Z/⁷ Acesta foia ese

*■ cate 3 cole pe luna j
si costa 2 fiorini v. a.


pentru membrii aso-
ciatiunei, era pentru
nemembrii 3 fr.

    Pentru strainatale
J 10 franci cu porto I,
i v, poștei.

/'■KW
/WV'»'-------------


Nr. 3.





                TRANSILVANIA.




            Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.



        Brasiovu 1. Februariu 1869.


       --------

iWbs'             >5^

/>.,         . t

Abonamentulu se
face numai pe cate I
1 anu intregu.

  Se aboneza la Comi-
  tetulu asociatiunei in
  Sibiiu, seu prin posta
  seu prin domnii co-

<? lectori. ?

JtîVv-----------


Anulu II.





        Din cronic’a lui Michailu Cserei. 1661—1711.

     Ne amu propusu se facemu cunoscuta pe acestu
cronicariu la unu cercu mai mare de lectori, decatu
ilu are elu pana acumu in limb’a originala magiara.
Cultivatorii de profesiune ai istoriei acestei tieri, cati
cunoscu limb’a magiara, n’au nici o trebuintia de
estrasele, pe care le vomu face noi din Cserei, pen-
truca aceia ilu citescu in priginalu, care s’a tiparitu
numai inainte cu cativa ani, dupace pana atunci chiaru
si decopiera lui cu man’a fusese strinsu oprita. De
alta parte speramu, ca ccilaltii amici ai istoriei voru
lua in nume de bine acesta lucrare a ndstra. Unulu
din periddele cele mai interesante ale istoriei transil-
vane este acela, in care a decursu una serie de eve-
nimente, care au pregatitu mai inadinsu, mai dea-
prdpc epoc’a, in care Transilvani’a abdicandu de dre-
ptulu seu electorala la tronu si tragenduse de sub
protectiunea Turciei, a inchiaiatu tractatulu de supu-
nere cu dinasti’a Habsburg. Cserei inca este unulu
din cronicarii acelui periodu. Elu nu se pdte mcsuia
in sciinti’a si in cunoscintiele practice cu cronicarii
Lupulu Bethlen, loanu Bethlen, Nicolae Bethlen si
Petru Apor, se pdte inse mesura prea bine atatu cu
aceștia, catu si cu alti cronicari in sinceritate si a-
deveritiune in acelea parti ale cronicei sale, care co-
prindu evenimente din tempulu seu, incatu elu sdu
luase parte activa la acelea, sdu le audise si descri-
sese din relatiunile tata-seu si ale mai multoru con-
timpurani ai sei, era scriindule nu avuse alta scopu,
decatu că se fia păstrate pentru famili’a sa si cativa
amici intimi ai sei, fara că se cugete la tipărirea
loru, ceea ce se vede curatu din mai multe parti ale
cronicei sale. Cumuca Cserei scrie insuflatu de ura
cumplita in contra lui Michailu Teleki, acdsta inca
nu însemna, ca elu că cronicariu ar fi falsificata da-
tele istorice, ci insdmna numai atat’a, ca lui Cserei
nicidecumu nu’i placea de politic’a lui Teleki, carele
putemu dice, ca a jucatu langa Micii. Apaffy un’a
rola analdga celei de mare veziru in Constantinopole.

     Intr’aceea critic’a cronicei, de care ne este aici
vorb’a, o au facutu si o voru mai face altii; noi ne
marginimu a mai premite aici inca numai atata, ca
din 479 pagine 4° mare (tipariu garmondu) lasandu
neatinsu totu ce nu dateza din tempulu cronicariului,
si chiaru din acesta periodu trecendu preste totu ce
este numai repetitiune, ce este imprumutatu din isto-
ri’a generala, sdu din istori’a Ungariei si a imperiului


germanu, sdu ce este strinsu familiariu, sdu descrisa
prea pe larga, ci totuși fara multu simbure, vomu re-
produce numai pericope de acelea, care sunt de na-f
tura de a reversa lumina preste tdta epoc’a sa si
preste cele urmatdrie mai pana in tempurile ndstre:
Acdsta compilatiune va ajuta totuodata, că se price-
peam mai bine o suma de documente singuratice, re-
masc din acelea tempuri, acaroru emanare nu se pdte
intielege fara informatiunile, pe care ni le dau cro-
nicarii.


      Mich. Cserei, că functionariu ardeldnu dela cu-
tare anu inainte parasindu pe partit’a Curutiloru, a-
dica a comitelui Emer. Tbkblyi, se aruncase pe partea
Lobontiloru, adica a nemtilo.ru austriaci, era după
prorumperea din nou a revolutiunei unguresci in a.
1704 sub conducerea principelui Francisca Eakoczi,
de fric’a Curutiloru, carii era fdrte barbari, precumu
ii descrie insusi cronicariulu, s’a retrasa la Brasiovu
cu soci’a, cu pruncii si cu eata avere putuse scapa
de rapacitatea Curutiloru. Aici fiindu’i uritu si ne a-
vendu cu ce se’si trdea tempulu, in 16. Dec. 1709
se apucă de scrierea cronicei sale in locuinti’a ce o
avea la Niculae argintariulu in strat’a caldarariloru.

      Cronicariulu Cserei trecendu iute preste istori’a
vechia, sare tocma la anulu 1661, unde atinge erasi
numai pe scurtu nebuniile fatali ale lui Georgie Ra-
koezi II., după aceea descrie cunoscut’a alegere, sdu
mai bine impunere tragicomica a boieriului secuiu M.
Apaffy de principe alu Transilvaniei prin turci, in
contra lui loanu Kemdny, ajutatu de nemți, mdrtea
acestuia urmata in batali’a din 23. Ian. 1662, asasi-
narea cea memorabila alui Gavr. Haller in 25. Nov.,
batali’a cea mare dela St. Gotardu si unele rebeliuni
de garnisdne, apoi trece la a. 1665, unde intre altele
spune si acestea:

      Michailu Apaffy ar fi pututu domni in Transil-
vani’a cu fericire, ba gloriosulu principatu alu Tran-
silvaniei ar putea se ecsiste si pana astadi, deca sdu
principele ar fi fostu inzestratu cu virtuti demne de
unu barbatu adeveratu si cu atatu mai virtosu cu-
venite unui principe, sdu, ddca ddmna Ana Bornemisza
(soci’a principelui) nu s’ar fi amestecata in afacerile
si in oficiala barbatu-seu, seu ddca preastralucitii
domni de atunci ai Transilvaniei (boierii protipen-
dati, magnații) nu aru fi abusatu de bunetiele princi-
pelui , sdu,, ceea ce este mai periculosu decatu tdte
acelea, ddca betranulu Mich. Teleki nu ar fi venita

— 26 —


nici odata in Transilvani’a, sdu ca nici se se fia nă-
scuta pe lume. Dupace inse principele nu era de-
data nici la lucru, nici cu gubernulu, era de boierii
fruntași, pe carii ii avea impregiurulu seu ii era frica,
si tdta administratiunea o lasă pe man'a loru, ace-
stora le era usioru a comite in numele principelui
totu feliulu de nedreptăți strigatdrie la ceriu. Dupa-
ce ddmn’a isi pusese in capu, că ea se comande a-
tatu pe barbatu-seu, catu si pe ceilalți, si dupace se
silea a nainta in totu modulu si a face domnitori in
Transilvani’a pe consângenii sei dela Oradea,¹) dra
intre aceștia mai virtosu pe unchiulu seu Mich. Te-
leki, apoi acestea nu se putea face pe alta cale, de-
catu că pe adeveratii patrioti vechi ai Transilvaniei
se’i denuntie, se’i perdia, dra cu moșiile loru se ina-
vutidsca pe Mich. Teleki. Pana candu boierii frun-
tași din patria isi batea jocu de moletatea principelui,
dra practicele vulpendse ale lui Mich. Teleki nu le
observă, ci rivalisandu ei intre sine, se persecută unii
pre altii, se asasină, sdu ca’si perdea tempulu. inde-
siertu in ospetie si in beții, pana atunci lui Mich.
Teleki ii era usioru a se apropid candu de unii candu
de altii, a’i denuntia pe unii catra ceilalți, a’i irita pe
toti, apoi fiinduca elu la petreceri nu se imbetă nici
odata, a culege secretele celorulalti, pe care ei le des-
coperea in beti’a loru.²) Pentrucă nici odata Teleki
nu ar fi apucatu pe deasupra, ddca nu ar fi asasi-
nata mai anteiu pe Dionisie Banfly, apoi pe Pavelu
Beldi pe caii viclene, rapedindu apoi tier’a intrdga a
Transilvaniei in acestu pericolu, in care si astadi in-
notamu cu pericolu de a ne inneca, si pdte fi ca po-
steritatea ndstra nu se va descurca din elu pana la
judecat’a de apoi.³)

     Fiinduca despre casulu acesta⁴) multi voiescu se
cundsca adeverulu, dara sdu pucini ilu cunoscu după
date autentice, sdu ddca ’lu si cunoscu in adeverii,
nu voiescu se’lu spună, eu descriseiu lucrurile fara
nici o lingușire, intocma precumu au decursu ele,
pentrucă se vddia si posteritatea si se invetie, cumu
are ea se crdsca si se ingrasie pe fiii strainiloru spre
pericolulu patriei.⁵) Pentrucă Transilvani’a totuddun’a
fh aruncata in pericolu de barbarii magiari veniti din Un-
gari’a, precumu pdte se afle din istoria oricine va voi.
Nici odata Transilvani’a nu a voitu se afle intre fiii
sei barbati capaci de a purta trebile tierei, ci totu-
deaun’a admiră pe persdnele venite din Ungari’a cu


      J) După tecstu: £s a maga vâradi szamunczăjât, adica se-
menti’a sa dela Oradea. Acdsta espresiune bajocurosa isi afla
esplicatiunea in alte locuri ale cronicei.


      s) Ce naivu e cronicariulu! Adica, se stea cineva cu mini-
ștrii, cu consiliari si generali morti de beți si se ’si astupe ure-
chile la cate aru spune ei?


      ³) Pre candu cronicariulu scrie acestea, adica la an. 1709
guer’a civila reîncepută in 1704 intre Curuti si Lobonti, adica
intre unguri calvini si nemți si unguri papistasi, durase cinci ani si
finitulu inca nu i se prevedea, pentrucă apoi mai tienu pana la
1712. Atat’a sânge a costatu luarea Transilvaniei!


      ⁴) Despre caderea Transilvaniei.


      ⁵) Aici sub străini intielege pe ungureni.


natur’a loru cea venturatica, pe aceia ’i imbratiosiă,
ii crescii, inavuti si’i facă domni; dta inse, ca sar-
mana patri’a ndstra si simte amaratiunea acestui lucru;
din caus’a acdsta ne pierduramu noi si principatulu
si libertatea.

