,4> FOI’A ASOCIATIUNEI TRANSILVANE - h • * PENTRU LITERATURA ROMANA si CULTUR’A POPORULUI ROMANU. Editoriu: comitetulu asociatiunei. Redactorii!: secretariulu asociatiunei G. Baritiu. Bibi. Univ. Cluj II Sibiu Nr.. BRASIOVU. In tipografi’a Romer & Kamner. Sumariulu materiiloru coprinse in acesta foia Nrulu foiei Despre medicina cu respectu la poporulu romanu de dr. Pavelu Vasiciu . . . . • 1. 9. 10. 15. Epistole familiarie, de G. Baritiu catra dr. P. Vasiciu 1. 2. 3. Clio, sdu cataldge de documente istorice necesarie la compunerea istoriei Transilvaniei si a istoriei na- / tionale romanesci, scdse din colectiunile comitelui los'. Kemdny de can. St. Moldovanu 1—9. 12—15. si 20. Edificiele de palisade si locuitorii loru, de Ieronimu G. Baritiu ........ 2. Scdl’a agronomica la Craiov’a .... 2. Din cronic’a lui Michailu Cserei scrisa pe anii 1661 pana in a. 1711, tdte datele sî evenimentele mai memorabili pentru istori’a Transilvaniei sî in parte a romaniloru, scdse de G. Baritiu, dela . . 3—24. Resbunatoriulu dela Canossa, schitia istorica, de Ier. G. Baritiu ........ 3. Diaristic’a romandsca in a. 1868 după „Famili’a" 3. Actual’a organisatiune comunala din Romani’a de I. C. Lerescu ....... 3. Studia statistice din marele Principatu alu Tran- silvaniei, de dr. A. Brote . . . • . 4. 5. 6. Nou Abecedariu romanescu, seu elemente de le- ctura si scriere, de I. C. Macsimu sî I. Badilescu, ^rofessori. Bucuresci 1868 . . . . . 3. 4. 5. Manualii de economi’a politica de loanu C. Lerescu. Bucuresci 1867 ....... 4. 5. Colectiune de diplome din diplomatariulu comite- lui losifu Kemeny, care privescu mai alesu pe ro- mani (valachi), prefatia dedicata asociatiunei tran- silvane de Stefanu Moldovanu .... J5. O flore prea bine cunoscuta (fldrea sdrelui), de Ier. G. Baritiu ........ 6. Necrologulu lui Constantinu Hormuzache . . 6. „ Speranti’a, “ fdia literaria bisericesca in Aradu . 6. Adunarea societatei „Transilvani’a" din Bucuresci . 7. 8. 16. Monumentu lui Andreiu Muresianu? ... 7. Epistol’a dlui dr. P. Vasiciu catra secretariulu aso- ciatiunei in caus’a publicitatei romanesci . . 8. Epistole agronomice de prof. Stefanu Popu . . 8. Invetiatura catra săteni de C. A. . . . . 8. Aratare de dovedi pentru trept’a, in care se socotea dî^vechime mitrcpoli’a Ungrovlachiei ... 9. Nrulu foiei Vocabulariu latino-romano-francescu de archimandri- tulu losafatu . l ..... 9. Societatea pentru invetiatur’a poporului romanu (sta- tutele) ........ 9. „Traianu" ........ 10. Statutele societatei de păstrare sî de imprumutu in Resînari ........ 10. Populatiunea monarchiei austriace după nationalitati 11. Asecurantia in contra focului . . . . . 11. Adunarea generala a asociatiunei transilvane romane pe a. .1869 (descQperiri de doriptie), de G. B. . 12. Asediîrdre pe vidtia ‘ , i ' . . . <<’■ 14. Despre dictionariulu magiaru-romanu ... 12. Gimnastica si ecsercitiulu in arme (statute) . . 12. 13. Despre teatre pe tempulu lui Shakspeare . . 14. Frohner despre column’a lui Traianu ... 14. Agricultur’a romana de I. lonescu .... 14. Cronic’a Husiloru sî a episcopiei cu asemenea numire 14. Societatea „Romanismulu" (statute) ... 14. Servitiulu sanitariu alu comunei Bucuresci, date sta- tistice interesante de dr. I. Felix . . . 15. Despre societatea academica din ᵣ Bucuresci . 16. Cuventulu Escel. sale dlui Ladislau V. Popu, priii care a deschisu siedintiele adunarei din Siomcut’a 17. Suvenire dela Siomcut’a-mare . . . . . 