FOI’A ASOCIATIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATUR A ROMANA si CULTUR’A POPORULUI ROMANU MW A» ffl’T Editoriu: comitetului asociatiunei. Redactoriu: secretariulu asociatiunei G. Baritiu. BRASIOVU. In tipografi’a Romer & Kamner. Motto: Gutta cavat lapidem, non vi, sed saepe cadendo. S u m a r i u 1 u materiiloru coprinse in acesta foia. Nrulu foiei \\£Jare nutrementu este mai priintiosu pentru omu, celu de carne, seu celu de vegetabilia? de dr. Paulu Vasiciu ........ 1. 2. Georgie Asachy f ¹³/₂₅ Noembre 1869 . , . 1. Clio. Documente despre alungarea romaniloru d’in locuintiele sî mosiiorele loru in fundulu regescu (cont, d’in 1869), comunicate de G. Baritiu . 1. Biblioteca de lectura pentru tenerimea de ambele- sexe, a Ipi 1. M. Riure.nu ..... 1- Essilarea protestantiloru d’in Austri’a in Transilvani’a - (documente istorice), de G. Baritiu ... 2. Inscriptiuni de momente sî manuscripte d’in secul. trecutu, comunicate de I. Antonelli ... 2. Reuniunea femeiloru romane d’in Brasiovu, de G. Baritiu ........ 2. Gavriilu Munteanu t . . • • • • . 2. Declaratiune publica in contr’a calumniiloru lui W. Wattenbach dela Heidelberga, emanata dela corni- . tetulu asoc. trans. ...... 2. Georgie Sincai sî numele de romanu. Disertatinne citita in siedinti’a publica a societatei acad, de G. Baritiu ........ 3. 4. Documente istorice d’in dîlele lui Michailu Apafi I., după Kovacsoczi, de G. Baritiu⁷.... 3. Biografi’a metropolitului Sava sî istoricii serbesci, după „Speranti’a“ d’in Aradu . . • • • 3. 4. Bibliografice, dela Redact. 2. 3. 4. 5. 6. 8. 16. 17- 20. 22. 24. Despre cele 101 fabule ale lui G. Sionu . . 4. "•«-..Fragmente istorice despre unirea religidsa in Tran- silvani’a, după Nic. Bethlen, de G. Baritiu . . 5- Catastrofele Brasiovului in anii 1688 sî 1689, de G. Baritiu 5. Cursu elementariu de antropologia, de dr. A. H. Bas- sero in Iași ....... 5. 6. Despre medicina—mv. privire la romani (conțin, d’in 1868) de dr. P. Vasiciu . • • • • 6. 7. 9. D’in viiti’a comitelui Nicolae Betblen, cancelariu alu Transilvaniei si cronicariu (n. 1642, m. 1716), de G. Baritiu ....... 6. Despre societatea pentru cultur’a sî literatur’a rom. in Bucovin’a ....... 6- D’in istori’a reformatiunei in Ungari’a sî Transilvani’a cu respectu la romani, de G. Baritiu . . 7. Despre statu’a lui Traianu ..... Acte de a le senatului scolasticu d’in districtulu Fa- garasiului, comentate de G. Baritiu ... 8. Nrulu foie Actu publicu d’in sfer'a economiei naționale d’in di- strictulu Fagarasiului asupra monopdleloru . . 8. Ogorulu, de G. V. . . . . . . 8. 9. D’in istori’a eclesiastica generala (schitia) de G. Baritiu 8. - Schitia d’in istori’a eclesiastica d’in viculu alu 10- lea si alu 11-lea dela Christosu. (D’in nemt.) . 9. Gestiunea cea fatala a beuturei de vinarsu, de Red. 9. Fragmente d’in istori’a cancelariului I. Bethlen dela 1663 incdce, comunicate de G. Baritiu . -ₜ 10—18. Despre societatea museului transilvanu, de Red. . 10. D’in vieti’a lui Dimitrie Cantemiru, principele Mol- dovei, de G. Baritiu . . . . . . 10. 11. Scriptele lui Dimitrie Bolintineanulu ... 10. Dr. Eftimie Murgu ț (materialu pentru biografia), de G. Baritiu . . . . . . . 11. ' Thali’a sî Melpomene in Transilvani’a, de G. Baritiu 11. 12. Calile ferate, de G. Baritiu____. . . . . 12—15. D’in catagrafi’a făcută pe 31. Dec. 1869, reprodusu de G. Baritiu ....... 12. Documente despre cărțile dăruite dela tipografi’a sta- tului romanescu pentru institute romanesci prin M. Cogalnicdnu ....... 12. Paralelle d’in istori’a eclesiastica sî politica apusena sî resaritena, de G. Baritiu .... 13. Academi’a imperatâsca de scientie d’in Vien’a . 13. Resultatele conscriptiunei poporului în Transilvani’a, reproduse de G. Baritiu . . . . . .13. Proprietatea literaria sî artistica (asecurata prin legi) 14. Mateiu Milo, *le G. Baritiu ..... 14. Societatea academica romana d’in Bucurescî . . 14. - D’in sfer’a instructiunei publice naționale (Brasiovu sî Zernescî) .....•• 14. Documente istorice transilvane. (Restu d’in registrele lui los. Kemeny) . . . . • . 15. Culegere de documente istorice d’in anii 1848 si 49, de G. Baritiu . . . . . • - 15. Disertatiunea dlui secretariu ministeriale Lad. Vaida, citita in adunarea gen. d’in a. 1868 . . . 15 — 18. La istori’a societatei iesuitiloru sî a calugarilorn greci (schitia), de G. Baritiu . . . . . 16. Testulu legiloru transilvane despre iesuiti sî despre călugării romanesci de legea resaritena, de G. B. 17. ■tRegule sanitarie, de dr. P. Vasiciu . . . 17. Despre archivulu dlui Cipariti .... 17. Despre tipografiile romanesci ..... 17. Despre poterea armata completa a Austro-Ungariei 17. Nrulu foiei Actele adunatei gener. care s’a tienutu in Naseudu la 8., 9., 10. Augusto 1870 . . . . 18 —24. Cuventarea dlui presiedente L. B. Popu . . 18. Protocolulu adun. gen. dela Naseudu . . . 19 — 21. D’in pomelniculu martiriloru romani dela 1848~49, de A. P. Alexi , . . ... . , 19. 20. Colectiune de documente pentru istori’a bisantina, eclesiastica sî politica . ... . 19. Despre dictionariulu societatei academice romane . 19. Cuventarea dlui capitanu supremu Alecs. Bohetielu 20. Despre documente istorice d’in biblioteca Battyaniana de Alb’a-Iuli’a, de I. V. Barcianu . . . 20. Proba d’in dictionariulu etimologicii alu societatei a- cademice romane . . . . . . 20 — 22. Nrulu foiei Despre tablele mari de părete d’in istori’a naturale a animaleloru sugatdrie . . . . . 21. Jidanii si statulu germanu ..... 21 — 23. Cântecele haiducesci, de Sam. Vulcanu, disertatîune citita in adunarea dela Naseudu . . . 22. 23. Raportulu comisiunei senatului scolasticu d’in distri- ctulu Fagarasiului . . . . . . 22. Despre casatoria (unu fragmenta), de G. Baritiu . 23. Despre istori’a mai noua sî mai alesu despre istori’a aniloru 1848 sî 49, discursu tienutu in siedinti’a publica d’in ,⁴/₂₆ Sept. 1870 a societatei acade- mice in Bucuresci, de G. Baritiu . . . 24. Adunarea gener. a societatei „Transilvani’a" in Bu- curesci ........ 24. Basiliu Oroianu f . . . . . . 24. Protocolele siedintieloru, cumu sî alte acte emanate dela Comitetulu asociatiunei se afla petrecute d’in luna in luna, in ordine cbronologica, asia precumu au ajunsu acelea la redactiune. -----—------ iTx³ Acesta foia ese £ ‘ț cate 3 c6le pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate J 10 franci cu porto poștei. y -------- Nr. 1. TRANSILVANIA. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru . , V • A? Si'&M si cultura poporului roman® O -----—---------i------ Brasiovu 1. lanuariu 1870. x .^/.e --------- (J Abonamentulu se p face numai pe cate 1 anu întregii. Se aboneza la Comi- tetuln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. ? Amilii III. Care nutrementu este pentru omu mai priintiosu, celu L de carne seu celu de vegetabilia? „Tdta cultur’a purcede dela stomachu," a dîsu inainte cu 100 de ani filosofulu pe tronu regescu Fridericu II. De asemenea ponderositate suntu si cu- ventele altui filosofii si mai mare, adeca Em. Kant: ! „Omulu este aceea, ce elu mananca. “— Pe cestiunea nutrementului se basdza cestiunile sociali. — Nutre- mentu falsu, cultura falsa. Ddca midiuldcele tale de nutrementu voru fi necorespundietdrie, dresicumu in- tortocate, atunci si tu vei fi intortocatu in corpu si sânge, in creeri si ânima, in spiretu si sufletu, in cu- geta, in fantasta. Cestiunea nutrementului a misi- catu si incordatu dejâ de multu popdrale, ce stau astadi pe culmea culturei si a civilisatiunei, inse nici odata asia câ acuma. Ele au devenitu la convingere, că asia nu mai potu propast. Natur’a cundsce nu- mai un’a lege, adeca legea necesitatei severe si neec- sorabile. Omulu e numai aceea ce mananca. Nu e neci o indoidla, că nutrementulu ecsercdza o poternica influintia asupr’a corpului omenescu si prin acest’a asupr’a spiretului. Inse care nutrementu ecsercdza cea mai favoritdria inriurintia asupr'a corpului si spire- tului? Acdst’a trebue se ne spună esperienti’a si sciinti’a. Am aratatu in fdi’a asociatiunei „Transilvania* Nr. 9 pag. 100, câ corpulu nostru este compusu după esperimentele chemice camu din 14 elemente sdu ma- terii simple, ce apartienu naturei anorganice sdu che- mice. De aci urmddia, că numai acele materii ne potu dâ nutrementu, care cuprindu in sine aceste ele- mente. Dara tare ne-amu insielâ, daca amu cugetâ că cu aceste elemente chemice amu potd sustiend ’vidti’a, adeca a ne nutri; nici decumu. Chemi’a si fi- siologi’a ne invetia, că nici o organisatiune animale nu pdte plăsmui ori formă veru unu nutrementu. Animalulu pdte numai utilisa ori a’si asimila materi’a nutritdria a planteloru. Remnulu vegetabile formddia midiulocitoriulu intre remnulu animale si minerale. Prin creatiune s’au produsa mai antaiu mineralele, din care se pdta trai vegetabiliale, si numai dupace s’au produsu si vegetabiliale, au potutu ecsista totu feliulu de animale. Remnulu vegetabile plasmuesce ori mesteca din elementele anorganice materiile pri- mitive de nutrementu, adeca: săruri si pamenturi, albumina (albusiu) casiein’a (materi’a casiului), fibrin’a (materi’a fibrdsa plastica), gumi (cleiulu), sacharulu s. a. Acestea materii primitive de nutrementu in starea loru separata nu suntu proprialmente nutrementu, ci nu- mai nemidiulocite elemente nutritdrie. O buna me- stecare a acestoru elemente nutritdrie se afla in ce- realia, cartofi si p6me etc. Tdte acestea elemente nutritdrie (materii primitive) ni se aducu din remnulu vegetabile in forma organica, pentruca organismnlu animale nu pdte primi in sine nici unu feliu de ele- mente anorganice ori materii nefructifere. Animalele se potu nutri din alte animale si dmenii din alti dmeni ori animale, inse acestu nutrementu odata utilisatu este mai multu seu mai putienu schim- bata, stricatu. Carnea, sângele si grăsimea contienu mai multu ori mai putienu materii nefructifere ori utilisate, precumu si escremente morbdse, producte morbdse, necuratienii s. a. Si fiinducă animalele ne potu dă numai aceea, ce ele primescu din remnulu vegetabile, trebue si nevrendu se venimu la conclu- siunea, câ ddca noi dorimu se avemu celu mai bunu si mai curatu nutrementu, acesta trebue se’lu luamu deadreptnlu din remnulu vegetabile si nu deadreptulu din organismele animali. Cei ce apara carnea si nu- mai in nutrementulu animale vedu inca potere sî vidtia, producu urmatdriele argumente: 1. Viptulu vegetabile nu e destulu de nutri-' toriu. Chemi’a inse ne invdtia contrariulu, si fisio- logi’a cu esperienti’a afirma acdsta. Adecă chemi’a ne arata prin analisa, ch multe soiuri de frupte suntu mai asia de nutritdrie câ si carnea, că multe vege- tabilia se asemena cu carnea in privinti’a calitatiloru nutritdrie si că tdte speciile de cerealia suntu cu multu mai nutritdrie decktu carnea. Liebig, părintele teoriei nutrementului de carne, dîce mai tardfu: „nu- trimentulu vegetabile si anume cerealiale si prin acestea panea contienu tocmai atata feru, câ si car- nea de vita, peste totu câ carnea rosiia.“ — In un’a miie parti de carne prdspeta curata se cuprindu 13 part?, in 1000 parti de secara ori grâu 21 parti de sare nutritdria. Adecă aprdpe inca odata pe atata! Pe langa acdsta in 1000 parti de carne prdspeta cu- rata se cuprindu 800 parti de apa, dra in 1000 parti de secara ori grâu numai camu 120 pana la 150 de parti de apa. Esperienti’a ne invdtia, că cele mai grele munci se efeptuescu sî s’au efeptuitu de dmenii, cari âu mancatu si mananca carne fdrte puțina, seu nici decumu. Mai departe, că neci unu animalii car- nivorii nu este in stare de a prestâ lucru greu si duratoriu, ci numai cele herbivore. Leulu, tigrulu, 2 hien’a nu va presta neci oclata aceea ce prestăza bo- ulu, calulu, camil’a, mululu etc. In tbta lumea se afla omeni cu poteri estraordinarie, cari nu mananca carne. Apoi si cele mai mari sî mai tari animalia ale pamentului, elefantulu si rinocerulu, suntu herbi- vore. Fisiologi’a ne invetia, că acei bmeni suntu mai sanetosi, mai blandi si mai umani, ba si mai capaci de o cultura mai înalta, carii nu mananca carne. Tdte aceste inse nu aru fi potutu si nu aru pote urmă, deca vegetabiliale nu aru dă organismului nu- trementu de ajunsu. 