■țog^'v------------

ț/³ Acesta f6ia ese

S cate 3 cote pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentrn membrii aso-
ciatiunei, era pentru
neniembrii 3 fr.

    Pentru strainatale

* 10 franci cu porto (,
v v, poștei. p

/a'SLVv------------





                TRANSILVANIA.




        F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
        si cultur’a poporului romanu.


'c®.^-----------

A/'t                 A

c. Abonamentulu se £
face numai pe cale
1 anu intregu.
Se aboneza la Comi-
telulu asociatiunei in


Sibiiu, seu prin posta


seu prin domnii co-



            \r. 4.



Brasiovu 15. Februariu 1870.



            Aniilu HI.



    Georgie Sîncai si numele de romanu.

(Fine.)

      In catu pentru despretiulu si urgi’a, pe care’lu
intempină numele romanescu la vecini tocma si in
dîlele cele mai gloriăse ale Tierei muntenesci si ale
Moldovei, ărasi că nu ne prinde mirare, indata ce
aflamu din documentele vechi scrise mai alesu in
limb’a slavăna, cumu-ck chiaru aici romanu era sino-
nimu cu sierbu, sclavu, iobagiu.*)

      Numirile de tienuturi si orasie, cumu Vlasc’a,
Romanati, Rîmnicu s. a. inca probăza, cumu inșii
locuitorii acestei tieri romanesci, ai acestei Valachii,
faceri du causa comuna cu elementele slavo-bulgaresci,
începuseră a se gena de numele loru romanescu.

      Intru adeveru, dăca armele, sciinti’a, cultur’a si
mai in scurtu, admirabilulu spiritu romanu anticu;
dăca umbrele lui Traianu si ale generaliloru lui nu
aru fi planatu in toti seculii preste acestea tieri, dieu
eu nu sciu, care ar mai fi astadi numele loru. Pana
la atata romanulu ajunsese strainu in patri’a sa ca-
stigata si pastrata cu bratiale, cu sudărea, cu sân-
gele seu!

      Acuma se ne imaginamu unu spiritu giganticii,
precumu fusese alu lui Georgie Sîncai; se aflamu
totu odata, că acelu barbatu in vigbrea junetiei sale
petrecuse cinci ani p’intre ruinele Romei antice si
admirase pe fiacare dî column’a lui Traianu; că elu
si cu duoi seu trei soci ai sei descoperi in acestu
modu trita originea cea inalta si gloriăsa a numelui
romanescu acolo pre locu la sorgente; că inse rein-
torcânduse acasa, află pe națiunea intriga, cu escep-
tiune numai de cativa martiri ai ei, dormindu som-
nulu mortei, somnu seculariu, somnu produsu in ur-
marea miiloru de suferintie, care nu mai avea nec.
nume, si că liberi, dăca voiesci, si fericiti, era numai
________________ i


      *) Multi boieri si boieranasi romani din tier’a Hatiegului
numita odenidra Valachi’a transilvanica, cu capital’a Sannisage.-
thusa, alias Ulpia traiana, neci pana in dio’a de astadi nu sufere
câ se le dîci romani, „eu nu mi’su romanu, eu mi’su boieriu seu
nemesiu,“ respunde jupanulu loanu, de si pdte că degetele’i esu
prin caltiuni si perulu prin căciulă. Totu asia ni s’a intemplatu
se audimu pre unii moldoveni protestandu, se nu le dîci romani,
câ ei nu sunt romani, ci moldoveni. Era in catu pentru munteni,
apoi nu este asia departe acelu tempu, in carele audiai nu nu-
mai pe boieriu si boieranasiu, ci si pe negutiatoriu, pe martia-
foiu si ciobotariu strigandu: Mei baiate, ia chiama cativa „ ru-
mâni, “ (adica cativa proletari, fachini, seu deca mai voiesci,
sierbi), pentrucâ se faca cutare treba.         Not’a Red.


aceia, carii s’au renegata de ea; se cugetamu dîcu,
că ne aflamu oricare dintre noi in una situatiune că
a lui Georgie Sîncai, apoi se ne intrebamu: fire după
una deșteptare atatu de alarmatdria ar fi cu potintia,
că se ne mai damu si noi din nou somnului mor-
taretiu?

      Credu Domniloru, că tocma aici ar fi loculu că
se vedemu, sub ce conditiuni de viătia fisica si mo-
rala află Georgie Sîncai pe romanii din patri’a pro-
pria la reintărcerea sa din străinătate. După mine
acelea conditiuni de nicairi nu se potu afla cu atăta
certitudine istorica, cu căta se vedu ele descrise atătu
in legile tierei numite Approbatae et Compilatae con-
stitutiones, cătu si in decrete si dispositiuni guberne-
mentali nenumerate, care emană neincetatu totu intru
intielesulu aceloru legi, care stigmatisă pe națiunea
si confesiunea romaniloru; in fine in miile de suplice
si plansori amare, înaintate de catra romani din tăte
tienuturile atătu deadreptulu catra uniculu loru apa-
ratoriu imperatului losifu II., cătu si in urmarea re-
volutiunei sangerdse din an. 1784, catra comisariulu
imperatescu cornițele lancovich.

      In Munteni’a si Moldov’a sclavi’a poporimei ruA,
rale se desfiintiase intre anii 1747 et 1748 in dîleles
lui Constantinu Maurocordatu asia, in cătu de atunci⁵
incdce persănele si familiile nu se mai potea pune
la vendiare că vitele si că orice marfa, ci numai pa-
mentulu. Numerulu dîleloru de iobagia feudalistica
se scadiîi dela 24 la 12; tieranulu se potea muta cu
famili’a sa de pre un’a mosiia pre alt’a; poporimei
rurale ii era ertatu a’si cumpără proprietate de pa-
mentu, dăca avea midiulăce, pentrucă celu pușinu
legile tierei nu’i stă in cale.

      Nu asia in Transilvani’a si in părțile adnecsate.
In acea tiăra sclavi’a luata intru intielesulu strinsii
alu cuventului se usioră pana la una mesura ărecare
numai in urmarea susu atinsei revolutiuni romanesci,
ăra atunci inca numai pe calea dictaturei absolute a
imperatului losifu II., carele se scârbise din adenculu
sufletului de orgoliulu nebunescu, de brutalitatea si
ferds’a crudîme a claseloru privilegiate. De atunci
inainte dîlele de munca ale tieranului in folosolu boie-
riului se reduseră după diferitele clase de sclavi la
52, 104 si 208 pe anu, ăra strămutarea dela una
mosiia la alt’a inca fu permisa; numai proprietate de
pamentu nu’si potea castiga neci unu locuitoriu tie-
ranu. Intr’aceea sierbitutea populatiunei rurale nu stă
numai in facerea dîleloru de lucru, ci aceea mai era


7

— 42 —


inca îngreunată cu prestatiuni forte numerose, din
care se memoramu aici numai pe urmatoriele:

      Fiacare iobagiu mai platea boieriului inca căte
10 pana la 22 fiorini pe anu, după cumu adeca mo-
siidr’a cultivata de tieranu era mai maricica seu mai
mica.

      Dieciuăla se luă regulata din tdte cerealiele, ăra
pe alocarea tocma si din legume.

      Fiacare iobagiu cu vite de jugu trebuea se faca
si căte una caletorfa departata, adesea pana in fun-
dulu Ungariei cu transporturi de vinu si alte, cu care
ocasiune la multi le cadea vitele in drumu.

      La grapatulu semenaturei, candu nu se ajungea
vitele de jugu, adesea înjugă si pre dmeni, pentrucă
lucru boierescu se nu sufere neci-un’a amanare.

      Fiacare comuna rurala era datoria se ia dela
boieria căte una bute de vinu rea, pe care trebuea
se’lu platăsca, ori ilu bea, ori ilu dă pe vale.

      Pentru căte 1 stanjinu de lemne, care se dă din
pădurile boieresci, tieranulu avea se faca extra 30
dîle de lucru.

      Fiacare comuna rurala trebuea se dea boieriului
la craciunn si lapasci cate unu bou grasu, pe care’lu
alegea elu din cired’a intrăga.

      Pana la imperatulu losifu II. nu numai boierii
protipendati, adeca grafii, baronii, prenobilii, ci si altii
de a duo’a mana ’si pastrasera jus gladii, adeca dre-
ptulu palosiului asupra locuitoriului tieranu, adeca că
boieriulu se’lu judece si totu elu se’i taia si capulu;
ăra una parte din boieri mai pretendea inca si jus
primae noctis, că si in Poloni’a*).

      După legea tierei capulu unui tieranu ucisa fara
judecata se platea cu 40 dî: patrudiece fiorini, adeca
cama cu pretiulu unui bou. După aceeași lege tie-
ranulu iobagiu chiaru si pana la an. 1848 nu potea
intenta nimenui procesa, pentrucă elu nu era persdna
juridica, ci domnulu seu, boieriulu, avea se părte ju-
decata in numele lui.

      Tieraniloru iobagi nu le era ertatu a merge ca-
lare, neci a tienă vreunu felia de arme.

      Romanii preste totu nu era suferiti a invetia pro-
fesiuni, său asia numite meserii.

      Femeile si fetele tieraniloru sclavi, adeca ale
maioritatei poporului tierei, trebuea se melitie canepa
si inu, se tărca, tiese, căse pe sam’a boierbiceloru,
cumu si se cărna tdte cerealiele trierate ale boieriului
fara neci-una limitare prin lege si fara neci-una plata;
preste acăsta femeile avea se mai duca la curțile boie-
resci mai virtosu la dîle mari, inca si galine, puii,
oua, pene de gansca, căte una cdsta afumata de porcu;
ăra barbatii era datori a duce de fiacare familia din
diece oi una cu mielu, din căte cinci purceii unulu,
dude ferdele de ovesu, 200 melci si altele că acestea,
său se le rescumpere pre tdte in bani. —


       *) Vedi din tempurile mai dincdce partea secreta a proce-
sului criminalii intentatu de catra fiscu baronului Nicolae Vese-
lenyi după cele intemplate in anii 1830 — 1834. Not’a Red.


      Pe urm'a boieriloru proprietari mai venea apoi
si asia numitii ciocoi, seu ciorogari, precumu se nu-
mescu in Transilvani’a, cunoscuti mai nainte sub
nume de dregători si curteni, carii inca se ingrasiă
totu din suddrea si din sângele poporului.

      Alăturea cu acei ciocoi, funcționarii municipalii
Idin asia numitele comitate, districte, scaune, impleaj
jcu verfu mesur’a toturoru tiraniiloru. Unu subpre-1
’fectu de ecs. pana in a. 1848 avea plata anuala nu-
mai cincidieci fiorini m. conv.; cu tdte acestea elu
tienea căte patru caii că patru lei, ăra soți’a lui se
infoiă in metasarfa grea că oricare baronăsa, si in
fine totu din acei 50 fr., elu după trei ani de fun-
cțiune isi mai făcuse si una casa cu cinci său siese
încăperi.

