------------ ffs³ Acesta f6ia ese j cate 3 c6le pe luna j si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- ciatiunei, era pentru nenieiiibrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto poștei. yw jtf ------------------v TRANSILVANIA. Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. -----—----' A Z⁵ U . 1 (j Abonarnentulu se i face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza Ia Comi- telulu asociatiunei in Sibiiu. seu prin posta seu prin domnii co- (J lectori. ? 'V’p fiO* ------------va^a. Nr. 14. Brasiovu 15. luliu 1869. Anulu II. Din cronic’a lui Michailu Cserei. 1661—1711. (Continuare). 1695. Evenimentele consemnate de Cserei la a- nulu acesta sunt drasi fdrte amestecate. Noi aici con- tragemu pre cele mai interesante, precumu urmeza. După mOrtea sultanului Achmet se inaltiă la tronu Mustafa, carele fiindu omu crudu si bataiosu, voindu a continua guer’a in contra ndmtiului, se determină a lua elu insusi comand’a si a maneca dreptu asupra Transilvaniei, pentrucă sdu se o reocupe, sdu se o prefaca in pulbere si cenușia. Totu pre atunci im- peratnlu Leopoldu dete comand’a suprema electoriu- lui Sacsoniei, nu că unui generalu bunu, ci numai pentrucă acesta fiindu unu june spulberatu, iubitoriu de gloria si totuodata fdrte predatoriu, se oblegase a intretiend cu spesele sale una dste de dudasprediece mii, pentrucă ’i remasesera dela parentii sei averi fdrte mari, pe care inse elu in diece ani le predă pre tdte, că-ce de ecsemplu fiindu elu in Vien’a, in una sin- gura ndpte pierdă dudadieci si cinci de mii de gal- bini la cârti, „dra pe curve a cheltuitu de diece si de dudadieci de ori atata,a adaoge cronicariulu, „de aceea ajunse a fi asia nefericitul Armat’a cea mare nemtidsca cantonă pe atunci la Petrovaradinu. Gene- ralulu Veterani esise din Transilvani’a si stă numai cu siese regimente la Caransebesiu. Deci elu trimite la Petrovaradinu catra electoriulu Sacsoniei si la gene- ralulu Caprara, cărui era subordinatu, că se’i dea si instrucțiune, si ajutoriu, pentrucă numai cu siese re- gimente nu ar fi in stare de a da peptu cu atata spurcu de turcime. Sacsonulu voiă se trimită lui Ve- terani alte siese regimente câ una antegarda, dra in- tr’aceea se se scdle si elu cu armat’a intrdga si se strimtoreze pre turci intre duda focuri. Inse fiindu- că sacsonului se dedese comand’a numai sub condi- tiune, câ elu se nu pdta face nimicu fara incuviin- tiarea generaliloru Caprara et Haissler, dra aceștia era inemici de mdrte ai lui Veterani, carele trecea de omu si cu mente, si adeveratu erou, si dra iubitu câ nimeni altulu in Transilvani’a, asia ei dîsera sa- csonului, că nu e bine, că se’si rupă armat’a in duda, ci se anuntia lui Veterani, că elu se se arunce in siantiuri la Caransebesiu, pana ce va ajunge acolo armat’a intrdga. Toti trei, sacsonulu, Caprara et Haissler isi detera parol’a de ondre, cumucă a patra dî voru ajunge nesmintitu cu armat’a la Caransebesiu. Intre acestea sultanulu Mustafa veni la cetatea | Lip’a, in care comandă din partea nemtidsca colone- i lulu Toldo, dra haiducii unguresc! era comandati de capitannlu Andreiu Daroczi, carele nu de multu tre- cuse dela Tbkblyi in partea lobontiloru. Lip’a fiindu fdrte reu fortificata, de si aparata fdrte bine, curendu cadiu in manile turciloru, carii aruncara garnisdn’a intrdga in ascutîtulu săbiei, crutiandu numai vidti’a lui Toldo. Veterani audiendu de obsidiunea Lipei, alergă in ajutoriulu ei, inse prea tardiu. Asia elu, dupace se încercă indesiertu a sparge prin siantiurile arnautiloru, fara că se aiba tunuri la sine, se luă pe riulu Tcmisiu iu susu si se asiediă in nesce siantiuri ruinate. Trecu cele patru dîle, armat’a cea mare inse nu vene, pentrucă după Cserei, Caprara si Haissler amană plecarea ei cu multe măiestrii, numai pentru- că intr’aceea turcii se apuce a sfarma pe Veterani. Intre acestea avangard’a turcdsca advenise la sian- tiurile tienute de Veterani. Acesta se mai apară trei dîle in acelea siantiuri, sucursu inse totu nu’i venea. A trei’a dî fiindu Veterani tocma la prandiu, ii aducu scirea, că tabar’a cea mare turcdsca se apropie. Ve- terani incalica indata calulu si esindu cu generalulu Klockesperg pe una colina, din acelu punctu se in- credintidza, că insusi sultanulu vene asupra lui. Atunci Veterani intorcdnduse iute, isi pune regimentele in ordine de batalia, asiedia si cateva tunuletie aduse din cetatiuiele transilvane. Ilu rogara, că se îmbrace peptariu de otielu si se’si pună casc’a (cassis), elu inse astadata nu vof. Veterani adica in acelea dîle pe- trunsese planurile lui Caprara et Haissler, cumucă aceia voiescu se’lu pdrdia; deci elu, carele in tdta vidti’a sa nu perduse neci una batalia, vediendu că ’i va fi preste potintia a învinge una armata paga- ndsca atatu de cumplita, se determină, că decatu se devină in captivitate rusînatdria, acumu la betranetie, mai bine se mdra cu gloria pre campulu bătăliei. Asia in momentele, pre candu era se dea peptu cu turcii, Veterani inpumnandu sabi’a, dîse: „Hundsfott este Caprara, Hundsfott e si Haissler!“ Acdsta in- sulta este atatu de mare si rusînatdria la nemți, in catu celu care o primesce, e constrinsu sdu a duela, sdu a parași regimentulu cu mare rusîne. După a- cestea Veterani facendu’si cruce si rostindu una ro- gatiune scurta, determinata a înfrunta mdrtea, se puse tocma in frontu si adresanduse catra regimente, le dîse: „lubitii mei fii, inieptative asupra paganiloru. pentrucă vedeți, cumucă Caprara et Haissler m’au vendutu pre mine si pre voi. Deci se morimu cu 27 — 158 — arm’a in mana, se lasamu si imperatului turcescu una victoria dorerdsa!“ După acestea cronicariulu descrie pe largu me- morabila batalia a lui Veterani cu turcii, intemplata pe la inceputulu lui Septembre; fiinducă inse Cserei insusi nu luă parte la acea batalia, prin urmare o descrie numai din audîte, noi lasamu in grij’a istori- ciloru, câ se compare loculu acesta din Cserei cu alte sciri remase despre acea batalia, care de una parte a fostu cumparata cu vieti’a lui Veterani, de alt’a inse a taiatu poft’a sultanului de a intra in Tran- silvani’a si a o preface in ruine. Acea batalia a tre- buita se fia in adeveru fdrte crunta, unu adeveratu carnagiu, carele se face numai, candu cineva are se câștige, său se perda una tiăra, precumu este Tran- silvani’a. Pre candu trecea prin rinlu Temisiu spa- cliiii călări, dra ienicerii tienenduse de cddele cailoru acestora, Veterani ii intempină cu unu focu atatu de iute, incatu una aripa turcăsca indata după primulu atacu s’a si retrasu. Alu dnoilea atacu ărasi fu res- pinsa. Atunci sultanulu, carele spectâ batali’a de pre una colina, înfuriata de rușinea ce’i făcu ai sei, descinse elu insusi la loculu bătăliei si scotiendu sa- bi’a, inceph se taia si se străpungă pe ceauși, pe pași si pe oricare ii venea inainte si asia ’i bagă erasi in apa si in focu. In acelea momente Veterani porunci generalului Truchsess, care comandă arip’a stenga, că se încarce tunurile cu gldntia de pușca, bagandu in ele catu încape in pelaria. Asia se si in- carcara, adica cumu se intempla in dîlele nostre, cu mitralii (cartace) si cu alte meruntisie. Turcii cadea cu sutele, caluîu sultanului si duoi arapi de langa elu inca au cadiutu. Eta inse, că in aceeași dra ge- neralulu Veterani inca fu inpuscatu in man’a stanga, incatu perdea sânge multu. Afara de acesta vediendu unu turcu, că Veterani in ferbdrea bătăliei isi scapase pelari’a din capu, in acelu momentu ilu taia in capu; totu atunci inse elu de si vulnerata in bratiu si in capu, omdra pre turcu. Generalulu Kldckesberg, care in totu decursulu acelei bătălii a fostu in apropierea lui Veterani, a mărturisită cu juramentu ceea ce a vediutu cu ochii sei, că adica Veterani a ucisu in acea batalia ndua turci cu man’a sa. Acumu inse de atata scursdre de sânge scadiendu’i poterile, a si le- sînatu. Atunci ai sei ilu puseră in trăsură si însoțita de chirurgulu Wilhelm, ilu porniră spre Transilvani’a. Intr'aceea turcii se readuna si atreia dra. Sultanulu le comanda: victoria sdu mdrtea toturoru. Regimen- tele nemtiesci descuragiate prin caderea lui Veterani si ostenite după lupt’a de cinci dre, raliate din nou prin generalulu Truchsess, mai descarcara ultimele focuri asupra