------------- Acăsta Mia ese « j cate 3 c61e pe Juna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto !, Vo poștei. TRANSILVANI’A. F(5i’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultura poporului romanu. -----------tA&Sț. j Abonamentulu se ^(5 face numai pe cale 1 anu intregu. Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. ---------- Nr. 20. Brasiovu 15. Octobre 1869. Anulu II. Din cronic’a lui Michailu Cserei. 1661—1711. (Continuare). In a. 1704, pre candu se intemplasera la Sibiiu cele impartasite mai in susu, cronicariulu nostru se află strimtoratu cu famili’a sa inca totu in fortardti’a Gurgiu (Gbrgeny), unde se mai află preste treidieci familii nobile, precumu Teleki, Vay, Macskăsi, Bănffi, Vas s. a. s. a. Fortardti’a era aparata numai de pa- trudieci si siese ostasi nemtiesci, comandati de unu locotenente si de unu numeru drecare de nobili din comitatulu Turdei, carii juraseră credintia imperatului. Curutii, carii impresurasera fortardti’a, era candu mai multi, candu mai puțini, se portă inse fdrte misie- lesce, incatu cei din fortardtia au fostu in stare de a face patrudieci si doua de eruptiuni asupra loru. Cu tdte acestea Gurgiulu in fine totu a cadiutu in man’a curutiloru; pentrucă Mich. Teleki junior, care fusese capitanu alu Cetatei-de-pdtra pe partea lobon- tiloru, trecîi si elu la curuti, apoi venindu asupra Gurgiului, unde se află si famili’a Telekiana, după cateva incercari desierte de a luă fortardti’a, apucă pe alta cale, de si rusîndsa, inse nesangerdsa; elu adeca promise locotenentelui nemtiescu una miie de galbini si rangu de colonela, ddca acesta va da for- tardti’a si va trece la curuti. Asia se sî intemplă. In tdmn’a acestui anu in dio’a de St. Martinii faimosulu comite Stefanu Apor, fanaticulu patronu alu iesuitiloru, morf in Sibiiu lovita de apoplecsia, dupace duoi ani intregi suferi de unu morbu fdrte scărnavu, adeca de scursdrea sângelui prin părțile genitali. Una parte mare din averea lui cea colosala apucasera a o rapf si depredă curutii; cu tdte acestea elu totu avii de unde se mai lase iesuitiloru una suta treidieci si ddua mii fiorini, dra preste acea suma mai remase una stare că de trei sute de mii, care se impartf intre mai multi consângeni ai lui. Pre candu decurgea acestea in Transilvani’a, caus’a lui Franciscu Răkoczi inaintă fdrte bine in Ungari’a, pentrucă mai tdta Ungari’a cadiuse in po- testatea lui; cetatile si cei mai multi magnați trecu- seră la Răkoczi; numai palatinulu Paulu Eszterhăs (Eszterhăzi) sî cativa magnați mai remasesera cre- dintiosi casei Habsburg, de aceea ei s’au si retrașii la Vien’a. .Totu in acelu anu Răkoczi indemnatu de Nicolae Bercseni incepii a bate moneta de arama, cu inscriptiunea Pro libertate, din care causa poporulu numea acea moneta Libertas. Era inse mare bla- stematia cu acea moneta, pentrucă Răkoczi si toti ai sei făcură specula spurcata, că-ce oprindu ei cercu- larea monetei de argintu in tidra, de alta parte cu monet’a de arama cumparara totu ei argintulu dela locuitori. (Adica tocma precumu făcură si in cele trei luni de vara din a. 1849, candu curutii cumpără barbatesce auru si note austriaco, dra ddca comer- ciantii nu voiă se schimbe de buna voia, ei luă cu forti’a). Vediendu Răkoczi, că’i merge bine in Ungari’a, se prochiamă pe sine de principe comandante alu Ungariei, apoi se apucă si de reorganisarea regimu- lui. In Transilvani’a denumi unu consiliu, in care era: Mich. Barcsai, Mich. Teleki, că tesaurariu, carele apoi despoiă tidr’a tocma precumu făcuse si tata-seu, Gavriilu losika, loanu Sărossi, apoi unu sasu, anume Klausenburger. Aceștia representă guberniulu tran- silvanii alu lui Franciscu Răkoczi. După acestea cronicariulu trece drasi la Ungari’a, de unde ne spune, că vediendu imperatulu Leopoldu I. progresele cele mari ale lui Răkoczi, a trimisu pe Stefanu Szirmai cu unu consiliariu nemtiescu la Sam- bat’a-mare, pentru că se negotieze cu ungurii. Ră- koczi inca ’si trimise pe plenipotențiarii sei. La a- cdsta fapta istorica Cserei adaoge dela sine dicendu: „Vedi atunci ddca avea ungurii mente, se potea im- paca cu imperatulu pre langa conditiuni bune. Ră- koczi potea se câștige si principatulu Transilvaniei; pentrucă cas’a austriaca de patru sute de ani neci- una-data nu a fostu asia strimtorata că pe atunci. Francii adeca ocupaseră atatu Spani’a, catu si parte mare din imperiu; armatele imperatului le bătură de cateva ori. Mai dinedee in vecinătatea Vienei bava- rulu ocupă mai tdte provinciile imperatului; dra un- gurii ardea si depredă Moravi’a, Silesi’a, Austri’a, Stiri’a. Ci acei unguri nebuni crediendu asia, că cas’a austriaca are se pdra, nu acceptara acele conditiuni bune, cu care’i inbiiea imperatulu nemtiescu, ci pu- seră imperatului nesce conditiuni asia de estravagante, că si cumu nu aru tracta cu domnulu loru, ci cu, iobagiulu loru; ba nu respectară neci pe Paget, re- numitulu oratoriu alu Angliei, care descinsese inedee spre a fi midiulocitoriu.ft Paget desgustatu de orgoliulu ungurescu si dresi- cumu fiendu’i rnsîne, că elu, carele fusese in stare de a impaca pe turci cu nemții, la unguri nu are neci unu respecta, maniendnse pe densii, ii injură cumu ii venf la gura, apoi se reintdrse la Angli’a si 40 — 232 — neci că mai veni. Anglii si olandii, carii că prote- stanti dcjrea se ajute incai pe protestantii din Ungari’a, vediendu trufi’a unguriloru, ii si mai lasara de ca- pulu loru; asia negotiatiunile dela Sambat’a-mare se sparsera. „După aceea ungurii aru fi acceptatu si diumetate din acelea, cu care ’i inbiiese nemtiulu. Asia o pate acela, care nu e indestulatu cu puținu, că nu’i dau nimicu. Gavriilu Bethlen, Bocskai si be- tranulu Răkoczi n’au facutu asia, ci curendu se im- pacara cu imperatulu si castigara bine.“ Pe la finea acestui anu ducele Eugenu, coman- dantele armatei imperatesci si Marlborough, comandan- tele armatei britanice reportară victoriile cele ilustre asupra franciloru. In dio’a de Craciunu 1704 bată si generalulu Haissler pe curutii lui Răkoczi atatu de tare, incatu au ocupatu dela ei si Sambat’a-mare, unde se si asiediă pe drna. Totu pe atunci ungurii ardeleni trimisera la Ră- koczi pentru ajutoriu, pentrucă ei de sine nu se mai potea apară in contra lui Rabutin. Răkoczi le tri- mise pe Simionu Forgăcli cu plenipotentia si cu rangu de generalu, dandu’i sub comanda siese mii de hai- duci, calarime numerdsa, tunuri mari de spartu murii si alte apparate belice. înaintea lui Forgăch veni Pa- vclu Gyiirki cu dste imbracata prea frumosu, com- pusa inse din omeni blastemati, infami si porci-de- cane.