------------

a z⁵ Acesta foia ese ''’>'£
cate 3 cole pe luna '
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemenibrii 3 fr.

Pentru străinătate
10 franci cu porto

Va Posteⁱ-

/B'&’c'V----------¹—





                TRANSILVANIA.




        Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana
        si cultura poporului romanu.


log/c.


 Abonamentulu se j


face numai pe cate
1 anu intregu.

Se aboneza la Conii-


telulu asociatiunei in


Sibiiu. seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori.



            Nr. 2.



Brasiovu 15. lanuariu 1870.



            Amilii III.






    Care nutrementu este pentru omu mai priintiosu» celu
           do carne, seu celu de vegetabilia?

(Fine.)

     Socrate vorbindu cu Glaucus despre sortea a-
duda cetati, din care una eră sanetăsa, alt’a morbdsa
si a cadiutu victima nenorocirei si derapanarei, dîcea:
„Nutrementulu cetatiei sanetdse va constă din farina
de ordiu si de grâu, din care voru găti pasatu, pane
si plăcinte. Aceste feliuri de bucate li se voru servi
in paneriu de piperigu, ori pe frundie curate. Ei voru
mancă in comunitatea copiiloru sei; asternutulu loru
va fi unu lespedu verde; ei voru bea vinu infrum-
setiatu cu flori si cantandu lauda Domnului voru pe-
trece viăti’a plăcută asocîati." Glaucus: Mi se pare
inse, că ei pe langa panea loru nu aru avea nimicu
de mancatu? Socrate: Ba voru avea, eu am fostu
uitatu, că ei mai au inca sare, olive (măsline), branza,
căpa si alte verdetiuri, asia precumu le da pamen-
tulu. Eu nu vreu se le rapescu neci dessertulu. Ei
se aiba finice (smochine), mazere, fasole si alte frupte.
Ei astfeliu voru ajunge plini de voia buna si sane-
tate la o etate inalta si voru transportă neturburati
fericirea loru. Vedi dara, asia e adeverat’a cetate sa-
netdsa. Dăca tu vrei că se aruncamu o căutătură si
asupra cetatiei celei morbdse îngreunate cu evapora-
tiuni pestilențiali, lasa-me se inergu eu inainte. Aci
apoi Socrate schitiâza o icdna cumu s’a introdusu
uciderea animaleloru prin pastorii de vite, prin vena-
torii si bucătari, cumu acăsta a fostu comitata ince-
tulu cu incetulu de resbele si de tdte reutatile.

     Plutarghu marele istoricu si filosofu dîce in unulu
din diaTogii sei: „Tu me intrebi, pentru ce Pythagor’a
se abtiene dela carne. Eu te-asi intrebă din contra,
ce curagiu a trebuitu se aiba omulu, candu a dusu
la gur’a sa cea dintaia bucatura de carne a uciseloru
animale, care cu dinții sei a ruptu părțile de abia es-
piratului animalii, care facă a i se infrumsetiă măs’a
cu trupuri ucise, cu cadavre, si a consumatu medu-
larile, care cu vreo cateva clipite mai nainte mugeau,
balaiau, mergeau si cantau că si elu? Cumu poth
elu infige otielulu in ânim’a unei fiintie, care simte
că si elu? Cumu putură ochii lui suportă momentulu
uciderei? Cumu potă elu vedă o fiintia slaba lipsita
de ajutorîu sangerandu, belinduse si desmembranduse?
Cumu potii elu suporta momentulu t’umegandeloru
parti de carne? Cumu nu a facutu mirosulu loru, că
se se infidre ânim’a lui? Cumu nu s’a inspaimantatu


si cutreieratu de grătia si nu a fostu apucatu de grdza,
candu a mersu se’lu curatia de gunoiulu raneloru,
se’lu spele de sângele negru inchiagatu? In adeveru
noi trebue se ne minunamu de aceia, carii tienu ast-
feliu de convivia si nu de aceia, cari le incungiura.
Dă, cei dintaiu manati de fdme că ucigași au dresicare
temeiu desculpatoriu pentru barbari’a loru; inse ce
se dîcemu despre noi, cari suntemu de un’a șuta de
ori mai crudi că ei? — Cine ne silesce a versă sânge?
Uitati-ve ce abundantia de bunuri ve impresoră! Ce
catatime de fructe produce pamentulu! Ce avuția ne
dau agrii si viiele! Cate animale ne imbiie cu laptele
si cu lan’a loru, că se ne imbracamu! Ce mai cereți
si ce mania ve inpinge a grămădi atatea omoruri,
dupace sunteti saturati cu bunetati si binecuventati
cu tote spre a vostra sustienere! Astfeliu s’au pro-
nunciatu cei mai buni si intielepti barbati ai toturoru
tempuriloru si popdraloru. Plautus, Milton, Nevton,
Goldsmith, Fenelon, Pope, Rousseau, Franklin, Shel-
ley, Cuvier, Struve, Daumer, Bogumil, Gottz, Baltzer,
Hirling s. a. Aceste suntu adeveruri străvechi, cari
reinnoinduse ne punu in uimire. Apoi se ne mai
intrebamu, de unde vinu adeveratii eroi, si esperienti’a
toturoru tempiloru ne va respunde, că mai neci unu
barbatu de spiretu inaltu, neci unu profetu, neci unu
reformatoriu, neci unu inventoriu mare, poetu, artistu
ori cugetatoriu nu s’a nascutu in saldnele bogatiloru.
Mai tdte spiretele inalte, decidetdric, cari au luminatu
omenimea, au esitu ori din intunerecu si miseria, ori
de au fostu in relatiuni mai bune, ba si pe tronu
nascuti, si totuși au fostu tienuti vertosu, nutriti si
crescuți in modula celu mai simplu.

     Ide’a cumu-că ar ti imposibile a esistâ fara came,
jace adencu in omu si mai vertosu in cei de prin
cetati, si mai că nu se va află unulu, cu care se
vorbesci despre traiulu vietiei firescu, care se nu’ti
dîca: Acăsta nu merge, cumu pdte traf omulu fara
carne? Noi scimu că cele mai mari adeveruri, de sî
ele au invinsu mai tardfu, d. e. misicarea pamentului
aflata de Galilei si circulatiunea sângelui aflata de
Hervey, au fostu la ivirea loru fdrte nepopularie.
Dar acăsta neci nu pdte fi altfeliu, dăca vomu con-
sidera nesuiuti’a lumei după câștiguri, său freneticulu
doru după auru si nesaturat’a lacomia, inbuibare,
desmerdari, candu gustulu inca din lăganu capata
alta direcțiune, candu din instinctulu firescu nu se
mai afla neci urma, candu suntu inca barbati, carii
pretendu a se numera intre cei luminati, cari afirma


3

18 —


că numai acele popdra suntu civilisate si culte, cari
mananca bine, era prin acelu bine densii intielegn
carnea. Adauge inca invetiaturile dietetice ale unoru
medici moderni: Moleschell, Steinbacher, Voit, Liebig,
Bock, si nu ne va prinde mirare, deca dmenii tre-
mura după carne si cugeta, că numai acesta da nu-
trementu sanetosu si putere trupesca. — Nu e neci
indoidla că carnea pdte face acesta, inse noi privimu
mancarea carnei din pnnctnlu de vedere alu Igienei,
adeca alu sanetatiei, si in privinti’a acesta ea sta de-
parte de vegetabili. Apoi se mai pnnemu intrebarea:
Cata carne sanetdsa mananca dmenii? si vomu află,
că forte puțina. Ndue ne place carnea dela animale
ingrasiate, dara nu cugetamu, că ingrasiarea acestora
este unu proccsu morbosu. Animalele nu se ingrasia
pentrucă formddia mai multa substantia — carne,
structura seu organe, — ci pentrucă retienu utilisatele
materii ale loru, care că se usioreze prea ingreunatele
vase de sânge, se depunu in celule si cavitati in forma
de grăsime. Animalele de ingrasiatu suntu impede-
cate dela aerulu curatu si dela misicare si prin acdsta
supuse bdlei. Ce alte urmări pdte ave nutrementulu
din astfeliu de carne, decatu stricarea sangelni si prin
acesta a corpului intregu. Cumu-că neci unu omu nu
pdte trai numai din carne, este comprobatu prin mai
multe esperimente; asia dara cu catu omulu manan-
ca carne in proportiune mai multa, cu atata este
mai amerintiata ecsistenti’a lui.

      Se vedemu cumu stă cu prandiulu nostru celu
usitatu si civilisatoriu. Elu consta din supa, rasolu
(Rindfleiscli), apoi ori legume cu carne, ori fripturi
si altele. Sup’a dara si rasolulu jdca rol’a de căpe-
tenia, si cea dintaiu se concede, ba se si recomanda
si SQ-.^dă cu sil’a inca si bolnaviloru. Ce e inse sup’a
de carne- de vita ? Despre acdsta se lasamu se vor-
bdsca profesorala Seegen, care intr’o prelegere tie-
nuta inaintea unui publica numerosu in Vien’a vor-
besce astfeliu: „Cumucă instinctulu (stricatu) nu merge
totudeauna cu totulu dreptu si că multe retaciri are
se indrepte sciinti’a, voia aduce la acesta că in tre-
catu numai unele ecsemple. Ce pretiu se pune de
ecs. in Germani’a pe o supa tare de carne! Cu sup’a
se incepe prandiulu nostru in tdte dîlele; ea formeza
antailea midiulocu nutritoriu, cu care ne incercamu
a intarf pe bolnavii noștri redicati din bdle grele;
si totuși sup’a de carne si cea mai puternica nu are
in sine nimicu nutritoriu, si ce e inca si mai de tan-
guitu, prin modulu cu care se gatesce sup’a, ea sub-
trage si valdrea nutritdria a carnei. Adeverat’a ma-
teria nutritdria a carnei (albusiulu) se incliiaga prin
ferbere si se lapeda afara in forma de spume, că
dresicare necuratienia nefolositorfa; remasiti’a de fi-
bre, mai vertosu deca carnea ferbe multu, este si mai
neinistuibile si sup’a tiene in sine numai astfeliu de
parti azotice, care se formeza in inșii mușchi prin
strămutarea sa, mai anumita un’a materia, ce che-
micii o numescu Creatinu, si care formdza numai
pragulu acelei substantie, cu care un’a parte a sub-


stantiei muschiularie utilisate se scdte afara din trupu.
Singura si adeverata materia nutritdria a supei de
carne suntu sărurile, care au trecuta din carne in
supa. Sup’a de carne este că si ceiulu si cafeo’a, unu
midiulocu iritatoriu pentru nervi; omulu se simte (la
părere) după gustarea ei mai poterosu, mai vioiu,
inse o adeverata potere ori portare de substantie in
organismu din mancarea supei de carne nu urmeza.
Tocmai asia fara pretiu pentru nutrire că si sup’a
de carne si asemenea numai in privinti’a iritatiunei
nerviloru stomacului este si asia numitulu estractu
de carne, care inca nu contiene neci urma de albusiu,
ci numai unele ingredientie de azotu, producte de-
compunetdrie, asia numite materii estractive.“