turciloru, prin care ucisera si pre pasi’a arnautiloru, după aceea lasandu carale cu bagagiu in prad’a paganiloru, apucara calea spre Transilvani’a, unde ajunseră iu 7. Sept. Cserei afla, că in acea batalia aru fi cadiutu una miie cinci sute de nemți; dra numerulu turciloru cadiuti se pune fdrte ecsage- ratu, la duoadieci pana in duoadieci si cinci de mii. Generalulu Veterani vulnerata fdrte greu, nepo- tendu fi adusu cu iutidla destula, fu ajunsu de turci. Elu inca si atunci voia se se apere; turcii inse’lu taiara, si pdte fi, că iau dusu capulu cu sinesi după datin’a loru. Lumea inse nu voia se crdda. câ Ve- terani ar fi mori tu, ci se latîse faim’a, că l’au dusu in captivitate la Constantinopole. Aictori’a, veduv’a lui Veterani, fiindu femeia temetdria de Ddieu, a tri- misa si a cantata pe barbatu-seu in tdte părțile; inse cu totulu indesiertu. Ardelenii au iubita pe Veterani că pre unu parente alu loru si se invoisera, că in casu de a se afla in captivitate, se dea pentru elu pana Ia un’a suta mii fiorini. Nemții ură pre acelu erou, din causa că elu tienea disciplina strinsa si ’i pedepsea aspru pentru escese. De aceea ostasii dîcea catra ar- deleni : „Me, a moritu tataia vostru, alu ardeleniloru.a La acestea adaoge Cserei: „Dieu asia, a moritu ta- talu nostru, acesta amu simtîtu-o noi sub ceilalți ge- nerali, carii au urmata. “ După batali’a dela Temisiu sultanulu isi perdîi poft’a de a incurge in Transilvani’a, pentrucă vediendu atata perdere causata numai prin siese regimente nem- tiesci, isi imagină, ce pdte se’lu ajunga, deca va veni armat’a nemtiăsca intrega. Deci sultanulu Mustafa in- tarindu si mai bine cetatea Temisidr’a, (care inca totu se află in potestatea turciloru), cu garnisdna mai nu- merdsa si cu victualii, după aceea dandu cetatea Li- pov’a flacareloru, se re’ntdrse iute in tiăr’a sa, nici că mai esi incdce spre a lua elu insusi parte activa la afaceri belice. Intre acestea ajunse si armat’a cea mare imperatesca la fati’a locului, dupace Veterani era sacrificata, si dupace ea perduse totu tempulu a- celei campanii numai cu tandalituri rusînatdrie. Puțina după acestea peri inca si faimosulu ca- pitanu fdrte curagiosu, anume Franciscu Horvăth, care dra tîganu de origine, sierbise mai antaiu la Tokblyi, după aceea trecii la lobonti. Acestu capitanu de tî- ganu făcuse multe rele turciloru dela Temisidr’a, pana candu in una de dîle turcii pandindu’lu, ilu apuca numai cu puțini de ai sei. După una lupta lunga si furidsa turcii taia man’a stanga a lui Horvăth, du- pace acesta decalase pre cativa din ei, apoi ilu im- biie cu pardonu, numai se se dea legata, si jura că nu’i voru mai face nimicu; Horvăth inse avea tema, câ nu cumuva se’lu dea pre man’a lui Tokblyi; asia ne voindu elu a se da, turcii ilu taiara, dra capulu lui ilu puseră in păru la pdrt’a Temisidrei. In același anu 'decurse guer’a infricosiata intre franci si anglii, atatu in Belgiu, catu si pe mare. Cserei atinge si asemenea evenimente străine după datina, se re’ntdrce inse curendu erasi la trebile Transilvaniei. După bătăliile din Banatu electoriulu Bavariei, Caprara et Haissler veniră cu mai multe regimente in Transilvani’a, spre ale asiedia ărasi in ernaticu, său adica spre a tienă Transilvani’a in frene. Boierii le esira spre intempinare la Deva, ăra apoi se in- tdrsera la diet’a din Turda. De acolo electoriulu Sa- esoniei cu gubernatoriulu Bânffi si cu mai multi boieri 159 — trecură la Clusiu, unde electoriulu tu intempinatu cu. pompa mare. In urmatdri’a dî electoriulu dete unu ospetiu, la care dintre boieri chiamă numai pe Bănffi si pe Apor, era dintre nernti pe trei generali, Cor- belli, Sapia et Cracco si pre toti oficirii din garnisdna. Cserei ne asigura, că si la acea mesa s’a facutu una beția infricosiata (szbrnyu italt mivelenek), că inse electoriulu nemtiu ar fi intrecutu pre toti in desier- tarea pacharaloru, de si gubernatoriulu inca bea cum- plita (noha a gubernator is erbsen ihatott, de az elec- tor mind ki ivă dket). Preste acesta electoriulu era omu atatu de robustu, in catu pacharale de argintii le încovoia, că si cumu aru fi fostu din charthia, ba si potcdvele de cai le frangea. Pre catu era inse de tare trupesce, tocma pre atata era de sventuratu si desiuchiatu, dra ducenduse dela Clusiu la Vien’a, pe acolo facil nebunii si mai multe. După acelu electoriu spulberatu veniră si generalii Caprara si Haissler la Clusiu, de unde inse purcesera si ei mai departe, era de comandante in Transilvani’a lasara pe generalulu Truchsess. Noi amu vediutu mai susu in Nr. tr., că Cserei pune casatori’a tenerului Michailu Apaffi la a. 1694 drn’a; aici inse la a. 1695 erasi ne mai spune despre acea casatoria, vorbindu că din chiaru seninii despre ospetiulu căsătoriei (lakadalom), pre care’lu pune in ale duoilea anu la luniu. Scimu cu totii din ecsem- ple nenumerate, păstrate in istoria, ce multu dependea si mai depende inca si pana in dîlele ndstre sdrtea jpopdraloru si a tieriloru dela unele casatorii. Istori’a i căsătoriei acelui junisioru Apaffi merita una conside- ratiune prea de aprdpe a fiacarui ardelenu; de aceea noi mai reproducemu inca si urmatdriele date împăr- tășite de Cserei. „In luniu merseramu la ospetiulu principelui in Blasiu*). Se trăseseră corturi la podu. Principele esi acolo calare intru intempinarea logodnicei (sponsei) sale (mătkăja eleibe). Atatu Nicolae Bethlen, catu si Stefanu Apor, Petru Alvinczi si altii, carii nu voia, că se se faca acea casatoria, era fdrte suparati. Dela podu veniramu in Blasiu, unde ospetiulu fu pomposu, nu inse că de principe. Intre dantiu, candu princi- pele dantiă cu mirds’a sa, Stefanu Apor totudeauna se sculă, era loanu Sărosi cu ceilalți siedea. Eu inca stăm acolo la spatele loru. Atunci Stefanu Apor dîse lui Sărosi: „Cumnate! pentru ce nu dati principelui onorea, sculanduve dinaintea lui! Sărosi respunde cu voce tare: „Scdlese canele dinaintea dumnealui, candu eu sciu bine, că elu si-a papatu principatului *) Blasiulu fusese proprietatea domnei Anei Bornemisza, soției lui Micii. Apaffi. După traditiunea remasa ndua dela stră- bunii nostrii si mai alesu după cele ce audîserainu noi din graiulu episcopului Lenieni, paremise in an. 1833, mitropolitulu Sava Brancovdnu citatu si adusu din Alb’a luli’a, la Blasiu, aici fu desbracatu de vestmentele sale archieresci, apoi batutu câ una femeia publica. Se spune, că cu acea ocasiune Sava amaritu de rușine si de dorere, ar fi strigata catra ceriu: Dumnedieule alu parintiloru noștri ajuta si fa, câ loculu pe carele suferiu eu, se ajunga in posesiunea nemului meu celui romanescu. „Sarmanulu Mich. Apaffi obserbă indata după ospetiu, că caus’a lui merge canesce, din causa că g-ubernatoriulu nu voi se’lu mai tituleze cu marii’a ta, nici precedentia nu i dete. Apaffi crediuse, că ddca se va casatori cu fiica unui boieriu transilvanu si mai alesu cu a lui Grigorie Bethlen, toti voru fi cu elu si ’lu voru susținea in principatu. La curte inca’i făcură totu asemenea sperantia, pana candu lu- crulu ajunse la matoritate, candu apoi toti ilu pără- siră. Gubernatoriuhii ii mai placea firesce, că mai bine se poruncdsca elu singurii tierei intregi, decatu altii lui; era ceilalți boieri avendu pre atunci chiaile inca Ia man’a loru, fiindu si generalulu Veterani omu blandu si ne amestecanduse in neci una afacere a tierei, ei credea, că tdte acestea voru merge totu asia, si că ei voru duce lucrurile Transilvaniei după pla- culu loru si ’i voru suge unsdrea. Tdte acestea inse s’au intemplatu cu totulu altumenterea; pentrucă ve- nindu Rabutin, curendu smulse toiagulu din manile boieriloru si mi’i invetiă, că se asculte de sunetulu tobei. Atunci apoi aru fi voitu bucuroși, că se’si aiba pe principele loru nationalu, ei inse apucasera a’lu da preste capu. Manienduse si curtea (imperatdsca) pe Apaffi pentru acea casatoria, fiinducă nici boierii nu mai voiseră, că se aiba principatu, articlulu diplomei sunătorii! despre principatulu lui Apaffi ilu trantira de părete, dra Apaffi fu condusu la Vien’a împreuna cu soși’a lui. Acolo fu constrinsu a re- nuncia la principatu si a’lu cede casei austriace, dra pre elu ilu imbracara in costumu nemtiescu. De a- tunci elu se uita din distantia mare atatu la patria, catu si la averile sale. Pentru vitielulu celu frumosu si grasu ii detera unu titlu macru de princeps im- perii. Acumu ilu tituleza „Serenissime“ si totu nu are nimicu; din contra, candu ii dîcea numai „marii’a ta,“ atunci sciu că avea multu. Acestu feliu de patrioti buni a tînutu Transilvani’a totudeauna spre perirea sa. Pe curtea Vienei nu o pdte in- culpa nimeni, pentrucă ddca inșii boierii ardeleni nu aru fi dejucata pe Mich. Apaffi din principatu, elu pana astadi ar fi pe tronu. Inse nece imperatulu nu a fostu atatu de nebunii, pentrucă se le dea binele cu forti’a, candu vedea, că loru nu le trebue. Ddca nu le trebui loru, a trebuitu altuia, care se si scie folosi de acelu bine.