-^5CZl-------------

d.s⁰ Acesta foia ese
cate 3 cole pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru strainatale
10 franci cu porto

v V) poștei. f^y


Nr. 24.





                TRANSILVANIA.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.


-----------—------------l-

        Brasiovu 15. Decembre 1869.


ᵣ;, Abonamentulu
  face numai pe cate I

1 anu intregu.

  Se aboneza la Comi-


  tetulu asociatiunei in
Sibiiu, seu prin posta
seu prin domnii co-
lectori. p
X,⁻*?
--------------------


Anulu II.


        Din cronic’a lui Michailu Cserei. 1661—1711.

(Fine.)

      1710.         Cronicariulu incepe sî acestu anu cu a-
faceri familiarie, cu locuirea sa parte in Rosnovu,
parte in Brasiovu, trece inse curendu la afaceri pu-
blice. Pe atunci venf unu decretu imperatescu, prin
care se reinfrenă nerușinatele împilări de tiăra ale
asia numitiloru commissari bellici, carii candu apro-
visionă dstea, despoliâ infricosiatu pe poporu. Asia
de ecsemplu una vita de taiatu, care cumpănea trei
centenarie, ei o primea numai intr’unu centenariu,
dra pielea sî seulu le lua ei că presentu. Imperatulu
demandă, că pe langa commissarii bellici nemți se
fia sî cate unu inspectoriu dintre ardeleni, pentrucă
se aiba cine controla escessele ostasimei, dra carnea
se se platdsca dstei cate duoi bani de 1 a. Asia
saracimea fu aparata incai de una din cele mai grele
împilări.

      Generalulu comandante Kirchbaum morf in ărn’a
acestui anu la Sibiiu, unde se reintdrsese dela Bra-
siovu infrantu de morbulu artriticei (sioldinei). Acelu
generalu tienuse dstea in buna disciplina, inse si „pe
domni ii adapă cu frenele in gura“ (adeca precumu
si merită); era omu fdrte calugarosu, avea unu frate
iesuitu, ură din sufletu confessiunea calvinăsca; ince-
puse a judeca in tiăra după legile austriace.

      In același tempu junele Rabutin, fiiulu fostului
generalu, că vicecolonelu lovf cu trup’a sa in capu
de ndpte asupra fortaretiei Siemleu, pe care o tienea
curutii sub comand’a lui Stef. Gyulai si Petru Balog,
ii batir reu pe aceștia sî ocupa fortarăti’a. Puținu
după aceea purcese si generalulu Montecuculi asupra
districtului Cetatei-de-Petra, unde taiă multi haiduci;
aflandu inse despre mdrtea lui Kirchbaum, se rein-
tdrse la Sibiiu, unde conduse afacerile pana la denu-
mirea altui generalu comandante.

      Cronicariulu insîra aici mai multe cașuri de mdrte
in familiile aristocratice, la care pomp’a inmormen-
tarei era nespusu de mare sî împreunată cu mari
spese. Gubernatoriulu Georgie Bănffi. morise, cumu
s’a vediutu mai susu, pe la capetulu anului 1708 la
Sibiiu, ilu ducu inse la Clusiu si ilu astruca acolo
abia in Fauru 1710. Stefanu Haller mdre in 2. Maiu
1710 si ilu ducu ărasi cu pompa orientala la St. Pauru.
In locuia lui Haller remase presiedente alu deputa-
tiunei Stefanu Veselănyi, cu care Cserei inca nu e
indestulatu, din causa că atătu Veselănyi, cătu si ne-


vasta-sa era plini de ambițiune. Sigismundu Kornis
se face cancelariu la curte in loculu lui Kălnoki, care
morise. Asia numit’a funcțiune de commissariu pro-
vinciale inca era infiintiata pe acelu tempu, si se
pare că aceea inca era impreunata cu mari venituri,
pentrucă, se batea după ea individi din cele mai mari
familii ale tierei. In fine imperatulu denumf de mare
commissariu provinciale pe Gavriilu losika.

     Intre acestea cornițele Steinville venf că co-
mandante generalu.

     Cronicariulu ărasi mai enumera ingropatiuni si
nunte, descrie inse cevasi mai pe largu cerimoni’a
căsătoriei comitelui Bartolomeiu Ferrari cu domnisidr’a
Agnes, fiic’a repausatului comite Samuilu Kălnoki.
Acelu Ferrari era medicu de casa alu lui Constantinu
Brancovanu domnulu Tierei romanesci. Cununi’a se
facă, aici in Brasiovu cu mare pompa in casele unde
era pe atunci vam’a, Nuntași chiamati au fostu ge-
neralulu Faber, carele venise in loculu luiWallen-
stein, mai multi oficiari nemtiesci si femei de ale
loru, Toma Cantacusinu, generalu romanescu din
Munteni’a, boierii Balănu cu fiiu-seu, Rosetu, Geor-
gie Cantacusinu cu soci’a si cu socru-seu, afara de
aceștia au fostu chiamate si din familiile patriciane
sasesci, era dintre unguri trei din famili’a Nemeș,
apoi Bernăt, los. Kălnoki, P. lanko, insusi cronica-
riulu Cserei si altii. In alta dî generalulu Faber chiamă
pe dspcti la sine, le asternh inse afara la Pdrt’a ce
se numesce pana in dio’a de astadi a schiailoru, ăra
săr’a se ccsecută unu focu artificiosu, de care semena
că ardelenii nu prea vediusera pana atunci. După
acestea Ferrari si dspetii din Munteni’a se reintdrsera
in patri’a loru, ăra cronicariulu plecă in laintrulu
tierei, pentrucă se ’si vădia moșiile depredate, pe care
nu le vediuse de duoi ani. Pre candu se află elu la
Calu, ii vene denumirea de inspectoriu in trei comi-
tate pre langa regimentele nemtiesci, care se află in
garnisdna pe la Bistritia, Tăc’a, Batesiu. Astadata
Cserei lauda multu pe commissarii, pe colonelii sî pe
ceilalți oficiari nemtiesci, mai alesu pe colonelulu co-
mite Czernin nu’lu pdte lauda de ajunsu.

     Pentru acestu anu cronicariulu ărasi are se ne'
spună cateva minuni infricosiate si spaimantatdrie.
„Aici la Brasiovu in ndptea pasciloru in beseric’a
romanăsca din Schiai icdn’a restignirei domnului
Christosu asudă sudori de sânge, ăra după aceea ca-
teva dîle i s’a scursu mereu umediăla dintr’unu ochiu,
la care am mersu si eu că se vediu.“ In 11. Sept


48

— 288 —





spre reversatulu dîlei se aud/ in biseric’a cea mare
din cetate pocnetu sî vuietu infricosiata câ sî cumu
ar dă din tunu; popa celu mare si vighietorii de
ndpte mergendu acolo n’au vediutu altuceva, decatu
lumina fdrte mare in biserica. In luniu sî luliu se-
ceta cumplita. In Septembre veniră din Moldov’a lo-
custe cu miriadele, incatu se întunecă sdrele de ele;
acelea consummara tdta verddti’a, dra apoi deasupra
Clusiului se bătură in aeru omorinduse unele pe al-
tele, incatu coperira loculu pana la oulu pitiorului.
In districtulu Fagarasiului una romana bagandu panea
in cuptoriu, aluatulu i se prefach in sânge. In Trei-
scaune la Szent-Ldlek s’au aratatu in aeru furmice
aripate drasi in miriade, batenduse intre sine că dude
tabere. In Clusiu sî la Sibiiu se arată susu in aeru
unu omu tienendu arma in mana. Totu la Clusiu
nesce fiintie in forma de fete incongiurara cetatea
intre bocete si tiepete infricosiate, dra intr’unu locu
din apropiere sierpii si brdscele se mușcau cumplitu,
incatu si ap’a se inros/.

