----------- 'Ji Abonamentiilu se * face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonăza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. ? bicM ------------------ --------- W W Acesta foia ese । cate 3 cble pe luna ' si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto Vfl poștei. j/ți ----------------- TRANSILVANIfi. F<5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Nf. 3. Brasiovu 1. Februariu 1870. Alllllll III. Georgie Sincai si numele de romanu*). In istori’a popdraloru obvene adesea cate unu periodu mai scurtu, după carele compunendu cineva biografia unui, său unoru barbati, carii au condusu afacerile si destinele cutarei tieri său națiuni, com- pune totuodata aprăpe si istori’a acesteia. Asemenea cașuri obvenu nu numai in staturile monarchice, ci adesea tocma si in republicele democratice. Acelu barbatu romanu, carele va fi in stare se compună biografia cunoscutiloru triumviri transilvani pe unu periodu rotundu de 50 de ani incependu dela a. 1770 pana la 1820, acela ne va da istori’a sufe- rintieloru poporului romanescu transilvana si ungu- rănu din acestu periodu de ani cincidieci, in care inse voru fi coprinse totu-unadata si căușele aceloru efecte, care se manifestară in ceilalți cincidieci de ani decurși pana astadi. De aru fi vietiuitu acei triumviri in vreo tiăra, in care pres’a se fia potutu avă macara numai atata activitate, de cata vedemu că se bucura in dîlele n6- stre pres’a in imperiulu otomanu, deslegarea susu a- tinsei probleme ar fi usiorata fărte multu. Inse in dîlele lui Sîncai si chiaru in dîlele ndstre pana Ia a. 1848 inca si cărțile rituali bisericesci, care era se se tiparăsca in a trei’a, său a patra editiune, trebuea se fia supuse la censur’a guberniului provinciale, ăra acesta se intemplă din simpla causa, pentrucă acelea cârti era romanesci si prin urmare stă in prepusu, că cineva ar potea intretiese vreuna rugatiune n<5ua, periculdsa statului, cordnei, claseloru seu natiuniloru privilegiate si asia mai departe. Acestu unicu ade- veru istoricu luatu in deaprdpe consideratiune imi da mie criteriulu, după care se apretiezu coprinsulu me- duvosului si elocentelui discursu, pe care’lu audiramu din graiulu colegului nostru alu dlui doctorii in dre- pturi Alecsandru Ilarianu Papiu. De unde atatea date *) Acestu discursu s’a cititu in siedinti’a privata a socie- tatei academice romane, tienuta in 31. Aug. cal. vechiu 1869. Scopulu citirei lui a fostu, pentrucă societatea audiendu’lu se de- cidă, dfica voiesce că acelu discursu său una parte din elu se fia pronunciatu in siedintia publica in numele seu. Societatea ascultandu’lu decise, că auctoriulu se faca pentru siedenti’a pu- blica unu estrasu, pe care se’lu pota pronuncia camu in restempu de ³/₄ său 1 <5ra că respunsu datu dlui dr. A. Papiu nou-alesulu membru alu societatei academice. Acelu estrasu s’a vediutu pu- blicata in „Monitoriulu oficiale/ era din acela se trecu si iu alte foi, in unele inse mutilata. istorice, culese cu acăsta solicitudine si critica? De unde acea petrundere agera in natura evenimenteloru tierei ndstre din secolulu trecutu, candu la noi că si aici, istori’a acelui secolu inca nu este scrisa, ci abia adumbrită in cateva schitie destulu de usidre? Re- spunsu la acestea întrebări ce’mi puseiu eu insumi este, că auctoriulu panegiricei lui Georgie Sîncai este incalditu si condusu de același spiritu sacru, de care fusese condusu si celn preconisatu de densulu. Acă- sta impregiurare împinse pe colegulu nostru, că se sacrifice dîle si nopți, bani si sanetate, pentrucă se strabata in receptacolele, in care credea elu că sta adeverulu istoricu. Ore inse s’a descoperita cu atata totu adeverulu istoricu din periodulu, despre care ne este vorb’a, mai alesu candu scimu bine, că in acela s’au petre- cuta evenimente de una importantia cu totulu estra- ordinaria pentru elementulu romanescu? Inse scopulu panegiristului nu a potutu merge asia departe, din causa că pentru acestu casu cineva nu tiene unu dis- cursu pentru cateva patraria de <5ra, ci se vede în- demnata a scrie chiaru istoria periodului subversante. Dar incai imaginea lui Sîncai si spiritulu tem- pului seu, asia precumu plană același in cei 50 de ani preste tiăr’a si națiunea ndstra, ne este acuma cunoscuta de ajunsu? Nu cumva panegiristulu a fostul prea indulgente catra persdna si prea severa catraJ societatea, in midiuloculu careia suferise acea persdnar. Pe la a. 1820 in carele părinții mei m’au datu mai antaiu la scdla in străinătate, Petra Maioru se mai află in activitate la Bud’a, ăra viăti’a lui G. Sîncai si a lui Sam. Miculu mai era inca in memoria prd- speta la contemporani. De atunci înainte, că copi- landru si că junisioru audiam adesea pe multi din aceia conversandu despre repausatii triumviri, cu care ocasiune unii sustienea cu dresicare ddrere interna, că Georgie Sîncai ar fi fostu romanu prea peste me- sura înfocata, că prea voiă se întărea lumea cu de- getulu, că se încercă se restărne legile barbare ale tierei elu singura cu umeri că de unu Titanu, că mai in scurtu, semenă adesea unui omu, carele s’ar în- cercă se sparga paretii cu capulu propriu, fara că se stea unu momentu la indoiăla despre resultatu. Fiinducă de acestea inculpări se mai audu inca si pana in dio’a de astadi aruncanduse prin vorbe si prin scripte nu numai asupra lui Georgie Sîncai, ci si asupra unora succesori de ai lui; fiinducă in dîlele ndstre a inceputu a se forma si pe la noi una scola — 30 — asia numita a cosmopolitiloru, carii isi bătu jocu de ide’a natiorialitatei, pe care nici că o pricepu de locu; fiinducă in fine, după opiniunea mea este de fdrte mare importantia a ne pune noi insine cpstiunea neta asia: romani, său cosmopoliti, — ve rogu domniloru, că se’mi concedeti a reproduce aici din unu numeru fdrte considerabile numai cateva date istorice, din care se păta inchiaiă oricare, că că ro- manu adeveratu nu trebue se fia cineva neci entu- f’astu, neci fanaticii, neci egoistu, ci se aiba numai entea la locu si simtiu de ondre, pentrucă ori-candu sunt amerintiate, său chiaru atacate drepturile o- menesci, se se pună indata pe terenulu naționale si de pre acela se’si apere persdn’a, famili’a, patri’a si altariulu, îmi place apoi a spera, că inaintandu asia pe riulu secoliloru cu istori’a in mana, respunsulu la susu atinsele intrebatiuni va resulta de sine si că mai deaprope ne vomu convinge, că antecesorii nostrii nu au fostu neci romani prea infocati, neci au voitu se scdtia globulu pamentului din ossia, ci că ei in totu decursulu vietiei loru isi implinira numai dato- rinti’a sacra si indispensabile de romani, de patrioti si creștini. Nimicii nou nu ve voiu spune domnii mei, voiu face inse aceea ce ne invătia unu mare scriitoriu germanu, adica Gothe, voiu repeți si eu unele adeveruri, din causa că mintiunile se repetiescu in lumea acăsta pe fiacare dî si adesea cu variantele cele mai bizare, din cate ’si pdte formula său fanta- si’a, său ânim’a depravata a unoru dmeni. Cea mai mare parte a suferintieloru secularie, la care a fostu supusu si sub care a gemutu popo- rulu romanescu, isi avă si isi mai are inca a sa causa principale si esențiale intru impregiararea, că acestu poporu a pastratu si a portatu numirile de romanu, romănu, ceea ce in alte limbi se traduce cu vlachu, valachu, olăh, olasz, italiano. Din caus’a a- cestoru numiri sinonime s’a dictatu nu odata sententi’a de mdrte intielăsa ad literam asupra natiunei întregi. Nu că locuitori ai cutarui pamentu, nu că dmeni din una clasa său alta, ci deadreptulu că romani, că va- lacbi am fostu condamnati la esterminatiune totala. De aici a urmatu firesce, că străbunii nostrii loviti că romani, totu că romani au fostu constrinsi a se si apara; ăra candu ei au scapatatu de pre acestu terenu, a sî fostu vai de capulu si de dîlele loru. Incetandu interesele naționali, adormindu simtiulu si ambițiunea de „origine., solidaritatea a incetatu, bră- tiale s’au desarmatu, umilirea si cu ea sierbitutea ’iau incalecatu. Istori’a ne arata, că pe urm’a decadentiei impe- riului romanu anticu numele de Romanu odenidra mare si gloriosu fara parechie, încercase mari umi- liri in cele mai multe tieri, in care alte popdra au apucatu pe de-asupra elementului italicu. Frâncii o- cupandu Gali’a si introducendu acolo legile salice, pe coloniile romane le degradara la stare de sierbi- tute atatu de umilitdria, incatu de ecs. capulu unui romănu era estimatu numai cu pretiulu diumatate din ceea ce se platea pentru capulu unui francu. Tocma sî longobardii asiediati in