-----------

     Acesta fdia ese ^7?
। cate 3 cdle pe luna
si costa 2 fiorini v. a.
pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

Pentru strainatale
10 franci cu porto t,

V? Posleⁱ- ^7
---------------------





                TRANSILVANIA.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



       ------------

(C/y

j Abonamentul» se £
face numai pe cate

      1 anu intregu.

  Se aboneza la Comi-
  telui» asociatiunei in
  Sibiiu, seu prin posta
  seu prin domnii co-

<Ș lectori.





Nr. 17.


        Brasiovu 1, Septembre 1869.


Anulu II.


        Actele adunarei generale tienute in Siomcut’a mare la
        10. si 11. Augusta a. 1869.

Cuventulu escel. sale domnului presiedente
Lad. B. Popu.

Strălucită adunare generale! Pr6onorati domni si frați!

     Deca va privi cineva la acest’a adunare strălu-
cită; ddca va cauta spre acdst’a cununa frumdsa de
intieligintia romana; ddca va vedea sal’a acest’a ma-
rdtia plina de barbati cu seiintie, de barbati culti, a-
tatu din statulu preotiescu, catu si din celu civilu —
nu pdte se nu’lu cuprindă mirarea, — ba ei va veni
se nu crddia, ch națiunea aceea, din alu cărei sinu
au esitu intr’unu tempu acești barbati! —. eh, na-
țiunea aceea, ai cărei fii manifestddia atat’a zelu
intru spriginirea scopului asociatiunei ndstre, — care
e luminarea poporului — că, dîcu, acea națiune a
potutu se jaca atatia secoli in intunerecu, ch a po-
tutu se gemă atatea vdeuri in suferintie!

     Si totuși durere! e asia domniloru si fratiloru!
Este unu adeveru prea tristu, ch națiunea romana
aruncata in aceste parti resaritene ale Europei a ja-
cutu secoli mai multi in intunerecu si nesciintia si in
aceste a traitu numai dîle de suferintie!

     Nu voiu se turburu simtiemintele de bucuria, ce
le vediu intiparite in fati’a tuturora adunati aici la
acdst’a serbatdre natiunale, prin reminiscentiele tristu-
lui nostru trecutu.

     Fie mi inse iertata a pausă pucinelu langa acestu
tristu trecutu si a intrebă: dre ce a potutu fi caus’a,
ch națiunea romana secoli îndelungați a traitu dîle
de suferintie? Ce a fostu caus’a, ch națiunea ndstra
a fostu nesocotita de nimene, a fostu batjocuritu chiaru
si prin lege?

     Ddra lașitatea, sdu trandavi’a, ori ddra lips’a
virtutiloru barbatesci? Ba nu — neci decatu nu fra-
tiloru! Numai moșii si strămoșii locuitoriloru acestui
districtu inca au datu destule probe, ch romanii nu
au fostu lași, neci au fostu trândavi! Ei cu frații loru
de unu sânge s’au luptatu totudeauna cu bravura in
contra inimiciloru patriei!

     Ce dara a potutu fi caus’a? singuru si singuru
numai lips’a luminei, singuru numai nesciinti’a, in
care a fostu cufundata națiunea romana prin injuri’a
tempuriloru!

     Si cumu ar fi si fostu cu putintia se se lumineze
națiunea romana?

     Sciti bine domniloru, ch la fiii tieraniloru nu li


eră iertatu se invetie la scdlă! Sciti bine fratiloru, ch
chiaru si fiii preotiloru romanesci se rapeau dela scdlă,
ddca nu erau nobili! Ce minune pdte fi dara, ddca
intre asemenea impregiurari națiunea romana nu s’a
potutu lumină, ci a jacutu in intunerecu si din caus’a
acdst’a a trebuitu se gdma in suferintie?!

     Dovdd’a cea mai buna si mai invederata, ch nu
lenea, neci lips’a insusiriloru nobile a fostu caus’a
starei deplorabile a natiunei ndstre, este, ch decandu
ni s’au mai largitu catusiele — inpuse atatu corpului
catu si spiritului nostru — intr’unu restimpu scurtu
numai de 20—30 de ani, națiunea acea poreclita si
batjocurita a facutu pași gigantici in cultura, a fa-
cutu progresu că neci un’a alta națiune in asemenea
impregiurari.

     Ddca in secolii trecuti nu aveamu pe nimene, care
se se ingrigdsca de midiuldce pentru înaintarea cul-
turei poporului nostru; deca in acele tempuri triste
afara de episcopi si preoți nu eră nimene, care se’si
redice glasulu pentru usiorarea suferintieloru poporu-
lui nostru, — astadi domniloru, scimu si vedemu, ch
unu numeru frumosu de intieliginti — ba potu se
dîcu, mai tdta intieliginti’a romana lucra atatu cu
midiuldce spirituale, catu si materiale pentru inain-
tarea culturei poporului nostru!

     Astadi fratiloru! s’a asociata poterea intelectuale
cu puterea materiale a natiunei ndstre pentru a re-
spandf lumina la poporu, -— care se ’i fia, precumu
ii va si fi totudeodata midiulocu spre a’i usioră su-
termtiele, si a’lu redică la o stare mai buna, mai fe-
ricita.

     Anulu adeca 1848 a ruptu catusiele de pre cor-
purile ndstre, dara spiritele remanendu totu incatu-
siate, numai după catastrofa dela Solferino au luatu
si spiritele ndstre unu sboru mai liberu, si numai
dupace a seceratu victoria, dupace a invinsu princi-
piulu natiunalitatei, li-a succesu la mai multi bar-
bati luminati ai noștri — conduși de amorulu catra
națiunea loru, impinsi de zelulu de a înainta cultur’a
poporului, •— pătrunși de convingerea, <jh ce nu pdte
unulu sdu puțini, aceea potu multi, — li-a succesu,
dîcu, a infiintih asociatiunea transilvana romana, care
astadi ’si tiene a 9 adunare generale!

     Acf ar fi loculu domniloru, si ddra si oblega-
tiunea mea, a ve pune inaintea ocliiloru progresulu,
ce l’a facutu asociatiunea acest’a dela infiintiarea ei
pana acuma, precumu si resultatele, cari s’au ajunsu
prin ea; inse fiinduch, că se fia esactu, ar trebui se
33

— 194 —


ve rapescu prea multu tempu cu daun’a altoru ob-
iecte mai momentosc, ce voru veni sub pertractare,
si pentrucă despre aceste resultate ’si pdte câștigă
convingere deplina ori si cine din actele asociatiunei,
— me voiu retienea dela enumerarea celoru ce s’au
facutu, observandu numai atat’a, că ddca nu s’a fa-
cutu mai multu, ddca nu s’a facutu, catu amu fi do-
ritu se se faca, caus’a au fostu singuru numai luptele
politice, luptele neîntrerupte, cari le-au intreprinsu
cei mai activi barbati ai noștri pentru eluptarea unei
stări mai bune politice pentru națiunea ndstra! Lu-
ptele politice nu numai că ne-au rapitu tempulu, dara
au instrainatu si frați de catra frați si mutu’a conlu-
crare s’a impedecatu! — Luptele politice dara, dra
nu nepasarea ne a impedecatu in anii din urma in
propășire mai rapede!

     Numai zelulu si simpathi’a publicului nostru se
nu lipsdsca, si vomu suplini ce amu neglesu. Cumu-
că zelulu si simpathi’a nu lipsesce, ’mi ieau voia a
ve revocă numai in memoria rivalitatea cea nobile,
ce s’a manifestatu acuma e anulu la adunarea gen.
tienuta in Gherla, cu ocasiunea defigerei locului pen-
tru tienerea adunarei gen. presente. Zelulu fratiloru
noștri din părțile Maramurasiului, Satumare, Ugocea
si Chioaru a invinsu, si invingerei acesteia avemu de
a multiami fratiloru! că astadi ne vedemu adunati la
una serbatdre asia frumdsa natiunale pe acelu pamentu,
care in tempulu suferintieloru ndstre ne a ajutatu cu
barbati nobili, invetiati, cari treceau că preoți in păr-
țile Ardeiului; ne aflamu in midiuloculu aceloru frați
de unu sânge, ai caroru moși si stramosi au ingra-
siatu pamentulu acestei tieri cu sângele loru, de si
durere! nu intr’alu nostru, ci in interesulu si prospe-
rarea altora!

     Aici pe acestu locu mi-ieau voia a me adresa
catra toti aceia, cari sunt de pe aici, prin urmare
sunt că acasa, si a’i salută cu salutare fratidsca din
inima sincera cu unu: „bine v’amu gasitu fratiloru!"
l£ra pre intrdga stralucit’a adunare am ondre a o sa-
lută fratiesce cu unu: bine ati venitu! Bine ati ve-
nitu domniloru, spre a ne consultă despre midiuldcele,
prin cari se inaintamu scopulu asociatiunei ndstre,
înaintarea literaturei romane si cultur’a poporului ro-
mane! Bine ati venitu fratiloru! la a nou’a adunare
generale a acestei asociatiuni!

     Prin acdst’a amu ondre a dechiară adunarea ge-
nerale din anulu 1869 de deschisa.

     Siomcut’a, 10. Augustu 1869.

(Voru urma).



        Din cronic’a lui Michailu Cserei. 1661—1711.

(Continuare).

(Certe mari pentru ranguri si contributiuni.)

     Din 1700 Cserei nu are nimicu de pastratu pen-
tru istori’a Transilvaniei. Celelalte le trecemu cu ve-
derea, pentrucă sunt numai nesce afaceri private.


      Din an. 1701 insemnamu numai atata, că unu
ingenieru anume Murando, fu trimisu in Transilvani’a
spre a conduce clădirea unei fortaretie mari la Sibiiu.
S’a si lucratu multu la acea fortaretia, pana candu
au venitu drasi lumea curutiloru, precumu se va ve-
dea la altu anu mai in diosu. De aci incolo croni-
cariulu imple paginele acestui anu numai cu cronica
străină si cu unele afaceri familiarie.