2. Că nutrementulu animale este mai usioru de mistuitu. decatu celu vegetabile. Dar si acăst’a nu sta. E dreptu că unele bucate vegetabile nu se sol- vescu (topescu) asia usioru in stomacu, că dresicari bucate animale; inse viptulu vegetabile usitatu de co- munii se mistuesce mai usioru că celu animale, 6ra solvirea inca nu e mistuire. Dn. Beaumont a facutu eclatante esperimente in privinti’a ducerei mistuirei in stomacu seu a digestiunei la diferite bucate, si află, ca duale crude ori ferte moi, că merele mai dulci si pastravulu fertu, s’au mistuitu inl³/₄ bre, laptele fertu prdspetu, cobelculu uscatu (pesce), merele mai acre in 2—2 */₄ dre, pudingulu de dua si de lapte in 2³/₄ bre, duale ferte vîrtosu, friptura de die, carnea de vita, prdspeta, prăjită, beefsteak, stridiele (ostrigele, Austern) crude, siunc’a mdle, cruda (nefdrta), cure- chiulu crudu in 3 dre, panea de secara si de grâu prdspeta, cartofii ferti, branz’a vechia in 3 ’/₄ dre, sulmonulu fertu (unu feliu de pesce), paserile de casa (florale), friptura de vita in 4 dre. Siunc’a ferta, cu- rechiulu fertu, grăsimea de die in 4‘/₂ bre, grăsimea de vita in 5 ’/₄ dre. Mistuirea este unu procesu vi- tale complicații si depende nu numai dela feliulu bu- cateloru, ci si dela starea organeloru mistuitorii*. Gourmanii pastrdza carnea mai alesu cea selbatica, pana ce capata dresicare inirosu, adeca pana ce ia- cepe a putredf, si atunci e usioru de mestecată si se topesce usioru in stomacu; inse pentru aceea nu se si mistuesce usioru, ceea ce se cundsce dintr’unu simtiu de greutate si de căldură pe langa stomacu cu înclinare spre molitiune ori somnu si durdza dresi- care tempu după ce au mancatu. Acbsta căldură fe- brile au numit’o medicii friguri de digestiune ori de mistuire si au tienut’o a fi priintidsa. Ea inse se nasce din nesuinti’a naturei a lapedă afara ce nu e priintiosu trupului. Bucatele sanetdse nu producu ast- feliu de friguri. Eu am auditu pre multi, cari au traitu cu bu- cate vegetabili, seu că au postitu din evlavia său din necesitate, că suntu usiori, că aru mancă catu de bine si că curendu fiamendiescu. — Apoi ce insem- nbza acbsta, decatu că bucatele vegetabili se mistuescu fara nici o greutate, curendu si bine. — Nu bucatele vegetabili, ci carnea produce bdl’a ce o numimu ce- merluitu ori plecata. Si care a patit’o, va sci catu e de afurisita. 3. Că nutrementulu animale dă corpului nostru mai multa căldură. Inse nici acest’a nu sta, pentru că animalele carnivore locuescu mai cu seama in zonele caldurdse. Aceia cari apara acdsta teoria, pre- curmi vediuramu mai susu, au schimbata unu pro- 1 cesu, ce incetulu cu incetulu pustiesce organismulu, cu procesulu de întregire si de sustienere, său mai pre scurtu, ei tienu unu veiiinu de nutrementu, si activitatea de a împinge afara veninulu, de unu pro- cesu asimilatoriu. Apoi nu se afla carbonate (carora se atribue formarea caldurei corpului mai cu sbmâ) in vreo bucata animale, cari se nu se afle in bucate vegetabili in mesura multu mai mare. 4. Că nutrementulu animale stimulbza (irita, suscita) mai tare că celu vegetabile. In acestu punctu au dreptu. Inse stimularea nu e nutrire, apoi ace- stea dbue concepte neci nu suntu identice. In gra- dulu si proportiunea, in care o bucata oricare stimu- leza, in același gradu ea nu mai nutresce, si incatu ea nutresce, nu mai stimulbza. Cărțile medicesci sus- tienu o clasa de medicamente, ce ei le numescu sti- mulau ti a. Ele inse suntu tbte venine si nu nutri- mentu. Alcoholulu, fosforulu, amoniaculu, piperi ulu etc. Totu ce e organismului nostru strainu, pbte se producă dresicare opositiune plina de viatia, si in altu intielesu se numesce stimulanta. Dar’ in ce moda stimuleza nutrementulu animale? Elu contiene mai multu ori mai puținu materii perdute — remasitiele utilisatei tieseture, cenusi’a utilisatului organismu — cu mai multe ori mai puține alte materii netrebnice. Aceste necuratienii nu se potu intrebuintia in orga- nismu si pentru aceea trebue împinse afara, si acestu procesu de împingere afara a totu ce nu este priin- tiosu, si care se redica pana la activitate febrile, a- cesta viia opositiune este genuin’a esplicare a lucra- rei stimulatbrie a bucateloru de carne. Nici o rătăcire dbra nu pbte fi mai mare, decatu tocmai schimbarea midiulbceloru stimulatbrie cu cele de nutrementu. Ea este originea celei mai infricosiate insielatiuni, ce. a sedusu si seduce națiuni întregi dela adeverat’a cale, că se le arunce mai multu ori mai puținii in bratiale inbuibarei si astfeliu unei peritiuni mai tempurie. In acesta infricosiata insielatiune este de a se caută caus’a principale a voracitate! (lăcomiei) si beției, a totu desfreului si amu potb dîce, a tuturora vitiuriloru din lume. Schiller a dîsu: „Tbte reutatile suntu basate pe slabitiune; inse tbta slabitiunea si molitiunea isi are caus’a sa in poft’a de plăceri si prevalent’a sen- sualitate. “ 5. Că carnea ar dă organismului mai mare ta- rla (potere) muscularia. Dar’ nici acest’a nu sta, ca-ci nutrementulu celu mai sanetosu este totuodata si mai puternicu. Si cine vrb se aiba tarla si po- tere, are se fia sanetosu. Adeverat’a sanetate se pbte inse păstră numai după legile firesci. Natur’a este o severa magistra si cine lucra in contra po- runciloru ei, are se se supună si neincungiurabilei pedepse. In timpurile mai nbua cercetandu profeso- rulu Meisner după sorgentele (isvorulu) poterei in — 3 — lucrare, a aflata in contradictiune cu Liebig, Voit si Bock, cari sustienu teori’a de mai susu, că acelu sor- gente sta in nutrementu liberu de azotu, știu vor- bindu mai curatu, in nutrementulu vegetabile. Apoi nu traiescu popdra întregi tara nici unu picu de carne si desvdlta poteri minunate. Buckingkam relationeza, că locuitorii muntelui Himalaia de si se nutrescu numai cu orezu, totuși ei coversiescu pe matrozii en- glezesc! in desvoltarea poterei. Davis spune că Culis — adeca muncitorii, fachinii, seu proletarii din cetatea Canton in Chin’a — de si traiescu numai cu orezu, pdrta totuși poveri de minune, si că trupesce mai frumdsa rasa de omeni nu esista pe pamentu, si Gutz- laff se minundza in „caletori’a sa in Chin’a“ de ma- rea potere si dibacia a acestora in portarea leptice- loru, de si se hrănescu numai cu vegetabili. Iapa nezii nu mananca carne, dara suntu poternici si a- jungu betranetie adenci. Dar de ce se mergemu asia departe, se cautamu la romanii si slovacii noștri din munți, cari se nutrescu in partea cea mai mare a anului aprdpe numai cu mămăligă ori pane de ovesu, cu cevasi lapte si sunt poternici si sanetosi. Caute cineva la asia numitii hamali din Brasiovu in po- stulu mare si se se minuneze de poterea loru in por- tarea sarcineloru.*) 6. In fine aparatorii bucateloru de carne se ra- dîma pe unu motivu anatomica, adeca pe structnr’a dintiloru si locatiunea loru; omulu, dicu ei, posede dinți canesci (colți), asia dara este dresicumu silitu a mancă carne că si canele. Dara nici acesta nu sta, de si unii naturalisti din form’a dintiloru nu destulu esa- minata au voitu se faca din omu omnivoru si mai cu sdma carnivoru, numai pentru cei patru colți. — Omulu inse nu are dinți sfasiietori (sfarticatori), ci numai sfarmatori, si cei mai renumiti auctori cu ma- rele Cuvier in frunte dau atestatu necontestabilu, că omulu după tdta structura lui anatomica inclusive si a dintiloru este nedisputabile frugivoru. Blumenbach, Gassendi, Linaeus, Leii, Reichenbach, Oven, Buffon, Geoffriy, Flourens, Cuvier s. a. suntu atatea aucto- ritati pentru asertulu nostru. Eata ce dîce Flourens: La tdte animalele da regimulu (traiulu vietiei) form’a maseleloru. Leulu care are numai colți sfarticatori se nutresce eschisivu numai din prdda, chiaru si din preda anca viia; canele cu dinți mestecați incepe a mestecă cu hran’a sa de carne si vegetabili, dra ur- sulu ce are numai masele, se pdte hrăni numai cu vegetabili. — Omulu nu e carnivoru; elu nu e nici esentiahnente herbivoru. Elu de ecsemplu nu are dinții rumegatoriloru, nici patru stomace ale loru si canalulu matieloru lui nu e mai lungu că trupulu lui de 28—24 ori. Prin stomachulu seu, dinții sei, ma- tiele sale, omulu este conforma naturei si original- *) Hamalu e cuventu turcescu trecutu incoce din vechime. Greutățile pe care le ducu acești omeni sunt de comunu 150 pana 200 ti de Vien’a; 6ra unii din ei ducu pe distantie mai mici 3 pana in 4 centenarie. Red. mente fructivoru că si maimuti’a. — Cuvier dîce: Omulu nu se asemana cu nici unu animala carni- voru. Fructivorii au matiele colone (colacitului) in form’a celuleloru, si aci nu este esceptiune, ddca nu o va face singura omulu. Orang-Outannlu se asd- mana perfecta omului atatu in ordinea, catu si in numerulu dintiloru. Elu este intre tdte maimutiele mai asemene omului si ele tdte suntu fructivore ecsacte. Acdsta analogia nu ecsista nici la unu soiu de ani- male, cari traiescu din diferite nutrimente. Asia este si asemenarea stomachului omenescu cu acel’a alu Orang-Outanului mai mare că alu ori cărui alta ani- mala. Si meruntaiele suntu de asemene însemnătate cu cele ale animaleloru frugivore, ce au o mare su- prafatia pentru resorbtiune si au matiele colone estinse (celuliforme), dra matiulu orbu (straiti’a popei), de si e scurtu, este totuși mai mare că alu carnivoreloru; dra Orang-Outanulu semana si in acdst’a cu omulu. Membranisarea si structura corpului omenescu se po- trivesce in fiacare părticică esențiala cu un’a dieta curatu vegetabile. In altu locu dîce: Omulu se pare a fi plasmuitu pentru nutrimentu de fructe, radecine si alte parti succăse de plante. Manile lui ii ajuta că se le rumpa usioru; inse de o parte fălcile scurte, erasi in proportiune tari, de alta parte colții, ce stau asemenea cu ceilalți dinți si gibdsele masele nu l’aru prd iertă se consume erburi crude ori carne cruda. Oyejxdîce: Maimutiele se nutrescu cu pdme, sim- buri,’ nuci si alte forme, in cari se prelucra cele mai gustudse si natritdrie tieseture ale remnului vegeta- bile; si batetdrea la ochi asemenare intre locatiunea dintiloru la maimutie si intre aceea a dmeniloru do- vedesce, că omulu cu nuțrementulu seu originalmente a fostu avisatu la fructele pdmeloru de gradina, asia- dara primitiva de Dumnedieu asiediat’a destinatiune a omului in privinti’a modului vietiei a fostu îndrep- tată la fructe, radecini si la părțile succdse ale plan- teloru. Cu acdst’a consuna si traditiunile tuturora popdraloru anteistorice, la care s’a desvoltatu cultur’a cea mai vechia, ale cărora monumente bine păstrate au străbătută pana in timpulu nostru. Cast’a preoti- loru egipteni cerea dela cei ce pofteau a fi initiati in misteriele ei, abtienerea dela mancarea de carne. Spar- tanii au fostu frugivori. Pythagora, unulu din cei mai buni si mai mari filosofi, s’au abtienutu dela carne si a invetiatu in 90 ani ai vietiei sale abstinentia de carne. Cyrus, belliducele de feru, a vietiuitu cu pane, nasturelu si apa; aceeași mancare a fostu introdusa si la ostile Persianiloru sei, pe cari le entusiasmă la ostenele si bravure de necredința. Moise cresch jidoviloru o generatiune ndua portandu’i prin pustia 40 de ani cea mai mare parte pre langa unu viptu vegetabile, era mai tardfu Eseii renunciara la buca- tele de carne. — De voma adauge la aceste fapte istorice inca si impregiurarea, că din toti dmenii ce traiescu astadi pe lume ⁹/i o ⁿu mananca carne sdu nici decumu, p. e. Budhistii, sdu numai asia puțina, incatu mancarea de carne se nu se pdta considera — 4 — de nutrementu, p. e. tocmai si romanii nostrii să- teni, apoi vomu ajunge la convingere, ca noi ceta- tianii cu bogatele ndstre ospetia de carne faceniu esceptiune dela acelu moda de victia, care este co- respundietoriu naturei nostre, lapedandune in bratiale imbuibarei si desmerdarei. (Va urma). Georgie Asachy t Xoenibre 1869.