“ Despre infiintiarea cancelariei de curte. M. Cserei ne păstră urmatdriele date: Inca înainte de aedsta cu unu anu se infiintiă in Vien’a din porunc’a imperatului cancelari a transil- vana. Sâni. Kălnoki, carele după aceea se facă co- mite si a moritu mai deunadi, fu alesu cu voturile comune ale tîerei de vicecancelarii!, pentrucă cance- lariulu primariu Nicolae Bethlen isi avea resiedenti’a sa in Transilvani’a. Era din caus’a certeloru confe- sionali se numi din fiacare confesiune cate unu se- cretariu si cate unu cancelistu; reformatii alesera pe Andreiu Szentkereszti, papistasii pe Benedictu Henter, unitarii pe Michailu Simen, era luteranii pe Georgie 27* 1G0 Czako dela Brasiovu. Aceștia era totuodata si consiliari ai cancelariei, carora li se defipsera plati mari, din care una parte se dete din veniturile a- veriloru fiscali, era ccealalta din contributiunile tierei.“ Acesta este inceputulu cancelariei transilvane la Vien’a. unu feliu de ministeriu delegatu, midiulo- citoriu intre tidra si curte, intre gubernulu de acasa si intre monarchu. Acea cancelaria inse incetu cu incetisiorulu puse man’a pre tdta potestatea, trase la sine tdta jurisdictiunea, aruncandu pe gubernulu din tidra in scartu. Neci o mirare. Anume catolicii intri- gară indata dela inceputu, pentrucă potestatea admi- nistrativa si juditiaria se trdca din tidra la Vien’a. Fiinduca calvinulu Szentkereszti era omu desteptu, activu si mai fusese in Vien’a, dra Henter catoliculu era omu molaticu si fara esperientia, Stefanu Apor, carele că papistasiu pe atunci era tare si mare, atatu mai tiesh la cabale, pana ce scdse pe Henter dela curte si ’lu impuse cu forti’a de jude primariu si ca- pitanu in Ciucu, era in loculu lui denumiră de se- cretariu la curte pe unulu anume loanu Fiăt, carele după familia se tragea din Caransebesiu, de unde se prăsise in comitatulu Uneddrei. Acestu Fiăt era o- mulu cardinalului Kollonics, prin urmare de aceea ’lu si Împinseseră la rangu asia mare in cancelari’a transilvana, pentrucă iesuitii de atunci se’lu aiba de instrumenta sigura, se sfarme prin midiulocirile lui si diplom’a, se trautesca la părete si pe calvini. Cserei crede, că acelu Fiăt in adeveru a si sciutu seduce pe simplulu imperatu Leopoldu I-, pentrucă se si dea cu pitiorulu atatu diplomei, catu si la tdte legile fun- damentali ale tierei. Acilea secuiulu Cserei scrie ceva si la adres’a ndstra a romaniloru din Transilvani’a. Lui adica ’i este fdrte necasu, pentruce curtea Vienei Începuse a pune si dintre romani in funcțiuni publice, mai anume in de acelea, care nu cadea sub alegeri. Cserei nu Vede aci, că curtea Vienei, care urdîse si agitațiunile religidsc intre romani, trebuea se’si caute si se’si faca partita si din romani, in interesulu propriu, pentrucă cu atatu mai siguru se pdta tiend tidr’a in potestatea sa. Apoi ce a facutu curtea Vienei in respectulu ro- maniloru atatu atunci, catu si după aceea in cursulu dîleloru mai multu, decatu că s’a folosita de nenu- meratele erori politice ale celorulalti ardeleni si mai anume ale aristocrației corcite romano-unguresci, cal- vinite sdu iesuitice, si ale patriciatului sasescu. Cu ,catu sectele si castele privilegiate tractă pre romani ,cu brutalitate mai mare, cu atatu comandanții nem- tiesci primea porunci mai dese, că pana la unu grada drecare, inse numai pana la unu gradu, se tiena cum- pan’a romaniloru, precumu se dîce in Vien’a, adica se’i protdga. Cu tdte acestea privilegiatii neciodata n’au fostu in stare de a cundsce, că ei fara romani, adica cu romanii subjugati in una forma sdu alt’a si maltratati in moda brutalii, neci pe unu minutu nu suntu siguri de tidra si cu atatu mai puținii de po- testatea, Ia care aspira ei. Se ne intdrcemu inse la Cserei si se vedenia, cumu judecă elu si ai sei acdsta cestiune, sdu adica, cumu ura si urgi’a naționala si religidsa nu’i lasă se o pricdpa de locu. „Pe același tempu atatu la vămi, catu si la mi- nele de argintii in Zlatn’a si la cele de auru dela Abrudii, au pusu in deregatorii valachi străini, incor- porati fara averi, asia si armeni si greci, numai pen- trucă aceștia ’si cumparara pficiulu cu bani si au platitu grosu pentru elu*)- Era in acdsta pecatulu celu mai mare a fostu mai virtosu alu domnului meu Stefanu Apor si alu gubernatoriului Georgie Bănffi, carii ne respectandu legile tierei si consecentiele rele, care era se vina, primiră pre cati greci trași-împinși de satan’a si pentru plata buna ii făcură rationisti (comptabili, computisti), arendatori, epistati de curte (in fiscalități), diecimatori, precumu au fostu Stefanu Ratiu, Stefanu Pani, Georgie Gramatica, Petru Grecu, Angelu Dobra si alti mai multi; dra adeveratii pa- ' trioti se uită de departe, cumu acei ămeni străini si blastemati se ingrasiă din frumăsele venituri ale tierei. Ce a fostu fructulu acelora fapte? Candu după aceea venf in tidra comisiunea camerala, si la saline puse camerari nemți, dra tidr’a reclamă la curte, că apli- carea acelora funcționari străini ar fi in contra di- plomei, i se dete acesta resolutiune: Candu ati pusu voi insive pe valachi si greci la vămi si la minele de auru, atunci nu vi s’a parutu, că lucrati in con- tra diplomei, macaru-că era interdîsu prin lege si ar- ticlu, că unora persdne că acelea se nu le fia ertatu neci macara a ambla pre la mine, sub perderea ca- pului loru; acuma pentru ce se pare tierei, că este in contra diplomei, deca se punu deregatori nemți, carii ori unde in lumea crestindsca au vedia mai mare, decatu valachii si grecii. — Asia sfarmaramu noi si atunci acelu articlu alu diplomei, după aceea succe- sive si pre ceilalți**). “ Inca ceva interesantu din anulu acesta. „Inse neci gubernatoriulu nu a potutu domni indelungu asia, precumu începuse. Domnii consiliari adica pis- muindu’i starea lui si că pre ei nu ’iar respecta, si că ori-ce’i place, elu face preste voi’a loru, Nicolae Bethlen mergendu la Vien’a, incepîi se denuncie cur- tei, că dupace principatulu incetă, nu mai e trebuintia neci de gubernatoria si nu se cuvene, că espeditiu-, nile si comisiunile se dsa sub numele si sub sigilulu lui Georgie Bănffi. Deci curtea trimise in diosu unu sigila gravatu (taiatu) pe numele imperatului si po- runci, că tdte espeditiunile se decurgă in numele im- peratului, si se se constitue unu gubernii, in care toti *) Inse deca era fara averi, de unde avea bani si inca multi? Esceptiune de cativa negutiatorasi. Not’a comp. **) Cserei reface aici bucurosu una impregiurare forte im- portanta. Ungurii si secuii din Transilvani’a au fostu totudeauna mari ignoranți in sciintiele matematice, prin urmare si in portarea. de compoturi, era pentru sciintiele naturali, prin urmare si sprel mineralogia inca n’au avutu neci una aplecare. De aici vine, că nu) numai „valachi, “ seu adica nu atatu „valachi, “ catu mai virtosu atati străini si corcituri, fusera aplicati la mine, vămi etc. — 161 — se aiba auctoritate si votu egalu, si ceea ce va de- cide maioritatea loru, se se dea la espeditura. De atunci asia s’a si facutu; gubernatoriului G. Bănffi ii remase ce e dreptu, numele de gubernatoriu, inse fara neci-una auctoritate; deveni si elu că unulu din- tre ceilalți, si asia încetă mult’a lui rapacitate*)/’ Că de inchiaierea anului 1695 Cserei ne mai spune unu lucru curatielu. Boierii fruntași se apuca si iau in arenda, — dela imperatulu tdte veniturile fiscali ale Transilvaniei cu sum’a de una suta mii fiorini (după banii de astadi celu puținu unu milionu); dra pentrucă se păta implini acesta suma, constrin- sera pre toti, la cati simtia ceva bani, că se intre in compania