      1702. La acestu anu, in carele si de altumen-
trea se pregăti mai cu deadinsulu eruptiunea guerei
civile, care tienfi pana la 1712, Cserei consemnă din
patri’a ndstra mai multe lucruri, pe care se cuvene,
că se le cundsca toti compatriotii fara diferenția de
naționalitate si clase. Pana aci cronicariulu ne spuse
multe despre inversiunatele certe religidse ale ardele-
niloru; la a. 1702 elu ne mai insira si alte cause de
certa si bajocura, precumu urmdza:

      „In Transilvani’a lucrurile devenea pre dî ce
mergea totu mai critice, pentrucă ei (boierii) din pism’a,
ce avea unii asupra altora, isi cară barbatesce titlurile
de grafi si baroni dela curte. Intre aceia era unii;
carii după vechi’a datina buna nu aru fi potutu trai
din moșiile loru neci că nisce boieranasi bunicei; cu
tdte acestea ei totu așteptau titlulu de marii’a ta.
Era apoi fiinducă acei adeverati boieri fruntași din
vechime nu voia si nici era datori se tituleze cu ma-f
rii’a ta pe atari tandale de grofsiori, precumu era
unii dintre densii, aceștia se maniara infricosiatu si
se plansera in scrisu atatu la gubernu, catu si la
dieta. Gubernulu ne potendu regula contraversi’a din-
tre ei, o trimise la curtea imperatesca impreuna cu
anteactele, că si cumu curtei imperatesci nu ’iaru fi
fostu de ajunsu alte afaceri. Fiinducă acumu ur’a intre
boierii fruntași ajunsese asia departe, nu se potea
chiama unii pre altii neci la prandiu, pentrucă nu
sciă, pre care dintre densii se’i spele mai antaiu sî
se’i pună in fruntea mesei, pentrucă toti voiă se fia
la loculu de frunte*). Imperatulu trimise decretu in


      *) „Erddlyben a dolgok naponkdnt sulyosodnak vala, mert
egymâsra vald irigysdgbol a groffi es bâronâtusi tîtulusokat sza-
porăn hordatjăk vala magoknak az udvartdl, ndmelyek olyanokis,
kik a rdgi jd szokăs szerdnt mdg jd nemeș ember modjâra sem’
elhettenek volna a jdszăgokbdl, megis meg vărtăk a nagysăgos
titulust. S hogy ama rdgi igaz jo foemberek olyan gizgaz grof-
focskăkat, mint nemelyik vala koziilbk nagysăgolni nem akartăk,
nem is tartoztak vele, szornyen haraguttanak, ds arrol mind a
guberniumnak, mind az orszăgnak irăsban panaszt adtanak. A
guberniurn nem dirimălhatvăn kozbttbk a controversiăt, feladta a
csăszăr udvarăban mind azt, mind a praecedentiărol vald mate-
ria t, mintha nem eldg dolga volt volna a csăszăr udvarănak.
Mert măr annyira ment vala a gyiildlsdg a fbrendek kdzott, hogy
ebddre sem hihattăk egymăst, nem tudvân, melyiket kell kozulok
elsiiben mosdatni, vagy a fohelyre ultetni, mindenik elso akarvăn
lenni etc. “

      Multi credu, că curtea Vienei ar fi inbiietu pe mulțimea
ciorogariloru din Ardelu cu ranguri de grafi si baroni. Cserei'
inse ne spune, că ei era, carii le cersia si se certă pentru ase-
menea secaturi de nimicu. Acestu morbu afurisita domnesce ipt
acdsta tidra nefericita pana in dio’a de astadi in gradu de se]
pdte, mai mare si decatu in Ungari’a. Toti ciocoii si ciorogari 1
voiescu se fia titulati cu mdltosăgos sdu nagysăgos. Not’a comp!

— 195 —


ambele acelea cause, că adica pe grafii si baronii,
carii isi castigara rangurile numai deunadi, si nu
porta vreuna funcțiune inalta. nu numai vechii boieri
protipendati (magnații), dara nece macaru nobilii mai
buni (praenobiles) se nu fia datori a’i titula cu ma-
rii’a ta, ci se le dîca numai asia: jupane grafu, ju-
pane baronu; dra precedenti’a (proedri’a, antaietatea)
o regulă curtea asia, că se se compună unu catalogu
(de boieri) si apoi se aiba antaietatea fiacare după
vechimea familiei, a titulei si a functiunei inalte*).
La mine se afla ambele decrete, din causa inse, că
voiescu se fiu scurtu, nu le pociu decopia tdte aici;
si fara de aceea contraversi’a dintre boierii protipen-
dati nu se impaciuf, pentrucă le parea reu, cumucă
unii individi vili si lipsiti de merite, numai pentrucă
era papistasi, fusera inaintati la funcțiuni inalte, dra
alti adeverati si vechi fii ai patriei,omeni cu merite,
remasera pe din afara."

      „Preste totu inse intre cele trei națiuni inca se
escara din caus’a contributiunei (portiunei, birului,
dârei) multe certe neplăcute. Pentrucă imperatulu scu-
tise pe națiunea secuidsca prin diploma atatu de in-
cortelari, cutu si de contributiuni, din causa, că ei si
in dîlele regiloru si principiloru vechi se bucuraseră
de asemenea privilegiu, era inse oblegati se apere
pre rege si tidra cu arme. Deci națiunea secuidsca
tienenduse in acdsta cestiune de diploma, in altu
modu nu voiă se contribue, decatu că luă asupra’si
de buna voia pe fiacare anu dresicare suma, candu
a diecea, candu a opt’a parte din contributiune. Acd-
sta (scutdla a secuiloru) cadea greu comitateloru; mai
vîrtosu loanu Sasulu, judele regescu din Sibiiu ne-
’ncetatu lucră, pentrucă libertatea secuiloru se o surpe
de ’npreuna cu diplom’a, din care causa elu scrise
proiecte multe atatu la curte, catu si la dieta si la
generalulu; dra argumentulu seu era, că acuma im-
peratulu nu are trebuintia de armele secuiloru, ci de
bani**). Secuimea scrise in contra aceloru proiecte
altele, resuflandu tdte argumentele lui Hans Sachs; a
lipsitu inse puținu, si in diet’a din Alb’a-Iuli’a Hans
Sachs era se fia ar un catu pe ferestra afara; atata’i
mai arnblă gur’a in dieta, pana candu ungurii su-
paranduse, cativa se si sculara, că se’lu arunce afara,
inse magnații unguriloru ii domoliră cu mare greu-
tate***)."

      „Intre comitate si intre sasi inca era mare con-


       *) Adica camu precumu este in Cliin’a, in lapani’a, in In-
'di’a orientala pana in dio’a de astadi. Apoi se te miri, câ Ni-
fcolae Bethlen inca numesce pe ardeleni in cronic’a sa prosti si
I capete seci.                                         Not’a comp.


       **) Adeverulu inse era cu totulu altulu, că adica secuii in
dîlele lui Apatii si după aceea sub nemți se batea forte reu si
fugea intocma cumu au fugitu de ecsemplu din batali’a dela Zer-
înesci, cumu au fugitu la M. Osiorhoiu in Nov. 1848 de sub co-
țmand’a colonelului Zsombori si după aceea mai in tote bătăliile
din a. 1849.                                           Not’a comp.


       ***) Fara indoiela, că acesta era celu mai tare argumentu
alu secuiloru si totuodata celu mai usioru de ecsecutatu, adica
de a trânti una suta pe unulu din ferestra pe strate. Not’a c.


traversia. Caus’a era, că sasii avea se platdsca con-
tributiune dela una miie cinci sute de porti, dra in
comitate se platea dela una miie si ceva preste. Inca
decandu venise ndmtiulu in Transilvani’a, sasii pe
tempulu lui Valentinu Frank, carele era jude regescu
in Sibiiu pe acelu tempu, indata au si inceputu a in-
triga, pentrucă se li se sterga din numerulu portiloru.
Atata mai alergara pe la curtea nemtidsca, pana ce
li se scadiura duda sute de porti, dra atunci legara
invoidla tare cu comitatele, cumucă nu voru mai cere
altu scadiementu. După mdrtea lui Valentinu Frank
incalecandu calulu primariu loanu Sasulu, acesta cu
apucaturele. sale măiestre sparse invoidl’a si atatu mai
proiectă, atatu mai scrise la curte, pana ce facă, că
se li se mai scada inca trei sute de porti, si asia re-
masera asupra loru una miie porti, că si asupra co-
mitateloru; macaru-că se pdte dice in cugetu curatu,
că națiunea sasesca din Transilvani’a ar potea plati
porțiune induoitu mai mare, decatu comitatele, din
causa, că ea posiede partea cea mai buna si cea mai
mandsa a pamentului Transilvaniei, si fiinducă in tdte
orasiele se afla dintre ei una multîme de profesioniști,
carii castiga bani; ei inghitu banii tierei, dra locui-
torii comitateloru stau din dmeni sărăci, cultivatori de
pamentu j si fiinducă aceștia sunt constrinsi a iobagi
ne’ncetatu la boierii loru, asia ei castiga banii cu
greutate. “

      „Vediendu comitatele, că națiunea sasdsca inain-
tdza in afacerile sale, se apucara si ele de proiectări
si remustrara cu mare energia atatu la generalulu,
catu si la curtea imperatului aratandu, că națiunea
sasesca pdte contribui neasemnatu mai multu decatu
comitatele, cumu si că ea este datdria a contribui.
Imperatulu nesciindu ce se faca după atatea informa-
tiuni opuse, dete porunca, că se se faca investigatiune
din satu in satu, atatu despre calitate, catu si de
cantitate, si după acdsta se se compună numeri noi de
porti, atatu in comitate, catu si in sasime; dra pen-
trucă nece una parte se nu se pdta plânge, au tri-
misu in tdte comitatele si scaunele comisari speciali,
cate unu unguru, cate unu sasu, cate unu oficiariu
nemtiescu, cu instrucțiuni inadinsu si jurati cu jura-
mentu tare, că nu voru favora la neci una parte;
acestu lucru inse nu se potii îndeplini, pentrucă in-
tr’aceea veniră curutii in Transilvani’a, dra de atunci
lucrulu sta asia. Acumu*) deregatorii arunca contri-
butiunea preste sate, care cumu ii vene, de aceea si
vedemu destule lucruri afurisite si una disproportiune
infricosiata cadiuta asupra saracimei cu platirea con-
tributiunei**)."


       *)        Adica pre candu scriâ cronicariulu in dîlele curutiloru
lui Franciscu Râkoczi 1703—1711.

       **         ) Despre feliuritele sisteme de contributiune, cate au cu-
statu in Transilvani’a că de 600 de ani incoce. vedi los. Be-
deus v. Scharberg, Verfassung des Grossfiirstentliums Sieben-
biirgen aus dem Gesichtspunkte der Geschichte etc. Wien 1844.
S. 88—98.