     Era fiinduca Mich. Teleki a fostu biciu (flagelu,
stramurariu) pedepsitorii!, trimisu deDdieu preste Tran-
silvani’a, dra elu apucă la putere cu ocasiunea rebe-
liuniloru din Ungari’a si de acolo aduse preste noi
acdsta calamitate îndelungata, am aflatu a fi de lipsa,
că se deducu dela inceputu, inse pre scurtu, atatu
pericolulu Ungariei, carele s’a escatu din ea insasi,
catu si totala ruinare a Transilvaniei, care veni preste
noi din Ungari’a, si asia se descriu faptele cele in-
fame ale lui Mich. Teleki unele după altele.

     De aici inainte cronicariulu dra mai recapituldza
pe cateva pagine unele date istorice, incependu dela
regele Ludovicii I. de Anjou, se opresce inse la Leo-
poldu I., cu alu cărui regimu se ocupa multu si cu
totu dreptulu, pentrucă acela este in adeveru fdrte
bogatu de evenimente, care au decisu nu numai asu-
pra viitoriului monarchiei intregi, nu numai asupra
Ungariei, ci si asupr’a regatului Transilvaniei in modu
definitivu, avă si asupra destinului natiunei ndstre
inriurintie de importantia nemărginită.

     Era fiinduca acelu regimu avuse caracteru per
eminentiam religiosu, si chiaru guerele civili de atunci
au inaltiatu totuodata si stindarte religidse, si persecu-
cutiunile religidse inca era la ordinea dilei, cronica-
riulu Cserei inca consemnă multe scene, care ilustra
acea parte a istoriei, pre catu numai pdte dori unu
barbatu, care ar întreprinde a scrie istori’a ndstra prag-
matica. Se intîelege, ca Cserei. care in copilari’a sa
fusese crescutu la catolici, dra apoi se facă reformatu
fdrte zelosu, scrie despre catolicii din Ungari’a tocma
cu atata ura, cu cata scriu si cronicarii catolici de-
spre celelalte confesiuni. Pentrucă se cundscemu si
din acdsta parte spiritulu acelui tempu si se ne fa-
cemu o idea despre fanatismulu si bigoteri’a de atunci,
vomu reproduce in cele urmatdrîe si cateva descrieri
de acestea din cate vomu afla la Cserei.

(Va urma).



        Resbunatoriulu dela Canossa.

O schitia istorica.

      Papa Clementu alu XIII, murise si Rom’a era
in jale mare, dara abea apucasera a immormenta pe
reposatulu, pre candu si veni o misicare de bucuria
intre romani la scirea, ca imperatulu germanu losifu II.
se apropie de eterna cetate. Că prin fermecu se
transformă figur’a cetatei de pre siepte coline. Tdte
balcdnele erau acoperite cu covdra, pe strade se im-
buldiă poporulu in vestmente serbatoresci, si mai cu
sdma înaintea vilei Medici erau cu miile, ca-ci in a-
cestu palatu siedea marele duce de Toscana, fratele
imperatului, si acolo voiă se ’si ia cortelu si losifu

— 27 —


Santulu colegiu alu cardinaliloru, cari se adunasera
in conclavu, pentrucă se alega unu papa nou, inca
se desbracă de jalea oficidsa si dete libertate, că se
se reincdpa balurile si festivitățile publice, care fuse-
seră oprite sub intregulu pontificatu alu obscurului
si bigotului Clemente. Colegiulu insusi facea prepa-
rativele la o mdsa mare de 600 de persdne, pe care
voiă se o dea imperatului in palatulu Corsini.

     Trud’a fu indesiertu! Cu dorn asteptatulu impe-
ratu nu venea. Indesiertu era tdta splenddrea si lar-
muitdriele conducte. Romanii desamagiti in așteptă-
rile loru, deveneau impacienti, santii barbati in con-
clavu nu mai pucinu, si ei nu presimtiau ca acela,
pentru care se făcuseră solenele preparative de in-
tempinare, se află deja de multu in mediuloculu loru.

     Cornițele de Falkenstein, sub acestu nume cala-
toriă imperatulu losifu, pentruca era inimicu alu de-
monstratiuniloru larmdse, care pentru elu aveau va-
ldrea unei mintiuni stralucitdrie, prim’a sa visita o
facă catedralei St. Petru, si niminea nu vedea in a-
celu barbatu simplu pe puterniculu imperatu. Gran-
dorea maiestdsa a catedralei si miracolele ei impuneau
mândrului seu sufletu, dara inima lui totudeodata se
implii de rușine si mania, candu elu contemplă splen-»
didulu mausoleu alu contesei ‘Matilda si candu se
uită la basreliefulu, ce se află pe densulu.

     Aici este representatu pap’a Gregoriu VII., sie-
diendu pe unu scaunu, cordn’a pe capu, langa elu
de o frumsetia voluptdsa contes’a Matild’a, si inaintea
acestei parechi nedemne si aventurate, cu picidrele
gdle intr’unu miserabilu vestmentu de penitentia, jace
unu barbatu pe genunchi, unu barbatu, care se nu-
mea Enricu IV. imperatulu Germaniei. Imperatulu
germanu ’si aduse aminte de umilirea, pe care unu
papa obscura si sburdatu, aruncase pe capulu unui
dreptu credintiosu si nobilu principe.

     Rușinea dela Canoss’a era o umilire a poporu-
lui germanu si a domnitoriloru lui. Imbetat’a de
victoria si cutediatdrea Roma ’si pusese pitiorulu pre
grumazii unui imperatoriu, ce se svercolea in pulbere.
Aicea sta sapata acdsta umilire a ondrei germane, in
marmora, inaintea ochiloru lumei, si stranepotulu ace-
stui imperatu germanu se inrosi de mania, dedrece
acea umilire i era rechiamata in memoria. losifu II.
puse votu in sufletulu seu, a resbuna acdsta umilire,
a fi „resbunatoriulu .Canossei;⁴⁴ nici unu momentu
mai multu se nu mai jaca imperatulu germanu in
pulbere la picidrele papei. „Principii bisericei, dise
losifu, se recundsca, cumca protectiunea imperatiloru
romani, trebue se le fia de o mare importantia. Eu
sunt gata ale oferi. In Rom’a trebue pentru totu-
dduna se se redice tronulu pacei. Rom’a trebue se
’si faca pe domnitori amici, dra nu se le dea in capu,
nici se ’si traga urgi’a loru asupra’si. Pap’a in Ge-
stiuni spirituale trebue se lucre in loculu lui Ddieu,
dara elu trebue se ’si aduca aminte, ca elu fiindu
unu suveranii că si ceilalți suverani ai lumei, trebue


se se servdsca de artea de a domni pentru pacea
lumei. “

     Imperatulu anuntiase visit’a sa in conclavulu car-
dinaliloru ; cu fratele seu Leopoldu dela Toscana voia
elu a se infatiosia in adunare. In sal’a cea mare a
Vaticanului erau adunati cardinalii spre primirea lui,
iu intregulu ornatu alu inalteloru loru ranguri bise-
ricesc!, ei erau vreo treidieci. Așteptau pe contele de
Falkenstein, va se dica, pe supusulu fiiu alu biseri-
cei, care se desbracase de splendid’a sa demnitate si
avea se apara că unu omu culpabilii si retacitu in-
naintea unsiloru principi ai bisericei; ei așteptau mo-
destia si supunere, care o observaseră toti domnitorii
lumei vechi, candu le era ertatu a visita santulu con-
clavu. „Trimișii sântului spiritu“ voiau se primdsca
siediendu, pe imperatulu, ce avea se apara fara sabia;
santulu colegiu sta mai pre susu de pap’a, ca-ci pap’a
are se fia creatura lui. Acdsta opiniune află in co-
legiu multa plăcere, dara si opositiune. Ganganelli
se opunea cu cuventele: „Se ne ferimu de a vatema
pe imperatulu. Ddca nu voimu se vedemu resturnan-
duse curtea Romei din acea inaltime, unde se afla
acuma, atunci trebue se ne impacamu cu domnitorii
lumesci, ca-ci bratiale loru ajungu preste frontierele
loru in afara, si puterea loru se suie preste Alpi si
Pirenei.“

     Supraveghietoriulu cardinalu aparii, cu batiulu
seu de auru, la usia si anuntiă pe contele de Fal-
kenstein si pe marele duce de Toscana. Imperatulu
aparii pe pragnlu usiei rediematu pe bratiulu fratelui
seu; nici o stea, nici unu ordinu nu ornă simpl’a sa
uniforma, nimica la densulu nu anuntiă pe puterni-
culu imperatu, afara pdte de ochii lui plini de spi-
ritu si maiestate, din carii putea cineva cunosce pe
domnulu. O sabia sclipitdre incingea midiuloculu lui.
Acdsta privire implti de spaima pe cardinali, ca-ci a
calea in loculu pacei cu o arma omoritdre, era o vio-
lare si o crima ne mai audita.

     „Maiestate — luă cardinalulu Vernis cuventulu,
si vediendu fetiele spariate ale cardinaliloru, — dise,
voiu purtati spada pentru apararea bisericei!“

     — „Si inca pentru apararea cordnei mele!¹⁴ re-
spunse imperatulu. — „Eminentia, dedrece in graba
memoraiu de cordn’a mea, asia nu mai pociu pre-
tinde, că in mine se vedeți numai pe contele Falken-
stein, si candu eu credu, ca ’mi este permisu chiaru
si in aceste locuri ale pacei se aparii cu sabia la
stâng’a mea, nu mai voiescu a me presenta sublimi-
loru principi ai bisericei, sub velulu mintiunei. Este
imperatulu losifu, si nu contele Falkenstein, acela ce
’si da ondrea a saluta acdsta adunare!¹⁴

     In acelu momentu tdte aceste capete mandre se
plecara inaintea imperatului, dra pe buzele loru juca
unu subrisu deoblegatoriu si toti cardinalii se în-
treceau a pune omugiele loru la picidrele imperatului.
„Eu dorescu — dise imperatulu — „că dvdstra fara
prejuditiu si spiritu de partida se alegeți unu papa,
care este demnu si aptii a sustiend drepturile si de-


                                        5*

— 28 —


mnitatea religiunei si care, ertati’mi espresiunea, manea
mai bncurosu carnea slaba, decâtu cea grasa. “

     — „Cum ve place maiestate in etern’a cetate,“
întrebă cardinalulu Colonna pe imperatulu.

     — Rom’a, eminentia, este cetatea pacei, aici
jni-ar placea se locuescu, că se inaintezu pentru ome-
nime opulu fericirei. Eu sunt jaluzu de fericirea a-
celuia, carele va esi din midiuloculu dvdstra, ca elu
pdta siedd aicea.