17. Despre educatiunea femeiloru la națiunea romandsca —_________________ de G. Baritiu...................................... ti7 -■Actele adunarei generale tienute in Siomcut’a-mare «s» la 10. sî 11. Augustu 1869 18.19. 20. 21. 22. 23. Despre necesitatea de a ne studiâ istori’a patriei din punctu de vedere nationalu de I. V. Rusu . - 18. Acte sinodali ale besericei romane de Alb’a-Iuli’a sî Fagarasiu de prof. I. Moldovanu .... 18. «-Poporulu romanu in poesi’a sa de Samuilu Vulcanu 19. 20. Documente pentru istori’a eclesiastica a romaniloru (in sec. 18) . . . . . • .21. 22. Ceva despre acesta fdia „Transilvani’a" . . . ,21. Documente pentru istori’a patriei .... 23. Numerulu romaniloru in diferite provincii ale Daciei antice (după Albin’a) ...... 23. Documente despre Hori’a sî Closc’a ... 24. Afara de acestea se mai publicară in acdsta fdia tdte actele esîte dela comitetulu asociatiunei, precumu protocdlele (proce- sele verbali), publicatiuni s. a. din luna in luna asia, precumu au venitu aceleași la redactiune. Intru asemenea nu s’au trecutu cu vederea productele literarie sî scientifice, cate ni s’au trimisu spre publicare, dra uneori a intratu sî cate o poesidra. Restulu ecsemplarialoru s’a brosiuratu si se afla de vendiare la Comitetu in Sibiiu. ------------ 4 Acesta foia ese z‘ j ‘j cate 3 cole pe luna ’ I si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso- | ciutiunei. era pentru I nemernbrii 3 fr. I Pentru străinătate 1 10 franci cu porto V? poștei. ------- TRANSILVANIA. /y V¹ i Fdi’a Asociatiunei transilvane pentru liț(|a||wo^a si cultur’a poporului romafe^T^/" 's@^'------------ Abonamentulu se £ face numai pe cate ( 1 anu intregu. | Se aboneza la Comi- tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- lectori. -------------------- Nr. 1. Brasiovu 1. lanuariu 1869. Anulu II. Despre medicina cu respectu la poporulu romanu. (Continuare). Desfasiurat’a icona ne arata, ca starea trupului si sufletului nostru nu apare in lumina plăcută; ea inse se întuneca si mai tare, deca privimu la durat’a vietiei ndstre peste totu. Cele mai noua date stati- stice ni o punu in proportiune midiulocia camu la 30 de ani. După esperiintia aflamu, ca vieti’a ani- maleloru regulatu tiene de cinci ori atat’a, catu a fostu timpulu crescerei loru. După cinosur’a acest’a omulu ar trebui se traicsca baremu 100 de ani; era cumca astfeliu de etate nu e cu neputintia, ne arata atatea ecsemple. Gfradulu vietiei omenesci a scadiutu asia- dara, dela 100 la 30 de ani. Cugetandu la acesta disproportiune in durat’a vietiei nostre, trebue se ne uimimu si inspaimantamu. Si cumu vomu castiga noi bunurile materiali ale vietiei, deca in durat’a vfe- tiei productive nu se potu înlocui acele, ce s’au con- sumata in durat’a vietiei neproductive? Si cumu potu ajunge puterile spirituali ale sufletului la maturitate, deca trupulu bolnavitiosu si neputintiosu trebue se se pogora cu multu mai nainte in mormentu, fara câ se’si fia ajunsu scopulu destinatu? Asia e! Omulu, care ar trebui se infaciosieze chipulu lui Dumnedieu, s’a straformatu intr’o figura miserabile. Si pentru aceea timpulu modernu cere dela noi, câ se ne in- tdrcemu erasi la acea fontana, din care purcede puterea primitiva. Care procedura de vindecare (lecuire) ne garan- tdza cele mai secure resultate? Dupace vediuramu columnele fundamentali ale sanetatiei si căușele bale- lor u, se ne intdrcemu la cea de pre urma grupa a icdnei ndstre, adeca la procesur’a de vindecare. — Precumu de o parte pe langa latîrea unei vieți ne- corespundietdrie naturei si cu ea firesce legatulu