*) Vediendu aceștia pe ostile ardelene imbracate in sumane (tiundre), le scuipă si le bajocurea. „Insusi Pav. Gyiirki portanduse „cu una gravitate porccsca," dîse catra Laurentiu Pekri: Dieu jupane, ardelenii nu merita neci coji de pane, pentrucă pana acumu aru fi trebuitu se tdce in capu chiaru si cu ciolane pe acei cativa nemți miserabili, carii se afla in Transil- vani’a. Ce este si acelu Medeasiu? Deca va voi Ddieu, că se mergu eu acolo, neci pentru dej unu nu voru fi de ajunsu ăstei ce am cu mine." Pekri rusînan- duse, ii respunse numai atat’a: „Dumneata jupane poți se incerci, ddca vei .ajunge acolo; dieu inse in Transilvani’a veți da preste nemți mai buni, decatu sunt cei din Ungari’a/⁴ După acestea Gyiirki pur- cese in adeveru asupra Medeasiului; ci baronulu Tige ii esf inainte si’lu bată atatu de bine, incatu preste duda sute cincidieci curuti de Ungari’a remasera morti, era Gyiirki sarindu din sania si incalecandu unu calu, scapă abia cu fug’a pana la Cetate-de-balta, rusînatu si bajocuritu de toti ardelenii. In aceeași orna esîndu si comandantele din Bra- siovu in contra curutiloru secui asiediati la satulu Hermanu, ii sparse si ’i luă la fuga, era satului ii dete focu. Petru Kălnoki scapă calare, inse fara siea. Intre acestea ajungundu si Forgăch cu tdta dstea in Transilvani’a, dete porunca, că tier’a intrdga se se scdle in arme, apoi plecă asupra Medeasiului. Ra- butin porunci lui Tige, că lasandu in Medeasiu nu- *) „ Semmirekello, istentelen, ătkozodo, predâlo, kevely, hit- van e.mberek." mai trei sute călăreți, cu celelalte trupe se mdrga la Sibiiu. Acelu Tige avh curagiulu, că se trdca cu - patru sute călăreți ai sei p’intre multîmea de curuti, fara că se fia atacatu. Indata după aceea Forgăch bombardă Medeasiulu si comandă unu asaltu de hai- duci, carii inse au fostu respins! de nemți, cu per- dere mai bine de trei sute din ceia; fiinducă inse comandantele cetatei mori lovitu de unu glontiu, dra successoriulu seu in comanda capitanulu Salz era omu fricosu, Medeasiulu totu capitulă. După acestea For- găch ar fi potutu inainte si ocupă Fagarasiulu si Bra- siovulu; elu inse ’si perdh tempulu in ospetie, beții si desfrenari cu femeile. Dela Medeasiu trecu la Blasiu, dra de acolo alegundu una trupa buna, o trimise, că se asalte fortareti’a din Turnu-rosiu, ceea ce s’a si intemplatu. Comandantele nemtiescu fu taiatu, dra ostasimea fu dusa in captivitate. Atunci isi perdîi vidti’a si rationistulu Stefanu Sîncai, (unulu din mai- marii istoricului Georgie Sîncai). Forgăch se mută dela Blasiu cu dstea la Hasiagu, unde se intarf cu siantiuri. De aici Forgăch se reintdrse la Ungari’a, dra in loculu seu lasă de comandante pe Pav. Urosz, macaru-că Laurentiu Pekri si Mich. Mikes era gene- rali mai invetiati, carii facea catu una suta de Orosz; dara Forgăch nu’i iubea, din causa numai, că era ardeleni si necurmatu se certă cu ei. Pentrucă un- gurenii au urîtu totudeauna din sufletu pe ardeleni,; si totuși Arddlulu se insocf cu ei spre perirea sa.*)" Atatu din Sibiiu, catu si din Brasiovu mai multi au cerutu dela Rabutin concesiune, că se pdta trece in Tier’a romandsca, că adeca se traidsca mai usioru acolo. Rabutin luă dela ei reversalie in scrisu, că nu voru trece la Răkoczi; ei inse totu au trecutu, din causa, precumu dîce cronicariulu, că acei boieri acumu credea, că e vai de capulu ndmtiului si că neci unu ndmtiu nu va mai remanea pe lume, dra apoi cine se le dea loru domnii, ddca nu se voru alatura de tempurfu langa Răkoczi. Pavelu Orosz (care a remasu in loculu lui Forgăch de comandante alu curutiloru), trimise in Sibiiu pe unu trompetariu cu asia numite regalia, prin care Francisca Răkoczi chiamă pe domnii din Sibiiu la dieta in Alb’a-Iuli’a. Rabutin arse acelea regalia sub furci, dra pe trom- petariu ilu spendiură, după aceea lui Pavelu Orosz ii anuntiă asia, că cu unu talchariu, precumu este elu, nu voiesce se aiba neci-una comunicatiune belica. Dieu că neci nu merită, pentrucă (Orosz) este unu infamu si gazda de talchari, nu merita se fia gene- ralu, ci numai se siddia in borddle de femei publice. Duoi ani de dîle (adeca dela urdîrea revolutiu- nei) Rabutin remasese lipsitu de orice ajutoriu osta- siescu din partea armatei imperatesci, care operă in Ungari’a, de victualii inca incepii a simtf lipsa mare. Oștea sa era mica, din contra dstea curutiloru ungu- *) „Mert a magyarorszăgi ember gyomorbol gyiilolte min- denkor az erchlyi embert, mâgis egyben czimborâla Erddly a maga veszedelmdre velek.“ Cserei pag. 347. 233 — reni si ardeleni, căti stă sub comand’a lui Forgăcli (sdu a lui Orosz) in Ardealu ajungea pe usioru la treidieci de mii. Intre acestea impregiurari Rabutin se decise, că decătu se mdra de fdme in Sibiiu, mai bine se dsa cu dstea sa la campu, că se mdra cu ondre. Pe atunci inse (adeca in primaver’a a. 1705) Sigismundu Balăsfi, pe carele boierii din Sibiiu ilu trimiseseră la Vien’a, pentrucă se cdra ajutoriu, se reintdrse prin Tidr’a roinandsca cu scirea inbucura- tdria, că armat’a imperatesca comandata de genera- lulu Erbeville vene de siguru intru ajutoriu. Asia se si intemplă. Imperatulu Romaniloru adeca după domnia de cincidieci de ani si după multe adversități petrecute, repausă (in 5. Maiu 1705) in Vien’a in alu siesedie- cilea anu alu vietiei sale. Acestu omu era blandu si ’nduratoriu, miniștrii inse abusara de blandetiele lui si commisera totu feliulu de infamii in numele impe- ratului. Imperatulu trimitea pe suplicanti la miniștrii, dra dela aceia nu scotea nimeni resolutiune fara mita. Rebeliunea ungurdsca inca s’a escatu din causa, pen- trucă miniștrii au supusu la contributiuni, au naca- jitu, torturatu pe unguri, dra iesuitii au persecutam pe reformati. Destulu au plânsu si s’au vaieratu la imperatulu, că nu le-a folositu nimicu. Eu am cititu (scrie Cserei) una suplica a palatinului Eszterhăsi, (sic) scrisa in favdrea unguriloru catra imperatulu, in care dîce intre altele: „Maiestate imperatesca, indu- rate de unguri, usiordza-le jugulu, pentrucă aed neci Dumnedieu din ceriu nu mai pdte suferi opresiunea unguriloru, chiaru si lemnele si pietrile au inceputu a deplânge calamitatea loru etc." Transilvani’a inca de aceea se înduplecă asia usioru spre rebeliune, pen- trucă li se urise de atatea mortificatiuni ale nemti- loru; de sî, precumu am dîsu mai susu, inșii boierii tierei pdrta culp’a infrangerei diplomei. „Cu tdte ace- stea deca imperatulu ar fi fostu unu omu mai de- steptu, usioru ar fi potutu vede reulu, pentrucă se’lu vindece. Se sî făcu totudeauna rele mai multe sub una domnia blanddca, lasatdria, decatu sub orice ti- ranu." Indata inse ce succese losifu la tronu, prefaceri mari urmara in curtea imperatdsca, pentrucă pe car- dinalulu Kollonics ilu trimise frumosiclu pe aci în- colo , adeca ii dete dimisiunea, oprindu’lu totu-una- data, că se nu se mai amestece in neci una afacere de ale curtei, adeca de ale regimului. Pe ceilalți mi- niștrii, carii in dîlele repausatului imperatu conspira- seră pe sub mana cu francii, inca ’i alungă dela curte, era in loculu loru puse de miniștrii dintre contem- puranii sei, carii isi luasera educatiunea cu elu îm- preuna. Era fiiindu-că imperatulu losifu I. avea tre- buintia de bani pentru portarea guerei, si fiindu-că tesaurulu imperatescu era desiertu, dra de alta parte imperatulu sciă, cumu-că in Domus professa a iesui- tiloru zacea sume colosali, trimite preste ei si le stdree cinci milidne fiorini, cu care suma adjustă una dste de dudasprediece mii, spre a o nainta asupra Transilvaniei. losifu adeca fiendu de fatia intr’una din conferentiele ministeriali, pre candu tata-seu se mai află in vietia, si curgendu disensiunea despre aparatele belice, la care unii (miniștrii) credea, că voru trebui vreo dudasprediece sdu treisprediece milidne, elu rîse, dra tata-seu ilu întrebă, că pentruce rîde. losifu respunse: Eu rîdu pentru aceea, pentrucă totu ce voiescu se indeplinesca acești miniștrii ai Maie- statei tale cu treisprediece milidne, eu pociu înde- plini cu siese fiorini, pentrucă cu siese fiorini voiu cumpără cateva lantiuri si voiu pune, că cu acelea se spendiure pe cativa din aceștia, dela carii apoi voru remanea atati bani, incatu maiestatea ta vei potea porta guera si diece ani. Maiestatea ta esci prim’a persdna dintre toti monarchii cristianitatei, din- tre carii inse neci unulu nu este mai saracu, decatu maiestatea ta; din contra, neci-unu rege nu are mi- niștrii asia avuti, precumu sunt ai maiestatei tale, dra acelea avutii le fura ei totu din alu maiestatei tale, dra candu trebuescu bani pentru sierbitiulu maie- statei tale, neci-unu banu nu voiescu se dea. Ci las’, că ’i voiu invetia< eu pe ei, candu voiu ajunge se domnescu eu.