      Asia dara vedemu că si laudatulu ecstractu de
carne alu lui Liebig, care facă epoca in teori’a nu-
tritiunei, prin sciintia se reduce la nimica; dara se
audimu ce dîce insusi Liebig mai tardfu si anume
in Kdlner Zeitung din 4. luliu 1869 despre sup’a si
estractulu seu de carne: „Părțile solubili ale carnei,
pe care le avemu in sup’a de carne, ori in estractulu
de carne, nu au neci un’a valdre nutritdria. Cafdo’a,
cdiulu si sup’a de carne nu ne nutrescu, si mi se pare
că ele nu sunt vreo necesitate pentru omeni. Același
Liebig scrie in altu locu, că sup’a prin creatinulu ei
lucra in corpulu nostru că si veninulu. — Mai de-
parte dîce totu Liebig: „Panea pdte suplini forte bine
pe carne, inse pentru trebuintiele omului panea nu
se pdte suplini asia perfectu prin carne. Omulu car-
nivora spre nutrirea sa are lipsa de unu terenu mai
larga si mai intinsu că alu leului si tigrului. Espe-
rimentele chemice au probatu, că tdte părticelele plan-
teloru, cate servescu animalelorit de nutrimentu, con-
tienu dresicare parti constitutive, ce sunt bogate de
azotu, era esperienti’a ne arata, că animalele spre
sustienerea si nutrirea loru au trebuintia de cantitati
cu atatu mai mici de plante, cu catu acestea sunt
mai avute de materii ce coprindu in sinesi azotu:
ele nu se potu nutri cu materii, din cari lipsesce a-
zotulu. In eminente cuantitate se afla aceste pro-
ducte de plante in sementiele cerealialoru (grâu, se-
cara, cucuruzii, ovesu, ordin, orezu), in mazere, linte,
fasole, in radecinele si succurile asia numiteloru le-
gume seu verdetiuri; ele inse nu lipsescu neci intr’o
planta si neci intr’o parte a loru. — Plantele pro-
ducă in organismulu loru sângele toturoru animale-
loru, că-ci in sângele si in carnea animaleloru plan-
tivore consuma carnivorele proprie numai materiile
planteloru, din care s’au nutrita cele plantivore: a-
deca carnea nu ne nutresce că carne, ci numai in-
cătu are ea in sine materii nutritdrie din plante.
Adeca vac’a mananca drba, in care se afla materii
tienetdrie de azotu, si noi mancandu carnea vacei,
nu ne nutrimu din ea că carne, ci numai din acele
materii tienetdrie de azotu, ce au intrata din drba
in ea; de acf vine, că carnea carnivoreloru e cu multu
mai nepriintidsa si mai neplăcută. Fibrin’a si albu-
siulu de plante iau in stomacala animaleloru herbi-

— 19 —


vore ărasi acea forma, ca si fibrin’a si albusiulu ani-
maleloru carnivore in stomaculu carnivoreloru. Jude-
cat’a barbatiloru celoru mai renumiti in privinti’a nu-
trementului omenescu conformu naturei omenesci se
basăza pe resultate comprobate l-o prin combi-
n|atiunile anatomice, care ne invetia, ca omnlu
după organisatiunea sa se asemena cu animalele fru-
givore in tdte relatiunile, in neci o privintia inse cu
cele carnivore. 2-a. Esperimentele fisiologice,
după care mancarea de carne trebue dechiarata de
nemorale, că-ci nu se păte proba, că noi amu avea
dreptu a ucide animalele fara necesitate si numai
pentru că se le consumamu cadavrele loru. 3. Ob-
servati unile medice, care ne arata învederată, că
mancarea de carne este nepriintiăsa pentru corpu si
spiretu. 4. Punctulu de economia. Tacendu de
principiala nationalu-economicu carele tiene, că cea
mai numerăsa impopulatiune a pamentului nostru si
cea mai mare cultura este posibile numai pe langa
unu viptu de plante, se consideramu numai tienerea
seu nutrirea sinuuraticeloru familii. Cate mii de fa-
nulii se ingrijescu si se necajescu, că se traiăsca con-
formu starei loru si că se păta câștigă necesari’a carne
pentru nutrimentul Cu intrebuintiarea toturoru midiu-
lăceloru alerga sute de mii după venituri mai mari,
că se păta plati carnea si alte midiulăce iritatiăse!
Dăca inse ămenii aru voi se vedia, că acesta carne
si acestea midiulăce de iritatiune, cumu cafăo’a, căiulu
etc., pentru ei si pruncii loru au se aduca numai
blastemu, ăra neci odata binecuventare; atunci tdta
viăti’a loru s’ar preface cu totulu spre bine, si ar
luă forma si direcțiune mai frumăsa, vesela, plăcută.
Măs’a de vegetabilia este mai curata, mai frumăsa, mai
sanetăsa si mai puterăsa, decatu cea cu viptu meste-
cate; pe langa acăsta si mai gustuosa, necausandu
neci o grătia. Apoi de sî nu potemu afirma că tie-
nerea casei fara carne ar fi necondiționate mai eftina,
pentrucă si bucatele de legume si de aluatu, apoi si
pămele si fructele cele mai fine potu fi tocmai asia
de scumpe, inse totuși substantiele care ne sunt ab-
solute necesarie, sunt fara indoiăla si mai eftine si
se potu castiga mai usioru.

     Doctorulu Milo North din Hartford in Nord-
america vrendu a’si castiga ăresicare date despre efec-
tulu unei diete fara carne asupra corpului si spire-
tului, a provocata pe medici, că se’i respundia la ur-
matăriele întrebări:

     1.       Crescut’a său decrescutu poterea corpului
prin delaturarea totale a nutrimentului de carne;

     2.       urmat’a procesulu digestiunei său alu mistuirei
cu vreunu simtiu plăcută său neplăcute in compara-
tiune cu aceea ce purcede din mancarea carnei;

     3.       fost’a spiretulu mai limpede si potut’a con-
tinua ostenitărie scrutatiuni mai indelungatu, decatu
pe langa diet’a mestecată;

     4.       care băle s’au vindecata mai greu ori mai
usioru, ori s’au delaturatu;


     5.        este diet’a vegetabile cu influintia asupra scau^
nului;

     6.        credu ei după esperienti’a făcută, că prin de-
laturarea nutrementului de carne nu se alterăza sa-
netatea lucratoriloru, ori a celoru ce studiăza;

     7.        alesau ei după observatiunile proprie ale loru
vreunu nutrementu din remnulu vegetabile că celu
mai sanetosu, ori altfeliu folositoriu.

     Respunsulu la primele trei întrebări a fostu, că
poterile trupului si ale spiretului au durate mai lungu
că la viptu cu carne, că nu au simtitu neci o ne-
plăcere la mistuire, ba din contra, mai multa plăcere,
că sanetatea a prosperate mai bine. — La întrebarea
a 4-a au respunsu, că slabitiunea de mistuire cu in-
cuierea, slabitiunea generala, rheumatismnlu, durerile
de capu, baterea de anima, intaritatiunile nerviloru,
esantemele, scorbutulu, slabitiunile plumaniloru, oftic’a,
scrofulele, epilepsia, artritisulu, frigurile reci, sunt a-
celea băle, care prin dieta vegetabile s’au delaturatu
ori mai alinatu. — La întrebarea a 5-a a fostu re-
spunsulu, că diet’a vegetabile mana mai bine la scaunu.
— La întrebarea a 6-a medicii carii au facutu espe-
rimentu cu sinesi, au respunsu, că diet’a vegetabile
este cu totulu favoritoria, adeca că ea este fărte priin-
tiăsa si pentru aceia, carii ducu viătia siedietăria. —
La a 7-a au respunsu, că vegetabiliale farinăse me-
rita preferentia.

     Acestea mari resultate ale esperimenteloru făcute
de medicii americani despre nutrementulu vegetabile
consuna perfecte cu judecat’a, ce au dat’o unulu din
cei mai renumiti medici europeni, adeca Hufeland
despre viptulu animale si vegetabile in multe latît’a
sa carte Macroviotic’a in modulu urmatoriu: La a-
legerea bucateloru se ne tienemu mai multe de cele
vegetabili. Bucatele de carne au mai multa aplecare
spre putredire, cele vegetabili din contra spre a opri
putrediuuea, care este cu preferentia inemiculu no-
stru celu mai perseverante; mai departe bucatele ani-
mali iutarîta si inferbenta mai tare, din contra cele
vegetabili dau sânge mai recorosu, mai blandu, mic-
siorăza misicarile interne, iritatiunea corpului si a
sufletului si astfeliu reintardie in adeveru consumtiunea
vietiei. Mai cu sănia trebue se ne ferimu de carne
var’a si candu grasăza frigurile putrede (tifusu). --
Preste acăsta noi mai aflamu, că nu cei ce mananca
carne, ci aceia ce au trăite cu vegetabilia (legume,
păme, fructe) si lapte au ajunsu cea mai inalta etate.*)

     Pana candu omulu va considera îndestularea unui
apetitu stricate si altora bolduri simtiuali că propriulu
scopu alu vietiei, pana atunci elu anevoia va scapa
de catusiele cele încurcate, complicate ale unei stări
sociali subordinate; elu nu va fi in stare de a vedă
cu ochi limpedi si cu spiretu seninu cele mai înalte


      *) Vedi despre acesta mai pre largii in Macroviotic’a tra-
dusa de dr. Vasiciu tom. II. fatia 198 — 7. O carte aedsta, care
nu s’a apretiuitu de publicnlu romanescu, prccutnu ar fi meritata;
aceea nu ar trebui se lipsesca neci la o familia.