Itali’a de susu adusera la inceputu legi asupritdrie pentru vechii locuitori de origine italica, ăra feudalismulu apasă multu mai greu pe romani său italiani, decătu pe popdrale de alta origine sî limba. Istoricii critici esplica acăsta asu- prire a elementului italicu-romanescu nu numai din caracterulu firesce barbara alu nouiloru subjugatori, ci inca si din patim’a resbunarei pentru relele, cate făcuseră si romănii popăraloru teutonice incependu dela Marius si Julius Caesar pana catra finea impe- riului apusanu. Inse acea ura si resbunare curatu naționala in cursu de cativa secoli se micsioră, se complană, se dete uitarei; ăra dăca totuși popdrale aceluiași stătu se mai certară si bătură intre sine, caus’a nu mai fu originea naționala, ci cu totulu, altele, feudalismulu, interesele dinastice, fanatismului religiosu si altele că acestea. A mai remasu inca numai ur’a formidabila intre totalitatea poporului ita- lienescu si .intre .celu .nemțieseu, care tienîi pana la a. 1866 si care se pdte asemena numai cu acea ura cumplita, ce se vede domnindu pana astadi intre elini si osmani. Intr’aceea frăncii din Gali’a, longo- bardii din Itali’a, vestgotii din Spani’a in decursulu secoliloru invinsi de spiritulu creatoriu alu elemente- loru romăne, isi prefăcură multu si limb’a, si insti- tutiunile, adica se amalgamara, precumu se dîce in tempulu nostru. Din contra in Panoni’a limb’a ger- mana invinse pe cea italiana, populatiunea inse pă- stră pana in dio’a de astadi in parte mare tipulu ita- lianu intocma că si germanii dela Renu. Ci tocma acăsta amalgamare produsa prin conlocuintia, prin casatorii amestecate, prin cristianismulu apusănu ni- velatoriu, a delaturatu si ur’a naționala dintre diver- sele rase de locuitori. Cu totulu alta intensitate si alta durata avuse ur’a si persecutiunile naționali pana pe la începutului acestui secolu in cele dude tieri, in care au vietiuitu,^ au lucratu si suferitu Georgie Sîncai si partasii sdrtei lui. Aici ideile si cultura europăna străbătură mai anevoia, diversitatea de caracteru a raseloru conlo- cuitdrie a fostu mai apriga, mai marcanta, decătu ori unde in Europ’a, cu singur’a esceptiune de Turci’a europăna. Cultura italica si necultur’a din Caucasu; institutiuni si legi romăne si lipsa totala de legi; cri- stianismulu de Anatoli’a cu mulțimea cartiloru sale rituali, care făcu una literatura intrăga, si cea mai > grdsa idololatria asiatica.; colonii romane dedate a j cultiva pamentulu asia, precumu ilu cultiva ele pana I in dîlele ndstre, invetiate a esploata mineraliale din munți si a ecsercita una multîme de profesiuni ne-1 cesarie spre a’si face locuintie stabili, imbracamente I si tdte uneltele agronomice, apoi alaturea unu po- i poru din Asi’a, carele nu se pricepea la nimicu mai i multu, decătu numai la venatu. Preste acăsta după fundarea regatului in Panoni’a prin episcopii apuseni sub firm’a regelui Stefanu, introducerea de-a valm’a a toturoru institutiuniloru feudalistic.e, cate apucasera — 31 — a prinde radecine afunde in tierile germane invecinate cu Panoni’a. Se intielege de sine, că elementulu ro- manescu nu voiă si nu potea suferi una data cu viati’a neci-unu feliu de asiediemente feudalistice in midiuloculu seu. Acea resistentia inversiunata si ne- curmat’a persecutiune a ritului anatolicu, adoptata de coloniile romane că ritu nationalu inca dela prim’a primire a baptismului, au fostu caus’a nenumerateloru lupte inversiunate, despre care ne marturisesce istori’a si care uneori devenea permanente pe dieci de ani inainte. Dara fiinducă elementulu magiaru apucase a se lega strinsu cu potentele elementu germanu, a- tatu prin institutiunile feudalistice ajunse acumu co- mune la ambele popăra, catu si prin adoptarea ritu- lui apusdnu, dra mai alesu prin căsătoriile regiloru unguresci cu domnisidre germane, cumu si prin dds’a colonisare a Panoniei si mai tardioru chiaru a Da- ciei cu germani, — asia elementulu romanescu, de sî totudeauna cu bratiale armate, se vediă constrinsu a cede celorulalte dude elemente mulțime de teritoriu, in Panoni’a si Daci’a, că si in Grali’a, Itali’a, Spani’a si pre airea. De simpathi’a si de ajutoriulu altoru popdra nu a potutu fi vorba neci-una data in perio- dulu celu lungu de optu sute de ani. Numele de Romanu sdu Vlachu era obiectu alu urei, urgiei si resbunarei la tdte poporale invecinate. Oricare po- poru se impacă cu oricare altulu de prin pregiuru fara asemenare mai usioru si mai curendu, decatu s’ar fi potutu impaca vreunadata cu poporulu roma- nescu. Nu este indoidla, că acestu poporu tocma si in sierbitutea cea mai apasatdria fiindu prea mândru de originea sa, totudeauna platea adversariloru sei cu epitetele de pagani, de barbari, de venetici si — adeseori cu pumpulu in falei. Din acestea raporturi naționali, religidse, sociali, care s’au formata in cur- sulu secoliloru in defavdrea elementului romanescu, se pdte esplica prea bine starea cea intristataria, la care ajunsese acestu elementu in Transilvani’a si Un- gari’a pana in tempurile lui Sîncai. Unii istorici de alte limbi au esitu că de siese- dieci de ani inedee cu fabulos’a țese, că persecutiunea inversiunata a natiunei romanesci in acestea tieri si-ar fi luatu inceputulu numai dela Michaiu, adica camu dela 1601 inedee. Aedsta fabula află crediementu la multi istorici si publiciști europeni, carii apoi de aici inchiaiera, că romanii transilvani aru suferi mai multu numai pentru pecatele connationaliloru sei din Mun- teni’a. Adeverulu inse este cu totulu altulu si adica acelu indegetatu de mine mai susu, ceea ce se pdte ilustra cu mulțime de date istorice statatdrie mai pre susu de orice indoiela. Sub Carolu Robertu si Ludovicu I. ambii regi ai Ungariei din cas’a francisca Anjou, adica intre anii 1307 si 1382 poporulu romanescu era persecu- tata cumplitu atatu din caus’a ritului seu, catu si pentrucă, precumu se obserbă mai susu, nu suferea neci decumu, că se se introducă feudalismulu, adica sclavi’a pre pamentulu patriei sale. In decretele si statutele esite din tempulu aceloru regi ritulu resari- tdnti se numesce curata ritu paganescu (ritus genti- litatis), dra următorii aceluia sunt persecutati cu focu si cu sabia*). In dîlele imperatului si regelui Sigismundu, adica intre anii 1383 si 1437 romaniloru le-a mersu inca si mai reu. Acelu omu, carele in tdte portarile sale isi batea jocu adeseori pe fatia de intrdg’a morala cristiana, in a. 1429 nu a ceruta dela conciliulu tie- nutu in Lucea neci mai multu neci mai puținu, de- catu că se’i dea binecuventare pentru esterminarea totala a poporului valachu — „totam Valacho- rum progeniem e stirpe delendam esse.“ Caus’a ma- niei si a ferdsei resbunari care colcaise in peptulu lui Sigismundu si alu consiliariloru sei din Bud’a, este cunoscuta istoriciloru nostrii. In anulu mortei acestui rege poporulu transilvanu ne mai potendu suferi cum- plit’a tirania cu care era tractata, se sculă cu armele si tienîi cateva bătălii crunte, pana ce veni ajutoriu din afara, pentrucă se’lu trantdsca la pamentu. Totu din acelu anu isi ia inceputulu seu uniunea, sdu asia numit’a liga politica, inchiaieta intre elementulu un- gurescu si nemtiescu pentru subjugarea pe veci a elementului romanescu. Acea confederatiune corobo- rata cu nenumerate juramente, prefăcută in lege fun- damentala, a fostu sustienuta inca si pana in dîlele ndstre. Sub regele Mateiu Corvinu, romanu renegata, cumu se scie, romanii au suferitu rele tarte mari, că si sub ceilalți numiti mai insusu. La Mohaciu in Augusta alu an. 1$26 a cadiutu Ungari’a sub ascutîsiulu iataganului turcescu, a re- masu inse ur’a in contra elementului romanescu intru t<5ta intensitatea sa. Pe tempulu catu a tienutu gue- rele civili intre cei duoi pretendenti, Ferdinandu I. si loanu Zăpolya, celu dintaiu aflandu mare ajutoriu la elementulu romanescu, se parea că voiesce a i se arata multiamitoriu. Acea stare a lucruriloru inse a durata tarte puținu, pentrucă poporulu si clerulu ro- manescu neinvoinduse a imbratiosia ideile si dogmele reformatiunei adoptate de unguri si germani, perse- cutiunea inca sî din aedsta causa se agerf si mai multu. Unu articlu de lege din an. 1575 tiene curata, că cei de sect’a valachiloru si a greciloru sunt suferiti in patria numai pana la bun’a plăcere a prin- cipiloru si a natiuniloru privilegiate — toleran- tur pro tempore usque beneplacitum Principum et regnicolarum. (Approb. Const. Part. I. tit. 1. art. II.) Aedsta infamia aruncata in fati’a maioritatei lo- cuitoriloru tierei chiaru prin lege, se mai repetî si confirmă după aceea in contra natiunei romanesci si a confesiunei sale in dietele tierei sub diverse forme de nenumerate ori, dra mai anumitu in anii 1579, 1593, 1600, 1626, 1639, 1640, 1646, 1647, pana *) Vedi despre acesta mai multe citate la T. Cipariu, Cuventu la inaugurarea asociatiunei etc. Blasiu 1862. pag. 124—125. 