cu ei. Candu la impartirea câștigului trasu din fiscalități, patru inși impartu totu castigulu intre sine, dra celorulalti companisti le scotu ochii cu gra- nada incinse, cu vinu inpuțitu si cu alte producte stricate, pe care apoi trebuea se le transporte fiacare din locuri depărtate, dela Gherl’a, Clusiu, Deva, Gur- ghiiu, din care causa cei mai multi isi perdura si banii si castigulu. „Nu e mirare, ddca Ddieu pedep- sesce de atata tempu pe ămeni in Transilvani’a. “ Cu acestea cuvente inchiaie Cserei cronic’a din acelu anu. (Va urma). Despre teatrele pre tempulu lui Shakespeare. Inca si pre tempulu lui Shakespeare, adeca in adoua parte a seclului alu 171ea, se bucură Londra de multe teatre, dintre cari cele doua, la care conlu- crase si Shakespeare, ajunseră celea mai renumite; Unulu era pre malulu dreptu, altulu pre celu stangu alu Temisei, in cari se produseră de anteiu multe piese teatrale ale lui Shakespeare. Templele Taliei erau, că tdte pre tempulu acela, edificate din lemnu. Acele teatre, cari —• nu sciu din ce causa ■—■ se nu- meau teatre private, erau acoperite deplinu; dra in - ₜ *) Frecările si cabalele escate in acelea tempuri intre gu- bernatoriulu Georgie Bănffi si intre cancelariulu Mich. Bethlen numai catu sunt atinse pre scurtu de Cserei; este inse consta- tatu, că acelea au tînutu indelungatu, au fostu inversiunate, au avutu inriurintia fatala asupra tierei, au costatu pe Bănffi confe- siunea sa, era pe Bethlen libertatea personala. Care din acei duoi barbati de stătu au fostu mai culpaciu? Pana astadi istoricii inca nu sunt invoiti; inca se mai cere una cernatura. una cri- tica apriga, imparțiala a documenteloru respective, cate sunt cu- noscute; mai lipsescu inse fdrte multe. După Bethlen, colegulu seu Bânffi ar fi fostu aceea ce dîce romanulu „brandia buna in fole de cane.“ Nagy kâr volt szep nagy elmejet es egyeb qua- lităsit mint biiszitette el az a sordida inexplebilis avaritia et versutia Machiavello subtilior, et Sardanapalismus ad stuporem omnium. (Grof Bethlen Miklos Ondletirâsa II. kotet XXIV, răsz)., Archivele statului din Vien’a pastrdza multe memoriale si denun- ciatiuni ardelenesc! din dîlele imperatului Leopoldu I-, că si din tertipurile mai noua. Tdte acelea merita, că se fia scdse la lu- mina cu atatu mai virtosu, că-ce precumu vedemu, incependu dela ocuparea Transilvaniei prin imperialiști, romanii transilvani inca începu a reesi pe scen’a politica, nu numai că individi, ci drasi că națiune; inse mișcările si faptele loru de atunci se afla pă- strate pana acumu mai multu numai in acte secrete, fara care nu poți compune istoria de ddmno-ajuta. Not’a comp. acelea asia numite publice, potea liberu privi ceriulu si numai scen’a si galeriele erau asigurate in contra tempestatiloru. La fiacare teatru se află o tabla mare si pompăsa, pre care se potea ceti numirea teatrului si sub decursulu producerei flutură pre acoperemeu- tulu edificiului unu stendardu. Internulu teatreloru semefiă cu celu din ale ndstre. De asupra se întin- deau unele sîruri de galerie, sub cari se aflau logele ori chiliele pentru dmenii de distinctiune si de auto- ritate; acelea loge in teatrele private erau incuiete, era chiaiea se dă respectiveloru persone abonate. Apoi urmă parterulu, care se despartia dela scena prin unu grilagiu de feru ori lemnu. In teatrele private se aflau in parteru si scaune separate si se numea „Pitt.“ In cele publice nu erau de locu siediemente si se dîceau „Yard." Spatiulu, in care se aflau spe- ctatorii, era luminatu prin tortie ori lampe mari, des- chise, era scen’a avea doua policandre grandiose, pre- cumu se vede astadi in biserici. Chorulu musicalu era fdrte micu si nu stă că astadi nemediulocitu in- aintea scenei, ci in una galeria vis-a-vis de scena. Instrumentele musicali mai usitate erau trompet’a, cor- netulu, duda soiuri de lăute si organulu. Publiculu ’si petrecea inaintea începutului producerei cu cetitu, fumatu*), jocatu in cârti, ori mancă mere, nuci — după gustu ■—■ si bea. Ma si in decursulu producerei se staționau critici, si capacitati, voindu a’si da dresi- care vddia pre scena, jacendu pre tapete,''ori siediendu pre scaune tocmite, servindule servitorii loru cu pipe si tabacu. O larma tripla a chorului nuntiă începerea pro- ducerei. Cortin’a, care ascundea scen’a dinaintea o- chiului spectatorului, era in mediulocu crepata si se tragea pre duda laturi inderetru. Alte cortine mai mici serveau de coulise. In fundulu scenei in o nal- time de vreo 8—10 urme era unu balconu, care după inpregiurari servea de ferestra, galeria ori chilia mai înalta, de unde se si rostea adeseori o parte a dia- logului ; candu nu era de lipsa, sta acoperita de o alta cortina. Acoperementulu scenei era venetu si se numea ceriulu; dra pavimentulu scenei era coperitu cu rogogine si numai in cașuri estraordinari cu tapete. De se producea vreo tragedia, atunci apoi scen’a era — cu totu dreptulu — imbracata cu negru. Cou- lisse zugrăvite si misicatdre nu esistau de locu. Pre o tabla poteau ceti toti, ca ce bucata se produce si unde au spectatorii a se transporta in imaginatiunea loru. Deca era de lipsa vreo strămutare a locului, apoi erau rogati spectatorii — fiinduca artiștii nu se duceau de pre scena — a presupune, că si cumu a- cestia s’aru fi depărtata in unu altu locu. Unu patu arată, ca scen’a e o chilia de dormitu; o mesa cu papiru si tenta representă unu comptoiru. La repre- sentarea de turnuri, muri, grdpe si animale, arbori si balauri se intrebuintiau mediulocele cele mai stângace. Usi secrete, cari ducea sub scena, era inca si atunci *) In dîlele lui Shakespeare cu fumatu ? ? Ked. — 162 — cunoscute; dar spre a potea aduce atare fiintia di- vina, ori unu spiritu pre acoperementulu scenei, nu erau in stare poterile machinistiloru. Pretiurile de in- tratu erau diferite, era inse mesurate camu după ran- gulu si pretiulu piesei. Producerea se incepea la 3 fire d. a. Sabesiu, 15. Maiu 1869. Barcianu. Bibliografica. Unulu dintre acei rari barbati germani de posi- tiune eminente in stătu, carii in drele loru libere se ocupa si cu studiulu limbei si alu literaturei roma- nești, avii bunătate a ne reflecta in dîlele acestea din tuscululu seu dela Vien’a la unele opuri, a caroru cunăscere mai de aprdpe se pdte recomanda cu totu dreptulu istoriciloru si filologiloru nostrii. Acelea o- puri sunt: Frbhner, despre column’a lui Traianu. Itinerariulu eruditiloru franci Henry et Dau- met despre Macedoni’a. Se presupune, că acdsta carte s’ar afla in bibliotec’a din Bucuresci; noi inse in momentele de fatia nu scimu se damu informatiune despre acesta. Fiinducă acei scriitori publica una mulțime de nume propria, de persdne si locuri, se crede, că prin acelea s’ar potea da in urm’a limbei tracice, despre carii unii eruditi supunu, că ar fi fostu de origine omogena cu a daciloru. Istori’a lui Traianu si a guereloru dacice de Dirauer, 219 pagine. Auctoriulu acestui opu câ- știgase unele suplemente interesante, parte din Paris, parte din Kiel. — Același barbatu de stătu abona tu fiindu atatu la „Archivulu" dlui T. Cipariu, catu si la „Transilvani’a" asociatiunei ndstre, si vediendu din ambele acestea foi, că productele literarie se imultiescu in limb’a romandsca din anu in anu, recomanda cu totu adinsulu literatiloru romani, că se nu lipsesca a face cunoscute acelea producte literarie si publicului germanu in vreuna fdia literaria si scientifica germana. Acestu consiliu demnu de unu barbatu eruditu, inal- tiatu mai pre susu de tdte micele rivalitati naționali din dîlele ndstre, noi ilu primimu cu plăcere atatu mai mare, cu catu suntemu convinși, că de si sciin- tiele si artele alungate dintre noi prin fatalitatea se- coliloru s’au re’ntorsu in sinulu nostru mai tardiu, de- catu la popdrale apusane si meridionali, totuși ne bu- curamu si noi de mai multe producte ale spiritului, care ne făcu ondre. Afara de acdsta este datorinti’a ndstra a ne presenta inaintea popdraloru mai naintate, pe acelu gradu alu culturei, pre care ne aflamu, era nu pre acelu coprinsu de ecs. in ncsce itineraria vechi, superficiali si prea adesea scrise cu multa preocupa- tiune si chiaru patima. Abia sunt patru luni de dîle, de candu unu barbatu totu germanu din clasea lite- ratiloru, ne