3*

— 20 —


scopuri si destinatiuni ale vietiei omenesci, si pentru
aceea relatiunile cu lumea esterna inca le va cundsce
reu. Se castigamu inse omului acesta perfecțiune,
se’lu eliberamu de lacomia, se’lu retragemu dela biele
cu carne, se’lu curatimu de gustulu sângelui, se’lu
instruimu, că elu nu e creatu pentru de a fi mace-
lariulu lumei, si că stomaculu lui neci odata nu a
fostu destinatu a fi mormentulu cadavreloru de animale;
se’lu facemu a pricepe, că elu in demnitatea sa origi-
naria si cu insusirile sale asemeni lui Dumnedieu a
fostu asiediatu că domnu alu creatiunei, inse neci
odata că devastatoriulu ei; că inalt’a lui chiamare l’a
destinatu că se apere, era nu se nimicăsca fiintiele,
că elu are se domnăsca preste animale, era nu se le
rapăsca si ombra, si că misiunea lui sta intru a în-
vinge si cultivă pamentulu, ăra nu a cresce animale,
apoi ale inghitî. Sub aceste conditiuni corpulu seu
si creerii, său spiretulu si sufletulu seu voru câștigă
tbte poterile naturei sale materiali si spiretuali — o
direcțiune mai inalta si mai buna. Deci a lumină,
a deșteptă, a invetiă pe poporulu nostru, care a por-
nita pe calea stricatiunei, acestea ’mi fusera motivele
care me indemnara a diserta despre nutrementu, cu
atat’a mai multu, cu catu sciu că pe mesele bmeni-
loru noștri se afla bucate cu multu mai sanetbse fara
sânge, si că fals’a opiniune, că numai carnea da po-
tere si taria, a inceputu a prinde radecini si la po-
porulu nostru. Dara pentru acăsta nu vomu osendi
neci pe cei ce mananca carne, ci numai catu le tra-
gemu atențiunea la posturile, ce le prescrie biseric’a
nbstra, cari din punctulu modernu alu dieteticei arata
cea mai mare intieleptiune si îngrijire a ss. părinți
pentru creștinii loru. Insusi Christosu intemeindu re-
ligiunea creștina au lucrata curatiendu si reformandu
asupra asiediementiloru testamentului vecbiu, si asia
in loculu uciderei sangerbse a ahimaleloru si bmeni-
loru ce se pretendea că sacri ficia pentru impacarea
cu Dumnedieu de catra preoții paganesci, si a mie-
lului jidovescu, a pusu că symbolu de impacare cu
Dumnedieu, sacrificiulu celu fara sânge si lui Ddieu
placutu, adeca panea, dîcendu: „Acesta este trupulu
meu, luati mancati.“ De-si înaintea lui stă carnea de
mielu, totuși elu nu a luatu acăsta, ci panea, voindu
a nu spurcă si profană serbatbrea crestinăsca a im-
pacatîunei cu Ddieu prin sânge si omoru! — Că-ci
său ne vomu tînea de modulu vietiei usitate cu supa,
legume si carne, său de celu firescu cu pane, legume
si pbme, totuși panea remane nutrementulu princi-
pale si calitatea ei de mai mare însemnătate decatu
ce cugetamu noi. „Cu catu mai alba, cu atata mai
buna,“ este credintia comuna, si noi retînemu pe prunci
dela panea năgra. Dar tocmai contrariulu e adeve-
ratu; cu cătu mai bruneta, cu atata mai buna, inse
se fia bine lucrata, bine mestecată si incetu ingbitîta.
De aceea noi ne rugamu la Ddieu pentru panea nb-
stra de tbte dîlele, ăra nu pentru carne, sî biseric’a
nbstra a cunoscuta de multu poterea nutrementului
vegetabile sî a pusu in rugatiunile dela lithia bine-


cuventarea „panei, grâului, vinului si a untului de
lemnu“ aratandu că cu acestea potu trai creștinii fara
neci o stricati une, si de aceea se rbg'a pentru înmul-
țirea loru.

     Timisibr’a in Augustu 1869.

Dr. Vasiciu.


    Ecsilarea protestantiloru austriac! in Transilvani’a.

      Voindu noi a împărtăși la loculu acesta unu do-
cumenta despre transmigrarea fara voia a mai mul-
tora cete de protestanti austriaci in marele principatu
alu Transilvaniei, cunoscuti aici sub numirile de „Sa-
csoni“ si de „Landleri," si asiediarea loru p’intre sasi,
presupunemu la fiacare lectoriu cunoscintia deplina
a fioroseloru persecutiuni religibse întreprinse cu focu'
sî cu sabia, cu temnitie sî torture, candu de catra
un’a candu de catra ceealalta confesiune cristiana, după-»
cumu adeca un’a său alt’a din ele ajungea a fi in-
vingatbria. Din caus’a persecutiuniloru ridicate de
catra cei de confesiune reformata anglicana in Bri-
tani’a in contra puritaniloru sî a catoliciloru se im-
plura tiermii Araericei de-Nordu cu sute de mii de
emigrati. Barbar’a maltratare a protestantiloru din
Franci’a impoporă pe un’a parte a Prusiei. Incuisi-
tiunile ferbse sî crudele din Spani’a sî Portugali’a
despoporara pe acelea tieri pana le diumetate nume-
rulu locuitoriloru, pe carii ’i ar fi potutu avă. Gruer’a
cea formidabila religibsa, carea tienă in Germani’a sî
Boemi’a treidieci de ani, prefacă mai multe tienuturi
in selbatecii sî desierturi. Polonii catolici macelă sî
impuscă pe rusii necatolici, ăra rusii implea sî mai
implu inca Siberi’a si minele din muntele Uralu cu
romano-catolici sî cu uniti, ăra cnut’a sî temnitiele
inca ’si au partea loru. Aici in Transilvani’a capulu
unui romanu neunitu, fia fostu macara si archiereu,
era pretiuitu patrudieci de fiorini in casu de a fi im-
puscatu său macelatu din chiaru-seninu, fara neci-una
culpa. Cine ar mai crede? In secolulu alu 17-lea sî
in alu 18-lea, adeca pana la losifu Il-lea, toleranti’a
religibsa era mai mare, său incai cu nimicu mai pu-
țina in imperiulu turcescu, decătu in totu coprinsulu
Europei. Neciun’a data inse sî nicairi tirani’a reli-
gibsa nu a fostu mai intensiva decătu sub tempulu
domniei lui Ferdinandu II. In dîlele acelui monarchu
s'au esterminatu ad litteram toti protestantii din tie-
rile austriace asia numite ereditarie, ăra cati voru fit
mai remasu fara scirea sî fara voi’a acelui imperatu,
au fostu luati la gbna din nou in dîlele lui Leopoldu L
mai alesu pre catu tempu archiepiscopulu ungurescu
Kollonits era mare sî tare in cabinetulu imperialu.
Sî cu tbte acelea mesure crudeli sî in mani’a totu-
roru spionagiuriloru in tierile austriace inca totu se
mai tienura unele resturi de protestanti pana in dîlele
Măriei Teresiei. Acumu inse spiritulu tempului, cu
legile umanitatei pe bratiale sale, totu înaintase pana
la atata, in catu neci chiaru partitei iesuitiloru nu’i
mai venea bine, că se estermine cu focu sî cu sabia

— 21 —


pe asia nnmitii acatolici, eretici, disenteri, schisma-
tici sî ce mai sciu eu câ ce numiri li se mai dă celoru
ce diferea in credentiele si opiniunile loru religidse.
De alta parte inse macsim’a de stătu adoptata de
mai inainte sî formulata in dude cuvente: „Unita-
tea credintiei,* era sustienuta cu tdte bratiale in
Austri’a câ sî in Spani’a, câ sî in Itali’a, câ sî in
Rusi’a. Intre acestea impregiurari cabinetulu Vienei
vediendu, că de ecs. in Transilvania totu nu se pdte
restaura neci-unu feliu de unitate a credintiei, veni la
idea, câ incai tierile numite ereditarie se le curăție
de orice aluatu alu eterodocsiei, dra pe cati prote-
stanti s’aru mai aflâ in acelea, in locu de a’i arde,
sdu de a’i afunda in valurile Danubiului, se’i trans-
pdrte in Transilvani’a si se’i asiedie intre sasi, carii
mai toti sunt protestanți. Asia se sî facîi, dra docu-
mentulu ce impartasimu in acdsta cestiune este unu
memorialu istoricu, carele coprinde date cu atatu mai
interesante, cu catu acelea cadu tocma pe tempulu,
pre candu de una parte proselitismulu religiosu ca-
tolica intre romanii transilvani lucrâ din respoteri;
' candu mitropolitulu serbescu din Carlovitiu voiâ se
■pună man’a pe biseric’a romandsca, dra Rusi’a rogata
de romani se aventâ de protectdria*); candu de alfa
sasii se incordâ câ se curăție fundulu regescu de ro-
mani. Care este acelu ochiu tempitu, pentru câ se
nu vddia legamentea istorica si psichica intre acelea
evenimente!

      Acumu se vedemu coprinsulu susu atinsului me-
morialu decopiatu in Vien’a, titulatu

      ‘           Transmigrantes.

      Același suna in originalu asia:

      Ad Nrum 63 der 18. October 1752 ist weder
der Tag, an welchem Ihre Majestat die Kaiserin Maria
Theresia die Explantation der evangelischen Unter-
thanen aus Oesterreich, Steyermark und Kârnthen
nach Ungarn und Siebenburgen beschlossen, noch
auch jener, an welchem sie wirklich begonnen hat,
sondern es verhălt sich mit dieser Exportation fol-
gendermassen:

      Nachdem der gedachten Kaiserin im Jahre 1752
angezeiget worden war, dass sich seit nicht langer
Zeit in Oesterreich ob der Enns und in Steyermark
und Kârnthen mehrere Unterthanen, obwolil unbe-
kanntmit den Grunddogmaten, zur augsburgischenCon-
fession bekannten; so geruhte dieselbe aus dem
Grunde, weil ihnen in diesen Lândern weder eine
private, noch weniger eine bffentliche Ausiibung die-
ser Religion gestattet werden konnte, unterm 20.
Jănner 1752 zu bewilligen, dass sie mit dem eintre-
tenden Friihjahre ihre Wohnsitze verlassen und nach
Siebenburgen (ungeachtet der von den damaligen,
dortlandigen Bischofe, dem Freiherrn Sztoika von
Szala gemachten wiederholten Gegenvostellungen) in


jene Orte itbersiedeln diirften, wo sie mit vollkommen
freier Religions-Uebung und Sicherung hinlânglicher
Lebensmitteln unterbracht werden konnten.

     In Folge dieser Bewilligung wanderten zuerst
aus Obersteyermark 8 Mânner mit 7 Weibspersonen
und 3 Kindern aus, die liber Komorn in das Te-
mesvarer-Banat abgefuhret, jedoch aus der Ursache,
weil damals daselbst ebenfalls keine Lutheraner sich
sesshaft machen durften, nach Miihlenbach in Sie-
benbiirgen uberwiesen wurden.

     Diesen folgten im August 1752 34 Familien
aus Oesterreich ob der Enns und Kârnthen, welche
im Ganzen 168 Personen zâhlten, ein Gesammtver-
mogen von 1451 fl. 84 kr. besassen und unter der
Aufsicht des Hermannstâdter Rathsfreundes Simeon
Friedrich Treitler, nachdem sie an der Theiss an-
gekommen waren, mit der Landesvorspann unaufge-
halten nach Siebenburgen uberftihret wurden, um
unter die daselbst zur augsburgischen Confession
sich bekennenden sâchsischen Nation eingetheilet zu
werden.

     Ein weiterer Transport von 17 Familien und
einigen ledigen, der lutherischen Lehre hartnâckig zu-
gethan gewesenen Dienstleuten aus Oesterreich ob
der Enns, Steyermark und Kârnthen traf am 16.
October 1752 in Wien ein, und wurde bis Pest zu
Wasser, sodann aber za Land bis Szegedin, und von
da durch das Banat bis nach Siebenburgen mittelst
Vorspann befdrdert.