       Despre certele ardeleniloru din caus’a contributiunei pe tem-
                                                   33*

i


— 196 —


     După certele dintre unguro-secui si sasi împăr-
tășite pana aici, cronicariulu 6rasi se mai intorce la
romani si la I. Sărossi spunendune acestea:

     „In acestu tempu loanu Sărossi, carele era con-
siliariu, protonotariu si comisariu mare, si despre ca-
rele memorasem mai susu, a patit’o reu, din causa
că in calitatea sa de protonotariu a datu afara prote-
statiunea popiloru valachi sub sigilulu imperatului; de
aceea ilu arestara din porunca imperatului in Alb’a-
Iuli’a, ilu si notara in fati’a dietei*); neci că mai
vietiui multu, ci in anulu urmatoriu mori totu in Alb’a-
Iuli’a, apoi ilu astrucara la Soc’a in mosii’a lui**).
Lui loanu Sărossi nu’i strică atatu espeditiunea ace-
lui protesta, pentrucă elu in acesta nu avuse neci
una culpa, ci acesta fu numai pretestu, pentrucă se’lu
pdta trânti de pre pitidre. Adeverulu a fostu, că a-
tatu gubernatoriulu, catu si ceilalți boieri mari de
unguru era năcăjiți, cumuca elu ncciodata nu le facea
curte, neci candu mergea ei la densulu, elu nu esia
din casa inaintea loru, neci candu -se ducea, nu’i pe-
trecea, macarucă elu acesta nu o facea atatu din mân-
dria, catu din vechea sa datina; de altumentrea elu
era unu boieriu placutu, ilariu, ingeniosu si usioru
de mente. Mai vîrtosu după ce diet’a ’lu facă mare
comisariu, nu’i mai pasă neci de instrucțiunile date
dela tiera, neci de porunc’a gubernului, ci aruncan-
duse in partea generalului Rabutin, carele pe Sărossi
ilu iubea si ’lu stimă preste toti ceilalți boieri mari,
administra computulu singuru, si după placulu seu
ertă escesele regimenteloru, spre mare dauna a tierei;
pentru intertentiunea generalului inca aruncă pe fia-
care anu preste patrudieci de mii fiorini din banii
tierei si asia isi caută favdrea ostasîmei. Din acestea
cause lui Sărossi i se făcură de multe ori obserba-
tiuni; ei l’aru fi si scosu din comisariatu, inse din
caus’a generalului nu se potea apropie de elu, pana
candu nu li se dete ocasiunea mai susu memorata,
candu apoi puseră man’a pre elu. Generalulu inca
nu’lu potea ajuta, pentrucă fiindu cardinalulu Kollo-
nics langa imperatulu, acela voindu a sparia cu ca-
ptivitatea lui Sărossi pe cei de alte confesiuni, că se
nu se amestece in caus’a popiloru valachi, suplic’a
generalului substernuta in favdrea lui Sărossi, o sca-
motă (o instraină) din man’a lui. Acesta fu folosulu,
pe care’lu trase elu (Sărossi) din alianti’a ndmtiului***).


pulu lui Leopoldu I. vei afla documente si in Carolus Szâsz,
Sylloge Tractatuum etc. Claudiopoli 1833 si la altii.

       La una porta se numeri cate diece fumuri seu case.
Pe la a. 1545 una porta intriga platea la stătu numai diece de-
nari; în a. 1548 se sui la 99 denari, in 1558 la 149 denari.
In a. 1600 se plătiră 3 fiorini dela una porta. In a. 1634 se
suise la 22 fiorini. In a. 1667 la 15 taleri si asia treptatu pana
in dîlele nostre. Totudeauna inse aristocrati’a lui. totu feliulu
de mesuri, pentrucă ea se fia scutita cu totulu. Asemenea facea
si secuii. Asia urmă, că se platâsca romanii si sasii, pana, le
fmai sarea ochii.                                         Not’a comp.

       *)  Nota infidelitatis.

       **   ) Szokefalva, in comit. Cetatei-de-balta.

              Acestea date împărtășite de Cserei despre caderea lui


     In anulu acesta veni dela Vien’a in locnlu lui,
Thavonath unu altu presiedente alu comisiunei ge-
nerale, anume cornițele Sceau, unu omu micu, ghe-;
bosu, spulberata. Acesta aduse dela imperatulu unu
decreta, in poterea caruia toti donatarii era îndatorați
a’si produce documentele de donatiune asupra bunut-
riloru fiscali, dieciuele, arende, pe care le avea ei in;
mana. Spre acestu scopu inca se denumi una corni-'
siune in Alb’a-Iuli'a; carea si era se arunce afara pre;
multi donatari, deca intr’aceea nu ar fi proruptu re*
volutiunea lui Franciscu Răkoczi.                     J

     Pe atunci gubernatoriulu Georgie Bănffi isi mă-
rită la Gelau pe aduo’a fiica a sa după Adamu Sze~;
kely. Pomp’a acelui ospetiu fu atatu de escesiva, im
catu oficiarii nemtiesci dîcea: Ce se totu plangu ar-
delenii, că sunt lipsiti de bani? Noi neci la nant’a
imperatului Romaniloru nu amu vediatu femei mai
inpotionate. Intr’aceea solenitatea acelei nunte b de-
scriu alti cronicari multu mai pre larga si mai bine
decatu Cserei. Ea merita consideratiunea istoricului
intru atata, incatu din aceea se vede gradulu de lucsuX
nebunescu, carele apucase a străbate si intre munții
Transilvaniei dintr’odata, dela resaritu si dela apusu;
ăra funestele consecentie asupra tierei sunt aprdpe de
mentea omului.

     Puținu după acea nunta loanu Sasalu denuntiă.
pe Emer. losika, că acesta ar sta in corespondentia'
secreta cu Emericu Tokolyi. losika fu apucatu si
aruncata in. prinsdre la Gherl’a, unde stete multu
tempu; era după aceea ’lu adusera la Alb’a-Iuli’a,
pentrucă se’lu infereze cu not’a infidelitate!, adeca
se’i ia averea si capulu. loanu Sasulu se folosi de
tdte metechnele, că d<5ra ar potea ascunde sdrele lui
Emericu losika. Director causarum inca’lu apasă din
respoteri, n’au potutu inse proba nimicu in contra
lui. Asia loanu Sasulu (Hans Sachs) remase rusînatu.
losika scapatu de napaste, calatori la Vien’a, unde’si
câștigă promotiune buna*).

     La locnlu acesta Cserei, de si calvinu, dra în-
cepe a crede in semne si minuni; elu ne spune de
esîrea apeloru si remanerea pesciloru pe uscatu, de-
spre venirea unui ursu mare in satulu Cheti’a pe câm-
pia, unde Stef. Apor ilu impuscă din ferăstra, despre,
descenderea din munți a unui bouru (bos urus) in


Sărossi le recomandamu mai alesu acelora, carii se ocupa cuj
istori’a eclesiastica a romaniloru. Adica Sărossi nu a fostu sal
crificatu din caus’a preotiloru romanesci dela Brasiovu, ci din resj|
bunarea boieriloru tierei si pentru nelegiuirile sale. Not’a c. '


      *) De altumentrea acelu losika nu era neci celu dintaiu,
neci celu din urma, din famili’a sa, care a fostu persecutatu pe
morte de catra compatriotii sei. Cunoscuta este mortea prin sabia


a cancelariului tierei Stefanu losika in an. 1598. In an. 1834
pre candu se tienea dieta in Clusiu, fiindu br. loanu losika pre-
siedinte alu gubernului, inemicii sei puseră se’i faca noptea lui


si presiedentelui dietei Ladislau Nopcea musica cu fluieru de ale
pastoriloru romanesci, spre a’si bate adica jocu de originea loru
cea romanesca. In a. 1848 br. Sam. losika fiiulu mai mare alu
lui loanu si fostu cancelariu de curte era cautatu cu mare furia,
pentrucâ se’i ascunda sorele.                          Not’a comp.

— 197 —


Trei-scaune, unde la satulu Esztelnek se amestecă
intre vitele cornute. Totu Cserei vediti la Cheti’a
esîndu pe firmamentu unu balaurii aripata si schin-
teitoriu. Caii cei mai frumoși ai lui Stef. Apor cre-
para toti in cursu de una luna. In fine pe tempulu
dietei se aratara pe la Alb’a-Iuli’a nesce paseri ra-
paci, pestritie, de marimea grauriloru, pana atunci ne
mai vediute in Transilvani’a. Aceste paseri ucisera
tdte vrăbiile din acelu tînutu, scotiendule pana si din
crepaturele muriloru. Atunci cronicariulu si contem-
puranii sei se miră de acele paseri, fara că se păta
divina, că ce va fi insemnandu venirea loru. Mai
tardiu, adica dupace o patîra, au cunoscutu, că pa-
serile rapitdrie au insemnatu venirea curutiloru un-
gureni, cumplit’a loru crudîme si rapacitate, pe care
cronicariulu o descrie in terminii usitati de elu la
mai multe ocasiuni*).

     După tdte acestea Cserei imple restulu a. 1702
cu cronica străină din Angli’a, Franci’a, Germani’a
si se mai abate inca numai una data la Transilvani’a,
descriindu si elu primirea pomposa a baron. Villiam
Paget, omu de renume mare, carele petrecuse siepte
ani la Constantinopole in calitate de ambasadorii alu
Angliei, adstatuse la inchiaierea pacei de Carlovitiu,
după aceea ajungendu la Vien’a, amerintiă imperatu-
lui Leopoldu cu subtragerea ajutoriului, ce avea elu
dela Angli’a in contra Franciei, deca regimulu impe-
ratescu nu va inceta dela persecutiune in contra pro-
testantiloru. In acelu anu adica inca decurgea guera
cumplita intre nemți si franci atatu in Itali’a, catu si
la Renu. Pe ambele teatre de batalia francii ambla-
sera batuti, mai vîrtosu inse in Itali’a marele duce
Eugenu ii bătuse reu. Gubernulu dete in ondrea lui
Pag'et si a frate-seu unu ospetiu mare in Alb’a-Iuli’a,
unde drasi se beii vinu fdrte multu si unde Apor ri-
dică unu toastu pentru Kollonics; inse cornițele Sceau
ghebosulu, rastinduse la elu dîse: Domine comes, quid
facit? Quid nobis cum cardinali Colonics? Vivat se-
renissima Angliae Regina, nam salus nostra est ex
Anglia**).

     Tempulu curutiloru, dîlele curutiloru pana
in dio’a de astadi au remasu in memori’a si in gu-
rile locuitoriloru Transilvaniei. Reutatile curutiloru
sunt puse in paralela cu ale turciloru si ale tatari-
loru; cronicarii inse marturisescu mai toti in unani-
mitate, că curutii au fostu mai rei si decatu turcii si
tatarii, si decatu nemții si valonii de odenidra ai lui
Castaldo, sdu ai lui Basta. Ostasii lui Emericu To-
kolyi inca s’au numitu curuti, precumu amu vediutu


      *) . . . A sok idegen sohonnai tolvaj magyarorszăgi ku-
ruczok be jiiv/mck Erdelyben, az igaz erdelyi verebeket, a jd
hazafiait ki praedâlăk mindendbol, megoldk, megfogdosâk, meg-
saczoltatăk oket, mint alăbb meghalljuk s epen koldustarisnyăt
hagyănak a nyaknnkban, mind magunknak, mind boldogtalan
maradvăinknak. (Pag. 308.)