“ Apoi dieu, că losifu ii si invetiă. De aci inainte cronicariulu insdmna puține inca si despre bătăliile austriaciloru cu Bavari’a si despre alte evenimente din Boemi’a si din Germani’a, trece apoi drasi la Ungari’a. Aci ne spune, că imperatulu losifu I. mai nainte de a merge drasi cu arme in contra unguriloru, le scrise mai antaiu frumosu si’i asecură sub verbo regio, că tdte relele cate li s’au intemplatu sub domni’a tata-seu, se voru vindeca si corege. Ci ungurii despretiuira acea epistolia a im- peratului, pentrucă ei credea, că lui ii este frica de densii, incatu de spaima mare le va lașa si regatulu pe sam’a loru. Atunci imperatulu vediendu, că vorb’a frumdsa nu folosesce, porunci lui Erbeville, că de ar sci, că ’i va perl dstea întrega, se intre in Transil- vani’a. Acelu generalu se pune in marsiu fdrte bine ordinatu si totudeauna paratu de bataia. Răkoczi ii ese nainte la Podmericz, unde se si lovescu; „dra ungurii o iau la fuga după datin’a loru; multi peru in acea batalia, apparatele belice inca le lașa in ma- nile nemtiloru; insusi Răkoczi abia atrei’a dî dete preste dmenii curtei sale." Răkoczi isi readuna pe ai sei in numeru pana la sieptedieci de mii si la Veres-Ko (Pdtr’a rosiia) drasi dă peptu cu nemții, ci drasi remane batutu reu, perindu acolo multe mii de curuti, mai alesu dintre haiducime, intru atata, incatu din dstea ungurdsca abia remasera patru cinci mii pre langa Răkoczi. Asia nemții potea înainta spre Transilvani’a. Răkoczi si Bercsdni se invoira, că a- cesta se remana in Ungari’a spre apararea orasialoru montanistice, dra Răkoczi se intre in Transilvani’a, unde uninduse cu curutii de aici, in munții de catra Oradea se inchida calea nemtiloru, dra cornițele Al. Kărolyi cu diece mii de calaieti se mdrga pe urma nemtiloru, pentrucă strimtorandu’i se’i pacaldsca. Kă- rolyi se si sculă cu calarimea si mai antaiu se apucă 40* — 234 — se sparga si distrugă orasia, sate si se nimicdsca ce- realiale locuitoriloru, pentrucă nemții se nu afle ni- micu de mancare. Ajungendu Kărolyi si la Dobri- moderne aru descinde nitielu intre tieranele romane, numai ca se. vedia, cum aceste sein se iubdsca?! Aru află acolo, că amorulu copilitieloru ndstre dela tidra e remuneratiunea eroismului; aru află, ca aceste nu potu se iubesca pe cei lasî, ci numai pe cei bravi. Ascultati, frumdse domnisidre, cateva sîre din cunoscuta balada: „Paunasiulu codriloru!“ — Mandra, mandruliti’a mea, Vin’ de-mi stringe brâulu meu, Aperă-te-ar Dumnedieu! —- Ba, nu, nu, baditia frate, Câ vei luptă cu dreptate, Sî ori care-a birui, Eu cu densulu m’oiu iubi! Copil’a romana promite a da man’a sa aceluia, care va fi iuvingatoriu. Nobila îndemnare la eroismu? Chiaru astfeliu femeile din evulu mediu renumerau pe cavalerii învingători cu cununa si cate-odata cu — inim’a loru! O alta romancutia, oferinduise amorulu unui la- siu, respunde asia: — Decatu santa c’unu misiei u, Mai biue> c’unu voiuicelu, — 236 — Voiniculu are norocu, Si cu densulu treci prin focu. Decatu pane cu emeu Si s’o mancu c’unu meteleu, Mai bine-oiu mancă, pogace Cu voiniculu care ’mi place.*) Chiaru si nevdst’a unui talhariu, candu pe bar- batulu ei ’lu duseră la ocne, si candu ea remase sin- gura, nefericita, nemangaiata, cântă astfeliu: De-ar fi fostu elu unu vităzu, Nu mi-ar fi asia necasu; Dar a fostu unu bjetu talhariu, Si de-aceea mi-e amaru! Si câ se vedeți, că tierancele romane conserva acestu spiritu eroicu si patrioticu pana la adancele ' loru betranetie, permiteti-mi se vi citezu cateva sîre din „Visulu lui T. Vladimirescu!“ — Maica, maiculiti’a mea, Cum se scapu de curs’a rea? Câ-ci unu glasu prevestitorîu Mi-totu spune, c’am se morin. — De-ai se mori, dragutiulu meu, Faca ce-a vră Dumnedieu! Dar se scii tu dela mine, Câ-unu romanu voinicu că tine, Pan’ ce cade, pan’ ce măre, Calea sierpii in pitiore. E bine, ddca chiaru si femeile, tierancele simple nutrescu in sinulu loru cu atat’a entusiasmu sacrulu focu alu iubirei de patria, limba si natiunalitate; ddca fiacare dintr’ensele emuleza in privinti’a majestdsei loru misiuni cu clasicele străbune din Rom’a antica: atunce se nu ne prindia mirarea, că barbatii loru, tieranii maltratati si impilati de nedreptățile secoli- loru, sunt petrunsi totu de aceste simtieminte divine; se nu ne miramu, că aceștia n’au averi mai pretidse, decatu limb’a si patri’a loru, pentru cari sunt gata a morf ori si candu; se nu ne uimimu, că tieranii ro- mani cu inim’a suferinda de secoli suspina astu modu: Frundia verde de negara, Vai sermana, biăta tiera! Străinii te calicescu, Si ciocoii te hulescu. Nu mi-e ciuda de străini, Catu de pamenteni haini, Ca tu, draga, li-ai fostu muma, Si ei totuși te sugruma. Saracutiu de loculu meu, Candu l’a scapă Dumnedieu? Hai copii la cei stejari, Se taiamu nescai-va pari; Tiăr’a se ni-o tiercuimu, Si de iesme s’o ferimu! Am aretatu prin cele dîse pana acuma, catu de multu romanulu ’si iubesce tier’a si natiunalitatea. Ati vediutu, cum poporulu romanescu in ori ce mo- mente, ori unde, si la tdte ocasiunile intdna cântece pentru libertatea patriei, si a natiunei sale. Ati po- *) Aceste patru sîre, cantate in Transilvani’a, nu sunt scose din colectiunea dlui V. Alesandri. tutu observă, ca bucuri’a lui cea mai sublima, pre- cum si întristarea lui cea mai adenca depinde totu-: deauna dela fericirea său decadenti’a patriei sale. Acd- st’a idea este ceea ce ’lu insufletiesce mai multu; ar cdst’a ’lu inaltia in sferele visariloru dulci si scumpe, — acdst’a ’lu dobdra in abisulu intristarei. Pentru caus’a sa natiunala romanulu tieranu 9 gata se mdra ori si candu; inse pentru causa străină, pentru „flori de cucu“ nu simte in pieptulu seu nici o însuflețire, nu câ multi dintre aceia, carii se nu- mescu pe sine inteligenti. Decatu eu la ruși in 6ste, Mai bine se zăcu pe coste, Decatu in oștea rusesca, Mai bine ’n cea romanesca. Canta fetiorulu romanu dela Prutu, alungatu cu cnut’a despotica in dstea rusesca; er cei dela Tis’a si pana la Carpati suspina astfeliu: Decatu catana la rendu, Mai bine ’n codru flamendu; Decatu catana ’n sîreagu, Mai bine ’n codru pribeagu; Decatu la străini catana, Mai bine la oi cu pena; Eu voiosu asiu catani, La străini de n’asiu robi, — Dar decatu se fiu la n ... . .'