     — Ce me atinge pe mine, că imperatu germanu,
me dure ca in sant’a catedrala mi s’au rechiamatu
in memoria acea umilire, pe care odata in tempulu unei
bigotarii obscure o causase unu papa unui imperatu
germanu. Memori’a este pentru succesoriulu s. Petru
totu atatu de pucinu imbucuratdria, precum este ea
si pentru stranepotulu imperatiloru germani. Eu nu
voiescu, că acestu monumentu se fia delaturatu, se
remana in pace, chipulu dela Canossa, spre suvenire
admonitdria tuturoru domnitoriloru si tuturora papi-
loru. Eu nu o voiu uita nici odata. si crediu ca nici
pap’a viitoriului nu o va uita. O Canossa a impe-
ratiloru germani nu mai este posibila, si nici unu
principe bisericescu nu va fi atatu de temerariu, asi
dori o addu’a Canossa pentru sine. Principii bisericei
trebue totuddun’a se considere, ca ei nu potu esista
fara protectiunea imperatiloru germani. In Rom’a tre-
bue pentru toti tempii se se inaltia tronulu pacei.
Rom’a trebue se’si faca pe domnitori de amicii sei.“

     Tdte privirile erau atîntite asupra imperatului,
care stalucea in lumin’a sublimei maiestati; genunchii
cardinaliloru, cu pucinu mai inainte atatu de orgo-
lioși, se plecau fara voia si jaceau in pulbere la pi-
tidrele unui barbatu, care intr’unu vestmentu simplu
stă inaintea loru, pre candu ei străluceau in vestmente
de purpura. Ei ingenunchiau inaintea lui losifu II.,
care candu a intratu in sala, intempinase numai pri-
viri sinistre si manidse; elu invinsese, umilise pe
mândrii prelati prin forti’a salutarei sale.

     „Nu mie aceste omagiuri, dise losifu II. cu o
privire orgolidsa, ingenunchiati numai inaintea lui
Ddieu; eu inca sunt numai unu omu nascutu din
pulbere. Precum nu voiu ingenunchia nici eu nici
odata inaintea papei, care va esi din mediuloculu
Dvdstra, asia nu voiescu se se dica, cumca eu amu
preparata papei o Canossa. Noi ne vomu umili nu-
mai inaintea lui Dumnedieu.“

     De cateori me gandescu la Rom’a, ’mi aducu
aminte de Canossa.

Trad. de Ier. G. Baritiu.



        Epistole familiarie.

      IV. Domnule consiliariu! Dăca ddnii colegi ai
mei aru fi conspiratu inadinsu, pentrucă se’mi inles-
ndsca înaintarea catra scopulu ce ’mi propusesemu la
inceputulu acestora corespondentie, totuși mai bine nu
m’aru fi pututu ajuta. Pasagele reproduse in acdsta
fdia Nr. 2 a. ,c. din „Archivu," „Albina“ si „Fede-


ratiune“ sunt de natura, că se disguste si descura-
gieze pe multi romani, din cati se ocupa seriosu cu
afacerile ndstre naționali. Acesta inse este unu mo-
mentu, asupra caruia suntemu datori a ne trage sam’a
cu cea mai mare scrupulositate. Voiescu romanii vidtia
naționala romandsca, sdu nu voiescu? Simtu ei im-
perativ’a necesitate a cultivarei limbei si literaturei
romanesci? Voiescu ei se scia de o cultura speci-
fica naționala, sdu ca au plăcerea de a se inneca in-
tr’unu cosmopolitismu idealu, carele n’a ecsistatu si
după cumu credu eu, nu va ecsista nici preste unu
altu periodu de 1869 dela Isusu Christosu? Ei, bine,
eu sciindu ca nu me prea taia capulu că se filosofezu
asupra acestui feliu de cestiuni, si lantiuitu, cumu dice
dn. Cipariu, mai multu de vidti’a practica, prosaica,
precumu sci si dta, eram se ve respundiu intre altele cu
o paralela, ce asi fi trasu intre starea diaristicei nd-
stre din a. 1848 si intre cea din a. 1868, apoi eram
se intrebu pe filosofi, ca ce credu ei după logic’a
loru, care va fi starea diaristicei si preste totu a lite-
raturei specifice romanesci pe la anulu Domnului 1888.
Uitaiu se premitu, ca cu adica presupună la romani
celu pucinu atata credintia, ca ei si preste alti ddua-
dieci de ani voru li in casulu celu mai reu totu a-
tati la numeru, cati sunt astadi, si ca in acestu pe-
riodu de alti dduadieci de ani nu se va mai afla nici
unu nebunu, care se voidsca a le opri vorbirea si
scriptura romandsca.

     Asia dara eram se spunu buniloru nostrii lectori,
ca anulu 1848 ne aflase cu acestea foi periodice:

     „Curierulu romanesca," care esia de 2 ori
pe septemana in Bucuresci.

     „Curierulu de ambe secsele," totu acolo, esi-
rea lui neregulata.

     „Vestitoriulu romanescu," totu acolo si totu
de ddua ori pe septemana.

     „Universulu," totu in Bucuresci odata.
„Invetiatoriulu satului," de doua ori pe luna.
„Buletinulu oficialii." camu de doua ori pe
septemana, seu si mai desu după trebuintia,

     „Magazinulu Daciei," in fascidre, după impre-
giurari.

     De altele numi mai aducu aminte; dra cele care
s’au nascutu intre luniu si Augustu 1848 că si florile
de vara, precumu „Poporulu suveranii," „Prunculu"
etc., in Septembre au si fostu sugrumate prin span-
gele turco-rusesci. La acestea foi cate esia in Bucu-
resci, se cuvine a insemna bine ddua lucruri, si adica:
1) ca tdte sumate la unu locu abia coprindea pe cate
o septemana, tecstu mai multu, decâtu coprinde in
dilele ndstre de ecs. „Romanulu" pe 6 dile; 2) ca
tdte nu avea atati lectori, cati are astadi de ecs. „Mo-
nitoriuhi oficiala" din Bucuresci.

     Era in Iași cate foi esia pana la 1. Ian. 1848?
„Albina romandsca,“ de 2 ori pe septemana.
„Buletinulu“ (fdrte micii si redactata de bajocura).
Si apoi ce mai esia? Nimica, pentruca „Daci’a
literaria,¹¹ ,,Spicuitoriulu,“ „Romani’a literaria¹¹ etc. in-

— 29 —


eetasera mai dinainte. Era dincoce la noi cate foi
periodice aveamu?

     „ Gazet’a “ dă 2 ori si Foi’a “ odata pe septe-
mana, ambele in formatu fdrte micu, născute la 1838.

     „Organulu laminarei “ in Blasiu, dela Ian. 1847
odata pe septemana.

     Atata era totu. Aici inse generatiunile, care ne
succeda ndua celora carii ne atiarna intre 50 si 70
de ani, se’si insemne erasi unele cifre. Gazet’a si Foi’a
in sem. I. alu an. 1848 avea abonati 820, dicemu
optu-sute douadieci, celu mai mare numeru, la care
a putută ajunge una f<5ia periodica romandsca pana
in acelu anu. Din aceștia preste 300 era moldo-
veni, vreo douasute munteni (ca in Munteni’a Ga-
zet’a era censurata fdrte aspru si adesea oprita), pre-
ste 200 ardeleni,*) vreo 50 banatieni, ceilalți din
Aradu, Oradea, Beiusiu, Satmariu, Pestea, Vien’a, Ma-
ramurasiu si camu diece din Bucovin’a.

     Despre Organulu laminarei nu mai sciu bine cati
abonati avea, mi se pare inse, ca numerulu acelora
esise la 600, acaroru maioritatea era din Transil-
vani’a si minoritatea din alte tieri: dra acdsta pro-
portiune inversa se esplică pe atunci din impregiu-
rarea, ca acelu diariu se tiparea cu litere.

     Diaria de preste Carpati mai nici decumu nu se
citea dincdce; caus’a era, ca acelea putea trece sdu
numai că scrisori cu porto enormu de '/₂ douadie-
ceriu pentru fiacare Nro, sdu ca trebuea se se trimitia
la gubernulu din Clusiu spre a se censura, de unde
apoi ne venea — cate putea veni — la cate ddua,
uneori si la cinci luni; ba intr’unu anu — nu mai
sciu in care, — unu pachetu de Nri din Albin’a dela
Iași imi veni tocma la optu luni, din care causa în-
cepură a mi-o trimete, scii dta, cumu dicemu noi pe
aici, pe vam’a cucului. Apoi scii, ca precumu scri-
sori, asia si gazete le gaurea de le facea ciuru si le
afumă paremi-se cu dorn, pentrucă se se curăție de
cium’a romandsca. Hei hei! Ce mai dîle bune era
acelea domnule consiliariu! Dara de aceea noi totu
luamu palmi dela școlarii nostrii, pentrucă nu scimu
romanesce mai bine decatu ei, pentru carii amu spartu
caii largi cu pepturile ndstre si cu sacrificarea tutu-
rora comoditatiloru vietiei.

     Dupace asi fi constatatu starea din an. 1848 a
diaristicei ndstre, eram se trecu prin revista pe cea
din an. 1868. Eca inse, ca astadata me apucă pe
dinainte dn. Vulcanu, redactoriulu „ Familiei “ si asia
me scutf de o mare ostendla, pentru care’i si multia-
mescu, rogandu’lu totuodata, că se’mi dea voia a’i
reproduce colea mai la vale fruptulu fatigei sale, pen-
trucă asia insusi publiculu avendu ocasiune de a
combina si a trage paralel’a, se judece singuru de-
spre sinesi. Remane apoi, că totu acelu publicu se’si
compare credintiele, cunoscintiele, devotamentulu si
zelulu de a sacrifica, cu alte popdra de numerulu si
de conditiunea sa. In modulu acesta noi ne vomu


      *) Din Brasiovu si districtulu seu era 48 abonati.


apropie cu incetisiorulu de una conclusiune, ddca nu
indestulatoria, celu pucinu inse linistitdria de prea
marea grija, sdu vorbindu mai respicatu, de fric’a
pentru viitoriulu nostru.

      Pana atunci inca remanu alu Ttale devotatu

      ⁱ⁸/c Ian. 1869.                       G. Baritiu.


        Diuaristic’a romana in an. 1868.

       La finea anului nu va fi de prisosu s’aruncamu o privire
asupra anului espiratu, si cd unu simplu cronicariu se inregistramu
celu pucinu numele intreprinderiloru nostre literarie, cari au a-
paratu in anulu abid trecutu. Celu ce va scrie odinidra istori’a
literaturei nostre, va pot6 intrebuintiâ la tempulu seu si aceste date.

       In anulu 1868 au aparatu L7,,.de diuaria romanesci, si a-
nume 15 de dincdce si 32 de dincolo de Carpati.

       Se incepemu cu cele din imperiulu austriacul In insîrarea
ndstra vomu ave in vedere terminalii aparitiunei si vechimea.

       1.        „Fedgra.tiu.nea, " diuariu politicii, literariu, comerciala si
economica; proprietariu, redactoriu si editoriu Alesandru Romanu.
Aparii de patru ori pe septemana in Pest’a. Pretiulu pe anu 15 fr.

       2.        „Albin’a," diuariu politica, literariu si economica; re-
dactoriu Georgiu Popa (Pop), editoriu Vasilie Grigorovitia, fonda-
torii Andreiu, Antoniu, Georgiu si Alesandru Mocioni. Aparii
in Vien’a de trei ori pe septemana. Pretiulu pe anu 8 fr.