întrebă cu destula curiositate, deca „in principatele romanesci se afla undeva vreunu gim- nasiu*); dra altulu, unu germanu din Boemi’a, carele *) In Moldavo-Romani’a se afla: siese gimnasia mari, seu călătorise prin Serbi’a si Muntenia, venindu la Bu-1 curesci, vediendu si in acea capitala ostasi, intrebă drasi, deca ostasii romani se ecserciteza vreodată in 1 arme, era in casu de asia, ddca limb’a de comanda este rusesca sdu turcesca*). Acdsta se intemplă in 18. luniu a. c. Amu potea cita ecsemple cu miile spre a proba, că noi insine suntemu datori a ne face cu- noscuti Europei luminate pe tdte calile bătute si de alte popdra si națiuni, cate se afla in pusetiune ana- loga cu a ndstra. Ne tienemu de una datorintia plăcută de a enu- mera si cu acdsta ocasiune esîrea mai multoru pro- ducte, parte scientifice, parte literarie si artistice in limb’a ndstra, pentrucă si lectorii acestei foi se aiba cunoscintia de acelea, si dra doritorii de a le avd se si-le câștige pre calea librariiloru, seu cumu voru sci. Diariulu „Adunarea naționala" arata esîrea ur- matdrieloru opuri: Anuariulu l-iu alu scdlei normale pentru inve- tiatori, de directorele ei dn. Gr. Melidonu. Dn. Constandiniu, profesoriu de arme la socie- tatea de gimnastica, arme si dare la semnu, puse sub presa unu escelente tratatu pentru mânuirea flo- retei. Se pdte abona la acdsta opera in localulu so- cietatiei serile. Aflamu că eminentele compositoriu si fostu capu orchestrei operei ndstre in 1868, dn. Sulzer, scrie o opera pe arii naționale romane. Surise si suspine. Poesii de loanu Ganescu. Editoriu M. Drincdnu. Craiov’a, tipografi’a naționale T. Macinca si I. Samitca 1869. Pretiulu 7ᵣ sfanți. La acestu opusioru „Adun, nat." reflecteza: Eta o carte frumosu imprimata. Amu voi se dicemu, ca e si de unu fondu in raportu cu impresiunea. Suntu multe versuri bune, dar de puțina poesia amu datu pana • acumu. Ceea ce ne-a mai placutu din asta opera, e satir’a intitulata acatistu; aceea care ne a desplacutu • mai multu este: calatori’a cocdneloru in străină- tate, plina de trivialitati. Vomu avea a reveni asupra . acestei cârti cu mai multa detienere in articlulu no- stru de mislcarea literaria semestrale a anului 1869. Mam’a lui Dumnedieu, modelulu si aparatdrea tuturoru crestiniloru, de părintele loanu Petru dela Cruce, pasionatu misionariu apostolicu, si de Const" , Borcdnu, profes. in Bucuresci. Imprimeria Michaiescu după numirea francisca licea, de cate 7 clase, optu gimnasia mici, 2 tacultati de drepturi in Bucuresci si Iași, 2 facultati de litere, care la noi se dîcu de filosofia, 1 scola de medicina, cursu .de 4 ani, 1 scdla militaria, cursu de 4 ani, optu seminaria preo- tiesci, duda scola comerciali, 1 scola agronomica cu unu internata la s. Panteleimonu langa Bucuresci, alt’a noua la Craiova, scdle primărie (normali) pe la orasie, la duoa mii scolutie elementarie sdu comunali, mai multe pensionate si scdle de fetitie pe la orasiei Afara de acesta in Parisu studiază pe fiacare anu 3 â 4 sutei teneri moldavo-romani, alti 100 â 150 in Itali’a si Germani’a. Not’a Red. *) Totulu este romanesce. — 163 — si Vaidescu, 1869. Publicarea acestei cărticele in Bu- curesci produse in Romani’a impresiuni fdrte diferite, după diferitele clase de dmeni, mania, despretiu, iro- nia, satira. „Adun. nat.“ dice: Dice părintele loanu Petru in prefaci’a acestei cărticele, ca o face intr’a- dinsu pentru Romani’a. Nu atatu pentru Romani’a, catu pentru romancutiele crescute prin scdlele con- duse de maici catolice. Carticic’a părintelui loanu Petru este o opera de propaganda religiosa, si mai alesu insinuat’a doctrina catolica a inmaculatei con- ceptiuni. Manualulu constructiunei si intretînerei drumu- riloru, coprindiendu metddele cele mai bune si eco- nomice pentru infiintiarea sioseleloru si poduriloru, îm- preuna cu legile si regulamentele, ce privescu acesta materia, de I. lorceanu, ingineria in corpulu de po- duri si siosele. Doua brosiure, un’a de testa si alt’a de planuri. Tipografi’a asociațiloru. Bueuresci 1869. La acesta carte se observa: Eta un’a din acele cârti, cumu ar fi fostu de doritu se faca directorii veri- carui serviciu. Nu ne indoimu, că o adoua editiune va coprinde si nouale legi pentru politiea drumuri- loru etc. presentate de curendu in desbaterea camerei. Din diariulu „Traianu" scdtcmu acestea opuri: AGRICULTUR’A ROMANA din jiidetiuln Mehedinți, de luonu lonescu. Bueuresci, Imprimeria Statului 1868, in 8° pag. 722. La acesta carte red. reflecteza: „Acesta opera, esita la lumina d’abia de vr’o doua luni, de si pe titlulu ei figureza anulu 68, for- meza alu douilea volume din marea colectiune sta- tistico-agricola, proiectata de catra luonu lonescu sub auspiciele ministeriului lucrariloru publice, si din care aparuse deja de mai nainte inca in 1866 o intere- santa monografia asupr’a districtului Dorohoiu. Cartea intrdga se imparte in ddua parti: studiulu statisticii si studiulu agricolu alu judetiului. In partea d’anteiu autorulu studieza cifrele rela- tive la teritoriu, la poporatiune, la finantie, la date judiciare, la instrucțiunea publica, la cultu si la armata. Capitolulu, in care dn. luonu lonescu demonstra usurpatiunea hotariulai romanu din partea Banatului de catra guvernulu austriaca, fiindu de o importantia politica estrema, vomu profita de prim’a ocasiune pentru a’lu reproduce in colonele diariului nostru." Partea a ddu’a, care analisdza conditiunile agri- cole ale districtului, plasa după plasa si satu după satu, presenta o multîme de particularitati, importante nu numai pentru unu agrononiu, ci in genere pentru ori-cine doresce se cundsca mai de aprdpe tidr’a si poporulu României. Au esitu de subtu tipariulu lucratoriloru asocîati antei’a parte din TRAIANID’A. Poema epica de Dimitrie Bolintineanu. Se afla de vendiare numai le biuroulu gazetei „Albin’a Pin- dului" in pasagiulu romanu. Pretiulu 3 sfanți. CRONIC’A HUSILORU SI A EPISCOPIEI CU ASEMENEA NUMIRE. dupre documentele episcopiei si alte monumente ale tierei, scrisa de episc. Dunărei de diosu I. Melchisedecu. Bueuresci, tipografi’a C. A. Rosetti, 1869, in 8. pag. IX (prefatia), 463 (testulu), 176 (apendice) si VI ne- numerate. Cu unu portretu si unu planu topograficu. „Intru catu ne aducemu aminte, acdst’a este adou’a carte asupra trecutului unui orasiu romanu. Prin unu capriciu ciudatu, pe candu Bucurescii si Iașii, Galații si Brail’a, capitalele si porturile antice ale tierei, nu’si au gasitu pana acum nici unu croni- cariu, svera musa a istoriei a visitatu, la doue ca- pete ale României, doue tergusidre, pe cari rare ori le mentiondza chiaru cărțile geografice. Campulungulu posede de multu unu istoricu in doue volume in persdn’a dlui C. D. Aricescu. Husiulu, la rendulu seu, ni se presenta astadi cu o cronica, care, daca nu prin altu ceva, celu puținii prin grosime, intrece totu ce s’a lucratu pana acum pe campulu istoriei romane." Totu in acestu diariu urmdza apoi in patru Nri una critica destulu de aspra asupra acestui opu. Totu in „Traianu" dela Nr. 7 inainte se pu- blica una serie de acte inedite, traduse din limb’a poldna. La acdsta publicatiune „Tr.“ premite acestea: Acte din vechile archive ale regatului polonu, relative la epoc’a lui Mihaiu vitdzulu. „Aceste acte se afla astadi in originalii in biblio- tec’a de curendu repausatului comite Dzialynsk la Kornik in Posnani’a. De aci le copiaramu la anulu 1860. Le publicamu acumu pentru antei’a dra, atatu in limb’a originala, catu si in traducere romana. Ele lumineza o parte obscura din epoc’a cea mai gloridsa a istoriei romane. Note vomu adauge prea puține, Promitemu insa vreo cativa articoli istorici la urma, iritemeiati pe aceste documente. Copi’a acestoru acte istorice interesante se afla in colectiunea de documente istorice a d-lui dr. Alecsandru Ilarianu Papiu, făcută cu mari spese si intre greutati, de care numai aceia ’si potu face idea, carii s’au incercatu vreodată a inplini macaru numai cate una lacuna istorica mai însemnata.*) Traducerea ecsacta se face prin dn. Hasdeu. De nu ne insielamu, colectiunea istorica a dlui Papiu ilu costa preste patru mii de galbini. Bine se insemnamu: Dn. Papiu nu este nici proprietariu mare, nici speculantu mare, ci este simplemcnte unulu dintre eruditii natiunei romanesci. Cu tote acestea barbatii de meritele lui Papiu sunt tractati in dîlele nostre asia, precumu vediuramu de ecs. in „Trompet’a Carpat.