      Si apoi bunulu cronicariu le crede pe tdte acestea
fara neci-una alegere. — Inse mai mare din tdte relele
jâ fostu sî in acestu anu pestilenti’a nu numai intre
dmeni, ci sî intre cai, vite cornute, porci sî câni.
Cronicariulu voiesce a sc/, că pe la Seghisidra mo-
risera de ciuma dude mii cinci sute de dmeni, pe la
Murasiu-Osiorheiu totu atăti, in scaunulu Odorheiului
optusprediece mii, in scaunulu Murasiului totu atăti.
După încetarea ciumei din tienuturile numite se în-
cinse din nou pe la Clusiu, unde s’au stinsu pana la
patru mii cinci sute locuitori.*) Dela Clusiu una fa-
milia grecdsca aduse cium’a sî la Sibiiu, din care
causa guberniulu fug/ mai antaiu la Cisnad/a, apoi
la Cincu-mare, de acolo la Mediasiu, dra comand’a
generala se retrase la Alb’a-Iuli’a. In Sibiiu perira
de ciuma numai vreo patru sute locuitori, dra in co-
mitatele Clusiului, Turdei, Cetatiei-de-balta, Albei-
luliei, scaunulu Ariesiului si in orasiale Turd’a, Tras-
cau, Aiudu, Sicu, Cojocn’a (salinele Clusiului) au pe-
ritu multe mii. Totu in acelea tenipuri pestilenti’a
omorise cumplitu si in Ungari’a si in Poloni’a.

      Cornițele Steinville venise câ comandante gene-
ralu in luniu alu acestui anu la. Sibiiu, dupace ’si
perduse tdta bagagi’a, care i se innecă la Dev’a in
Murasiu. Acelu Steinville cunoscea Transilvani’a de
mai nainte, pre candu fusese numai colonelu; elu era
de origine lotaringu din acelea familii, care fugiseră
împreuna cu ducele Lotaringiei alungata de regele
Franciei. Steinville era neinsuratu si nu potea suferi
neci-una femeia inpregiurulu seu; latinesce sciă pu-
ținii, se ocupă inse multu cu chemi’a si mineralogi’a;
dra umanu si neinteresatu, nu primea neci unu daru.
adeca ceea ce se numea pe atunci „discretio,“ nu
suferea neci pe oficiari că se ia daruri. Se pare in-


       *) Acestea cifre in totu casulu semena a fi prea ecsagerate;
observamu totuși, că acesta era alu treilea anu, de candu se în-
cinsese cium’a., prin urmare mortalitatea trebuii se fia mare.


se, că rapacitatea unoru coloneii totu nu o potea in-
frena in cașuri de conflicte ce avea ei cu insurgenții
curuti, pentrucă de ecs. colonelului Graven remasu
acilea inca din dîlele lui Rabutin ii esîse nume de
pastoriu de vite, fiinducă pe unde trecea, mană ciurde
intregi, pe care apoi le vendea.

     In acestu anu Steinville scosese trupele impera-
tesci in castre pe siesulu dintre Bonțid’a si Jucu.
Multe operațiuni militarie nu se potea face din caus’a
ciumei. Numai lobontii dela Siemleu au esîtu asupra
curutiloru dela orasielulu Cărei, ’iau batutu sî au pre-
datu prin pregiuru; s’au adunatu inse alti curuti pana
la trei mii sî au batutu reu pe lobontii dela Siemleu.
In același anu Nichita Balic’a sî Vasiiu Negru
au facutu in tidra multa stricatiune cu trupele loru,
pentrucă „se rapediă că lupii in capu de ndpte asu-
pra sateloru sî le depredă.* Se pare inse că acdstei
clase de căpitani ii casiunase mai multu a despoiă
pe boieri decătu pe altii, pentrucă cronicariulu spune
curatu, că pe multi nobili ii prendea, omoră sî de-
predă din tdte pe Ia casele loru. Intr’aceea lui Ră-
koczi sî capitaniloru sei incepii se le mdrga fdrte reu
in Ungari’a. Pana si Dobriținulu trimise deputati la
Steinville sî se închină nemtiului.

     Răkoczi vedienduse strimtoratu, aldrga la Poloni’a,
unde ia in simbri’a sa trupele regelui Stanislau, celui
alungatu de tiarulu Rusiei, adeca siese mii poloni si
una miie svedi sub comand’a lui Potoczki. Cu acea
dste se reintdrce Răkoczi la Muncaciu, dra de acolo
trimite la cetatea Ersekujvăr spre a o scapa de blo-
cad’a nemtiesca. Intr’aceea se mai adunara sî vreo
patru mii de unguri. Generalulu Haisler trimise in-
naintea curutiloru numai una miie una suta călăreți
sub comand’a colonelului Saint-Croix. După un’a ba-
talia crunta, in care la inceputu nemții suferira greu,
in fine cavaleri’a nemtidsca reculegenduse atacă cu
tdta furi’a; ungurii o taia la fuga, după ei polonii;
numai svedii stau neclatiti pana ce pica mai toti.
Polonii in fug’a loru depredara cumplitu orasiulu
Kecskemdt. Generalulu Ulhem, comandante in Pe-
trovaradin trimite șerbi sî nemți asupra loru, carii
lovindu’i in capu de ndpte, ucidu preste optu sute
din ei. Restulu poloniloru se reintdrse in Poloni’a.
Alb’a-regala bombardata de nemți cadih sî ea in Sep-
tembre in potestatea imperatului. Totu asemenea ca-
diura si orasiale Bartfa, Eperjes, Leuciavi’a (Lbcse),
Miscoltiu s. a.

     In anulu acesta se mai reintdrsera multe familii
fruntasie, din cate fugiseră in Munteni’a de fric’a cu-
rutiloru. Intre acestea vedemu familii că Bănffi, Beth-
len, Kemdny, Fbldvări, Sărosi, Gyerbfi, Henter, Boeru,
Fogarasi, Kereszturi etc., care tdte petrecuseră cu anii
in Tidr’a romandsca, dra la reintdrcere multe din ele
fusera depredate prin curutii ungureni. „Cu astfeliu
de iubire au fostu dela inceputu ungurenii catra ar-
deleni,* inchiaie cronicariulu.