pro- cesu neindestulitoriu de prepararea sângelui, s’au des- voltatu bdlele, asia de alta parte au cugetatu omenii la midiuloce, care se delature aceste din părțile ver- tdse ale trupului. Ei, dara nu au observatu, ca bu- lele isi au originea in sânge, din care se formeza părțile vertdse prin schimbarea materiei, si pentru aceea ar fi fostu de lipsa de a se lucrâ asupr’a în- tregului organismu, carele este machin’a, in care se prepara sângele subtu influinti’a poteriloru naturei. Mai susu amu aratatu, cumca bdlele se parea la inceputu câ nisce demoni, cari au intratu iu tru- pulu omului si cautau a se vindecâ prin esorcisari si rugatiuni in monastiri si alte locuri sânte. Noi romanii nu stamu nici astadi mai bine in punctulu acest’a. La noi si astadi preotulu e si medicu, si pdte ca e bine asia, pentruca celu pucinu nu se învenina bieții bolnavi cu Idcuri venindse. Dreptu aceea eu sumu de părere, ca nimenea nu e mai aprdpe chia- matu de a cultiva si desvoltă vindecarea fircsca, câ tocma preotulu; elu ar face minuni in direcțiunea acesta, ddca ’si ar dâ ostenela de a se informâ despre procedur’a in tractarea bolnaviloru cu apa; ba eu asi dori se fia introdusa, deca nu câ studiu ordinariu, incai câ estraordinariu in tdte institutele ndstre teo- logice. Astfeliu pdte ca s’ar sterpi si prejmjetiulu la cei ce in viati’a loru numai la botezu se stropescu cu apa, câ si cumu ap’a numai din causa, ca se afla pretutindine, ca nu vine din apoteca, din sticle cri- staline, nu ar putea se ajute, cu tdte ca medicina firesca au aratatu pana acumu astfeliu de resultate, incatu ea nu pdte stâ nici decumu indereptulu alo- pathiei si homeopathiei. Acdsta sciintia cere, câ spre recastigarea sanetatiei se vina in aplicarea mai aprdpe puterile naturei seu elementele vietiei ndstre, adeca: aerulu curatu, lumin’a, caldur’a, recel’a, ap’a, misicarea, odichn’a si nutrementu sanetosu, apoi poterile magne- tice si electrice pe langa o gimnastica ecsecutata după legile naturei astfeliu, câ prin ele se se lucre asupr’a totalei poteri a organismului si prin acest’a se se restitue ecuilibrulu in elementele,- ce influintiaza viati’a lui (a organismului) si in puterea acestora se câștige o energia de a pote desface, desolve si lapada afara tdte materiele bolnavitdrie. Din contra medicin’a vechia, care privesce tdte intaritarile vietiei abnorme, p. e. medicamentele, de midiuldce lecuitdrie, procede cu totulu altfeliu. Ea adeca se indestulesce, ddca pdte suprimâ simpto- mele bdlei, cate se arata in trupu si astfeliu a isolâ materiele bolnavitdrie. Spre acestu scopu ea impu- cineza poterea vietiei, a organismului, molesîndu’lu si mai tare prin lasarea de sânge, prin vîrîrea in sto- macu a sucuriloru de plante si a celoru mai venindse, a mineralieloru venindse, seu prin aplicarea loru din afara. Ea cauta dara prin o debilitare (slăbire) uni- versale a trupului a restitui ecuilibrulu partiloru fluide si vîrtdse si astfeliu a vindecâ bdl’a; ba ce e mai multu, ea se încumeta a inbunatatf puterea naturei omului, ce trebue privita după întocmirea creatorului câ un’a perfecta; ea, adica medicin’a arteficidsa, vîra in trupulu nostru parti de feru si materia de vaccina. 