*) Georgie Asachy este nascutu la Jfeț’tia, tergu- sioru in Moldov’a de susu, la an. 1788 Martie 1., did’a st. Dochii, liomonima cu Dakia său Dacia, pre care elu a ilustrat’o prin balad’a Dochi’a său Traiana. Părintele lui Georgie, care după mdrtea soției sale a intratu in tagm’a calugarăsca cu nume de Leonu, barbatu invetiatu, apretiuindu o educație cla- sica pentru crescerea fiiloru, s’a mutatu cu famili’a sa la Leopole in Galiti’a. Din etatea de 9 ani Geor- gie a urmatu acolo cursulu studieloru iu limbele po- l<5na, latina si germana, si la 1804 l’au inchiaietu la universitate, capatendu si gradulu de doctoru de fi- losofia. Dara totudeodata elu s’a aplicata la specialitatea ingineriei civile, si in etate de 17 ani a capatatu di- plom’a de inginerii si architectu. Inturnanduse in Iași, elu s’a aplicatu in lucrările artei sale. O grea pătimire, urmata după friguri îndelun- gate, l’a indatoritu după consultulu doctorului Belter, a schimbă clim’a. Dreptu care in lun’a Aug. 1805 a caletoritu la Vien’a, unde a urmatu studiulu inal- teloru matematice sub directi’a celebrului astronomu Burg, carele fă de Napoleonu I. destinata pentru calcululu tableloru lunarie; atatu de folositdrie navi- gatiunei. Dara aceste studie fura întrerupte de invasi’a francesiloru si batali’a dela Austerlitz, dîsa a trei im- perati, intre Napoleonu I., imperatulu Rusiei si alu Austriei. După restatornicirea pacei Asachy a ur- matu la Vien’a studiele matematice si pictur’a pana in anulu 1808. In acea epoca Moldov’a eră ocupata de armat’a rusiana, si admirabila Ciceagof, supra-comandantele ei, prin interventi’a părintelui lui Asachy, a fostu propușii acestuia in corpulu ingineriloru postu cu gradulu de locotenenta; dara elu preferindu invetia- tur’a clasica, in locu de a se inturnă in tiăr’a sa a *) Noi reproducemu aici biografi’a lui Georgie Asachy după „Curierulu de Iasi,“ nu pentrucă in aceea s’ar infatiosia vieti’a de 81 de ani a fericitului după cumu ar fi meritatu, ci numai pentrucă atata câtu coprinde este adeveru si pentrucă ne tieneamu de strinsa datorintia, sî naționala si personala, a depune sî in a- cesta foia a asociatiunei nostre macaru atatu monumentu memo- riei acelui luptatoriu pentru redeșteptarea si emanciparea patriei rotnanesci, catu aflaramu depusu de catra concetatienii sei. In- tr'aceea trecutulu lui G. Asachy merita că se ocupe inca sî alte condeie. Red. „Trans.* purcesu la Rom’a, unde s’a aplicatu la studiulu ar- cheologiei si alu limbei italiane, in care a publicata Ik mai multe compuneri, intre cari si Sonetulu inserata ■ in diurnalulu oficiale „II Campodoglio“ Nr. 144, după ’ care societatea literaria de Rom’a l’au admisu de mem- bru ecstraordinariu. La an. 1812, candu Napoleonu I. a întreprinsa a sa mare ecspeditie in Rusi’a, generalulu Miollis co- mandantulu garnisdnei francese din Rom’a, a indem- natu pre Asachy a se inturnă in Moldov’a, unde, după dîcerea sa, armat’a francesa avea din Rusi’a se treca spre a restatornicf imperiala antica alu Daciei. Asta idea a electrisatu pre Asachy, dara cu in- turnarea sa la Iași a auditu despre memorabil’a cata- strofa in Rusi’a, si in locu de francesi a aflatu pre principele Scarlatu Calimachi, cungiuratu de o căta de fanarioti, cari in mândri’a loru despretiuiau totu sentimentulu de naționalitate romana, si Asachy se vcdiu strainu in patri’a sa. Tăte deregatoriele erau coprinse de greci. Pre nn’a numai nu poteau pune man’a, adeca: pre aceea a hotărniciei de moșii împresu- rate, si care cereau nu numai cunoscinti’a limbei ro- mane, ci inca si descifrarea vechiloru documente. Asachy se folosi de asta inpregiurare spre a ecspune nevoi’a*) că hotărnicii, chiaru pentru alu loru propriu interesa, se aiba cunoscintie geodesice. O asemenea propunere sau adoptatu, si Asachy fii nu- mita la 1813 profesorii sciintiei teoretico-practice alu artei de ingineria. Spre astu scopu, cu tdta greutate termineloru technice, elu au compusa cea anteia data in limb’a romana unu cursu de matematica, si anume: aritmetic’a, algebr’a si geometri’a. La 1817 Asachy a organisatu pre a sa cheltuăla unu teatru de socie- tate in salonulu hatmanului Costache Ghica. Revoluti’a grecăsca din an. 1821, care s’a fostu nascutu in Moldov’a, se facă. leganulu libertății eline, unde se formase combatanti, cari se respandira preste tăta Turci’a, si crudîmile făptuite de cetele greciloru numiti eteristi, a ocasionatu emigrarea acelei mai mari parti din locuitori. Asachy de asemenea a urmatu acestui povoiu si s’a refugitu in Basarabi’a. Dupace Turci’a prin congresulu dela Laibach s’a autorisatu a infrenă rescdl’a grecăsca, aici propusa, incatu asta tiăra a fostu lăganulu renascerii eline, Port’a a numitu de domnitoriu pre Ioana Sandu Sturza. carele chiamă pre Asachy si’lu rendui agenta diplo- matica alu Moldovei la curtea de Vien’a. In cursu de 5 ani alu petrecerei sale in acea capitala, elu avă norocirea a descoperi in mai multe politii**) ale Galitiei, chrisdve de ale Domniloru Moldovei, pre cari mitropoli- tulu Dorofteiu in an. 1687-lea fostu luatu cu sine in Poloni’a, unde se refugise in cursulu resbelului regelui polonu loanu Sobieschi. La asta ocasiune Asachy a avuta norocire de a cumperă documente originali, care adevereau că ca- *) Trebtiinti’a. Red. Tr. **) Cetati, orasie. 5 — îngerii greci ai monastirei Trei ierarchi siau fostu a- propriatu de o suta cincidieci ani, veniturile aloru trei moșii, care principele Vasilie Lnpu a fostu da- ruitu academiei de elu fondata in coprinsulu acelei mo- nastiri, de asemenea de elu făcută. Asachy in a sa insusîme de referendariu seu directoriu alu scdleloru a descliisu unu procesu calugeriloru greci, care du- rase pana in 27. Martie 1846, incatu după acelu in- delungatu periodu scălele au reintrata in proprietatea aceloru moșii, Tomasienii, Agiudenii si Rachitenii, si- tuate in districtulu Romanu, a edificieloru dăruite de principele Vasilie Lupu, si care călugării greci si a fostu insusitu. Catra care moșii, prin ingrigirea si staruinti’a lui Asachy se adaose si Balenii, care tus- patru moșii suntu unic’a proprietate a scdleloru pu- blice. Asachy in a sa insusîme de referendariu s£u di- rectoriu alu scdleloru a secuestratu o parte din casele monastirei, unde indata a deschisu scdl'a primăria. In coprinsulu acestei monastiri s’a statornicitu si colegiala, in care du. Georgie Saulescu predete an- teiadata gramatic’a si filologi’a romana de elu com- pusa. In curgerea aniloru 1829—1831 Asachy s’a ocupata la Bucuresci si la Petersburg, că secretariu alu comitetului ad-hoc. de redactiunea constitutiunei politice a Moldovei, cunoscuta sub nume de „Regu- lamentulu organica," care a reintrodusu in tiera gu- bernulu representativu si care in mare parte a ser- vitu de basa la facerea conventiunei din 7. (19.) Au- gusta 1858. La 1831 elu fu numitu archivaria de stata si se ocupă cu culegerea documenteloru vechi, privitdrie la drepturile tierei. La 1829, pre candu pres’a eră in fasia, gasinduse numai la mitropolia unu teascu pentru cârti bisericesci, si pre candu locuitorii tierei nu aveau alta midiulocu de a află ce se petrece in afara, dara chiaru si in intru, decatu veștile din gura in gura, elu a fostu carele celu anteiu a avuta in- spirati’a si curagiulu dintre toti a luă iniciativa si de a pune man’a pre stindardulu presei, fondandu acea anteia făia periodica „Albin’a romana" urmata de „Pa- tria," care a continuata 33 ani, si Buletinulu oficiale alu gubernului. La 1839 elu a instituita Conserva- toriulu filarmonica, ai cărei elevi au potutu cu succesu representă romanesce oper’a Norm’a. Intre multe piese teatrali de elu prelucrate, cari fura representata pre teatrulu de societate si celu pu- blicu, elu mai adaose ale sale originale compuneri, precumu: dramele naționali Petru Raresiu, Elena Dra- gosiu si Turnulu Butului; comediele Pedagogulu si țiganii la ocasiunea eliberarei loru de sclavia etc. Elu a datu la lumina din istoria patriei mai multe bro- siure ilustrate de tablouri litografice, si făi’a perio- dica „Icăn’a lumii" insocita cu stampe, unu atlasu geograficii, unu tablou istoricii, lucrări cari au con- tribuita la deșteptarea spiritului naționale si la re- spandirea cunoscintieloru folositdrie, dintre cari n’au lipsita si acele pentru tragerea nemului romanu, si prin fondarea unei anteia fabrice de charthia pre a sa mica proprietate, antic’a Petrodav’a, a desteptatu industri’a naționale, inse derimarea starei sale finantiarie. Pentru a dă la străini o idea despre istori’a tie- rei, elu a tradusa si a publicata in limb’a francesa, novelele istorice ale României, o culegere a poesie- loru sale, compuse după regalele prosodiei, care le-a adaptatu la caracterulu limbei, si mai multe fragmente originali in limb’a italiana, francesa si germana. Im- peratorii Rusiei, Austriei si alu Turciei Iau onorata cu ale loru ordine respective. Elu este membrulu academiei de Rom’a, alu so- cietatiei Scandinave, alu arteloru frumose de Austria si alu societatiei de agricultura romana. > Catra aceste se cuvine a adauge, că pre langa cunoscinti’a limbei sale Asachy cunoscea acea polona, rusiana, latina, germana, italiana, francesa si acea engleaa. _______________ C 1 i o. (Continuare din Nr. 24 a. tr.) Documente despre alungarea romaniloru din locuintiele si mosiidrele loru in fundulu rege seu.*) Istoricii transilvani au citatu pana acurnu numai unșle ecsemple din văcurile mai de inainte sî mai anumita din dîlele regelui Mateiu, din care se vede ca uneori se dă porunci regesci, că unele sate romanesci asiediate pe asia numitulu fundu regescu locuita de romani si de sasi se fia date flacareloru si locuitorii loru se fia alungati (goniți, fugăriți) din acelea tienuturi. Din văculu trecuta, adeca din alu 18-lea asemenea ecsemple nu prea era cunoscute pana acf; dara in colectiunea castigata de repausatulu mitropolitu Alecsandru Siulutiu si de dd. frați Mocioni se afla si de acestea; ăra fiindu-că acelea documente după opiniunea ndstra trebue se se ia în legamente strinsa cu documentele care se publicară in acăsta făia in anulu trecuta relative la proselitismulu reli- gioșii, cumu si cu acelea care se voru mai publica despre ecsilarea nemtiloru evangelici din tierile au- striace in Transilvania, si fiindu-că acesta feliu de persecutiune inceputa sub Carolu VI. dură sub totu tempulu domniei Măriei Teresiei, prin urinare preste 45 de ani, amu crediutu că vomu face mai bine, *) Fundaș regius, seu după terminologia mai moderna do- miniulu statului, s’a numitu din vechime acea parte meridionala a Transilvaniei, pentru care au decursă mai indelungatu guerele intre romani si unguri, intre biserie’a apusana r. catolica si intre cea resaritena asia, incatu pana tardîu, adeca vreo duba sute de ani după emigrarea lui Radu-Negru din districtulu Fagarasiului, domnii din Munteni’a inca totu mai pastrara titlu de „Domni ai Fagarasiului si ai Omlasiului;" din contra regii Ungariei de- chiarara același territoriu de „pamentu regescu,“ adeca alu sta- tului, sî pre candu cbrt'a intre cele duda biserice curgea mai ferbente si totuodata magiarii rebelă desu in contra regiloru carii propagă cristianismulu intre ei, aceiași regi începură se aduca in tiera colonii germane crestinite de mai inainte si la asiediara cu scopu duplu pe unde le vedemu si astadi. — 6 — d£ca le vomu comunica lectoriloru nostrii in limba originale, in care au fostu emanatu asemenea acte, pentrucă asia istoricii de profesiune nu numai romani, ci si alti compatrioti neromani, carii se ocupa cu isto- ri’a tierei ndstre, cu atatu mai usioru se dea cu aju- toriulu acestoru documente in urm’a altora nenume- rate, care trebue se mai ecsiste totu in acdsta ma- teria. Publicandu noi documentele in limb’a originala latina (unulu si nemtiescu) ne vomu tienea strinsu de ordinea in care le culesese compilatoriulu din Vien’a, lasandu in capulu fiacaruia sî sinopsele puse de elu. Compilatoriulu incepe cu „Valachii suburbani" din Sibiiu, asupra caroru semena că s’au inceputu pri- mele persecutiuni, din causa cumu se pare, că sasii din Sibiiu au fostu intre toti cei mai aprigi contrari ai papismului si ai catolicismului preste totu, apoi si imr’a si urgi’a naționale a fostu acolo totudeauna mai ^intensiva decatu ori unde in tiera. Documentele ur- mdza asia: 1. Valachi suburbani cibinienses contra saxones querulantur. 