      Regimentele imperatesci, căte se recrută din Tran-
silvani’a si din părțile adnecsate, se complinea in
partea cea mai mare din romani. Aristocrati’a mare
si mica pana la celu din urma boieranasiu si logo-
fetu era scutita de sierbitiu in armat’a permanenta;
burgesi’a nu era scutita prin lege, a fostu inse cru-
tiata totudeauna aici, că si in cele mai multe tieri. Asia
sarcin’a portărei armeloru cadea cu preponderantia
asupra tieraniloru romani si asupra secuiloru. De
candu am ajunsu că se cunoscu si eu afacerile pa-
triei mele, nu’mi aducu amente, că se fia stata jurati
sub drapelulu imperatescu dintr’odata mai puțini că
45 pana in cincidieci de mii ostasi de naționalitate!
romanăsca. —

      In Transilvani’a si in părțile annecsate se mai
numera si pana astadi preste digce- mii de familii no-
bile de naționalitate romanăsca, ai caroru străbuni isi
castigasera diplomele nobilitarie in partea loru cea
mai mare cu armele; pentrucă ori-catu a fostu ele-
mentulu romanescu de persecutatu că atare, totuși
ori-candu patri’a său tronulu era in pericolu, totu-
deauna regimulu si legislativ’a facea apelu cu totu-
adinsulu la bratiale romanesci. De-ocamdata meritele
câștigate pe campulu sângelui se remuneră tocma si
en masse, danduse diplome nobilitarie la comune în-
tregi ; mai tardfu inse, dupace se credea că pericolulu
ar fi disparutu, aceleași diplome se culegea sub di-
verse preteste frumosiele si — se ardea, ăra comu-
nele său familiile nobilitate se rearuncă in sclavia*).

      Dintre cele cincidieci pana in siesedieci de fa-
milii protipendate ale Transilvaniei celu puțina diu-
metate au fostu de origine romanăsca, precumu acăsta
se probăza de ajunsu prin diplomele loru nobilitarie
primitive; in decursulu generatiuniloru inse rupenduse
de catra poporu, parasindu si ritulu bisericescu na-
ționale, amestecanduse prin casatorii cu aristocrati’a
slavo-magiara, s’au renegatu tdte, intocma că familiile
fruntasie ale slaviloru din Bosni’a si Hertiegovin’a,


        *) Vedi câteva suplice substernute imperatului losifu si co-
misariului seu, coprindietorie de asemeni plansori. Insusi cernitele
Dominicu Teleki citiza "nu numeru considerabile din acelea in
carticic’a sa titulata: A flora tămadăs turteuete. 1865.

— 43 —


cumu si că multe familii grecesci, care s’au turcitu,
apoi asia turcite au ecsercitatu asupra natiunei loru
tirania multa mai gretidsa, decatu adeveratii turci.

      Vediu bine Domnii mei, că incercandume eu că
se descriu starea poporului romanescu din dîlele lui
Georgie Sîncai si ale sociloru sei de suferintie, spi-
ritulu meu a obositu intru atata, in catu descrierea
mea abia s’ar potea asemena unei umbre de da-
guerotipia, de care se vedea ici colea inainte de a-
cdsta cu vreo treidieci de ani. De alta parte me si
temu, că prea am pusu la proba patienti’a ascultato-
riloru cu posomoritele mele deductiuni istorice. Cu
tdte acestea ve rogu, că se’mi mai concedeti a face
inca numai una impartasire. Pana la Sîncai, adeca
pana in dîlele imperatului losifu II., romanii de con-
fesiunea resaritdna ortodocsa nu potea se aiba ar-
chierei din națiunea si din patri’a loru; neci tenerimea
loru nu era primita in vreo funcțiune, ddca nu’si re-
negă confesiunea si cu ea totu-unadata naționalitatea;
din acea causa cei carii invetiă ceva carte, seu se
facea calvini, prin urmare se ungurea, său trecea in
principatele romanesci, unde se retrăgea prin mona-
, știri, pentrucă pe catu tempu au domnitu in Romani’a
străinii, romanii de preste Carpati era vediuti fdrte
reu in lumea din afara.

      Dupace consultaramu istori’a despre trecutulu na-
tiunei romanesci; dupace cunoscuramu starea cea mai
deplorabila din tdte, in care se află poporulu roma-
nescu in cei cincidieci de ani denotați mai susu;
dupace in fine vomu reflecta inca si la cumplit’a re-
actiune absolutistica, insolita de cea mai fiordsa in-
tunecime incependu dela an. 1815 pana pe la 1835
inainte, apoi credu că acuma potemu reveni la între-
barea ce ne puseseramu pe la inceputulu discursului
nostru: ddca adeca judecandu după legile naturei ome-
nesci, s’a potutu, că unu Sîncai in dîlele sale se fia
mai pușinu romanu si mai puținu promptu a se sa-
crifica pentru unu poporu supusu la torture perma-
nente, rapedîtu si calcatu la conditiunea animaleloru
brute, condamnatu a ingrasiă pamentulu cu corpulu
seu, precumu se ingrasiă odenidra pescii in pescui-
nele uuoru tirani cu cadavrele sclaviloru aruncati de
vii in apa. Eu din parte’mi in locu de orice altu
respunsu făcu mai bine apelu la consciinti’a fiacaruia,
de romanu, de cetatidnu si de crestinu, rogandu’lu
că se se transpdrte in ide’a sa in tempulu lui Sîncai,
in situatiunea de atunci si in societatea in care se
aflase elu cu ai sei, apoi se’lu condamne, ddca ’lu
lașa cugetulu, de unu precipitatoriu, de unu omu
carele nu voiesce a pasf la transactiuni cu impregiu-
rarile. Ne este fdrte usioru ndue acestoru genera-
tiuni, care ne-amu nascutu dela 1800 incdce, a vorbi
de politic’a oportunitate!, a cocheta că se dîcu asia,
cu impregiurarile, din causa, că de atunci incdce s’a
implinitu de repetite ori dorinti’a unuia din acei tri-
umviri, carele, precumu audiam eu dela betranii no-
strii, in amaratiunea sufletului seu strigă din candu
in candu cu poetulu latinu: Exoriare aliquis. no-


stris ex ossibus ultor. Ne este usioru ndue a face
parada cu ideile umanitarie ale tempuriloru ndstrej
dre inse cumu era se mai intre in tocmeli si învoieli)
unu Sîncai, colo cu reactiunea, aici cu feudalismului
cu obscurantismulu si cu bigotismulu, dincdce cu)
stupiditatea, sdu cu vulpeni’a, care ajunseseră drasi in
capulu meseloru!

     Este fdrte usioru pentru multi domnisiori din
dîlele ndstre a strimba din nasu la stilulu celu be-
tranescu si simplu, sdu cumu ilu numescu dumnea-
loru culinariu, alu scriptoriloru nostrii din secululu
trecutu. Generatiunile presente se resfatia si se in-
buiba in miile de midiuldce de instrucțiune si cul-
tura, nimicu in lume nu le lipsesce pentru acelu scopu.i
Din contra cei carii au invetiatu carte inainte cu unu
seculu, au invetiatu de ecs. a scrie literele mai antaiu
dm’a pe nea, dra vdr’a pe nasipulu din piatia, dra
charthia si condeiu era numai pentru cei mai înain-
tați. Focu in scdle nu se facea neci chiaru in tene-
retiele mele, neci in tempu de gerulu celu mai cum-
plita. Ore inse căte scdle romanesci era in Tran-
silvania pana la Sîncai ? Era 1 dî: un’a, cea din
Blasiu si alte vreo 10 umbre de scolutie; dra in ur-
marea revolutiunei din 1784 s’a concesii si romani-
loru de legea ortodocsa resaritdna, că se’si infiintieze
4 di: patru scolutie elementarie. Apoi inse Georgie
Sîncai isi propusese a infiintia sub auspiciale lui losifu
II. celu pușinu 300 scdle romanesci, precumu au-
dîramu acdsta dela dn. A. I. Papiu.

     „Stai, diosu cu tine si cu toti rebelii, carii cu-
tdza a duce pre fiii romaniloru la scdle romanesci!"
Acesta fu strigatulu fiorosu alu reactiunei din dîlele
lui Franciscu I., cu carele fu calcata in pitidre do-
rinti’a de a scdte pe romanu din intunerecu si din
umbr’a mdrtei. Era dre cu potintia, că unu barbatu
de convicțiunile si de caracteriulu lui Georgie Sîncai
se mai recdda de buna voia din calea sacra, pe care
apucase elu si consoții sei? Credu Domniloru, că in
cașuri analdge neci noi nu amu recede din calea nd-
stra de buna voia.

     Spiritulu seu celu inaltiatu invetiase a vedd lu-
mea si lucrurile la luminele aprinse omenimei de unu
losifu II. cu diece ani mai nainte de proclamarea
drepturiloru omenesci in Franci’a?

     Neci Sîncai, neci consoții sei in suferintie n’au
facutu unu singuru pasu pe calea unui Colla Rienzi
si neci macaru pe a unui Savonarola, neci au lovitu
in vreuna religiune positiva, decătu numai in spur-
catele ^busuri ale unoru miniștrii ai confessiuniloru.
prin urmare neci-decumu nu merită că se ajunga pe
urm’a lui Huss la rugulu de focu, si totuși Sîncai a
trebuitu se ia pe fati’a sa insult’a cunoscuta, citata si
de Dta: Liber igne, auctor patibulo dignus.

     Spoliatu prin mdrte de celu mai potente alu seu
patronu, adeca de acelu monarchu, sub ale cărui
auspicia potea face multe pentru regenerarea natiu-
nei, precumu insusi Sîncai ne spune in elegi’a sa;
in fine paralisatu in tdte acțiunile sale atătu că cui-

Ț*

— 44 —


tivatoriu alu literaturei si alu sciintieloru, cătu si mai
alesu că organisatoriu si directorii! alu scdleloru, —
era prea naturalii, că spiritulu seu celu forte se voidsca a
se tienă cu ambele bratia de ceea ce apucase una-data,
si prin urmare se’si apere in totu tempulu si in totu
loculu ide’a sa de predilectiune: naționalitatea. Ddca
acea stare a lucruriloru ilu aduse in conflicte diverse,
pana ce catra finea vietiei sale incepuse a sî despera,
acdsta nu se pdte inputa unui amicu alu natiunei
sale si alu libertatei, ci cu totulu altora. Superiori-
tatea spiritului si conscienti’a de sine, convicțiunile,
curagiulu si inflecsibilitatea principialoru, pe care dn.
Papiu le-a relevatu cu multa justetia că totu atatea
Virtuti, neci-decumu nu potea se aiba altu resultatu,
decătu sacrificarea fara neci-una crutiare a omului
inzestratu cu asemeni virtuti si calitati.