/ Mai bine se moru in stremti, ¹ Decatu se fiu la husari, Mai bine ’n furci de stejari! Astfeliu e poporulu romanescu. Densulu e na- tiunalu. Inim’a lui e inca vergura si neprofanata de modernulu cosmopolitismu, ce s’a furisiatu in inimele unoru inteligenti ai sei. Elu nu se amalgamiseza cu alte națiuni, câ multi dintre noi; asia ceva pentru densulu e unu pecatu de mdrte. Ce e strainu nu se lipesce de sufletulu seu, si canta: Ungureanu cu sumanu scurtu, Moghioru, Moghiorlanu, Nu siede ’n Moldov’a multu, Moghioru, Moghiorlanu. Si te du in tier’a ta, Moghioru, Moghiorlanu, De-ti mananca slanin’a, Moghioru, Moghiorlanu, Fa-ti casa pe musiunoiu, Moghioru, Moghiorlanu, Si-o frăca cu usturoiu, Moghioru, Moghiorlanu, Ca s’o aperi de strigoi, Moghioru, Moghiorlanu! Er candu colosulu dela micdia-ndpte lu silesce la scdla, se invetie limb’a muscaldsca, romanulu insul- tata in simtiulu seu natiunalu, respunde asia: Muscalesce-oiu invetiă, Candu eu limb’a mi-oiu taiă, Candu va cresce grâu ’n tinda, Si va ’junge spicu ’n grinda, Candu va cresce grâu ’n casa, Si-a ajunge pana ’n măsa! Mai multu inse decatu pe străini, poporulu ro- — 237 — mânu uresce pe domnii sei cei rei, carii l’au maltra- tata si impilatu in decursu de secoli, si pe cari den- sulu i numesce ciocoi. Acdst’a ura ne’mpacata a po- porului nostru resulta de siguru din simtiulu seu de- mocraticu, ce pretinde egalitate, si condamna despo- tismulu. Acdst’a ura e grozava, nu are margini, si de multe ori erumpe astfeliu: Corbe, corbe, fratiore, Ce totu croncanesci la sore? Ori ti-e fome, ori ti-e sete,. Ori ti-e doru de codrulu verde? — Si mi-e fonie, si mi-e sete, Si mi-e doru de codrulu verde. Asin mancă inimi din sinu, Asiu bă sânge de paganu; Asiu mancă rerunchi de calu, Asiu bă sânge do muscalu; Asiu mancă foi de stejariu, Asiu bă sânge de tataru; Asiu mancă faguri de roiu, Si-asiu bă sânge de ciocoiu. Er de altadata bietulu romanu asuprita se man- gaia astfeliu: Dragu mi-e drumulu cotita, Candu vedu tabere viindu, Si ciocoi inalbastrindu, Me făcu brdsca de pamentu, Mi-asiediu durd’a despre ventu, Si mi-i îeu la cautare, Dela capu pan’ la pitiore, Si chitescu si socotescu, Pe unde se mi-i lovescu? La retezulu perului, Pe din dosulu fesului, Unde-e ealdu ciocoiului. înainte de a incheie, permiteti-mi se mai con- statezu atragerea, simpati’a si frati’a, ce simte popo- rulu nostru pentru toti frații si pentru tote surorile sale din tdte tierile romane. Buna dra asia se adresa catra o pasere: Vrabîutia de pe dealii, Sbori de graba in Ardealu, Si te intărce de mi-spune, Ori vesti rele, ori vesti bune, Du-te vedi, deca mai sunt Frați de-ai mei p’acestu pamentu ? Sî departe de iubit’a lui sora, tieranula romanu nu despera, elu se mangaia astfeliu : Frundia verde, lacrimiora, Am avutu o soriora, lubit/iria, cantatoria, Născută la focu de sore. Vai de mine, vai de ea, Din copilari’a mea Ochi cu dens’a nu am datu, Tempulu greu ne-a apasatu, Dar de-a fi ori ce va fi, Noi, soriora, vomu trai, Că ’n noi dorulu nu mai tace, Sangele-apa nu se face. Doue inimi soriore Sunt că radiole de sore, Ce din săre veselu plecu, Si prin neguri dese trecu, Si ’n vasduh se ratecescu, Si-apoi ăr se întalnescu. Glasu de sora, glasu de frate, Trecu otare depărtate, Si s’aduna, se ’mpreuna, Că dăue radie de luna! Nu vreu se mai abusezu de binevoitdri’a si in- dulgentea dvdstre atențiune, cu care m’ati onorata; deci voiu incheiă. Lasu se judecati dvdstre, se judece din aceste lumea culta, deca poporulu romanu e la inaltimea misiunei sale? deca acestu poporu are aspiratiunile ce destingu pe popdrale libere de cele sclave? si ddca densulu pdte se aspire la unu viitoriu strălucita. Dar de cumva vr’unu strainu ar mai cuteză se insulte poporulu nostru, i-asiu dîce dreptu respunsu numai patru sîre din poesi’a ndstra poporala; numai, patru sîre ce caracterisa intr’uuu gradu ecscelentu pe poporulu nostru; patru sîre, ce aru face ondre lui Shakespeare; si aceste patru sîre aru fi: M’am suitu la munte ’n dîori, Si-am prinsu fulgerulu din nori, Si de-acolo din naltîme L’ain isbitu in dusmanime. losifu Vulcanu. Protocolulu adunarei generali IX. a asoc. trans. pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului romanu, tienute in 10. si 11. Augustu st. n. 1869 in opidulu Siomcut’a mare sub presidiulu ordinariu. Siedinti’a II. tienuta la 11. Augustu st. n. 1869. XI. Adunanduse membrii presinti ai asociatiunlei si unu numeru frumosu de dspeti la pretoriulu di- strictualii in sal’a destinata pentru siedintia, se tri- mite o deputatiune spre a invita pe dn. presiedente, care intrandu in midiuloculu orariloru insufletîte ale adunarei, ocupa presidiulu si deschide siedinti’a la 9 dre inainte de prandiu. XII. înainte de a trece la ordinea dîlei, presi- diulu dispune a se ceti protocolulu siedintiei prime, care cetinduse prin notariulu lustinu Popfiu, se veri- fica si se subscrie. XIII. După aprobarea protocolului punenduse la ordinea dîlei cetirea disertatiuniloru restanti, adunarea dh cuventu 1) Dlui secret. II-lea I. V. Rusu, care urcanduse pe tribuna, citesce operatulu seu despre necesita- tea de a ne studia istori’a patriei din punctu de vedere natiunale, care fii petrecuta de adunare cu celu mai mare interesu, dandu ocasiune la noue si dese manifestatiuni de aprobare si insufletîre. Acd- sta disertatiune se alatura la protocolu sub lit. I. După inchiaierea acestei disertatiuni adunarea dk ocasiune — 238 — 2) Dlui Alesandru Buda a-si ceti discursulu seu despre educatiunea poporala, care este alaturatu la protocolu sub lit. I., asemenea fă ascultatu de ă- dunare cu mare plăcere si atențiune si la inchiaiare autoriulu iii intempinatu cu vii strigări de „se tra- icsca!“ XIV. Dn. presiedinte insinua adunarei sosirea unui telegramu salutatoriu, indreptatu catra asocia- tiune de dn. los. Popu, vicecapitanulu primariu alu districtului Cetatci-de-petra din Vien’a, unde petrece câ membru alu delegatiunei imperiali, in care spriman- du’si parerea de reu, pentrucă din caus’a afaceriloru sale oficidse nu pdte luă parte in persdna la acdsta adunare generale, saluta din ânima asociatiunea a- dunata in pretoriulu Siomcutei-mari, oftandu, câ ne- suintiele lăudabili ale asociatiunei se inainteze conso- lidarea si iubirea fratiesca intre romani spre înflorirea natiunei si a patriei. La cari orari caldurdse adu- narea respunde cu „se traidsca!" XV. La ordinea dîlei veniră acum raporturile comisiuniloru esmise in siedinti’a de ieri; fiindu inse, câ nu erau inca tdte comisiunile gat’a cu operatele sale, dn. presiedinte puse mai antaiu la desbatere ra- portulu comisiunei de 7, esmise pentru censurarea proiecteloru intrate la adunarea generala. Ci opera- tulu acestei comisiuni din caus’a multeloru si insem- nateloru propuneri intrate, fiindu impartîtu intre trei referenti. 1) Mai antaiu iea cuventulu dn. consiliariu in pensiune lacobu Bolog’a câ referentele comisiunei a) in caus’a proiectului seu pentru infiintiarea de reu- niuni tienutali si agenture comunali, spre deslegarea mai usidra si mai corespondietoria a scopului asocia- tiunei, si b) in caus’a infiintiarei unei catedre pentru limb’a si literatur’a romana la universitatea din Vien’a. a) Cu privire la proiectulu pentru infiintiarea de reuniuni cercuali etc. dn. Bolog’a referesce, că sub- sternendu elu mea la trecut’a adunare gener. tienuta in Gherl’a o propunere pentru regularea si sporirea midiuldceloru de subsistentia si înflorire ale asocia- tiunei prin infiintiarea de reuniuni cercuale si agen- ture comunale, adunarea gener. amintita petrunsa de importanti’a propunerei, o incredintiă comitetului aso- ciatiunei spre studiare seridsa, si opinare meritdria la fiitori’a adunare gener. Comitetulu asociatiunei erasi esmise o comisiune din sinulu seu, care luă pro- punerea dlui consiliariu la esaminare si pertractare, câ se-si dd parerea sa in meritulu aceleia. Operatulu acestei comisiuni, care primesce propunerea dlui Bo- log’a cu unele modificatiuni, se puse erasi la desba- tere in siedinti’a estraordinaria a comitetului asocia- tiunei, tienuta in 26. luliu a. c., in care siedintia co- mitetulu luandu la noua esaminare propunerea dlui Bolog’a in legătură cu modificatiunile făcute la