* Nr. 709 din a. c. Nimicu nou sub sore. — 164 — Totu in „Traianu* se publica cateva documente culese de dn. Hasdeu in calatori’a sa prin Serbi’a, Ungari’a, Austri’a, Boemi’a, Bavari’a si Franci’a. In același diariu Nr. 16 se incunoscintiaza si esirea unei cârti de coprinsu igienicu si statistica, pe care o recomandamu cu totuadinsulu întregului pu- blicu romanescu, carele pdte citi si scie se cugete. Acea carte este: Servitiulu sanitariu alu comunei Bucuresci. Raportu generalu pe a. 1868 de dr. I. Felix, medicu chefu alu comunei. Ne vomu re’ntdrce neaparatu la acestu opusculu de mare folosu. Pana atunci mai reflectamu inca nu- mai Ia prea interesantele date statistice, care au esitu in „Neue freie Presse" din 11. luniu a. c. despre mortalitatea din Ungari’a si Transilvani’a. Conservarea sanetatei dmeniloru nascuti, prin urmare preintempinarea pre catu numai se pdte, a toturoru causeloru de morburi; coregerea rasei, adica îngrijirea stricta, pentrucă se se imultidsca ca* satoriile intre pareclii de dmeni sanetosi; nutrirea generatiuniloru tenere cu bucate bune si curate; se- vera infrenare a loru dela vitiuri ruinatdrie de sane- tate, sunt totu atatea conditiuni imperative ale conser- varei si inflorirei oricărui poporu. Cu catu unu po- poru (buna dra că si alu nostru) este mai supusu la totu feliulu de pericule amerintiatdrie de vidti’a na- ționale, cu atatu este mai mare si obligațiunea sa- cerdotiloru sei (a intielegeutiei) do a propaga din casa in casa, din omu in omu regalele sanetatei. Tdte ’’ poporale europene au inceputu a se petrunde succe- sive de acestu mare adeveru. La tdte popdrale se audu voci fulgeratdrie asupra „cutaroru generatiuni desfrenate, destrămate, scrofuldse, venerice, scarnave,, scarbdse, demne numai de a face din ele cartusie de tunuri, sdu a gunoi agrii cu cadavrele loru.a Asecurare pe vietia. (Continuare din Nr. 12). TARIFA DE PREMII pentru asecuratiuni de capitale pe casulu mortii, car sunt de-a se plăti, deca mdre persdn’a asecurata in timpu de ani defipti. Capitala 1OOO Tr. Ani de asecuratiune 5 | IO 2 Ani de asecuratiune 5 1 «0 ci sum’a premiiloru anuale 3 fr. cr. fr. 1 cr. sum’a promiiloru anuale fr. cr. fr. | cr. 20 10 08 10 40 41 .15 23 16 91 21 10 19 10 50 42 15 75 17 75' 22 10 29 10 71 43 16 49 18 59 23 10 50 10 82 44 17 33 19 64 24 10 61 11 03 45 18 17 20 79 25 10 82 11 24 46 19 22 21 95 26 10 92 11 45 47 20 27 23 31 27 11 13 11 66 48 21 42 24 68 28 11 34 11 76 49 22 68 26 25 29 11 55 12 08 50 24 15 27 93 30 11 76 12 29 51 25 62 29 82 31 11 97 12 60 52 27 30 31 82 32 12 29 12 81 53 29 09 34 02 33 12 50 13 13 54 30 98 36 33 34 12 71 13 44 55 33 18 38 96 35 13 02 13 76 56 35 39 41 69 36 13 34 14 18 57 37 91 44 84 37 13 65 14 60 58 40 74 48 09 38 13 97 15 02 59 43 79 51 77 39 14 28 15 54 60 47 04 55 76 40 14 70 16 28 --- ---'--- --- --- --- Pentru timpu mai lungu de asecuratiune se corn- pută premiele din casu in casa. TARIFA DE PREMII pentru asecuratiune de capitale pe casulu Iliortii după doua vieți, de platitu supravietiuitoriului la mortea unui asecuratu. Capitalii 1100 fr. Etatea Premiulu Etatea Premiulu unui altui anualu unui altui anualu asecuratu fr. cr. asecuratu fr. cr. 20 26 87 35 41 01 25 28 72 40 43 95 30 31 14 45 49 28 35 34 15 35 50 54 81 40 37 98 55 65 09 20 45 43 07 60 81 97 50 50 35 65 98 65 55 61 79 40 46 86 60 77 60 45 51 91 65 94 77 zin 50 57 82 55 67 03 25 29 88 60 84 10 30 32 89 65 100 59 35 35 70 45 53 94 40 39 58 50 60 82 25 45 44 33 45 55 69 94 50 51 51 60 86 63 55 62 86 65 102 15 60 78 77 50 63 93 65 95 55 55 74 02 30 38 32 ou 60 89 24 35 39 10 65 105 25 40 41 81 55 79 54 30 45 47 34 55 60 95 74 50 53 16 65 111 85 55 64 02 60 60 105 44 60 80 42 65 121 84 65 97 30 65 65 182 31 Premiile pentru etalile aici neevidente, cumu si platirea in rate de o diumatate seu patrariu de anu, seu de o luna se cornputa din casu in casu. (Va urma). — 165 Statutele societatiei „Romanismulii*).“ CAPITOLULU I. Despre societate. Art. 1. Se constituie in Bucuresci o societate sub numele de „Românismului Art. 2. Scopulu societatiei este susținerea si în- florirea „Românismului/' Art. 3. Mediele pentru ajungerea scopului so- cietatiei suntu: a) întruniri; b) conversatiuni; c) lec- ture si disertatiuni; d) adunare de literatur’a popu- lara sci. Art. 4. Societatea, dispunendu de fonduri, va tri- mete din sinulu seu, in părțile locuite de romani, mem- brii insarcinati pentru realisarea celoru dîse in art. 3. CAPITOLULU II, Despre membrii. Art. 5. Totu romanulu p6te deveni membru alu societatiei. Art. 6. Membrii societatiei suntu: a) Activi; b) onorifici; c) corespondinti. Membrii activi suntu a- ceia, cari participu directu la adunările societatiei si la ori ce lucrare si sarcina a ei. Membrii onorifici, carora societatea le confere acestu titlu in urm’a servitieloru recunoscute de ea; si corespondinti, cari tînu corespondinti’a in inte- re sulu societatiei. Art. VIL Verice persdna voiesce a face parte din societate trebue se fia propusa comitetului de unulu din membrii. Admisiunea sa se face in adunarea societatiei prin maioritatea absoluta de voturi a membriloru presinti. CAPITOLULU III. Despre fonduri. Art. 8. Fondurile sobietatiei constau: a) Din tac- sele respunse de membrii societatiei; b) din diverse donuri, ce voru incurge in cas’a societatiei din bun’a vointia a amiciloru românismului. Art. 9. Tacs’a ordinara a fiacarui membru este de lei douedieci si patru (24) pe anu, respunsa in rate lunare seu trimestriale, Art. 10. Presiedintiloru de ondre, vicepresiedin- tiloru de ondre si membriloru de ondre le remane facultatea de a contribui la fondurile societatiei cu catu le dicteza patriotismulu. CAPITOLULU IV. Despre siediutie. Art. 11. Bibliotec’a, diurnalele, cabinetulu de lec- tura, siedintiele comitetului si ale societatiei se voru tîne in localulu ei. Art. 12. Presiedintele convdca adunarea socie- tatiei la fiacare diumatate de luna. La casu de tre- buintia se pdte convdca si in siedintie estraordinare. *) Suntemu poftiti a reproduce statutele acestea in „Tran- silvani’a.“ ceea ce si facemu cu tdta plăcerea. Red. Art. 13. Presiedintele deschide adunarea printr’o dare de sdma, in numele comitetului, despre lucrareâ, starea si progresulu societatiei. Art. 14. Decisiunile adunării se iau prin maio- ritatea absoluta de votu a membriloru presinti. Art. 15. Membrii absinti se considera că invoiti cu decisiunile adunării. Art. 16. Atributiunile adunării societatiei suntu: a) Alegerea comitetului prin votu secretu; b) ecsami- narea socoteleloru pe fiacare trimestru; c) alegerea comisiuniloru necesare; d) votarea budgetului; e) nu- mirea presiedintiloru si vicepresiedintiloru de ondre, membriloru ouorifici si corespondinti: f) decisiunea asupra propuneriloru făcute de comitetu, relativu la orice medii, prin care s’aru putd ajunge scopulu so- cietatiei. CAPITOLULU V. Despre comitetu. Art. 17. Comitetulu societatiei se compune nu- mai din membri ai societatiei si anume din 9 mem- brii: unu presiedinte, doui vicepresiedinti, trei secre- tari, unu casieriu si doui membrii. Art. 18. Comitetulu pdte avd subcomitete in păr- țile locuite de romani. Art. 19. Presiedintele comitetului presida si a- dunarile societatiei. Art. 20. Comitetulu se alege pe unu anu. Mem- brii potu fi realesi. Art. 21. Presiedintele convdca comitetulu odata pe septemana; cerendu trebuintia, ’lu pdte convocă si de mai multe ori. Art. 22. Comitetulu. representa societatea in a- fara; ingrijesce de averea societatiei, de observarea statuteloru si esecuta decisiunile adunării. Art. 23. Tdte charthiele, in numele societatiei si ale comitetului, au se fia subscrise de presiedinte si de unu secretariu. CAPITOLULU IV. Dispositiuni generale. Art. 24. Societatea incepe anulu seu dela 24. lanuariu. Art. 25. Titlulu si scopulu societatiei nu se potu schimbă nici odata, fara desfiintiarea inse’si a socie- tatiei. Art. 26. Modificatiuni in statute nu se potu face, decatu fiindu presinti doue treimi din numerulu to- talu alu membriloru si numai cu maioritatea de votu a doue treimi dintr’acestia. O asemenea propunere tre- bue subscrisa