1 * * — 2 — Uita dara, ca numai singur’a natura a organismului fiindu in stare normale, isi pdte prepara recerutulu sânge sanetosu si împinge dela sine ori ce materia bolnavităria. Pentru aceea medicii, carii au parasitu medicin’a vechia si au imbratiosiatu cea firăsca, dîcu: ca medicin’a vechia se pdte privi că o reparatura, era cea firesca că o regeneratiune. — Acăsta noua procedura de vindecare, ale cărei schitie ni le au de- lineatu doi barbati simpli din poporu, tieranulu Priess- nitz si carausiulu Schroth prin observarea legiloru naturei si prin esperiinti’a, ce ’si-au castigatu basati pe acdst’a, au luatu astadi pre langa tdte prejude- tiele, unu aventu fdrte însemnata. Priessnitz a aflatu, ca cu recăl’a produsa prin apa si cu caldur’a umeda se pdte deșteptă organis- mulu spre escretiunea (stărcerea) materieloru bolna- vitdrie. Precumu cercase densulu a ajunge curățirea si intarirea organismului, că vindecare de bdla, prin umediăla rece, adeca prin subtragerea caldurei si im- portarea materiei, asia aplică Schroth principiulu de desvoltarea caldurei si de promovarea schimbarei ma- teriei metodice si in modu estinsu. Ambii barbati suntu inse inspirati de același instinctu; anume densii s’au invoitu in un’a, ca adeca shnptomele de friguri nu suntu insasi bdl’a, ci numai silinti’a organismului spre vindecare si pentru aceea lucrulu are se vina acolo, că uisuinti’a acăsta firesca a organismului se fia aju- tata confonnu naturei. Mai tardiu mai multi doctori graduati, dra mai cu sdma consiliariulu de curte dr. Steinbacher dupa- ce a studiatu acdsta procedura năua de vindecare la Priessnitz si Schroth in principiale ei si după o pracsa de 20 ani, le a cunoscutu de drepte, a cuprinsu acestu obiectu din puncta de plecare rationalu-fisiologicu si a combinatu din principiale fundamentali ale lui Priess- nitz si Schroth aceea ce e curatu fisiologicu cu ceea ce este terapeuticu (vindecatoriu), salutariu. Elu ’sia luatu dara de ploblema o regeneratiune sdu restau- ratiune radicala a organismului prin aceea, ca vre oresicumu se silăsca organismulu a se vindecă elu insusi, dupace i se dau midiulăcele si caile necesarie. Acdsta mare idea a fostu glorificata prin multi scriitori, ăra mai virtosu in Germani’a prin Rausse, dr. Richter, dr. Meinert, in Elveti’a prin Hahn, dra in Americ’a (statele unite) prin dr. Trall, unu medicu fdrte invetiatu, cari convinși de puterea apei, precumu erau cu multu inaintea loru convinși Ortel si Hufe- land, vrău se deslege acdsta problema intru intielesu, că fiacare omu se scie griji de sanetatea sa si se pricdpa a delatura bălele. A ne arata dara nemul- tiamitori pentru impartasirea unoru esperientie că acestea, ar insemna a calcă in piciăre legile naturei. Si intru adeveru ce ar fi viati’a in natura fara de apa? Ea jăca pretutindini rol’a de căpetenia; ăra ddca noi pandimu la usi’a naturei si tienemu in ochi semnele ei, atunci ni se arata invederatu, ca dens’a se servesce cu apa că cu unu elementu egalisatoriu, p. e. dăca vegetatiunea se palesce subtu arsîti’a să- relui si efectulu secetei, dăca natur’a in iritatiunea sa de friguri desvălta tunete si fulgere, amerintia cu aprinderea universului, atunci susu in atmosfera se formdza nuori de plăia, in care puterile naturei in aern lucratorie atragu in sine recorosii aburi din apele mariloru. Intaritarile se domolescu, nesuferit’a arsîtia face locu unei temperatare mai plăcute, si ap’a cadiendu in forma de plăia recreaza plantele, fiindu- ca ele sugu chran’a din pamentulu petrunsu de căl- dură umeda, si astfeliu vediendu cu ochii isi redica capulu cu puteri de viatia noua. In asemenea modu se redestăpta si viati’a amortîta de frigulu celu mart.', prin căldură umeda. Ddca privimu insemnat’a procedura de vindeca- rea firăsca in adeverat'a sa lumina, nu ne păte scapă, din vedere, cumu geniulu