     Pe la capetulu acestui anu Cserei face drasi es-
cursiuni istorice prin Europ’a sî Turci’a, dra ajungendu

— 289 —


la Moldov’a spune, că in acelu anu 1710, pre candu
ianicerii făcuseră revolutiune fdrte sangerdsa in Con-
stantinopole sî pre candu turcii se prepară cumplita
asupra tiarului Rusiei din caus’a regelui Svetiei, sul-
tanulu destronă pe Mavrocordatu din Moldov’a, pen-
trucă precumu se dîcea, acelu domnu era fdrte aspru,
incătu pana sî pre comerciantii turci pentru tdta ba-
gatel’a ’i punea la falanga (jugu de pitidre). In fine
generalii Montecuculi et Graven sî colonelulu Acton
luara porunca, că se purceda din Transilvani’a la
Dobriținu sî acolo se se pună la dispositiunea co-
mitelui loanu Pălii, care că generalu avea plenipo-
tentia sî porunca dela imperatulu, că tdta drn’a se
persecute pe curuti, pana candu sdu ii va sfarma,
sdu ii va constringe că se cdra gratia. Asia s’a sî
intemplatu.

     1711.         Ungurenii adeca pe langa ce li se urîse
sî loru de jugula curutiloru sî de cumplitele despo-
liari sî impilari, caroru asemenea neci sub nemți n’au
suferita in acea mesura, au inceputu a cundsce, că
trupele imperatului pe dî ce merge se totu mai in-
tarescu in Ungari’a, dra Transilvani’a este cu totulu
in potestatea nemtiloru, sî comitatele de preste Du-
năre inca se supusera, apoi la Dobrișinu stă una
armata tare sub comand’a lui Pălfi; — asia ungurenii
vedienduse împresurați din tdte părțile, incepura a se
instraina de catra Răkoczi. Pricependu acdsta Ră-
koczi, se retrase de tempurfu drasi in Poloni’a cu
Bercsdni, cu Simionu Forgăcs, Antonie Eszterhăzi,
Adamu Vay sî cu trupele străine pe care le avea cu
sine, dra comand’a preste curutîmea remasa in Un-
gari’a o depune in mana lui Alecsandru Kărolyi.
Acesta fiindu omu fdrte vulpenosu (vicldnu) sî pra-
cticii sî voindu a’si asecura viitoriulu, incepă a tracta
pe sub mana cu generalii nemtiesci sî mai vîrtosu cu
loanu Pălfi, dra pe curutii de sub comand’a sa des-
gustati sî de altmentrea preste mesura, incepă a’i
prepara dîcundule, că dupace Răkoczi sî ceilalți au-
ctori ai insurectiunei s’au retrasu in tidra străină sî
in securitate, ducendu cu sinesi avutii mari din tidr’a
despoliata, ar fi mare nebunia a se mai bate in con-
tra imperatului. Asia curutii se induplecara usioru.
Kărolyi insusi merse la generalulu Pălfi in Dobriținu,
unde sicdiîi trei dîle si inchiaiera unu armistițiu cu
conditiune, că se se adune de ambele parti la ora-
siulu Satu-mare. După acestea Kărolyi trimite in
Poloni’a la Răkoczi pentrucă se’i spună, că curutii
necidecumu nu mai voiescu a se bate, ci că voiescu
a se impaca cu imperatulu; deci Răkoczi se se re-
intdrca in patria sî se vddia de pace. Răkoczi a sî ve-
nita din Poloni’a cu puțini de ai sei, au convenitu
cu Pălfi la Salonta*), unde au prandîtu impreuna sî
au tractata de pace, incătu tî s’ar fi parutu că lipsesce
fdrte puținu pana la inchiaierea pacei definitive, mai


      *) Altii punu acâsta convenire la Vai’a pe 30. lanuariu
1711, după care RAkoczi in 3. Februariu scrise la curtea Vienei
mai cerendu inca unadata principatulu Transilvaniei pentru sine.


vîrtosu că-ce insurgentiloru li se asecură sî persdnele
sî averile. Răkoczi inse indata după aceea ’si schimbă
planulu, se reintdrse la Poloni’a sî de acolo scrise
atatu lui Kărolyi, catu si curutîmei, că nu cumva se
se impace cu ndmtiulu, pentrucă preste puținu va
veni din Poloni’a cu ajutoriu mare.

      Neci Kărolyi, neci curutii ceilalți n’au mai as-
cultata de poruncile lui Răkoczi, ci adunanduse cu totii
la Satu-mare, unde pe langa I. Pălfi venise dela Vien’a
sî unu consiliariu bellicu anume loanu Lockerer, se
apucara cu totuadinsulh de pertractări pentru inchiaie-
rea definitiva a pacei. Plenipotentiele aduse dela im-
peratulu pentru Pălfi sună asia, că ori ce condi-
tiuni voru fi acelea, pe langa care se va impaca elu
cu curutii, curtea Vienei le va accepta si confirma
pe tdte. După negotiatiuni de cateva septemani in
tine tractatulu de pace se compuse sî se acceptă totu
acolo la Satu-mare, „nu asia precumu ar fi cerutu
binele sî ecsistenti’a sărmanei națiuni unguresci, ci
asia precumu au voitu generalii nemtiesci, pentrucă
lui Kărolyi puțiuu ia pasatu de binele publicu, nu-
mai elu se’si pdta stabili pe celu privata alu seu.“
Asia suspina Cserei mai nainte de a enumera con-
ditiunile pacei, elu inse uita ceea scrisese mai in
susu, dra mai virtosu batali’a cea sangerdsa dela
Vadkert (Gradin’a selbateca) din 22. lanuariu 1710
perduta de insusi Franciscu Răkoczi in contra gene-
raliloru nemtiesci, după care batalla apoi cetatile si
fortaretiele unguresci, căte mai tienusera cu. elu pana
atunci, trecură un’a după alt’a in partea nemtiloru.

      Din alte documente istorice se scie, că Alecsandru
Kărolyi generalulu curutiloru inca in 14. Martin 1711
depusese juramentulu fidelitatei in man’a lui loanu
Pălii, generalulu supremu alu lobontiloru. In 4. Aprile
Pălfi in conventulu dela Satu-mare propuse punctele
de pacificatiune. In 7. Aprile Kărolyi scrise lui Ră-
koczi in Poloni’a rogandu’lu, că se accepte conditiu-
nile pacei. Răkoczi respunde din 18. Aprile nega-
tivu, amerintiandu că drasi vene cu dste. In 17. Aprile
imperatulu losifu cadiendu in versata, mdre pe nea-
șteptate, mdrtea inse fu tienuta in secretu pana ce
se inchiaid pacea. In Aprile 29 punctele pacificatiunei
era formulate si acceptate. In 1. Maiu depunu jura-
mentulu inca si resturile dstei curutiloru, după care
li se luara armele că si in 1849 la Siri’a. In 26.
Maiu curtea confirmă conditiunile pacei in diece puncte.
Cserei enumera acelea conditiuni pe scurtu asia: Gratia
lui Răkoczi, ddca o va primi. — Amnestia generala
fara neci una esceptiune pentru toti curntii. — Con-
firmarea libertatei religiuniloru recepte, (adeca numai
a aceloru confessiuni, care era recunoscute prin legea
tierei, dara totuși fuseseră persecutate infricosiatu de
iesuiti sî de cas’a Habsburg). — Restituirea averiloru
parintesci la tdte veduvele sî la toti orfanii curutiloru.
— Libertate de reintdrcere pentru toti cei emigrati
in Turci’a, Romani’a sî Poloni’a. — Amnestia si ca-
ptiviloru bellici. — Reintdrcerea pagubei ce aru face
unii altora după inchiaierea pacei. — Se promite, că
48*