       3.        „ Gazet’a . Transilvaniei, “ diuariu politica, in frontispiciu
se anuncîa necontenita si unu suplementu literariu sub titlulu:
„Foi’a pentru minte, inima si literatura," dar acdsta neconce-
diendu ajutorielo, n’a aparatu in totu decursulu anului nici odata.
„Gazet’a" aparea de 2 ori pe septemana in editur’a lui I. Gbtt
in Brasiovu si sub redactiunea lui lacobu Muresianu. Pretiulu
pe anu 10 fr.

       4.        „Telegrafulu Romanu," diuariu poiiticu, loculu aparintiei
Sibiiulu, redact. Nic. Cristea, editiunea tipografiei archidiecesane.
Esi de 2 ori pe septemana. Pretiulu pe anu 8 fr.

       5.        „Concordia," diuariu poiiticu si literariu, aparii in Pest’a
de 2 ori pe septemana; proprietariu, redactoriu si editoriu Sig.
Popu. Pretiulu pe anu 10 fr.

       6.        „Gur’a Satului," foia umoristica satirica, cu caricature,
in PesFâi Proprietariu, redact. si edit. losifu Vulcanu. Pretiulu
pe anu 6 fr.

       7.        jFamiJli’a," foia pentru beletristica, sciintie, arte, vidtia
sociala si moda, cu portrete si alte ilustratiuni; proprietariu, red.
si edit. losifu VulcaiiU4_apași, in Pest’a totu a opt’a di. Pretiulu
pe anu 8 fr.

       8.        „Foi’a societății din Bucovin’a," aparii in Cernăuți in
fiacare luna odata, sub redactiunea lui lonu G. aluiSbiera. Pre-
tiulu pre anu 3 fr.

       9.        „Amiculu poporului," ffiia poporala; proprietariu, redact,
si edit. Sig. Popu; esiâ in Pest’a totu a opt’a di. Pretiulu pre
anu 4 fr. In decursulu anului inceti.

       10.         „Transilvani’a," foi’a asociatiunei transilvane; redact.
Georgie Baritiu; aparu la Brasiovu, la inceputu de trei ori, mai
tardiu de doue ori intr’o luna. Pretiulu pre anu 3 fr.

       11.        „Amvonulu," foia bisericesca, de doue ori pe luna, in
Oradea-mare; redact. lustinu Popfiu. Pretiulu pe anu 4 fr.

       12.         ₓMagazinu pedagogica," aparu la Nasaudu in brosiure;
redact. Popu, Masimu si Anca.

       13.         „Archivu pentru filologia si istoria," aparu la Blasiu;
redact. sî edit. Tim. Cipariu. Pretiulu pe anu 4 fr.

       Aci vine se mai insiramu doue foi traduse din unguria si
edate de ministeriala ungurescu.

       14.        „Foi’a invetiatoriloru poporului,“ in fiacare septemana
odata, si

       15.         „îndrumări economice," de doue ori intr’o luna. Nu
scimu catu costa, ca-ci nu ni se trimitu.

       Si acum se trecemu la diuariele fratiloru noștri de peste
Carpati!

— 30 —


        1.        „Romanulu,¹⁴ diuariu politica, literariu si comerciala, a-
parii in tote dilele la Bucuresci. Redact. Eagenia Carada si dir.
C. A. Rosetti. Pretiala pe ana pentru noi 40 fr.

        2,        „Monitoriala României,¹⁴ dinaria oficiala ala Statului ro-
mana ; apara in tote dilele; redact. pana in finea lai Optomvre
G. Geanoglu, apoi D. Valtarescn.

        3.        „Tier’a,“ diuariu politica, literariu si comerciala; redact.
de Blaremberg, Aristidu Pascala si P. Carpa; aparii de patra ori
pe septemana la Bacaresci.

        4.        „Pres’a,⁴⁴ diuaria politica si literariu; redact. I. Stratu
si Pantazi Ghica; aparii de patru ori pe septemana la Bucuresci.

        5.        „Reform’a,⁴¹ diuariu politicu, literariu si economicu, de
doue ori pe septemana, sub redactiunea lui I. G. Valentinianu
la Bucuresci.

        6.        „Trompet’a Carpatiloru,⁴¹ diuariu politicu si literariu, esiă
la Bucuresci de doue ori pe septemana; redact. N. Besarabescu,
direct. Cesaru Boliacu. Pretiuju pe anu pentru noi 47 lei noi.

        7.        „Sentinela Romana,¹⁴ diuariu politicu, de doue ori pe
septemana sub redactiunea lui Grigorie Eliade la Bucuresci.

        8.        „Romani’a,⁴⁴ diuariu politicu; aparu la Iași de doue ori
pe septemana. Pretiala pentru străinătate 30 lei.

        9.        „Dreptatea,¹⁴ diuariu politicu, la Iași, odata pe septemana.

        10.        „Progresulu,⁴⁴ diuariu politicu, aparea la Iași, asisdere
odata pe septemana.

        11.        „Israelitulu Romanu,⁴⁴ diuariu confesiunalu si politicu,
la Bucuresci, odata pe septemana.

        12.        „Perseveranti’a,¹⁴ carc mai tardiu ’si schimba titlulu in
„Democratulu,“ diuariu politicu si literariu; redact. A. Candianu;
aparea la inceputu de dcjue ori, mai apoi de patru ori pe sept.

        13.        „Omulu din poporu,¹⁴ diuariu politicu, la Bucuresci,
odata pe septemana.

        14.        „Tunetulu orientului,¹⁴ foitia politica, aparii la Bucu-
resci de doue ori pe septemana, dar nu peste multu incetâ.

        15.         „Iurnaiu de Galați,¹⁴ politicu si comercialu, odata pe
septemana.

        16.        „Iurnaiu de Focsiani,¹⁴ publîcatiunile oficiali ale tribu-
nalului de Focsiani, odata pe septemana.

        17.        „Stindardulu liberu,¹⁴ diuariu politicu, la Craiova, de 2
ori pe septemana.

        18.        „Ghimpele,¹⁴ foia umoristica, aparea la Bucuresci, în
fiacare dumineca.

        18.        „Vespea,¹⁴ mai tardiu „Strechia,¹⁴ foia umoristica si sa-
tirica ; redact. de I. C. Lerescu, odata pe septemana, la Bucuresci.

        20.        „Scrinciobulu,“ foia umoristica; redactata de Pantazi
Ghica; aparea la Bucuresci, odata pe septemana.

        21.       „Clopotele,¹¹ f<5ia umoristica, la Iași, odata pe septem.

       22.        „Curierulu de Iași,¹⁴ foia locala; aparea odata pe sept.

        23.        „Steluti’a,“ foia beletristica; aparea la Botosiani, odata
pe septemana, sub redactiunea lui I. V. Adrianu. A incetatu.

        24.         „Convorbiri literarie,,¹ la Iași de doue ori in luna; red.
lacobu Negruzi. Pretiulu pentru noi pe anu 4 fr.

        25.         „Albin’a Pindului,⁴¹ foia pentru litere, arte si sciintie;
aparea de doue ori pe luna; redactata de Gr. H. Grandea. Pre-
tiulu pentru noi pe anu 9 fr.

        26.        „Gardistulu civicu,¹¹ foia poporala; aparea la Galați de
dfiue ori pe septemana; redact. si propriet. S. Stefanescu. Pre-
tiulu pe anu 10 lei.                                       ■■

        27.        „Romanulu tieranu,⁴¹ foia poporala, la Bucuresci, odata
pe septemana; redact. Pascalu.

        28.         „Amiculu familiei,¹⁴ foia beletristica si pedagogica; a-
parea la Bucuresci de d6ue ori pe luna; redactoritia Constanti’a
Dunca. A incetatu.

        29.        „Archiva istorica a României,⁴¹ edata sub auspiciile mi-
nist. de culte, in fiacare septemana o cola; redact. B. P. Hâjdeu.

        30.         „Buletinulu instructiunei publice,“ edatu sub auspiciile
ministeriului de culte in Bucuresci, in fiacare luna o brosiura;
redact. V. A. Urechia.

        31.         „Ateneulu Romanu,¹¹ organulu Ateneului Romanu din
Bucuresci, pentru fiacare luna o brosiura; C. Esarcu.


       32.         „Scpteman’a,¹¹ fdia politica, la Iași, odata pe septemana.

        Aceste sunt întreprinderile literarie, cari aparura in limb’a
romana in anulu decursu. Se pdte, ca afara de aceste mai esira
inca si altele, mai alesu in orasiele provinciali ale României, dar
acele nu ajunseră in manile ndstre. Onorabilii cetitori ai noștri
de dincolo de Carpati binevoiesca a suplini lacunele.

        Dorimu, că anulu 1869 se fia de bunu auguriu pentru diua-
ristic’a romana!                              (După „Famili’a¹¹).



        Bibliografia.

     Dn. Ioana C. Lerescu din Bucuresci avii bună-
tate a dona acestei redactiuni inca in Augustu 1868
următor iele trei publicatiuni ale sale:

MANUALU TEORETICO-PRACTICU
DE ECONOMI’A POLITICA

espunereâ notiuniloru fundamentale ale sciintiei. De
loanu C. Lerescu, profesore la scdl’a de comerciu din
Bucuresci, candidata in dreptu, doctoru in sciintiele
politice si administrative, advocata. Opu pentru usula
eleviloru, administratiloru, comerciantiloru, agriculto-
riloru si capitalistiloru.

     Editiunea I. Bucuresci, 1868. Formatu 8° mica.
Afara de prefatia 491 pagine.



CATECHISMULU DREPTULUI ADMINISTRA-
TIVE’ ROMANU

opu autorisatu de domnulu ministru alu instructiunei
publice. A doua editiune, revediuta, cordsa si adăo-
gita. Bucuresci, 1868. Fascidra 8° micu de 60 pag.



ACTUAL’A ORGANISATIUNE COMUNALE DIN
ROMANI’A.

De loanu C. Lerescu. Bucuresci, 1868. Fascidra 8*¹
             niare de 43 pagine.