5* — 32 — candu in codicele de legi compilata la 1653 sub Georgie Răkoczi in titlulu 9 art. I. de Valacliis se mai adaose inca si insult’a dîcenduse: „De si națiu- nea valacha a fostu admisa iu acesta tiera pentru binele publicu, totuși ne voindu ea a’si cundsce starea sa cea apusa etc. Toți domnitorii tierei trebuea se pună juramentu tare, că voru obserba cu rigdre fote legile aduse in contra romaniloru. Celu din urma juramentu pusu de unu suverana pe acelea legi barbare, a fostu alu imperatului Ferdinandu L, carele a juratu la a. 1837 in diet’a adunata la Sibiiu. Numai imperatulu losifu II. avuse curagiulu de a respinge dela sine acelu jura- mentu pentru fota viăti’a sa, din care causa apoi a si facutu pentru romani totu ce a potutu in scurtulu periodu alu domniei sale de diece ani. (Va urma.) Documente istorice din dîlele lui Michailu Apaffi I. Lectorii nostrii voru fi obserbatu si pana acumu, că pe langa ce dorimu din adenculu sufletului, că mai inainte de a scrie lumea anulu 1900, generatiu- nile care urnfoza după noi se aiba istori’a Transilva- niei scrisa si romanesce si bine, tocma pe atata ne adoperamu a deturna deocamdată atențiunea natiunei asupra periodului istoricu, care se incepe cu domni’a lui Michailu Apaffi I. (1661) sî se continua pana in ț dîlele nostre, adeca unu periodu ce trece preste dude sute de ani. In anulu espiratu ne incercaramu a re- versa ăresicare lumina preste tempulu domniei lui Apaffi, publicandu escerpte ample din cronic’a lui M. Cserei. In anulu acesta simtimu necesitatea de a ne mai ocupa inca totu cu acea epoca, pe care o cund- scemu mai pe atatu de reu, pe catu de multe sunt documentele istorice, care s’au pastratu de atunci pana astadi; dîcemu: s’au pastratu multe, adaogemu inse, că la lumina au esîtu cu atatu mai puține, dra anume in limb’a ndstra mai nimicu. La mdrtea principelui Mich. Apaffi intemplata in 15. Aprile 1690, archivulu familiei sale a remasu plinu cu nenumerate acte sî documente de ale tierei, care tdte au trecutu in posesiunea fiiului seu Mich. Apaffi II. Dupace inse pe acesta ’lu duseră pe-acf incolo la Vien’a, actele tierei in locu de a se asiedia in Alb’a-Iuli’a, fusera transportate la Sibiiu, unde fu- sera asiediate si incuiete in una casa privata. Mich. Apaffi II. repausă in a. 1713 la Vien’a, dra soți’a sa in a. 1724. In a. 1725 barbatii de stătu ai Austriei si ai Ungariei voindu se confisce tdte averile familiei apaffiane detera porunci, că guberniulu Transilvaniei se pună sub sigilu tdte actele si documentele acelei familii. Episcopulu romano-catolicu Antalfi si secre- tariulu guberniale Samuilu Koleseri fusera insarcinati cu alegerea acteloru respective. Acei duoi barbati separandu documentele care sună despre averile fa- miliei, de actele tierei, alesera totuodata si corespun- dentiele lui Apaffi I. avute cu Pdrt’a otomana si cu curtea Francici; pe acestea le trimisera la Vien’a, dra pe celca sigilandu-le din nou, le detera in grij’a administratiunei averiloru fiscali, unde remasera totu sigilate pana in a. 1734, in care anu apoi se reîn- cepă abia înregistrarea loru regulata, dupace familia comitiloru Bethlen consangdna cu a lui Apaffi urgi- tase de mai multe ori. Inse si acdsta lucrare se im chiaid numai in an. 1747, dra după aceea documen- tele (chrisdvele) s’au asiediatu in archivulu tierei, dra cele sunatdrie despre averile familiei Apaffiane se puseră in archivulu fiscale. Acestea informatiuni le scdtemu după Lad. Ko- , vări din tom. II. (pag. XVII, et XVIII.) alu istoriei; sale, publicatu in a. 1859. Pana in anulu in care scrise Kovări, tdte acelea documente era tienute in celu mai strinsu secreta, prin urmare scienti’a istoriei nu potea profita nimicu dfn ele. Că ce s'a mai intemplatu cu desu memo- ratele documente de atunci incdce, noi din parte-ne nu avuramu ocasiune se aflamu pana astadi; ne place inse a crede, că altii sunt si in acestu respectu mai favorati de sdrte din cumu suntemu noi. Documen- tele de inainte cu dude sute de ani nu mai potu avd alta valdre, decatu numai istorica, prin urmare nu se pdte pricepe, de ce se mai fia păstrate sub siepte în- cuietori. Cumu-că in dîlele lui Apaffi cu tdta nespus’a lene si parte nescientia ce a domnitu, au remasu totuși documente forte numerdse, potemu inchiaid inca si din impregiurarea, că Mich. Kovăcsoczi intre anii 1833 si 1838, pre candu publică elu Arpadi’a sa*), b avea adunate aprdpe la trei mii corespondentie si acte originali, scrise in tempulu domniei acelui principe, relative la starea de atunci a Transilvaniei si a Ungariei,, la reporturile patriei ndstre cu prin- cipii si regii vecini, adeca cu ai Munteniei, cu ai Moldovei, ai Poloniei si ai Ungariei, cumu si cu Pdrt’a otomana. Acea colectiune a lui Kovăcsoczi făcută in restempu de 16 ani cu mari spese accre- scuse la optu tomuri grdse, pe care densulu le tienea in biblioteca sa din Sibiiu. Kovăcsoczi vorbindu de- spre acea colectiune a sa obserba cu totu dreptulu, că fara aceea e preste potentia a scrie istori’a ade- verata a Transilvaniei, sdu pdte si a Ungariei din tempulu lui Apaffi. Kovăcsoczi dorise a publica tdte acelea documente dintru odata, intr’aceea elu află, că „in acelea tempuri vitrege acelea epistole nu s’ar potea publica fara ofensiune.“ (Vedi prefatiunea sa scrisa in 20. Octobre 1832 la epistolele lui Mich. Apaffi in Arpadi’a an. I. pag. 247.) Intr’aceea totuși Kovăcsoczi publică din acea co- lectiune a sa 70 epistole parte latinesci parte ungu- resci, care se afla impartite in trei tomuri ale Arpa- diei sale. Citindu acelea sieptedieci de epistole, pdte vedd oricine, că Kovăcsoczi tienendu computu cu *) Ărpâdia, honi tortenetek Zsebkb'nyve. Kassân. — 33 — acelea tempuri vitrege, adeca cu despotismulu siste- mei lui Metternich si alu inaltei aristocratii ungaro- transilvane, din aprdpe trei mii de documente pu- blică numai pe acelea, a caroru esire la lumina fu suferita de censur’a de atunci; inse neci atata nu a fostu in stare de a publica in Transilvani’a undeva, ci bietulu scrutatoriu s’a retrasu mai in dosu, colo la Casovi’a; inse si acolo cate biografii „gloridse" si cate complimente intretiese in colectiunea sa Arpadi’a, numai că se placa celoru mari si dresicumu că se fia suferitu a lucra mai departe! Cugetandu cineva la atate-amaru de documente care mai jacu pana acumu ascunse dinaintea ochiloru nostrii; vediendu cumu casca din istori’a scrisa pana aci lacunele spaimantatdrie, despre un’a parte va lua in mana cu dresicare consolatiune istori’a scrisa de loanu Betlilen cancelariulu lui Mich. Apaffi, că si cronic’a lui Midi. Cserei, că si memorialele comitelui Nicolae Bethlen publicate de Ladisl. Szalai in duoe tomuri*); de alt’a totu nu’si va potea reinfrena fer- bentea dorintia de a vedd pe mai multi compatribti de ai nostrii ocnpanduse cu adunarea si publicarea de documente istorice. — Inchiaiemu asta-data acestea consideratiuni ale nd- stre reproducendu aici totu după Arpadi’a lui Kovă- csoczi in limb’a originala una epistola a principelui Mich. Apaffi I., scrisa puținii după alegerea sa catra Gavr. Haller, carele, bine se insemnamu, pe atunci era in contra lui si tienea cu loanu Kemeny alesu de principe prin partit’a austriaca si ajutatu la tronu de trupe nemtiesci. Acdsta epistola că si tdte cele- lalte se publică intocma cu ortografi’a, cu care scriă cutare individu in acelea tempuri si care diferia pana in infinitu, buna dra precumu se mai intempla si in dîlele ndstre atatu la noi romanii, catu si in parte la magiari, croati, boemi, sloveni, șerbi, ruteni. I-so Apafi Mihăly’ levele Haller Găborhoz. Im Istenek kegielmebol nagi dologh let raitunk. Mert tudgia Te kegielmed, hogi ez zegeny hazanak Rendei derekasan egiben giiilven orzaghostol itt Kis Selk Varosaban, meg tonek miinket Fejedelemnek. *) Din loanu Betlilen vomu publica escerpte, precumu amu publicata din Mich. Cserei, dra pe Nicolae Bethlen ilu pdte citi oricare cunoscutoriu de limb’a unguresca, pentrucă acelea memo- riale s’au tiparitu la Pest’a in dîlele ndstre, adeca tom. I. in a. 1858, era tom. II. in a. 1860, prin urmare nu se renumera intre raritati, care se nu _ se mai pdta castiga. Titlulu cartei este : Grof Bethlen Miklos Oneletleirăsa. Kiadta Szalai Lăszld. Elso kotet. Pest, 