cati- va §§-i din partea comisiunei esmise, acea propunere cu unele noue modificatiuni, o adoptă de a sa, pri- mindu totuodata de a sa si propunerea făcută din partea comisiunei esmise la capetulu operatului seu, si anume, câ comitetulu se recomende propunerea Gestionata adun, gener. din an. cur., cu rogare, câ aceea priminduo, se o dechiare de a sa si esecutarea acelei propuneri se o concrdda comitetului asociat. Comisiunea acestei adunari generali luandu la desbatere raportulu comitetului asociat, privitoriu la propunerea dlui consiliariu aulicu lacobu Bolog’a, de- spre infiintiarea reuniuniloru cercuali si agentureloru comunali, adoptă si ea propunerea desu amintita cu cate va noue modificatiuni făcute din partea sa; pro- punerea astfeliu modificata o substerne adunarei gen. spre aprobare, primindu de a sa si opiniunea comi- tetului si a comisiunei esmise din sinulu aceluia, de a se insarcinâ adeca cu esecutarea acestui regula- mentu comitetulu asociat., si mai propunendu din par- tea sa, câ regulamentulu statoritu prin adun. gen. se se tiparâsca pe spesele asociat, si in interesulu po- pularisarei institutiuniloru cuprinse in acela, se se im- partia in tdte părțile, in numeru atatu de mare, câ se pdta ajunge cate unu ecsemplariu la man’a flă- cărui romanu sciutoriu de carte. Inchiaiendu dn. Bolog’a raportulu comisiunei, dn. presiedinte propune a se luă regulamentulu cestionatu cu modificările făcute de comisiune, mai antaiu la desbatere gener., adeca a se dechiarâ adunarea gen., ddca primesce sân nu, in principiu regulamentulu amintitu, câ astfeliu ddca va fi primitu odata in prin- cipiu, se pdta purcede la desbaterea speciale. Dn. Vas. Popu, protop. in T. Santau, premi- tiendu, că regulamentulu, de care e vorb’a, e cernutu si esaminatu bine din tdte părțile, că acela inainte de a fi substernutu adun, gener., treefi prin mai multe comisiuni, că cuprinde midiuldcele cele mai corespun- dietol’ie pentru înaintarea scopului asociat., că după natur’a sa face, câ membrii asociat, se venia in coa- tengere mai deaprdpe cu poporulu, si câ insusi pd-* porulu inca se contribuesca după puteri la cultivarea sa. in urmarea toturoru acestoru consideratiuni pro- pune, câ regulamentulu rcspectivu se se primdsca en bloc, cu atatu mai vertosu, că nu numai nu este in contra statutelorn asociatiunei, ci e chiaru eflusulu . acelor’a. Dn. Dem. Coroianu, vicariulu Selagiului, afla a- celu regulamentu de fdrte salutariu pentru interesele asociatiunei si ’lu primesce cu bucuria; dupace inse se pdte prevede usioru, că deducerea aceluia in pracsa si sustienerea legaturei intre comitetulu din Sibiiu si intre despartiementele cercuale va fi inpreunata cu multe sarcine, cari voru recere nu numai ostendla, ci si spese a uneori pdte chiaru însemnate; propune, câ adunarea generale se dispună mai antaiu despre midiuldcele necesarie pentru acoperirea trebuintieloru despartiementeloru cercuale. La ce observa dn. Bolog’a, că acdst’a e preve- diuta in regulamentu, unde se dîce, că „din sumele, ce voru incurge in cas’a cercuale peste anu dela membrii ajutători ai despartiementului, pein daruri si alte isvdra de venitn creande, comitetulu centrala — 239 — in cointielegere cu celu cercualu va defige in totu anulu o parte pentru acoperirea trebufntieloru des- partiementului cercualu¹¹ etc. După care deslucire pro- punerea dlui Coroianu câ de prisosu, cade de sene. Ne mai insinuanduse nimene la cuventu, dn. presie- dente pune la votu propunerea dlui protopopu Vas. Popu, de a se primi regulamentulu cu modificările făcute de comisiunea adunarei gener. en bloc, care propunere prin consensulu unanimu alu toturoru mem- briloru, se dechiara de conclusu alu adunarei gener., incredintianduse esecutarea aceluia comitetului asocia- tiunei. Raportulu comisiunei adun, gener. dinpreuna cu t6te actele privitârie la acestu obiectu se alatura la protocolu sub lit. K. b) Cu privire la proiectulu alu doilea in caus’a infiintiarei unei catedr.e_d.e limb’a si literatur’a romana la universitatea din Vien’a, dn. Bolog’a referesce, că juminea romana studidsa din Vien’a, recunoscftndu neaparat’a necesitate de un’a catedra pentru limb’a si literatur’a romana la universitatea vienesa, care e atata de frecuentata de catra tenerii romani din tdte provinciele Daciei traiane, a inaintatu inca in anulu trecutu 1868 un’a suplica catra inaltulu ministeriu de cultu si de instrucțiune pentru radicarea unei catedre de limb’a si literatur’a rom. la universitatea de acolo, la care suplica a junimei romane in. ministeriu re- spunse , că dupace un’a atare catedra nu esista neci pentru un’a din celelalte limbe, afara de cea germana, ci numai docenture, nu pdte infiintiâ catedra ceruta, este inse aplecatu a cred un’a atare docentura si pen- tru limb’a si literatur’a romana, si a destină pentru- ea un’a remuneratiune corespundietdria, adeca 4—500 fr. v. a. Colegiulu profesoralii alu universitate! in- trebatu de catra ministeriulu de cultu si instrucțiune in acestu obiectu, se dechiara in contra denumirei unui invetiatoriu de limba (Spraclimeister), aratandu necesitatea unui barbatu instruitu si adapatu in lite- ratur’a romana. In urmarea acestora societatea junimei romane studidse din Vien’a „Romani’a¹' se adresă cu datulu 12. luliu a. c. catra comitetulu asociatiunei, câ in co- intielegere cu celelalte societăți literarie din Aradu si Bucovin’a, se recomende unu individa in totu respe- ctulu cualificatu pentru ocuparea docenturei amintite de limb’a si literatur’a romana. Inse fiindn-că unu atare barbatu nu ar fi in stare a subsistâ in Vien’a din mic’a remuneratiune de 4—500 fr. v. a. preve- diuta in respunsulu ministerialii, societatea „Romani’a¹¹ se mai adresă catra comitetulu asociatiunei cu urma- tdriele petite: a) se studieze comitetulu, cum s’ar potd marf remuneratiunea unui atare profesoriu? b) aso- ciatiunea se se dechiare, au nu ar fi in stare a con- tribui spre scopulu acest’a si dens’a unu contingente anualu? c) că fire nu ar fi bine a se rogâ vener. consistoriu gr. or. din Bucovin’a pentru unu contin- gente din fondulu religiunariu de acolo? Comitetulu asociatiunei in siedinti’a sa din 22. luliu a. c. esmise drasi o comisiune din sinulu seu insarcinata cu desbatcrea si referirea asupra punctu- riloru cuprinse in acdsta scrisdria a societatiei „Ro- mani’a¹¹ din Vien’a. Comisiunea esmisa isi dede opi- niunea sa in urmatdriele: a) că comitetulu asociatiu- nei se recomende scrisdri’a societatiei „Romani’a¹¹ cu tdta caldur’a atentiunei adunarei gen. a asociat., cu aceea, că acdst’a se dechiare si din partea sa infiin- tiarea unei catedre de limb’a si literatur’a romana la universitatea din Vien’a de o necesitate imperativa; b) că se cera dela adunarea gener. a se insarcinâ si impoterf comitetulu asociatiunei, câ in cointielegere cu celelalte doue asociatiuni sorori din Aradu si Bu- covin'a se faca toti pașii de lipsa pentru realisarea acestui lucru catu mai curendu si in specialu, se se adreseze pe calea sa catra in. ministeriu de cultu si instrucțiune din Vien’a cu rogarea, câ se binevoidsca a infiintiâ si totuodata a si dotâ acdsta catedra intru unu modu corespundietoriu din midiuldcele statului, si câ pentru ocuparea acestei catedre in. ministeriu de cultu si instrucțiune, se deschidă concursu, dra dintre concurentii insinuati se denumesca pre acela, pre care pre bas’a documenteloru produse ’lu va află mai competente; c) câ atatu despre decisiunile