      **) De atunci in cursu de 130 do ani de multe ori s’au
adcveritu curentele lui Sceau pentru Austri’a!


la alte locuri mai susu; noi inse de aci mai la vale
vomu avea a face cu ostasii, adica curutii lui Fran-
ciscu Răkoczi, carii cadu mai aprdpe de tempulu
nostru, că unii, carii au tînutu bătălii in contra casei
Habsburg incependu dela 1703 pana la 1712. Acelea
bătălii, predatiuni si crudîmi barbare le descrie si
Mich. Cserei că contempuranu pana la 1711, pana
unde adica ajunge cronic’a lui. Noi, carii trebue se
ne interesamu torte multu de acelea tempuri, vomu
urma că si pana aci lui Cserei, inse tdtudeauna cu
cea mai deaprdpe respectare a evenimenteloru din
Transilvani’a, pe care pana acuma cei mai multi isto- ‘
rici transilvani le atinseră numai prin trdcatu, in fuga, ₜ
că si cumu le-aru fi fostu frica, sdu grdtia de ele.

     Revolutiunea răkocziana se pregăti din a. 1703.
Acea pregătire Cserei o descrie asia:

     „Fiinducă in acestu anu se escă rebeliunea din
Ungari’a in contra imperatului, se cere, că se ’i de-
scriu urdîrea ei pre catu se pdte mai scurtu, inse si
mai adeveratu.“

     „Francisca Răkoczi II. era fiiulu lui Franciscu
Răkoczi I. din Elen’a Zrinyi, fiic’a lui Petru Zrinyi.
Acesta remanendu orfanu de micu, fu crescutu sub
tutel’a iesuitiloru, după aceea luandu de soția pe fiic’a
landgrafului de Hassi’a (Hessen), se inbracă in co-
stuma nemtiescu si locui necurmata in Vien’a, ne-
voindu neci macaru se vorbdsca unguresce; ci adesea
dîcea: de asiu sci eu, care cdsta me trage catra un-
guri, o-asiu frânge de acolo si o-asiu arunca. Si cu
totii judecă despre elu asia, că acuma elu isi rene-
gase cu totulu națiunea sa*). In curtea imperatdsca
nu i se dete neci una promotiune, de si in tdta Un-
gari’a nimeni nu se potea mesura cu elu, neci in a-
veri, neci cu famili’a. Pentru acdsta elu se supară
multii. Era unu colonelu, anume Longeval, de na-
țiune francii, intr’unu regimentu nemtiescu. Acesta
cu ocasiunea reformarei regimenteloru isi perduse ran-
gulu, si ne avendu altu modu de subsistentia, s’a
dusu la Franciscu Răkoczi si a locuitu acolo multu,
incatu ii scorniseră faim’a, că si cumu ar iubi pe
soci’a lui Franciscu Răkoczi; acdsta inse era mintiuna.
Acelu Longeval audiendu adesea pe Răkoczi vaieran-
duse asupra infamei tractari, ce sufere densulu dela
curtea nemtidsca, incepu se’lu îndemne, că se scria
atatu la regele Franciei, catu si la alu Angliei, pen-
trucă aceia se’lu recomande la imperatulu. Răkoczi
mai multu tempu nu se in voi, după aceea se îndu-
plecă, apoi pregatindu si subscriindu scrisorile, Lon-
geval se insarcină cu ducerea loru. Răkoczi crediendu,
că ’si va strica siesi mai multu cu acele scrisori, le
cerii dela Longeval si dessigilandule, intră in locuinti’a
soției sale, dra lui Longeval ii comite, că se arunce
in focu acele epistole. Longeval ii minți, că arun-
case scrisorile in focu, elu inse le ascunse binisioru,
dra apoi luandu’si remasu-bunu dela Răkoczi, se duse


       *) In „Federatiunea“ din a. 18G8 se publicaseră oresicareț
documente despre naționalitatea romandsca a familiei lui Răkoczi. ț.

198 —


la Vien’a si spuse cancelariului Kaunitz, că Răkoczi
voiesce se urdiăsca rebeliune si dete scrisorile la man’a
lui. Si fiinducă Franciscu Răkoczi isi avea dominiale
sale cele mai mari in Ungari’a de susu, fiindu elu si
comite supremu din comitatulu Săros, famili’a Vay si
Stefanu Szirmai ilu cortenea adesea, ăra cu cornițele
Nicolae Bercsăni era fdrte buni amici. Acestu Ber-
csăni era unu omu infumuratu, inganfatu si ambitiosu,
alu cărui stramosiu emigrase din scaunulu Murasiului
dela Szăkes pentru crima de omoru; elu era consan-
gvin de aprdpe cu nevasta-mea după lini’a familiei
Kun. Longeval denuntiă si pe aceștia la Kaunitz,
că au conspiratu cu Răkoczi. Kaunitz arata impe-
ratului acestu lucru si trimite indata pe Schlick, că
se aduca pe Răkoczi. Schlick arestă pe Răkoczi la
Patak in capu de ndpte din locuinti’a lui si ’lu duse
la Vien’a. Pre Szirmai si pre Ad. Vay inca’i prindu.
Mich. si Lad. Vay aflanduse in Transilvani’a si ge-
neralulu Rabutin avendu porunca despre densii, ii
prinde si’i trimite la Vien'a. Nicolae Bercsăni tocma
pe atunci voiă se mărga la Vien’a, ci audiendu elu
de arestarea lui Răkoczi, intdrse gur’a calului si fugi
in Poloni’a. Pre cei duoi prunci mici si pre consdrtea
lui Răkoczi inca’i duseră la Vien’a si’i inchisera in
monastirea calugaritieloru. Pe Răkoczi ilu luara in
cercetare, ăra elu crediendu, că Longeval ar fi datu
focului scrisorile lui, mai antaiu incepii se nege; dupace
inse’i produseră scrisorile, a mărturisită, că ce e
dreptu, elu indemnatu de Longeval a pusu se se scria
epistole catra regele Franciei, după aceea inse jude-
candu lucrulu mai bine, n’a voitu, că cela se duca
epistolele, ci din contra ’ia comisu, că se le arunce
in focu; acumu inse vede, că acelu omu blastematu
voindu a’lu baga in periculu, a pastratu epistolele la
sine*). Pe Răkoczi ilu duseră din Vien’a la Wiener-
Neustadt in captivitate aspra; pe ceilalți arestanti un-
guri inca’i ducu acolo in chilii separate. Intr’aceea
imperatulu tîne consiliu de curte, pentrucă se vedia,
ce au se faca cu Răkoczi. Consiliulu decide că: se
procăda in contra lui după legile austriace. Asia pri-
mariulu (Biirgermeister) a si trimisu lui Răkoczi cita-
tiune. Răkoczi inse respunse, că elu este nobilu din
Ungari’a si nu este datoria a se infatiosia Ia tribu-
nahilu din Vien’a, ci dăca va fi comisu vreunu de-
lictu, imperatulu că rege ungurescu se procăda după
lege in contra lui.“

      „Intru aceea elu (Răkoczi) incepii a medita de-
spre starea sa, si cunoscăndu elu, că după legea au-
striaca au datin’a de a trage la tortura pre orice
persdna, de principe, său de comite, avendu si nu-
mai unu singuru martoru (in contra ei), incepii a-


       *) Casulu lui Răkoczi cu Longeval asia precumu ilu na-
riza Cserei, remane intunecosu, misteriosu, problematicii. Aici
se ceru cu totulu alte informatiuni. Dara de cumuva se mai pa-
streza scrisorile de atunci ale lui Răkoczi tradate de Longeval
lui Kaunitz? N’a fostu bre Longeval unu simplu spionu si agent-
provocateur trimisu de cabinetu pre langa Răkoczi si platitu bine?

Not’a comp.


tracta in secretu cu capitanulu care’lu pazea, pentni*’.
că se lase la densulu pre nevasta-sa in vreuna formai
drecare. Capitanulu se indupleca; soției i se anuntiai
la Vien’a , că se se imbrace in alte vestmente si S«
mărga (la Wiener-Neustadt). Calugaritiele o lașa in-ț
tr’ascunsu. Femei’a (lui Răkoczi) incepe se se pro-
amble prin Wiener-Neustadt, că si cumu ar fi una®
de cele publice; sierbitorii căpitanului incepu a Ot
lauda catra elu dicendu, că p’intre densii ambla una*
femeia prea frumdsa si dăca va voi, se’io duca lui»,
Capitanulu sciendu cine este, dă porunca, că se O;
chiame in laintru. Femei’a 5ntra; capitanulu o să-
rută in presenti’a sierbitoriloru, după aceea săr’a scdte
afara pe sierbitori, pentrucă se remana numai elu CU
dens’a. Si fiinducă capitanulu era in chili’a din afara»
ăra Răkoczi in cea din laintru, elu (capitanulu) in-
drăpta pe principes’a la soțiulu seu, unde petrech
cateva nopți, ăra dio’a esia totudeaun’a in chili’a că-
pitanului. Răkoczi nuntia prin soți’a sa iesuitiloru-
dela Vien’a in secreții, că se’si pună ostenăla pentru:
eliberarea lui. lesuitii se tocmescu pe ascunsu cu ca-
pitanulu, că se faca scapatu pe Răkoczi. Capitanulu
ametîtu prin mulțime de promisiuni, se îndupleca,:
apoi aplica urmatori’a măiestria: La chili’a, in care,
fusese Răkoczi, au pilitu tăte gratariale de feru dela
ferestri, apoi legara una fune de ferăstra, că si cumui
Răkoczi s’ar fi lasatu pe acolo in diosu. Era avendu
capitanulu unu frate mai micu in Vien’a, impartasiescu.
lucrulu si cu acela si’lu făcu, că se aduca lui Răkoczi
costumu nemtiescu pe furisiu in prinsdre. Era candu*
venea frate-seu, totudeauna venea cu elu si unu sier-
bitoriu, ăra mai pe urma, candu voira se faca lui.
Răkoczi cale, atunci veni frate-seu (alu căpitanului),
sierbitoriu inse nu veni. Intr’aceea Răkoczi in chili’a'
sa se inbracă cu vestmente ndua nemtiesci, ăra pre
candu capitanulu cu frate-seu se sculă dela măsa colo,
pe inserate si sierbitorii inca esîsera din casa, Ră-
koczi ese din prinsdre, apoi că si cumu ar fi sierbi-
toriu la fratele căpitanului, ese frumosielu pintre mul-,
tîmea custodieloru împreuna cu elu pe pdrta afara,
necunoscutu de nimeni, ăra capitanulu inca’i petrech
pana la pdrta. In capulu orasiului se tienea in ascunsu
cai pentru Răkoczi. Asia elu încalecă împreuna cu ‘
fratele căpitanului si cu unu sierbitoriu alu seu, anume
Berzeviczi, apoi pentru tdte stațiunile pe la ospetarii
avendu luati cai de posta, caletorira dio’a ndptea,
pana ce ajunseră in Poloni’a. Acolo elu se invoi cu
Nicolae Bercseni, ăra apoi fiinducă avea consângeni,
din familii mari boieresci după lini’a Băthoriana, fiindu- ’
că mama-sa buna, soți’a lui Georgie Răkoczi alu doi-
lea, fusese fiica de ale Băthoresciloru, aceia indata’i
detera unu dominiu, din care se păta subsiste.*