1858, pag. 556. Il-ik kotet. Pest, 1860, pag. 434. Acestu tomu II. este multu mai interesante decatu e tom. I. Nic. Bethlen inchiaie partea I. cu an. 1685, cu mdrtea primei sale socii si apoi — cumu se esprime elu insusi, „cu trist’a fine a pacei in Transilvani’a, “ dra cu partea II. ajunge pana in anii captivitatei sale suferite in Vien’a, unde l’au dusu nemții. La calcaiu Nic. Bethlen adaoge latinesce: „Celelalte vedi-le in acte,“ dra unguresce: „Am finitu acestea iu anulu 62 alu etatei mele, in lun’a 5, in anulu alu 5-lea si lun’a a 9-a a captivitatei (car- ceris) mele, in anulu 1710 diu’a lui lanuariu 23 dela Christosu judecatoriulu acestora. Isten latia lelkiinket, hogi ez Nagisăgat soha se ki- vantuk, es azerth soha nemis kerestiik. Aii Passa baratsagat se vadasztnk soha, es im mdghis meg Ion. Hajdu Peter hiv szolgank eo Kegielme mindeneket meg mondhat Te kegielmednek, mikep lonek ez dol- ghok. El mdgh Kemeny Janos, es fegiveres kdzel ăl szembe veliink, Isten kegielme legien mii raitunk, nem kivanam romlasat, de orszăgh kivania, hogi adia megh magat, merth nemet seregel harczal, az hatal- mas Czaszar nem akar rola semitis tudni. Gyulaj Uram mdgh kemdnykedik Kemeny meleth Fogaras- ban, de Isten kegielme keziinkben ada măr az or- szăghnak nagiob reszet. Intiiik tehat Te kegielmedet mint jo akaro kedves Atiankfiat, ne ellenzek tobbet az orszăghal, ds hatalmas Czaszarral, miiis megh ha- laliuk Te kegielmednek hiivseget. Datum in Castris ad Kis Selk positis. Die 28. Novembris 1661. Michael Apaffy. Kiilso czimje: Magnifico Domino Gabrieli Haller, nobis sincere dilecto. Biografl’a metropoliiului Sav’a si istoricii serbesci*). Mai de multe ori s’a facutu in foile publice ro- mane amintire despre martirulu besericei ndstre re- saritene, metropolitulu Ardeiului Sav’a Brancoviciu, care a guvernatu beseric’a romana 24 ani. Mai de curendu s’a scrisu despre densulu in foi’a „Transil- vani’a“ după istorisirea lui Mich. Cserei, unde cu co- lori grozave se depingu suferintiele acestui Ierarchu. (V. „Trans.“ Nr. 16. pag. 184 an. 1869.) Aceste impregiurari mi-au datu si mie indemnu se aducu la lumina unele date istorice despre ferici- tulu martiru. Sav’a Brancoviciu a avutu frate mai teneru pre Georgiu, pre carele l’a inzestratu cu invetiature fru- mdse si l’a facutu barbatu alesu. Acestu Georgiu a scrisu in limb’a vechia serbdsca, istori’a serbiloru dela inceputu pana la mdrtea imperatului Leopoldu in 5 cârti. In istori’a acest’a se afla si biografl’a fratine- seu Sav’a. loanu Raiciu, fostulu archimandritu pe la anulu 1790 alu monastirei Covilu din comitatulu Baciului, a compusa o istoria a diverseloru popdra slovene si a tiparit’o la anulu 1794—5 in Vien’a asemene pe limb’a sloveno-serba. — Raiciu la compunerea isto- riei sale fdrte multu s’a folositu de istori’a lui Georgiu Brancoviciu, carea si astadi se afla că manuscrisu in archivulu metropoliei serbesci dela Carlovetiu. Jace *) Deca jun’a „Sperantia“ din Aradu nu ar fi mai publi- catu si alte lucruri folositdrie, ci numai fragmente istorice, pre- cumu este si acesta, totuși ar fi meritatu caldurosulu succursu alu clerului. Dorindu noi că documentele si chiaru urmele do- cumenteloru, după care este a se scrie istori’a ndstra, se ajunga a fi cunoscute in cercuri catu se pdte mai estinse, am cerutu voi’a ddloru redactori dela „Speranti’a" de a pote reproduce a- cestu fragmentu si in „Transilvani’a.“ Red. — 34 — in pulbere de 160 ani. — Nu cu nedreptulu face partid’a naționale serba dela congresulu serbescu, des- fiintiatu acumu de curendu, imputare ierarchiloru șerbi pentru netiparirea ei, carii pe langa atate mari veni- turi, au lasatu acea carte la intunerecu, prada pulberei si moliiloru. Multe intemplari demne de sciutu si pentru noi romanii se afla scrise in istori’a lui Georgiu Branco- viciu. Voiu se amintescu numai unele, precumu: im- pacarea lui Radu si a lui Bogdanu prin metropoli- tulu României Massimu așișderea Brancoviciu; despre lacobu despotulu (ereticulu); Michailu Bravulu, despre care scrie, că bulele turciloru — adeca muierile loru -- infricau cu numele preavitezu alu lui Mich. Vodă pre pruncii sei cei plângători, dîcendu: Susa, Michailu Begu gyiler; ce va se dîca: Taci, că vine Michaiu Vod’a. Fratele metropolitului Sav’a, istoriculu Georgiu, inca au avutu dela ursita trista sărte. Si elu au pa- timitu in inchisăre 22 ani, unde a si repausatu. Not’a trad. Că se păta cetitoriulu mai bine in- tielege cele ce vinu inainte in biografi’a metropolitu- lui Sav’a, socotescu a fi de folosii a arată aci pe scurtu ramulu genealogiei familiei Brancovicesciloru, din care a resaritu metropolitulu Sav’a, — după cum se afla acela la Raiciu. 1) Vucu Brancoviciu, ginerele cnăzului Serbiei, carele si-a perdutu pe campulu mierleloru in 15. luniu 1389 si stapanirea si viăti’a in resbelulu cu turcii, a avutu fiiu pre 2) Georgiu despotulu Serbiei; fiiulu acestuia a fostu 3) Gregoriu; fiii lui au fostu 4) Vucu si Lazaru; Lazaru a avutu doi fii, pre 5) Demetriu si Georgiu si o fiia: pre Rucsand’a. — Raiciu dîce, că Ruscand’a a fostu căsătorită cu Alesandru Lapusnenulu principele Moldaviei, pre care ’lu alungase din scaunu lacobu despotulu (ereticulu). Fericitulu Sîncai in cronic’a sa la a. 1566 scrie despre Ruscand’a: „Paguba, că a fostu din sângele celu a- deveratu alu domniloru moldovenesci, cea mai de pe urma," pentrucă si-a otravitu barbatulu. — Davido- viciu, care a scrisu pe scurtu istori’a serbiloru la a. 1821 spune despre Rucsand’a, că n’a fostu serba, ci grăca, si prin urmare Demetriu si Georgiu Branco- viciu, nu i-au fostu frați. — Constantinu Capitanulu in istori’a tierei romanesci, publicata in Magazinulu istoricu pentru Daci’a tom. I. Nr. 3 la pag. 172 scrie, că Rucsand’a a fostu fii’a lui Petru Raresiu, inse mum’a ei Elen’a a fostu făta de despotu serbescu. Din aceste luminatu se vede, că Rucsand’a neci a fostu serba, precumu vră Raiciu, neci a fostu grăca, precumu scrie Davidoviciu, — istoricii serbesci, ci a fostu romana, si Demetriu si Georgiu Brancoviciu n’au fostu frații ei, ci p<5te inruditi cu mam’a ei. Demetriu si Georgiu Brancoviciu aflanduse in servitiu la curtea cumnatului loru Alecsandru Lapus- nănulu, celu dintaiu s’a insocitu cu lacobu despo- tulu, si candu s’a ucisu acesta prin Tomsia, acela a fostu slutitu la nari si trimisa la Mircea, care s’a in- durata spre elu, pentrucă eră din viti’a despotiloru serbesci, sî i-a datu atare tienutu că proprietate in părțile Craiovei. Dela Demetriu acesta a luatu ince- putulu seu famili’a Brancoveniloru din Tiăr’a roma- născa, precumu arata Raiciu in istori’a sa, cartea XI. capu IV. Despre acestu Demetriu dîcu unii a fi fostu bulgaru. Frate-seu Georgiu, capetandu concediu dela Sigismundu Bători, principele Transilvaniei, s’a asje- diatu in lenopole (Boros-Ineu, corn. Aradu) si acesta a avutu fiiu pre 6) Avramu. Despre Avramu scrie precumu Raiciu, asia si Davidoviciu, că s’ar fi casatoritu după batali’a lui Michaiu avuta cu Sinan Basi’a, adeca pe la an. 1596, — cu An’a din famili’a lacsiciu, cu care a a- vutu pre fiii: 7) Moise, Danila si Georgiu. Moise s’a casato- ritu si a avutu fiiu pre Solomonu. Moise, morindu-i soci’a, s’a calugaritu sub numele Mateiu, si elu a fostu celu dintaiu episcopu alu lenopolei. Fiiulu seu So- lomonu inca s’a calugaritu sub numele Sav’a, si elu s’a numitu archiepiscopulu si metropolitulu lenopolei. — Georgiu a fostu maresialu in armata lui Michaiu. Danila a avutu fii pre 8) Petru, Lazaru si loanu. Lazaru s’a caluga- ritu sub numele Loginu si elu a fostu că si verulu seu Sav’a, archiepiscopu si metropolitu in lenopole, inse pentru turburarile turciloru a parasitu scaunulu si trecendu in Tier’a romanăsca, s’a asiediatu in mo- nastirea Comanu, unde a si repausatu. — loanu in- suranduse, a avutu fii pre 9) Simeonu, Michailu, Vasiliu si Georgiu; a mai avutu si 2 fiice, alu caroru nume inse nu se afla scrise. Istoriculu Davidoviciu scrie despre Demetriu si Georgiu Brancoviciu, cari s’au aflatu langa Alecsan- dru, că ei nu s’au trasu din famili’a lui Vucu Bran- coviciu, ci suntu răpitori de numele acesta, că-ci Gre- goriu de sub Nr. 3 a avutu numai pre Vucu, ăr de Lazaru nu se afla a fi fostu fiiulu lui. Biografi’a metropolitului Sav’a, de după istorisirea fratelui seu Georgiu, se afla la Raiciu in urmatoriulu tipu: Capulu alu VI. despre Simeonu după aceea Sav’a Brancoviciu si intem- plarile serbiloru de atunci. § 1. La atata seracia si amaretiuue deveniseră serbii de atunci, catu nu avea neci locu statornicii pentru locuinti’a sa, ci imprascienduse