de trei membrii si susținuta de alti cinci. Art. 27. Adunarea va avd unu regulamentu, după care au a fi conduse desbaterile adunării in siedintiele ordinare si estraordinare. Art. 28. Candu fondurile societatiei se voru urca la sum’a de peste 50 galbeni, comitetulu va luă me- surile ce va crede nemerite pentru fructificare. Art. 29. La casu de disolutiune a societatiei, 28 — 166 — fondurile sale se voru imparti că ajutoriu egalu la studentii romani fara midiuldce din tdte provinciile romane. Aceste statute s’au votatu iu adunarea generale a societatiei dela 23. Februariu 1869. Presiedinte: loanu A. Bratescu. Secretari: Gr. Dem. Teodorescu. Gr. Comsia. Regulamentulu societatiei „Românismulu.u CAPITOLULU I. Comitetulu. Art 1. La finea fiacarui anu comitetulu, pein presiedintele seu, face o dare de sem’a societatiei de- spre starea si progresulu ei in decursulu anului. Art. 2. Societatea numesce imediata o comisiune, care se verifice lucrările comitetului si care va pre- sentă catu mai curendu raportulu seu opinandu. Art. 3. După presentarea raportului comisiunei verificatdre, comitetulu ’si da in corpore demisiunea si societatea, prin aclamatiune, ’si alege unu birou provisoriu, sub auspiciele caruia se va procede la alegerea comitetului definitivu. Art. 4. Alegerea comitetului se face prin votu secretu, conformu art. 16 al. a) si art. 17 din statute. La casu de a nu intruni candidatii maioritatea abso- luta de voturi, se procede la a doua votare, in care va avd valdre si maioritatea relativa; la casu de pa- ritate se va face tragere la sorti. Art. 5. Comitetulu va ingriji de sal’a, fondurile si mobilele societatiei; va tînd corespondintia in nu- mele societatiei; va luă tdte mesurile ce va crede de cuviintia pentru prosperarea societatiei si le va su- pune aprobatiunii ei; in fine elu ingrijesce de biblio- teca si indeplinesce t<5te celelalte atribute, acordate lui prin statute. Art. 6. Presiedintele, in numele comitetului, da in cunoscinti’a societatiei dispositiunile ce comitetulu a crediutu de cuviintia a luă, espuindu si motivele care l’au decisu la acest’a. Art. 7. Presiedintele conduce lucrările comite- tului si, in numele lui, esecuta decisiunile luate de societate; convdca adunările generale ale societatiei, precumu si pe cele estraordinarie, conformu art. 12 din statute; anuntia, in unire cu comitetulu, si serile pentru lectura, convorbiri literarie etc. Art. 8. Prasiedintele conduce discutiunile socie- tatiei, — anuntia si deschide siedintiele, — anuntia ordinea dilei, — pazesce ordinea in discutiune, dandu cuventulu după ordinea inscrierii, — chiarna pe ora- tore la cestiune, ddca se abate, — pdte chiaru luă cuventulu, consultandu societatea, după ce mai anteiu l’a chiamata de trei ori la cestiune. Art. 9. In lips’a presiedintelui, funcțiunile sale se indeplinescu de vicepresiedinte. Art. 10. Secretarii, in tempulu siedintielorn, no- tdza pe cei carii ceru cuventulu, făcu apelulu nomi- nale, redactdza sumarele societatiei, controldza votu- rile, tînu archiv’a si in fine tdta cancelaria societatiei. Art. 11. Casieriulu stringe cotisatiunea dela mem- brii activi, conformu statuteloru, primesce contribu- tiunile binevolente ale membriloru onorifici si tdte donatiunile făcute societatiei. — Elu libereza fiacarui membru o cuitantia cu matca de plat’a rateloru. — Elu administra acesta avere sub controlulu comitetu- lui si in speciala sub alu presiedintelui. Art. 12. Casieriulu nu pdte liberă nici o suma, fara espres’a autorisatiune prealabile a comitetului. Art. 13. Casieriulu da sdma comitetului la finele fiacarei luni despre starea casei societatiei , er’ comi- tetulu la finele fiacarui trimestru o va espune adunării. Art. 14. Casieriulu pune la dispositi’a comite- tului sumele de care va ave necesitate, pentru cari va primi o cuitantia in regula. Art. 15. Membrulu, care nu’si va acuită cotisa- tiunea in decursu de trei luni succesive, după trei in- vitatiuni din partea casieriului, se va consideră că demisionatu. Art. 16. Casieriulu va tine registre, dosare etc. in regula, pentru lucrările ce’lu privesen. CAPITOLULU II. Siedintiele societatiei. Art. 17. Siedintiele societatiei suntu publice. Art. 18. Siedintiele ordinare ale societatiei se voru tîne sambata ser’a sdu in ajunulu celei mai a- propiate duminece serbatori, după l-a si a 15-a dî a fiacarei luni, dela 7 dre sdr’a inainte; dra cele estra- ordinare ori candu comitetulu va găsi de cuviintia. Art. 19. Societatea., afara de adunările generale, are si siedintie simple de lectura si convorbiri, cari voru fi supuse la aceeași disciplina. Art. 20. Siedintiele adunariloru generale nu se potu tîne, de nu voru fi presenti celu pucinu a patr’a parte din membrii activi, dra cele de lectura si con- vorbiri se potu tîne cu ori cati membrii voru fi. Art. 21. Asupr’a votului datu intr’o cestiune nu se pdte reveni. CAPITOLULU III. Despre discutiuni. Art. 22. Orice oratoru nu pdte luă cuventulu decatu de doue ori in aceeași cestiune, dra a trei’a dra numai cu consimtiementulu adunării. Art. 23. Oratoriulu nu se pdte adresă decatu catra societate sdu catra birou. Art. 24. Gestiunile personale si interuptiunile in <|iscutiune suntu cu totulu interdise. Art. 25. Gestiunile de regulamentu au precădere asupr’a ori caroru alte cestiuni; acest’a inse numai pentru o singura data in aceeași cestiune. Art. 26. Membrii corespondinti si onorifici, fi- indu presenti in adunare, potu ave votu numai deli- berativii. Art. 27. Candu unu membru va cere închiderea 167 — discutiunii si va fi sustînutu si de alti 5, presiedin- tele va consultă adunarea si, după ce va dă cuven- tulu pro si contra, de se va cere, o va pune la votu. Art. 28. Ordinea dilei nu se pdte interverti de- catu cu consimtienieijtulu adunării. Art. 29. Orice propunere in cestiuni de admi- nistrare se va face in scrisu la birou de minimum 3 membrii. Autoriulu are celu dinteiu cuventulu spre a’si o desvoltă. Art. 30. Orice cestiune, pentru a se trată in sinulu societatiei că disertatiune sdu că convorbire, se va anuntia celu puțina c’o septemana inaintea comi- tetului, care va opină de trebue sdu nu se se trateze in adunare. Comitetulu va presentă unu raporta a- supra cestiunii. — Gestiunile respinse au dreptu de apelu la adunare. Art. 31. Gestiunile primite de comitetu se a- nuntia in ordinea presentarii loru. CAPITOLULU IV. Budgetulu. Art. 32. Societatea are unu budgetu alu seu, conformu statuteloru, pentru cheltueli, care se va face pe trimestru, elaborata de comitetu si supusa apro- bării societatiei, conformii art. 16 din statute. CAPITOLULU V. V otarea. Art. 33. Votarea in generala se face prin scu- lare si siedere; votarea prin scrutinu secretu are locu in cașurile decise priu statute si regulamentu si ori candu societatea va găsi de cuviintia, după propunerea a 5 membrii. Votarea prin apelu nominala se face candu 7 membrii voru cere-o. CAPITOLULU VI. Membrii. * Art. 34. Admisiunea membriloru se face, con- formu statuteloru; — pronuntiarea societatiei se face prin votu secretu, după ce mai anteiu i se va fi datu in cunoscintia cu o septemana celu puțina inainte. Art. 35. Esclusiunea unui membru, care nu s’ar conformă statuteloru si regulamentului, se va face după propunerea a 5 membrii si după ce mai anteiu se va fi incunoscintiatu comitetului si societatiei cu o septemana inainte. Nici o discutiune nu va ave locu; votulu si siedintia suntu secrete. Art. 36. Orice adausu seu scdtere de articole din acestu regulamentu nu se pdte face decatu prin- tr’o propunere de 5 membrii si adoptata de maiori- tatea absoluta a membriloru presenti. Acestu regulamentu s’a votata in adunarea ge- nerala dela 29. Martie a societatiei, Presiedinte: loanu A. Bratescu. Secretarii: G. D. Teodorescu. G. Comsia. loanu R. Petricu. C 1 i 0. Series Vajvodarum Transilvaniae. (Fine). 1531 Stephanus Bathori Vajvoda et Comes Siculorum Zapolianus. 1531 Stephanus Bathorî de Somlyo Vajvoda Transilvaniae Joan- nis I. C. D. T. IV. 1531 Hieronimus Laski Vajvoda et Siculorum Comes. Vide Eder in Sîmig. N. 7. hic idem 1532 et 1533. 1531 Stephanus Bathorî Vajvoda et Comes Siculorum. Vide Eder in Sîmig. N. 7. hic idem 1533. 