1736. Ad finem supplicis libelli: Replicae ad memo- riale magistratus cibiniensis in negotio fundi pro ecclesia ibidem collati, excelso regio Tran- silvaniae gubernio porrectum, factae, haec valachi ad- duxere (uti sub Nro 33'/₂ an. 1735 videre est: „Saepe nam instant et nostrates contra saxones; aut aegre, aut nunquam justitiam assequuntur; verum per similia sibi satisfacere necessitantur.¹¹ (Intelligunt hic aliquos excessus valachorum exturbatorum.) „Caeterum si id profundius inquiratur, nullus valachus dominis saxonibus novam taxam imposuit, aut ex dominis praedicantibus incarceravit, nulhim- que damnificavit, nullius terras potentia mediante oc- cupavit, aut ab aquis, silvis, artibus in pagis exercen- dis, aliisque beneficiis ad supportationem onerum pu- blicorum necessariis interdixit, vel vero aliquis ex ec- clesiasticis nostris in parochianos saxonicos se im- miscuit, quae omnia in contrarium fieri quotidie nos cum dolore experiri cogimur." 2. Cibiniensis magistratus de valachis huius contraversiae occasione sequentia ad gu- bernium scribit: „Noștri vero valachi villani, ut antehac etiam mentionem fecimus, nihil minus quam fixas suas se- des hic loci habent, aut habere possunt, quoniam ipsi ex diversis comitatibus et sedibus insciis et in- vitis ut plurimum suis dominis terrestribus et magi- stratibus ad suburbia nostra, quaerendorum servitio- rum ergo mîgrarunt, ideoque nos qua possessores fun- dorum nostrorum, in quibus ipsis ad tempus habi- tacula damus, ipsos non aliter, quam ut servos tem- poraneos, vagos et fugitivos jure merito consi- derare possumus .... possessionis formalis incapa- ces.* *).“ *) Cunoscute sunt din alte acte nenumerate desele si fer- bintile certe, câte s’au,. escatu in totu tempulu intre aristocrati si 3, De valachorum exturbatione e sedibus; Sub acesta rubrica aflamu in colectiunea ndstra, că dupace in an. 1776 romanii din comunele Siur’a mare si Gusteriti’a*) fusera scosi cu poterea si casele loru derimate, sub Nr. Sl/₈₃₇₍ a. 1777 veni dela Vien’a una resolutiune imperatesca, prin care asupra perse- cutoriloru se dictă urmatdri’a pedepsa: „Magistratui cibiniensi grave hoc iteratisque resolutionibus Meis contrarium attentatum via specialis ex gremio Gubernii ad eundem mittendae deputationis, declarata simul indignatione Mea, a- pertis valvis serio exprobrandum est, eo annexo, — quod exconsul Honnamoun tanquam primarius hu- jus delicti auctor amotionem ab officio et exclusio- nem e Magistrata omnino meritus fuisset, quam pae- nam tamen solummodo ex clementia et ne cursus negotiorum publicorum remoram patiatur, eidem ea sub conditione remittere vellem, quod illa, quae re- specta resartitionis privatae et refusionis damnorum decernentur, ea, qua par est, promptitudine adimple- bit, deinceps majori cum circumspectione in officio suo procedet, hacque ratione gratia regia iterum di- gnum se reddere conabitur.“ „Universa Valachis per violentam hanc exturba- tionem quocunque modo illata damna una cum ex- pensis pro illorum illocatione domuumque reaedifica- tione, labores item incolarum saxonum, expensae, il- lave ex remora economiae ruralis emergentia damna, sumtus denique omnes commissionis investigato- riae, una cum diurnis commissariorum, a consule, sedis judice, iisque magistratualibus in totum resar- ciri debent, qui sessionibus de dato 24 et 29 Aprilis, ubi Valachos expellere conclusum fuit, interfuerunt, et docere non possunt, quod huic concluso non as- senserint. “ „Ad evitandas ex individuali aestimatione et li- quidatione damnorum valachicorum emergentes am- bages, via breviori unicuique familiae valachicae ef- fective expulsae annualis juxta tabellas rectifica- tionis ipsam contingens contributionis quota in pa- rata pecunia persolvatur, et id, quod cassae provin- ciali decedet, a praedictis magistratualibus eidem re- fundatur." „Totum resarcitionis quantum in tres partes di- intre sasi din caus’a fugirei iobagiloru pe fundulu regescu; este inse totuodata sciutu, câ aristocratii readucea pe iobagii loru ori- si deunde, ba uneori mergea asia departe, incatu pe iobagii fu- giti de fric’a tiraniei in tierile romanesci, ii cerea si de acolo intre amerintiari. Adeveratu este, că dintre iobagii ardeleni au fugitu mai in totu tempulu cu sutele si cu miile, inse nu intre sasi, unde nu era scapati, ci ei fugea deadreptulu in Moldov’a si in Munteni’a, unde sierbea numai câte 12, celu multu 24 de dîle pe anu, 6ra unii trecea si in Ungari’a, unde iobagi’a era mai usidra decatu in Transilvani’a. *) Siur’a mare nemtiesce Grossscheuern avea după nume- ratur’a (catagrafi’a) din 1857 sasi 795, romani 656, era Guste- riti’a nemt. Hammersdorf 511 sasi si 509 romani. Care va fi fostu proportiunea aceloru locuitori in an. 1735 si după aceea pana la 1790? 7 — vidi debet, quorum prima consuli Honnamoun, sedis judici et corn missario Kistlingstein eomodo deceruenda est, ut hujus tertialitatis unam partem praedictus consul, binas alteras commissarius Kistlingstein et haeredes defuncti interim sedis judicis persolvant; reliquae duae tertialitates summae principalis a ma- gistratualibus, qui supradictis sessionibus in- terfuerunt, in concreto refundendae sunt." „Concipista Soterius circa factum ipsi imputa- tum, quod nempe saxonibus dilationem in reaedifi- candis Valachorum domibus svaserit, coram Gubernio constituendus est, quod dein in quantum denunciatio fundata sit nec ne, opinionem suam huc submittet. De caetero Cancellaria Mihi genuinam specificationem familiarurn valachicarum exhibebit, quae hac occasione a domiciliis suis i’emotae, et quae rursus illocatae sunt." „Fiscalis denique idem valachos in fundo regio degentes omnium beneficiorum in ea proportione ut saxones, participes reddendi, pro hic et nune in sus- penso maneat.*)" 4. Valachorum in sede Lesckirch e sedi- bus exturbatio. Relatiunea comitelui Broune in acesta causa sună: Hochloblicher kais. konigl. Hofkriegsrath! Aus einem deren hierbei kommenden zwei Memorialien ist des mehreren zu ersehen: wesgestalten ich von Seiten deren in Fundo regio mit und unter der săchsischen Nation wohnhaften Wallachen ersucht worden, das andere an Ihro k. k. Majestat recommandando zu be- gleiten. Von dieser sehr wichtigen Sache ist in dem nenlichen Landtag' nach Inhalt der stăndischen Relation bereits gehandelt worden. Es scheinet aber, dass die Sachsen sich in ihrem Vorhaben nicht irre machen lassen wollen; weswegen dann der Causarum fiscalium director den Recurs der Suppli- canten nicht allein an mich dirigiret, sondern auch als eine periculum in mor a mit sich fuhrcnde An- gelegenheit recommandiret hat. Womit etc. etc. Eines Hochlobl. Hofkriegsrathes gehorsamster M. Graf Broune. Hermannstadt, den 15. Juni 1751. Z. ,⁹¹/₁₇₅₁. Acestu comite Macsimilianu Ulisse Broune, său cumu ii dîcea germanii Braun, venise in Transilvani’a la an. 1749 ca comandante generalu. Acesta nu e primulu casu, in carele romanii au recursu la ajuto- riulu generaliloru austriaci in contra asupritoriloru. Eca suplic’a romaniloru din fundulu regescu data a- celui generalu. „Excellentissime Domine Sacri Romani Imperii Comes, Generalis Commendans, Domine Domine Gra- tiosissime! „Cum extremo per Saxones tam officiales, quam nostros coincolas nobis de terra fundi regii ab im- memorabili tempore per nos inhabitata imposito exilio colluctantes nullumque, qui conclamatis nostris rebus opitularetur, invenientes patronum, ad pedes Excellentiae Vestrae prosternimur, et per profun- dissima quinque vulnera Jesu Christi suppli- camus, quatenus commiseratioue persecutionum no- strarum (quas altissima pace perferimus) moveri piis- sime et nostras fidelium Fundi regii colonorum.et ad quaevis onera indiscriminatim pari cum saxonibus mensură contribuentium preces hic annexas ad SS. mam Suam Majestatem gratiosissima et efficaci sua recommendatione comitari dignaretur. Pro quo nobis afflictissimis in hac nostra calamitate ferendo auxilio Deus Excellentiae Vestrae... illustrissimae Dominae a nobis suppliciter exorandus, aeternum benedțcet. Excellentiae Vestrae humillimi subditi in fundo regio commorantes afflictissimi valachi." (Subscrie- rile numeloru lipsescu din copia.) — Despre protestatiunea directoriului fiscalu a- tinsa in relatiunea comitelui Broune aflamu sub ru- bric’a Valachi acestea: „Valachorum e fundo regio per Saxones ex- turbatorum intuitu protestatio directoris fiscalis co- ram statibus et ordinibus*) anno 1751 facta legitur in protocollo diaetali anni 1751 paginis 83 usque 89. Tristis ibidem describitur valachorum sors. „Protestatio haec directoris augustae etiam aulae submissa fuit per status, et ideo investigatores com- missarii eatenus exmissi sunt, uti docet benignum re- scriptum 11. Septembris 1751 emanatum." Videnda sunt etiam acta de querelis valachorum sub Nris aulicis 191 an. 1751. — 258 a. 1751. — 237 a. 1751. — 212 a. 1764. — 61 a. 1777. — 1144 a. 1776. — 285 a. 1751. — 307 a. 1777. — 8371 a. 1788. — 9660 a. 1788. In „Deductione historica ordinationum reg. an. 1769 editarum" pag. 181 se citescu acestea: XVII. „In complementum benigni rescripti de dato 21. Junii 1769 sub 4-a Julii 1769 civitatibus et oppidis saxonicalibus intimatur: ut abusus' in eo observatus, quod Hungari et Valachi ab optificibus saxonibus neutiquam pro tyrocinio assummantur, in posterum abrogetur.“ — - Sub Nr. ani. 249 anni 1765 se arata, eh in Sibiiu dela ne-sasi se luă tacsa de cate treidieci galbini, dăca era se fia aleși in centumviratu. Camu in aceeași proportiune stă si tacsele de tichiu pentru intrarea ne-sasiloru. — Despre comun’a Saliste se afla din 16. Martin 1769 unele acte, din care se vede, că s’a fa- cutu încercarea, că locuitorii acelei comune se fia - constrinsi a munci in salinele de langa Sibiiu. Gu- berniulu trimise commissiune in caus’a acăsta. (Va urma.) *) Din acesta alinia lipsesce unu cuventu. Voii se dîca: propunerea fiscului de a recundsee romaniloru egalitate de dre- pturi, remane deocamdată suspinsa. *) Adecă dietei transilvane. 8 — Bibliografica. In stadiulu, intru care se afla atatu scdlele, catu si literatura si scientiele la noi, ori-ce carte didactica vediă pana acumu lumin’a in limb’a năstra, trebuea se ne causeze firesce plăcere si bucuria. Intr’aceea ne aducemu amente, că amu audîtu adesea in vieti’a ndstra pre multe persdne din clasea midiulocia vor- bindu camu asia: Cărturării nostrii scriu cârti erasi numai pentru cărturari si făcu gazete totu numai pen- tru sine sî pentru acei „balauri," carii părta miorii politicei din un’a tiăra in alt’a, ăra pentru noi aceștia, carii amu invetiatu carte puțina, inse totuși amu voi se citimu căte-ceva in viăti’a năstra, nu prea ingri- jesce nimeni, că se scrie căte una carte buna. Ei bine, ăca că demnulu barbatu, dn. I. M. Riu- rănu a ingrijitu in modulu celu mai doritu, pentrucâ se satisfaca si acelei pretensiuni drepte a unei parti considerabile din publiculu romanescu. Dn. Riurenu adeca intreprinse publicarea unei serie lungi de căr- ticele popularie sub titlu: Biblioteca de lectura pentru tcnerimea de ambele-sexe. Era unu tempu, in care poporulu nostru avea căte una carte de lectura in man’a sa, precumu e de ecs. Alecsandri’a, acea fabula plina de aventuri fantastice si intretiesuta de anachronismi curioși. Acea Alecsandria, care’si trage originea sa din tierile neo- latine si camu din secol, alu 12-lea, se traduse si in limb’a romanăsca pe la finea secolului trecutu de catra translatoriulu romanescu dela guberniulu Tran- silvaniei. Alăturea cu acea cartica esî Agatanghelu, adeca cartea de profeția a toturoru betraniloru no- strii, căti apucasera a citi căte-ceva cu semne, ciri- liane si căti au cate una venisiăra politica. Acelea ddue cărticele avura acelu folosu, că in grati’a loru se indemnă multi romani, că se invetie a citi. Intr’aceea dete Ddieu sî se născură pentru ro- mani nisce barbati că Cicbindealu, pentrucă