     „Aflanduse despre acelu capitanu, că elu ar fi
scapatu pe Răkoczi cu mare măiestria, ilu prinseră;
era iesuitii temenduse, că nu cumuva elu se descopere
complicitatea loru, au pusu langa elu unu confesio-
nariu iesuitu, care stete acilea pana la mdrtea lui,
desmentandu ne’ncetatu pe acelu nefericita, că nu

— 199 —


ctimuva se spună, cumucă iesuitii l’au îndemnata la
acea fapta. Acelui capitanu ii luara vidti’a in Vien’a,
dra celorulalti boieri unguri arestati le detera dru-
mulu. Imperatulu publică un’a patenta, in care pro-
mitea dudasprediece mii fiorini aceluia, care ar ucide,
sdu ar da viiu pe Răkoczi; apoi inse vediendu, că
nu pdte pune man’a pre elu, publicară una alta pa-
tenta, dicându, că ddca Răkoczi voiesce se se rein-
tdrca, i se va da gratia si de vidtia si de avere; se
si dete porunca, că pre oricare pasu va voi se intre,
pretotindeni se’lu intempine cu mare ondre, si se nu
i se intemple neci unu reu.“

(Va urma).



        Suvenire dela Siomcut’a mare.

     Resultatele adunarei romanesci tienute estempu
in interesulu literaturei si alu culturei ndstre națio-
nale, sunt in mai multe respecte pre catu surprindie-
tdrie, pre atata si inbucuratdrie. Caus’a acestei sur-
prinderi plăcute este, că nimeni nu așteptă si neci
că avea dreptu se aștepte dela tienerea acelei adu-
nari neci pe diumatate din aceea ce a produsu ea
in mai multe direcțiuni. Lectoriulu se va convinge
de adeverulu acestei aserțiuni indata ce se voru pu-
blica protocdlele (procesele verbali) si tdte actele esîte
din lucrările acelei adunari. Siomcut’a mare, de si
trece de capitala districtului Cetatei de pdtra, este
una comuna mica, camu de un’a miie duda sute su-
flete de romani, intre carii se afla si cateva familii
unguresci amestecate, dra intre acelea famili’a comi-
tiloru Teleki ocupa loculu de frunte. In Siomcut’a
este si scaunu protopopescu greco-catolicu. Cas’a cea
ndua pretoriale, sdu adica resiedinti’a municipale este
unu edificia maretiu, multu mai spatiosu decâtu e de
ecs. edificiulu scdleloru romanesci din Brasiovu; are
preste patrudieci încăperi de tdte dimensiunile, dra la
midiulocu in frontu, in contignatiune e sal’a cea mare,
in care potu incapd preste cinci sute persdne. Mai
multe familii fruntasie inca ’si au încăperile loru fru-
mosiele si curate. Cu tdte acestea cine ar fi potutu
crede, că in una comuna asia mica voru merge si
se voru aduna atati barbati si chiaru unu numeru
considerabile de familii. Siomcut’a dela Clusiu e in
depărtare de 16 miliaria, pe care este drumu așter-
nuta (siosea), inse dela Glodu inainte delosu; dela
Oradea cale de duoa dîle cu trasur’a, dra mai aprdpe,
adica că de trei dre este numai orasielulu Bai’a mare.
De aici inca pdte inchiaid oricine la dificultățile, ce
trebue se intempine una comuna asia mica si depăr-
tata de orasie mari spre a pdte primi in sinulu seu
si — a ospeta cateva sute de persdne venite din di-
stantie mai mari si mai mici. Inse vointi’a tare, am-
bițiunea nobile si caritatea ce nu pdte face! In catu
pentru zelulu, cu carele au acursu connationalii no-
strii la acea adunare, apoi acela nu se pdte caractc-
risa mai bine, decâtu prin cifre, care si in casulu de


fatia vorbescu cu atat’a elocentia. La deschiderea sie-
dintiei 1-e in 10. Augustu era de fatia aprdpe siese
sute de persdne, din care una parte era constrinsa
a asculta numai din usi, că nu mai incapea in sala.
Din conscrierea membriloru au resultatu preste 1200
fior., dela baiu preste 400 fior., dela conferenti’a lite-
raria a domnisidrei Constanti’a Dunca 173 fr., pentru
monumentulu lui Andreiu Murasianu s’au adunata,
pare-mi-se la 160 fr. De altumentrea acestea cifre
se voru publica dela comitetu in modu autenticu.
Mai luamu in consideratiune si decoratiunile, pran-
diuri, cine, care tdte costara bani, si ne vomu potea
face in catuva idea despre zelulu si devotamentulu,
cu carele locuitorii din Siomcut’a si familiile fruntasie
din districtu au surprinsu tdte așteptările dspetiloru.
De alta parte dumnealoru inca avura satisfactiunea
de a se vede cercetati pana si din cele mai depăr-
tate tienuturi locuite de romani.

     Mai este inca una impregiurare, ce distinse multu
pe adunarea din Siomcuta de cele tienute in anii mai
de curendu trecuti. In siedintiele adunarei din Siom-
cuta lipsiră cu totulu disputele de lana caprina, pre-
cumu dîcea unulu dintre ascultători. Ce e dreptu,
cestiunile se desbatura cu multa serioșitate in comi-
siunile esmise de adunare; membrii comitetului, cati
era de fatia, fusera provocati a da informatiunile ne-
cesarie, prin urmare proiectele veniră pe mds’a adu-
narei pregătite si dilucidate de ajunsu; dra ddca to-
tuși unele cadiura, caus’a caderei loru nu a fostu
neci decumu mancarimea de a disputa si a face opu-
setiunea că de claca, sdu că din artiagu, ci a fostu
— saraci’a de una parte, dra de alt’a resistenti’a prin-
cipiului confesionale anume la tipărirea cartiloru sco-
lastice. Candu membrii unei adunari sunt inspirati
de asemenea buna vointia, candu ei sciu se fia to-
leranti fatia cu opiniunile altora, diferitdrie de ale
loru, atunci si presiedentiei i se usiordza conducerea,
si disensiunile si conclusele decurgu că si unu rin
linu, abia impedecatu ici colea. Unu defecta inse s’a
obserbatu si astadata la un’a parte din membrii adu-
narei. S’a vediutu adica din nou, că unii dmeni in
totu cursulu anului nu citescu nimicu pe lume, neci
una carte, neci unu diariu, neci macaru unu Nr. din
vreunu diariu, mai in scurta nimicu, curatu nimicu.
Unii că aceia se simtu apoi cu totulu străini in Israilu
din momentulu, in carele calea in adunare si pana
la finita. Acdsta nu merge. Trebue se ne dedamu
si noi romanii a citi indiecitu mai multu, decâtu ci-
tiramu pana acuma.



        Despre cducatiunca femeiloru la națiunea romanesca.*)

(Idei rapsodice,)

      Asociatiunea ndstra si-a propusu, precumu ne
este cunoscuta din chiaru numele ce porta ea, a con-


      *) Piscursu tienutu in siedinti’a din 10. Aug. a adunarei
gener. dela Siomcut’a.

— 200 —                                               <


făptui la deslegarea unoru probleme sublime, dela
care depende esistenti’a, viitoriulu si reputatiunea na-
tiunei romanesci. Acelea probleme, pre catu de sa-
lutarie, pre atata si grele, ceru liresce la noi că si
la oricare alta națiune, tempu indelungatu, dieci de
ani, generatiuni intregi. Veți conveni deci domniloru
cu mine, că cei optu ani trecuti dela infiintiarea a-
sociatiunei ndstre se potu considera numai că unu
mic'u inceputu, intreprinsu cu midiuldce si mai mici,
pentru maretiulu scopu, ce’si propuseră generatiunile
contempurane. Cu tdte acestea eu sunt de opiniune,
că acestu periodu scurta de optu ani totu ne fu de
ajunsu, pentrucă fiacare din noi se’si faca una idea
chiara despre ambele scopuri ale asociatiunei, adeca
despre înaintarea literaturei si a culturei popo-
rului romanu. Intr’aceea nu sciu cumu s’a intem-
platu, că in restempu de optu ani, oricandu s’au cer-
cetata midiuldcele ducetdrie la scopu, mai totudeauna
disensiunile ndstre se reduseră totu numai la un’a
jliumatate a poporului, la partea cea mai tare, dra
ceealalta diumatate s’a trecuta cu vederea intru atata,
incatu eu unulu nu m’asiu mira, ddca in acestu re-
spectu ni s’ar imputa sdu nepăsarea, șdu chiaru e-
goismu, sdu si una si alta. Voiescu se dîcu cu ace-
sta, cumuca unu poporu oricare nu consta numai
din barbati, ci..piu consta pe diumatate si din femei,
adica din mamele, fiicele si sororile ndstre. De aici
urmdza de sine, că oricandu membrii acestei asocia-
tiuni se ocupa de midiuldcele inaintatdrie de cultur’a
poporului romanescu, ei totudeauna trebue se cugete
si la midiuldcele inaintatdrie de una cultura sanetdsa
intre femeile poporului nostru romanescu, pentrucă
la acdsta ’i obldga statutele acestei asociatiuni.