     Nachdem somit bis Anfangs Mai 1753 in Aliem
sechs Schiffe mit solchen Luther’schen Unterthanen
von Klosterneuburg aus abgesendet worden, und im
Verlaufe der nâchsten zwei Monate wieder zwei Trans-
porte nachgefolget waren, wurden Anfangs August
1753 neuerdings 200 Kopfe aus Oesterreich ob der
Enns, Steyermark und Kârnthen nach Ybbs gestellet,
von da auf der Donau bis an die Theiss, weiterhin
auf der Theiss und dem dortigen Kanal bis Temes-
vâr zu Wasser und von da mittelst.Vorspann nach
Siebenbiirgen verfiihret.

     Diesen folgten noch am 17. September desselben
Jahres etwelche zwanzig friiher zuriickgebliebene Fa-
milien, und im Jahre 1754 wurden mit Ende April
50 Familien, dann nach dem am 15. Julius abgegan-
genen zweiten Transporte am 5. Sept, noch neuer-
dings 600 Personen nacbgesendet, endlich jedoch mit
den zu Ende Mai und Anfang September 1755 abge-
gangenen Transporten diese Exportation geschlossen.

     Confer cum bis: Waldau, Geschichte der Pro-
testanten in Oesterreich, Steyermark, Kârnthen und
Krain, 2. Bd. pag. 360. 364. Item pag. 366., nec non
pag. 430. 432.

     Asia din acestu documentu invetiamu acestea:
Strămutarea, sdu cumu dîce documentulu, straplanta-
rea protestantiloru din Austri’a de susu*), Stiri’a sî


      *) Vedi documentele publicate in acesta foia in an. tr. la
Nrii 21—22.


      *) Oesterreich ob der Enns ~ Austri’a din susu de riulu
Anis’a, (latin. Anisus, nemt. Enns).

— 22 —


Carinthi’a nu s’a intemplatu in 18. Oct. 1752, seu
adeca nu numai atunci, ci succesive in mai multe
restempuri. In 20. lanuariu 1752 imperatds’a Mari’a
Teresi’a dete porunca sî respective concesiune, că in
prima-vdr’a acelui anu protestantii austriaci se'si lase
foculariele, locuintiele loru sî se trdca in Transilvani’a.
Intr’aceea episcopulu rom. catolicu din Transilvani’a
anume baronu Sztoika de Szala protestă de repetite
ori in contra trimiterei aceloru acatolici in Transil-
vani’a. Cu tdte acelea proteste veniră mai antaiu din
Stiri’a superiore 5 barbati, 7 femei sî 3 prunci, carii
dupace trecură pe la Comaronu la Banatulu Teme-
sianu, voindu se remana acolo, nu fusera suferiti, din
causa că pe atunci protestantii sî in Banatu era per-
secutati • asia acei stiriani fusera inaintati pana la
Sasu-Sebesiu in Transilvani’a, unde se sî asiediara.

     In Augustu 1752 urmara alte 34 familii, seu cu
totulu 168 de suflete cu avere totala de 1451 fior.
54 cr. Acestea familii puse sub inspectiunea unui
senatoriu din Sibiiu anume Simionu Fridericu Treitler,
dela Tis’a incdce fusera aduse cu cara de postan'a
pana inlaintrulu Transilvaniei, nnde insera impartiti
p’intre sasi carii tienu confesiunea augustana.

     Unu alu treilea transporta de 17 familii si cativa
inși necasatoriti, luterani de conditiunea sierbitoriloru
din Austri’a superiore, din Stiri’a sî Carinthi’a ajunse
in 16. Octobre 1752 la Vien’a, de unde fu inaintatu
pana la Pestea pe apa, după aceea pe uscatu pana
la Segedinu, de unde apoi ii adusera totu cu cara
de postarfa pana in Transilvani’a.

     Pana pe la inceputulu lui Maiu 1753 (adeca in
cursu de unu anu) se inbarcasera pe Danubiu in por-
tulu dela Klosterneuburg siese corăbii cu emigranti
luterani, dra in urmatdriele dude luni mai urmara
alte dude transporturi. In Augustu 1753 fusera a-
dusi 200 luterani totu din Austri’a de susu, din Stiri’a
sî Carinthi’a la orasielulu Ybbs. de unde drasi au
fostu puși pe Dunăre, din care intrara in Tis’a, dra
apoi pe canalu inainte veniră pana la Temisidr’a, dra
de acolo fusera aduși totu cu postaria in Transilva-
ni’a. In 17. Sept. 1753 urmara alte cateva familii.

     In Aprile 1754 se mai trimisera incdce 50 de
familii. In 15. luliu fu pornitu altu transportu (de
cate suflete? nu se spune), dra in 5. Sept, mai ple-
cară incdce inca 600 (siese sute) de persdne.

     In fine mai veniră inca sî in Maiu sî in Sept.
1755 unele transporturi, cu care apoi se inchiaie acea
ecsilare a protestantiloru austriaci incdce pe pamen-
tulu Transilvaniei, dra asiediarea loru după tdta pro-
balitatea urmă a se face pe moșii, din care fuseseră
ialungate alte atatea familii romanesci, pentrucă tie-
nutu nelocuitu, sdu incai neposiediutu (nestapanitu)
de nimeni, nu era neci catu un’a palma.

     La calcaiulu memorialului impartasitu mai susu
se vede sî unu formulariu de pasaportu, pe langa
care se trimitea fiacare transportu de ai aceloru ne-
fericiti. Acelu formulariu avea urmatdriele rubrice
nemtiesci:


     | Im Jahre | Von wo | Wohin | Zahl der ge-
kommenen | angesiedelten | Familien | Kcipfe. |

     In unele opuri istorice scrise de ardeleni s’au
pastratu ici-colo si numele unoru locuri, pe la care
au fostu asiediati unii emigranti; se pare inse că in
scaunulu Sibiiului s’au asiediutu cei mai multi. G. B.



    Inscriptiuni de mormente si manuscripte din sec. trecuta.

      Se scie, că episcopulu Klein dusese cu sene la
Rom’a unu nepotu, că se aiba cene se-lu consoleze
in drele cele amare ale lungului seu exiliu. Acest’a
după mortea lui se reîntorsese in Transilvani’a, sî
casatorinduse cu un’a dein fetele boieriului Monea
dein Veneti’a inferiore se consecrase de preotu, sî
fusese inaltiatu la demnitatea de protopopii alu Ve-
neției. Pietr’a monumentale a protopopului Ioane Klein
se mai vede sî astadi, ea e aplecata in partea infe-
riore, ci interna a turnului besericei gr. cat. dein Ve-
neti’a, sî e înalta că de 6 urme. Inscriptiunea e cu
slove sî suna: „Fililoru celi ce remaneti in lume,
veniti de cetiti si invetiati dela mene, că-ce
eu inca portai trupu in lume, sî că pre una
usia trecui prein lume, sî sosii la sfîrsitulu
vietiei, sî in mare dorere mi se dede trupulu
mortiei.“ După acest’a urmdza unu cercu ovale, in
care de a drept’a e scobita una mana dein umeri cu
una cruce, de a stang’a evangeliulu, in partea supe-
riore unu porumbii in sboru tienendu in gura una
crenga de maslinu cu cinci frundie. — De desubtulu
acestui-a inscriptiunea se mai continua in cinci serie,
in cari se mai vedu slovele trunchiate sî schimosite,
dara tesculu nu se mai pote descifră; — de aci in-
colo slovele asia suntu de măcinate, in catu nu li se
mai cunoscu urmele. Astadi nu se ar mai potd scf
alu cui a fostu acelu monumentu, ddca n’ar esiste
dmeni betrani, cari se ne spună, că eli inca’lu ve-
diusera aplecatu la mormentulu protopopolui Klein.

      Acestui-a urmă in demnitatea protopopesca cu-
mnatulu seu Monea. Elu inca are una pietra mo-
numentale, ce astadi e aplecata in parietele dein a-
fara ale casei protopopului Klein dela usia de-adrdpt’a
cu una inscriptiune lunga in limb’a latina, in care
deduce originea familiei sale dela unu principe ro-
manii. Eu o cetisem acdst’a intre notitiele dn. cav.
Ioane Puscariu, carele o decopiase inainte de acdst’a
cu 16—17 ani, ci astadi nu se mai pdte descifră.
In beseric'a ndstra dein Veneti’a mai esiste una sfita
de metasa in patru itia cu flori roșii galbene verdi,
unu epatrafiru sî manecari de, aceeași materia sî co-
lori, aduse de protopopulu Klein dein Rom’a, ce fu-
sese proprietatea episcopului Inocentin. Una cruce
de argentu se afla in Baiutiu la Nicolau Stoica; —
dr eu la fratele acestui-a proprietariulu de astadi ale
caseloru lui Klein aflai unu manuscriptu alu eppului
I. Klein legatu in piele in 4° mare de 197 pagine
sub titlu:

— 23 —


     „Libellus definitionum per me Joannem Innocen-
tium L B. Klein Eppnm olim Fogarasiensem in Tran-
silvania, pro tempore Romae Anno 1762 commoran-
tem collectarum et secundam alphabetum ordinatarum
ex sex tomulis philosophiae veteris et novae ad asum
scholarum accomodatae in Regia Burgnndia olim per-
fectae a. Joii. Bapt. Dnhamel et Venetys 1704 Im-
pressae A. R. P. Gr. Joanne Baptista Naqueto Hi-
berno Tiderdenti Ord. Praedicatorum professore Ro-
mae impressa 1659.

     Acesta manascriptu astadi e la mene, ci numai
spre alu usuâ, că-ce proprietariulu facia cu tote opin-
tirile mele nu se poti't înduplecă, se mi-lu vendia.

     In fine am se observezu, că e scrisu cu multa
diligentia de insusi eppulu Klein.

Antonelli.

     NB. Intielegendu, că docențele Stoic’a ar fi
dusu cu sene mai multe manuscripte cu litere cirilice
la Baiutiu spre a se ceti de protopopulu Dragomiru,
am scrisu numitului protopopii, că se mi le comunice
de va află in trensele ceva referitoriu la viăti’a sî su-
ferintiele episcopului.



    Reuniunea femeiloru romane din Brasiovu.

       In Gazet’a Transilvaniei Nr. 98 unu corespondente isi des-
copere dorinti’a sa, că asiediementulu filantropicu, numitu Reu-
niunea femeiloru romane din Brasiovu se se faca romariiloru
cunoscuta mai de aprăpe, se se publice statutele aceleia, se se
infientieze comitete filiali etc.

       Adeca institutulu filantropica naționale numitu „Reuniunea
.femeiloru romane" cu statutele sale tipărite de dude ori, cu tote
‘publicatiunile anuali ale adunariloru sale generali sî ale baluri-
,îoru sale, este datu uitarei! Intru adeverii asia ni se pare sî noue,
pentrucă ni s’a intemplatu de cateva ori în caletoriile ndstre, că
se fimu întrebați de catra unii-altii cu adeverata naivitate: E,
a propos! dara ce mai face reuniunea femeiloru dv. de acolo
dela Brasiovu? Mai ecsista ea? Mai dă vreunu semnu de viătia?