comi- tetului, catu si la tempulu seu despre resolutiunile, ce va aduce adunarea gener. a asociat, in privinti’a acdst’a, se se insciintieze societatea-„Romani’a¹¹ fara amanare cu acelu adausu, că de asta-data spre a face elu vreunu pasu in obiectulu acest’a la vener. consi- storiu gr. or. din Bucovin’a, comitetulu asociatiunei nu afla a fi consultu. Comitetulu asociat, in siedinti’a sa lunaria din 3. Augustu a. c. primi propunerea comisiunei esmise in totu cuprinsulu ei de conclusu alu seu, si câ atare o recomandă acestei adunari gener. a asociat, spre aceptare. Comisiunea esmisa in siedinti’a de efi a adun, gener. pentru censurarea propuneriloru făcute in in- teresulu asociatiunei luandu la desbatere meritoria con- clusulu comitetului asociatiunei, adusu pe basea pro- punere! comisiuni esmise de densulu in acestu ob- iectu ’lu subscrie intru tdte si’lu recomanda partenirei adun. gen. cu acea modificare, ca la p. II., unde e vorb’a despre modulu implinirei acelei catedre, sîrele: „si că pentru ocuparea acestei catedre in. ministeriu de cultu si instrucțiune se deschidă concursu¹¹ etc. se remana afara, că-ci in. ministeriu de cultu, in ca- sulu, candu s’ar infiintiâ dorit’a catedra de limb’a si literatur’a romana la universitatea din Vien’a, va dis- pune pentru ocuparea acesteia după regulamentele sustatorie in privinti’a ocuparei catedreloru profeso- rale dela universitatea amintita. In urmarea acestui raportu ne vorbindu nimenea in contra, propunerea comitetului ascciatiunei cu mo- dificarea comisiunei adunarei gener. se primesce de conclusu alu adun. gen. Raportulu comisiunei adun, gen. dinpreuna cu actele privitdrie la acestu obiectu se alatura la protocolu sub lit. L. 2) După dn. Bolog’a iea cuventulu dn. losifu — 240 — Popu jude singul. câ referentele totu aceleiași comi- misiuni: a) in caus’a regulamentului pentru modulu folosirei bibliotecei asociatiunei; b) in caus’a proiec- tului pentru infiintiarea unei tipografie a asociatiunei, si c) in caus’a proiectului pentru tipărirea cartiloru de instrucțiune publica cu spesele asociatiunei: a) Cu privire la regulamentulu pentru folosirea bibliotecei asociatiunei, dn. losifu Popu aduce la cu- noscinti’a adun, gener., că comitetulu asociatiunei in intielesulu unui conclusu alu adun, gener. tienute in Gherl’a in an. tr., alese o comisiune din sinulu seu pentru lucrarea unui regulamentu precisa despre mo- dulu intrebuintiarei bibliotecei asociatiunei, care regu- lamentu comitetulu primindulu in totu cuprinsulu seu, ’lu susternfi acestei adunari generale spre aprobare. Comisiunea esmisa din siedinti’a prima a acestei adun. gen. pentru censurarea proiecteloru eventuali, cetindu si desbatendu acelu regulamentu proiectata de comitetulu asociatiunei pentrn folosirea bibliotecei asociatiunei, ’lu recomanda adun. gen. spre acceptare inse cu unele modificări făcute din partea sa. Regulamentulu respectivu alu comitetului asocia- tiunei despre modulu folosirei bibliotecei- asociatiunei se primesce unanimu cu modificările făcute prin co- misiunea esmisa de acest’a adun. gen. Raportulu co- misiunei dinpreuna cu celelalte acte referitdrie la a- cestu obiectu se alatura la protocolu sub lit. M. b) Cu privire la infiintiarea unei tipografie pro- prie a asociatiunei dn. referente premite, că in ur- marea unui proiectu facutu in privinti’a acest’a prin dn. Vis. Romanu in adun, gener. din Gherl’a, aceea insarcină pre comitetulu asociatiunei cu lucrarea unui planu anumitu asupra acestui obiectu si cu substerne-« rea aceluia la acăsta adunare generale. Comitetulu asociatiunei primi opiniunea comisiu- nei esmise din sinulu seu in caus’a acăst’a, adeca de a se recomandă acestei adun. gen. amanarea infiin- tiarei tipografiei cestiunate pana la alte impregiurari mai favoratorie, mai alesu din motivulu, că infiintiarea unei atari tipografie ar costă pre asociatiune un’a suma insemnata de vreo 9815 fr. v. a., fara de a consideră spesele periodice, ce ar urmă pe fiacare anu; de care suma asociatiunea de presente nu ar potă dispune, decatu numai luanduo din capitalulu seu, ceea ce ar fi in contra statuteloru. Comisiunea alăsa in siedinti’a de eri a acestei adunari gen. pentru esaminarea proiecteloru, din mo- tivele aduse primesce conclusulu comitetului asocia- tiunei in caus’a infiintiarei tipografiei de alu seu, re- comandandu adunarei gener. a se amenă infiintiarea tipografiei proiectate pana la alte tempuri mai favo- ratdrie pentru prosperarea materiale a asociatiunei. Se primesce. Raportulu comisiunei adun, gener. dinpreuna cu actele referitorie la caus’a acăsta se alatura la prot. sub lit. N. c) Cu privire la tipărirea cartiloru scolastice pe spesele asociatiunei dn. referente aduce la cunoscinti’a adunarei gen., că comitetulu asociatiunei insarcinatu prin conclusulu adun, gener. dela Gherl’a a elaboră unu proiectu, substernendu adun. gen. celei mai dea- prope in privinti’a edarei si tiparirei cartiloru scola- stice pe spesele asociatiunei, luandu in consideratiune dechiaratiunile sosite la asociatiune dela consistoriele respective, cari afacerile scolarie le tienu de afaceri proprii, si privescu cu jalusfa la orice amestecu strainu, ce ar pote periclita in aceste tempuri mai vertosu ca- racterulu confesionale alu scăleloru romane; pe basea raportului comisiunei esmise in acestu obiectu din sinulu seu, a aflatu a propune acestei adunari gen., că asociatiunea se se abata de a întreprinde edarea si tiparfrea cartiloru scolastice in genere, fia acele de ori-ce natura, opinaudu, că totu ce ar pote între- prinde asociatiunea salutariu in privinti’a acest’a intre impregiurarile de acumu s’ar restringe la aceea, că procsim’a adunare gener. său se scria unu premiu, după cumu ar ertă starea materiala a asociatiunei, pentru compunerea celei mai bune cârti, p. e. de eco- nomi’a rurala, seu a altei cârti mai necesarie pentru scdlele poporale, care asociatiunea că proprietatea sa o ar pote tipări pe spesele sale; său se se dă urni subsidiu drecare ordinariateloru, pentrucă copiiloru seraci se li se impartia cârti scol, gratuita, său si cu pretiuri mai scadiute. Comisiunea esmisa din siedinti’a de eri a acestei adun, gener. pentru censurarea propuneriloru intrate partinindu si ea opiniunea comitetului asociatiunei de a se abate asociatiunea deocamdată dela tipărirea car- tiloru scolastice din căușele aduse de comitetu, pro- pune si din partea sa premiarea celei mai bune cârti agronomice prin asociatiune; cu aceea, că adunarea gen. presente, se însărcineze pre comitetulu asocia- tiunei a câștigă datele si informatiunile de lipsa pana la procsim’a adun. gen. despre modalitatea elaborarei si premiarei acestei cârti. Se primesce, insarcinandușe comitetulu asociat, a face la fiitori’a adun. gen. raportu detaiatu in pri- vinti’a acăst’a. Raportulu comisiunei adun, gener. dinpreuna cu actele referitărie la caus’a acăst’a se alatura la prot. sub lit. O. (Va urma). C 1 i 0. In collectiunea de documente istorice cumparata cu doua mii fiorini de ddnii Mocioni si de repausatulu mitrop. Alecsandru Siulutiu*) se afla despre regularea fruntarieloru dintre Transil- vani’a si tierile învecinate, intre altele si acestea: Unu estrasu dintr’unu chrisovu alu Domnului Bassaraba aflatu intre alte acte relative la regularea liotaraloru. Eca estra- ctulu in limb’a, in care’lu aflamu. Nos Bassaraba, Dei gratia totius Valachiae Vajvoda et Do- *) Mitropolitulu Alecsandru avuse bunătate