— 290 —


curtea Vienei va confirma punctele acestea. — In
punctulu alu ndualea se asigura respectarea consti-
tutiuniloru Ungariei si Transilvaniei, apoi se mai a-
daoge, câ de aci inainte lobontii, adeca cei remasi
in fidelitate catra cas’a Habsburg se nu cuteze a ba-
jocori pe curuti. — In fine in punctulu alu diecelea
se dk libertate, câ staturile se pdta substerne napa-
stuirile tierei in diet’a viitdria.

      Cserei este din adenculu sufletului seu neinde-
stulatu cu acestea conditiuni intru atâta, in câtu elu
tiene, ca pentru asemenea pace nu aru fi trebuita se
pdra neci macaru diece unguri, pentrucă ungurii le
avea pe tdte acelea sî mai inainte de revolutiune;
dra in cktu pentru Transilvani’a dîce densulu, că
„poterea libertatei ndstre sufletesci si trupeșei
a fostu Diplom’a, dra acesta neci ck este me-
morata in pacificatiune. Cu totulu altele au fostu
conditiunile de pace inchiaiete cu ndmtiulu de Bocs-
kai, de Gavriilu Bethlen sî de Georgie Râkoczi I.
Acdsta de acuma neci ca merita a se numi pacifica-
tiune, ci numai dare de gratia unguriloru rebeli.
„Se potu produce cu ea, câ se se folosdsca si po-
steritatea de dens’a. “

      Cserei isi bate jocu cu multa amaratiune de cu-
rutii amnestiati, carii veniseră a casa după datin’a loru,
fala gdla — traista usidra, landanduse ck ei toti sunt
nobili, pana ce nemții începură ale încinge cu biciulu
preste spete; era pe curutii ckti se făcuseră din clas-
sea iobagiloru este chiaru înfuriata in catu ii insulta
dicendu, „ck se’si depună penele si cojoculu de hipu,
se îmbrace sumanu sî se încalce opinci,“ „asate ka-
pâte,“ „ck bratiarea de auru nu este de nasulu por-
ciloru; ck-ce jupanii iobagi necumu se merite liber-
tate, ci aru merita mai virtosu tiepa si furci pentru
multele loru talcharii.“

      Se nu ne prea miramu de acestu limbagiu, in
care Cserei isi vdrsa veninulu asupra classei tierani-
loru, ck-ce acesta era limbagiulu de tdte dîlele alu
pristocratiloru fatia cu tieranii, adesea si cu burgarii,
dra Cserei inca dra aristocrata câ si oricare altulu.
De altumentrea Cserei preste totu este nacajitu de
mdrte din caus’a amnestiei generale, in care s’au co-
prinsu nu numai luptătorii pentru libertate, ci si toti
bandiții, assasinii, tetiunarii si toti furii si despolia-
torii, carii toti au venitu acasa incarcati de predi,
intre care multi isi recunoscea averea propria, fara
câ se cuteze a o recere dela ei. De alta parte im-
perati’a nu despăgubi cu nimicu pe credintiosii sei
lobonti pentru enormele loru perderi, ba ce e mai
multu, ck curutii au trecere mai multa la nemți, de-
cktu lobontii*). „Nebunii va fi acelu unguru, care
va mai cauta de aci inainte mdrtea pentru fidelitatea
catra ndmtiu si care va stâ câ se’lu mai prindă si
deprede; ci de acuma inainte se traga, se despoie,
se predeze si elu, pentruck celui ce sierbesce dracu-
lui, i se platesce cu tortura. Blastemata amnestia,

     ■ *) Adeca tocma câ după a. 1849 pana in dio’a de astadi.


din caus’a acesteia se perdîi pentru totudeaun’a sar-
man’a Transilvania, de aci încolo inca se va perde
din aceeași causa pentru totudeauna.“

     Alecsandru Kârolyi a fostu remunerații de catra
curtea imperatâsca pentru rebeliune cu rangu de ge-
neralu locotenente de campu, cu domenele dela Satu-
mare, Hatvan, Maramurasiu si cu cateva din tienu-
tulu lasigiloru, apoi si cu cincidieci de mii centenarie
de sare. Minunata promotiune pentru unu generalii
de rebeli.

     Vorbindu cronicariulu despre losifu I. afla, ck
acestu monarchu si-a castigatu in cei siese ani ai do-
mniei sale multa lauda si gloria. losifu adeca a fostu
fdrte fericitu in guerele eredîte dela tata-seu Leopoldu;
pe bavaru ilu umilf si infrenâ, pe franci ii bată cum-
plita in cateva bătălii forte sangerdse, fara câ elu se
perda vreuna, infranse si pe partit’a lui Râkoczi. In-
tr’aceea laud’a cea mai mare se cuvene lui losifu I.
din causa ck elu, după Cserei, pe terenulu religiosu
a fostu fdrte tolerantu, incktu in acei siese ani „nu
a suferitu nicairi persecutiune in imperiulu seu, ma-
carck mai vîrtosu blastematii de iesuiti neincetatu ilu
irritâ spre persecutiune si voiâ se’lu insiele dicându,
ck deca va persecuta pe reformați, fetidr’a prea-cu-
rata ii va da victoria in contra toturoru inemiciloru
lui. Indata inse ce densulu a repausatu si pre catu
tempu frate-seu mai micu Carolu petrecea inca in
Spani’a, regimulu cadiendu in manile Eleonorei ve-
duvei repausatului imperatu Leopoldu, iesuitii isi si
aratara colții loru, si asia ceea ce asteptasera ei de
multu si ceea ce din caus’a imperatului losifu nu
potea se faca, cu concesiunea imperatesei betrane s’au
si apucatu in Ungari’a de persecutiuui indata după
pacificatiune. In Pap’a, Rimaszombat, Losontiu si
in alte locuri atktu in Ungari’a de susu, cktu si in
cea de diosu pe unde totudeauna fuseseră reformati
curati, le răpiră bisericele cu forti’a, pe popii refor-
mati si luterani ii alungara din comune, pe comune
le constringea cu poterea, câ se treca la legea papi-
stasiesca si nu suferea, câ reformatii pe la orasia si
sate se’si tiena sierbitiulu dumnedieescu neci chiaru
in case private, ci aceștia se vedea constrinsi a esf
la campu si acolo fara preoții a canta si a’si face
rugatiunile. Renumitulu colegiu dela Patak, pe care
Franciscu Râkoczi ilu restaurase in starea cea vechia
si frumdsa, iesuitii mergendu asupra’i cu trupa nem-
tiesca armata si aruncandu in sabia pe nduaspre-
diece studenti ilu luara cu forti’a, era ceilalți stu-
denti sarmani, profesori si preoți fugiră. La mai
multe alte locuri totu asemenea persecutiuui ecsecu-
tara*).