       Eca asia se dau uitarei nu numai persdnc, ci sî institute,
legaturi, testamente, fonduri, uneori in mai puținu de una ge-
neratiune sî in mani’a toturoru publicatiuniloru cate se făcu prin
diarie! Dara ore in tempurile in care nu potea fi vorba de tipariu,
de cârti, de diarie, căte sute sî mii de fapte demne de a fi pă-
strate in memori’a posteritatei, seu cufundata in abisula uitarei!

       Acestea sî alte consideratiuni de natur’a acestora ne în-
demnă pre noi a depune sî in acăsta foia oresicumu unu testi-
moniu despre originea, vieti’a sî activitatea binecuventăta de
Ddieu a reuniunei femeiloru romane.

       Ide’a infientiarei unei reuniuni de femei se născu in De-
cembre alu anului 1849, adeca indata după pacificatiune sî după
esîrea trupeloru rusesci din tiera. Pe atunci generalulu br. Wohl-
gemutb, gubernatoriulu civile si militariu alu tierei primise dela
Vien’a instrucțiune secreta, că se casseze sî se desfientieze orice
comitete si reuniuni s’aru fi aflandu in tiera, ăra mai anume, că
pe cele romanesci se le tracteze intocma că sî pre cele unguresci,
pe cei negrii-galbini că sî pre cei tricolorati; preste acesta orice
adunari era oprite forte strinsu si sub grea pedepsa in sensulu
legei marțiale. Cu tote acestea ămenii de sî spionați barbatesce,
totu se mai adună cate 9 —10 inși in cercuri private. Pe atunci
petrecea in Brasiovu intre altii Elorianu Aronu sî loanu Maio-
rescu. Intr’una de dîle venindu ei in locuinti’a lui Iac. Mura-
sianu, acolo între altecestiuni ale dîlei se ivi sî cestiunea orfaniloru
remasi dela părinții macelati prin insurgenții unguri si asia se
nască ide’a, că spre alinarea sortei acelora se se infientieze una


reuniune de femei, pentrucă, observă Aronu, se sciti voi că sub
firma barbatiloru nu vomu fi suferiti de a mai intreprende ni-
micu. Aceeași cestiune se mai desbată inca sî cu alte ocasiuni,
pana candu apoi Aronu fu insarcinatu cu compunerea unui prol
iectu de statute, că unulu carele sub protectiunea domnei soției!
lui Barbu D. Stirbeiu mai luase parte la fundarea unui micii
asilu de fetitie. Puținu după aceea Maiorescu plecă la Vien’a
in caus’a naționala, ăra Aronu se mută la Sibiiu, de unde apoi
trimise unu proiectu de statute, care inse in cativa §§-i ai sei
semenă pentru acelu tempu atatu de liberali, incatu ar fi fostu
absoluta preste potintia- de a le midiuloci confirmarea ; asia Iac.
Murasianu se insarcină cu modificarea sî cu midiulocirea confir-
marei loru. Statutele compuse numai in 12 §§-i sub dat’a din
²⁸/i6 Martin 1850 fusera confirmate de gubernatoriulu Wohlge-
muh abia in 21. Octobre din același anu 1850. Primele fun-
datărie au fostu 81 de femei din Brasiovu, partea cea mai mare
romane sî vreo trei grece. Acestea ’si alesera unu comitetu de
12 inse, care se puseră sub protectiunea Sofiei Wohlgemuth
sociei gubernatoriului, ăra de presiedenta ’si alesera pe repaus.
Mari’a D. Nicolau. Statutele din 1850 portă titlu: Sub inal-
tulu sceptru alu Austriei. Statute pentru reuniunea fe-
meiloru romane spre ajutoriulu crescerei fetitieloru or-
fane serace sî mai anteiu alu aceloru fetitie romane, ai
caroru părinți au cadiutu in revolutiunea maghiaro-
transilvana din anii 1848 si 1849. Brasiovu 1850.

      Cu acelea s'atute reuniunea prosperă vreo siese anii forte
bine, pentrucă in acelu tempu Iac. Murasianu, a cărui săcra fu-
sese presiedenta lucră cu una rara predilectiune pentru înain-
tarea ei; după aceea inse s’au inieptatu nesce fortune infricosiate
asupra vietiei acelei plante tenere; rivalitati fainiliarie, obstinatele
intrige confessionali, ăra mai pre susu de tote brutalulu amestecui
alu administratiunei politice sî alu directorialul politiei. Se anini
camu velulu uitarei preste acelea tempuri de ura sî urgia sî se
ne consolamu pe deplinu cu inpregiurarea, că reuniunea scapă
din tote acelea tentatiuni afurisite cu fatia curata sî cu capita-
lulu neatinsa de nimerii. Intr’aceea reuniunea trebui se trăca
totuși prin una prefacere: in a. 1860 pre candu era presiedenta
domn’a Zoe soci’a protopopului loanu Petricu, statutele ei se
laara la revisiune sî se modificară cu adaosu de 5 §§-i, apoi
modificate se confirmară abia ift 2. Ian. 1861. Statutele modi-
ficate inca s’au tiparitu sî s’au impartîtu in cateva sute de ecs.
In anii următori sub presiedenti’a dămnei Măriei Ap. Popu s’au
compusa sî adoptatu planu, seu mai bine regulamentu pentru scole
de fetitie. De atunci reuniunea femeiloru romane lucrăza mereu,
de sî uitata mai cu totulu de națiune. In ¹⁵/₃ 1865 comiietulu
ei se adresă catra mai multe dame romane din orasiele Tran-
silvaniei mai virtosu in cestiunea infientiarei de comitete filiali
sî de scole pentru fetitie. Dorinti’a comitetului adeca era, că
afara de cele trei scole. de fetitie din Brasiovu, Sibiiu sî
Blasiu se se mai faca celu puțina inca vreo cinci totu cu sub-
ventiune dela fondula reuniunei, ăra mai înainte de tăte se se
deschidă un’a de trei classe in Abrudu, apoi in Turd’a, Fagarasiu
si asia mai departe. Pre cătu scimu noi inse, afara de duoe,
celelalte neci macaru unu respunsu din trei linii n’au aflatu cu
calc a dă comitetului. Asia reuniunea lucra numai cu venitulu
dela fondulu de vreo 30 de mii fior. v. a., pentrucă femeile ro-
mane sî barbatii loru asia afla cu cale. Dara se se scie, că in
lumea acăsta scopu mai sacru decătu este alu acestei reuniuni^
nu mai pote fi altulu; sî se se mai scie, că perirea romaniloruj
seva începe cu desnationalisarea femeiloru nostre. Asia a fostu a 4;
căsta totudeauna, totu asia va fi si de aci înainte. Reuniunea
voiesce se faca scole romanesci pentru fetitiele romani-
loru; sî acestu scopu noi inca totu nu voimu se’lu intielegemu?

      Multi romani am vediutu iri vieti’a mea scandalinduse a-
maru sî pote că uneori cu totu dreptnlu, candu audia că cutarț
romani trecuti prin scole se casatorescu cu totu feliulu de femei!
străine; intr’aceea forte puțini au voitu a obserba, că acestu reu
purcede in mcsura considerabile din edueatiune, din scăle. —
Femei’a romana luata iu genere este dotata dela natura cu tnăî

— 24 —


multe gratii decătu ale altora, era frumseti’a sî sauetatea ei inea
ar fi mai durabile; ce'i lipsesce inse? Scdl’a, educatiunea core-
șpundietdria sîj apararea ei de cultur’a mintiunosa, atunci apoi
heci unu june romanu nu’si va lega capulu pe airea.


Cu ac&sta ocasiune dati se trecemu aici numele acelora
barbati si femei, care incependu dela 1850 pana la 1865 au ina-


vutitu fondulu reuniunei cu sume mai considerabili.

1850.                                          mc. fr. cr.

Zoe I. luga in Brasiovu .       .   .    .     ,      100 —

Sofi’a br. Lud. de Wohlgemuth, Sibiiu   .   .                    .  50 —

Stan’a C. Belgasoglu, Brasiovu .        .   ,                    . 100 —

Mari’a ved. Steriu, Brasiovu .          .   .                    .  20 —

Zoe St. Stoica, Bucuresci .....                       40 —

1851.                  Baronds’a G. Șina, Vien’a .... 1000 —
Episcopulu Vas. Erdeli, Oradea mare .     .    ,                   100 —

Episcopulu Alecs. St. Siulutiu, Blasiu .    .                    .  40 —

Archimandritulu Patriciu Popescu, Banatu    .                    .  40 —

Constantinu Bicu, Brasiovu .....                      46 40

1852.                     Raluc’a I. S. Gerasimu, Bucuresci    . . 60  —

Episcopulu Andreiu br. de Siaguna, Sibiiu   .                    . 290 —

Gubernatorulu principe C. de Schwarzenberg, Sibiiu 50 —
Capitululu gr. cat. Oradea mare .   .    .     .                    50 —

Const. Hormuzache dela mai multe cocdne care n’au

   voitu a se numi                (298 galb.) ~       1390 66

1853.                                            Baronâs’a Ifigeni’a S. Șina ....            140 —

Cocdn’a Elisa G. Sturdza n. Hormuzache dela mai

   multe cocone, care n’au voitu a se numi (290galb.) 1353 30

1854.                                          Maîest. Sa Elisabet’a Imperates’a Austriei

   (in 8. luniu) .......                              750 —

Preotds’a Maria V. Tincu, Versietiu .    ,     .      30 —

1857. Const. Hormuzache           (60 galb.) “        270 —

1860.                                          v. a. fr. cr.

Barbar’a ved. Crisianu ......                         42 —

Archimandritulu Patriciu Popescu        . . .                    . 120 —

Maria D. Nicolau, Brasiovu .            . . .                    .  50 —

1861. Episcopulu Vas. Erdeli, Oradea .      .                    . 100 —

1863.  lancu Archimandrescu, Brasiovu .  ...          200 —

1864.  Elen’a Vas. L. Popu escel., Sibiiu   .                    .  20 —

1865.  Cristin’a Romanu, Brasiovu       .   .                    .  20 —


      Pre langa acestea sume au intratu in anii trecuti dela mai
multe comune romanesci, precumu din Alba-Iulia, Zlatna, Bistra,
Unedor’a, Hatiegu, Orastia, Blasiu, S. Regenu, Boiti’a, Riusioru,
Resinari s. a. s. a. sume dela cate 40 fr. pana la cate 200 fr.
m. c., 6ra din Bucovin’a veniră totu prin staruintiele ilustrei fa-
milii Hormuzache anume in a. 1851 m. c. fr. 1419.

      Numai prin asemenea căldură si devotamentu fondulu reu-
niunei ajunse in stare de a cresce precum a crescutu, ăra admi-
nistratiunea leala ii asigură si ii va asigura esistinti’a si prospe-
rarea lui.