se sî scrie, sî se publice fabulele sale cele însoțite de do- ctrin’a moralei celei mai curate, ăra Vasiliu Aromi, pentrucă cu poemele sale popularie, precumu sunt Patimele lui Isusu Christosu, Anulu celu ma- nosu, Argiru sî Elen’a, Leonatu din Longo- barda etc. se indulcăsca mii de ânime, ăra indirecte se indemne pe romani a invetia carte. Dela 1835 incdce s’au mai incercatu si alti multi romani a compune, său incai a traduce sî a publica cârti popularie, pana candu unii juni sedusi de unu speculantu din Bucuresci se aruncara pe traducerea romaneloru fara neci una alegere si critica, ci ăca asia, bune rele, care cumu le cadea a mana. Inca pe atunci dn. Riurănu, că profesorii! si conducătorii! alu unui internatu alaturea cu fratele seu mai mare obserbase forte bine, că acea specie de lectura este pernitidsa in gradulu supremu pentru generatiunile june, din care causa si concepă planulu de a ingriji de una lectura nutrităria atatu de spiritu, cătu sî de ânima, asia, incatu innocenti’a, simtiulu celu mai de- licatu morale, se remana cu totulu aparata. In acestu modu dn. Riurenu credea, că face totu-unadata, că lecturele de specula asupra innocentiei se dispara din familii. După cele ce amu aflatu noi mai deaprdpe despre intreprenderea dlui Riurănu, apoi aceea, de sî tenera, adeca numai de trei ani, fu încoronata de celu mai frumosu succesu. T6te cărticelele sale traduse si tipărite pana acumu in cate dude mii de ecsem- plaria fusera acceptate de catra publiculu romanescu din Munteni’a cu atata plăcere, incătu unele din a- celea esira sî in aduo’a editiune, era din altele nu se mai afla neci unu ecsemplariu. Incuragiarea data dlui Riurănu de catra publicu sî mai alesu de catra pa- rentii de familia va avea de resultatu, precumu ni se spune, că a duo’a editiune va esi in căte cinci mii de ecsemplaria, ceea ce in istori’a literaturei ndstre, cu singura esceptiune de bibli’a tipărită de catra so- țietatea anglicana sî de unele cârti didactice, era lu- cru neaudîtu pana acumu. După acestea se trecemu la catalogulu biblio- tecei de lectura, publicate de dn. Riurănu, premi- tendu inca numai atata, că cateva din acelea cărticele coprindu căte dude si mai multe istoridre. Acelea sunt: Datoriile copiiloru catra părinții loru, scriere elaborata de I. R. Edit. aduo’a. Ajunulu nascerei Domnului, traductiune. Famili’a creștina. — Copill’a muta. — Ro- șele roșii si roșele albe. — Pescariulu, traduc- tiuni. Priveghietdrea. — Theodor’a. — Copillulu perdutu, traductiuni. (Acestea esisera in 1867.) Miellulu. — Licuriciulu, traduse si prelucrate. Inelulu gasitu. — Banii de arama. — In- cendiul u, traduse si prelucrate. Rosariulu. — Musc’a, trad. si prelucrate. Franklin, trad. A trei’a editiune. (Acestea esira in a. 1868.) Christopboru Columbu (1436—1506), tradusa după A. De Lamartine. Emigrantii la Brasili’a, trad. si prelucrata. Ouăle Pasciloru. — Petru si Alecsandru, trad. si prelucrate. (Acestea aparura in a. 1869.) Mai tdte acestea scrieri ale dlui Riurănu sunt aprobate de catra ministeriulu culteloru si alu instru- cțiune! publice că cârti de lectura pentru scdlele ele- mentarie si primărie. Dn. I. M. Riurenu, carele se afla in fldrea etatei de barbatu, cugeta a continua acesta Biblioteca de lectura pana la unu numeru considerabile de cărti- cele, in catu se formeze una adeverata biblioteca pentru orice familia romanăsca, era noi ii oramu din sufletu successele cele mai bune. Pretiurile carticeleloru sunt unele cu 70, altele cu 90 bani, era una cu 1 leu nou si 20 bani (unu francii sî 20 centesime). — 9 — Raportiilu comisiunei esmise prin adun, gem din Glierl’a cu privire la efeptuirea proiecteloru făcute in diser- tatiunea dlui secret, minist. Lad. Vaida. Prea onorata adunare generale! In siedinti’a a Il-a a adunarei generale a aso- ciatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul- tura poporului romanu, tienute in Gherl’a in 25. si 26. Augustu luanduse la desbatere disertatiunea si propunerile dlui secretariu ministeriale Ladislau Vaida „Cateva cuvinte despre necesitatea de a da espresiune solemna recunosciintiei nostrc catra barbatii nostrii prea meritati etc., la punctu VII. alu protocolului dupace fura primite propunerile disserentului cu pri- vire la tem’a espusa in principiu, — se concredih o comisiune cu locuinti’a in Clusiu, că aceea pre adu- narea din estu anu se pregatăsca unu proiectil in privinti’a efectuirei aceloru propuneri. Subscrisii cari avura ondrea de a fi aleși de membri in asta comisiune, voru a satisface insarci- narei primite prin urmatorele: I. Dn. Vaida in primele linie ale disertatiunei sale trage atențiunea ndstra catra acelu adeveru, cumucă națiunile intocma că dmenii singurateci sunt datdrie cu recunosciintia catra benefacatorii sei, catra aceli prea demni barbati, cari prin marinimdsele loru sacri- ficie seu lucrări de comunu folositdrie, si-au casti- gatu unu titlu la acea recunosciintia. Trage apoi paralela intre recunosciinti’a carea o aratamu noi catra binemeritatii noștri, si ceea ce o arata alte națiuni catra ai sei, ■— arata cumu noi pastramu recunosciinti’a acăsta ascunsa in anima, era in aratarea aceleia prin fapte stamu departe indere- ptulu altoru națiuni; — desfasiura mai departe cunm- că esercitarea solemna a recunosciintiei ndstre catra barbatii pre meritati ai noștri, este unu pră poternicu vehiculu de a deșteptă in dmenii nostrii iudemnulu la fapte bune si măreție; arata apoi lips’a imperativa pentru noi de a ne folosi sî de acestu vehiculu, spre a potc repara acea ce amu intremisu, parte din vi- tregi’a tempuriloru, parte si din vin’a ndstra si spre a ne salvă de daunatiosulu reu de nepăsare. După acestea apoi recomanda cu t<5ta caldur’a, că on. aso- ciatiune a cărei chiamare este inaintarea literaturei romane si cultur’a poporului romanu, se se folosesca si de acestu vehiculu si se faca cele necesarie spre onorarea solemna a aceloru barbati, cari prin lucră- rile si sacrificiale loru au inaintatu starea ndstra in- telectuala, morala si materiala, buna-<5ra prin fundarea de scdle, prin scrieri folositdrie, stipendie etc. înainte de a trece la specificarea modalitatiloru propuse prin dn. disertatoriu, cu privire la efectuirea datorintiei ndstre, de a ne arată recunosciinti’a catra barbatii noștri prea meritati, comisiunea subscrisa este de convingere, cumuch o națiune demna de vietia trebue se-si pretiuăsca cumu se cade trecutulu seu, si se adopereze a prea mari in faptele trecutului pre acei factori, cari au pusu prin lucrările si ostenelele loru temeiulu unui venitoriu ferice si mai stralucitu. Numai dăca vomu soi pretiuf trecutulu si in tren- sulu că intr’o oglinda figurele cele grandiose ale bar- batiloru noștri, cari s’au destinsu prin geniulu, talen- tele, faptele si virtuțile loru, vomu potă deșteptă in noi si sustiene in posteritate, nobil’a dorintia de a ne apropiă de densii si indemnulu de ai imită in fapte măreție si virtuti; numai astfeliu vomu pote face, că faptele barbatiloru destinși ai noștri se resune nein- cetatu in ânim’a posteritatiei si se ne împle si de recunosciintia catra aceia, caroru le debitamu unu tesauru de principie si cunosciintie, inspiratiuni, pre- cepte; caroru le debitamu multiamita pentru starea ndstra de facia morale si intelectuale. Recundsce mai departe comisiunea si acelu ade- veru, că precurmi staruintiele singularie remanu si se referescu la genulu intregu, asia si genuin, națiunea intrăga este datoria că se-si arate recnnoscinti’a sa catra aceia, cari prin faptele loru s’au facutu prea meritati pentru inaintarea sa spirituale său morale. Romanulu totudeauna a portatu si pdrta tiparitu in ânim’a sa acestu adeveru, dar pana acuma s’a aratatu totu fara potere si fara midiuldce de a redică barba- tiloru sei acelea monumente, cari le reclama nemu- rirea acestora; unu geniu divinu inse vietiuesce in pepturile ndstre, care ne redica ânim’a catra faptele măreție ale trecutului si ne silescu a le imită! Dar demnitatea unei națiuni pretinde, că barba- tiloru sei destinși se-si areta recnnoscinti’a si prin fapte esteridre, si inca catu de solemne;, chiaru acdsta voliesce se o esope'reze si partea l-a din disertatiunea de sub întrebare, si face in asta privintia propunerile urmatdre: a) Dn. Vaida intre propunerile sale in asta pri- vintia in loculu primu arata, că roodulu celu mai usitatu de a aretă recunoscintia mai cu sdma catra benefacatorii cei espirati din vidtia este: „redicarea de monumente măreție. “ Dn. disertatoriu inse luandu in consideratiune impregiurarile, nu propune că aso- ciatiunea din fondulu seu se jertfesca ceva spre a- cestu scopu, neci propune că se se redice prin co- lecte nesce monumente scumpe grandidse, ci propu- nerea dsale tende intr’acolo, că: asociatiunea ndstra se se ingrijesca, ca acolo unde s’a facutu colecte spre redicarea de monumente, acelea catu de curendu se se si realisdze, si că se se faca colecte noue pentru mo- numentarea memorialoru celoru meritati, acestora se li se redice monumente simple, dar durabile si prove- diute cu inscriptiuni insufletitdrie; er restulu ce ar remanea din atare colecta se se capitalisăze pentru stipendii, ori (deca ar remanea bani mai puțini) pen- tru fonduri de premia, cari se pdrte numele aceluia, acarui memoria voimu se o eternisamu. Monumentele sepulcrari, au scopulu — după o- piniunea ndstra, de a transpune posteritatiei remi- niscenti’a unoru persdne său intemplari memorabile. 2 — 10 — Atari monumente inaltia mai multu fal’a unei națiuni, decatu aceea ce ar trebui se ecsoperamu prin monu- mentele reproducatdrie de memori’a trecutului: — si acesta este admiratiunea fapteloru barbatiloru destinși si deșteptarea unei nesuintie morali de a imită faptele mari si nobile. De si recunosce si comisiunea dinpreuna cu di- sertantele, cumuca prin unu monumentu simplu cu o inscriptiune insufletitdria, alu cărui pretiu moralu ar fi redicatu prin faptulu, ca s’a redicatu prin insasi asociatiunea literaria, său prin staruinti’a aceleia, din bani adunati dela fiii natiunei recunoscatdre pentru virtuțile cutarui barbatu, s’ar redică de o parte pre- tiulu memoriei celui destinsu si demnitatea celoru ce l’au redicatu, era de alta parte s’ar sterni si in altii indemnulu de imitatiune; totuși nece dens’a nu pdte recomandă cu privire la multifariulu scopu alu asocia- tiunei si cu privire la miculu seu capitalu, că asta- data se destine din alu seu ceva spre scopulu redi- carei de monumente sepulcrari. Tragemu inse si noi atențiunea onoratei adu- nantie generale la acelu faptu, că unele tienuturi ro- manești, petrunse de adeverulu acela, cumuca redi- carea de monumente sepulcrali cade in prim’a linea sub datorintia acelora, intre cari s’a nascutu, a vie- tiuitu cutare barbatu, său cari specialmente suntu in- teresati de persăn’a său faptele cutarei umbre măreție, că se arate recunoscinti’a loru nu numai, dara se si redice si vădi’a loru propria prin redicarea cutarui monumentu pentru compatriotulu, amiculu, invetia- toriulu, mecenatele loru si alu nostru, au si luatu ini- tiativ’a facandu colecte spre redicarea cutarui monu mentu; asta nesuintia inse pana acuma potemu dîce ca mai nu au dusu la scopu. In estu punctu este comisiunea subscrisa de unu acordu cu dn. diserente, că on. asociatiune se-si intrebuintieze poterea sa mo- rale, ca-ci numai asta-i sta sub dispositiune, că atari colecte, buna-dra cea pentru monumentulu luiBarnutiu, Marianu etc. se se intrebuintieze pentru efectuirea scopului pentru carele s’au facutu, recomandandu re- dicarea de monumente simple, solide si cu inscrip- tibilii insufletitdrie, precumu si intrebuintiarea restului din colecte pentru facerea unei fundatiuni, ce se pdrte numele celui destinsu. Nu mai puținii recomandamu, că onor, asociatiune se-si intrebuintieze influinti’a sa morale, spre a se face colecte noue pentru redicarea de monumente pentru memori’a cutaroru barbati ai noștri, pre care-i va declara asociatiunea de demni pentru asta distinctiune. Potemu inse se redicamu monumente splendide si demne de memori’a