      Din tdte acestea date istorice si inpregiurari ale
vietiei lui Georgie Sîncai deducemu si inchiaiemu cu
tdta certitudinea, cumu-că acțiunile acelui barbatu ne-
moritoriu au fostu efectele unoru convicțiuni intime,
ale unoru deliberatiuni matore, in cătu elu si contem-
puranii sei au trebuita se purceda pe calea emanci-
parei natiunei, patriei si religiunei său numai asia
precumu au purcesu, său deca era se parasdsca acea
cale, atunci nu le remanea alta alegere, decătu a pa-
rași chiaru caus’a pentru tdta vidti’a loru, a se re-
nega si ei, pentrucă se le fia loru bine, ceea ce si
potea se o faca cu nespusa înlesnire, pentrucă re-
negatii celu puținu la inceputu era mai bine vediuti;
tentatiunile era nenumerate, ocasiunile la totu pasulu,
intocma că si in dîlele ndstre. Ferice de națiunea
ndstra, că a remasu aparata de unu periculu ’atatu
de infricosiatu; de trei ori ferice de noi, că avemu
de modelle pe acelea umbre sacre si măreție, ale ca-
roru pepturi era armate cu anticele virtuti cetatiene
ale unui Regulus si Scipio Africanus, ale caroru minți
era luminate de sublinia si dumnedidsc’a morala evan-
gelica, care au sciutu resiste negreloru tentatiuni, au
spartu cararea catra adeveratele virtuti cetatiene pen-
tru noi si posteritatea ndstra; care ne-au invetiatu
a crede, a spera, a iubi si a învinge prin farmeca-
tori’a potere a suferindei, ne-au datu idea chiara de-
spre martiriu in sensulu cristianismului primitive, in-
Itru tdta puritatea sa; in fine care ne confirma pe
fiacare dî in credîntia despre jmortalitatea natiunei
romanesci, dra prin acdsta ne incuragiaza, că se pa-
simu barbatesce pe cărările ce amu apucatu, se cul-
tivamu dî si ndpte sciintiele, intru care este ade-
verat’a potere, se ne cultivamu limb’a, fara care na-
ționalitatea neci că se pdte cugeta.

      Asia este intru adeverii, ideile, cunoscintiele si
ecsemplele păstrate dela predecesorii noștri au facutu
din noi multu puținii aceea ce suntemu astadi. Anume
Dta domnule Papiu, condusu de un’a vointia de feru
si incependu din anii juniei ai sacrificați! dîle si nopți,
bani si sanetate, pentru că se strabati prin locurile,
pe unde credeai, că pdte se stea ascunsu adeverulu
istoricii pentru națiunea ndstra.


      Dupace adeca in a. 1852 fiindu in Vîen’a, prin
lucrările istorice publicate atunci, ai datu prim’a proba,
că esci determinata a calcă pe urmele bărbatului, a-
carui panegirica o ai facutu astadi, curendu după a-
ceea ai trecutu in Itali’a, adeca in acea tiăra, pe alu
cărei pamentu luase si Georgie Sîncai aspiratiunile
si — de nu me insielu eu, — chiaru primele infor-
matiuni autentice atătu despre originea natiunei, cătu
si despre sorgintile cele mai copidse, din cari s’ar
potea scrie canduva istori’a romaniloru si a pamentu-
lui locuiții de acestu poporu. Cu atatu inse nu te-ai
îndestulata, ci precumu Georgie Sîncai in cursu de
ani 34 cercetase mai multe bibliotece si archive din
imperiu, precumu elu îsi impluse dieci de tomuri cu
documente istorice culese din tdte anghiurile, — in-
tocmai Dta convinsu, că o vidtia de omu nu pdte fi
de ajunsu, necumu a compune acea istoria, ddra neci
macaru a culege materialulu necesariu la ridicarea
unui monumentu nationalu atatu de maretiu, ai mersu
totu pe urmele lui Georgie Sîncai si ale contempora-
niloru sei, pentrucă se aduni la unu locu totu ce voru
fi scapatu ei din vedere, si cele pe care loru nu le-a
fostu data ale cundsce. Tesaurulu de documente
in 3 tomuri si alte publicatiuni istorice esite pana
acumu din condeiulu Dtale, au datu ocasiune publi-
cului nostru că si celui strainu, pentrucă se prevădia
ceea ce mai are se aștepte dela Dta, dra membrii
acestei societăți academice au fostu convinși indata
dela inceputulu activitatei sale, cumu-că Dta trebue
se ocupi locu in midiuloculu nostru. Totu din aceste
cause eră lucru firescu, că si compunerea biografiei
lui Georgie Sîncai se o asteptamu dela Dta. Ai co-
respunsu si acestei misiuni intr’unu modu, in cătu se
avemu dinaintea ochiloru noștri spirituali imaginea
autentica a istoricului, literatoriului si totudeodata mar-
tirului Georgie Sîncai.

     Eu suntu convinsu, domnulu meu, că ori-cine
va vof a medita seriosu șsupra vietiei lui Georgie
Sîncai, asia precumu o audiramu dela domni’a ta, va
ajunge usioru la convicțiune, că atătu elu, cătu si
contemporanii sei au trebuita se purceda pe calea
emanciparei naționale numai asia, precumu au pur-
cesu densii.

     Incătu pentru ideile religidse ale lui Georgie Sîn-
cai, asia precumu le-ai dedusu domni’a ta din scriptele
lui, apoi se intielege de sine, că acelea era se des-
placa fdrte multu la toti aceia, cari tienu mortisiu la
cunoscut’a macsima: divide et impera. •— Ele mai
desplacu inca si la toti acei nefericiti, cari nu sunt
in stare de a se emancipa de rugin’a vechiului șgo-
Lasticisrnu, carele face, că confusiunea ideiloru con-i
fg-sionali cu cele naționali, politice si sociali se nu
mai încete neci una-data.

     „losifu iubitoriulu de omenire imperatu murise,
si principiele revolutiunei celei mari in Ungari’a si
in Transilvani’a nu aveau sensiiA

     Nu sciu ddca am intielesu eu bine aedsta sen-
tentia a domniei tale respicata in partea discursului,

— 45 —


in care desfasiuri ideile politice-sociali ale lui Sîncai.
Eu adeca credu asia, că acele idei ajunseseră a fi cu-
noscute in straturile superifire ale locuitoriloru si pre-
simțite că prin instinctu de massele poporului, ceea
ce se pfite probă, de o parte cu totu ce' s’a scrisu si
publicatu in acăsta materia in cei diece ani ai do-
mniei lui losifu II., pe cătu pres’a se bucură de liber-
tate aprăpe absoluta, ăra de alt’a luptele din a. .1784
ce au fostu ele? dăca nu celu mai solemnu protestu
pusu in favdrea drepturiloru omenesci si ale popo-
rului, unu protestu acesta, carele a precesu cu 5 ani
prochiamarea drepturiloru omenesci in Franci’a. Noi
inse scimu bine ce a costa tu chiaru si pe Franci’a
realisarea aceloru drepturi, precumu si că cu tdta so-
lidaritatea poporului francescu sî in mani’a gigantice-
loru sacrificie aduse pe altariulu patriei, ea cadiîi mai
anteiu sub despotismulu unui soldatu, ăra după aceea
suferi inca si umilirea invasiunei străine. In resari-
tulu Europei a lipsitu ori-ce solidaritate, prin urmare
dreptulu istoricii...Jgudalu infruntatu pe unu tempu
relative fdrte scurtu, prin man’a tare si bratiulu inaltu
alu lui losifu, s’a potutu reculege si consolida din
nou, ceea ce in adeveru s’a si intemplatu. După a-
ceea intielegu si eu, că Sincai ne mai vediendu alta
cale de scapare, se aruncă si elu cu ai sei pe terenulu
dreptului istoricu, unde adversarii sei se credeau mai
tari si de unde elu voindu a’i scfite, caută unu punctu
că alu lui Archimedes prin labirintele istoriei, pe
atunci inca puținu cunoscute.

      Eram pregatitu, domnulu meu, că se te vediu
tractandu cu predilectiune ideile naționali, istorice si
literarie ale lui Georgie Sincai si ale consociloru sei,
intocmai precumu ai si urmatu in ultimele trei parti
ale discursului domniei tale. Acei barbati iubia cu
devotamentu absolutu națiune, limba, patria, sciintia;
apoi sant’a scriptura dîce cu mare dreptu, că caritatea
implinesce tdte si invinge tdte. De aici si numai de
aici se si esplica estraordinariulu devotamentu alu a-
celoru barbati.

      Cu adeverata duiosîa am ascultatu apotheos’a ce
faci domni’a ta lui G. Sîncai, si cu care ’ti inchiai
discursulu de astadi. Domni’a ta voiesci, că spiritulu
seu se fia in midiuloculu nostru. Candu vomu ob-
servă, cumucă romanii cauta si cultiva istori’a patriei
si a natiunei cu același zelu, carele se vede si la
celelalte popdra de ras’a latina, atunci se va simtf si
la noi, că spiritulu toturoru barbatiloru, pe cari ’i ai
rechiamatu astadi in memori’a ndstra aratandu’i de
modellu posteritatiei, se afla in midiuloculu nostru.

      Un’a din problemele societatiei academice, de alu
careia membru alesu te salutamu noi astadi pe do-
mni’a ta, este a recomandă natiunei studiulu istoriei,
dra mai alesu a confaptuf din tdte poterile sale pen-
tru cultivarea istoriei naționale. Acesta este si stu-
diulu domniei tale de predilectiune. Acestu campu,
pe cătu de frumosu si atragctoru, tocmai pe atăta e
si intinsu, sdu mai bine vastu, intrecurmatu de munți
si rîuri mari, că si in lumea fisica. Intr’aceea noi


vomu pune umeru la umeru si vomu laboră, de si
nu cu atătea succese, căte se voru fi așteptata dela
noi, de siguru inse cu devotamentulu remasu ndue de
clironomia dela venerabilii noștri antecesori.

     Se fii, domnule Papiu, bine venitu in sinulu a-
cestei societăți academice. Se ai parte de anii lui
Nestoru si de succesele lui Livius pe campulu isto-
riei ndstre.                           G. Baritiu.



    Biografi’a metropolitului Sav’a si istoricii serbesci.

(Fine).