prin Transil- vania, prin Moldavi’a si Romani’a că supusi ai do- mnitorii or u acelora, se nutreu cu pane plina de la- crime, remanendu numai unu numeru micu in tienu- tulu lenopolei. In Sirmiu dupace l’a cuprinsu turcii, gemeu sub jugulu sclaviei si dedeu dajde peste me- sura. Era cei ce remasesera in Serbi’a, in salasluin- tiele sale vechi, rabdau nenumerate amaretiuni si su- ferinde si de multe ori dela stapanitarii sei erau con- strinsi a prinde armele in contra fratiloru sei si a — 35 — crestiniloru. Si intra atatu erau supusi si apasati in t<5te părțile mai susu amintite, catu neci in numerulu dmeniloru nu-i numerau, ce se pdte vedd de acolo, că-ci nime n’au lasatu in scrisu despre densii neci o litera, catu se pare că si numele loru ar fi stersu din numerulu viiloru. Uniculn istorica Brancoviciu na- rddia despre intemplarile loru, dar neci acela nu in- tru atata s’au ingrigitu a descrie starea serbiloru de atunci, ci enumera numai intemplarile familiei si ale rudeloru sale cu lunga istorisire, pregatinduse spre descrierea vietiei sale. Acea lunga istorisire a lui am socotitu eu acf pe scurtu a o aduce inainte, din carea cetitoriulu isi pdte face atare intipuire si despre ceialalti șerbi. § 2. loanu Brancoviciu fratele archiepiscopului Loginu a avutu dela soci’a sa patru fii si doue fiice, ale carora nume sunt: fiiulu celu dintaiu s’a chiamatu Simeonu, alu doilea Michaiu, alu treilea Vasiliu si alu patrulea Georgiu. Dintre acești ajungendu la etate de invetiatura antaiu nascutulu fiiu alu lui, Simeonu, mai antaiu a fostu invetiatu in cas’a părintelui seu intru dunmedidsc’a scriptura, după aceea dorindu a vedd s in părțile de prin pregiuru datinele si comu- nicatiunea, prin midiulocirea rudeniiloru a cerutu dela părintele seu binecuventare si demisiune si dintre a- cele rudenii concaletdre au fostu dusu elu in Tidr’a ungurdsca pentru vedere si esperientia. De aci rein- tornanduse, a cercetatu vechi’a patria a natiunei sale, Iliriculu si ajungendu la Misi’a de diosu au trecutu rîulu Dunărei, si s'au abatutu in Tidr’a romandsca pentru vedere si pentru de a cercetă pre unchiulu seu Loginu archiepiscopulu, in monastirea Comanu, unde de catra unchiulu seu au fostu primitu că unu fiiu propriu cu mare bucuria, si neci că mai void se ’lu demită dela sine. § 3. Trecendu catuva tempu, in loculu mai susu numita in lenopole s’au intemplatu mare mortalitate de ciuma, de carea au fostu rapitu si loanu cu unii dintre nascutii sei, că-ci in decursulu unei septemane a fostu inmormentatu intru unulu mormentu dinpreuna cu fiic’a sa cea mai mare, carea eră logodita; dra preste trei dîle si duoi fii ai lui, Michaiu si Vasiliu s’au îngropata langa părintele loru, numai unulu micu fiindu intre frații sei si mai teneru in cas’a părintelui seu, Georgiu Brancoviciu remanendu viu, dar nu se potd pune neci o sperantia in vidti’a densului, că-ci nu numai că era teneru si debilu, ci au fostu cu- prinsu si de unu morbu indelungatu mai pana in etatea de invetiatura. Tdte aceste intemplanduse asia, multu amarit’a mama dinpreuna cu celelalte rudenii au trimisu vestitori cu epistola despre tdte incuno- scintiatdre cumnatului seu archiepiscopului Logginu, cerendu dela densulu mângâiere, prin reintornarea fiiului ei Simeonu. § 4. Capetandu Logginu inscientiarea, a chia- matu pre nepotulu seu Simeonu, si versandu multe lacrime, l’a sarutatu pre densulu parendu-i reu, că-ci abia dobândise la multele rogaminti ale sale mân- gâiere si convorbire la betranetie, si acumu drasi se lipsesce. După aceea pregatindu tdte cate erau de trebuintia lui Simeonu si dandu-i buni concaletori, l’au demisu la muma-sa. Si candu a ajunsa Simeonu la cas’a sa, s’a tanguitu dinpreuna cu rudeniile sale despre intemplat’a mdrte a părintelui si a fratiloru sei. Era după catuva tempu consfatuinduse rudeniile a- cele a face drecare bucuria si mângâiere lui Simeonu si mumei sale, in loculu intemplatei gele, si a ren of cas’a repausatei sale rudenie, si-au pusu in cugetu a casatori pre Simeonu; inse elu ascultandu mai ver- tosu de unchiulu seu Logginu, se pregătea a se re- intdree la densulu dinpreuna cu fratele seu Georgiu; dar invinsu de rugămințile mamei sale si ale rude- niiloru, s’a casatoritu, si după aceea la tempulu seu si prunci a avutu. § 5. Curendu după aedsta a repausatu acolo in lenopole preotulu celu mai de căpetenia — protopo- pulu, — care după sânge eră rudenia acestui Si- meonu, cu numele Grigoriu Brancoviciu, că-ci in tem- purile acele, precumu s’a dîsu mai susu, archiepiscopi’a si mitropoli’a lenopolei a fostu transpusa in Beligra- dulu Transilvaniei prin Michaiu Basaraba voevodulu, dr stapanirea si orânduirea aceea au remasu langa preotulu celu mai de căpetenia, pre care avdu datina alu numi protopopu, că-ci preotulu celu mai de că- petenia din lenopole avd stăpânire preste tdta epar- chi’a. Pentru aceea toti, nu numai rudeniile Ini, ci întrdg’a eparchia a lenopolei cointielegenduse, au stătu de Simeonu Brancoviciu, că se le fia elu preotulu celu mai de căpetenia; dra elu cu totulu refusă, neci au avutu canduva in cugetu a primi preoti’a. Pentru- că locuiă in locuri marginasie si adeseori carauluii cetatei avendu loviri, cu dstea turcdsca, faedu multa versare de sânge. Era in bataliele cu turcii atatu eră de maritu numele lui Simeonu, catu si in perse- cutarea, in carea neci că a esitu Simeonu, de se în- vingea turculu, totudeauna lui o ascridu. Ce va cu- getă cetitoriulu despre aedsta preoția a lui Simeonu, omu soldatu, — potu se gacescu, pentru aceea mai multe observări despre aedsta, fiindu lucrulu si asia chiaru, nu mai trebuescu. § 6. Gacitur’a aceea despre cetitoriulu meu o potu intielege din urmand’a istorisire a lui Brancovi- ’ cin, carea se cuprinde in aceste cuvente: Intr’unu tempu venindu trimesii turciloru in cetatea lenopole la marele jupanu si capitanu ungurescu, pentru îm- păciuirea marginasia, multa jalba au #dusu in contra lui Simeonu. Pentru aceea fu rugata de cetatîeni, pana ce se mai afla in stare laica, se se indeparte in părțile Transilvaniei, pana ce voru uită turcii facut’a loru superare si se voru impaciui. Era dupace au primitu pre sine preoti’a, turcii drasi venindu, dedeu jelbe in contra lui. La care intrigi respundeu ceta- tienii, cumu-că Simeonu au părăsita cele lumesci, si acumu lucra la cele sânte, dra trimesii turcesci re- spundiendu in limb’a magiara dîceu: „Nappal pap, djszakăn pedig fegyveres ellensdg, ds bdkessdg rontd,“ — 36 — adeca: diu’a e preotu, 6ra ndptea vrăjmășia înarmata si frangfltoriu de pace. Din aceste se vede, cumu-că Simeonu acela a fostu de spiritu ostasiescu, neci s’a potrivita cu'făptură de chiamarea preotfosca, că-ci eră de q făptură mare si grdznicu la căutătură; inse la rugămintea rudeniiloru sale si a intregei eparchii abia s’a aplecatu si s’a invoitu a primi chiamarea preotfosca. § 7. Caus’a pentru carea au stătu dmenii asia forte de Simeonu că se se faca preotu, a fostu aceea, — scrie Brancoviciu, — că nu cumuva stapanirea episcopăsca se se strămute din loculu loru la altulu, s6u cu totulu se incete, si aflanduse ei intre limbi streine, nebinevoifore besericei resaritene, forte padieu, că stapanirea aceea se remana pre langa famili’a Bran- covicesciloru. Abia precum s’au dîsu, s’au aplecatu densulu sub acea conditiune, că nu va primi chia- marea mai nainte, pana ce despre acesta nu va face in persdna de scire unchiului seu archiepiscopului Logginu. Dreptu aceea convoinduse toti si inzestran- du’lu cu cele trebuintfose, ’lu trimitu cu epistola la archiepiscopulu Logginu. Si acela vediendu pre celu venitu, s’a bucuratu si intielegundu fote despre den- sulu. s’au pregatitu a merge in cetatea Tergovistei, unde lui Stefanu metropolitului României in de a me- nuntuhi a facutu cunoscuta venirea nepotului seu. Acesta unica impregiurare ne dă deplina cunoscintia, in ce ticafosa stare s’au aflatu atunci serbii in părțile lenopolei, candu tdta conducerea si antaietatea o pu- nea pre unu protopopu, si catu de înjosită si misera au fostu in impregiurarile acele cas’a Brancovicesci- loru, toturoru este cunoscutu, candu lipsindu din cas’a loru principii si despotii, cautau drecare antaietate in beserica, si acdsta mai vertosu pentru pane. § 8. Intielegendu metropolitulu Stefanu, că Si- meonu este rudeni’a lui Logginu si cumu^că pentru ierotonia au venitu din asia îndepărtate parii, pe diu’a de mane a Sântei Dumineci, preotiloru besericei li-a demandatu a fi gata pentru celebrare. Si după da- tin’a resarifona celebranduse dumnedidsc’a liturgia s’au ierotonitu