     Noi pana acumu amenaramu incunoscintiarea e-
sirei aceloru trei lucrări din o causa prea seridsa.
Dn. Lerescu, rapitu cumu se pare, de furi’a tenere-
tieloru, precumu se esprimă in asemenea cașuri feri-
citulu in Domnulu Neofita, mitropolitu Ungrovlachiei,
ne aflandu repausu pe catedr’a de profesoriu la scdla
comerciala din Bucuresci, ii casiunk a funda o f<5ia
satirica, care taiă afundu in mai multe cestiuni strinsu
politice, batea pe gubernu in modula celu mai ne-
crutiatoriu, pana candu fundatoriulu ei ajungându a siedd
dintr’odata pe ddua scaune, cădiți din celu mai siguru,
adica ’si perdii postulu de profesoriu. Intr’aceea opi-
niunile asupra caderei dlui Lerescu fiindu forte diver-
genti si disputele curgendu cateva luni cu mare furia
si inversiunare pana la scandalu, cei vetamati amaru
de dn. Lerescu nu voiă nici se audia de opurile den-
sului, sdu ca le nomenclă de plagiate. Intre cei ve-
tamati greu se credu a fi toti barbatii literati si alti
Omeni de caractere, romani nascuti in Transilvani’a,

— 31


Banatu si Ungari’a, Caus’a acestei amaratiuni era,
ca se lățise forte multu opiniunea, cumuca totu dn.
Lerescu ar fi scrisu inca si nisce articli spurcati in
un’a din foile politice dela Bucuresci, in care romanii
de dincdce era bajocoriti cu numirea de talposi, a-
dica badarani, mojici, natarai, intru intielesulu, in care
pana aci era porecliti numai ungurii-ciangai. Acumu
dupace se pare, ca furi’a patimilorn in acdsta causa
s’a mai domolitu, ne tienemu de o datorintia patrio-
tica a recomenda publicului nostru susu citatele lu-
crări ale dlui Lerescu. 0 facemu acesta cu atatu mai
virtosu, cu catu ne place a spera, ca este tempulu
aprope, in carele dn. Lerescu va cundsce singuru, ca
dlui ii lipsesce ceea ce se dîce: Vena politica, ca
adica dlui nu e nascutu pentru a face politica de cea
mare, ci cu totulu pentru altu ramu alu activitatei
spiritului omenescu, pe care ddca va voi se’lu cultive,
concentrandu tdte puterile spiritului seu catra unu
singuru scopu, va putea face mare bine patriei si na-
tiunei sale. Se nu’si pregete dlui a supune Manua-
lulu seu teoretico-practicu de economia poli-
tice la critic’a rece, nepartinitdria a unoru barbati
de specialitate, dra aceia ’i voru spune curatu, care
este specialitatea, pe care densulu ar trebui se o cul-
tive per emineutiam in tdta vidti’a sa. Dn. Lerescu
mai nainte de a merge la scdlele din Belgiu, a fostu
amploiata, — ddca nu ne insielamu — subprefectu.
In acea calitate densulu avă ocasiunea cea mai buna
de a cundsce pe poporu, trebuintiele lui, ramurile de
agricultura unulu cate unulu, metddele vechi si stră-
vechi ale agricultoriloru. Totu asia dn. Lerescu tre-
bue se cundsca si starea comerciului si a profesiuni-
loru din patri’a sa. Se nu stea numai la teoriile a-
duse din alte tieri, se mdrga multu mai departe, se
invetie ale aplica cu resultate bune. Oricatu va face
in acdsta direcțiune, totu nu’i va ajunge nici o vidtia
de optudieci de ani, pentrucă se ’si vedia tdte resul-
tatele lucrariloru sale. Se ne convingemu odata cu
।totii, cumca teoriile cele mai geniali aduse din alte
tieri si propagate prin cârti, nu ne folosescu nimicu,
fara o aplicare intieldpta si fara perseverantia in a-
plicarea loru. Theoria sine praxi, sicut rota sine axi.

     Incatu pentru ortografi’a si stilulu dlui Lerescu,
noi ne pricependune la critica, lasamu acdsta lucrare
in grij’a criticiloru de profesiune. Din parte-ne repe-
timu si aici vechiuhi nostru refrenu: Din tipografiile
romanesci numerulu eroriloru de tipariu ese legionu,
ceea ce este fdrte rusinatoriu pentru acele tipografii.

     In altu Nr. vomu reproduce mai multe pasage
din prefati’a la Economi’a politica, pentrucă si pu-
bliculu de dincdce se’si faca idea mai chiara despre
scopulu acestei publicatiuni.


Nou Abecedariu romanescu

s6u

ELEMENTE DE LECTURA SI SCRIERE
lucrate după celu mai nou metodu de

        1. C. Massimu si I. Badilescu, profesori,
                         ministeriu alu instructiunei.

                           Cugetarea, vorbirea, cetirea
                           formedia treimea una si ne-
                           despărțită a totei invetiature.


  Carte autorisata de on.

   Invetiati pre copii nu nu-
mai a memorisa, ci a si in-
tielege ce citescu. Carolll I.
Bucuresci, librăria N. C. Popper & Comp. Strada


           ‘•ₜ Germana 2—3. 1868.

     Formatu octavu midiulociu, in carele inse sin-
gur’a prefatia sub titlu de „Micu conductoriu la
noulu Abecedariu'¹ se intinde pe 87 pagine tipărite
cu litere garmond, dra insusi Abecedariulu este de
154 pagine.

     Ore nu se cuvenea, că noi se lasamu recensiu-
nea acestei cârti numai in grij’a Magazinului peda-
gogicu*) că fdia de specialitate? Nu, pentrucă o
carte, precumu este Noulu Abecedariu romanescu,
n’are se intereseze numai pe barbatii de specialitate,
ci si pre toti părinții; si dra nu, pentrucă trebue se
cundscemu de aici inainte si noi romanii importanti’a
cea mare a primei cârti, care se da in man’a prun-
ciloru nostrii, pentru cultur’a ndstra naționala; si inca
odata nu, pentrucă este lucru in adeveru durerosu, a
vedd pe fiacare di, cumu lumea s’a dedatu a tracta
invetiaturile elementari, fundameatulu intregei culture
omenesci, nu numai cu nepăsare, ci adesea si cu celu
mai mare despretiu, intocma că in tempurile, pre
candu audiai pe multi strigandu: N’audi dascale! adh
focu in ciubucu.

     Dnii I. 0. Massimu, profesoriu si rectoriu in Bu-
curesci, totuodata membru alu societatei academice
(de origine macedoromanu) si loanu Badilescu, pro-
fesoriu mai nainte in Sibiiu, dra de cativa ani incdce
in Bucuresci, sunt doi barbati, carii se renumera la
națiunea ndstra intre acei representanti ai sciintieloru,
carii au sciutu se’si aldga specialitățile, se le cultive
si aplice cu resultate recunoscute de toti barbatii com-
petenti si dela carii națiunea mai are se aștepte multe
lucrări din cele mai folositdrie. Cu atatu mai virtosu
deci se cuvine a trage si luarea-amente a lectoriloru
nostrii asupra acestei cârti, cumu si ale da ocasiune
de a’i cundsce in catuva spiritulu, in carele este scrisu
anume conductoriulu. Spre acestu scopu vomu re-
produce din acela cateva pericope, care ni se voru
parea mai interesante, vomu ingriji totuodata, că se
fia reprodusa si ortografi’a acestui Abecedariu, dra
acdsta o vomu face mai alesu din causa, ca din tdte
metddele ortografice de preste Carpati acesta se a-
propie mai multu de a Principialoru dlui Cipariu;
atata numai, ca dn. Massimu inca mai aplică si aici
semnele in favdrea aceloru locuitori ai României,
carii numai dela 1860 incdce au inceputu a citi si a
scrie cu litere. — Trecemu la Conductoriu:


*) Nasaudu, red. M. Popu et C. Anca.

— 32 —


I.

       1) Astăzi toți dmenii, câți au cugetatu și cu-
getă seriosu la invețiămentu, cunoscu, că lucrarea
cărtiloru didactece elementarie este forte grea, și că
intre aceste cărți cea mai grea de lucratu este Abe-
cedariulu, adecă cartea ce se pune mai ântâiu in
mânele crudei copilărie, pentru ca den ea se inveție
elementele unei arte asia de anevoidsă, cumu este
artea de a ceti și scrie, și pren ea se capete totu de
uă dată si ântâiele inceputuri de cunoscențiele ome-
nesci. Asia e la totu lucrulu: ântâiulu pasy este totu-
deauna celu mai greu de făcutu. Deră fiă uă carte
elementariă câtu de bine lucrată, totuși nu va da fo-
Idsele sale, dccă nu se va apleca de invețiătoriu cumu
se cade. De acea amu crediutu neapăratu, ca sub
titlulu de „Micu conductoriu la noulu abecedariu"
se dămu orecari deslușiri despre modulu cumu inție-
legemu noi se se aplece cartea, ce presentămu pu-
blicului invețiătoriu și crescutoriu alu copilăriei. Ca
se punemu insă pre invețiători in stare de a aplecă
bine noulu abecedariu, vomu aretă in câteva vorbe
planulu si economia cărții; si pentru acăsta ceremu
voiă a da uă căutătură de ochiu critecă abecedarie-
loru, cari astăzi domnescu in scdlele ndstre, nu cu
cugetu de defaimă, ci numai ca se se vddă mai bine,
că uă imbunetățire este neapărată in acdstă parte a
invețiămentului. Așia e legea cea mai inaltă, pusă
de Domnedieu lumei, ca tdte intr’ensa se păsid-
scă spre mai bine. Cei ce au lucratu mai inainte
de noi in viia invetiămentului, au făcutu totu ce s’au
preceputu și au potutu, și nu avemu nemica a le
imputa; ne semțimu insă datori a face mai bine, de
se pdte. Măne cei ce ne voru lua loculu, nu voru
fi mulțiămiți cu ce amu făcutu noi, și voru căuta a
face mai bine ca noi.

      2) Ce este deră unu abecedariu den cele ce se
apldcă astăzi in scdlele ndstre? — Uă inșirare, mai
ântâiu, de 30—40 de semne fdră nici unu ințielesu
pentru copilu; ale cărora numiri elu este nevoitu se
(jică și se retjică in tempu de mai multe lune foră
folosu pentru mente și foră neci unu interesu pentru
ânimă. Vine apoi unu lungu șiru de table implute
cu silabe, den cari cele mai multe neci că se află in
vre uă vorbă, și den cari copilulu invețiă așia de
multu ca și den tablele cu literele, cu care și a spartu
capulu in deșiertu până acuma. Unu tempu de mai
multe lune trebue copiiloru ca se esă și den acestu
iadu silabicu; și câți den ei nu s’au desgustatu și
n’au prensu ură de carte des de la ântâia Încer-
care cu tabla de litere, la cea de a doua cu tablele
de silabe și den cei mai răbdători se desgustă și În-
cepu se urdscă scdla ca focu. Desgustulu insă și
ura, ce prendu cei mai mulți copii de carte, ar fi
uă mică necuviințiă, asupra căreia noi amu inchide
ochii, ddca ele nu aru ajunge se stengă cugetarea
copiiloru in mugurii iei, se le amorțiescă ânima, se
le omdră sufletulu, sei facă de uă camu data păpa-
gali, și mai tardiu cetățieni necugetâtori, ușiurei de