Din protocolulu de controla alu R. fem. rom. s’au mai
aflatu că au contribuitu după cum urmădia:


1850.   Dec. 23. Maria I. Branu    .     .    .     .     20 —

1851.   Martie 22. Ecaterin’a Popoviciu din Lugosiu         21 -—

Iunie 10. Carolin’a Dumoviciu din Vien’a .          .       20  —

Aug. 21. Ana Rudolfu Orgidanu in Brasiovu .                100  —

Todoriti’a Balanu in Brasiovu      .     .    .     .     20 —

1852.   Iulie 9. Marele Aga E. Hormuzache (Cernautiu) 100 —
Sept. 26. lulian’a Mocioni de Eoen .           .    .      260  —

1854. Georgie Vasilieviciu din Giul’a in Ungari’a         28 —

Nicolae Nagi, parochu in Vien’a.         ...              30 —

1855. Ecaterin’a G. loanu, Brasiovu .          .    .      222  —

Maria Gavrilu Munteanu, Brasiovu, testati      .    .       50  —

Const. Udrea, Lugosiu .       .    .     •                20 —

Episcop. Aradului gr. res. Procopie Ivascoviciu din

   sum’a adunata de 222 fr. 27*/ᵤ cr. .       •     •     50


      NB. T6te cele mai susu scrise s’au publicata in „Con-
cordia" sub Nr. 56 din ¹⁵/₂₇. luliu 1865 folio 425. sî in „Fa-
mili’a" sub Nr. 5.


      Adres’a comitetului catra femeile romane era acesta:

Dela Reuniunea femeiloru romane.

      Intru intielesulu §-lui 4 alu statuteloru Reuniunei femeiloru
romane, membru activu alu Reuniunei pdte fi oricare dama va nu-
mera pe fiacare anu celu mai puținu 1 fr. v. a. la fondulu Reu-
niunii, si cu atatu mai virtosu acelea, care’si voru capitalisa acea
tacsa depunendu la casa odata pentru totudeauna o suma core-
spundietdria, după care se se pota trage venitu sigura, analogu
tacsei ce numera. In anii dintei ai infiintiarei acestei Reuniuni
au numeratu la fondulu ei cate unu capitalu din care se trage
venitu anualu sigura si curata, intre altii si altele următorii domni,
archipastori si domne. (Aici urmă catalogulu.)

      Ne place a crede, că in dîlele ndstre inca se voru afla dame
iubitdrie de omonime si pline de o ambițiune nobila pentru stim’a
secsului propriu, ’care dăruite dela Ddieu si cu stare materiala
mai însemnata, voiudu totuodata a scapa si de incomoditatea de
a îngriji pe fiacare anu pentru numerarea tacsei de membra, nu
voru lipsi a capitalisa tacs’a cata numeri pana acumu. Deci se
face stimateloru membre din Brasiovu si districtu*) cunoscuta, ea
list’a ce se trimite spre înscriere are doua rubrice, un’a pentru tacs’a
anuala, 6ra alt’a pentru capitalulu tacsei, pentrucâ asia se si
pota alege fiacare membru, pe care rubrica va voi; se presupune
totuodata, ca membrele din afara voru binevoi a compune pentru
sinesi totu asemenea lista.

      Brasiovu 1865, luliu ’⁵/₃.

In numele comitetului Reun. fem. rom. prin
Anastasi’a Datcu, preș.

Efrosina I. G. loanu, casier.



                 Gavriilu J. Munteanu, t
directorii si profesorii la gimnasiulu romanu gr. or.
din Brasiovu, membru alu Societatei academice romane
dinBucuresci, alu asociatiunei romane transilvane pen-
tru literatur’a si cultur’a poporului romanii, precumu
si alu Societatei de sciintie naturali din Pojonu etc.,
a repausatu in etate de 57 ani in urm’a unei sufe-
rintie grele de apoplecsie, după impartasirea cu S.
Taine, in ,⁷/₂₉ Decembre a. c. la 8 */₂ bre sera.

     Despre acesta durerdsa perdere, — pe care o
gelescu: adancu intristat’a sa soția Mari’a născută
Baracu, gclnic’a sa mama Marina, soru-sa Ana cu
soțiulu el Par. I. Mihaltianu. socrulu seu Protopopu
I. Baracu cu consdrtea sa Elen’a si fiica Tatiana,
nepotii sei Par. Nicolau cu consdrtea sa Zoe, conc.
de advocatura Gavriilu, Paraschiv a cu soțiulu ei Prof.
St. losiffu, Aureliu si Ana, precum si corpulu pro-
fesoriloru, foștii lui colegi, — se incunosciintidza toti
amicii si cunoscutii repausatului.

     Remasitiele lui pamentesci s’au inmormentatu
Sambata in 20. Dec. (1. lanuariu 1870) la 2 dre
după amddi iu cimiteriulu Bisericei Sf. Nicolau din
Schiai. Brasiovu, ,⁸/₃₀ Decembre 1869.

     Nu va fi acdsta singura memoria ce vomu pă-
stră colegului nostru Gr. I. Munteanu in acdsta fdia,
ci ne ocupamu si cu adunarea de date din vidti’a
lui cea supusa la multe si diferite suferintie.


       *) Acesta espresiune se schimbă pentru fiacare tienutu sî
orasiu pe numele acelora ; se mai adaogea sî câte una epistola
particularia.

— 25 —


    Declaratiune publica.

     După unu raportu, publicații in „Heidelberger
Zeitung* Nr. 275 din anulu 1869, profesorele W.
Wattenbacb in alu treilea discursu alu seu, tienutu
in museulu de Heidelberg, descriindu pre sasii din
Transilvani’a si positiunea loru, afirma, că intre mul-
tele pericule, ce au amenintiatu pre sasi in esistinti’a
loru, este de a se numeră si precumpenitdri’a po-
pulatiuue romana din Transilvani’a, carea.este
o adeverata banda de tetiunari si de hoți. >

     In urm’a intercesiunei, in acelasiu diurnalu Nr.
278, din partea iuristului in Heidelberg I. Bechnitiu
pentru ondrea natiunei romane, numitulu profesore
Wattenbacb dă unu respunsu totu in acehi diurnalu
Nr. 279, in care intre altele dîce, că espectoratiunile
sale despre valachi său romani s’au reprodusu prin
raporturile diurnalului amintitu in termini mai aspri,
decumu au fostu ai densului; — mai departe dîce, că
a cercetata numai pamentulu sasiloru (recte fundulu
regescu) si că densulu a vorbitu numai despre ro-
manii colonisati (?) pre acest’a ț era pentru a dovedf,
că acești romani sunt asia precum i-au caracterisatu
densulu, se provdca la ceea ce a scrisu englesuhi
Charles Boner despre Transilvani’a, era catra finea re-
spunsului seu afirma Wattenbach, că se îndoiesce,
dăca romanii, locuitori in colibi impregiurulu
sateloru sasesci, au convicțiunea, că numai
pre cultura se pdte basă pretensiunea ecsisten-
tiei naționale.

     Oricumu se voru luă cuventele lui Wattenbach
— după cumu sunt relatate in Nr. 275, seu după
versiunea ce densulu o dă in Nr. 279 alu amintitu-
lui diurnalu — nu se pote neci-cumu trage la in-
doela, că ondrea poporului romanu, in ceea ce pri-
vesce cultur’a si moralitatea lui, e atacata prin numi-
tulu profesore in modulu celu mai insolente. Si a-
cestu atacu e cu atata mai dorerosu simți tu, cu catu
elu se vede a fi anume calculatu de a inferă si dis-
credită înaintea opiniunei publice luminate si prin
urmare de a lipsi de simpathi’a si spriginulu morale
alu aceleia pre unu poporu, carele, de si apasatu fara
vîn’a lui mai inulti secuii, totuși dovada e istori’a lui,
n’a lipsitu si nu lipsesce a’si împlini că oricare dintre
popdrale conlocuitorie datorintiele sale catra patria si
umanitate si carele a adusu si aduce cele mai mari
sacrificie posibili pentru de a intră in concertulu po-
pdraloru cultivate si libere.

     Comitetulu asociatiunei transilvane pentru litera-
tura si cultura poporului romanu, petrunsu de ma-
rele sacrificie, ce poporulu romanu pin Transilvani’a
preste totu si in deosebi celu din fundulu regescu,
isi impune pentru cultur’a sa, nu pdte se-si esprime
destulu de viu profund’a sa părere de reu, că unu
barbatu de scientie, unu istoricii germanii, a potutu
se-si uite intru atatu de sene, incatu, in midiuloculu
Europei, intr’o cetate celebra prin atati eruditi si de
siguru înaintea unui numerosu publicu luminatu, se


se apuce a aruncă fara conscientia asupra poporului
romanu, fia macaru si numai asupra celui ce locu-
esce in fundulu regescu, astufeliu de injurie grave si
infamatorie.

     Cumu dovedesce numitulu profesoriu, că romanii
din fundulu regescu locnescu in colibi impregiurulu
sateloru sasesci? si prin ce i-au datu aceia ansa de
a se indof despre nesuinti’a loru de a’si intemeiă esi-
stenti’a naționale prin cultura? — Dupace istoriculu
Wattenbach, precumu insusi marturisesce, a cercetatu
in persdna fundulu regescu si a avutu întâlnire cu
cei mai destinși barbati ai sasiloru, cine ar mai potd
așteptă se’lu vddia atatu de lipsitu de dovedi faptice,
in catu, pentru de a se acoperi, se fia constrinsu a
se verf sub scutulu lui Charles Boner?! — Cine este
Charles Boner si cu cata iubire de adeverii a scrisu
elu in opulu seu despre Transilvani’a, acesta trebuiă
se o afle Wattenbach si dela sasii invetiati, cu cari
dîce elu ca a conversatu mai multu, si trebuiă s’o afle
aceea Wattenbach si singurii, fara informatiuni, a-
vendu ocasiune a se convinge prin intuitiune propria
despre starea sasiloru si a romaniloru conlocuitori in
fundulu regescu.

     Fiindu in faci’a locului profesorele Wattenbach
pote se afle, că precumu romanii din Brasiovu au
infiintiatu frumosulu gimnasiu, de care densulu amin-
tesce numai in respunsu, asia si ceialalti romanii lo-
cuitori in fundulu regescu si-au infiintiatu după po-
teri scdle prin tdte comunele locuite de ei, atatu prin
cele mestecate cu sasi, catu si prin cele curatu ro-
mane; — mai departe potd se afle Wattenbach si de
reuniunea femeiloru romane din Brasiovu, pentru în-
aintarea educatiunei orfaneloru si a fetitieloru serace,
o reuniune ramurita in tdta tidr’a, carea sustiene scdle
pentru scopulu aratatu nu numai in Brasiovu, ci si
in alte locuri ale Transilvaniei, — asemenea potd se
afle de multele societăți romane de lectura, — in
fine potd numitulu profesoriu se afle si de conside-
rabilele stipendie, ce se dau pre totu anulu in mai
multe mii de fiorini studentiloru romani din mai multe
fundatiuni romane si dela asociatiunea, pre care are
ondre se o representă subscrisulu comitetu cu resie-
dinti’a in Sibiiu.