stralucitiloru noștri barbati, prin eternisarea fapteloru, nu numai a memoriei densiloru. Gradulu moralului, culturei si alu desvoltarei de carea ne bucuramu in presente, este resultatulu mo- ralului, culturei si desvoltarei care amu ereditat’o dela barbatii destinși ai trecutului. Viăti’a densiloru este fontan’a cunoscintieloru nostre. Asta fontana trebue se o pastrama cu t<5ta scumpatatea, ca-ci este dejă amenintiata de a fi inundata de ndptea uitarei. Biografiile aceloru barbati, cari s’au destinsu pen- tru literatura si cultura nostra nu le posiedemu! Unu registru de biografiile celoru mai escelenti barbati literati si mecenati ai noștri, carele se ne enareze s<5rtea, lucrările si insusirile densiloru, carele se redice din opurile loru totu ce este instructivu si atragatoriu dinpreuna cu spiritulu ce caracterisăza drecare fapta ori opu, compușii astfeliu, catu acela nu numai se scia câștigă interesulu cetitoriloru pentru sine, dara se fia si o fontana de cunoscintie si espe- rintie, din cari se-si păta nutri cetitoriulu anim’a si sufletulu, carele se cuprindă in sine după potentia si portretele celoru memorati: este celu mai demnu mo- numentu, carele nu numai eternisăza memori’a prea- meritatiloru noștri barbati, ci face că se simtimu si re- cunoscintia viua catra fructulu osteneleloru loru, atunci candu din viăti’a loru invetiamu, si sternesce in noi dorinti’a de a face fapte nobile, după esemplulu ce- lorn ce suntu de noi admirati! Necesitatea unui atare registru biograficii, că alu unui „monumentum aere perennius“ este eminente; deci si subscris’a comisiune spre resolvirea premisei propuneri a disertantelui proiectăza: / „Că on. asociatiune se decidă compunerea unui Albumu de biografiile barbatiloru celoru 'mai eminenti ai noștri, cari s’au destinsu prin fapte pentru inaintarea literaturei si culturei n<5stre.“ „Pentru compunerea acestui registru se prefiga unu premiu si unu terminu de concursu, — tiparindu apoi opulu, carele după censurare se va afla demnu de premiatu, pre spesele sale.“ b) Că se potemu arată recunoscintia catra bine- meritatii espirati ai natiunei nostre, intru o forma si mai solemna, dn. Vaida recomanda că prea on. aso- ciatiune se nesuăsca a esoperă, că se se defiga o dî anumita spre serbarea memoriei a benefacatoriloru noștri, in carea dî defipta prin cointielegere comuna a ambeloru biserici romanești (seu dăca acăsta ar fi cu nepotentia, bataru in biseric’a aceleia, de a cărei confesiune se tienă laudatulu) se se tiena in totu a- nulu in tute bisericele năstre parastase, si totu a- tunci se se tiena vorbiri laudatărie de faptele loru si indemnatdre pentru ascultători la asemenea fapte nobile si folositărie. O idea forte frumdsa acăsta, dar si mai frumosu ar fi, candu asociatiunea o ar potea si realisă. Nu e de negatu, că totu ce e bunii, nobilii si maretiu, totu ce s’a facutu prin cutare binemeritatu barbatu alu unei națiuni spre Înflorirea aceleia, merita pre deplinii si pietatea religiăsa, dela acea posteritate carea gusta din fructele virtutiloru, osteneleloru, mo- ralului si precepteloru cutarui destinsu barbatu alu nostru. Voindu inse a aduce conclusu decisivu cu pri- vire la realisarea acestei pietati, comisiunea dete de — 11 — impedecari in principiale religionari, si convingflnduse că on. asociatiune literaria nu e chiamata că se a- duca o dccisiune intru unu obiectu de asta natura, fiinducă o atare decisiune cade cu totulu in sfer’a activitatiei cutarei biserici: de aci in cointielegere cu dn. Vaida subscris’a comisiune cu privire la acdsta propunere, inca nu pote se faca altu proiectu, decatu se provoce pe on. adunare generale la aceea, că prin o decisiune protocolaria se recomande atentiunei celoru chiamati ide’a numitului dn. disertatoriu. c) Că unu modu de esprimarea recunoscintiei ndstre mai recomanda dn. Vaida, că onor, asocia- tiune se provdce pre dnii redactori ai diuareloru nd- stre, că in totu anulu in una si aceeași dî se faca elogii corespundiatorie barbatiloru destinși pentru literatur’a si pentru inaintarea materiala si morala a ndstra, in tdte diuarele romane din Transilvani’a si Ungari’a. Comisiunea recunoscundu cumucă prin asia ceva s’ar inaltia pretiulu fapteloru cutarui barbatu si deștepta indemnulu de imitatiune si in altii si mai avendu in vedere, cumucă susceperea si realisarea acestei idei aterna numai dela binevointi’a respectiveloru re- dactiuni: nu pdte alta decatu se recomande onor, redactiuni ale diareloru ndstre punerea in vietia a ideii dn. disertatoriu. d) Că unu altu modu de recunoscintia recomanda dn. Vaida, că on. asociatiune se otardsca: cumucă cu ocasiunea adunariloru generali se se tiena totudeauna cate o panegirica petrundiatdria asupra fapteloru cutaroru prdmeritati, său pentru toti cei mai destinși pre terenulu redicarei starei morale si materiale a poporului roman u. Cumu-ca asta inca ar conduce la scopulu prefiptu, comisiunea nu pdte negă, pre candu de alta parte inse trebue se recundsca, că dreptulu acelora cari tienu disertatiuni cu ocasiunea adunariloru generali, de a-si alege materialulu după plăcu asociatiunea nu-lu pdte restringe. Deci si cu privire la asta propunere comisiunea se indestulesce cu atata, că recomanda literatiloru noștri realisarea opiniunei dlui disertatoriu; pdte inse on. asociatiune se faca si aceea, că cu oca- siunea fiacarei adunări generali se provdce pre care- va dintre literatii noștri, că la adunarea venitdria se tiena o panegirica asupra unui anumita binefacatoriu alu nostru. e) Ar trebui mai departe după opiniunea dn. Vaida, că on. asociatiune se compună una asia nu- mita „Carte de auru," in carea se introducă nu- mele premeritatiloru noștri barbati, cari prin inain- tarea culturei, intemeiarea său ajutorarea institutelor!! de invetiamentu, crearea stipendieloru pentru inve- tiacei lipsiti, său prin aventarea literaturei ndstre si prin redicarea bunei stări a poporului si-au castigatu titlu de dreptu la recunoscintia. Asta carte de auru ar fi se se cetesca din anu in anu la adunarea gener. a asociatiunei; ar trebui mai incolo, că in fiescecare anu cate unu portreta alu unuia dintre eminentii no- ștri barbati se-lu tiparesca si alature la foi’a titularia a „Transilvaniei" dinpreuna cu o biografia despre vieți’a si faptele celui ce’lu representa portretnlu; apoi dn. Vaida cu scopu că se pdta procură chipurile a- cestea si aceia, cari na sunt prenumerati la fdi’a aso- ciatiunei mai propune, că spre mai mare popularisare a cundscerei barbatiloru destinși ai natiunei: totu a- tunci candu se tiparesce cutare portretu pentru fdi’a asociatiunei, se se tipardsca dre-cateva sute de ecsem- plarie intrecatdrie, cari apoi se le impartia asociatiunea la adunarea sa generale intre membrii mai zeloși, cu scopu de a se vinde cu unu pretiu catu de moderații, că asia la tempu se nu lipsdsca in casele ndstre că unu indemnu spre fapte bune portretele acestea, după cumu au alte națiuni portretele binemeritatiloru sei. Cu privire la cartea de auru comisiunea e de unu acorda cu dn. disertatoriu si recomanda, că on. adunare generale se decidă infiintiarea unui registru, in care se se introducă numele acelora, cari se destingu prin beneficie pentru inaintarea literaturei romane si a culturei popo- rului romanii. Cu conducerea acestui registru e de a se insar- cină comitetulu asociatiunei cu îndatorirea, că la fia- care adunare generale se treca in raportulu seu si relatiunea numeloru si binefacatoriloru celoru pre cari in decursulu anului au aflata demni, că prin asociatiune se fia introduși in proiectat’a carte de auru. Cu privire la tipărirea portreteloru cu istori’a vieți ei celoru representati in densele, comisiunea e de opiniune cumu-că: registrulu biograficii recomandați! sub a) corespunde in parte mare si acestei necesitați. Pre langa acdsta inse a reproduce in fiesce care anu in nuinerulu primu alu foiei asociatiunei, biografi’a cu- tarui barbatu destinsa alu nostru, a’i alatură portre- tula tipărită frumosu, astfeliu catu se se pdta pune si in rame, precumu si inpartîrea acestora portrete intre membrii asociatiunei, cu scopu de a se vinde si popularisă e o idea, pre carea comisiunea nu pdte decatu se o recomande on. adunantie generali spre imbraciosiare si infiintiare. Aci afla loculu comisiunea, că se resdlve si o alta propunere a dn. Vaida făcută in cursulu mai de- parte alu disertatiunei sale. Domni’a sa e de opiniune, că asociatiunea se a- Icga in deosebite tienuturi cate unu membru zelosu, carele se conlucre cu tdta poterea spre ajungerea scopului asociatiunei ndstre, se silesca a face cuno- scute acelea scrieri, cari aru potd promovă inaintarea intelectuala, morala si materiala a poporului, se sta- rudsca a lati si astfeliu de foi seu brosiure. Totu acești membri aleși aru avea se se silesca de a luă cunoscintia despre acelia, cari intru acelu tienutu aru contribui ceva spre redicarea scdleloru, literaturei si culturei, său a bunei stări materiale a poporului ro- manu, si descoperirile sale se le comunice cu comi- tetulu asociatiunei; comitetulu apoi raportandu la a- dunarea generale despre cei destinși, acdsta se’si a- 2* — 12 — rate catra densii recunoscinti’a sa, prin cetirea nume- loru loru in audiulu adunarei, prin impartirea de scri- sori laudatărie, si prin trimeterea cutarei cârti folo- sităre. Coinisiunea partinesce acăsta idea a dlui diser- tatoriu, si afla cumuca pre langa multe alte folăse, pre calea propusa de dn. Vaida s’ar adună si mate- rialulu pentru partinit’a carte de auru, prin carea se corespunde si acestei dorintie a dlui disertatoriu, si coinisiunea recomanda on. asociatiune, că cu rapor- turile de asta natura se Însărcineze pre dnii colec- tând, si nu păte părtini in destulu, că cu ocasiunea fiacarei adunari generale cei mai destinși benefacatori se se introducă in cartea de auru; ăra celoralalti după marimea meriteloru se-si esprime asociatiunea recu- noscinti’a sa in scrisu, ori spre mai mare destinctiune, se le trimită actele asociatiunei, seu o alta carte fo- losităria că semnu de multiamire. Cu privire la aceia, cari au făcuta pentru lite- ratura si cultura năstra sacrificie mai miei, cumu ai dîce de interesu locala, dn. Vaida recomanda, că la fiacare biserica se se infiintieze unu protocolu cu a- celu scopu, că in acela se se inscrie numele acelora (si celoru repausati si celoru vii), cari au facutu do- natiuni mai Însemnate, s’au destinsu in altu modru pentru biserica si scăl’a locala; ăr numele celoru in- scrisi in acelu protocolu se se cetesca cu tăta sole- nitatea cu ocasiunea unei serbatori in totu anulu, in audiulu intregului poporu prin preoți; ăr cu ocasiu- nea visitatiuniloru canonice prin protopopi, său chiaru si prin episcopi, laudandu faptele frumosc si cerendu indurarea lui Ddieu pentru cei destinși. Realisarea ideei acesteia, carea nu numai este frumăsa si salutaria, dar si religiăsa, cade după opi- niunea comisiunei, cu totulu in sfer’a activitatiei au- toritatiloru bisericesci romane, de unde apoi nici nu potemu recomendă on. adunari generale, decatu că prin conclusu protocolariu se se recomande atentiunei celoru chiamati, imbraciosiarea caldurăsa a acestei idei. II. Cu privire la cultur’a poporului romanu trage dn. Vaida atențiunea on. adunari la aceea, cumuca: pruncii cari esu din scălele năstre poporale nu mai au neci unu gustu de a se mai cuprinde cu cetire si dau uitarei totu ce au invetiatu la scăla. Caus’a acesteia o afla mai cu săma acolo, că in scălele nă- stre poporale necagiescu pre prunci cu invetiatura si cetiri, cari seu nu le pricepu, seu nu sternescu in ei interesulu de cetire si sciintia, pentrucă lipsescu in scălele năstre poporale cărțile de lectura core- spund! e tărie; deci propune: compunerea cartiloru de lectura pentru scălele poporale, scrise intru unu stilu usioru, intretiesute cu istoriăre din istori’a pa- triei si natiunei năstre, a strabuniloru noștri romani, din istori’a naturala, istoriăre din viăti’a practica, com- batatorie de vitiuri si laudatărie de virtuti, si altele, tote acestea ilustrate si cu