     Acelea persecutiuui reîncepute prin iesuiti cu ne


     *) Acestea pasage pe care le aflamu la pag. 459 trebue 1
se sî-le însemne sî romanii forte bine, pentrucă numai cu ajuto-'l
riulu acestui felin de informatiuni istorice ecsacte se pote esplica J
sî in istori’a eclesiastica romandsca din secolulu trecutul
flagrant’a contradîcere, care se vede intre unele documente sî intre?,
altele.                                     Not’a comp.

— 291 —


mai audîta perfidia indata după pacificatiune au tre-
buita se mdrga in adeveru fdrte departe, pentrucă
Angli’a si Olandi’a câ poteri protestante au pasîtu
drasi la midiulocu pe cale diplomatica in favorea pro-
testantiloru din Ungari’a.

     Dupace cronicariulu spune mai multe despre greu-
tățile cele mari, cu care Carolu VI. fratele lui losifu
ajunse la tronu, in fine din punctu religiosu mai ob-
serbă sî despre acesta la pag. 463 urmatoriele: „In
adeveru că in acestu imperatu se afla tdte virtuțile,
ci fiindu-că elu de diece ani isi luă educatiunea in
Spani’a, a sbeutu in sine preste mesura zelulu bru-
talu si ur’a in contra religiunei reformate, sî ambla
după consiliulu iesuitiloru, dela carii, ddca cumuva
Ddieu prin provedinti’a sa miraculdsa nu’i va irnpe-
deca, nu potemu spera altu ceva, decătu numai per-
secutiune."

     Reintorcunduse la afacerile Transilvaniei Cserei
este sî după pacificatiune fdrte neindestulatu cu bar-
batii, din carii se compunea pe atunci guberniulu,
sdu adeca asia numit’a deputatiune a tierei; dmeni
leneși, nepăsători, sdu fricoși, interesati sî e-
goisti, carii n’au neci una grija de tiera, ci
numai de interesele loru private. Despre aristo-
crati in genere tiene sî elu câ sî contempuranulu seu
Nicol. Bethlen, că sunt fdrte ignoranti sî că abia li
se usca balele dela gura, pre candu se sî insdra.

     In acestu anu 1711 cium’a inca domnea in unele
tienuturi ale Transilvaniei; de alta parte lumea era
ingrijata inca sî din caus’a guerei ruso-turcesci, care
pe catuva tempu decursese sî in vecin’a Moldova,
unde turcii sî tatarii au predatu si taiatu pe multi
boieri, era câ la dduasprediece mii de locuitori iau
dusu in captivitate din caus’a „nebunei fapte a voi-
vodului sî a boieriloru carii au trecutu in partea mns-
caliloru." Bdla de vite, locuste au fostu si in acestu
anu, dra fiarale selbatece se imultisera intru atata, in-
cătu pe la munți ursii venea dio’a mare pe la casele
dmeniloru. Intru asemenea se înmulțiseră sî vulturii
fdrte tare. In 17. Octobre ndptea se simți unu cu-
tremura infricosiatu. In Ungari’a se numerara din
porunc’a palatinului cei morti de ciuma sî se află
numerulu loru trei sute diece mii, dra alu celoru
morti in bătălii optudieci si cinci mii. In Tran-
silvani’a inca nu'i numerasera, se luâ inse numerulu
mortiloru de ciuma la una suta mii, dra alu celoru
periti in bătălii nu se sciâ de locu.

     Cserei acumu era alesu inspectoriu comisariu tocma
de dieta. In acdsta calitate fiindu elu in Batesiu unde
se afla in stațiune la colonelulu comite Czernin, ve-
niră acolo intru o dumineca Lad. Teleki, cornițele
Georgie Bânffi, fiiulu gubernatoriului, Franc. Boer sî
multi oficiari nemtiesci, carii toti se puseră la mesa
spre a se ospeta. Colonelulu Czernin provocă pe
Cserei câ se ridice pacharu pentru sanetatea dspeti-
loru. Pe candu era p’acf se se scdle dela mdsa, co-
conulu Georgie Bânffi incepîi se dîca lui Cserei nesce
vorbe scărnave; după acdsta urmă un’a din acelea


scene urite si caracteristice, de care mai citiramu in
acdsta cronica din tempulu, pe candu Cserei era nu-
mai junisioru si pagiu pe la betranulu Mich. Teleki,
adeca cu unu patrariu de secolu inainte. Cserei a-
deca respunse junelui Bânfi: „Ilustre domnisiorule!
te rogu pe marii’a ta, lasa-me in pace, că eu pe
marii’a ta nu te-am vetamatu cu nimicu, ti-am re-
spectata auctoritatea mariiei tale; din parte’mi eu inca
sunt nobilii, asteptu se mi se dea ondrea ce mi se
cuvene.“ Atunci nebunaticulu domnisioru ii dîce in
audiulu toturoru: Me c—cu in nobleti’a ta! Atunci
Cserei inca’i respunde: Me c—cu si eu in grafi’a
mariiei tale. Bânfi: Mie mi-o dîsesi secuiule? omu
de nimicu si copilu de curva! Cserei: Măriei tale
tiam disu, omu de nimicu si copilu de curva! —
Bânfi: Curva se fia muma ta me! Cserei: Ba mum’a
mariiei tale se fia curva! — Ila acestea săriră dela
mdsa nemți si unguri conturbați cu totii, dra colone-
lulu porunci ostasimei care se aflâ de paza, câ se
inpusce si pe Bânfi, si pe sierbitorii lui; atunci inse
domnisiorulu nu luă lucrulu de gluma, ci se departă
in ndptea aceea, dra ceilalți boieri cu Ladislau Teleki
remanendu pe locu cu oficiarii nemtiesci, beura pana
in reversatulu dîlei. Coconasiulu Bânfi luandu pe
cumnatu-seu Nicolae Veseldnyi, alergara ambii la co-
mandantele generalu, pe care’lu rugara câ se demande
arestarea lui Cserei; comandantele inse luandu infor-
matiune acurata le respunse, că Cserei numai se a-
parase, că n’are neci o culpa si că nu merita arestu,
dra numai pentru amiciti’a cuiva elu dieu nu va a-
resta pe Cserei; ci ddca Bânfi are ceva in contra
lui, se’lu caute cu judecat’a.

      (Vede ori-cine, că unu incidența câ acesta dini
tempulu, in care se dîcea că aristocrația lupta pen-|
tru „libertate/⁴ este plinu de invetiatura).