mente și de caracteriu și periculoși, sau celu mai pu-
cinu nefolositori șieși și societății, in care trăiescu. i
Se ne luămu bine sdma, scumpi invețiători și crescu-
tori ai copilăriei! Grea respundere jace asupra ca- i
pului nostru: patria cere de la noi buni Români, și j
Domnedieu dmeni adeveverați. Cine ucide corpulu ■!
unui omu, face cea mai mare crimă, pecatulu celu
mai neiertatu. Ce se dicemu deră de celu ce cu
sciențiă sau foră sciențiă omdră unu sufletu, care
este suflare den suflarea Iui Domnedieu? •— Deră se
urmămu ceva mai departe resfoiarea abecedarieloru,
cari au cursu in scdlele ndstre. Amu clisu că cea
mai mică necuviințiă a acestoru abecedarie este, că
mai tdte păru a se fi insărcinatu se probedie care
de care mai bine adeverulu vechiei dicutdre: rade-
cinele invețiăturei suntu amare ca fierea. Co-
pilulu, precumu cu corpulu, asia și cu mentea este ।
in firescu neastemperu; mentea lui e setdsă de a se
mișica, de a lucra, de a cugeta, de a precepe,
ințielege, afla mereu ceva. Ce pdte dâră fi mai
amaru pentru densulu, de câtu se lu ții dieci de :
luni, ani intregi, in amăgire, dândui dreptu nutri-
mentu alu sufletului sunete deșierte de orce ințielesu?
— N’ai' fi cineva in dreptu se ascepte a vede pre
copilu scăpatu cu invețiarea litereloru și silabeloru
de acestă amară amăgire? Insă nu! Cându copilulu
a ajunsu de chiu de vai se imbine silabele in vorbe 1
și vorbele in propusețiuni, altă amăgire l’asceptă și
mai amară, de se pdte, ca cea cu care a fostu adă- j
patu până acf. Materia, adecă ideele și cuuoscențile j
coprense in aceste propusețiuni, nu numai este arun- I
cată dupâ intemplare, strinsă de la resăritu și de la
apusu, foră nici unu principiu, foră neci uă regulă, I
foră planu și foră scopu; ddră incă este trasă den
sfere câtu se pdte mai depărtate de ințielesuhi copi- i
lului, asia in câtu elu nu precepe nemica sau mai
nemica den ce citesce; cu alte vorbe, mentea lui pre-
mesce dreptu nutrimentu totu sunete gdle. Cumu deră
se nu i se vesce<|dscă sufletulu și se nu i amorțiescă
ânima! Cumu se nu avemu ca resultatu pentru vii-
toriulu patriei cetățieni cu capulu secu și cu ânima ț
despoiată de oruce sentimentu mare și generosu?! >
Decă amu vre se resfoimu abecedariele foiă cu foiă ’
și se punemu in vedere tdte vițiele loru, amu ave .
prea multe de spusu. Ne vomu margeni deră a face ]
incă uă sengură băgare de sdmă. De uă dată cu j
lectura copii caută se inveție și scrierea. Aceste doue j
arți, cari in faptă suntu una și aceași arte, suntu
insă cu totulu despărțite in abecedariele domnitdrie !
si propuse foră nici uă legătură, asia in câtu copi- j
lulu după ce cu mari trude a ajunsu se rupă a ceti, ,
cându este vorba se traducă in scrisu, nu dicemu i
cele dictate de invețiătoriu sau vorbite de insusi, ci |
chiaru cele citite și vediute cu ochii, o face asia de |
prostu, in câtu fiăcare vorbă este desfigurată pren î
mai multe greșiele ortografice și lipse de sunete. Acestu j
ântâiu ren invețiu prende radecine adunce, asia in- j
câtu multi copii nu se potu desbăra de densulu in !

— 33 —


totu tempulu scdlei primărie; ba incă mulți den cei
ce trecu in scoie mai inalte nu se potu desface neei
aci de reulu invețiu căpetatu de la inceputu. Lucrulu
ar pare că nu e de insemnatu și demnu de luare a
mente. Unu momentu insă de cugetare ne va face
se vedemu, că neregula in scriere și alte lucrări sco-
larie, este probă de neregulă in mente și că nere-
gula in mente trage după sene neregulă in portare;
ca-ci omulu asia vorbesce și face cumu și cugetă.
Este uă lege pedagogecă astădi pre deplinu stabilita:
că nemica nu e de neingrijitu in crescerea ân-
tâiei copilărie, pentru că lucrurele cele mai
neînsemnate la vedere lucrecjiă cu potere asu-
pra formării caracteriului copiiloru și au cele
maf grele urmări pentru viățiă. — Nu vomu im-
puta insă abecedarieloru, că incepu ântâia invețiătură
cu cetirea și nu cu scrierea, cumu este mai iirescu
și mai potrivita cu mentea sănetosă. Acestă impu-
tățiune cade mai multu asupra aplecării abecedarie-
loru, asupra metodului urmatu de invețiători. Despre
metodu dera vremu se diccmu câteva vorbe, inainte
de a desfășura planulu noului abecedariu.

(Va urma).



Nr. 295—-1868.

Protocolul» siedintiei lunarie a comit, asoc. trans. rom.
tienute in 8. Decembre c. n. a. c. sub presidiulu Rev. dn. vice-
presied. loanu Hannia, fiindu de facia ddnii membrii II. sa dn.
consil. aulica lacobu Bolog’a, II. sa dn. consil. gub. Pav. Dunc’a,
II. sa dn. consil. de finantia Petru Mânu, dn. senatorii P. Rosc’a,
dn. capitanu in pens. I. Bradu, dn. adv. dr. loanu Nemesiu, dn.
par. si prof. Zacli. Boiu, dn. secret. II. loanu V. Rusu, dn. cap.
iu pens. si cassariu alu asoc. Const. Stezariu, dn. prof. si control,
asoc. loanu Popcscu (m. supt), dn. redact. si bibliot. alu asociat.
Nic. Cristea si du. adv. dr. Dem. Racuciu (m. supl.).

     §. 158. Rev. dn. vicepres. aduce la cunosciinti’a
comitetului, cuxnca conformii uimi conclusu adusu in
siedinti a estraordinaria a comit, din 17. Noembre a.
c. fiindu insarcinatu cu formularea resp. redigerea
unui respunsu la o corespondintia atacatoria de onorea
comitetului, ce s’a publicatu in Nr. 153 alu diuariului
,,Federatiunea,“ domni’a sa, acelu respunsu formulatu
i’a si presentatu spre esaminare in o siedintia estra-
ordinaria a comitetului conchiamata pre 19. Noembre
a. c., dar la asta siedintia nepresentanduse membrii
in numerulu prescrisu prin statute, nu s’a potutu luă
in pertractare meritoria, cu atatu mai pucinu a se
aduce vreunii conclusu in cestiunatulu obiectu, prin
urmare susu numitulu dn. vicepresiedinte din moti-
vulu , că se nu se mai intardie espedarea acelui re-
spunsu, s’a aflatu indemnatu a’lu trimite la loculu
destinatu spre publicare, deci rdga pre comitetu, că
dandu cetire adeseori menționatului respunsu, se bine-
voiesca a se dechiară in asta privinti’a.

     Cetinduse acelu respunsu deja publicatu in Nr.
136 alu „Fedoratiunei“ dn. consiliariu Bolog’a face
propunerea, că raportuln dlui vicepresiedinte se se
iea spre sciintia si aprobare. Dn. Boiu propune, ca


se se iea numai spre sciintia, er dn. dr. Nemesiu se
dechiara contra ambeloru propuneri.

      In urma punenduse la votu propunerea dlui con-
siliariu Bolog’a, cu maioritate de 6 contra 3 voturi
(abstienenduse dela votisare dn. dr. Nemesiu), se de-
cide: că raportulu dlui vicepresiedinte cu provocare
la Nr. protoc. agendeloru 292 si 293 a. c., sc se iea
spre sciintia si aprobare.

      §. 159. Dn. consil. Bolog’a aducundu inainte
cestiunea autenticarei protocolului siedintieloru comi-
tetului face propunerea, că acele se se autentice re-
gulatu din siedintia in siedintia.
o                    ₜ

      Dn. vicepresiedinte observeza, ca in casulu candu
autenticarea protocdleloru s’ar amenă dela o siedintia
pana la alt’a, s’ar casiuna intardiare in speditiunile
afaceriloru comitetului, care se făcu pre bas’a proto-
colului ; deci cugeta, ca dara ar fi mai cu scopu a se
alege din fiacare siedintia, cate o comisiune de cativa
membrii pentru verificarea protocolului siedintiei resp.

      Punenduse la votu propunerea dlui consiliariu
Bolog’a modificata de dsa in intielesulu observatiunei
făcute de dn. vicepresiedinte, se primesce cu.unani-
mitate, prin urmare se decide: că protocolulu fiacarei
siedintie se se autentice prin o comisiune ad hoc, a-
legundu din membrii presenti ai comitet. Totuodata
la propunerea dlui vicepresiedinte. de membrii comi-
siunei pentru verificarea protocolului siedintiei pre-
sente, se alegu ddnii consil. lacobu Bolog’a, Pavelu
Dunc’a si Petru Mânu.

      §. 130. Dn. cassariu alu asoc. Const. Stezariu
presentăza conspectulu despre starea cassei asociat,
pre tempulu acestei siedintie, din care conspecta se
vede, cumca cass’a asoc., după subtragerea erogate-
loru de pana acum pre an. curente, are in proprie-
tatea sa sum’a de 38,811 fr. 15'/₂ cr.

      Se iea spre sciintia.

      §. 161. Dn. consil. lacobu Bolog’a raporteza,
ca in siedinti’a comitet, din 3. Noembre a. c. fiindu
insarcinatu cu compunerea unui apelu catra publiculu
romanu, pentru spriginirea mai caldurdsa a foiei a-
sociatiunei pre an. viit. 1869, dsa a si elaboratu nu-
mitulu apelu, si acum presentandulu comitetului se
rdga, că se binevoiesca a’i dă cetire. Totuodata spune
si motivele de care fu condusu in compunerea ape-
lului, care motive suntu totu acele prevediute si din
partea adunarei gener. dela Gherl’a din an. curente.

      Cetinduse si desbatenduse susu mentionatulu a-
pelu, comitetulu decide: a se primi cu unele omiteri
si o mica adaugere.

      §. 162. In legătură cu acest’a dn. consil. Bo-
log’a din motivulu, că apelulu numita se păta stră-
bate mai cu înlesnire si in tempu mai scurta la cu-
nosciinti’a publicului romanu, face propunerea, ca a-
cela descriinduse in atatea esemplare, pre catu voru
fi de lipsa, se se trimită spre publicare nu numai -la
foi’a „Transilvani’a,“ ci si la redactiunea diuarnaleloru
romane din monarchia, si anume la redact. Gazetei,
„Telegraf. Romanu,“ „Federatiunei“ si „Familiei."


                                           6

— 34 —


     Conclusu. Propunerea priminduse, secret. II. se
insarcindza cu espedarea acelui apelu pre la susu în-
seninatele redactiuni.

     §, 163. Dn. dr. loanu Nemesiu că referințele
comisiunei insarcinate in siedintia comitetului din 15.
Sept. a. c. cu esaminarea acteloru referitbrie la ofer-
tulu dlui lacobu Muresiaini, facutu asociatiunei, refe-
reza in acestu obiectu.

     Comitetulu atatu din raportulu dlui referințe, catu
si din actele respective convingunduse, ca asociatiunea
prin strapunerea ofertului dlui lacobu Muresianu, a
devenitu intre altele, proprietaria si preste o obligațiune
de datoria privata cu proc. obvenitbria dela luniu a. c.,
inse neplatite pana acum; deci in interesulu asecurarei
veniteloru asociat., comitetulu se afla motivata a de-
cide: că respectivulu debitoriu se se provoce prin dn.
colectoriu concernente, că pana in tempu de 3 luni,
se respundia capitalulu dinpreuna cu procentele ob-
venitbrie, ce datoresce asoc. in sum’a de 500 fr. m. c.
cu atata mai vertosu, cu catu ca terminulu platirei a
espiratu deja de multu; totu cu acea ocasiune resp.
debitoriu se se provbce, că in terminu de 15 dile se
se dechiare iu privinti’a platirei.