     Dar aceste institute si midiuldce de cultura Wat-
tenbach le-au trecutu cu vederea, său inca fiindu in
Transilvani’a, seu numai înaintea auditoriului seu din
museulu de Heidelberg. In totu casulu inse e con-
demnabile a ignoră asemenea lucruri din vidti’a unui
poporu, candu cineva ’si permite a se face judeca-
toriu asupra culturei si moralitatei aceluia. Si pro-
fesorele Wattenbach se arata aci cu atatu mai con-
demnabile, cu catu in respunsulu seu insusi martu-
risesce, că nu s’a simtitu indemnatu a aminti in dis-
cursulu seu de institutele de cultura ale poporului
romanu. Dar ce e dreptu, ddca numitulu profesore
ar fi adusu înaintea auditoriului seu, institutele si
midiuldcele de cultura, ce poporulu romanu si-le-a
creatu si le sustiene si le folosesce cu succesu, in


4

— 26 —


mani’a toturoru vicisitudinilor!! tempului, cumu ar mai
fi incaputu langa acelea si injuriele ce elu avea se
le arunce asupra acestui poporu? Pre langa o espu-
nere a sacrificieloru si succeseloru, ce poporulu ro-
manii le pdte arată pe calea culturei si a civilisa-
tiunei, cumu ar mai fi potutu caracterisă istoriculu
Wattenbach, inaintea unui publica luminata, pre po-
porulu romanu atatu de infama, incatu raportorulu
dela „Heidelberger Zeitung" se dîca (vedi notiti’a din
Nr. 278 alu acelui diurnalu), că după cele ce a afir-
mați! Wattenbach despre portarea romaniloru din Tran-
șilvani’a fatia cu sasii, aceia cu dreptulu se potu numi
„o adeverata banda de incendiatori si de hoți!?" —
Istoriculu Wattenbach a trebuita se ignoreze si tre-
cutulu si presentulu poporului romanu din Transil-
vania pentru de a aruncă asupra lui asemenea in-
jurie infamatorie; că-ci istoria patriei, de si spune
că poporulu romanu in Transilvania a fostu impilatu
atatia secuii, totuși nu arata neci intr’unu locu, că
acela s’ar fi degradata vreodată a fi o banda de
tetiunari si de hoți, 6ra statistic’a tierei arata invede-
ratu, că poporulu romanu a stătu si sta in privinti’a
moralitate! celu puțina pre acela gradu, pre care au
statutu si stau poporale conlocuitorie favorate de stătu.

      Acestea premise, subscrisulu comitetu, pre langa
espresiunea profundei sale păreri de reu, că-ci a tre-
buita se intempine din partea unui erudita istorio-
grafa germana asemenea atacuri, pre catu de nefun-
date, pre atatu de iujuridse pentru poporulu romanu
din Transilvania si respective din fundulu regescu
in ceea ce privesce cultur’a si moralitatea lui: de-
chiara de calumnie tendentidse aserțiunile cuprinse
in amintitele atacuri ale profesorelui Wattenbach si
protestcza in contra acelora calumnie cu tdta sole-
nitatea.

      Din siedinti’a comitetului asociatiunei transilvane
pentru literatura si cultur’a poporului romanu, tie-
nuta la Sibiiu in 4. lanuariu 1870.

Comitetulu asoc. trans. pentru lit. si cult,
poporului romanu.

   loanu Hannia mp.                   I. V. Rusu mp.

      vicepresiedinte.                     secret. II.


Nr. 306—1869.

    Protocoliilu siedintiei estraordinarie a comit, asoc. trans.

tienute in 14. Dec. c. n. 1869 sub presidiulu Rever, dlui vice-
presiedinte I. Hannia, fiindu de facia dd. membrii Ilustr. sa dn.
cons. aul. lacobu Bolog’a, dn. cons gub. Pav. Dunc’a, dn. sen.
Petru Rosc’a, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. parocliu si prof.
Zach. Boiu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. adv. dr. Dumitru
Racuciu si dn. redact. si bibliot. Nic. Cristea.

     §. 130. Dn. secret. I. G. Baritiu cu privire la
fdi’a asociatiunei pentru anula venitoriu face între-
bare: 1) ddca voiesce on. comitetu, că se faca dela
sine o provocare de prenumeratiune pre an. 1870?
2) cate ecsemplarie voiesce (comit.), că se se tipa-
rdsca pre anula venitoriu ? si anume afla cu cale, că


din Nrulu I. se se tiparăsca incai 750 ecsemplarie,
spre a se impartf mai alesu in tienuturile, in care
acesta fdia inca nu e cunoscuta de locu; 3) isi cere
scusa, că-ci a fostu constrinsu a face unu Nr. din
cate 2 cdle in contra prevederiloru sale din 26. Maiu
a. c., din care causa spesele inca au crescută in
catuva, cari crede a se pote acoperi din ecsempla-
riele remase; 4) restulu ecsemplarieloru de pre 1869
se se trimită incdce in cruda său brosiurate? In
urm’a acestora numitulu dn. secret. I. cere a i se dă
inviatiuni cama pana la 20. Dec. a. c., spre a se
potd intocmi.

     Condusa. Cu privire la întrebarea de sub p.
1) Comitetulu după o disensiune seridsa, in decur-
sulu careia se iviseră doue opiniuni, un’a ca comi-
tetulu, iar alta ca dn. secretariu I. se faca provocarea
Gestionata, afla cu cale cu maioritate de voturi, a
decide: că facerea provocarei de prenumeratiune la
„Transilvania" pre an. 1870 se se concrddia dlui
secret. I. că redactoriulu numitei foi; ad p. 2) se de-
cide: că Nrulu I. din „Transilvania" se se tipardsca
in 750 ecsemplarie, er celealalti numeri următori in
căte 500 ecsemplaria; ad p. 3) se se iea spre sciin-
tia; ad p. 4) se decide: că ecsemplariele remase de
pre a. cur. 1869 se se lege in brosiuri si se se tri-
mitia la tempulu seu la comitetulu asociatiunei.

     Deci in acestu intielesu se se sî rescrie catu mai
curendu susu amentitului domnu secret. I.

     §. 131. Secret. II. presentdza unu contu dela
tipografia archidiecesana de aici despre 16 fr. v. a.
că tacse de insertiuni pentru publicarea concursaloru
la stipendiale si ajutoriale asociat, pre an. 18⁶⁹/₇₀ in
Telegrafulu romanu, si totuodata propune asemnarea
esolvirei aceluia.

     Conclusu. Se asemndza la cass’a asociat, trans.
esolvirea respectivului contu din sum’a preliminată
de adun. gen. trecuta pentru spesele estraordinarie.

     §. 132. Se perlege o scrisdria ddto. 1. Dec. a.
c. a dlui profesoriu publici! ord. de filologia neola-
tina la universitatea din Vien’a Adolfu Mussafi’a, prin
carea dn. sa ’si esprime in limb’a italiana, in terminii
celi mai caldurosi, multiumit’a sa pentru ondrea ce i
s’a datu alegunduse de membru onorariu alu asocia-
tiunei trans. si totuodata adauge, că aedsta ondre i
va servf de o ndua incuragiare spre a se ocupă si
mai departe cu studiulu limbei si literaturei romane.

     Conclusu. Scrisdria de multiumita a dlui prof.
Adolfu Mussafi’a se iea spre sciintia cu viia plăcere
si totuodata se decide, că redactoriulu „Transilvaniei"
se se recerce a’i trimite cate 1 ecsemplariu din fdi’a
asociatiunei.

     §. 133. Dn. inspectorii! scol, secundarii! luliu
Bardosi trimete pentru museulu asoc. unu numii ve-
chili de pe tempurile imperat. rom. Gordianu.

     Conclusu. Se primesce cu multiumita si se preda
dlui bibliotecariu, spre a se păstră in colectiunea nu-
mismatica a asociatiunei.

     §. 134. Cu verificarea protocolului acestei sie-

— 27 —


dintie se insarcinăza dd. membrii lacobu Bolog’a,
Pavelu Dunc’a si Zacharia Boiu.

     Cu acăsta siedinti’a comitetului asociatiunei in-
ceputa la 5 6re, se incheiă la 7 6re săr’a.

     Datulu că mai susu.

loanu Hannia mp.,                  I. V. Rusu mp.,

vicepresiedinte.                   secret. H.

     S’a verificata prin

     Bolog’a mp. P. Dunc’a mp. Z. Boiu mp.


Nr. 312—1869.

Protocolulu siedintiei cstraordinarie a comit, asoc. trans.
tienute in 24. Dec. c. n. 1869 sub presidiulu Rev. dn. vicepres.
Ioane Hanni’a, fiindu de facia dd. membrii Ilustr. sa dn. cons.
aulicu lacobu Bolog’a, Ilustr. sa dn. cons. gub. Pavelu Dunc’a,
II. sa dn. cons. gub. Elia Macelariu, dn. capit. pens. Ioane Bradu,
dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. par. si prof. Zach. Boiu, dn.
prof. Ioane Popescu, dn. secret. II. I. V. Rusu, dn. capit. pens.
si cassariu alu asociatiunei Const. Stezariu, dn. redact. si bibliot.
alu asoc. Nic. Cristea si dn. adv. dr. Dem. Racuciu.

     §. 135. Dn. vicepresiedinte aduce la cunoscintia,
cumca acăsta siedintia estraordinaria s’a aflata înde-
mnata a o conchiamă cu scopu de a impartasf dd-
loru membrii o charthia a dlui profesoriu si membru
sapiente alu comitetului Ioane Popescu, prin carea
domni’a sa din incidentulu, că profesoriulu din Hei-
delberg’a W. Wattenbach in unu discursu tienutu in
museulu de acolo si publicații in „Heidelberger Zei-
tung“ Nr. 275—1869, reprodusa si in Telegrafulu
romana ddto Sibiiu in ⁷/I₉ Dec. a. c. Nr. 97 ex 1869,
descriindu positiunea sasiloru din Transilvania, si-a
luata cutediare a aruncă calumnii in contra morali-
tatiei si culturei poporului romanu, numindu’lu pre
acesta o banda de tetiunari si hoți (eine wahre
Brandstifter- und Diebesbande); isi ia voia a atrage
atențiunea on. comitetu asupra acestei impregiurari,
si totuodata opinăza, că comitetulu se delibereze a-
supra modului, că cumu ar fi de a se intempină din
partesi atare calumnia injuridsa.