Simeonu de preotu si s’a pusu de proto- popu. Dupace s’a facutu indestulu asiediementului legei, archiepiscopulu Logginu luandu pre nepotulu seu, s’au dusu cu densulu la monastirea sa Comanu, si bine daruindu’lu, precumu cu feldne preotiesci, asia si cu alte lucruri, l’a dimisu la ale sale. Si candu a ajunsu Simeonu celu de căpetenia protopopu alu le- nopoliei la ale șale, au aflatu pre toti sanetosi, pre- cumu pre mama sa cea prea întristata, carea se călugărise sub numele Mari’a, asia si pre celu mai teneru alu seu frate, pre Georgiu si pre celelalte ru- denii, cari cu totu clirosulu — că-ci asia eră datin’a la ei pre celu mai de căpetenia protopopu a’lu intem- pină că pre insusi archiereulu — au esitu intru in- tempinarea lui, afara de soci’a sa, carea tocmai in diu’a si ora aceea, candu l’a ierotonitu pre elu preotu, s’au mutatu din vidti’a acdsta. Dupace s’a mai lini- scitu întristarea protopopului Simeonu, precumu in lenopole, asîa si in parochiele locuriloru din pregiuru ale episcopiei sale, a intocmitu asiediementu de buna pascere si întocmire. Că-ci in tempii aceia in părțile de care erau incungiurati, s’a fostu latitu si precum- pănea sect'a calvina asia, catu multi preoți de ai noștri din Ardealu, radiendu barbele, au ca- diutu dela credintia si s’au lipitu de ei, după marturi’a lui Brancoviciu. § 9. Insielati de marirea lumei acesteia si fara esperientia in religiunea si in chiamarea sa, unii din preotimea ndstra, pentru bun’a stare a midiufoceloru celoru din afara ale vietiei, nesuferindu persecuți unea, au purcesu după calvini, facendu scandalu si ocara besericei resaritene. Asia sunt fructele necunoscintiei dogmeloru sale, mai vertosu la pastori. Dar ce s’a intemplatu cu Simeonu, veduvitulu protopopu ? •— Trecfindn pucintelu tempu, — istoresce Brancoviciu, fratele lui Simeonu, — a remasu veduvita archiepis- copi’a si metropoli’a Transilvaniei, si asia consfatuin- duse preoții si laicii adunati in soboru, au deter- minata, se nu fia altulu metropolitu in capital’a Tran- silvaniei Beligradu, in beseric’a st. Treimi, fara nu- mai Simeonu protopopulu. Si de si eră elu teneru si ne potrivitu pentru dignitatea acăsta, totuși pentru vrednici’a lui si pentru lips’a de facia toti au datu voturile sale lui. Alegerei acestea nu numai că n’a fostu contrariu Georgiu alu II-lea cu cognumele celu ce stapanea atunci preste Transilvani’a, ci a trimisu si epistola pentru trăb’a acesta lui Constantinu Basarab’a I. principelui Româ- niei transalpine. Si ajungendu Simeonu la Tergoviste capital’a lui Constantinu, i-a predatu epistol’a lui si a intielesu caus’a venirei densului; dar’ pentru marea grdza a turciloru nu a potutu se slobodia pre Si- meonu la patriarchu pentru binecuventare intru ar- chiepiscopu. Dreptu aceea a demandatu lucrulu a- cesta prin manile Esarchului patriarchalu si metropo- litulu României transalpine a se duce in efeptuire. (Va urma). Nr. 5—1870. Protocolul» sicdintiei lunarie a comit, asoc. trans. tîenute in 4. Ian. 1870 sub presidiulu Rev. dn. vicepres. Ioane Hanni’a, fiitidu de facia dd. membrii II. sa dn. cons. aulicii Iac. Bolog’a, II. sa dn. cons. gub. Pav. Dunc’a, II. sa dn. cons. gub. Elia Macelariu, dn. capit. pens. Ioane Bradu, dn. adv, dr. Ioane Nemesiu, dn. par. si prof. Zach. Boiu, dn. prof. Ioane Popescu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. capit. pens. si cassarîu asoc. Const. Stezariu si dn. adv. dr. Demetriu Racuciu. § 1. Dn. vicepres. I. Hanni’a refera charthi’a dn. protopopu din Brasiovu I. Petricu ddto. 12. Dec. 1869, prin carea acesta că cavente pentru parochulu din RSsnovu Rudolfu Petricu — amesuratu conclusu- lui comitetului din 9. Ian. 1869 § 8 trimete dela sine la comitetu sum’a de 540 fr. 75 cr. v. a., depurarea datoriei acestuia de 525 fr. capitala si 15 fr. 75 cr. 6% interese din 14. luniu pana in 14. Dec. 1869. Conclusu. Sum’a primita de 540 fr. 75 cr. se — 37 incredintiăza cassanului asoc. spre manipulare după directivele susustatatărie, er primirea aceluia din par- tea comitetului se se cuieteze dlui protopopu Ioane Petricu pe langa transpunerea oblegatiunei fostului debitoriu alu asociatiunei cu tote cbarthiele de aceea tienatărie, cu acea clausula, ca comitetulu dreptulu de pretensiune alu asociatiunei asupra dn. Rudolfu Petricu parochu in Resnovu, ’lu cede neconditionatu dlui protopopu Ioane Petricu din Brasiovu. § 2. Dn. cassariu presentăza conspectulu despre starea cassei asoc. pre tempulu acestei siedintie, din carele se vcde.^cumca cass’a asociatiunei — după subtragerea erogateloru de pana acumu are in pro- prietatea sa sum’a de 40,349 fr. 42 ‘/₂ cr. v. a. Spre sciintia. § 3. In legătură cu raportulu cassei de sub § 2 se mai raportăza despre banii incursi la fondulu asoc. dela siedinti’a lunaria din 7. Dec. 1869 pana la siedinti’a prcsenta, atatu că tacse de membrii ord., catu si că colecte, si prenumeratiuni la „Transilva- ni’a“ si anume: a) prin dn. protopopu si colect. asoc. Ioane Pamfiliu s’au trimisu că tacse de m. ord. 49 fr. 50 cr. v. a. (Nr. 302 prot. ag.) b) Prin dn. vice- capit. si colect. Codru Dragusianulu că tacse de m. ord. 50 fr. v. a. (Nr. 311 prot. ag.) c) Prin dn. pro- topopu in Cosiocna D. Sabo că colecta 9 fr. 57 cr. d) Că prenameratiune la „Transilvania" au incursu 8 fr. v. a. (Nr. 313, 314 si 315 prot. ag.) Spre sciintia. § 4. Secret. II. presentăza unu contu dela tipo- grafia lui Filtsch despre spesele tiparirei regulamen- tului in 2000 ecsempl. brosiurarea aceluia, cumu si despre spesele tiparirei provocarei trimise la colectori in privinti’a punerei in lucrare a acelui regulamentu in 160 ecsempl., cu totulu spese 41 fr. 20 cr. v. a.; deci propune asemnarea esolvirei numitului contu. Conclusu. Se asemnăza la cass’a asoc. esolvirea respectivului contu sanatoriu despre 41 fr. 20 cr. v. a. § 5. Dn. secret. I. Georgie Baritiu trimite spre esaminare computulu pre sem. II. 1869 despre per- ceptele si erogatele relative la edarea făiei asoc. si totuodata cere a i se asemnă o anticipatiune pentru acoperirea speseloru edarei incependu dela 1. Ian. a. c. Totu cu aceea ocasiune atrage atențiunea comi- tetului asupra unoru portrete de interesu nationalu, ce se potu procură cu sum’a de 500 fr. v. a. (Nr. 310 prot. ag.) Conclusu. Pentru suportarea speseloru edarei fdiei asoc. se asemnăza la cass’a asoc. o anticipatiune de 200 fr. v. a., er in catu pentru esaminarea computu- lui despre perceptele si erogatele numitei foi se alege o comisiune in persanele ddloru Const. Stezariu, I. V. Rusu si D. dr. Racuciu, cu insarcinarea de a re- portă in siedinti’a venitdria atatu in privinti’a acestui computu, catu si in privinti’a acelei parti din scri- sărea dn. secret. I., care se referesce la amintitele portrete. § 6. Dn. prof. I. M. Moldovanu oferesce unu ecsemplariu din actele sinodali ale bisericei roman - de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu. Se primesce cu multiamita. § 7. Comisiunea insarcinata in siedinti’a estra- ordinaria din 24. Dec, a. tr. cu pregătirea unui ela- borați!, prin carele se se intempine atacurile injuridse ale prof. din Heidelberg Wattenbach, aruncate asupra poporului romanu din Transilvania si respect, din fundulu regiu; prin referentele seu dn. prof. Ioane Popescu îsi presentăza operatulu seu, spre apretiarea comitetului cu acea rogare, că deca ’lu va afla co- respnndietoriu, se dispună a se publică fara amanare in numerulu celu mai deaprdpe alu făiei „Transilva- nia" că organu alu asociatiunei. Cetinduse cestiona- tulu elaboratu si punenduse la disensiune, se ivescu inca alte doue propuneri: a) Dn. dr. Racuciu propune, că comitetulu, neci se nu se demită in apretiarea ela- boratului comisiunei, ci se’lu respingă, trecunduse la ordinea dîlei. Acesta propunere mai fii spriginita de dn. dr. Nemesiu. b) Dn. prof. Zach. Boiu propune, că comitetulu declarandu protocolarmente profund’a sa părere de reu si just’a indignatiune pentru atacurile cele nedrepte ale unui individa reu voitoriu, otaresce a trece la ordinea dilei. In urm’a acestora propuneri motivate de respe- ctivii propunetori, incingenduse desbateri indelungate si instructive si domnii membrii inca descoperindu’si din parte’si opiniunile sale motivate cu privire la Ge- stiunea subversanta, in urma presidiulu, reasumandu atatu propunerea comisiunei, catu si cele doue pro- puneri ivite in decursulu discusiunei, — le pune in ordine la votisare si anume, mai antaiu propunerea dn. dr. Racuciu de sub a), carea se respinge cu maio- ritate de 6 contra 2 voturi (abstinenduse unu mem- bru dela votare); apoi