a trimite si dlui Alecsandru I. Papiu copi’a unui mare numeru din acelea documente. De acea copia ne folosiramu si noi in acestea citatiuni ale ndstre, care au totu numai scopulu ce avu si publicatiunea catalogeloru comitelui losifu Kemdny. Red. — 241 — minus etc. bis litteris notum facimus, qua ratione confinia utra- rumque, Valachiae et Transilvaniae regionum montana termina- verimus, pacem et fraternitatem supra hanc rem ineuntes, solenni jurejurando confirmatam. Huic couventioni rex Joannes quin- que ex nobilibus suis Haczegiensibus misit, eosque montes adire terminales jussit. Erat autem primus eorum Cendres Jănos et Kenda Latzko de Pakidora, Franciscus Saroschin de Muși, Petru Natzlusti de Fusta, Nicolaus de Rect Borbak, Jacobus de Ma- csesti, Stantsul et de Szetsel Joannes etc. etc., qui omnes cum praefatis Nobilibus in’Campo Schil iu pago Morisa congressi, summa iide jurejurandoque decreverunt etc. etc. Ut autem ab omnibus sciri possint: A fluvio Aluta Orsovam usque inter Transilvaniam et Va- lachiam. Postea terminus montium Valachiae et Transilvaniae. — Ubi aqua Frataeus Orientem versus Alutae illabitur, versus Occidentem vero ubi rivus Prodoso se cum Aluta com- miscet et in tribus Genumis (?) nune Kineiesi (?) vocatis defluit etc. etc. — Sub titlu: Limites versus Moldaviam et Valachiam, com- pilatoriulu seu culegutoriulu de documente, dela care s’au luatu si acestea, insdmna latinesce numai atata: „Vide solidam eatenus illustrationem sub Nro aulico 255 anni 1744, quae historica quo- que complectitur. “ — In „Deductiunea istorica a dispositiuniloru luate de curte si de gubernu“ sub Nr. 1009 din an. 1771 pag. 154 —155 se afla una informatiune, alu cărei simbure este, câ se dete porunca prea-inalta, câ se se caute si scota la lumina tdte documentele, câte suna pentru securitatea si apararea confinialoru (hotaraloru, miediuineloru) Transilvaniei, dra in specie privilegiulu lui Stiboriu Voivodu alu Transilvaniei, emanatu in Bistritia la a. 1412. Documente de natur’a acestora se se mai adune si din archivele tienuturiloru si ale comunitatiloru. — In 17. lanuariu mai veni alta porunca, prin care se cerea cautarea aceloru documente, in care se afla regulate cpn- fiiniale dintre Ungari’a si marele principatu alu Transil- vaniei cu Poloni’a si cu Moldavi’a. Asemenea documente se cautara chiaru prin cercularie, care se impartira preste tdta Trani’a. Se vede, câ acea regulare era fdrte urgente, pentrucâ imperatds’a cere de nou in aceeași luna lanuariu 26. aceleași in- formatiuni. (Se apropia catastrofa impartîrei Poloniei, care se si intemplă in 1772.) — In a. 1770 (adica pe candu se prepară luarea definitiva a Bucovinei) imperates’a Mari’a Teresi’a poruncise de repetite-ori, câ se se compună unu operatu „de recto confiniorum Moldaviam inter et Transilvaniam existentium jure," dra acestu lucru greu fu commisu vicecolonelului de Luchsenstein, care l’a si îndeplinita. După aceea pentru revisiunea acelui operata se denumiră com- missari din partea gubernului, a comandei generale si a tesau- rariatului din Transilvani’a. Porunc’a sună, că operatulu după revisiunea făcută se se submita Maiestatei sale. Mai departe din actele aniloru carii au urmatu, nu se mai vede, neci ddca acelu operatu se luase la revisiune si neci ddca se submisese imperatesei. — In aceeași deductiune istorica la pag, 66—69 se vedu sub același Nr. aul. 1009 de 1771 urmele decretului imperatescu din 17. Aug. 1768, prin care se demanda culegerea de acte din tdte locurile pentru scopulu regularei confinialoru dintre Transilvani’a si Moldavi’a. Din relatiunile (raporturile) ofi- ciali de atunci se cundsce, că asemeni documente s’au aflata nu- mai in archivele tienuturiloru (scauneloru) secuiesci Ciucu, Giurgiu et Trei-scaune, cumu si la magistratele din Bistritia si din Brescu. Cele aflate s’au inaintatu la guberniu sub 16. Fauru 1769, de unde s’au transpusu comandei generale (Supremae armorum prae- fecturae) la Sibiiu, totu-una-data se făcu relatiune si catra im- peratds’a. Prin unu altu decreta de curte din 18. Martin 1769 si prin cerculariu din 6. Aprile 1769 se demanda din nou, că se se adune in genere tdte documentele, câte se reducu la regularea hotaralor-u-Transilvaniei, se se adune de pre- totindeni, se se trimită la guberniu, era in specie cele trei pri- vilegia anumite in decretu se se cdra dela magistratulu cetatie Bistriti’a. Afacerea acdsta fiindu fdrte urgente pentru curtea im- peratdsca (câ-ce era anulu, in carele se încinse cumplit’a guera russo-turcdsca, ce tienu aprdpe patru ani), se trimite vicecolo- nelulu Luchsenstein la Bistritia,- pentrucă se scota la lumina tdte documentele, câte s’aru afla in archivulu de acolo despre hotarale Transilvaniei. In 13. luniu 1769 guberniulu committe magistra- tului din Bistritia, că. șe. faca lui Luchsenstein tdte înlesnirile. Prin decretu din 1. Dec. 1769 curtea cere din nou docu- mentele transilvano-moldave, demanda totu-unadata, că guberniulu in cointielegere cu comand’a generala se’si dea parerea, cumu s’aru potea reocupa hotarale usurpate (sic) de moldoveni si de valachi, „ut in quantum quibusve sub titulis limites Magni Prin- cipatus ab usurpatione Moldavorum et Valaehorum revindicari possint." In acelu anu inse pentru scurtimea tempului nu s’a potutu face nimicu. — In „Indice actorum gubernialium a. 1790“ Cibinii re- lictdrum sub Nr. aul. 1339 an. 1845 afli: Acta contraversiam metalem inter Principatum (Transilva- niae) et Moldaviam, signanter montis Siros vocati tangentia. 648 de 1744 filera 13. — Metas inter M. Principatum Transilvaniae a parte districtus .Biștricienșis et Moldaviatf a parte clausfri mo- nachorum moldaviensium et possessionis Campulungu existentes tangentia litteralia, filera 49 inter annos 1636 et 1747. Vide Consignationem actorum fiscalium sub Nr. 1293 de anno 1839 positione 70-a. Decisio 780 de 1760 inter acta gubernialia. — Informatic, ubi videlicet lapides metales ver- sus Moldaviam quacrendi sint? An. 1637 die 13. lulii. Nr. 1293 an. 1839 posit. 70. — Lîtterae Vajvodae Nicolai Maurocordati de dato 17. Augusti 1714 quoad limites Regnî, dictamen pacis Carlovi- censis observaudum, privatorum vero differentiae via amicabili, compositione sopiendae. Collect. Histor. diplom. Tomo IV. — Litterae Vajvodae Nicolai Maurocordati circa difierentias in limitibus per privatos possessores formatos amicabili compositione sopiendas. De dato 12. Augusti 1714. Collect. hist. diplom. Tomo IV. — Delineatio alpium, Transilvaniam a Vajachia et Moldavia disterminantium. Ann. 1722—1758. Se afla in doua volume intre actele commissiunei sanitarie auctorisate. — In foi’a periodica Siebenbiirgische Quartalschrift 3-ter | Jahrgang pag. 314—315 se arata, că in an. 1740 s’a denumitu commissiune pentru regularea fruntarieloru dintre Transilvani’a si principatulu Valachiei. Antoniu Kornis, loanu Kimita, Alecsiu Szdkely si Christofu Seewald (din Brasiovu) că commissari, fu- sera denumiti prin diet’a din an. 1740. — In archivulu fostului guberniu alu Transilva- niei trebue se se afle una carta de forte mare importantia pen- tru regularea fruntarieloru din atestea tieri. Acea carta de fruntaria s’a deliniatu in urmarea pacei de Belgradu inchiaiete la 1739. Cancelari’a transilvana (ministeriulu transilvanu) din Vien’a scrie sub dat’a din 20. Dec. an. 1742 Nr. ³S⁴/₁₇₄₂ catra gubernatoriu si, guberniu in limb’a ungurisca acestea: „Primindu de curendu aceea ce consiliulu