icone. Comisiunea e de o părere cu dn. disertatoriu, cumuca o atare carte de lectura, nu numai sternesce in copii dela scăle interesulu cetirei, si nu numai a- juta memori’a de a si tienea cele cetite, dar inrade- cincza in ânim’a lui si plăcerea, că cele cetite se le repetiesca de cate ori i ărta ocupatiunile, si dupace a esitu preste pragulu scălei, si cumu-ca o atare carte ar fi si in man’a mameloru romane celu mai core- spundietoriu midiulocu de a sterni la prunci, in prim’a educatiune amorea catra patria si națiune si inde- mnnlu catra fapte bune morale si nobile. Deci co- misiunea propune, că on. adunare generale se decidă compunerea unei atari cârti de lectura, carea se fia si de studiu si de lectura privata. Pentru compunerea aceleia se se scria unu pre- miu, opulu premiatu apoi se’lu tiparesca pre spesele sale, si se esopereze la ordinariatele romane, că acesta lecturariu se fia introdusa cu potere oblegatăria in tăte scălele năstre poporale. In urma trage dn. Vaida atențiunea on. asocia- tiuni la aceea, că in literatur’a nostra lipsescu cărțile istorice cu ilustratiuni, compuse pentru secsulu frumosu, si pentru cei ce nu se potu ocupă specialu cu studiulu istoriei; propune apoi că on. asociatiune se se ingri- gesca pentru compunerea acestora cârti. Comisiunea recanăsce cumu-ca cârti specialumente compuse spre acesta scopu nu avemu; — literatur’a romana inse este destulu de avuta de cârti si foi lite- rarie si beletristice, din cari ’si potu câștigă nutre- mentu spiritualu si damele năstre, precumu si altii doritori de sciintie istorice, de unde apoi cu privire la mic’a avere a asociatiunei, comisiunea afara de pro- pus’a carte de lectura pentru scălele poporale, de a- stadata nu păte propune compunerea altei cârti de lectura speciale, ca atatu mai vertosu, că-ci lectura- riulu propusu, compusu in modu corespundietoriu, păte se acopere deplina si acesta necesitate. III. In fine disertatiunea dlui Vaida trece la agro- nomi’a năstra si economi’a de vite, si recomanda pen- tru inaintarea acestora, că onor, asociatiune se faca dispusetiune, că cu ocasiunea fiacarei adunari gene- rali barem din acelea tienuturi, cari suntu mai a- prăpe de loculu unde se tiene din anu in anu adu- nauea năstra, se se infiintieze si cate o espositiune de producte agronomice si de vite, de manufacte si alte obiecte de industria, otarindu si premie pentru sternirea emulatiunei intre producători. Comisiunea recunăsce, cumu-ca intre midiulăcele cele mai corespundietărie pentru redicarea agricul- turei si economiei de vite, se numera espusetiunile agronomice si industriale; pre candu de alta parte nu păte trece cu vederea, cumuca chiamarea de a in- fiintia atari espusetiuni, cade in sfer’a de activitate a reuniuniloru agronomice, de unde apoi neci nu se afla — 13 — chiamata asociatiunea nfistra, că densa se despuna infiintiarea espusetiuniloru de asta natura. Aterna inse dela bunavointi’a proprietariloru no- ștri de pamentu si de vite, ca folosinduse de ocasiu- nea adunarei generale a asociatiunei ndstre, se infiin- tiăze la locuri unde asta adunare ’si tiene siedintiele sale totudeauna cate o espositiune de producte, ma- nufacte, fabricate si instrumente agronomice, precumu si din totu felulu de animale, cari se tienu de eco- nomi’a de vite. Inchiaindu disertatiunea sa dn. Vaida trece la starea deplorabila a miseriei ce domnesce in unele tienuturi muntose la poporulu nostru, din causa ca-ci acesta, carele neci odata n’a potutu trai numai din mosiuti’a sa nerodităre, ci a traitu din prăsirea viteloru, din facerea sîndileloru, vaseloru de lemne, grindiloru etc., ei acumu după mutarea referintieloru urbariali, fiindu cu multu mai restrinsi in dreptulu de pasiu- naritu si lemnaritu decatu mai nainte si scumpinduse mai cu seina materialulu cruda de lemnu si prin a- cestea apoi fiindu mărginiți in economi’a de vite si in negotiatori’a de manufacture de lemnu, in unele tienuturi ale muntiloru mai nu-si potu sustiene traiulu vietiei si suntu aprope de perirea totala. Pentru ajutorarea acestora nenorociti propune dn. disertatoriu, că on. asociatiune se escugete nesce midiuldce, prin cari s’ar potea ajută poporului mun- tenu, d. e. se se instrueze pre spesele asociatiunei prunci spre dre-cate industrii de materiale, cu cari ar pote portă negotiu din atari tienuturi, precumu ar fi: mesaritulu, gatirea de instrumente economice, ola- titulu, maiestri’a de petrariu s. a., cari elevi apoi se aiba datorinti’a de a invetia in loculu nascerei sale si pre altii la atari măiestrii. Pre candu recundsce si comisiunea acelu adeveru cumuca: unele tienuturi muntdse suntu amenintiate de fdmcte si ceru ajutoriu; pre candu recundsce si atata, că ajutoriulu ce ii l’ar pote intende asociatiu- nea este, redicarea culturei acestui poporu prin in- troducerea unoru râmi de industria corespundietoriu locului si producteloru de acolo, că pre calea indu- striala se se redice pretiulu astoru producte si asia se li se dea la mana unu isvoru nou de castigu, e silita a descoperi on. adunari si aceea, cumcă in punc- tulu de sub întrebare, nu e in stare de a face o pro- punere decisiva, ca-ci spre a pote decide ceva ota- ritu in asta privintia, comisiunei i lipsescu datele ne- cesarie, precumu: a) Numele acelora tienuturi si comune cari suntu amenintiate de fomete. b) Caus’a si gradulu lipseloru observate. c) Starea agriculturei, culturei viteloru si a in- dustriei. d) Soiulu producteloru brute. e) Incatu cu acestea se pdrta negotiatoria si in- catu se intrebuintiăza de fabricate? in fine f) Care suntu acelea producte brute, ce remanu in respectivulu tienutu de totu nefolosite, si cari pre- făcute in fabricate s’aru potea manuă că negotiu? Numai pre basea unoru atari date, ar potea co- misiunea decide introducerea cutarui ramu de indu- stria in drecare tienutu de munte, si numai ast- feliu ar potd recomandă, că pentru care ramu de in- dustria se crdsca asociatiunea pre spesele sale elevi! Inbraciosiarea principiului recomandata de dn. disertatoriu inse ’lu recomanda on. adunari cu tdta căldură si subscris’a comisiune, si e de părere că realisarea aceluia ar deveni cu potentia asia: ddca on. asociatiune ar provoca pre membrii sei cari locuescu in tienuturile muntdse si cari au cunoscintie locali, că se adune datele recerute mai susu si se le comu- nice cu comitetulu asociatiunei, carele apoi se faca in asta privintia pana la adunarea viitdria generala, unu proiectu de decisiune precisu. Cu acestea finindu firulu propuneriloru desu lău- datei disertatiuni — amu subscrisu cu tdta ondrea membrii comisiunei ad hoc Clusiu, in 20. luliu 1869, Petru Nemesiu. losifu Popu. Leontinu Popu. Lazaru Baldi. Chifa Gregoriu. Nr. 295—1869. Protocohilu siedintiei Iiinarie a comit, asoc. trans. tienute in 7. Dec. c. n. a. c. sub presidiulu Rever, dlui vice- presiedinte I. Hannia, fiindu de facia dd. membrii Ilustr. sa dn. cons. aul. lacobu Bolog’a, dn. eons. gub. Pav. Dunc’a, dn. sen. Petru Rosc’a, dn. capit. pens. Ioane Bradu, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu, dn. parochu si prof. Zach. Boiu, dn. prof. Ioane Po- pescu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu, dn. capitanu si cassariu alu asociat. Const. Stezariu si dri. adv. dr. Dumitru Racuciu. § 123. Se presentdza conspectulu despre starea cassei asoc. pre tempulu acestei siedintie, din carele se vede, cumu-că cass’a asoc. după subtragerea eroga- teloru de pana acumu pre an. asoc. 18⁶³/₇₀ . are in proprietatea sa sum’a de 40,465 fr. '/₂ cr. Spre sciintia. § 124. In legătură cu conspectulu din §-lu pre- cedente (sub Nrii 290, 291 prot. ag.) se raportdza despre banii incursi la fondulu asoc. dela siedinti’a trecuta pana la siedinti’a presenta, că tacse de m. ord., că colecte si pentru fdia, si anume: a) dela dn. par. din Gura-riului I oane Stoiti’a că tacsa de m. ord. nou pre 18⁶⁹/₇₀ 5 fr. v. a.; b) că colecta dela comun’a bis. gr. cat. din Vizocn’a 2 fr. 10 cr.; c) că pretiulu unui ecsemplariu din „Transilvani’a“ de pre 1868, 3 fr. (er’ 1 ecsempl. din Transilvani’a pre 1868 s’a datu gratis pentru gimn. rom. din Brasiovu). Spre sciintia cu acea observare, că noului m. ord. Ioane Stoiti’a se i se espedeze prin secretariatu resp. diploma. § 125. Secret. II. sub Nr. 292 impartasiesce o charthia a dlui protopopu din Brasiovu los. Baracu, prin care se aduce la cunoscintia, cumcă Ioane Areft’a, caruia adunarea gener. trecuta i conferise unu pre- — 14 ~ miu de 25 fr. v. a. pentru altoi, a repausatu in 10. Augusta 1869, lasandu după sine 4 copii minoreni. Condusa. Premiala dejă conferita de adunarea gener. dela Siomcut’a-mare, se se esolveze si trimeta in ajutoriulu minoreniloru orfani ai repausatului Ioane Areft’a, carele Ia meritatu prin ostenelele sale, puse pentru cultivarea altoiloru. § 126. Secret. II. sub Nrii 289 si 293 impar- tasiesce, cumca du. secret. I. Georgie Baritiu primindu dela dn. ministru de interne din Romani’a 30 ecs. cârti didactice si iuridice spre a le impartf pre la bi- bliotecele asociatiuniloru si instituteloru de invetia- mentu din Transilvania, Ungaria si Banatu, din a- cele cârti a trimesu la comitetulu asoc. 4 ecsempl. si anume: cate unuia pentru bibliotec’a asoc. si a se- minariului metrop. din Sibiiu, dr din cărțile didactice cate 1 ecsempl, pentru scdlele normali din Orlatu si Resinari, si in fine din cărțile iuridice 1 ecs. pentru academia juridica din Sibiiu, dr altuia la cine va află cu cale al’ da comitetulu. Totuodata dn. secret. I. pentru cărțile trimese la comit, asoc., cere a se a- placidă că spese de transporta 11 fr. 46 cr. in mon. sunatdria, din sania preliminată de adun. gen. pen- tru spese estraordinarie. Conclusu. Pentru cărțile trimise si deja primite se esprime respectivului domnu oferitoriu protocolaru- mente cordiala multiamita si recunoscintia din partea comitetului si totuodata esolvirea speseloru de transporta in sum’a mai susu însemnata, se asemndza la cass’a asociatiunei. § 127. Comisiunea insarcinata in siedinti’a co- mitetului din 5. Oct. a. c. § 105 cu elaborarea unui planu despre punerea in lucrare a regulamentului sta- toritu de adun. gen. in respectulu arondarei si con- stituirei despartiementeloru cercuali si a agentureloru comunali, cumu si in privinti’a ingrigirei pentru tipă- rirea acelui regulamentu in 2000 ecsemplaria, prin referentulu seu dn. cons. aul. lacobu Bolog’a, ’si face raportnlu seu, si dupace si espune motivele basate pre dîsulu regulamentu, de care acdsta comisiune fă condusa la împlinirea misiunei sale, face urmatdriele propuneri: I. Formarea si arondarea despartiementeloru cer- cuali din tdte acele districte, comitate si scaune, asu- pra carora se estende după statutele asoc., teritoriala acesteia, va se dîca: se se formeze si arondeze cate unu despartiementu cercuale: 1. In Brasiovu din districtulu Brasiovului si scau- nulu Treiscaune (Hăromszdk). 2. In Fagarasiu din districtulu Fa garasiului, scau- nulu Cohalmului si scaunulu Ciocului. 3. In Sibiiu din scaunulu Sibiiului. 4. In Sabesiu din scaunulu Miercurei, alu Sabe- siului si alu Orastiei. 5. In Hatiegu din tienutulu Hatiegului. 6. In Dev’a din tienutulu Devei, Uniadorei si alu Dobrei. 7 In Abrndu din tienutulu Albei interiore da susu seu a^u intreg’iloru munți apuseni. 8. In Belgradu din ceealalta parte a Albei in- teriore. 9. In Bala de Crisiu din comitatulu Zarandului. 10. In Clusiu din comitatulu Clusiului. 11. In Simleulu Silvaniei (Szilăgy-Somlyd) din Graseia si Selagiu. . 12. In Deesiu din comitatului Solnocului inter. 13. In Gherla din comitatulu Dobacei. 14. In Siomcut’a-mare din districtulu Cetatiei-de- Pdtra. 15. In Naseudu din districtulu Naseudului. 16. In Bistriti’a din districtulu Bistritieî. 17. In Reghinulu sasescu din comitatulu Turdei de susu. 18. In Turd’a din comitatulu Turdei de diosu si din scaunulu Ariesiului. 19. In Muresiu-Osiorheiu din scaunulu Muresiului. 20. In Blasiu din comitatulu Cetatiei-de-Balta. 21. In Sîghisidr’a din comitatulu Albei superidre si din scaunulu Sighisidrei. 