      1712.         In acestu anu cronicariulu isi scote si
famili’a sa din Brasiovu afara la mosiia, isi vede atătu
de funcțiune, cătu si de economia, dra cronic’a si-o in-
trecurma aci cu una causa privata fara neci una con-
tinuare mai departe.                         G. Baritiu.



C 1 i o.

(Continuare din Nr. 23).

Despre rescdl’a lui Horia.

      Dn. comite Dominion Teleki publică in cartea
sa titulata A Hdra tâmadâs tortenete (Istori’a rescdlei
lui Horia) estrasulu unui numeru mare de acte si
documente, din care se se pdta scote materialu isto-
ricu pentru scrierea genuina a revolutiunei romanesci
din a. 1784; domni’a sa reflectă totuodata si la mul-
țimea cea mare a supliceloru si protesteloru roma-
nesci înaintate la gubernu sî la imperatulu. Istori-
culu va fi constrinsu a le cerceta si pe acelea. In
colectiunea desu citata comparata pentru usulu scrii-
toriloru romani aflamu despre acea rescdla numai câ-
teva documente dintre acelea, pe care baronulu Sa-

— 292 —


muilu Bruckenthal cu ocasiunea retragerei sale din
funcțiunea de gubernatoriu (1777—1787) le-a resti-
tuita la archivulu guberniului si se afla sub Nr. 11,031
din 1787. Partea mai mare din acelea făcu biletele
de mana ale imperatului losifu II. trimise in diosu
prin cancelariulu de curte cornițele Eszterhăzy, dra
p’intre acelea vinu amestecate sî altele. Noi le re-
producemu aici pe scurtu asia:

      Nr. 1. Cancelariulu comite Eszterhăzy notifica
sub dat’a din 28. Augustu 1784, cumucă consiliulu
bellicu fu provocatu a porunci comandei generale,
că in cointielegere cu guberniulu se se adopere a
impedeca conscriptiunile militari insuflatdrie de in-
grijare in comitatele Uneddrei si Albei.

      (Acăsta se intielege asia, că imperatulu era se
mai infiintieze duda regimente romanesci, dra ro-
manii alergă cu miile/ la conscriptiune, numai că se
scape de atrocitatile iobagesci. Fdrte caracteristicu.)

      Nr. 2. Cancelariulu Eszterhăzy sub data din 12.
Nov. 1784 face cunoscuta decisiunea imperatului, că
pentru sugrumarea rescdlei din comitatulu Uneddrei
se se ia mesurele cele mai energidse, dra turburătorii
prinși se fia tractati după dreptulu statariu (in orig.
standrechtmassig, adeca condamnare la mdrte).

      Nr. 3. Același cancelaria trimite in 29. Nov.
1784 comisariului imperatescu comitelui lankovits
instrucțiunile, după care avea se procdda in contra
resculatiloru, aratandu’i totuodata ndu’a decisiune a
imperatului, că adeca tocma din contra, spre a re-
stabili pacea sî liniștea, se se publice amnestia ge-
nerale, dela care se nu fia scosu nimeni. Intr’aceea
inca cu dat’a din 15. Nov. imperatulu pusese. pretiu
trei sute galbini pe capulu lui Horia.

      Nr. 4. Cancelariulu scrie din 29. Nov. 1784, că
trupele asiediate in Transilvani’a nu se potu inmulti
inca cu ddua regimente, precumu se ceruse.

      Nr. 5. (? lipsesce).

      Nr. 6. Cancelariulu scrie din 6. Dec. 1784, că
imperatulu a incuviintiatu tdte mesurele luate in con-
tra resculatiloru, că inse voiesce a i se face cuno-
scutu, ddca fiiulu lui Horia s’a infatiosiatu elu in-
susi, sdu că l’au prinsu locuitorii din Lupsi’a. In
13. Decembre 1784 imperatulu da porunca nobilimei,
că chiaru in interesulu propriu se tracteze mai
omenesce cu locuitorii tierani.

      Nr. 7. Vice-cancelariulu cornițele Pălffy arata din
7. Fauru 1785, că unii magnați si nobili, carii se
armasera in contra romaniloru resculati, isi luara siesi
ranguri de oficiari, ceea ce li s’a interdîsu. Sub a-
ceeasi data imperatulu demanda lui lankovits, că se
faca totu ce va sci, pentrucă romanii retrași prin
codrii se se reintdrea pe la casele loru.

      Cumu au cadiutu in prinsdre Hori’a sî
Closc’a?

      Unii cronicari sî scriitorași transilvani au respan-
ditu cele mai fabuldse sciri maf alesu despre inca-
ptivarea lui Horia, dra secuii se lauda că cei carii
au pusu man’a pe elu au fostu secui din unu regi-


mentu de granitia. Paulu Kray vicecolonelu la re-
gimentulu II. secuiescu de pedestrime scrie de dato
Abrudn 31. Dec. 1784 acestea:

      „In conformitate cu inalt’a porunca sunt gat’a
de a me schimbă si a mânecă."

      „Am bucuria nemărginită, de a potd impartasf
placut’a scire, cumucă prin despartiementulu meu de-
tachatu in 25 ale acesteia si mai virtosu prin duoi
spioni din Albacu*) anume Mateiu Nutiulu sî St.
Trifu împreuna cu socii loru, trimiși cu pasportu
dela mine sî cu instrucțiunile mele, căpitănii Horia
si Closc’a fusera împresurați in păduri sî in 27 ale
acesteia fusera prinși mai antaiu la Scorasietu de ca-
tra susu memoratii locuitori prin insielatiune sî in
fine prin confaptuirea detachementului meu („erstlich
von oberwăhnten Inwohnern durch List und endlich
Zuthat meines Commando gefangen worden seien")
etc. etc.

      In aceeași dî din 31. Dec. incaptivatii fusera a-
dusi la Abrudu, de unde apoi Kray ii trimise la
Alb’a-Iuli’a „că presentu de anulu nou,“ precumu
dîce elu.

      In Postscriptu Kray recomanda pe padurariulu
Antoniu Melczer, carele ’lu ajută, că se’si câștige
spioni dintre romani sî se le dea instrucțiuni bune.

      Unu biletu imperatescu inse corege rapor-
tulu vicecolonelului Kray, că-ce acela contiene acestea:

      „Iubite comite Pălffy! Din raporturile consuna-
tdrie alaturate aici, trimise mie din Transilvani’a prin
consiliulu bellicu de curte este invederatu, că Horia
si Cloșca au fosta prinși in adeveru de catra siepte
tierani. Acestora voiescu eu se le făcu, afara de
cei siese sute de galbini assemnati loru de catra can-
celaria din veniturile camerali, inca unu beneficiu
speciale dechiarandu, că acești siepte tierani au se
remana tierani liberi. Cu acestu scopu ei sunt re-
scumparati dela erariu de tdte prestatiunile loru ioba-
gesci; de aceea cancelari’a se ia mesurele necesarie
in acestu respecta sî despre urmare se’mi faca rela-
tiune la tempulu seu."

      „Intru asemenea am decisu, că padurariului MeJ-
czer, memorata in relatiunea vicecolonelului Kray se’i
daruescu una suta galbini, care i s’au sî assemnatu
de catra cancelaria."