      Ce? Am dîsu eu, că ne obldga statutele acestei
asociatiuni, că se cugetamu nu numai la cultur’a po-
porului de secsulu barbatescu, ci si la acelui de se-
csulu femeiescu? Nu domniloru, nu statutele acestea,
ci atotu-potentele Creatoriu, carele a facutu pe femeia
corpu din corpulu nostru, si fie’mi ertatu a sustiend,
sufletu din sufletulu nostru; nu statutele, ci etern’a
lege a virtutei, spiritulu cerescu'alu christianismului
nefalsificatu, instinctulu sanetosu alu conservarei si
imultîrei ndstre, in fine ondrea ndstra naționale, ne
impunu datorinti’a absoluta, dela care nu este dispen-
satiune, că se confaptuimu din totu cugetulu, din totu
sufletulu si din tdte poterile ndstre pentru inaintarea
unei culture rationabile la femeile ndstre. După mine,
in acdsta direcțiune nu mai avemu a perde neci unu
minutu. Generatiunile de secsulu barbatescu esu pe
fiacare anu cu miile si chiaru cu diecile de mii din
sinulu poporului nostru, din bratiale mameloru si din
societatea sororiloru, parte pe la scdle, parte in ar-
mata, sdu si la alte profesiuni. Fetiorasii esiti odata
din sinulu familiiloru, dela foculariulu parintescu si
chiaru din patria, educatiunea loru in cele mai multe
cașuri ia una alta forma, una alta direcțiune, cu to-
tulu diferitdria de aceea, ce era se aiba ei, ddca re-
manea acasa. Abstragu dela educatiunea, sdu buna,


I sdu pdte uneori depravata, cu care se reintdree
nerulu, ddca se mai reintdree vreunadata, din straiț..-^
natate; constata numai ceea ce se vede pe tdta didjL j
si pe totu pasulu: diversitatea ce resulta din aceea' ■
intre aspiratiunile lui si intre credintiele celorulaltț .j
membrii ai familiei; dra consecentiele adesea fdr$a ¹
dorerdse pentru națiunea ndstra, inca sunt învederate.
Este inse ore trebuintia, că se mai adaogu, că avemu
se meditamu cu totii asupra midiuldceloru, prin cațvț
educatiunea tenerimei ndstre de ambele secse se,
adusa si tînuta pentru totudeauna in deplina armonăl^

      Marturisescu domniloru in cugeta curata, că eu ’ . J
însumi me inspaimantezu de nemarginit’a importantia t
a cestiunei, asupra careia ’mi propuseiu a discurge si *
a ve cere indulgenti’a dv. pe vreo doua patraria de
dra. De nu m’asiu fi ocupata si eu in vieti’a mea, J
totuodata că parente de familia, cu educatiunea si 'a
institutiunea mai multoru sute tenerhne de ambele jB
secse; de nu asiu cundsce din lunga esperientia, că <
tocma si barbatii cei mai de frunte si femeile cele ,
mai virtudse ale popdreloru celoru mai înaintate in
Europ’a mai sunt încă pana in dioa de astadi fdrte
ingrijati si chiaru neindestulati cu educatiunea, ce se
da in cele mai multe cașuri secsului femeiescu din
națiunile respective, — credeți domniloru, că miasiu
fi inchiaietu acestu discursu dicendu numai atata:;
Omeni buni, en vedeți se indemnamu pe connationâții
nostrii, că se faca ici-colea si cate una scdla de fe- * '
titie; — dra mai departe nu asiu fi cutezatu a meț
lașa in disensiunea acestei cestiuni vitale si totuodata
din natur’a sa in gradulu suprema delicate. Dupace,
inse cestiunea educatiunei secsului nostru femeiescu
ne intempina pe fiacare dî si dresicumu in tdte acțiu-
nile ndstre, noi indesiertu amu voi a ne mai da la
una parte din calea ei. Preste acdsta in epoc’a, candu
mai multi barbati geniali, părinți de familia, profe-
sori, directori, miniștrii de instrucțiunea publica, chiaru \
mame de familia de positiune înalta din staturile a-
pusene, isi făcură de problem’a vietiei loru deslegarea
fericita a cestiunei acesteia, credu că nu noi vomu -
fi aceia, carii vomu suferi, cu se ni se impute sduₜ f
nepăsare, sdu egoismu, sdu superstitiune rusînatoria
atunci, candu este vorb’a de asecurarea fericirei fa-,
miliiloru ndstre, prin urmare a intregei familii roma-,
nesci, prin stabilirea si apoi efectuirea unoru principia.
salutarie, pe care se fia asiediata educatiunea fiice-. ¹
loru ndstre, a fiitdreloru mame de familia.

     Si care se fia dre acelea principia, după care se, .
se indirepte si educatiunea, si institutiunea femeiloru *■
ndstre? La prim’a vedere s’ar parea, că acilea re-'
spunsulu ar fi fdrte usioru; indata inse, ce vomu re- j
flecta la legionulu de opiniuni scâlciate, propagate «
de mii de ani asupra secsului femeiescu spre cea mai ¹
mare nedreptatire a lui si spre rusînea secsului bar-, ‘
batescu, carele adoptă atatea prejudetie, deslegarea^
cestiunei devine atatu de grea, in catu nu avemu se
ne miramu intru nimicu, ddca ni se va obserba, că
incependu din dîlele lui Fleuri si ale lui Fenelon, '

— 201 —


dela Emilulu lui Kousseau pana la L. Aimd-Martin
din tempulu nostru, disput’a nu curge numai asupra
principiului si a modului de educatiune a secsului fe-
meiescu, ci că pana in dr’a de fatia se mai afla si
dmeni de aceia, carii au intru nimicu a susține, că
femeiioru se nu li se dea nici unu feliu de educa-
tiune, ci ele se aiba a sci numai de fric’a barbatiloru;
atata si mai multu nimicu. Afara de aceștia se mai
afla inca multi dmeni calugarosi, carii că si regimen-
tele negre de călugări din secolii evului midiulociu,
vorbescu cu celu mai mare despretiu asupra secsului
femeiescu, prin urmare si de casatoria, si isi bătu jocu
pe fatia de porunc’a dumnedidsca si de legea naturei,
care impune dmeniloru propagarea pre totu rotundulu
pamentului a genului omenescu. Fatia cu acestea
opiniuni estreme sta scdl’a francdsca dinainte de re-
volutiunea cea mare, că unu altu estremu periculosu.
Acea scdla voiă a face din femeia unu feliu de idolu,
la carele se te incbini astadi, mane, unu anu, seu si
diece, pentrucă mai apoi se’ti bați jocu de elu si se’lu
arunci in camar’a cu vechituri. Din norocire, acdsta^
scdla este in dîlele ndstre condamnata si respinsa de !■
cei mai eminenti scriitori de specialitate chiaru in pa- '
tri’a ei, in Franci’a; cu atatu inse este mai dorerosu,
că totu acea scdla in clasele superiori din tierile lo-
cuite de romani, sdu de romani amestecati cu alte
popdra, isi mai are multi adepti, sdu că se dîcu asia;
maimutiatori fara creri. In societatea acestora vei
afla una ceta de dmeni, carii la educatiunea si in-
strucțiunea secsului femeiescu nu pretendu mai multu, i
decatu una portare plăcută, cevasi cunoscintia super-
ficiale din mai multe ramuri ale producteloru inintei j
omenesci, adeca cate ceva din tdte si din totu ni-
micu, apoi lectura mai totudeauna venindsa jde^asiaJ
numitele romane, fabricate in străinătate pentru spe-
cula. Fia siguri acei amăgitori', că ei inca’si voru
lua resplat’a loru in celu mai deaprdpe viitoriu.

      „Ei bine, apoi dara ce feliu de educatiune si
invetiatura pretendi tu pentru secsulu femeiescu?.
Nu cumuva voiesci si tu, că se facemu din femeile;

'        •       • •         ț

ndstre filosdfe, filoldge, matematice, mai m scurtu,i
caltiuni albaștrii, precumu le dîcu anglii in bataial
de jocu?                                                 \

      Nimicu mai puținu decatu acdsta domniloru! Se|
ferdsca Ddieu pre totu romanulu de femei’a filosdfa
intru intielesulu nemtiescu, carea adica se dispute dinu
ontologii si metafisice trancendentali, despre Ich und '
Nicht ich, despre Weltall und Nichts, dra apoi se’ti
pună pe mdsa sup’a prea sarata, friptur’a arsa si sa-
lat’a nespalata. Inse dela femei’a filosdfa, sdu mab
bine filosofastra, pana la femei’a resaritdna, crescută!
si tînuta in nesciintia si sclavia completa, sunt gra-
duri una miie; dra bun’a si intieldpt’a mama Natur’a
ne arata cu degetulu seu in fiacare individu, la care
fuscelu alu acelei scări de cultura avemu se stamu.
Nu voiescu eu femei filosdfe, voiescu inse femei atatu
de luminate si de simtiemente atatu de nobilitate, in
catu ele se scia apretia in barbatulu ernditu sciinti’a, |


in barbatulu patriotu virtutea civile, in nationalistu
elanulu naționale, in luptatoriulu pentru libertate sa-
crificiale lui, in omulu de caracteru virtuțile lui. Vo-
iescu femei, care se scia din capulu locului, că ddca
se mărită, au se placa numai lui Ddieu si bărba-
tului. Era ddca cumva acesta este unu omu brutalu,
femei’a se’lu scia desarma cu blandetiele sale; ddca
este unu lenesiu, se’lu scia inpintena prin ecsemplulu
propriu de econdma si chivernisitoria buna; dra ddca
elu este neiericitu fara culp’a sa, ea se’i tdrne bal-
samu vindecatoriu in ânim’a sfasiiata de doreri. In
fine dorescu, că fiacare femeia romana se se faca
mama si inca mama atati* de buna, doidsa, intieldpta
si prevedietoria, incatu aindrea si devotamentulu ei
se remana intiparite in ănimele prunciloru pentru totu
cursulu vietiei loru.

      Acestea si alte asemenea virtuți femeiesci se potu,
nu dîcu castiga, ci desvolta din simburele asiediatu
in fiinti’a loru de man’a provedentiei. Eu adica nu
suntu de opiniunea acelora, carii credu asia, că omulu
in genere s’ar nasce totu numai cu aplecări rele, pen-
trucă nu voiescu se scotu cuventu de blasfemia asu-
, pra Creatoriului. Aplecările rele se producu sdu prim,
lipsa totala de orice educatiune, sdu ce e si mai tristu,, î
si mai dorerosu, prin educatiunile cele mai scâlciate, ;
prin miile de ecsemple pernitidse si afurisite, cu care ;
prunculu se cresce incependu din Idganu, ba multi
chiaru din pântecele mameloru, care prea adesea sunF"~"
espuse, in cele ndua luni de dîle la multîme de pa-
timi furtundse, care apoi au inriurinti’a cea mai fu-
nesta asupra fetului. Acestea adeveruri domniloru se
constata in secolulu nostru de catra fisiologi si sta-
tistici prin ecsemple nenumerate. Depărta deci ecsem-
plele si iuriurintiele periculdse si fi siguru, că anume
la secsulu femeiescu cu atata inca ai facutu educa-
tiunea pe diumatate; da’i apoi mame intielepte, care
se’i complindsca educatiunea morala, dra restulu ilu
va face scdl’a că locu de institutiune, inse cu totulu
altumintrea organisata si provediuta, decatu este ea
pe la noi, ddca cumuva este, anume pentru secsulu
femeiescu.

      Inse domniloru, vedeți bine, că pentru că susu
atinsulu scopu alu culturei femeiloru ndstre se se a-
junga de siguru, se cere neaparatu, că de una parte
se ne ferimu din tdte poterile de acelea educatiuni
străine, care sub una masca lustrdsa stracura multu ;
veninu in corpulu nostru nationalu, dra de alt’a se !
rupemu si noi pentru totudeauna cu unele datine scai- ’
ciete, eredîte dela strămoșii nostrii împreuna cu al- .
tele bune.