      § 10.         Metropolitulu României transalpine intie-
legăndu demandatiunea domnăsca, fdrte s’a bucuratu
si in dr’a aceea a trimisu insciintiare in monastirea •
Comanu la unchiulu lui Simeonu archiepiscopului Lo-
ginu fostului la tempulu seu ierarchu alu lenopoliei,
că se grabăsca la capital’a Tergovestiloru, că-ci este
de a se asiediă metropolitu in Transilvani’a. In dio’a
anumita a lunei Septembre după inaltiarea onoratei
cruci precumu archiereii cei străini, asia si episcopii
tierei adunanduse la olalta in metropoli’a Tergovesti-
loru, mai antaiu a tunsu pre ieromonachu, in care
tundere urmandu strabuniloru sei s’a numitu Sav’a.
După aceea in dio’a atreia celebranduse dumnediăsc’a
liturgia a fostu pusu pe trăpt’a de archiepiscopu si
metropolitu. Si fininduse renduiăl’a besericăsca, a pri-
mita Sav’a archiepiscopulu din manile metropolitului
Stefanu, Grammat’a apostolica pe limb’a romana de
urmatoriulu intielesu: Că bine se invetie si se pasto-
redie turm’a lui Ch. Ddieu, dar si turm’a se asculte
de pastoriu că de domnulu si altele asemenea. Care
voiesce se o cetăsca, privăsca in originalulu dlui Bran-
coviciu in cartea V. pag. 1515. Grammat’a acdst’a
a fostu data in scutit’a de Ddieu metropolia a Ter-
govestiloru in a. 1656 in lun’a Sept, după inaltiarea
onoratei cruci, cu subscrierea: Stefanu metropolitulu
României transalpine.*)


      *) Istoriculu Raiciu este de mare renume intre șerbi, inse
elu comite multe sminte in istori’a sa, că-ci:

      a) Scrie la cartea XI. cap. 5. § 9. Camu pre la a. 1636
s’a nascutu mai susu numitului Danielu Aiului lui Avramu din
cdpsele lui fii, dintre carii cei mai insemnati suntu: Petru, La-
zaru si loanu. La cap. 6 § 2 scrie: că loanu Brancoviciu fra-
tele archiepiscopului Loginu, fiiulu lui Danielu a capatatu dela
sdși’a sa patru fii si doue fiice: Simeonu, Michaiu, Vasiliu si
Georgiu.

      La cap. 7 § 2 asia scrie: Georgiu acest’a după numerulu
aniloru vietiei si mortiei sale, a vediutu lumea ac6sta inultu pati-
masia la a. 1645 in lenopolea.

      Tatalu seu loanu după cuventele lui Raiciu s’a nascutu
camu pe la a. 1636 si Georgiu fiiulu seu celu mai teneru s’a
nascutu la an. 1645, si asia tatalu seu loanu la nascerea fiiului
seu Georgie a fostu numai de 9 ani.

      Simeonu, adeca Sav’a Brancoviciu metropolitulu Transilva-
niei s’a asiediatu in scaunulu metropoliei la an. 1656, adeca cu
20 ani mai tardiu de ce s’a nascutu tatalu seu la 1636. — Eta
asia scrie Raiciu.

      b) Scrie Raiciu, că Avramu Brancoviciu celu de sub Nr. 6

— 46 —


      § 11.        Petrecftndu elu inca acolo, cu con voirea
metropolitului Stefanu pe multi a ierotonitu, după a-
ceea si de catra domnitoriu si dela archiepiscopu os-
petatu si bogatu daruitu s’a reintornatu in tidr’a Ar-
deiului, uude de coreligionarii sei cu cuvenita ondre
s’a intempinatu si s’a primitu. Si celebrandu antei’a
ddiedsca liturgia a impartasitu nou’a binecuventare cu
sarutarea maniloru, si a fostu pre scaunulu acela gu-
vernandu beseric’a lui Ddieu mai bine de 24 ani.
In carea dignitatea pentru multele rescdle si turbu-
rari de catra deschimbatorii principi si stapanitori ai
Transilvaniei de 5 ori a fostu intaritu prin confir-
matiuni, si adeca: 1. dela Georgiu Răkoczy; a 2-a


s’a însurata după batai’a lui Michaiu cu Sinanu Pasia, asia dara
camu pe la a. 1596 cart. XI. cap. 4 § 17; mai departe arata ca
următorii lui, precumu: Moise s’a facutu episcopu sub numele
Mateiu, si nepotii lui Solomonu si Lazaru archiepiscopi si metro-
politi sub numele Sav’a si Loginu.

       Er la cap. 5 § 7 scrie, că a mai fostu pe tempulu acela
orecare prea vitezu ostasiu numitu Georgiu Serbulu, mai antaiu alu
guardiei de curte, după aceea alu intregei ostasime usidre a lui
Michaiu principelui Transilvaniei feldmarschalu. Si a fostu elu
după marturi’a lui Brancoviciu fiiulu lui Avramu Brancoviciu,
care in botediu s’a numitu cu numele bunului seu Georgiu. Prin
midiulocirea acestui Georgiu a cuprinsu principele Michaiu Tran-
silvani’a :

       Deca s’a insuratu Avramu după batai’a lui Michaiu cu Si-
nanu Pasi’a, cumu a potutu avă fiiu generariu in oștea lui Mi-
chaiu, candu acest’a s’a ostitu cu Andreiu Bâtori cardinalulu in
29. Oct. 1599?

       La cap. 6 § 5 scrie Raiciu, că-ci pe tempurile aceste, pre-
cumu s’a dîsu mai susu, archiepiscopi’a si metropoli’a lenopolei
a fostu transpusa in Belgradulu Transilvaniei prin Mjchaiu Ba-
sarab’a voevodulu.

       Deca prin principele Michaiu, care s’a ucisu de Bast’a la
a. 1601, s’a transpusu metropoli’a din lenopolea — Boros-Ineu,
in Belgradulu Transilvaniei, cumu a potutu fi episcopu in leno-
polea Moise numitu Mateiu, alu cărui tata s’a casatoritu cam pe la
a. 1596, si cumu a potutu fi archiepiscopi si metropoliti Sav’a
fiiulu lui Moise si varulu seu Loginu, care s’a nascutu camu pe
la a. 1636?

       Mie mi-se pare, că Georgiu Brancoviciu, care a fostu po-
stelnicu la curtea lui Alecsandru Lupusinenulu principelui Mol-
daviei cu multu mai nainte de tempulu lui Michaiu vitizulu si
alu lui Sigismundu Bâtori, s’a asiediatu in lenopolea, si casatori’a
lui Avramu cu An’a lacsiciu trebue se se fia intemplatu cu mai
multe diecimi de ani înainte de batai’a lui Michaiu cu Sinanu
Pasi’a, deca a avutu elu fiiu in 6stea lui Michaiu că feldmarsialu.

       Eu nu pociu cuprinde, cumu a potutu Raiciu scrie unele că
acestea in istori’a sa fara cea mai puțina combinare?

       Dar si istoriculu Davidoviciu a scrisu fara combinare, că-ci
scrie in istori’a sa: că tat’a lui Sav’a, alu metropolitului si alu
fratelui seu Georgiu, alu istoricului a muritu la a. 1630; âr de-
spre Georgiu istoriculu scrie: că a muritu la a. 1711 in 19. Sept,
fiindu betranu de 66 ani.

       Cumu a potutu fi Georgiu la mârtea sa numai de 66 ani,
de 6 re ce tatalu seu a moritu la an. 1630, candu eră nascutu
Georgiu ?

       Si Davidoviciu a amblatu pe urm’a lui Raiciu, că-ci si elu
scrie, că Avramu s’a casatoritu după batai’a lui Michaiu cu Si-
nanu Pasi’a, si pana la 1639 face de se născu si fiii lui Avramu,
si ai lui Danielu, si ai lui loanu.

       Tota istori’a despre Brancovicescii aceștia, precumu se afla
la Raiciu si la Davidoviciu, este labirintu, din care neci cumu
nu poți esi.                                          Not’a trad.


dela Francisca Rddei; a 3-a dela Acatiu Barcsay; a
4-a dela loanu Kemdny; a 5-a dela Michaiu Apafi;
si de catra toti magiarii, său si germanii a fostu con-
siderata cu ondre si cu ambre. Tdta istorisirea a-
ccsta despre episcopulu Sav’a pre lungu a scris’o fra-
tele seu celu mai teneru contele Georgiu Brancoviciu
in istori’a sa cartea V. pag. 1499—1532.

      § 12.        Câta ingrigire a avutu Sav’a pentru bi-
sericele dreptu-credintidse aflatdrie in Transilvani’a,
va dechiară urmatdri’a istoria; dar mai bine se vede
aceea din gramatele lui Apafi dăruite lui Sav’a in
anii 1675 lun’a lui Dec. si 1679 in lun’a Octomvre,
a carora putere o vomu vedd mai la vale. Monastirea
si metropoli’a arse de doue ori de nevalirile turciloru
si ale tatariloru le a acoperitu cu sindile si incatu l’au
ertatu puterile, a nisuitu a condecoră si a intarf me-
tropoli’a aceea. Din caus’a acdst’a a cerutu dela
Apafi concesiune a merge in tier’a rusdsca, că se
căra mila pentru mai frumdsa edificare a aceleia, ce do-
bandindu, dinpreuna cu frate-seu celu mai teneru
Georgiu s’a dusu la Moscv’a in a. 1668. De multe
ori in dîlele sale a fostu trimisu Sav’a metropolitulu,
asemenea si frate-seu Georgiu cu solia, precumu la
principele din Moldov’a, asia si la cel’a din Romani’a
transalpina si lucrurile lui incredintiate cu norocire le
a implinitu. In care solia pre ambii acei principi
coreligionarii densului i-a rugatu, că ei prin midiu-
locirea loru se efeptuedie la principele Transilvaniei
pace si linisce pentru beseric’a dreptu-maritdria, ce
după aceea a si urmatu, dar nu indelungu a duratu.

      § 13.        Intru aceste calvinii Transilvaniei cu epi-
scopulu loru Michaiu Tofeus s’au consultatu, că pre
Sav’a dupace se va reinturnă din Rusi’a se’lu faca
subordinatu episcopului calvinescu, veniturile se i-le
iea, dela irotonire se’lu oprdsca, si unele protopopiate
se le rapdsca dela eparchi’a densului. Si dupace s’a
reinturnatu elu, cunoscundu si deplinu intielegundu
cugetele si atacurile loru cele silnice, a datu rugă-
minte la principele Apafi, care consultanduse cu ma-
gnații i-a daruitu pe limb’a latina si magiara gra-
mat’a de scutire in urmatoriulu intielesu: Michaiu
Apafi, din grati’a lui Ddieu principele Transilvaniei
si alu partiloru unguresci domnitoriu, jupanulu secui-
loru, poruncimu toturoru dmeniloru de tdta derega-
tori’a, cumu-ch preaonoratulu Sav’a Brancoviciu vred-
niculu episcopu alu besericeloru romane, serbe si grece
de sub stapanirea ndstra, care locuesce in monastirea
ce se afla in Belgradu, cu ceialalti inspectori, proto-
popi si popi de elu tienetori, la olalta ne-au rugatu
cu umilintia — de drece unii frangundu vechile pri-
vilegie ale loru, se silescu a derimă datinele mărturi-
sire! loru si guvernarea loru; noi inse inca pana a-
cumu nu amu datu spre acdst’a licenția, că se fia
nepaciuiti in privilegiele dăruite dela principii de fe-
ricita aducere aminte. Prin urmare poruncimu aspru
toturoru crcdintiosiloru nostrii de orice deregatoria si
stare, că numitele beserici, protopopi si popi dela
celu de presentu si dela episcopii loru, carii au de a

— 47 —


urmă, se nu se rapăsca. Pre langa acesta spre sus-
tienerea aceluiași episcopu si a servitoriloru lui si a
celorulalte persăne besericesci si spre reînnoirea bese-
ricei si a monastirei, precumu este asiediatu la popii
romani, șerbi si greci, indatinatulu unulu fiorinu, care
are de a se dă. cu celelalte accidentii dela același
episcopii si dela beserica se nu se rapăsca, pentrucă
afara de acestea alte venituri nu are. Si dăca cineva
după cetirea acestora altucumu va face, cele luate le
va reintărce. Datu in cetatea năstra Belgradu in lun’a
Dec. 30. an. 1675. Si este subscrisa astfeliu: Midi.
Apafi, si ceva mai diosu: Francisca Lugasi secretariu,
si cu sigilu intarita.