22. In Mediasiu din scaunulu Mediasiului si alu Nochricului. Mai încolo propune comisiunea: II. Că prin unu cerculariu, după formulariulu alaturatu, îndreptată catra colectorii asociatiunei, că organele acesteia aflători in susu numeratele despar- tiemente, sdu ne aflanduse in vreuna despartiementu colectori, adresata catra alti barbati de încredere, si cunoscuti de zeloși in promovarea binelui publicu, se se provdce aceștia, a conchiamă pre o dî anumita pe membrii asociat., intreg’a intielegintia si pre frun- tașii din despartiementu, in locuia resiedintiei comi- tatului cercuale spre acelu scopu, că după intielesulu regulamentului, la olalta se constitue comitetulu cer- cuale, care va avea a face aratare despre infiintiarea sa numai decatu, comitetului asociatiunei, apoi se va ingrigf despre infiintiarea agentureloru comunali si de aplecarea celorulalte dispositiuni din regulamentu III., că in fiacare despartiementu se se impartia 80 de ecsemplaria ale regulamentului la sciutorii de carte prin colectorii asoc., sdu prin alti barbati de încre- dere. Acelea ecsemplaria ar fi de a se alatura cer- cularieloru indigitate sub II. In fine totu numit’a comisiune in legatara cu propunerile sale aduce la cunoscinti’a comitet., cum- ca corespundiendu ulteridrei sale însărcinări, a ingri- gitu a se tipări regulamentulu resp. in 2000 ecsempl. in tipografia lui Filtsch cu pretiulu mai moderata, adeca cu 24 fr. 20 cr. v. a. Presidiulu punendu la discusiune propunerile comisiunei susu atinse de sub p. I. II. III. una cate una in ordine, dupace se des- batura cu receruta seriositate si maturitate din partea membriloru comitetului, se aduse urmatoriulu Conclusu. Comitetulu primesce in totu cuprin- sulu propunerile comisiunei indigitate sub I. II. si III. radicanduse la valdre de conclusu alu seu, dr rapor- 15 — ulii (comisiunei) despre tipărirea regulamentului in 2000 ecsempl. se iea spre sciintia cu aprobare, si totuodata secret, se insarcinăza, că regulamentulu dejă tiparitu, dupace se va legă in brosiuri in numerulu de ecsempl. indigitate sub p. III., dinpreuna cu cer- culariulu p. II., adresandu catra colectorii, său in lipsa acestora, catra alti barbati de incredere p. III., dupa- ce si acela se va tipări, se se trimetia catu se va pote mai curendu respectiviloru domni. § 128. Comisiunea insarcinata cu censurarea con- cursaloru intrate pentru unu stipendiu de 50 fr. v. a. destinatu pentru unu gimnasistu, prin referentele seu dn. cons. aul. lacobu Bolog’a refereza in acestu ob- iecta. Arata că la acestu stipendiu au concursă 9 te- neri, si anume: 1. Vasiliu Michailu, studente in VIII, clase la gimnasiulu reg. de stătu din Sibiiu. 2. Vasilie Cernea, stud. in VIII, clase la gimn. rom. din Brasiovu. 3. Valeriu Ardeleana, stud. in VIL cl. la gimn. reg. de stătu din Sibiiu. 4. Victoru Dogariu, stud. in VIL cl. la gimnas. rom. din Brasiovu. 5. Augustinu Moldovanu. studente pre an. tr. in VI. cl. la gimn. rom. -din Naseudu (pre an. scol, cur., fara testimoniu recerutu de frecuenfăre). 6. Nicolau Rapunteanu, stud. in V. cl. la gimn. reg. de stătu din Sibiiu. 7. Vasilie Popu, stud. pre an. scol. tr. in IV, cl. la gimnas. rom. din Naseudu (pre an. scol. cur. n’a produsu recerutulu testimoniu de frecuentare). 8. Ilariu Ciunganu, stud. pre an. scol. tr. in III. cl. la gimnas. rom. din Blasiu (pre an. scol. cur. n’a produsu recerutulu tertimoniu de frecuentare), si 9 Adamu Sirlincanu, stud. in IV. cl. la gimn. rom. din Naseudu. Numit’a comisiune considerandu, că dintre toti concurentii din clasele cele mai inalte Vas. Michailu are celi mai buni calculi cumu si portare buna, si apoi că e mai seracu, se afla indemnatu a propune pre susunumitulu teneru, pentru capetarea stipendiului cestiunatu. Propunerea comisiunei punenduse la disensiune, se ivescu alte contrapropuneri, anume: secret. II. că membru alu comitetului, propune pentru capetarea cestiunatului stipendiu pre Valeriu Ardeleanu, stud. in VIL clase, carele inca are clasa buna si altufeliu tata seu, că oficialu pensionata e ingreunafu cu por- tarea celoru 3 fii la scbla. Acăsta propunere mai e sprijinita si de dn. capitanu pens. si membru comit. Ioana Bradu. Par. Z. Boiu se vede indemnatu a propune pentru casulu, candu concurentele Vasilie Michailu n’ar obticnă maioritate de voturi, pre con- curentele N. Rapunteanu că orfanu de amendoi pa- tentii. Er dn. dr. Nemesiu din parte’si propune pre N. Rapunteanu, studente in V. clase, pre care’lu cu- ndsce de unulu dintre cei mai seraci si orfanu. Dupace se luara la esaminare documentele pro- duse de resp. concurenti si dd. membrii isi descope- riră opiniunile sale, presidiulu se afla motivata a pune la votare propunerea comisiunei, carea cu maio- ritate de 7 contra 2 voturi priminduse se decise, că cestiunatulu stipendiu de 50 fr. v. a. se se confcrăsca tenerului concurente V. Michailu, studente in clasea mai inaintata si eminente 3, pre langa îndatorirea de a se legitimă cu finea fiacarui sem. scol, despre pro- gresulu in studia, si totuodata se se dea la cas’a asoc. asemnatiunea necesaria pentru esolvirea aceluia în rate treilunarie, pre langa cuietantia vidimata de direc- țiunea institutului respectivu. Er celorulalti concurenti se li se resolveze pe- titiunile in intielesulu propun erei făcute de comisiune. § 129. Cu verificarea protocolului siedintiei pre- sente se insarcinăza dd. cons. lacobu Bolog’a si Pav. Dunc’a si dn. parochu si prof. Zach. Boiu. Cu aceste siedinti’a comitetului inceputa la 5 dre după amiadi, se inchiaiă la 7 '/^dre săra. Sibiiu, datulu că mai susur loanu Hannia mp., I. V. Rusu mp., vicepresiedinte. secret. II. S’a verificatu prin Bolog’a. P. Dunc’a. Z. Boiu. Publicarea baniloni incursi la fondulu asociat, trans. pre tempulu dela 7.—14. Decembre 1869. 1. Prin dn. protop. si col. asoc. în Clusiu, loanu Pamfilie s’au trimesu la asoc. 49 fr. 49 cr., si anume: a) dela dn. cons. minist. Sam. Porutiu tacs’a de m. ord. pe 186% 5 fr-; b) dela dn. secret, gub. Nic. Barbu tacs’a de rn. ord. pe 176% 5 fr.; c) dela dn. secret, minist. Petru Nemesiu tacs’a pe 186% 5 fr.; d) dela dn. par. gr. cat. Dem. Cosm’a tacs’a pe 186% 5 fr.; e) dela dn. protop. gr. cat. loanu Pamfilie tacs’a pe 186% 5 fr.; f) dela dn. capelanu gr. cat. Gregoriu Chifla tacs’a pe 186% 5 fr.; g) dela dn. par. in Fenesiu, Nic. Popu tacs’a pe 186% 5 fr.; h) dela dn. asesoriu losifu Popu tacs’a pe 186% 5 fr.; i) colecta dela poporulu din Fenesiu 6 fr. 4 cr.; k) colecta dela poporulu din Nadasielulu ung. 1 fr. 5 cr.; 1) colecta dela popo- rulu din Siomtelecu 40 cr.; m) colecta dela dn. par. gr, cat in Bacia, Dem. Bosianu 1 fr.; n) colecta dela poporulu gr. cat. din Baci’a 1 fr. Sum’a 49 fr. 49 cr. Cu acesta suma s’au trimesu mai multu cu 1 cr Sum’a 49 fr. 50 cr. Sibiiu, 14. Dec. 1869. Dela secretariatulu asoc. trans. A ddu’a editiune din Infricosiatele stricatiuni ale beuturei de vinarsu-rachiu. Invetiaturi mantuitdre, culese si reproduse in romanesce de I. Petricu, parochu si protop. de legea resaritena, si G. Munteanu, prof. si directoriu alu gimnasiului rom. din Brasiovu, au esitu de sub tipariu in a. 1868. I-a editiune esita la a. 1854 s’a petrecutu de multu. Astadi se simte din nou lips’a acelei cărticele, care oriunde a petrunsu, mai alesu la glote, a folositu iu tnodulu celu njai salutariu. Pretiulu nillllfli 10 cr. v. a., si se pote trage de adreptulu dela tipografii Romer & Kamner in Brasiovu. — 16 — ORATORIU coprindiendu oratiunele si rugele ce adresddia lui Ddieu creștinii ortodocși. De Melchisedecu. De vendiare la librarii in Bucuresci. Eca cea mai frumdsa carte, care s’a imprimata in anii de pre urma in tiera!.. Produsulu din ven- diare va servi la reformarea tipografiei bisericesci a monastirei Ndmtiului. („Inform. Buc.“) Dela redactiune. In urmarea inviatiunei primite dela on. comitetu alu asociatiunei cu data din 14. Dec. Nr. 307/1869 avemu ondre a face cunoscuta, că in partea technica a foiei „Transilvani’a“ pe a. 1870 nu se va face neci una schimbare. Conditiunile abonamentului re- manu totu cele de mai nainte, adeca la „Transil- vani’a“ se primescu abonamente numai pe cate unu anu intregu cu 2 fr. v. a. pentru membrii actuali, fun- datori si ordinarii ai asociatiunei, cu 3 fr. v. a. pen- tru nemembrii, inlaintrulu imperiului, dra in afara din caus’a dupleloru si respective tripleloru spese po- ștali cu căte 10 franci. Acestu Nr. 1 din an. 1870 se mai trimite inca la toti ddnii abonati din a. 1869, pentrucă se presu- pune, că din caus’a scurtîmei tempului dela 15. pana la 31. Dec. n’au apucata toti a’si reinnoi abonamen- tulu la onor. Comitetu iu Sibiiu. Nr. 2 si urmă- torii se voru trimite numai la cei carii voru fi bine- voitu a prenumera pana la esirea aceluiași. Din cursulu anului 1868 et 1869 se mai afla ecsemplaria legate, care se potu trage totu dela on. comitetu din Sibiiu cu căte 3 fr. v. a. Diariele politice si nepolitice romanesci căte s’au publicata in decursulu anului trecutu in Pestea, voru continua tdte si pe an. 1870. Archivulu dlui canonicu Tim. Cipariu va esf asemenea si pe an. 1870 totu in formatulu de mai nainte, 25 cdle pe 1 anu. Pretiulu 3 fr. in laintrulu monarchiei sî 1 galbinu in afara. Gazet’a Transilvaniei deschise prenumera- tiune noua in ²²/₁₀ Dec. totu cu conditiunile cunoscute. Einladung zur Prănumeration auf die in Wien er- scheinende politische Wochenschrift „DER OSTEN.“ Mit dem 1. Januar beginnt der „Ostena seinen dritten Jahrgang. Er wird fortfahren einzutreten fiir die Rechte der bedriickten Nationen dies- wie jenseits der Leitha, und zu kămpfen gegcn die Herrschaft des einen Volkes liber die anderen. Unser Wahlspruch ist das wahre Oesterreicherthum, welches allen Vol- kern gleiche Rechte gewăhrt und gleiche Pflichten auferlegt. Der „Osten“ wird auch ferner ein Organ der mit uns verwandten Volker des benachbarten Orienta bleiben, und die Selbststăndigkeitsbestrebungen der- selben unterstiitzen. Der „Osten“ hat die besten und verlăsslichsten politischen Mittheilungen aus dem In- und Auslande. Mit seinen Berichten aus dem Oriente kann kein Blatt concurriren. Ferner hat er einen vollstăndigen volks- wirthschaftlichen Theil fiir den Geschăftsmann. End- lich erhalten die Abonnenten des „Osten“ regelmăs- sig jede Woche gratis das Wiener Sonntagsblatt, in welchem Novellen, Theater- und Kunstberichte, Gedichte, Răthsel und Charaden mit werthvollen Prei- sen fiir die gelungenste Auflosung, Anekdoten etc. veroffentlicht werden. Wer den „Osten“ abonnirt, ist gerade so gut oder noch besser unterrichtet, als wenn er mehrere Wiener Tagesblătter abonnirt hătte, und auch fiir seine Unterhaltung ist reichlich gesorgt. Dabei kostet der „Osten“ schon mit dem Wie- ner Sonntagsblatt und mit Postversendung und fiir ein ganzes Quartal bloss 1 fr. 50 kr. ost. W. 1 Auch Inserate finden in dem „Osten.“ der eine Auflage von 6000 Exemplaren hat, sehr weite Ver- breitung, weil es kein Wiener Blatt giebt, welches unter den slavischen, romănischen und griechischen Vblkern so verbreitet und accreditirt ist wie der „Osten.“ Abonnements und Inserate sind an die unter- zeichnete Administration zu richten. Wien, im December 1869. Die Administration des „Osten“ in Wien. Dictionarinlii UNGURESCU-ROMANESCU compusa de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, formata 8° mare, 41 cdle, se afla depusu spre vendiare la librariele din Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Lugosiu, Te- misidr’a, cu pretiulu originale ficsu 3 fr. 70 cr. leg. tiepenu cu piele, si 3 fr. 20 cr. v. a. legatu usioru. Anume pentru comitate sunt depuse in Clusiu la li- brari’a dlui I. Stein. Acei domni, cari voiescu a trage acestu dictio- nariu de adreptulu dela auctoriu prin posta, sunt ro- gati a se intielege cu ecspeditiunile poștali, că in casu de a nu afla pe ddnii adresati acasa indata in primele 3—4 dîle, după sosirea pacheteloru, se nu le mai remită, ci se le păstreze pe locu cehi pușinu 14 dile, după curau Ie suna instrucțiunile. Editoriu si pcovedietoriu: Comitetulu. — Redactorii! secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kaiuner.