     §. 164. Secret. II. impartasiesce respunsulu or-
dinariateloru romane datu la recercarea comitetului din
22. Sept. Nr. 250 a. c. in privinti’a edarei cartiloru
de instrucțiune pentru scalele poporale pre spesele
asociatiunei, si totuodata dupace adunarea generale
a asociatiunei dela Gherl’a a decisu, că comitetulu
se astcrna unu proiectu in acestu obiectu la viitbria
adunare generale, propune, că respunsurile Vener. Or-
dinariate romane luanduse acumu deocamdată spre
sciintia, se se predă comisiunei insarcinande la tem-
pulu seu, cu elaborarea amintitului proiectu spre a
servi de materialu la compunerea aceluia.

     Conclusu. Propunerea secret. II. priminduse, se
redica la valore de conclusu.

     §. 165. Secret. II. aduce inainte, ca dn. mem-
bru ord. alu asoc. Georgie Munteanu, proprietariu in
Calnicu, cere a i se dă alta diploma, fiinduca in cea
vechia i s’a gresitu numele, deci rbga pre comitetu,
a decide in asta privinti’a.

     Comitetulu decide: ca conformu conclusului adu-
narei gener. dela Gherl’a p. XXIII, pos. 2 numitului
dn. membru ord. i se pdte estradă diplom’a ceruta,
dar mai anteiu se se poftăsca a trimite la comitetu
diplom’a avuta pana acum.

     §. 166. Secret. II. presentăza unu conto dela
direcțiunea tipografiei archidiecesane pentru tipărirea
concurseloru la stipendiale asociatiunei publicate in
„Telegrafulu romanu" si propune refuirea aceluia.

  • Conclusu. Se asemnăza la cass’a asociat, esol-
virea resp. conto sunatoriu despre 20 fr. 32 cr. v. a.
si anume din sum’a preliminată pentru spesele estra-
ordinarie ale comitetului.


      Cu aceste siedinti’a comitetului începută la 4'/?
6re după amiadi, se inchiaia la 7 bre scr’a.

      Datulu că mai susu.

   loanu Hannia mp.,                  I. V. Rusu mp.,

      vicepresiedinte.                    secret. H.

     S’a cetitu si verificata, Sibiiu in 10. Dec. 1868.

   Prin Pav. Dunc’a mp. Bolog’a mp. Mânu mp.


Nr. 41—1869.

         Protocolulu siedintiei lunarie a comitet.

pentru lanuariu 1869 e. n. sub presidiulu Rev. dn. vice-presied.
loanu Hannia, fiendu de facia dd. consil. Bolog’a, Dunc’a si Mânu,
dn. dr. Nemesiu, dn. parochu Boiu, dn. dr. Racuciu si dn. eass.
Const. Stezariu, absentandu dn. membru alu comit, si secret. II.

I. V. Rusu din caus’a morbositatiei.

      §. 1. Din caus’a absentarei dlui secret. II. Ioane
V. Rusu, la recuisitiunea presidiului dn. parochu si
membru alu corn. Zach. Boiu primesce ducerea pro-
tocolului.

      §. 2. Raportulu comisiunei verificatbrie de pro-
tocolu pentru verificarea protocolului siedintiei trecute.

      Se iea spre sciintia, er pentru verificarea proto-
colului acestei siedintie se realegu membrii Bolog’a,
Dunc’a si Mânu.

      §. 3. Starea cassei asoc. in 9. Ian. c. n. după
aretarea dlui cassariu este 39,431 fr. 17 % cr. v. a.

     Spre sciintia.

      §. 4. In legătură cu acest’a raportăza dn. cass.,
ca onor, advocatu Nicol’a a trimisu din venitulu cas-
sei Telechiane din Abrudu sum’a de 117 fr. v. a.

      La propunerea dlui Bolog’a se otaresce, că dn.
secret. II. pre bas’a anteacteloru se faca in siedinti’a
urmatbria raportu asupr’a starei lucrului.

      §. 5. Dn. cassariu raporteza, ca după otarirea
adunarei generale din Gherl’a p. XXV. si a comit,
din siedinti’a din 15. Sept. a. tr. §. 117 vine a se
publică in fbi’a asociat, conspectulu tacseloru intrate
din 6. Fauru 1866 pana la adunarea gener. 186%,
care conspecta densulu ilu așterne spre urmarea mai
departe.

      Dlui secret, alu II. spre raportare in siedinti’a
cea mai deaprbpe urmatoria.

      §. 6. Dn. cassariu aduce Ia cunoscintia, ca dn.
protopopu Barboloviciu vră pentru trei domni fbi’a
asoc. a conto pre scurta tempu.

      In legătură cu acăst’a se da cetire si altei char-
thii a dlui preotu gr. cat. loanu Szabo din Trie, prin
carea se cere abonarea a conto la foi’a asoc. si es-
pedarea a 30 esempl. din cârticic’a „Urmările strica-
tibse ale beuturi vinarsului."

      Catu pentru espedarea cartiloru dorite, comitet,
nu se afla in positiune a-i satisface, nefiindu aceste
cârti proprietatea asociatiunei.

      Er catu pentru abonarea la fbi’a asoc. fara plata,
se se rescrie respect., ca acest’a nu se pote.

      §. 7. Dn. cassariu raportăza, ca după otarirea
comitet, ddto. 15. Sept. 1868 §. 105 a platitu 30%
pentru cele 20 actii a 100 fr. v. a. pre sărn’a asoc.

— 35 —


dela societatea de asecuratiune reciproca „Transil-
vani’a. “

      Se iea spre sciintia

      §. 8. Dn. dr. Nemesiu raportdza in urm’a da-
toriei on. Rudolfu Petricu, ca acela prin scrisdrea sa
din 21. Dec. a. tr. se roga a i se prolungi terminulu
de plata pana pre unu anu seu mai multu, oblegan-
duse a respunde 6 °/₀ interese, si propune si din par-
tea sa, ca dupace datori’a este sigura, se i se prolon-
găsca terminulu pana pre 1. Ian. 1870 c. n. cu aceea,
că se se insciintieze P. Petricu, că se nu ascepte nici
o abdîcere mai departe a acestei datorii.

      Dupace obiectiunea P. Boiu, ca comitetulu este
oblegatu a nu da bani la privati, se informcza intr’a-
colo, ca acest’a nu este a dă, ci numai a prolongi
terminulu unei datorii primite de adunarea generala,
propunerea dlui Nemesiu se primesce cu unanimitate.

      §.9. Se da cetire epistolei dlui secret. I. G.
Baritiu ddto. 2. Dec. 1868, prin care aduce la cu-
nosciinti’a comitetului:

      1.      Ca apelulu comitet, ia sositu numai după ti-
părirea foiei, si asia s’a potutu tipări numai pre o
foiti a separata.

      Se iea spre sciintia.

      2.      Raportăza ca Nrulu I. alu foiei asoc. l’a tri-
mișii la toti foștii abonati din anulu trecutu, si a ti-
părită 750 esemplaria.

      Se se tiparăsca totu in 750 esemplaria si se se
trimitia pana la Nrulu 4 inel, la toti membrii abo-
nati in a. tr.

      3.      Retrimite actele si manuscriptele ce i se tri-
inisera din partea comitet, in a. 1868.

      Spre sciintia si depunere la archivu.

      4.      Trimete o medalia a inalt. sale regali princi-
pelui Carolu I., trimise din erdre pre numele dsale,
in locu de a fi trimisa comitet, din Sibiiu.

      Medali’a memorabila se preda dlui bibliotecarul
spre a o depune in colectiunea numismatica, ăr dlui
secret. I. se se rescrie, că se binevoidsca a trimite
comitet, si comitiv’a respectiva.

      5.      Raporteza, ca se afla restanti 75 esempl. din
foi’a asoc. pre a. 1868 si face intrebare ce e de fa-
cutu cu ele?

      Se se faca brosiure si se se espedeze comitet.,
precum si se se publice in foi’a asociatiunei.

      6.      Trimite compntulu fdiei pre anulu Cspiratu si
cere o anticipatiune de 200 fr. v. a.

      Computulu se preda unei comisiuni spre cerce-
tare si raportare, 6r anticipatiunea de 200 fr. v. a.
se incuviintiăza, indatorinduse dn. cassariu a’i trimite.

      Sibiiu, 9. Ian. c. n. 1869.

   loanu Hannia mp.,                  Zach. Boiu mp.,

     vicepresiedinte.                   secret, ad hoc.

     S’a verificata. Sibiiu 15. Ian. 1869.

           Bolog’a mp. Mânu mp, P. Dunc’a mp.


C 1 i 0.

        Series Vajvodarum Transiivaniae.

(Continuare).

1329 Mauritius filius Nicolai Vajvodae. Fejer C. D. T. VIII.
      Voi. V.

1330 Thomas Vajvoda. C. D. T. I.

1330 Thomas Vajvoda Transilvanus et filius ejus Konya Ma-
      gister Dapiferorum regalium. Fej6r C. D. T. VIII. Voi. VI.

1330 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fej6r
      T. VIII. Voi. III., item Sieb. Quartal-Scbr. VI.

1330 Thomas Vajvoda Transilvanus, Comes Orodiensis, Cson-
      gradiensis et de Zonuk. Suppl. C. D. T. VIU. Voi. III.

1331 Thomas Vajvoda Transilvanus in aula regis absens. Cod.
      Dipl. T. I.

1331 Dousa Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fej6r
      C. D. T. VIII Voi. V.

1331 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fej6r
      C. D. T. VUI. Voi. III.

1332 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejdr
      C. D. T. VIII. Voi. III.

1333 Thomas Vajvoda Transilvanus ei Comes de Zonuk. Fejâr
      C. D. T. VIII. Voi. III.

1333 Thomas affinis Caroli I. Dipl. Eder in Felmer.

1333 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk et pro-
      ximus Regis Caroli. C. D. T. I.

1334 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk et pro-
      ximus Regis Caroli. C. D. T. I.

1334 Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk aggregatur per
      Carolum Regem in proximum suum. Fejer C. D. T. VIII.
      Voi. III., item Voi. V.

1334 Thomas Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1334 Vajvodae erant vi muneris sui Comites Comitatus Szolnok
      interioris et Bâlvanus, in eodem Comitatu erat Castrum
      vajvodale. C. D. T. I.

1334 Petrus Vice-Vajvoda Transilvanus. C. D. T. I.

1335 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fej&r
      C. D. T. Vni. Voi. IV., item T. IX. Voi. II.

1336 Thomas Vajvoda et Comes de Zonuk. Vide Bdl Notit.
      Hung. novae. T. III.

1336 Thomas Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejdr Cdd. Dipl.
      T. VIII. Voi. IV. — Vide Dipl. apud Szeredai „Notit.
      Capit. Alb.“ Vide et Sz.-Mârton Comitatus Kolos.