     § 14.        Aflanduse Sav’a Brancoviciu inca in viătia
si beseric’a dreptu-credintiăsa petrecundu in ărecarea
linisce, amintitii vrajmasi ărasi au causatu diverse
turburari in tiera, si au redicatu resboiu asupra be-
sericei grecesci in tipulu mai susu dîsu, pentru aceea
Sav’a Brancoviciu priveghiendu de turm’a sa a cu-
getatu a câștigă dela stapanitoriulu principe si dela
coadunatii magnați ai tierei si mai puterica scutire
besericei, si asia a capatatu pronomionu inscrisu pen-
tru beserica pe limb’a magiara. Vedi istori’a lui Bran-
coviciu cartea V. pag. 1580.

     § 15.        După acăsta liniscinduse ceva puținu be-
seric’a grecăsca celoru de valurile si turburarile vraj-
masiloru de sect’a calvina; că cu mai amarnica ata-
care se se rescăle asupra metropolitului Sav’a, pre-
cumu si-a propusu in cugetu vrajmasiulu pacei si alu
liniscei Michaiu Tofeus superintendentele calvinu, —
care de curendu venise din academi’a dela Vitten-
berg’a in Transilvani’a si după aceea a fostu asie-
diatu la beseric’a curtiei principelui. — Si asia nu
numai sub diferite preteste a inceputu a buf asupra
metropolitului, ci si mana armata cerendu dela prin-
cipele spre implinirea dorintieloru sale, cu neintie-
lăpta atacare s’a slobodîtu asupra locuintiei metro-
politane si aflandu pre betranulu metropolitu jacendu
pre patu de podagra, fara de tăta judecat’a si apa-
rarea in contra legiloru ’lu osandesce, si tragendu’lu
din patulu durerei, cu grăznice nemilostiviri porun-
cesce a’lu pune pe calu, si cu asia bajocura in pre-
toria igemonu ducundu’lu, l’a pusu sub custodia. După
acăsta a datu porunca, că si pre fratele lui, Georgiu
Brancoviciu se ’lu inchida in aceea inchisăre, că ast-
feliu mai usioru se păta rapf si duce avuti’a loru.

     § 16.        Si indata in ăr’a aceea a trimisu pretu-
tindenea ămeni, că se aduca avuti’a loru din tăte
cetatile, unde se va află, precumu si din casele loru.
Si trecundu cateva dîle, celu dintaiu indreptatoriu alu
casei principelui chiamandu la sine pre Georgiu Bran-
coviciu fratele lui Sav’a, după multa cercare precumu
despre avuția, asia si despre religiune cu multe ecsem-
ple i-a vorbitu, pre langa acăst’a l’a opritu si la pran-
diu la sine. La care prandiu, fiindu acf de fatia multi
alti boieri, a fostu intrebatu Georgiu de catra supre-
mulu indreptatoriu alu casei principelui, pentru ce nu
’si alege una din cele patru religiuni primite in Tran-


silvani’a: său calvina, său rom. chat., său luterana,
său ariana, ci se isbesce in atata orbia, carea intru
nemicu se considera in tiăr’a loru, neci se primesce.
La acăsta defaimatăria întrebare, suspinandu Georgiu
pe scurtu a respunsu: De si legea marturisirei dreptu-
marităria in Transilvani’a cu totulu nu este primita:
inse cine păte se scia, nu cumuva prin proni’a lui
Ddieu va fi primita pretutindenea. Intielegundu re-
spunsulu lui Ceorgiu supremulu indreptatoriu de casa,
s’a sculatu in ăr’a aceea dela măsa si s’a dusu la
principele, ăr de acolo s’a trimisu vestitoriu, că Georgiu
se mărga ărasi la inchisăre cu metropolitulu, de unde
si chiamatu a fostu.

     § 17.       Trecundu catuva tempu, a fostu ărasi
slobodîtu Georgiu de acolo, cu acea viclenia, că
mai usioru se păta află avuti’a loru, de ar fi aceea
si in pamentu îngropata. Er Sav’a metropolitulu, fra-
tele lui, mergundu principele dela Belgradu la Rad-
notu, punenduse pe caru si elu a fostu adusu aci. Si
dupace a fostu slobozita Georgiu, a pusu tăta silinti’a
precumu in curtea principelui ruganduse de fruntași,
asia a cercetatu si in alte parti pre amicii sei si au
avutu dela densii sfatu, dăca este cu putintia pre fra-
tele seu metropolitulu si cu rescumparare se’lu man-
tuăsca; dar nemicu s’a folositu, neci a capatatu vreo
mângâiere, ci mai vertosu deplinu a intielesu, că neci
elu nu din alta causa este slobodîtu, ci numai că
mai lesne se afle averea loru, — ăr aflanduse aceea,
dinpreuna cu fratele seu voru fi tienuti in inchisăre
si ecsiliu vecinicu; si asia cu amarnica întristare s’a
dusu la Radnotu, si fratelui seu tăte cu deamenun-
tulu le-a descoperita, că ce feliu de intrige au tic suta
asupra loru. Preasantîtulu frate alu lui la descoperirea
acăsta l’a intaritu cu multe graiuri din cuventulu lui
Ddieu, si in fine cu dragoste privindu spre densulu
a dîsu: Ar fi de ajunsu pentru inim’a mea, dăca te
asia vedă pre tine scapatu. Dar sciu, că nu esci in-
vetiatu a retacf prin parti străine, si fiinducă de de-
bil’a sanetate me temu, nu cumuva reinti’a si invidi’a
se te aduca înapoi, spre adău’a si prea amara mea
durere si prea grăznica mărte, si cu multe vorbe
binecuventandu’lu si dandu’i cea din urma sărutare,
l’a dimisu plangundu cu amaru.

     § 18.       După acăsta Georgiu s’a dusu la cas’a
sa in Vintiulu de diosu, unde a petrecuta puțintelu,
pana ce s’a pregătita spre cale; si luandu din ru-
denia sa pre unulu cu numele loanu Brancoviciu,
nepotulu seu si pre fiiulu acestuia Sav’a Brancoviciu
— fiindu teneru — cu sine, alegundu catra aceștia
si conducatoriu binecunoscutoriu de cale si chiamandu
pre Dumnedieu intru ajutoriu a plecatu. Si trecendu
tienutulu numitu Hatiegu, si amblandu prin munți
fărte inalti a trecutu cu norocire locuia de paza, Vul-
canulu, si a ajunsu pana la capital’a Banatului nu-
mita Craiov’a langa rîulu Giu, unde invetiatnlu si
nobilulu barbatu Radu Nasturelu, marele banu alu
Banatului ospetandu’lu de ajunsu, dupace s’a odich-
nitu, a demandatu a’lu petrece la principele stapani-

— 48 —


toriu in Bucuresci. Si aci Sierbanu Cantacuzino l’a
primita cu tdta mangaierea si dragostea că pe fratele
seu si hotarendu’i locuintia indemenatica, l’a facutu de-
spre t<5te cu buna sperantia.

      § 19.       Intielegundu gonitorii religiunei ortodocse
— calvinii, cumucă Georgiu a trecutu cu pace in
Romani’a transalpina, fărte s6u turburata, nu cumuva
se li pregatesca ceva isbanda in Constantinopole:
dreptu-aceea precumu dintre rudeniile lui, asia si pre
alti <5meni au trimisa la densulu, ca cu insielatiune
intorcundu’lu inapoi se ’lu st6rga dintre cei vii, dar
cele ce au cugetatu nu au potutu se le efeptueze,
ch-ci se făcuseră cunoscute tuturora sfaturile loru.
Er pre Sav’a metropolitulu l’a mai tienutu catuva
tempu incinsu in prinsdre. Si ’lu inbiiau pre metro-
politu, că se primesca mărturisirea loru cea calvina,
promitiendu-i multe daruri cu castelle, ba fiindu elu
in adenci betranetie si cugetandu le mdrte, fara de
sfiala i vorbău că se se insore. T6te aceste flăcuri
calvinesci audiendule Sav’a le-a suferitu cu rabdare
si a mai voitu se taca, decatu se li respunde; totuși
că se li ingradăsca puțintelu gur’a a dîsu: „Se mai
cuvine a ascultă de Ddieu, decatu de <5meni.“ (Fa-
ptele Apost. 5. 29.) — Era ei luandu in risu cuven-
tulu lui, au respunsu: „Pentru aceea te-a ajunsu a-
tata truda, temnitia, legaturi, batai si primejdii de m<5rtea
(II. Corint. 11. 23.). — Dar Sav’a ărasi a resturnatu
bajocur’a loru cu altu testu: „Numai omenăsca ispita
v’au ajunsu, dar credintiosu este Ddieu, care nu ve
va lasă a fi ispititi preste putinti’a v<jstra“ (I. Corint.
10. 13.).

      § 20.       Acesta silnicia nebuna făcută asupra me-
tropolitului Sav’a, nu a lasat’o drept’a judecata a lui
Ddieu ne isbandita. Că-ci audiendu imperatulu tur-
cescu despre nebuni’a acăsta a calviniloru, s’a con-
voitu că boierii (că-ci siese dintre cei mai de frunte
au fostu in Constantinopole, anume: Paulu B61di.
Vladislau Csăky, Tom’a Domokos, Cristoforu Pasco,
Sigmundu Belenyi si Valentina Kălnoky, carii au
fugitu acolo pentru tirani’a lui Apafi), in loculu lui
Apafi se-si alăga altu principe, ce ar fi si urmatu,
dăca nu s’ar fi stricatu pacea intre imperatulu tur-
cescu si Cesariulu. Alta calamitate au ajunsu pre Apafi
si pre cei de unu cugetu cu densulu de catra con-
tele Emericu Tokoli, care cu mana armata si cu a-
jutoriu turcescu a venitu asupra lui. Amintitii ma-
gnați au fostu atrasu pre Sierbanu Cantacuzino in
partea loru, că asia mai eurendu se păta resturnă pre
Apafi. In astfelu de turburare s’a ingrigitu si Mich.
Apafi a aduce pre Sierbanu in societatea sa, si a’lu
desbină de societatea dîsiloru boieri. Pentru aceea
a eliberata si pre metropolitulu Sav’a din prinsdre.
După eliberarea sa metropolitulu Sav’a si de ani be-
tranu si cuprinsu de podagra, nu după multu pati-
masiulu seu sufletu dandu-lu in man’a lui Ddieu, s’a
mutatu la strămoșii sei in a. 1680.