1532 Stephanus Bathorî Vajvoda ct Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1534 Stephanus Bathori Vajvoda. Szeredai „Series Episcoporum. “ 1534 Franciscus de Kend Vice-Vajvoda et Vice-Comes Siculo- rum. S. C. D. T. VI. 1534 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. 1534 Stephanus Mâjlâd Vajvoda. Vide Eder in Sîmig. Vide Vâjdei Sed. Sz. Vâros. 1535 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Szeredai „Not. Capit. Alb.“ 1535 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Cod. D. Tomo IV. 1535 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1536 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Cod. D. Tomo IV. 1536 Vixit sed non erat amplius Vice-Vajvoda Franciscus de Kend. S. C. D. T. VI. 1537 Stephanus Mâjlâth Vajvoda et Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1537 Ladislaus Micola Vice-Vajvoda et Vice-Comes Siculorum. 1537 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. C. D Tomo IV. 1438 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1539 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Vide Talmâcs. 1539 Emericus Balassa Vajvoda et Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1539 Emericus Balassa Vajvoda et Comes Siculorum. Vide Vajda. 1539 Stephanus Mâjlâd Vajvoda et Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI.’ 1539 Stephanus Maylad et Emericus Balassa Vajvoda. S. O. D. T. VI. 1539 Ladislaus Micola Vice-Vajvoda et Vice-Comes Siculorum. Suppl. C. D. T. VI. 1540 Stephanus Mâjlâd Vajv. Vide Kis-Czegh. Post mortem loannis I. videtur cessasse dignitas Vaj- vodae, nam hoc anno (1540) Stephanus Majlad & Emericus Balassa Regni Capitanei. Vide Cibinienses & vide Căpi- tan ei Regni. 1540 Stephanus Maylad Capitaneus Generalis Transilvaniae. S. C. D. T. VI. 1540 Stephanus Maylad Vajvoda. Reg. Arch. T. II. 1540 Stephanus Maylad Capitan. Reg. Gralis Arch. T. II. 1541 Stephanus Maylad Vajv. & Corn. Siculor. S. C. D. T. VI. 1541 Stephanus Maylad Capitan. generalis Trans. S. C. D. T. VI. 1541 Stephanus Maylad Vide Fogaras. 1541 Fratei- Georgius Locnmtenens. C. D. T. IV. 1542 „ „ C. D. T. IV. 1542 Ladislaus Micola Vice-Locumtenens. S. C D. T. VI. 1543 Frater Georgius Locumtenens. C. D. T. IV. 1543 Ladislaus Micola Vice-Locumtenens. Reg. Arch. T. II. 1544 Frater Georgius Locumtenens. S. C. D. T. VI. 1545 Stephanus Maylad Capit. gralis Trans. S. C. D. T. VI. 1546 Petrus Petrovics Locumtenens. S. C. D. T. VI. 1546 Frater Georgius Locumtenens. C. D. T. IV. 1547 „ „ C. D. T. IV. 168 — 1547 Jacobus Vajvoda de Abrudbânya. Vide Kricsor. Comitt. Zarand. 1548 Frater Georgius Locumtenens. S. C. D. T. VI. 1549 „ „ S- C. D. T. VI. 1549 Ladislaus Micola Vice-Locumt. & Vicc-Jud. grai. ibid. 1550 Petrus Petro vics de Suraklyn Locumtenes. C. D. T. IV. 1550 Frater Georgius Locumtenens. C. D. T. IV. 1551 Castaldus Joannes Generalis Capitaneus. S. C. D. T. VIL 1552 „ ” . . ” .” S. C. D. Ț. VIL 1552 Munus Vajvodae initio vacavit, dein Andreas Bathori. Vide Eder iu Schaeseo. 1552 Andreas Bathori fit Vajvoda & Comes Siculor. Vide Szir- mai Szathmăr I. 1553 Andreas de Bathor Vajvoda & Comes Siculorum. C. D. T. IVi 1553 Andreas de Bathor Vajvoda & Comes Siculorum Szeredai „Not. Cap. Alb.“ 1553 Andreas de Bathor Vajvodă & Comes Siculorum. S.C.D.T.VII. 1553 Andreas de Bathor resignat Vajvodatui. Vide Szirmai Szathmăr I. 1553 Andreas de Bathor vocatur alias Vajvoda. S. C. D. T. VII. 1553 Stephanus Dobo fit. Vajvoda. C. D. T. IV. 1553 Stephanus Pobo Vajvoda. Reg. Arch. T. II. 1553 Franciscus Kendi de Szentivăny & Stephanus Dobo de Ruszka Vajvodae & Comites Siculorum. C. D. T. IV. 1553 Franciscus Kendi & Stephanus Dobo Vajv. & Com. Sicu- lor. C. D. T. VIL 1553 Franciscus de. Sz. Ivăny & Stephanus Dobo de Ruszka. Vide Katona & Fogaras. 1654 Idem Vajvodae. C. D. T. LV. 1554 Franciscus Kendi & Stephanus Dobo Vajv. & Com. Sicu- lor. S. C. D. T. VII. 1554 Franciscus Kendi & Stephanus Dobo. Reg. Arch. T. II. 1555 „ „ „ » n o » o 1555 „ „ „ » n » -f. L 1555 „ „ „ etc. S. C. D. T. VIL 1555 Franciscus Kendi de Szentivăny & Stephanus Dobo de Ruszka Vajvodae Transilvaniae & Comites Șicul. C- D. T. V. 1555 Franciscus Kendi Vajvoda. Reg. Arch. T. XII. ( 1555 Dominicus Dobo de Ruszka Vice-Vajvoda ibid. i 1555 Franciscus Kendi de Sz. Ivăny & Steph. Dobo de Ruszka Vajvodae & Comites Siculorum. Vide Szeredai. „Not. Ca- pit. alb.“ 1556 Idem Vajvodae. C. D. T. V. 1558 „ „ n » » n 1573 Stephanus Bathori. Vide Saxones. De Vajvodis Transilvaniae eorumque auctoritate vide Fejer C. D. T. X. Voi. VI. Praefationis p. 14. In editione Mossotziana (a. 1585) Corporis Juris Hunga- rici p. 746 habetur formula juramenti Vajvodae Transilvani & Siculorum Comitis. Series Vajvodarum, habetur in Calendario majori Titulari pro anno 1782. Cibinii in 8° p. 119. — Detto habetur etiam in libro Josephi Grossig Tabellae Chronologiae 1806. Posonii in folio, et quidcrn ex Literalibus archivi secreti aulici. Series Vajvodarum & Ducum Transilvaniae habetur apud Fassing „Nova Dacia“ P. III. p. 104 usque 168. De a. 1783 est apud Com. Jos. Kemeny Danielis Korni- des Series Vajvodarum Transilvaniae in ms. inter Originalia. Vajvodae Transilvano competebant 200 boves, Vice-Vajvodae vero 100 bores ex illis bobus, quos siculi Regibus Hungariae praestare debebant. Vide Pray Dissert. p. 125. Vajvoda olim ordinarius Regni Index. — Ejus olim pote- stas in Judicialibus. — Vide Kereszturi. Introd. ad Normal. Con- stit. II. p. 2 & 11. Claustrum Franciscanorum in Kesztel (in Hungaria) fun- dătura fuisse a Stephano Wajvoda Transilvaniae scribit Petrus Pazraăn in appendice II. ad acta Synod. dioeces p. 118 sed * quo anno? id non indigitatur. De Mathia Vereb Vajvoda Transilvaniae in Vereboly — Comitatus Nograd tumulato. Vide Mortari Nogrăd Vărmegye I, ■ paq. 299. * Az Erdelyi Vajdăk Zonuki Grofsăgnkrdl in „Nemzeti Tăr- . ’ salkodd“ 1830 p. 105, 172, 197, 204, 297 & 305. Series Vajvodarum & Ducum Transilvaniae apud Kosa in suo opere. •: Ni se trimite dela Pest’a urmatoriulu anunciu: Invitare de prenumeratiune la „Familia. “ „N’avemu se dicemu vorbe multe. Trecutulu no- stru de patru ani si activitatea desvoltata in acestu • timpu, ne dispensa a desfasiura din nou programulu acestei foi, cunoscuta de intregulu publica romanu cetitoriu. Vomu purcede si in viitoriu totu in direcțiunea de pana acumu, si cu atatu mai multu succesu, cu catu amu reusitu se castigamu puteri noue pentru în- treprinderea ndstra. Afara de foia, redactata catu se pdte de intere- santa si instructivu, onorab. nostrii prenumeranti voru priimi si in semestrulu viitoriu: unu grandiosii tablou naționalii. Acum’a inse nu impartasimu sujetulu, că sur- prinderea se fia cu atatu mai plăcută. Acestu tablou, întocmai că pan’ acuma, se va trimite numai acelora, carii se voru prenumera deo- dată pe diumatate. de anu, avendu se alature pentru acestu tablou 80 cr. Avantage pentru prenumerantii noi: Toti aceia, carii acuma pentru prim’a ora se voru prenu- meră la „Famili’a¹¹ celu puțfnu pe diumatate de anu, afara de tabloulu susu amintitu isi voru pute procură dela noi inca alte „cinci tablouri“ pentru unu pretiu bagatelu, si anume: 1) Re’n- turnarea lui Da'/idu 60 cr. — 2) Regin’a Sabei 60 cr. — 3) Alesandru I., priimindu însemnele domnesci 80 cr. — 4) Inau- gurarea academiei sciintifice romane 80 cr. — 5) Coriolanu si Veturi’a 80 cr. „Fiecare din aceste tablouri pentru altii costa 3 fr. „Va se dica, prenumerantii noi, pentru 8 fr. 40 cr. voru priimi siese tablouri in pretiu de 18 fr. si foi’a cu tote suple- mentele sale. ? „Famili’a¹¹ va aparea si in semestrulu alu duoilea in fiecare dumineca, — si amu facutu pașii necesari, că foi’a ndstra se se spedeze mai regulatu decatu tdte foile romanesci. Pretiulu de prenumeratiune pentru Austri’a pe diu- matate anu 4 fr.; pentru Romani’a pe diumatate anu 1 galbinu. Domnii colectanti voru priimi dela 7 esemplaria unulu in semnu de recunoscintia. • Noi din parte-ne nu gasimu destule cuvinte pen- . tru a recomandă lectoriloru acăsta dragalasia „Fa- mili’a. “ in care, pe langa articoli istorici, novele, poe- ; sie, anecdote etc., ei voru găsi totudeaun’a- cele mai frumdse gravure, demne de a rivalisă cu ilustratiu- nile ori si cărui diariu beletristicu francesu său ger- manu. Editoriu si provedietoriu: Comitetuln. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi’» Riiiner & Kamner.