      „Luandu cunoscintia despre relatiunea consiliu-
lui bellicu de curte, pe care inca l’am insciintiatu
despre assemnatele premia, o vei remite aceluia."

      „Vien’a in 14. lanuariu 1785." losifu.

      Relatiunea comisariului imperatescu a co-
mitelui Antoniu lankovits făcută catra imperatulu
de dato Alb’a-Carolina in 3 Martin 1785, adeca in-
data după uciderea prin rdta a lui Horia si Cloșca
trebue se fia prea interesanta, ceea ce se cundsce si
numai din ecsordiulu ce se vede in collectiunea ndstra.
După acea relatiune Horia si Cloșca au moritu pe


     *) Comuna muntena in comitat. Albei inferidre, unguresce
Nagy-Aranyas.

— 293 —


rdta in 28. Fauru 1785 in presenti’a mai multoru mii
de dmeni. Crisianu apucase a’si luă vidti’a, că-ce
scotiendu cureo’a dela opinca, sî leganduse cu ea de
gfitu, se sugrumă, dra pentrucă sugrumarea se mdrga
mai iute, scotiendu una pdtra din muru si leganduo
in curea, atata o suci, pana ce se innecă, lasanduse
cu capulu totu pe acea pdtra, pentrucă cureda se nu
se largdsca. Hori’a sî Closc’a perseverară in nega-
tiunile loru, dra Crisianu se acusă elu insusi cu mai
multe. — Dela ecsecutiune incdce poporulu s’a su-
pusu si asculta de auctoritati.

     Celoru carii ratacescu prin codri, le-am facutu
de scire, că se se reintdrca fara neci una frica pe la
casele loru. Speru că se voru reintdrce sî aceștia.

     Am publicatu totuodata de tempurlu prin aucto-
ritatile militarie sî prin ale comitateloru, că tieranii
se nu mai fia aruncati in prinsdre, pentrucă prin
aceste cei de acasa se coprindu de frica, dra cei ab-
senti se temu a se reintdrce. —

     In cătu pentru presupusulu amestecu alu strai-
niloru, carii se fia sumutiatu pe romani la acea in-
surectiune, lankovits spune imperatului, că din cele
mai ecsacte investigatiuni tienute cu cei inculpati nu
a esitu nimicu asemenea. Inse dea cuventele luijan-
kovits: „Utut cum omni solertia, attentione et cir-
cumspectione ex omnibus captivis, sed et ipsis cori-
phaeis sollicite indagatum fuerit: utrum aliquis ex
extraneis, aut fors etiam ex patriae filiis ad excitan-
dum et propagandum hune tumultum concurrerit?
Nullus tamen vel extraneus vel domesticus influxum
habuisse compertus est/‘                   (Va urma.)

     Tocma pre candu eramu se damu acestea do-
cumente la tipariu, ne veni cu privire la Hori’a sî
Closc’a una scire din Pest’a dela unu magnatu trans.
cunoscutu alu redactoriului acestei foi din primele
teneretie sî bine cunoscutoriu de limb’a romandsea.
După acea scire positiva in Pest’a se afla portretele
originali ale lui Hori’a si Closc’a luate in mărime
naturala cu colori de oleiu in dîlele dintâi, in care
au fostu ei prinși. Portretarea s’a facutu pe spesele
jvice-colonelului br. Kray, dela care apoi acelea dude
tablouri au trecutu la clironomii sei din un’a gene-
ratiune in alt’a.

     Astadi acelea dude tablouri sunt de ven-
diare, dr pretiulu le este ficsatu cu v. a. fl. 500
(cinci sute fiorini — camu 100 galbini).

     Neromanii au aflatu cu cale a portreta indata
atunci pe capii desperatei revolutiuni romanesci, pen-
trucă ei au cunoscuta la momentu, că aceloru nefe-
riciti li s’a sî deschisu una pagina mare in istoria,
pagina lumindsa sdu umbrdsa, totu atăta,, destulu că
pagina istorica de mare însemnătate. Ore se voru
afla astadi după 85 de ani dintre romani, carii se
voidsca a lua in proprietatea loru acelea 2 tablouri?

     Ne rogamu de respunsu sî inca ddca se pdte,
in terminu de 1 luna.                             Red.


        Bibliograficii.

     In tipografiile din capital’a României se publica
sî unele cârti, că si unele diaria, in alte limbi. Noi
astadata incunoscintiamu numai esîrea cartei titulata:

     Geschichte der evangelischen Kirchengemeinde
Augsburger Confession in Bukarest, nebst einer ein-
leitenden Uebersicht uber friihere Einwanderungen
und Niederlassungen fremder Volks- und Glaubens-
genossen in den Donaufiirstentliiimern, von Willi-
bald St. Teutschlănder, Pfarrer in Bukarest. 1869.
Gedruckt bei Joh. Weiss, Strasse Batischtea Nr. 46.

Form. 8°.

     Acestu opu are in frunte desemnulu bisericei
evangelice augustane din Bucuresci; tecstulu istoricii
coprinde 141 pagine, dra pe alte 76 pagine se afla
XXXIII documente si tocma in urma mai vinu com-
puturile bisericesci, cumu sî statutele acelei eclesie,
adoptate in an. 1844.

     Introductiunea istorica făcută de auctoriu va in-
teresa sî pe istoriografii romaniloru, carii de una
parte voru afla cu plăcere, că parochulu Teutschlăn-
der recundsce in termini respicati, cumucă moldavo-
romanii au fostu totudeauna prea toleranti pe tere-
nulu religiosu, dra de alt’a voru sci se supună nu-
mai la una critica blanda erorile istorice, pe care le
comite auctoriulu in prim’a parte a opului seu, escu-
sandu’lu cu impregiurarea, că densulu se afla numai
camu de duoi ani in Romani’a, prin urmare că inca
nu i s’a datu ocasiune de a studid istori’a acestoru
tieri după descoperirile mai ndue istorice.



     In Archivu Nr. XXIX, citimu acestea:

     „D. prof. I. Moldovanu a edatu de curendu una
colectiune de Acte sinodali vechia si noua, mai
multu relative la alegerile de episcopi pentru a. die-
cesa unita din Transilvani’a. Ea costa 1 fr. 10 cr.
brosiurata, si se afla de vendiare la auctoriulu, că-
ruia din partene-i oramu mai multa trecere, decâtu
au avutu actele si fragmentele ndstre, că se nu fia,
constrinsu a le lapedă că noi cu 70% rabatu."