     § 21.       Acesta a fostu găn’a cea din urma a cal-
vmiloru asupra besericei si din intemplare aici s’a


scrisu pe scurtu, că-ci din inceputulu secolului acestuia
pana la metropolitulu Sav’a, metropolitii carii au fostu
inainte de elu, inca si mai mari amaruri au suferitu
dela calvinii aceia, alu caroru scopu intr’acolo s’a ple-
cata, că se desbata pe archiepiscopi si pe poporu
dela religiunea sa si se primăsca volniciile loru cele
calvinesci. Au datu ei instrucțiune in scrisu, de după
carea constringeu pe metropoliti si pe clerulu loru
submanuatu a invetiă poporulu, si s’a cuprinsu din
siepte puncte. Dechiararea puncteloru acestora a fostu
proclamata inca in tempii principelui Gavrilu Betlen
in an. 1619, — după aceea sub principele Georgiu
Răkoczi I. in a. 1638, si ărasi s’a reinnoitu in dîlele
lui Georgiu Răkoczi II. in an. 1651, — si metropo-
litiloru Genadiu, Dositeu si Stefanu cu sil’a impuși,
că după cuprinsulu acelora se pastorăsca si se in-
drepte beseric’a. Istoriculu Brancoviciu le-a descrisu
acelea pe largii, cu tdte impregiurarile in istori’a sa
dela pag. 1500—1632. — Inse de drece acele nu se
tienu de propusulu nostru, neci de istori’a politica,
ci de cea besericesca: dreptu-aceea mai multe despre
acăsta a aduce inainte ar fi după cumu se dîce, o
instrainare afara de cercu.

       Not’a trad. Din numerii de susu se vede, că nu pana
la pag. 1532 a istoriei lui Brancoviciu •—• precumu scrie Raiciu
in biografi’a lui Sav’a la § 11, — ci pana la pag. 1652 se de-
scriu trebile besericei gr. res. din Transilvani’a.

       2. Fericitulu Georgiu Sîncai se indoiesce in cronic’a sa la
a. 1688, cumucă Georgiu Brancoviciu fratele metropolitului Tran-
silvaniei Sav’a Brancoviciu ar fi fostu despotulu serbiloru, pre
care l’a arestatu ducele de Baaden — precumu scrie Engel; —
inse densulu a fostu despotulu serbiloru, că-ci petrecundu elu
camu pe la a. 1664 că presiedinte substitutu din partea Tran-
silvaniei in Adrianopole, s’a reintornatu dela cercetarea locuriloru
sânte catra patri’a sa. Macsimu I. patriarchulu serbescu prin Con-
stantinopole intielegundu că se afla atare Brancoviciu din fainili’a
despotiloru serbesci in Adrianopole, după întâlnire si convorbire,
celebranduse dumnedieăsc’a liturgia in metropoli’a Adrianopolei
a fostu G. Brancoviciu prin densulu, prin Macsimu (fiindu de fatia
cei ce erau informati in secretu despre treb’a acesta) proclamata
de despotulu serbiloru, si la a. 1688 pre candu patriarchulu ser-
bescu Arseniu Cernoviciu se află cu emigrantii șerbi impregiurulu
Budei, prin adău’a binecuventare dela acesta intaritu. Vedi istori’a
lui Raiciu cart. XI. cap. 7. § 10. 11.

       Insusi Georgiu Brancoviciu despre alegerea si intarirea sa
de despotu alu serbiloru vorbesce in suplic’a carea o a subster-
nutu la an. 1691 imperatului Leopoldu celui mare in punctulu
alu 7-lea in urmatoriulu tipu:

       „Tempore, quo Turca apparatum suum bellicum ad oppu-
gnandum Ujvarinum instrueret, ab orientali christiano populo cum
benedictione Patriarchae Maxim in Ulyriae et Mysiarum Slavo-
serborum et Rascianorum despotam electus fui; quam meam elec-
tionem Patriarcha Arsenius secunda benedictione cum praefato
populo penes Budam exulante denuo corroboravit. “ Despre are-
starea sa prin ducele de Baaden scrie in punctulu 10 alu susu-
atinsei suplice:

       „Unde iam maior pars Vallachorum, inter quos et eorum
Archiepiscopus, Episcopi ceterique saeculares, nobiles et Proceres
numerabantur, cum copiis Rascianorum ad servitia Maiestatis ve-
strae a me collectorum ad partes montosas Transilvaniam versus
recepta et inperterrito Marte contra barbaros hostes cupidissime
dimicatura, ad Cladovam tum castra metantis ducis Ludovici de
Baaden, mandatum et ordinem avide praestolabatur: atque in
hune finem, quorsum armis penetrandum, et quo versus nobis
Marte contendendum foret, a Generali Heisslero, per litteras ad

— 49 —


eum exaratas, directionem quanto ocius in scriptis petii et expe-
ctavi. Transmissis itaque mihi et receptis ab Heisslero litteris
responsoriis, ad serenissimum Ducem de Baaden accersiri jussus,
directus ac remissus fui. Igitur optima fide, et pia mea inten-
tione directioni Heisslerianae quanta maxime celeritate potui, pă-
rere destinans, Danubium trajeci, et in castra, quîbus serenissi-
mus Dux de Baaden praeerat, cum exiguo meo aliquo famulatu
veni, praefatoque Duci directionem expediri cupiens, cum collecto
Vallachorum, Rascianorum, atque devotionem Majestatis Vestrae
anplectente milite, ad servitia Majestatis Vestrae contra barbarum
hostem fideliter proelio dimicaturum me adesse nuutiavi; ast in
castris adventatus, primum custodia militari cingi, paulo post
famulatu meo privări, inde nullius plane scelesti criminis mihi
conscius, inauditus et nec exammatus, contra jus gentium, igno-
miniose arresto mancipari atque arrestatus Viennam adduci jus-
sus eram. Quo sic intellecto et percepto meo arresto, totus, qui
ad servitia Majestatis Vestrae avide dimicaturus stabat miles orien-
talis, absque Despote, iterum dispersus et abalienatus fuit.“

      3. De orece in diplomele date metropolitului Sav’a dela
principii Transilvaniei se fiice amintire si de beșericele serbesci,
socotescu a fi amesuratu scopului, pentru adeverulu istoricu, a
insemnâ aci ce scrie Raiciu din istori’a lui Brancoviciu despre
serbii cari au emigratu in Transilvani’a:

      „Emigrandu serbii in Ardealu, consângenii metropolitului
Sav’a, petrecundu in emigrare — sunt cuventele lui Brancoviciu
— au edificatu frumos’a beserica de pâtra, asemene la addu’a
emigrare au edificatu alta beserica de pdtra in loculu care se
dîce pe magiaria Tyus, — Tovis? — dr pe slovenia Ternov’a
— Spinusiu? care jace cu unu milu mai susu de Belgradu.
Ceialalti emigranti in alte parti alu principatului aceluia, precumu
in lulia -— Ilia? Huneddr’a, Orasti’a, sî in celelalte locuri si-au
edificatu beserici si s’au asiediatu, vietiuindu in pace după con-
cesiunea lui Bâthori.“ Raiciu cart. XI. cap. 5 § 6.

      (A se conferi tote acestea cu documentele si datele istorice
cunoscute inca si din alte fântâni despre metropolitulu Sav’a.)



    S e n t e n t i e.

     Poporulu care ’si aștepta mantuinti’a sa numai
dela căte unu individu, merita a fi batutu cu biciulu.

     Omenii carii pretendu dela altii, că aceștia se’si
sacrifice sanetate, libertate, vietia chiaru pentru po-
poru, 6ra ei inșii se dau afundu, sunt representantii
egoismului celui mai spurcatu.

     A sacrifica fara tempu si fara scopu, este nu
numai nebunia, ci adesea chiaru crima.

     A nu sacrifica la tempu, este seu egoismu, său
poltroneria.

     Despre dmeni numai după mbrtea loru se pdte
enuncia judecata drăpta; pre cătu sunt ei in vietia,
nu potemu de pisma.

     Cu dmenii geniali este anevoia a fi in relatiune,
pentrucă densii făcu multe afara din regula.

     Lenea e stupiditatea corpului, precumu stupidi-
tatea este lenea sufletului.

     A vietiul, insdmna a lucra cu seriositate.

     Charitatea este termometrulu culturei omenesci.

     Fara cultura adeverata nu p<5te fi libertate ade-
verata, fara libertate progresulu in cultura este in-
greunatu preste mesura. In acestu cercu nefericitu
se intdrce partea cea mai mare a omenimei de cateva
mii de ani.                          (Din nemtiesce)


    Bibliograficii.

     Dela Bucuresci mai primiramu opurile acestea:
         VIETI’A, OPERELE SI IDEELE

lui Greorgiu Sin cai din Sine’a.

Discursulu de receptiune de A. Papiu Uarianu si re-
spunsulu de Greorgiu Baritiu in siedinti’a publica a
societatei academice romane din 14. Sept. 1869. Cu
XV annesse si unu facsimile. Bucuresci, 1869. Ti-
pografi’a naționale. 8° mare. 154 pag. Adeca acestu
opu scientificu alu dlui A. Papiu coprinde pre langa
cele duoe discursuri 15 annecse, pre care credemu,
că romanii le voru citi nu numai că din curiositate,
ci din adeveratu interesu istoricu. Acelea sunt:

     Cuventarea inainte a Grammaticei lui Tempea
dela 1707.

     Cârti manumissionali dela 1721 si 1767.

     Scrissdri’a dlui Odobescu catra dn. A. Papiu Ila-
rianu.

     Insciintiarea societatei filosofesci a ndmului ro-
manescu in mare principatulu Ardeiului, dela 1795.

     Prefatiunea lui Sincai la Grammatic’a daco-ro-
mana dela 1780.

     Cartea lui Calnochi catra episcopulu Bobu, dela
1784, prin care se dimittu din monastire, Klein, Peter-
lachi, Sincai si P. Maior.

     Cartea essemtionale data de Sincai, că directoru,
la 1787, docentelui scdlei romanesci din Fenesiu.

     Actulu cercetarei făcute asupra lui Sincai la 11.
Sept. 1794.

     Representatiunea episcopului Bobu catra guvemu,
din 15. Oct. 1794, prin care propune pre Tatu in
loculu lui Sincai; si respunsulu guvernului, din 18.
Oct. 1794, prin care se confirma Tatu de directoriu
interimariu.

     O scrissdria a lui Sincai catra Bobu, din 10.
Aug. 1795.

     Elegi’a lui Sincai.

     List’a autoriloru citati in Chronic’a lui Sincai.

     Quinet despre Sincai.