propunerea dn. prof. Boiu de sub b) carea ărasi se respinge cu maioritate de 5 contra 3 voturi (abstinenduse unulu dela votare). In urma punenduse la votu propunerea si re- spective elaboratulu propusu de comisiune, cu maio- ritate de 5 voturi, langa care se alatura si votulu vicepreșiedentului, contra 2 voturi, (si abstinenduse doui inși dela votisare), — se decide a se primi in totu cuprensulu seu. § 8. Dn. cons. Macelariu face propunerea, că elaboratulu adoptatu de comitetu după conclusulu din § 7 se se publice in numele comitetului si in fdiele germane si magiare. Punenduse si acesta propunere la votu si abtie- nenduse trei membrii dela votu, ăra celialalti siese impartienduse 3 pro, 3 contra, presiedintele dirima si se conchide: Publicarea operatului comisiunei (§ 7.) in nu- mele si dela comitetu se se faca numai in „Transil- vania," organulu asociatiunei, (remanendu si espri- menduse dorinti’a, că acăsta in foiele germane si ma- giare se se faca pe cale privata). § 9. Cu verificarea protocolulu siedintiei ace- 6 — 38 — steia se insarcinăza dd. membrii cons. Pav. Dunc’a, lacobu Bolog’a si Zach. Boiu. Cu acesta siedinti’a lunaria a comitetului în- cepută la 4 '4 bre, se incheiă la 7 fire sera. Sibiiu, datulu că mai susu. Ioane Hannia mp. I. V. Rusu mp. vicepres. secret. II. S’a cetitu si verificatu Sibiiu in 10. Ian. 1870. Bolog’a. P. Dunc’a. Z. Boiu. Pre langa regulamentulu publicatu de catra on. comitetu alu asociatiunei transilvane in 2000 ecsem- plaria a esitu sî unu cerculariu, pe care’lu reprodu- cemu aici precumu urmeza: Nr. 295—1869. Prea stimate Domnule! Adunarea generala IX. a asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana sî cultura poporului romanu, in siedinti’a sa a II. tienuta in Siomcut’a mare in 11. Aug. 1869 a primitu prin conclusulu seu de sub p. XV. alu protocolului respectivu, reprodusa in foi’a asociatiunei „Transilvani’a“ Nr. 20 din 1869, regu- lamentulu alaturatu aici sub •/. de alu seu, si a con- crediutu esecutarea aceluia, comitetului asociatiunei. Voindu deci comitetulu a corespunde insarcina- rei acesteia, a conchisu in siedinti’a sa de astadi: I. Formarea si arondarea despartiementeloru cer- cuali din tăte acele districte, comitate si scaune, asu- pra carora se estende după statutele asociatiunei, te- ritoriulu acesteia, va se dîca: se se formeze si aron- deze cate unu despartiementu cercuale: 1) In Brasiovu din district. Brasiovului si scau- nulu Trei-scaune (Hăromszăk); 2) in Fagarasiu din district. Fagarasiului, scaunulu Cohalmului si scau- nulu Cincului; 3) in Sibiiu din scaunulu Sibiiului; 4) in Sabesiu din scaunulu Miercurei, alu Sabesinlui si alu Orastiei; 5) in Hatiegu din tienutulu Hatiegu- lui; 6) in Dev’a din tienutulu Devei, Uniadorei si alu Dobrei; 7) in Abrudu din tienutulu Albei interiore de susu, său alu intregiloru munți apusăni; 8) in Bel- gradu din ceealalta parte a Albei inferiore; 9) in Bai’a de Crisiu din comitatuln Zarandului; 10) in Clusiu din comitatuln Clusinlui; 11) in Simleulu Silvaniei (Szilăgy-Somlyo) din Crasn’a si Selagiu; 12) in Deesiu din comitatuln Solnocului interioru; 13) in GrheiTa din comit. Dobacei; 14) in Siomcut’a-mare din distr. Cetatei-de-pătra; 15) in Naseudu din distr. Naseudu- lui; 16) in Bistriti’a din distr. Bistritiei; 17) in Re- ghinulu sasescu din comit. Turdei de susu; 18) in Turd’a din comit. Turdei de diosu si din scaunulu Ariesiului; 19) in Muresiu-Osiorheiu din scaun. Mu- resiului; 20) in Blasiu din comit. Cetatiei de balta; 21) in Sighisidr’a din comit. Albei superiore si din scaun. Sighisidrei; 22) in Mediasiu din scaun. Media- siului si alu Nochrichiului. J Ca prin unu cerculariu indreptatu catra co- lectorii asociatiunei, că organele acesteia, aflători in susu numeratele despartiemente, său — neaflanduse in vreunu despartiementu colectori— adresatu catra alti barbati de încredere, si cunoscuti de zeloși in promovarea binelui publicu, se se provoce aceștia a conchiamă pre o dî anumita, membrii asociatiunei, intrăg’a intielegintia si pre fruntașii din despartie- mentu, in loculu resiedintiei comitetului cercuale, care va avă a face aratare despre infiintiarea sa numai decatu comitetului asociatiunei, apoi se va ingrig! despre infiintiarea agentureloru comunale, si de aple- carea celorulalte dispusetiuni din regulamentu. III. Că in fiacare despartiementu se se impartia 80 de ecsemplaria ale regulamentului la sciutorii de carte prin colectorii asociatiunei, său prin alti barbati de încredere. Deci aducundu-ti-se acestea concluse la cunos- cintia, esci amicabilmente poftitu, ale primi in parte de indreptariu, ăra de alta parte a lucră conformu acelora, a te pune adeca fara intardiare in cointiele- gere cu celialalti colectori ai asociatiunei, său cu alti barbati de ai nostrii de distinctiune, locuitori in des- partiementulu de care te tieni prea-stimatu domniata, si fipsandu cu aceștia o dî, se conchiamati pe diu’a aceea pre toti membrii asociatiunei, pre intielegintia si pre fruntașii romani din despartiementulu domnii- loru văstre, la loculu resiedintiei subcomitetului, unde lucrandu conformu dispositiuniloru din regulamentulu alaturatu, se corespunderi ulteriorului cuprinsu din conclusulu citatu cu: II. Domnii, carii voru primi acelea 80 de ecsem- plarie ale regulamentului, destinate pentru sciutorii de carte din despartiamente, se aiba bunătate a le îm- part! numai decatu intre aceia, că se se păta ceti si studiă înainte de convenirea in loculu subcomiteteloru. Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane, tienuta in 7. Dec. 1869 in Sibiiu. loanu Hannia mp., I. V. Rusu mp., vieepresiedinte. secret. H. Bibliografica. (Fine). Elemente de Istori’a naturale, prescurtata după Băleze. Pentru trebuinti’a clasei a IV-a primărie, de Dim. larcu. A siesea editiune. Bucuresci, 1865. Imprimeri’a statului. 72 pag. Pretiu 40 bani. Elemente de istori’a naturale. Part. II. Botanic’a. Elaborata pentru usulu învetiamentului secundariu de ambe sexe, cursu inferioru (gimnasiu micu), de B. Nanianu, professoriu de sciintiele physice. Aprobate de ministeriulu instructiunei publice etc. Bucuresci 1869. Pretiu 1 leu n. si 30 bani. Istorice si geografice. Afara de cele cunoscute pana acuma, precumu este de ecs. istori’a romaniloru de dn. A. Tr. Laurianu s. a., mai vedemu esite inca si acestea: — 39 — Compendiu de Istori’a generale cu geografi’a re- spectiva, conformii ultimei programe oficiali pentru invetiamentulu secundariu*), de P. I. Cernatescu. A ddu’a editiune, revediuta, correctata si considera- bile inavutîta. Bucuresci, librari’a Socecu & Comp. Calea Mogosidiei Nr. 7. Form. 8°. pag. 671. Manualu de istori’a universale antica cu geogra- fi’a respectiva, pentru usulu eleviloru de ambele sexe, din scdlele secundarie inferidre, atatu publice, catu si particulare. Elaborata in conformitate cu pro- gram’a actuale a onorabilului consiliu permanente alu instructiunei publice de M. Michaescu, profesore de istoria si geografia iu scdl’a centrale de fete din ca- pitala. Bucuresci. Nou’a tipografia a laboratoriloru romani. 1869. Form. 8°. pag. 150. Pretiu 1 leu n. 50 bani. Elemente de geografia fisica si politica a celoru cinci continente, pentru usulu scoaleloru secundarie de ambele secse, de M. Michaescu, professore (că mai susu). Editiunea a dou’a, correctata si adaugita. Bucuresci. Nou’a tipografia a laboratoriloru romani. 1869. Form. 8°. pag. 303. Pretiu 2 lei n. si 50 bani. (Ambele acestea cârti ale dlui M. Michaescu sunt auctorisate de catra ministeriulu instructiunei publice.) Afara de istori’a sa cea mare publicata mai an- taiu la Iași 1854 in trei tomuri, dn. A. Tr. Laurianu a mai compusu si Elemente de Istori’a Romaniloru pentru clasile pri- mărie. Acdsta carte scolastica vediii in 1868 editiunea a opt’a! Bucuresci, imprimeria statului**). 152 pag. Pretiu 45 bani. Totu dela dn. A. Tr. Laurianu mai avemu si Geografi’a tieriloru romane pentru scdlele primărie. Bucuresci, imprimeri’a statului, 1866. Edit. addu’a. Pretiu 20 bani. Dn. A. Tr. Laurianu mai publică de curendu si Chart’a tieriloru romanesci, formatu mare de pă- rete. Pretiulu 8 franci. Elemente de istori’a Romaniloru dela fondarea Ro- mei pana la caderea Republice! Pentru class’a I. gymnasiale. De Dem. loanescu, professore in colle- giulu Santu-Sava. Edit. V. (auctorisata). Bucuresci 1868. 8°. 80 pag. Din istori’a sacra ne veniră: Istori’a sacra prescurtata a vechiului si noului te- stamentu, de Dim. larcu, publicata 1869 in a opt’a editiune. 