      Se propagamu cu totuadinsulu si se ajutamu
imultîrea casatoriiloru si tinerea loru in cea mai mare
ondre, pentrucă după unanim’a convicțiune a intie-
leptiloru pamentului, adeverat’a civilisatiune sta nu-
mai in casatoria. Se nu suferimu niciunadata, că fe-
meile ndstre se domnesca preste noi spre perirea loru
si a ndstra; inse totu asia se ne ferimu a le degrada
de sierbitdre că in resaritu; din contra, se ne pe-


34

— 202 —


trundemu de poterea cuventeloru, păstrate in limbele
latino-romane aprdpe trei mii de ani: Consors, Con-
junx, amica.. Asia se scimu, că femei’a, care domne-
sce preste barbatu, nasce si cresce tirani si tirane
pentru națiune; era popdrale care’si tînu pe femeile
loru in conditiune de sierbitute, neciodata de sierbi-
tute nu voru scapa, pentrucă din femei’a calcata si
apasata in sclavia, numai prunci cu simtiemente de
sclavi se potu nasce. De aici se pdte esplica in parte
sclavi’a secularia a multoru popdra. Se fiu inse bine
intielesu. Cu acdsta nu voiescu a recomanda neci
unui romanu asia numit’a emancipatiune a femeiloru,
cu care dela revolutiunea $ea mare incdce făcu pa-
rada unii dmeni corupti, drasi totu spre degradarea
secsului femeiescu. Departe se fia dela noi asemenea
blastematia. Intre libertate si libertinagiu diferenti’a
este atata de mare, cata este intre caldur’a sdrelui
de Maiu si intre flacarele omorîtdrie ale unei fondării
de metale. Femei cd Lucreti’a lui Brutus, mame că
Corneli’a Grachiloru, că mam’a lui Stefanu celu mare,
că a lui Enricu IV., sdu că a lui Lamartin, nu se
născu neci in sclavia tiranesca, neci in desfrenulu
Babiloniei, ci se născu numai sub caldur’a binefaca-
tdria a libertatei insolite de simtiemente nobile si
religidse.

     Unii filosofastrii au tînutu si mai tînu, că fe-
mei’a ar fi unu misteriu, una enigma pentru barbatu.
Apoi dieu enigma suntu tdte pentru aceia, caroru le
este lene a’si ecsamina mai anteiu chiaru aplecările
proprii, apoi indata si pe ale femeiei.

     Cumu se nu fia totulu enigma pentru dmeni de
aceia, carii sdu nu avura familia neci unadata, sdu
carii avendu familia, predomniti inse de unu adeve-
ratu fatalismu turcescu, intru atata ’si uita de ea, in
catu neci numele prunciloru sei nu le mai sciu. Se
prd intielege, că pe dmeni de clasea acestora sub
pretestu, că femei’a ar fi unu misteriu pentru densii,
neciunadata nu’i va dorea capulu de grij’a educatiunei
si a cultivarei secsului femeiescu.

     Inse unde am ajunsu eu? Abia am inceputu se
ve spunu, că dorescu, că in viitoriu se ne luamu
tempu de a medita si asupra culturei femeiloru nd-
stre, candu dea vediu, că patrariale de dra acordate
mie au si sboratu. Ce amu se făcu mai departe? Cu
voi’a onor, adunari generale voiu impartasi cate ceva
in acdsta materia in coldnele fdiei asociatiunei; dra
mai deaprdpe voiu recomanda lectur’a de mare im-
portantia a unoru auctori, carii s’au ocupatu inadinsu
de educatiunea femeiloru; de aci incolo apoi suntu
fdrte siguru, că restulu ilu voru implini mamele cu
abundantia.

     Pentru astadata eu inchiaiu reproducendu in a-
cdsta materia numai sententiele unoru barbati geniali.

     Renumitulu intre barbatii de stătu ai Angliei,
Sheridan a dîsu: „Cu catu femeile voru fi mai lumi-
nate, cu atata noi vomu fi mai luminati. Dela cul-
tivarea spiritului femeiloru depende intieleptiunea bar-


batiloru. Natura cu man’a femeiei scrie in âni-
m’a bărbatului."

     Napoleonu I. vorbindu adesea despre mama-sa
dîcea: „Viitoriulu unui copilu este totudeaun’a fapt’a
mamei sale."

     Aimd-Martin dîce: ^Dudadieci de volume nu aru
ajunge, spre a aduna tdte ecsemplele mari de inriu-
rinti’a mamei, din cate se infatiosiddia memoriei ndstre.*

     Brasiovu, in Augustu 1869. G. Baritiu.



Ad Nr. 190—1869.

Protocolul!! siedintiei estraordinarie a comit, asoc. trans.
tienute in 22. luliu a. c. 1869 sub presidiulu Eev. dlui vicepres.
loanne Hannia, fiindu de facia dd. membrii ai comitet, ilustr. sa
dn. consil. aulicu lacobu Bologa, ilustr. sa dn. consil. de finantia
Petru Mânu, dn. senatoru P. Roșea, dn. adv. dr. Ioane Nemesiu,
dn. parochu si prof. Zach. Boiu, dn. secret. II. Ioane V. Rusu,
dn. capitanu si cassariu alu asoc. Const. Stezariu si dn. redact.

si bibliot. alji asoc. Nicolae Cristea.

      §. 60. Dn. cassariu presentăza conspectulu de-
spre starea cassei asoc. pre tempulu acestei siedintie,
din carele se vede, că cass’a asoc. după subtragerea
erogateloru de pana acum — are in proprietatea sa
40,083 fr. 55'/₂ cr.

      Se iea spre sciintia.

      §. 61. Sub Nr. 174, 175 si 178 se presentăza
alte conspecte despre interesele obvenitdrie cu 1. luliu
a. c. după couponii dela obligațiunile, aflatorie in pro-
prietatea asociatiunei, si anume: a) după couponii dela
obligațiunile urbar. trans. că interese 703 fr. 8 cr.;
b) după Couponii dela obligațiunile de stătu in v. a.
20 cr., ăr in argintu 35 fr. 50 cr.; c) dela cass’a
bancei „Transilvani’a" ărasi că interese 8 fr. 70 cr.

      Spre sciintia.

      §. 62. Se reporteza, că banii aflători in moneta
sunatdria anume 35 fr. 50 cr. schimbanduse in val.
austr. s’au capetatu 41 fr. 84 cr. v. a.

      Spre sciintia.

      §. 63. Secret. II. raportăza despre banii incursi
dela siedinti’a din luniu a. c. parte că tacsa de m.
ord., parte că oferte său colecte, cum si că prenume-
ratiuni la „Transilvani’a,* si anume: 1) prin vener.
ordinariatu metrop. din Blasiu s’au trimisu că co-
lecta 15 fr. 20 cr., din care 10 fr. 15 cr. din proto-
popiatulu Palatcei, ăr 5 fr. din protopop. Dergei
(Nr. prot. agend.); 2) au incursu deadreptulu la se-
cret. asociat, că prenumeratiune la Transilvani’a si
tacse de m. ord. 24 fr. (Nr. 163); 3) prin dn. admi-
nistr. protopop, alu tractului Bagau Elia Luc’a s’au
trimisu că colecta adunata dela poporulu din tractulu
protop. resp. 33 fr. (Nr. 169); 4) prin dn. vicariu in
Fagarasiu Ioane Antonelli că tacsa pentru dsa că m.
ord. pre a. 186% si pentru 1 ecs. alu acteloru adun.
V. si VI. 6 fr. (Nr. 170); 5) prin dn. vicariu in Ha-
tiegu Petru Popu că tacsa de m. ord. dela 4 membrii
20 fr. (Nr. 171); 6) prin dn. asesoriu in Gherl’a Al.
Nemesiu că tacsa de m. ord. pentru dsa si altu mem-
bru, si anume: August. Munteanu, pre 186% 10 fr

— 203 —


(Nr. 176); 7) dela dn. ases. la tabl’a regia Petru Pi-
posiu pentru cate 1 ecsempl. din „Transilvani’a" pre
1868 si 1869 4 fr. (Nr. 177); 8) prin dn. protop. si
vicepres. si colect. alu asoc. loanu Hannia s’au ad-
ministrata câ tacsa de m. ord. si colecta 15 fr. (Nr.
179); 9) prin dn. protop. si colect. in Brasiovu loanu
Petricu câ tacsa 5 fr. (Nr. 180); 10) prin v. ordinar,
metrop. din Blasiu s’au trimisu câ colecta adunata prin
staruinti’a dlui protopopu in Clusiu loanu Pamfilie
42 fr. (Nr. 182); 11) prin dn. protopopu in Sabesiu
loanu Deacu 26 fr. 48 cr., din care 16 fr. 48 cr.
colecte, dr 10 fr. tacsa de m. ord. (Nr. 183); 12) prin
dn. protop. lacobu Lugosianu câ tacsa si pentru 2
diplome 12 fr. (Nr. 184); 13) prin dn. profes. si co-
lectoriu alu asoc. loanu M. Moldo van u 75 fr. 10 cr.,
din care 60 fr. tacse de m. ord., dr 15 fr. 10 cr. co-
lecta adunata prin staruinti’a dlui protop. in Panade
loanu Ignath (Nr. 185); 14) a mai incursu câ tacsa
de m. ord. la cass’a asoc. cum si o prenumeratiune
la „Transilvani’a," cu totulu 52 fr. v. a.

      Dn. consil. aulicu lacobu Bolog’a din raportulu
acest’a aflandu, că prin zelulu unoru dd. s’au adunatu
colecte si oferte in suma mai marisidra, se afla in-
demnatu a propune, câ comitet, se binevoidsca prin
resp. ordinariate a esprime multiumita zelosiloru con-
tribuitori si mai alesu dd. loanu Pamfilie, protopopu
in Clusiu, si Elia Luc’a, administr. protop. alu Ba-
gaului, prin acaroru staruintia si zelu s’au adunatu
oferte mai considerabile. Acesta propunere este spri-
jinita si de dn. senatoriu Petru Rosc’a.

      Dn. vicepresiedinte propune, că luandu spre sciin-
tia raportulu despre banii incursi, totuodata zelosiloru
stăruitori si oferenti in favdrea sporirei fondului asoc.
se li se esprime recunosciintia protocolarmente.

      Comitetulu cu maioritate de voturi primi de a
sa propunerea din urma, resp. a dlui vicepresiedinte,
esprimandu prin acdst’a la protocolu recunosciinti’a
sa zelosiloru contribuitori si oferenti in favdrea asoc,

      §. 64. Secret. II. prelege numele aceloru domni,
cari satisfacundu §-lui 6 din statute, s’au facutu mem-
brii ord. noui ai asociat, si propune a li se dâ resp.
diplome.

      Comitetulu insarcineza pre secret. II. cu espe-
darea acelora.