     Diariele romane despre siedinti’a publica a so-
cietatei academice din 14. Sept. 1869.

     Subscriptur’a lui Sincai facsimilita prin xylografia.



101 FABULE

de Georgie Sionu, dedicate M. S. ddmnei Elisabet’a.
Cu o prefatia si portretulu auctoriului. Bucuresci,
1869. Imprimeri’a naționala intr. C. N. Radulescu.

     Auctoriulu dedică acestu opu poeticu Mariiei sale
Ddmnei Elisabetei, augustei consorte a Domnului,
In prefatiune dn. G. Sionu dupace arunca una cău-
tătură istorica preste ceea ce numimu fabula, dă
criticiloru se pricepa, ca din ce punctu-de vedere voiesce
si doresce a fi critîcatu. Aceeași este de urmatoriulu
coprinsu:

     Ar fi fostu de ajunsu pdte, ca titlulu de prefatia
se-lu fi pusu pe prim’a fabula cu care se incepe cartea


8

— 50 —


acest’a. Dar sciindu că in lumea acest’a sunt dmeni
cari modesti’a o iau dreptu suficiintia, credu că e
bine se făcu si puținu prosa.

     Lucrarea fabulei modertie a ajunsa a fi o lu-
crare de arta, care-mi vine a o asemenă cu cultura
floriloru. Gradinariulu aduna seminție dela vecini său
dela antipodi, le pune in pamentu bine preparata, le
uda, le stropesce, le dă caldur’a său umbr’a care le
convine, pana produce flori si buchete cari incanta
vederea si imbeta inirosulu celoru ce se apropie de
ele. Fabulistulu, cu același zelu de predilectiune, a-
duna seminti’a ideiloru si materiele cultivate de pre-
decesorii sei, le spicuesce, le combina, le imbraca cu
forme noue, le dă espresiuni caracteristice fantasiei
sale, si oferă publicului productulu ce crede că re-
comanda gustulu, talentulu si puterile sale intelectuale.

     Fabul’a este familiara mai toturoru literatureloru
moderne. Lăganulu său originariu a fostu in Asi’a,
si de acolo, prin Greci’a, trecii in Europ’a. Esopu
Frigianulu, dintr’unu simplu sclavu său pastoriu, se
facfi nemuritoriu pentru toti secolii si pentru tăte po-
părale prin acestu genu de dicțiune său scriere. Fa-
bulele lui Esopu, cu intieleptiunea ce predicau, fă-
cură atat’a impresiune contimpuraniloru sei, in cătu
filosofii tempului le declarara demne de tdta venera-
tiunea. Socrate insusi le facă ondrea cea mai mare,
versificandu unele din ele.

     Dupace Romanii au cuceritu Greci’a, fabul’a, im-
preuna cu clasicismulu eleniloru, trecii la Rom’a.
Marele poetu Phedru esploră campulu deschisa de
Esopu. Dar materiei primitive si brute elu sciti a-i
dă culorile sublimului prin farmeculu unei versifica-
tiuni clasice. Multi secoli, după Phedru, fabul’a re-
mase că uitata. Ea reinviă inse in secolulu XVII.,
numitu in Franci’a secolulu Renascerei. Esopu si
Phedru fura esploatati de Lafontaine si Florian, cari
astadi trecu de clasici. Aceștia apoi stimulară tdte
geniurile natiuniloru Europei, si fura la randulu loru
magistri de modele lui Lessing si Pfefel la germani,
lui Crilloff la ruși, si asia mai departe.

     Dar fabul’a ridicata la inaltimea sa prin marele
talentu alu lui Lafontaine, indestulat’au bre glori’a
litereloru francesci? Nu. Ea, mai tardfu, a gasitu
continuatori, cari de asemenea tindu la onărea clasi-
cismului. Scriitori iluștri si laureati, astadi esploa-
tădia fabul’a cu neobosire. Limb’a francesa se glo-
rifica din nou cu modelele lui Lachambaudie si Bon-
nans, cari se întrecu in succese. Lumea cetesce pe
moderni cu nesatiu, lasandu lui Lafontaine si Florian
glori’a loru istorica. Dar lucru curioșii! ori cătu ad-
miramu frumusetiele moderne in privirea formei, a
locutiunei si a artei pentru progresulu necontestata
ce au facutu, totuși, de vomu cercetă, fondulu ilu
vomu gasf totu același. Originale vedemu prea pu-
ține, pre candu imitatiunea se vede că lucrare de
predilectiune. Modernii, dăca n’au luatu subiectele
loru deadreptulu dela antici, dar le-au luatu dela
predecesorii loru cei mai apropiăti.


     La romani fabul’a nu pută venf decătu totu pe
cărările pe care a venitu la celelalte popdre europene.
Ea venf inse camu tardfu, că-ci literatura ndstra ve-
chia abia se marginea in scrierea croniceloru tierei.
Dela metropolitulu Dositeiu, care singura a avuta
ideea a cultivă frumdsele litere prin traductiunea lui
Davidu in versuri, pana pe la inceputulu secolului
nostru, nu s’a ocupata nimeni cu literatur’a propriu
dîsa. Numai dupace revolutiunea francesa prin pro-
clamarea drepturiloru omului a inceputu a deșteptă
popdrale si nationalitatile, au inceputu si romanii a
simtf de viăti’a loru naționala, prin urmare de cul-
tur’a limbei si a litereloru. Pre candu marii si ne-
muritorii barbati, Clain, Sincai si Petru Maioru, pre-
dicau inviărea naționala, ăta că venf si fabul’a se iea
parte la laborile apostolatului acestoru barbati. In-
troducatoriulu ei fă unu preotu din Banatu, multu
invetiatulu catechetu din Aradu, Cichindelu. Acest’a
inse ne dete fabul’a in form’a sa bruta si primitiva,
scrisa in prosa si in limb’a populara, care atuncea
se cercă a esf din scuticele barbarismiloru. Cichin-
delu nu eră poetu, pentrucă se o imbrace cu vest-
mintele armoniei. Că apostolu alu religiunei si alu
românismului, elu s’a servitu cu fabul’a pentru sco-
pulu seu celu mare, care eră naționalitatea, concordi’a
si civilisatiunea. De aceea elu a facutu din fabula
amvonulu seu, si pe motivele lui Esopu, predică in-
vetiaturele acele cari pregăteau spiritele si inimele
pentru unu viitoriu mare.

     După verv’a si numerdsele sale citatiuni, Cichin-
delu se vede că era unu barbatu eruditu, poliglotu,
versatu in cunoscintiele clasiciloru vechi si contim-
purani. Dar lucru curiosu! după form’a ce a datu
fabuleloru sale, elu nu pare a fi imitatu pe cei ce
au fostu esploatatu acestu genu de scriere pana la
densulu. Din contra, prin simplicitatea, prin naivi-
tatea espresiuniloru, si mai alesu prin lungile sale
adfabulatiuni, pare că a avutu pretentiunea de a se
face originalu, in care a si reusitu.

     Dar mdrtea intieleptului si marelui romanu Ci-
chindelu, tras’a si mdrtea fabulei după sine? Nu.
Geniulu romanu a pirotitu catuva ternpu , ce e dre-
ptulu, sub apasarea despotismului si a barbariei; dar
elu reapară deodata cu t<5ta vigdrea sa, si o renas-
cere rapede, in mai puținu de patrudieci de ani, facil
din dialectele năstre o limba, dintr’unu poporu ne-
cunoscuta o națiune si din sfaramaturile Daciei lui
Traianu o Romania.

     Atunci fabul’a venf cu poesi’a de mana. Bar-
bati instruiti, studioși, inspirati de amorulu patriei,
si cari voru remanea nemuritori pentru literatur’a n<5-
stra, Eliade, Saulescu, Asaki, ne detera primele mo-
dele ale fabulei perfecționate. După aceștia veniră
talente mai june, că Gr. Alecsandrescu si A. Donici.
cari o esploatara cu atăta succesu, in cătu pe la
1840—45, acestu genu de scriere, (după cumu atesta
dn. M. Cogalnicănu in Daci’a literara) ajunsese ă la
mode. In tdte părțile nu se vorbia decătu de fabule.

— 51 —


Școlari incepetori se recomandau prin memorisarea
fabuleloru. Junimea inteliginte de pe băncile scble-
loru esiă in lume cu o fabula ore care.

     Eram june si eu pe atunce; dar nu sciu cumu,
nu me luaiu după mode. Versificamu alte lucruri;
la fabule nu meditamu. Dar căte prefaceri nu aducu
anii!

     Dela unire incdce inse, libertatea presei si a vor-
bei, spargfendu concisiunea ideiloru si dandu liberii
cursu cugetarei, fabul’a erasi adormi. Cei ce o cul-
tivaseră seriosu, o abandonara, si ea se ascunse in
portofoliele unor’a, sdu in mormentele altor’a.

     Făcu eu dre bine acuma, că viu a o desmor-
mentâ si a o scdte la lumina? Reusit’amu dre in în-
treprinderea acdsta cu mai multu succesu decătu pre-
decesorii mei?

     iîta ce aștepta cu nerăbdare se-mi spună critic’a
nepartinitdre si luminata.

     Ceea ce m’a stimulatu la acdst’a a fostu ideea
dubla: de a contribui pe de o parte la înavuțirea
literaturei naționale cu o carte mai multu, iar pe de
alt’a la distractiunea spiriteloru obosite si la îndre-
ptarea loru spre o rationare mai justa si mai inde-
pendente.

     Ddca pentru prim’a consideratiune voiu fi apro-
batu, cata se marturisescu că triumfulu meu (ddca
trîumfu se pdte numi) ilu datorescu mai antaiu mo-
deleloru ce amu gasitu in literatur’a moderna francesa,
cari mi-au stimulatu lucrulu si inspiratiunile, si apoi
progresului necontestata ce a facutu limb’a romana
in cultura sa. Intru adeveru, libertatea presei si a
tribunei, de care ne bucuramu dela 24. Ian. incdce,
au datu limbei ndstre ocasiunea de a se înavuți si a
se infrumsetiă cu terminologii si forme vigordse. Unu
talentn, cătu de mediocru, de va fi dotata cu gustulu
frumosului numai, pdte face capete de opera. Limb’a
romana începe a se ficsă si ne putemu mândri că o
avemu dejă in stare de a esprime cu precisiune ori
ce idei, că ori ce limba culta europdna; potu dîce
inca cu sigurantia că ea pdte produce frumsetie, la
care nu potu ajunge alte limbi.

     Asemene principii si convicțiuni avendu, mi-anm
datu anevointia a combină iu lucrarea mea concisiu-
nea ideiloru cu naivitatea si cu gravitatea stilului,
promptitudinea espresiuniloru cu claritatea limbagiului
si cu regalele prosodiei. Er in ceea ce privesce limb’a,
academicesce vorbindu, deca nu voiu pareă destulu
de purista, — dăca nu m’amu urcatu inca la regiu-
nile înalte ale etymologiei raționate, — voiu solicită
colegiloru mei dela societatea academica si speru că
voiu căpătă unu vota de indemnitate pana la facerea
dictionariului si pana la ficsarca candneloru limbistice,
care pana acuma sunt inca cunoscute ca sisteme in-
dividuale. Deocamdată, sistem’a eclecticismului arau
urmat’o si din necesitate. Voiamu a dă fabuleloru mele
unu caracteru mai populariu, pentrucă astfeliu se fia
intielese si de treptele cele mai de josu ale inteligintiei.