60 pag. Pretiu 20 bani. Elemente de istoria sacra seu biblica a vechiului si noului testamentu pentru scdlele primari, urbane si rurali de ambe sexele. Auctorisata de consiliulu superioru alu instructiunei publice. Bucuresci, impri- meri’a statului. 1869. *) In Romani’a sc6Ie primărie se numescu cele cunoscute la noi sub numire de scole normali, 6ra secundarie sunt cele gimnasiali. **) Imprimeri’a statului din Bucuresci lucra cu 11 machine mari iuti si cu cateva tescuri, si tocma se asiâdia potere de a- buri spre a potâ lucra mai cu sporiu. De ddua ori cincidieci si ddua istorii biblic© pentru scdle si familii. Traduse din limb’a germana, după originalulu societatiei de Calvu. Bucuresci, 1865. Imprimeri’a statului. Principie de gramatica franceso-romana, de Th. E. Ciocanelli, professore in gimnasinlu Lazaru. Edit. a 2-a. Bucuresci, 1864. Pretiulu 2 vicenari. Grammatica elleno - romana, de I. Collocotide, professore de limb’a si litteratur’a ellena in lyceulu S. Sava. Edit. a 2-a, 1865. Pretiulu 4 vicenari. Sintaxea ellena, de același auctoriu. Bucuresci, 1868. Pretiulu 3 lei n. In Romani’a mai esira si esu mereu inca si alte multe cârti didactice, din care inse ndue ne mai ve- niră astadata inca numai acestea: Carte de lectura pentru scdlele primărie. Apro- bata de consiliulu imperialu din Franci’a. Traducere de I. lonescu. V-a edit. Bucuresci, 1869. 8°. 142 pag. Carte de citire cu deprinderi asupra limbei si asupra stilului pentru scdlele primărie. Scriere tra- dusa si prelucrata de loanu lonescu. Bucuresci, 1869. Formatu 16°. Pretiu 45 bani. Ecsercitia de lectura, de Stef. Rusianu. Edit. addua, auctorisata. Bucuresci, 1867. Pretiu 30 bani. Cursu elementariu de desemnu liniariu, de agrimensura (arpentagiu) si de architectura. Trad. in romanesce de I. M. Poenariu. Edit. a cin ci’a. Bu- curesci, 1869. Imprimeri’a statului. 8° mare, 95 pag., cu multe figure. Pretiu 3 lei n. La librari’a Socecu & Comp, se mai afla si alte multe cârti didactice, precumu: Crestomathia elena, de T E. Ciocanelli. Ed. 2-a. 3 tom. 50 bani. Dialogi romano-francesi, de G. Eustatiu. Ed. 5-ea. 1 lei 65 bani. Manualu de invetiatura, de Dim. larcu. Ed. 4-a. Pretiu 25 bani. Conductorulu scolariului contienendu cali- grafie, numeratiune, calculu si rugatiuni. De I. Mexie. II, edit. Bucuresci, 1869. 8°. 40 pag. Mitologia prescurtata, de Dim. larcu. 17 b. Gramatic’a latina, de B. Stilescu. A 4-a edit. 1 leu 10 bani. Gramatic’a elementara a limbei italiane, de O. Spinazzolla. 1 leu 25 bani. Fldrea literaturei italiane, culdssa de O. Spi- nazzolla, professore in gimnasiulu sântului Sava. Bu- curesci, 1862 (carte auctorisata), 8° mare, 255 pag. Pretiu 5 franci. Elemente de geografia antica, de B. Sieicariu. Edit. a 4-a. Pretiu 42 bani. Dictionariu latino-romanu, de D. N. Preda. 1 volumu. 8 lei 40 bani. Cosmografia, de Dim. N. Preda. 2 lei n. Dictionariu romanu-frâncescu-latinu-ger- man u, de ieromonachulu Pisone. 5 lei n. (Acestu preotu betranu si venerabile, in urmarea unei mari — 40 — asupreli trecutu mai de multu din Transilvani’a, unde fusese parochu gr. res., dupace ’si per dă soci’a, im- bratiosiă viăti’a monastica, unde inse totu lucrăza, precumu fusese dedatu din anii teneretieloru sale.) Tractatu de stenografia, de Elie Bosianu. Edit. 2-a. Bucuresci, 1865.*) Cărțile scolastice, care esu in tipografi’a sta- tului mai alesu pentru sculele elementarie din tidr’a intriga, se tiparescu in cate diece mii, 6ra unele si in cate cincidieci de mii de ecsemplaria dintr’o- data; preste acăsta cateva din acelea aparura in de- cursulu tempului in mai multe editiuni, precumu de ecs. Elemente de catechismu, său datoriile de mo- rala ale creștinului pentru clasile primărie esira in a. 1868 in editiunea a dăuesprediecea! Credemu că acestea informatiuni autentice, pe care le avemu in materi’a de fatia, merita cea mai deaprdpe luarea- mente a ndstra. Cunoscute sunt ndue toturoru fer- bentile dispute, provocate nu numai in diaristic’a ro- mana, ci si in camere asupra intrebarei, deca popo- rulu romanescu din statulu României invetia său nu invetia carte, si dăca invătia, căta? Vediuramu cu ochii nostrii, cumu raporturile oficiali in acestu re- spectu s’au demintîtu de repetite-ori, si cumu unadata chiaru si unu ministru alu instructiunei publice măr- turisi pe fatia, că in adeveru una suma de scăle sa- tesci se afla numai pe charthia. Noi concedemu ace- sta, că-ce scimu, că precumu pe la noi, asia si in Romani’a multe scdle sămena cu satele zugrăvite ale lui Potemkin, făcute pe la stațiuni, pentrucă se in- siele pe imperatăs’a Ecaterin’a; cu tdte acestea in acea tiăra, in care cărțile didactice pentru scălele elemen- tarie si primărie se tiparescu in cate diece pana la cincidieci de mii, ăra cele pentru gimnasia in căte 2—3 mii ecsemplaria, acolo una parte considerabile a tenerimei invătia carte. Si apoi ărasi mai intre- bamu: candu s’au departatu iataganulu turcescu din tierile romanesci? Respunsulu este: înainte numai cu patrudieci si duoi de ani. Si de candu a esitu acelu iataganu dela noi? Mai multu de una suta sieptedieci de ani! Acestea intrebari si respunsurile istorice date pe aceleași potu sierbf iubitoriului de adeveru că una cinosnra, după care trebue se apre- tieze gradulu de scientia si de cultura, la carele voru fi fostu in stare se ajunga moldavo-romanii in 42 de ani. Scimu fdrte bine, că moldavo-romanii mai au se percurga una distantia immensa, pana se ajunga pe celelalte popdra de rass’a latina; mi se pare inse, că ar fi fiirte bine, că se ne intrebamu si noi, cătu mai avemu se alergamu, pana se ajungemu la aceeași tienta, si că <$re pana atunci moldavo-romanii nu ne voru lașa departe indereptu. — *) T6te acestea cârti , cate s’au enumeratu pana aici, se potu trage si dela D epositoriulu fabricei de charthia me- chanica din Zernesci, deschisa de mai multi ani in Bucuresci, in bazarulu numitu Sierbanu-Voda Nr. 18. Inchiaiemu acestu catalogu de cârti si acestea puține reflecsiuni ale năstre pre langa descoperirea dorintiei năstre, că se ne vedemu in positiune de a potă publica cătu mai curendu inca si unu catalogu de manuale destinate pentru inlesnirea junimei dela facultățile juridice si filosofice, cumu si dela scdl’a de medicina si dela cea militaria din capitalele tieriloru romanesci. Einladung zur Prănumeration auf die in Wien er- scheinende politische Wochenschrift „DER OSTEN.“ Mit dem 1. Januar beginnt der „Osten* seinen dritten Jahrgang. Er wird fortfahren einzutreten fur die Rechte der bedriickten Nationen dies- wie jenseits der Leitha, und zu kămpfen gegen die Herrschaft des einen Volkes liber die anderen. Unser Wahlspruch ist das wahre Oesterreicherthum, welches allen Volkern gleiche Rechte gewăhrt und gleiche Pflichten auferlegt. Der „Osten“ wird auch ferner ein Organ der mit uns verwandten Vblker des benachbarten Orients bleiben, und die Selbststăndigkeitsbestrebungen der- selben unterstiitzen. Der „Osten“ hat die besten und verlăsslichsten politischen Mittheilungen aus dem In- und Auslande. Mit seinen Berichten aus dem Oriente kann kein Blatt concurriren. Ferner hat er einen vollstăndigen volks- wirthschaftlichen Theil fiir den Geschăftsmann. End- lich erhalten die Abonnenten des „Osten“ regelm'ăs- sig jede Woche gratis das Wiener Sonntagsblatt, in welchem Novellen, Theater- und Kunstberichte, Gedichte, Răthsel und Charaden mit werthvollen Prei- sen fur die gelungenste Auflbsung, Anekdoten etc. verbffentlicht werden. Wer den „Osten“ abonnirt, ist gerade so gut oder noch besser unterrichtet, als wenn er mehrere Wiener Tagesblătter abonnirt hătte, und auch fiir seine Unterhaltung ist reichlich gesorgt. Dabei kostet der „Osten“ schon mit dem Wie- ner Sonntagsblatt und mit Postversendung und fiir ein ganzes Quartal bloss 1 fr. 50 kr. ost. W.! Audi Inserate finden in dem „Osten.“ der eine Auflage von 6000 Exemplaren hat, sehr weite Ver- breitung, weil es kein Wiener Blatt giebt, welches unter den slavischen, romanischen und griechischen Volkern so verbreitet und accreditirt ist wie der Osten. Abonnements und Inserate sind an die unter- zeichnete Administration zu richten. Die Administration des „Osten“ in Wien. Dictionariulii UNGURESCU-ROMANESCU compusu de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, formatu 8° mare, 41 c<51e, se afla depusu spre vendiare la librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misiăr’a, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tiăpenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Editoriu si provedietoriu: Coinitetulu. — Redactorii! secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.