bellicu alu curtei insinuase de multu, communicamu escelentiei tale si măritului gubernu regescu partea mai mare a ecsemplarialoru de pacifica- tiune alaturate aici, pentrucă escel. ta si maritulu reg. guberniu se o pdta publică de ajunsu in principatu, si totu-unadata se se pdta pune si in archivele celoru trei națiuni ale patriei ndstre. „Nota bene. Era dupace dela acelu ilustru consiliu bellicu alu curtei veni la acesta cancelaria si deliueatiunea deam- blarei fruntarieloru urmata după acea pacificatiune, o alatu- ramu si pe aceea, recommandanduo escellentiei tale si măritului guberniu regescu." — Sub Nr. aul. 1613 din an. 1783 se afla una nota a consiliului bellicu, cu care se communica cancelariei resolutiunea imperatului losifu II. esîta in caus’a aceloru munți si teritoriu, care s’au „re-ocupatu“ dincolo de Cucurez’a si de catra.pas- — 242 — sulu Borgaului (Borgo). Ș’a ccrutu, că uua parte de locuri de pascuatiune din acei inunti se se dea unoru sate din Bucovin’a, inse asia, că totuși acelu teritoriu intregu se se tiena de juris- dictiunea Transilvaniei. Imperatulu decide in acesta causa asia: „Diese (Alpes, Terrains) sind insgesammt von den Grăn- zern zu beniitzen; davon aber diejenigen Theile, so liber die Kukureacza und bei dem Borgoer Pass sind eingezogen worden, in eine billige Eintheilung mit ein- oder anderem Dorfe in der Bucovin’a, worunter vorziiglich Kandreni und Vatra Dorni sind, zii bringen, dăruit auch diesen letzteren die W ei den nicht zu sehr geschmahlert werden.“ — Intre actele din archivulu Sibiiului sub rubric’a: „ Aliud de hoc anno sive datis, “ se afla la punct. 4 corespondentie di- verse portate intre comandantele generalu din Sibiiu si intre Sau- dulu Buketsch (sic) pe atunci prefectu (ispravnicii) in districtulu Argesiu. Obiectulu corespondentei este cert’a escata asupra unoru munți de pascuatiune pentru oierii ardeleni. La unu locu cu a- celea corespondentie se vede si copi’a tractatului inchiaietu cu Basarabu Domnulu Valachiei, prin care se regulaseră hotarale. Bucăți 12 sub Nr. nou 55. — In an. 1792 diet’a Transilvaniei înainta catra monarchu un’a representatiune despre luarea muntiloru de catra Valachi’a si Moldavi’a prin împingerea nainte a pajoreloru imperatesci. Vedi acestea suh Nr. aul. 4304 din a. 1792 si sub Nr. 466 din 1793. Din impregiurarea, că ecsiste unu asemenea actu legislativa alu dietei trausilvane adeveritoriu de regularea fruntarieloru urmata după pacea dela Sîstovu inchiaieta in 4. Augustu 1791 ti s’ar parea, că acea regulare ar trebui se sierbesca de unic’a temelia sigura a noualoru regulari. Atata numai, că moldavo-romanii pretendu, cumucă pe antecessorii loru nu’i întrebase nimeni, pre candu s’a inchiaietu pacea dela Sîstovu. In archivulu secretu c. r. din Vien’a se afla unu operatu sub titlu: „Considerationes Baronis de Stein: An Moldavia ad Hun- gariam vel Poloniam pertineat.“ Engel in „Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenlander“ I. The.il pag. 92 aieptase ceva despre acea carte. — După luarea Bucovinei se afla în „Wiener Zeitung“ din an. 1776 sub Nr. 73 din 11. Sept, despre fruntariele Moldovei acestea: „Pressburg, den 7. Herbstmonat. Aus der osterreichi- scben Moldau wird folgendes berichtet: Die Grănzen sind zwischen uns und den Tiirken berichtigt und der Friede feierlich festge- setzt worden. Neun Dorfschaften werden von Ungarn bewohnet; in den iibrigen halten sich Walachen und Juden auf. Sonsten muss man gestehen, dass es ein herrliches Land ist, in welchem es an Lebensmitteln gar nicht fehlet. Ein Paar Ochsen gelten hier hochstens sechs Ducaten. Der Metzen Weizen 45 Kreuzer. Das Korn 22 Kreuzer. Die Adelichen verpachten ihre Dorfer fur 40 bis 50 Gulden und befinden sich dabei wohl.u Acestea puține documente istorice scose aici numai cu re- spectu la unic’a cestiune a regularei fruntarieloru inca ne dau șuna proba învederată, pana in catu istoriile acestoru tieri sunt incrucite si dresicumu inpletite unele cu altele, si cumu prin ur- inare cercetările istorice sunt a se face prin cointielegere com- muna a scrutatoriloru. (Va urma.) Publicarea baniloru incursi la asoc. dela sied. comit, din 3. Augustu a. c. pana la sied. aceluia din 18. Septembre c. n. 1869. 1) Prin dn. vicenotariu la curtea de cassatiune si colect. asoc. in Pest’a dr. losifu Galu s’au trimisu la asoc. 25 fr. v. a. | si anume: a) dela 11. sa dn. septemviru loanu Cavalerîu de AL duleauu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; b) dela II. sa dn. septemviru loanu Cavalerie de Puscariu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; c) dela II. sa dn. consil. gub. in pensiune Elia Macelariu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; d) dela dn. prof. si deputatu dietalu Alecsandru Romanu tacs’a de m. ord. pre 18⁵%₀ 5 fr.; e) dela dn. vicenotariu la curtea de cassatiune dr. losifu Galu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr. Sum’a 25 fr. 2) Dela dn. asesoriu supl. la judecatori’a din Sepsi-Szent- Gybrgy Alecsiu Onitiu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr. 3) Prin Rev. dn. prot. vicepres. si col. asoc. loanu Hanni’a s’au administrații 29 fr. v. a. si anume: a) dela dn. protop. in Câmpeni loanu Patiti’a tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; b) de- la dn. parochu in Vidr’a de susu loanu lancu tacs’a de m. ord. pre 186% 5 fr.; c) dela dn. parochu in Resînari Sav’a Pop’o- viciu Barcianu tacs’a de m. ord. pre 186%, % 10 fr. Cu to- tulu 20 fr. 4) Prin ven. consistoriu metrop. din Blasiu, că colect’a a- dunata in parochi’a gr. cat. a Manaradiei, s’au trimisu 6 fr. 10 cr. 5) Prin dn. protop. alu Turdei lacobu Logosianu s’au tri- mesu câ colecte a) dela poporulu gr. cat. din Turd’a noua 2 fr., b) din Salicea 1 fr. 22 cr., c) din Sindu 4 fr. 40 cr. d) din Filea de diosu 6 fr. 50 cr. Cu totulu 14 fr. 12 cr. v. a. Sibiiu, in 18. Septembre 1869. Dela secretariatulu asoc. trans. Diariulu din Vien’a „DER O STEN," carele pe langa ce lupta de duoi ani cu barbaria pentru adeveratele interese ale monarchiei, in același tempu apara intre altele, si bine intielesele interese ale natiunei romanesci, costa pe anu numai 6 fr. v. a„ era dela 1. Octobre a. c. a deschisu abonamentu si pe 3 luni pana la 31. Dec. numai cu 1 fr. 50 cr. v. a.! „Der Osten" are si una fdia suplementaria „Das Wiener Sonntagsblatt,“ care inca coprinde articlii fdrte interesanti. — Acestu diariu avii si mai dea- prdpe in Nr. 39 cativa articlii escelenti, dra in Nr. 38 publicase unu articlu interesantu despre loanu Butcnu si altulu prea bunu despre lupt’a eroica a pompieri- loru din Bucuresci in Sept. 1848. — Suntemu con- vinși, că oricare romanu cundsce limb’a germana, nu va lipsi a premunera pe „Osten." Dictionariulu UNGURESCU-ROMANESCU (Magyar-romăn szdtăr) compusu de Georgie Baritiu, Brasiovu 1869, legatu usioru cu 3 fr. 20 cr., legatu tiepenu cu calcaia de piele (Halbfranzband) 3 fr. 70 cr. v. a., se pdte trage atatu dela auctoriu deadreptulu, catu si se pdte comandă prin librărie totu cu pretiurile susu aratate, pen- truca s’a ingrigitu, că pretiulu se remana același. Ea cei mai departati dintre dd. abonati se tri- mitu ecsemplariale prin posta, din causa că ori ce alta ocasiune prompta si sigura a lipsitu. La cei cari au a primi cate 10 ă 50 ecs. se trimitu prin carausi si pe calea ferata. Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulii I. alu asociatiunei. — Tipografi’a Romer & Kamner.