     Noi din partene arataseramu chiaru in acdsta
fdia la alta ocasiune cateva cause, pentru care la noi
că si la celelalte popdra conlocuitdrie cu romanii tocma
opurile mai seridse si scrise mai bine se cauta si se
citescu mai puținu, sdu necidecumu. Ce vomu dîce
inse ddca vomu afla, că in tierile locuite de romani
sunt unele clase de dmeni, care lectur’a o tienu cu-
ratu de una perdere de tempu ce ar merita infrun-
tatiune. Mai multu:' cundscemu omeni carii tienu,
că de ecs. pentru clasea comerciantiloru este dresi-
cumu unu semnu reu si chiaru rusîne a se ocupa cu
secaturi, adeca: cu lectura de cârti si diaria. Unu
comerciantu cumu trebue se fia comerciantulu, dîcu
ei, nu are lipsa de alta carte afara de unu calindariu.
Inca si mai multu: Sunt dmeni carii sustienu fdr**

— 294 —


seriosu, că pentru statulu preotiescu ar fi lucru pe-
riculosu a citi altuceva afara de cărțile rituali, si ne
aducemu prea bine aniente, decandu in unele semi-
naria clericii era pedepsiti cu carentia, ddca rectorii
află, că unii din ei citescu alte cârti afara de lectiu-
nile loru, ba scimu unu institntu, in care era oprita
invetiarea limbei germane. Intre anii 1825—1835
in Transilvani’a si anume in resiedenti’a guberniului
la Clusiu tenerii carii invetiă limb’a francisca era
fdrte reu vediuti.

     Inca ceva. Vaieratur’a de saracia este stereo-
tipa in gur’a celoru mai multi ardeleni; ei o au dela
moși de stramosi, decandu venea turcii si tatarii, hai-
ducii si valonii, de le luă totu, avere, vidția, femeia
si fiica. Noi inse cundscemu destui dmeni cu avere
dela 5000 pana la 20 si 30 mii galbini, carii in vidti’a
loru nu cumpără neci una carte si neci unu diariu
in neci una limba, si nu citescu neci dela altii, dra
unii citescu, inse numai cârti sdu diaria cerșite.

     „Asia e lumea frate, nu e vin’a ndstra,“ ar dîce
dn. Roseti, ddca ar fi mai teneru.

     „Actele si fragmentele¹' domnului canonicu
Cipariu si Actele sinodali publicate de dn. profe-
soriu I. Moldovanu aru trebui se le aiba fiacare preotu
din provinci’a Alb’a-Iuliana; asia, ar trebui, inse
lipsesce ddra tempulu de cititu? —



        Dela redactimie.

      Cu acestu Nr. se inchiaie cursulu anului alu
duoilea din acdsta fdia periodica, care ese sub au-
spiciale asociatiunei ndstre sî ale comitetului seu. Su-
mariulu sdu scar’a ce se adaoge la acestu Nr. arata
ceea ce a potutu presta redactiunea in proportiune
cu midiuldcele date de publiculu lectoriu pe anulu
care espira.

      Că ce dispositiuni va lua on. comitetu cu re-
spectu la editiunea foiei pe an. 1870, se va vedea
precumu speramu, din Nr. 1 alu anului viitoriu. Re-
dactiunea din partea sa isi ia voia a preinsciintia pe
on. lectori, ca indata in Nrii dintâi ai anului viitoriu
se voru publica intre altele acestea elaborate:

      Care nutrementu este pentru omu mai priintiosu,
celu de carne, seu celu vegetabile? De dr. P. Vasiciu.

      Fragmente istorice despre romanii din Transil-
vani’a, disertatiune citita in siedinti’a privata din 31.
Aug. a societatei academice.

      Documente istorice despre alungarea romaniloru
transilvani de pre moșiile loru in secul, alu 18-lea.

      Documente istorice despre ecsilarea germaniloru
austriaci in Transilvani’a.

      Documente istorice despre iesuiti in Transilvani’a.

      Memorandu istoricu despre asia numitii Montibus
revindicatis.

      Respunsu datu lui Eder in an. 1792 la critic’a


lui scrisa in contra petitiunei romaniloru (Supplex
libellus).

     Escerpte din Historia rerum transilvanicarum,
scrisa pe anii 1663—1673 de loanu Bethlen fostu
odenidra cancelarii! alu tierei.

     Preste acestea astdpta publicarea mai multe sute
de documente vechi incependu dela a. 1096 pana in
sec. 18-lea, fara a caroru cundscere sî intrebuintiare
noi neciodata nu vomu avea istoria adeverata.

     Intru asemenea se afla acumulata una suma fru-
mdsa de documente adunate din anii cei fatali 1848
et 1849 si chiaru pana in a. 1865.

     Mai in scurtu, ne aflamu si noi in posesiunea
atatoru documente, seu necidecumu cunoscute pana
acuma, său devenite fdrte rari tocma si pentru
istoricii de profesiune, in catu necumu in treidieci sî
siese pana in patrudieci cdle de tipariu, cate ne stau
spre dispositiune pe unu anu, ci neci in patru sute
de cdle nu s’aru potea publica tdte, apoi publicatiune
de una intendere cumu ar fi acdsta, cere midiuldce
materiali fdrte considerabili.

     Sî cu tdte acestea neajunsuri istori’a patriei sî a
natiunei ndstre trebue se fia supusa cu orice pretiu'
la iMia revisiune severa, dra acdsta se pdte face nu-
mai cu ajutoriulu documenteloru autentice a mana.

     Mai deunadi, adeca in 2. Dec. a. c. „Presse“
vechia din Vien’a vorbindu despre unu episodu isto-
ricu „Liberarea Vienei in a. 1683“ scrisa din nou de
Carolu Weiss, mărturisi in fati’a lumei, că istori’a
imperiului austriacu asia precumu a fostu aceea scrisa
pana acf, este adeverata „fable convenu,“ adeca plina
de mintiuni de susu pana diosu sî că aceea abia in,
dîlele ndstre incepe a se mai curatf de mintiuni. Dara\>
dre ce se dîcemu noi despre istori’a ndstra speciala??
Falsificata sî profanata este ea de mani sacrilige mai
preste totu. Nu noi o amu falsificata, neci profanată,
că noue nu ne fusese ertatu neci a o scrie, neci a o
invetia; acumu inse catra finea acestui secolu Europ’a
ni o va cere dela noi, dra nu dela altii, pe noi ne
va întreba:

     Cine sunteti voi? de unde ati venitu? unde ati
fostu dispăruta intru atata, incatu secoli intregi nu
v’amu mai audîtu de nume? Narati-ve istori’a vdstra,
că se ve audimu si noi.

G. Baritiu.

        Publicarea baniloru incursi

la fondulu asociatiunei dela siedinti’a comit, asoc. din
2. Noembre a. c. pana la siedinti’a aceluia din 7. Dec.

     Prin protop. Sibiiului I. V. Rusu s’au administrata la fon-
dulu asoc. trans. si anume: a) dela parochulu din Gur’a-riului
Ioane Stoitia tacs’a de m. ord. nou pre an. cur. 18fⁱ⁹/₇₀ 5 fr.;
b) dela comun’a bisericesca gr. cat. din Vizocn’a prin staruinti’a
par. resp. loanu Popu, s’a adunatu câ colecta 2 fr. 10 cr. v. a.
Sum’a 7 fr. 10 cr. Sibiiu, 7. Decembre 1869.

Dela secretariatulu asoc. tr.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redaetoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tiprogafl’a Rdmer & Kamner.