     Punenduse la ordinea dîlei acesta obiectu, indata
se ivi cestiunea, dăca e comitetulu competenta său
nu, a face ceva spre refrangerea mentiunatei calumnii?
Acăsta cestiune de competentia dede ansa la desba-
teri îndelungate si seridse, la care dd. membrii de
fația participară cu celu mai viu interesu. In de-
cursulu desbateriloru se iviră doue propuneri, moti-
vate si de o parte si de alt’a si anume:

     a)      Dn. cons. aulicu Iac. Bolog’a propuse, că co-
mitetulu se se dechiare nu numai de competente,
dar chiaru si de chiamatu (detoriu), a aperă morali-
tatea si cultura poporului romanu, atacata prin ca-
lumni’a susu indigitata.

     b)      Dn. dr. Racuciu din contra nerecunoscundu
competenti’a comitetului in atare obiectu, propune,
că refrangerea său interapiuarea acelei calumnii se
se lase barbatiloru privati, carii au de a se ocupă
cu de aceste, cum si diurnalisticei romane, in a cărei
sfera ar cadă, după parerea sa atari cașuri.


     Propunerea din urma e spriginita si din partea
dlui dr. Nemesiu. In urma presidiulu, in firulu des-
bateriloru, reasumandu opiniunile manifestate cu pri-
vire la un’a său alt’a dintre amentitele propuneri,
pune mai antaiu la votisare propunerea de sub a),
respective a dlui cons. Bolog’a, formulata in sensulu
urmatoriu:

     Credese comitetului competente a face cele ce
va afla cu cale si de lipsa in obiectulu din cestiune ?

     Asta propunere cu maioritate de 7 voturi, langa
care se alatura si votulu vicepresiedentelui, contra 3
voturi, priminduse, se rădică la valdre de conclusu
alu comitetului.

     §. 136. După aceea iu necsu cu conclusulu pre-
cedente se pune la disensiune modalitatea punerei
aceluia in lucrare. Dn. cons. lacobu Bolog’a propune,
că spre acestu scopu se se alega din sinulu comite-
tului o comisiune de 4 membrii, carea pregatindu
unu elaborata in obiectulu subversante, se’lu presen-
teze spre pertractare in siedinti’a lunaria prosima.

     Dn. cons. Macelariu inca e pentru comisiune,
numai catu propune, că aceea se constea din 3 mem-
brii si elaboratulu pregatindu se se presenteze in o
siedinti’a estraordinaria tienenda catu mai curendu,
fara de a se așteptă pana la siedinti’a lunaria viităria.
Combinanduse ambele propuneri si punenduse la vo-
tisare cu maioritate de voturi — abtienenduse 3 inși
dela votisare, — se decide: alegerea unei comisiuni
statatdrie din 3 membrii, carea pregatindu elabora-
tulu respectiva se se însărcineze alu presentă in sie-
dinti’a lunaria său ordinaria a comitetului, ce se va
tienă in 4. Ian. 1870 c. n. De membrii acelei co-
misiuni se alesera dd. cons. Iac. Bolog’a, Elia Mace-
lariu si dn. prof. Ioane Popescu.

     §. 137. Cu verificarea protocolului siedintiei a-
cesteia se insarcinăza dd. membrii Iac. Bolog’a, Pav.
Dunc’a si Zach. Boiu.

     Cu acestea siedinti’a estraordinaria a comitetului
începută la 4 '/₂ 6re, se incheiă la 6 */₂ 6re săr’a.

     Datulu că mai susu.

   Ioane Hannia mp.                   I. V. Rusu mp.

vicepres.                        secret. II.

     S’a cetitu si verificata Sibiiu in 25. Dec. 1869.
            Bolog’a. P. Dunc’a. Z. Boiu.



    Bibliograficii.

     In dîlele acestea ărasi ne veniră la mana mai
multe cârti, parte mare scolastice, a cărora esire pe
orizontele literaturei năstre ne causă una din prea
rarele bucurii, de care amu potutu ave parte in anii
mai din urma. Lipsindu-ne tempulu fisicu necesariu
spre a ne ocupa cu recensiunea acestora producte ale
mintei, ne tienemu de datorintia naționale, că incai
se le facemu cunoscute si lectoriloru nostrii, cumu si
se le aratamu calea, pe care le potu avă, dăca voru vof.

     Cursu de aritmetica raționala, elaborata pentru
usulu scăleloru secundarie, licee, gimnasie, seminarie

— 28 —


etc., cu adaosu si amelioratiune, de I. Grecescu,
professore de mathematica in lyceulu din Craiov’a.
Editiunea a 2-a. Craiov’a 1868. Form. 8°. pag. 345.
Pretiu: bros. 4 lei n., legata 5 lei n.

     Cursu de aritmetica rationata, part. I., professatu
de El. Angelescu, ingenieru civile, vechiu elevii ala
scdlei centrale din Parisu, professore. Prim’a editiune.
Carte autorisata de consiliulu permanenta de instru-
cțiune pentru usulu scoaleloru secundarie. Bucuresci.
Librari’a Socecu & Comp. 1868. Form. 8° mare, 59
pagine. Pretiu 1 francii.

     Cursu de Algebra elementara, professatu de El.
Angelescu etc. (ca mai susu). Bucuresci, nou’a tipo-
grafia a laboratoriloru romani. 1869. Form. 8° mare.
Pretiu 1 leu nou si 25 bani (— 1 francii sî 25 cent.)

     Elemente de Geometria, de A. M. Legendre, cu
adause sî modificatiuni de M. A. Blanchet, director^
de studiele mathematice la St. Barb, vechili elevii alu
scoalei polythechnice (in Parisu). Traductiune de El.
Angelescu, ingenieru etc. (că mai susu) si I. M.
Riurenu, vechiu elevu alu scoalei de ingineria civile
din Bucuresci, fostu directoru de internata privata si
inspectorii generale alu scoaleloru primărie din ti era
etc. Bucuresci. Tipografia lucratoriloru asociati. Edit.
2-a. 1868.

     (Acdsta carte inca este auctorisata pentru scole
prin decisiune ministeriale si este recunoscuta de un’a
din cele mai bune si mai corespundietdrie scopului.)
Form. 8° mare 291 pag. Pretiu 4 lei noi si 20 bani.

     Arithmetica theorclico-praclica cu raționamente a-
propiete de inteliginti’a copiiloru si cu questionaria in
giosulu pagineloru, coprindiendu esercitiu de calcula
si probleme supra tuturora operatiuniloru arithmetice
pentru usulu clasiloru primărie si secundarie de ambe
sexe, de G. Eustatiu (Ciocanelli), profesoriu publicu
in capitala. Carte autorisata de consiliulu permanente
de instrucțiunea publica. Editiunea III. Bucuresci.
Tipografia lucratoriloru asociati. 1868. Formata 8°
mare, pag. 91. Pretiu 84 bani.

     Aritmetica practica pentru clasele I. II. III. pri-
mărie, compusa de dn. Barbu Stefanescu inca nu ne
venf, scimu inse că aceea costa 55 de bani.

     Elemente de aritmetica pentru classea antai’a pri-
măria de M. Schwarz. Bucuresci 1866. Imprimeri’a
statului. 8°. pag. 49.

     In „Enciclopedi’a poporana" a dlui Dimitrie
larcu aflamu la Nr. VIII. Aritmetica practica prescur-
tata, de Dim. larcu, vechiu profesoriu si inspectoru
de scdle. Bucuresci. Librari’a N. C. Popper & Comp.
1869. Formata sedetiu, 96 pagine. Pretiu 40 bani
s6u centesime.

     Elemente de mineralogia, de St. C. Michailescu,
professoru la gimnasiulu Lazaru. Partea I. Minera-
logi’a theoretica. Bucuresci 1869. pag. 182. Pretiulu
4 lei n.

     Elemente de zoologia, de Gregoriu Stefanescu, |


professore de geologia la facultatea de sciintie din
Bucuresci, licențiata in sciintiele naturali, membru alu
societății de geologia din Franci’a etc. Bucuresci 1865.

      Dn. profesoriu dr. loanu Mesiota mai publică
una parte a opului seu inceputu in a. 1867, adeca:

      Geografi’a si istori’a evului vechiu, mediu si
nou. Manualu prelucrata pentru clasele superiore
gimnasiale si reale de dr. loanu G. Mesiota, prof. la
gimnasiulu romana din Brasiovu. Volumulu ILlea.
Evulii mediu. Iași. Editiunea si imprimeria societa-
tiei junimea. 1867.

(Va urma).



     Invitare de premimeratiune la POESIA Si PROSA.
tom. I.

     Acesta colectiune va cuprinde vreo 35 poesie
parte religiose, parte naționali, si trei disertatiuni,
tienute la adunările gen. ale asoc. trans. in Clusiu,
GheiTa si Siomcut’a-mare, anume: „Una privire fu-
gitiva peste literatur’a romana," „Parenesu asupra
poetului Andreiu Murasianu," si „Limb’a ca conser-
vatori’a nationalitatei ndstre in furtunele secleloru,"
dintre cari aceste ddue din urma acumu voru esi pu-
blicate pentru antai’a dra.

     Opulu pusu acumu sub tipariuva face vreo 13—14
cdle in 8°, pe papiru elegantu, in formata plăcuta
moderau, si va esi si se va trimite on. prenumeranti
cu inceputulu lui Februariu 1870.

     Pretiulu unui ecsemplariu este 1 fr. v. a. pentru
romanii dincdce, si 3 lei n. pentru cei dincolo de
Carpati.

     Prenumeratiunile sunt de a se trimite la suscri-
sulu celu multa pana 10. Februariu 1870.

     Dd. colectanti după 10 ecsemplarie voru primi
unulu gratuitu in semnu de recunoscintia.



Publicarea baniloru incursi

la asociat, trans. dela siedinti’a estraord. a comit, din 14. Dec.
   1869 pana la siedinti’a aceluia din 4. lanuariu 1870 c. n.

       1. Prin dn. vicecapit. district, si colect. asoc. in Fagarasiu
Codru Dragusianulu s’au trimisu la fondulu asoc. trans. 50 fr.
v. a., si anume: a) dela dn. advocotu loanu Romanu tacs’a de
m. ord. pre anii 186%, 186% si 186% 15 fr.; b) dela dn. I.
G. Codru Dragusianulu tacs’a de m. ord. pre 186% si 18⁶%₀
10 fr.; a) dela II. sa dn. capit. supr. Lad Tamasiu tacs’a de
m. ord. pre 186% 5 fr.; d) dela dn. curatoriu biser. G. Aiser
tacs’a pre 186% 5 fr.; e) dela dn. presied. jud. Nicolau Sustai
tacs’a pre 186% 5 fr.; f) dela dn. ases. jud. Sam. Radu tacs’a
pre 186% 5 fr,; g) dela dn. advocatu A. Densiusianu tacs’a pre
186% 5 fr. Sum’a 50 fr. v. a.

       2. Prin staruinti’a dn. protopopu gr. cat. in Cosiocn’a D.
Sabo s’au trimisu la asoc.: a) colecta dela comun’a gr. cat. Cea-
nulu mare 8 fr.; b) dela comun’a Corpade 1 fr.; c) dela corn.
Berchesiu 57 cr. Sum’a 9 fr. 57 cr. v. a.

       Sibiiu, 4. Ian. 1870.

Dela secretariatulu asoc. trans.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactorii! secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografia Romer & Kamner.