      §. 65. Se presentdza testimoniulu scol, pre sem.
II. an. scol. 186 % produsu din partea stipendiatului
asociatiunei losifu Masimu, studente in VI. clasa la
scdl’a reala din Sibiiu, din carele se vede, că numi-
tulu teneru a raportata clas’a gen. de progresu prim’a
cu eminentia (Nr. 172).

      Spre sciintia.

      §. 66. Se prelege o scrisdria a dlui metropolitu
de Alb’a-Iuli’a dr. loanu Vancea ddto. 15. luliu a. c.
Nr. 1203, prin care la rogarea comitetului din 6. luliu
a. c. Nr. 167, respunde, cumca Escel. sa in obiectulu
opuriloru lui Clainu si Sincai, inca n’a primitu ne-
mica dela prea-vener. ordinariatu episc. din Oradea-
mare, dar l’a provocatu, câ se se enuncieze in asta


privintia, spre a pute dâ dechiaratiunea oftata din
partea comitetului (Nr. protoc. 186).

     Se iea cu plăcere spre sciintia.

     §. 67. Se presentdza sub Nr. 187 o alta scri-
sdria a vener. ordinariatu metrop. din Blasiu ddto. 7.
luliu Nr. 1164 a. c., prin care in nesu cu o alta scri-
sdria din 3. Octobre Nr. 1433 din 1868, relativa la
edarea si tipărirea cartiloru pentru scdlelc poporali
pre spesele asociatiunei, respunde, cumca scdlele po-
porali fiindu confesiunali, si resp. ordinariatele avendu
propriale tipografii, cărțile scolastice inca nu se potu
edâ si tipări in altu modu, decatu sub inspectiunea resp.
ordinariate si in tipografiele diecesane, seu archi-die-
cesane ale acelora.

     Conclusu. Se iea spre sciintia cu aceea, că se
se alature la proiectulu comitetului in obiectulu ce-
stiunatu, ce s’a statoritu in siedinti’a aceluia din 8.
luliu a. c. cu scopulu de a se asterna prosimei adu-
nari generale.

     §. 68. Se presentdza sub Nr. 187 o cbartbia a
presidiului societatiei „Romani’a" din Vien’a, prin care
acela arata, că inalt. ministeriu de culte si invetia-
mentu in urm’a pasiloru facuti din partea junimei
studidse romane, s’a dechiaratu aplecatu a creâ o ca-
tedra de docentura pentru limb’a si literatur’a romana
cu o remuneratiune anuale de cate 400—500 fr.; si
dupace colegiulu profesor, alu universitatiei intrebatu
in asta privintia, de ministeriulu de culte si invetia-
mentu, s’a esprimatn in contra denunlirei unui inve-
tiatoriu de limba asia numitu: Sprachmeister, aratandu
necesitatea denumirei unui barbatu instruitu si ada-
patu in literatur’a romana, presidiulu numitei socie-
tăți din consideratiunea irnportantiei obiectului din Ge-
stiune, se afla indemnatu a se adresâ catra presidiulu
asociatiunei transilvane, cu acea rogare, câ asociat,
trans. in contieleoere cu celcalalta societari literarie

                  O

din Aradu si Bucovin’a, se bincvoiesca a recomandă
unu individa in totu respectulu cualificatu pentru o-
cuparea catedrei de limb’a si literatur’a romana. Inse
fiinduca unu atare barbatu neci decatu n’ar potd se
subsiste in Vien’a cu o remuneratiune anuale câ cea
susu amentita, presidiulu numitei societari din Vien’a
se rdga, a) câ asociatiunea se studieze, cum s’ar potd
mari atare remuneratiune anuale? b) dre societatea
romana liter. n’ar fi in stare a contribui anualmente
spre numitulu scopu? c) ore n’ar fi bine a se rogâ
consistoriulu gr. orient, din Cernautiu, câ se esope-
reze dela in. ministeriu incuviintiarea si sistemisarea
unui salariu anuale din fondulu religionariu gr. or.
alu Bucovinei.

     Punenduse la discusiune resp. scrisdria a presi-
diului societatiei „Romani’a" din Vien’a si dn. cons.
lacobu Bolog’a desvoltandu cu motive destulu de pon-
derase , necesitatea crearei unei catedre de limb’a si
literatur’a romana la universitatea din Vien’a, unde
studieza unu numeru considerabilii de teneri romani:

     Comitetulu in consideratiunea irnportantiei ace-
stei cestiuni, la propunerea dlui protop. Boiu, se afla

— 204 —


motivata a decide: că pentru studiarea obiectului ce-
stiunatu si modalitatea realisarei aceleia, se se alega
o comisiune de trei membrii, cu însărcinarea de a
presentă in siedinti’a prosima o opiniune meritdria in
asta privintia. De membrii acestei comisiuni se alegu
dd. membrii ai comitetului lacobu Bolog’a, dr. loanu
Nemesiu si dn. parochu si prof. Zach. Boiu.

     §. 69. Comisiunea insarcinata in siedinti’a co-
mitetului din 15. Sept. 1868 §. 113 cu raportarea
asupra proiectului relativu la infiintiarea de reuniuni
tienutali si agenture comunali pentru latîrea activita-
tiei asociat, prin referentele seu si resp. propunatoriulu
dn. consiliariu aulicu Iac. Bolog’a refereza in acestu
obiectu.

     Dupace dn. referente desfasiura pre largu prin-
cipiale conducatdria, care le a avutu comisiunea in ve-
dere, la esaminarea resp. proiectil, presidiulu pune la
ordinea dilei pertractarea si desbaterea aceluia.

     Deci cetinduse numitulu proiectu in faci’a siedin-
tiei, se supune desbaterei generale, si dupace membrii
comitetului isi dedera opiniunile sale, se decise cu
unanimitate, a se primi de substratu, resp. de basa»
pentru desbaterea speciale din punctu in punctu. :

     §. 70. Intr’aceea tempulu fiindu inaintatu si unu
atare obiectu după importanti’a sa pretendiendu o des-
batere speciale, pre catu se pdte mai defecata, Ia pro-
punea dlui redactoriu Cristea, se decide: a se amenâ
desbaterea speciale pana la siedinti’a comitetului tie-
nenda in un’a din dilele urmatdrie si anume: luni in
26. luliu a. c. la 3 dre după amiadi.

     Cu aceste protocolulu s"a iuchiatu pre lâ 7 dre
după amiadi.

     Datulu că mai susu.

  loanu Hannia mp.,                 I. V. Rusu mp.,

      vicepresiedinte.                  secret. H.

     S’a cetită si verificata in 26. luliu 1869.

      Petru Mânu. Dr. I. Nemesiu. Z. Boiu.


        Oda pentru cronic’a lui S. Sincai catra Grig. Gica VV.

         Cronic’a lui Sincaiu este unu tesauru,

         Scumpu la totu romanulu celu adeveratu:

         A sa aparintia n’are pretiu de auru,
         Are pretiu de viatia, meritu nestimatul

         Originea ndstra e glorificata,

         Faptele antice lumei dovedescu,
         Ce au fostu străbunii noștri altadata
         Si ce meritu are ndmulu. romaneseu I

         Aici totu romanulu gloria’si gasesce:

         Alu seu sufletu fie catu de amortîtu,
         Citindu asta carte se insufletiesce
         Si ’n a sa cădere vede ce-a gresitu.

         A Măriei tale generositate

         A voitu, o! Domne! a inavuti

         Cu acestu tesauru o posteritate,
         Care e menita a însufleți.


           Dar pe candu acesta fapta laudata
           încununa dulce pe Mari’a ta;

           Candu pe tronulu tierei te ’ntorci inc’odata
           Menitu ca se mângâi suferintia sa;

           Acum candu auror’a pare ca gonesce
           Negrulu intunerecu ce ne-a invelitu;

           Candu unu sdre dulce ne fagaduesce
           Fericirea, care de multu am doritu;

           Da-ne, da-ne noua, Ddmne prea ’naltiate

           Pagine frumdse pentru viitorii!

           Las’unu nume sacru la posteritate,
           Cd se’lu reciteze pururea cu-amoru!

           Cerulu se deschide, timpulu se arata,
           Toti intdrna ochii la Mari’a ta!

           Viitorulu tierei, adti sdu nici odata

           Este timpu, o Domne! a consolida. G. Sionu.

      1854.                                      (După „Traianu.“)


        Publicarea baniloru incursi

la asoc. dela sied. comit, din 26. luliu a. c. pana la
sied. aceluia din 3. Augustu c. n. 1869.

       1) Prin dn. negotiatoriu si col. asoc. in Muresiu-Osiorheiu
losifuFtilep s’au trimisu la asoc. 35 fr. v. a. si anume: a) dela
dn. negotiatoriu Georgie Moldovanu tacsa pe 186% 5 fr.; b) dela
dn. negoț. Daniilu Moldovanu tacsa pe 486⁸/₉ 5 fr.; c) dela dn⁻
negoț. losifu Fiilep tacsa pe 186% 5 fr.; d) dela dn. negotîat.
loanu Bardosi tacsa pe 186% 5 fr.; e) dela dn. negoț. Erimia
Ladosianu tacsa pe 186% 5 fr.; f) dela dn. asesoriu la tabfa
regia Antoniu Stoic’a tacsa po 186% 5 fr.; g) dela comunitatea
bisericei gr. cat. din Muresiu-Osiorheiu pre anulu 186% 5 fr.
Sum’a 35 fr. '

      2) Prin dn. adv. dr. Anreliu Brote că tacsa de m. ord.
pre an. 186% pentru dn. jude scaun, in Miercurea loanu Ma-
celariu 5 fr.

      Sibiiu, 17. Augustu 1869.

Dela secretariatulu asoc. trans.


Dictionariulu

UNGURESCU-ROMANESCU
(Magyar-romăn szdtăr)

compusa de Georgie Baritin, Brasiovu 1869, legatu
usioru cu 3 fr. 20 cr., legatu tiepenu cu calcaia de
piele (Halbfranzband) 3 fr. 70 cr. v. a., se pdte trage
atatu dela auctoriu deadreptulu, catu si se pdte comandă
prin librărie totu cu pretiurile susu aratate, pen-
truca s’a ingrigitu, că pretiulu se remana același.

    La cei mai departati dintre dd. abonati s’au tri-
misu ecsemplariale prin posta, din causa ca ori ce
alta ocasiune prompta si sigura a lipsitu. La cei
cari au a primi cate 10 ă 50 ecs. s’au trimisu prin
carausi si pe calea ferata.

         Din „Transilvani’a“ mai avemu ecsem-
plaria din anulu curg, incependu dela 1. lanuariu.

    Din a. 1868 se afla ecsempl. legate, depuse la
comitetu in Sibiiu. Pretiulu 3 fr. v. a.


Editorlu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu seeretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi'» Romer & Kamner.