1336 Thomas Vajvoda. Reg. Arch. T. II.

1337 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de ?onuk proxi-
      mus sanguine Regi. C. D. T. I.

1337 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Cod.
      Dipl. T. II.

1337 Thomas Vajvoda Transilvanus. Suppl. C. D. T. I.

1337 Stepbanus Vajvoda. Vide Tiburcz. Comitatus Kolos.

1337 Petrus Vice-Vajvoda. C. D. T. II.

1338 Thomas Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1338 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejer
      C. D. T. VIII. Voi. IV.

1339 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejii-
      Cod. Dipl. T. VIII. Voi. IV. — Vide et Dipl. apud Sze-
      redai „Notit. Capit. Alb. “

1340 Thomas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk et offi-
      cium gerens Tavernicatus Regii. C. D. T. I.

1340 Thomas Vajvoda, qui anno 1347 jam fuit Comes de Keve
      et Krasso. Reg. Arch. T. III.

1340 Thomas Comes de Keve et Krasso Reg. Arch. T. I.

1340 de Zâchen Vajvoda. Reg. Arch. T. III.

1340 Idem Thomas, qui una et Tavernicus. Fejer Cod. Dipl.
      Tomo VII. Voi. V. — Vide Hosszu-aszo Comitatus Kiikolo.
      NB. Thomas iste Vajvoda fuit una Judex Cumanorum.

           Fejer C. D. T. IX. Voi. I.

           Idem Thomas Vajvoda aliquot possessiones ab AEppo

36 —


               Strigoniensi occupavit. ibid. Cod. Dipl. Tomo IX.
               Voi. I.

             Eder in Felmero dicit, post Tbomam hune fuisse Vaj-
               vodam Nicolaum.

1340 Petrus Bercii Vajvoda. Sicbenb. Quartal-Schr. VI.

1341 Thomas Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejdr C. D. T. VIII.

       Voi. IV., item T. VIII. Voi. V.

1341 Petrus Vice-Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1342 Thomas Vajvoda. Suppl. C. D. T. I., ejus Sigillum.

1342 Nicolaus Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1342 Thomas fuit una et Comes Comit. Szolnok exterioris. Fejer
       C. D. T. VIII. Voi. IV.

       Thomas Vajvoda Transilvaniae et Comes de Zonuk. Ibid.
1342 Dionisius Vajvoda Transilvanus. Fej6r C. D. T. IX. Voi. I.
1342 Nicolaus Pecbeith Vajvoda Transilvanus et Comes de Zo-
nuk. Ibid. et Sieb. Quartal-Schr. VI. Vide Szeredai „Se-
ries Episcoporum“ et Katona T. VIII.

1343 Nicolaus Vajvoda Dipl. apud Szeredai „Notit. Capit. Alb.“
1343 Ladislăus Vice-Vajvoda Transilvanus. C. D. T. I.

1343 Andreas Latzk Vajvoda. Suppl. C. D. T. I. ejus sigil-
       lum pendens, item S. C. D. T. III.

1344 Ladislaus Vice-Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1345 Petrus Vice-Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1345 Petrus Vice-Vajvoda Transilvanus. Cod. D. T. I.

1345 Petrus Vice-Vajvoda. Reg. Arch. T. II.

1345 Stephanus Vajvoda Transilvanus et Comes de. Zonuk affi-
       nis familiae Kelneki. C. D. T. I.

1345 Stephanus Vajvoda. Reg. Arch. T. III.

1345 Stephanus Latzfi Sieb. Quartal-Schr. VI.

1346 Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Ibid. IV. anno hoc
       adhue vixit. Fejer C. D. T. IX. Voi. I. sed non fuit am-
       plius Vajvoda.

1346 Petrus Vice-Vajvoda. C. D. T. I.

1347 Petrus Vice-Vajvoda. Reg. Arch. T. II.

1347 Stephanus Vajvoda et Comes de Zonuk. Reg. Arch. T. H.
1347 Stephanus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer Cod. Dipl.

       T. IX. Voi. I. et Subrog. Vide Sieb. Quartal-Schr. VI.
       Vide Devecser.

1347 Thomas antea Vajvoda Transilvanus fuit ’tune Comes de
       Kewe et de Krasso. C. D. T. I.

1347 Thomas alias Vajvoda Transilvanus nune Comes de Keve
       et Krasso. Fejer C. D. T. IX. Voi. VIL, hoc idem intellige
       ad anno 1346. — 1348 ac 1350 icti ubid.

1348 Petrus Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejdr
       C. D. T. IX. Voi. VII.

1348 Stephanus Vajvoda. Fejf'r C. D. T. IX. Voi. VIL Vide
       Ozdi-Sz.-Peter Comitatus Kolos.

1349 Stephanus Vajvoda et Comes de Zonuk. Ibid. Voi VII.

1349 Andreas Lâtzfi Vavoda et Comes Siculorum. Sieb. Quar-
       tal-Schrift.

1349 Dionisius Vavoda. Fej6r C. D. T. IX. Voi VIL

1350 Stephanus Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejer
       C. D. T. IX. Voi. I.

1350 Stephanus Dux Transilvaniae ibid. Vide Siebenb. Quart.-
       Schrift VI.

1350 Andreas Vajvoda. Sieb. Quartal-Schr. VI.

1351 Stephanus Ludovici Regis frater utitur titulo: Ducis Tran-
       silvani. Vide Eder in Felmero.

1351 Stephanus Dux. Suppl. C. D. T. I.

1351 Stephanus Dux Transilvanus. Fej6r C. D. T. IV. Voi. II.

      Vide Decimae Saxonum. Vide et Szeredai „Series Epis-
      coporum¹¹ et Sieb. Quartal-Schrift VI.

1351 Nicolaus filius Laurentii, Vajvoda Transilvanus. Fejer T. IX.

      Voi. II. et Sieb. Quartal-Schrift.

1351 Nicolaus Konth Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk.
      C. D. T. II.

1352 Nicolaus de Megyes, quondam Vajvoda. C. D. T. II.


1352. Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Szeredai „Series
      Episcoporum“ et Dipl. Suppl. I. Vest. Comit. Fejer C. D.
      T. IX. Voi. II.

       Idem Nicolaus Vajvoda tune etiam Comes de Zonuk. nam
          antea fuit Nicolaus de Zirma Comes de Zonuk. Vide
          apud Fejer C. D. T. IX. Voi. IL, combinative item.

       Qui ejus parentes? ibid. Vide de Nicolao Vajvoda et De-
          cimas Saxonum.

1352 Nicolaus filius Laurentii, Vajvoda et Comes de Zonuk. C.
      D. T. II. Fuit Nicolaus iste una et Toth, et Konth dictus
      filius Laurentii Ujlaki. Vide Wagner Analecta famil. Dec. I.

1352 Andreas Vajvoda. Sieb. Quartal-Schrift. VI.

1352 Vice-Comes Vajvodae fuit Zemere. C. D. T. II.

1352 Vocatur Stephanus Dei gratia Dux de Scepus et de Săros.

       Fej6r C. D. T. IX. VoL II. et hoc anno jam cessavit fuisse
      Dux Transilvanus. Ibid.; item 1353 fuit Dux Sclavoniae.
      Ibid.

1352 Thomas ante Vajvoda adhue vixit. Fejer C. D. T. IX.
      Voi. II. Sed hoc anno jam mortuus. Ibid.

1353 Nicolaus filius Laurentii Vajvoda Transilvanus et Comes
      de Zonuk. Fejer C. D. T. IX. Voi. II.

1354 Konth Vajvoda Transilvanus. Ibid.

1354 Nicolaus Vajvoda Transilvanus. Ibid.

1354 Stephanus Vajvoda et Comes de Zonuk. Ibid.

1354    Nicolaus  Konth Vajvoda Transilvanus. Ibid.

1354     Andreas  Vajvoda et Comes  de Zonuk. Suppl.  C. D.  T. I.

1355    Nicolaus  Konth Vajvoda' et  Comes de Zonuk.  C. D. T. II.

1355    Nicolaus  Konth Vajvoda et   Comes de Zonuk.  C. D. T. II.

1355 Nicolaus Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1355 Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer C. D- T. IX.

       Voi. II. Vide Corona; item Fejer C. D. T. IX. Voi. VII.
1355 Dionisius Vajvoda Transilvanus. Ibid. T. IX. Voi. II.
1356 Dionisius Vajvoda et Comes de Zonuk. Suppl. C. D. T. I.
1356 Stephanus Vice-Vajvoda. Suppl. C. D. T. I.

1356 Nicolaus Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fcjdr

      C. D. T. IX. Voi. II. et T. IX. Voi. VIL

1356 Andreas Vajvoda et Comes de Zonuk. Ibid., item T. IX.
      Voi. VII.

1357 Andreas Vajvoda Transilvanus. Suppl. C. D. T. I.

1357 Andreas Vajvoda Transilvanus et Comes de Zonuk. Fejer ;

       C. D. T. IX. Voi. II. et T. XI; item T. X. Voi. II. et 1
      Dipl. apud Szeredai „Notit. Capit. Alb.“

1357 Nicolaus Vajvoda. Sieb. Quartal-Schrift.

1358 Andreas Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer. C. D. T. IX.

      Voi. II. et Szeredai „Szeries Episcoporum.“

1358 Stephanus Vajvoda Transilvanus. Fejer Cod, D. T. IX.

      Voi. III.                                     (Va urma).

Ad Nr. 60 — 1869.

        Publicarea baniloru incursi

la asociat, dela siedinti’a comitet, din 8. Dec. 1808
      pana la siedinti’a aceluia din 9. Ian. a. c.

     1) Dela dn. asesoriu la tabla reg. in pensiune si advocatu
Nicolae Gaietanu câ tacsa de m. ord. pre an. 136⁸/₉ 5 fr.

     2) Prin dn. prot. si col. asoc. in Mediasiu loanu Popescu
s’a trimisa la asoc. si anume: a) dela Dsa câ tacsa de m, ord.
pre an. 186⁷/g 5 fr.; b) dela dn. proprietarii! Teod. Moldovanu
Buesi’a câ tacsa de m. ord. pre a. 186⁷/g 5 fr.; e) dela comuu’a
biser. gr. cat. Sieic’a mica câ colecta 5 fr.; sum’a 15 fr. v. a.

     Sibiiu in 9. Ian. n. 1869.

Dela secret, asoc. trans.


      Respunsuri. Sibiiu 23. Ian. Mamiscriptulu primitu. Se va incepe
cu Nr. viit. — Clusiu 20. Ian. Ambele DTale epistole înaintat? la loculu
loru. Alianțe romanescu elegantu legatu tiepenu 1 galbinu. — Craiova 15. Iau.
Dîci, ca ne facemu de risu cu titulatnrele si pretindi, că se le stergemu din
adresele acestei foi. Forte bine, atatu mai usioru pentru tipografia; vomu
șterge inse numai la cei carii pretendu.


Editori» si provedietorin: Comitetulu. — Redactoriu seerotariuhi 1. alu asociatiunei. — Tipografi’a BOmer & Kamner.