie- lesu indata că, întreprinderea, grea de sine, ar de- veni inca mai grea si pdte imposibila, de n’asi iniția de elevi la cunoscintie neaparatu trebuitdre despre structur’a corpului umanu. Că-ci, cumu se făcu loru descrierea unei b<51e, simptdmeloru ce ea infatiosedia, se aratu loru lucrarea lăcuriloru ce trebue a’i pune, dăca ei nu cunoscu organulu patimiloru, dăca nu sciu care sunt funcțiunile lui in starea de sanatate, cumu ele se esecutădia, si de ce natura sunt schim- bările care o asemene băla ocasionădia Îndeplinirea acestoru funcțiuni? M’am decisu dar, de a precede lectiunile mele de medicina popularia practica, cu lectiuni elementarie de antropologia. Inse, după ce planulu meu a fostu odaia inchieatu si materialurile au fostu culese, m’amu. aflatu dinaintea unei dificul- tăți, la care dela inceputu m’amu fostu ganditu si care mi s’a parutu mai de nedoveditu. Trebuiă se vorbescu la tineri, ale caroru studii au fostu priimitu o direcțiune cu totulu diferente, dela acea ce se da celoru carii se destinădia studiarea medicinei; trebuia se ’i făcu se penetrădie intr’unu cercu de idei cu totulu străine pentru densii, si la care nu erau neci cumu pregătiți. Fiecare trasa, fiecare cuventu trebuia se fie cumpănite cu îngrijire; si osebitu de acesta, eu eram silitu de a me servi de o limba care trebue a o mărturisi, candu e vorba de termine sciintifice si chiaru de drecare forme, la care trebue supusa ide’a ce urmădia de a esprima, ve lașa cu totulu la nevoe nu numai din caus’a lipsei absolute de cuvinte, ba inca din caus’a puținei esactitati a unoru care espre- siuni, ce abia le traducu gândirea. Intr’unu cuventu, de o limba care nu este inca formata. Se’mi fie er- tatu de a cită căte-va ecsemple, ce totu-odata voru servi de dovada despre acea ce punu inaintei si de escusa pentru midiulăcele la care a trebuitu că se aibu recursu spre a evita dificultatea. (Va urma.) VIETI’A, OPERELE SI IDEELE lui Georgiu Sîncai din Sînca. Bucuresci, 1869. Formatu 8° mare, 154 pagine. Pretiu 1 fr. v. a. se pdte lua său dela redactiuuea acestei foi, seu prin librariele S. Filtsch in Sibiiu. MANUALU de HYGIENA PRIVATA si PUBLICA. Opu aprobatu de onor, ministeriu alu instructiunei publice si destinatu pentru clas’a III. primăria. A- dou’a editiune, revediuta, coresa si adaogata. Editoru G. loanidu & Comp. Bucuresci, 1868. Pnblicarea baniloru incursi la fondulu asociatiunei trans. dela siedinti’a lunaria a comitetului asoc. din 4. Ian. pana la siedinti’a aceluia din 8. Fauru a. c. 1) Dela dn. vicenotariu sedriale in Abrudu Rubinu Patiti’a tacs’a de membru ord. pre 186% 5 fr. 2) Dela dn. cancelistu pens. Gregoriu Hangea tacs’a de membru ord. pre 186⁹/₇₀ 5 fr. 3) Dela dn. parochu si asesoriu consistorialu Sav’a Popo- viciu Barcianu tacs’a de membru ord. pre 186%O 5 fr. 4) Dela dn. inspectorul alu bancei „Transilvani’a" Visa- rionu Romanu tacs’a de membru ord. pro 186% 5 fr. 5) Prin dn. protopopu in Morlac’a Anani’a Popu câ tacsa de membru ord. a) pentru d-sa pre an. 186⁹/₇₀ 5 fr.; b) pentru dn. parochu in Cinci’a Aarone Rezei tacs’a de membru ord. nou pre 186%₀ 5 fr. 6) Dela dn. protopopu in Lipov’a loanu Tieranu tacs’a de membru ord. pre 186%O 5 fr. 7) Dela dn. parochu rom. cat. in Sighisidr’a Petru Decei câ tacsa de membru ord. pre 186%O 6 fr. 8) Dela dn. secr. metr. dr. Ilarie Puscariu tacs’a de mem- bru ord. nou pre 186⁹/₇₀ și pentru diplom’a 6 fr. 9) Dela dn. oficialu silvanalu pens. din Uniaddr’a Ludo- vicu Redane tacs’a de membru ord. pre 186%O 5 fr. 10) Dela dn. asesoriu la tabla pens. si advocatu Nicolae Gaitanu tacs'a de membru ord. pre 186⁹/₇₀ 5 fr. 11) Dela dn. parochu alu Margaului Alecsandru D. Fodoru tacs’a de membru ord. pre 186% 5 fr. » 12) Dela c. r. capitanu in reg. Nr. 50 Stefanu Borgovanu tacs’a pro 186%O 5 fr. 13) Prin dn. vicecapitanu si col. asoc. I. G. Codru Dra- gusianulu s’au trimisu câ tacse de membru ord. si pentru acte: a) dela dn. primariu Georgie Fogarasianu tacs’a de membru ord. pe 186% 5 fr.; b) dela dn. asesoriu lovianu Stoic’a tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; c) dela dn. protopopu Petru Popescu tacs’a de m. ord. pre 186⁷/ₛ 5 fr.; d) dela dn. asesoriu sedriale loanu Gram'a tacs’a de m. ord. nou pre 186% 5 fr.; e) dela dn. asesoriu urb. Gregoriu Maieru tacs’a de m ord. pre 186% si 186% 10 fr.; f) dela dn. asesoriu sedriale loanu Florea tacs’a de m. ord. nou pre 186% 5 fr.; g) dela dn. asesoriu urb. losifu St. Siulutiu tacs’a de m. ord. pre 186% si % 10 fr.; h) pentru 3 ecsempl. acte de ale asoc. vendute de dn. losifu St. Siulutiu 3 fr.; i) pentru 6 ecsempl. actele ad. V. si VI. vendute de dn. Codru Dragusiânulu 2 fr. Sum’a 50 fr. v. a. 14) Câ colecta dela comun’a bis. Caltvasseru 1 fr. 70 cr. Sibiiu, in 8. Fauru 1870. Dela secretariatulu asoc. trans. Dictionariulu UNGURESCU-ROMANESCU compusa de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, formatu 8° mare, 41 cdle, se afla depusa spre vendiare Ia librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- . misidr’a, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tiepenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la li- brăriile dloru I. Stein si Lad. Demjcn. In Sibiiu la librari’a S. Filtsch. Cursurile întregi ale acestei foi periodice „Transilvani’a" pe anii 1868 si 1869 brosiurate se potu cumpără cu căte v. a. fr. 3 in Sibiiu din can- celari’a comitetului asociatiunei trans. Editorlu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a RSmer & Kamner-