& A


Pana la drecare gradu, me magulescu a crede ca
amu reușita.

      Dar pe candu o diaristica neobosita, tdca mereu
la urechile romaniloru spre a-i chiamă la lumina si
la adeveru, ce credi tu, sermane poete, că poți se
faci cu sbarnaiturile ale armonidse?

      Eta ecsclamatiunea celoru incapatinati in doctrine
false, seu a celoru cadiuti in scepticismul

      Ertemi-se ilusiunile candu voiu sustienea contra-
riulu. Diaristic’a ndstra, manipulata mai multu de
siarlatani si ambițioși, decătu de dmeni cu principii
oneste, mai multu de ignoranti si nebuni, decătu de
eruditi si intielepti, contribue mai multu a confusionă
spiritele decătu a le lumină. Au dar neaparata ne-
cesitate aceste spirite de o distractiune.

      Eta o carte făcută pentru acdst’a.

      Aice lectiunile pentru patriotismu, liberalismu,
religiositate, morala, generositate, se daii fara pasiune,
fara polemica, prin graiulu animaleloru sdu alu pa-
seriloru, insufletîte cu suflarea armoniei. 0 fabula
pdte mai bine intari o minte spre bine, decătu diece
diarie contradictorie. O fabula pdte da o idee mai
juste despre ororile coruptiunei si ale inicuitatii, de-
cătu o suta de caricaturi scărbdse. O fabula pdte
mai bine edifică o inteligintia usidra, decătu diece
harange făcute pe pîati’a mare.

      Aice vitiurile, prejudetiele, slabitiunile, defectele,
se arata in golitiunea loru, astfeliu in cătu cei ce
le-au, se se îndrepte si se se faca mai buni pe calea
vietiei.

      Cetiti dar, juni si betrani, cartea acdst’a. Ddca
ve va placea, eu voiu pricepe, si atunce mi voiu da
anevointia se mai scriu in feliulu acest’a; dr de nu,
voiu lasă altor’a sarcin’a de a face mai bine.



ACTELE SOCIETATEI TRANSILVANI A.
Cartea V. si VI. An. II. Adun. I. si II. din 1869.

Bucuresci. Imprimeria statului.

Tabla de materie.

      Apeluln comitetului societății Transilvania;

      Adunarea I. din acestu anu 1869 a societății Transilva-
nia: a) Siedinti’a I. din 26. lanuariu, in care se coprinde darea
de s6ma a presiedintelui făcută in numele comitetului; b) Sie-
dinti’a II. din 9. Februariu, în care se coprinde raportulu comi-
siunei si pocsi’a „Romanulu din Crisian’a“ declamata de D. Pom-
piliu; c) Bilancîu de veniturile si cbeltuelile societății de la 1.
luliu pana la 31. Decembre 1868.

      Adnecse: a) Donatiunea făcută societății de D. Nicolae
Opranu; b) Estractu de procesulu-verbalu alu comitetului socie-
tății Transilvani’a pentru împărțirea stipendieloru; c) Vorbirea
D-lui Teii contra societății Transilvani’a in siedintia Senatului
din 29. Novembre 1868.; d) Traducerea vorbirei D-lui Teii in
„Le Moniteur Roumain“ , 1868. Nro. 2. e) Respunsu la vor-
birea D-lui Teii; f) Ecstractu din procesulu-verbalu alu corni-*
tetului societății Transilvani’a, prin care protestu contra tra-
ducerii infidele a discursului D-lui Teii in Monitoriu editiunea
francesa; g) Interpelatiunea D-lui Chtiiu asupra Monitorului
editiunea fracesa; h) Votarea a 6000 lei noui in siedinti’a Adu-
nării deputatiloru din 13. lanuariu 1869; i) Interpelatiunea Cer-
natescu, si independinti’a societății Transilvani’a, in siedinti’a

— 52 —


  Adunări deputatiloru din 15.1anuariu 1869 ; j) Societatea Tran-
silvani’a. A treia ei aniversaria din 3 Maiu 1869; 1) Poesia de-
clamata, cu ocasiunea aniversarii de 3. Maiu 1869, de D. S.
Ursianu.

        Adunarea II. a societății Transilvania din 1869: a) sie-
diutia I. din 29. luniu, in care intre altele se coprinde darea
de sdma a presiedintelui făcută in numele societății si discursulu
D-lui Tacitu despre datinele Komaniioru la Craciunu; b) Siedin-
ti’a II. din 6. luliu, in care intre altele se coprinde raportulu
comisiunei si poesi’a D-lui Lapedatu intitulatata „Vitejii Daciei;
c) Bilantiu de veniturile si cheltuelile societății de lal.Ianuariu
1869. pana la 1. luliu 1869; d) Tabelu generalu de veniturile
si cheltuelile societății dela 1. luliu 1868 pana la 1. luliu 1869.

        Membrii comitetului.

        Membrii adunării societății,

        Bine-facetorii, presiedintii si membrii pe ondre ai societății
Transilvani’a.

        Stipendistii societății Transilvani’a.

        Studentii subvenționați de consiliulu comunalu de Galați,
precumu si studentii, ale caroru subventiuni s’au refusatu pre
acestu anu de catra consiliulu judetianu de Covurluiu.

        Lista de toti membri societății inscrisi dela 1. luliu 1868,
pana la 1. luliu 1869; si sumele intrate de la aceștia, precumu
si donatiunile făcute in cursulu acestui anu.


      ACTELE SOCIETATEI TRANSILVANI’A.

Cartea III. si IV. Adunarea din Maiu si cea din

Septembre 1868. Imprimeri’a statului.

Tabla de materie.

       Decretulu domnescu, prin care se recundsce si se aproba
societatea si statutele societății Transilvani’a.

       Apelulu comitetului societății Transilvani’a.

       Adunarea societății Transilvani’a din Maiu 1868: a) Sie-
dinti’a l.din 12. Maiu, in care se coprinde darea de s6ma a pre-
siedintelui făcută in numele comitetului societății; b) Siedintia
H. din 14. Maiu, in care se coprinde reportulu comisiunei, regu-
lamentulu de concursu, discursulu d-lui Strajanu, si poesi’a lui
Muresianu „Glasulu unui romanu" declamata de Pompiliu; c)
Bilanciu de veniturile si cheltuelile societății pe lunile Februarie,
Martie si Aprile 1868.

       Diu’a aniversaria a societății Transilvani’a, in care se co-
prinde poesi’a d-lui Ursianu „Transilvania."

       Poesi’a d-lui Botezeanu dedicata societarii Transilvani’a.

       Respunsulu comitetului asociatiunei Transilvane din Sibiu
la o adresa a societatei Transilvani’a din Bucuresci.

       Adunarea societarii Transilvani’a din Septembre 1868: a)
Siedinti’a I. din 21. Septembre, in care se coprinde darea de
seina a presiedintelui făcută in numele comitetului societății; b)
Siedintia H. din 23. Septembre, in care se coprinde raportulu
comisiunei si alegerea noului eomitetu; c) Bilanciu pre lunile
Maiu si luniu 1868; d) Tabelu generale de veniturile si chel-
tuelile societarii in cursulu anului 1867 — 1868. Iulie 1.

       Adunarea estraordinaria a societății Transilvani’a din 28.
Septembre 1868.

       Membrii comitetului.

       Membrii adunarei societarii Transilvani’a.

       Lista de toti membri societarii inscrisi dela 1. luliu 1867,
paua la 1. luliu 1868; si sumele intrate dela aceștia, precum
si donatiunile făcute in cursulu acestui anu.

. CHRISTIANISMULU SI CATHOLICISMULU.

De I. Eliade R. Bucuresci 1870, pag. 80. (Philip-
pica in contra catholicismului apusdnu.)


FRAGMENTE ISTORICU
asupra ultimei distructii a
SÂNTEI CETATI IERUSALIMULUI

si a capitularei Vizantiei, Roma noua acum Constan-
tinopole, dedicate Altetiei sale preainaltiatului nostru
Domnu Carohl 1. de Ieromonahul Anania Melega,
Confesorele regimentului de calarasi.

Un volumu in trei parti.

Ilustratu cu tabloulu capitalei Ierusalimului șî vederea
sântului morment după cum esista in timpul present.
Bucuresci, imprimeri’a statului, anulu 1869 Ian. 21.
4° mare, 250 pagine cu litere cicero, charthia destulu
de fina, adeca editiune precumu se face pe spesele
unui domnitoriu.

     Errata mai bine de dude pagine; facfendu inse
una corectura acurata, numerulu eroriloru ar esi in-
treitu si inpatratu mai mare decătu se vede in acelea
dude pagine; preste acdsta ortografiei nu’i mai poți
da de urma. Ce pecatu că una carte, la care aucto-
riulu va fi lucratu cu mare zelu si devotamentu si
pentru care s’au versatu atatea spese, a esitu iu ase-
menea costumu negligd.

     Sunt depuse spre vendiare la toti librarii romani
din Bucuresci si la subsemnatulu in seminariulu de
Bucuresci:

     Psichologi'a si logic'a (părțile I. si II. a princi-
piiloru de filosofia) cu pretiu de 3 lei n.

     Moral’a si teodice’a (părțile III. si IV. a principii-
loru de filosofia) cu pretiu 2 lei n.

     Istori’a filosofici despre Alb. Schuegler (partea I.
Istori’a filosofici antice si a evului pe midiulocu)| cu
pretiu de 4 lei n.

I. Gen. Enacdnu.



     Comitetulu societății pentru cultura si literatura
romana in Bucovin’a a decisu conformii cu §§ 13 si
20 p. 2 din statutele cele reformate, a se tiene adu-
narea generale in Cernăuți marți in ,⁰/₂₂. Febrnariu
1870 la 10 dre de demindti’a in sal’a magistratului. ■>

     Programulu acestei adunari va fi urmatoriulu:

     1)       Raportulu comitetului despre lucrările sale in
anulu 1869;

     2)       Incuviintiarea budgetului societății pe a. 1870;

     3)       Propuneri si discursuri sciintifice si literarie;

     4)       Alegerea membriloru comitetului conformii §
14 p. 1, si § 18 din statutele societății;

     5)       Alegerea de trei membri spre cercetarea so- '
coteleloru an. 1870 conformii § 14 p. 6.

     Cernăuți, in 25. Ian. (6. Febr.) 1870.

Georgiu Hurmuzachi,

presiediute.

M. Calinescu, j

secretarii!.


Editorii! si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografl’a R3mer & Kamuer.