omenescu nisuesce necon- tenita a ne îndrepta pe calea adeveratei fericiri, ca-ci de si noi amu perdutu facultatea instinctiva, juna si puterăsa, precumu fusese ea odeniăra, abatendune dela ea in relatiunile vietiei sociali, totuși ne a remasu facultatea cunoscintiei nelimitata. Apoi ce putemu noi efeptui prin acest’a, ne arata puterniculu sboru ce au luatu tdte sciintiele in secululu 19. pe langa latîrea midiulăceloru de întâlnire. In lustrulu luminei acestoru sciintie noi cunăscemn, cumu spiritulu ome- nescu învinge pururea spatiulu si timpulu. Noi amu silita deja fulgerulu, că se ne părte cugetele năstre peste munți si ape in telegrafii; in locu de a dese- mna cu penelulu, prindemu lumin’a si o silimu se ne dă portretulu in fotografia. Omulu dara posede de- steritatea de a sili natur’a, că se lucre spre folosulu lui, si acest a este, pe ce se basăza medicin’a firesca. Acesta medicina firăsca ne garantăza cea mai mare sigurantia si succesu la vindecarea si imbunatatirea organismului nostru, ceea ce lipsesce cu totulu in medicin’a vechia. De doua mii de ani, de candu lucrăza medicin’a vechia, omenii au descoperita si parte au produsu pana la 3000 de băle diferite si dîcu, ca au aflatu mai si atatea mediulăce vindecatărie său lăcuri. Se ceru dara temeinice studia si esperiintia de multi ani, pentrucă după mesur’a diferiteloru simptome de băle si a lucrarei lăcuriloru, închinătorii ei se păta face ăresi- cumu cure adeverate. După acăst’a modulu de a susu- tienă si restaura sanetatea apare că o arta mare, subt a cărei activitate inse aru trebui se piara tăte fiintiele vii, dăca ecsistinti’a loru sanetăsa nu ar fi asigurata singuru prin simplele legi ale naturei. Me- dicin’a vechia e mandra de curele, ce le face, ea inse trece din vedere, ca astfeliu de cure făcu si pacalele, babele, vrajitărele. Medicin’a vechia nu ajuta nisuin- tiele vindecatărie, precumu ceru legile naturei, ci din contra ea se silesce a le suprima prin diferite midiu- lăce si anume prin medicamente eroice (venine) si astfeliu se născu băle cronice. Aceste aparitiuni triste, pe cari le a scosu la lumina homeopatic’a si medi- cin’a firăsca, au sguduitu procedur’a de vindecare vechia din temelii si au contribuita esentiahnente, — 3 pentrucă se se dea pe fatia nesiguranti’a si nedura- bilitatea ei si a esitu la evidenția, prin ne’ncrederea, ce cresce pe dî ce merge in respectulu ei. Deci dr. Schdulein, o auctoritate însemnata in lumea medica, are dreptate candu dîce: medicin’a nu a facutu nici unu pasu dela cultur’a grecesca si romana incdce, ea ar trebui edificata pe base cu totulu ndue din fundamentu; si urmatdri’a dechiaratiune a lui Platone merita a fi afipta pretutindenea cu litere aurite, ca-ci ea este inteiulu si fundamentalulu principiu alu medi- cinei firesci (fisiatricei) si alu totalei activitati medicinale firesci si ne arata, ca deja nainte de 2000 de ani au fostu lupt’a asemene că si astadi, lupt’a in contr’a tractarei bolnaviloru cu medicamente său locuri că conturbatdrie de procesulu vindecătorii!, că invenina- tdrie de bolnavi, că scurtat Orie de viatia, că omorî- tdrie. Platone adeca a dîsu: Precumu fiintiele vii — luandu afara silnicele influintie provenitdrie din afara — au o determinata durata a vietiei, asia e si cu pro- cesulu desvoltarei in starea morbdsa, care inca se conforma naturei. Dăca acea stare se conturba prin medicamente mai nainte de tempulu determinata, atunci din băle mici se născu mari, din singuratice multe. Pentru aceea tdte aceste trebue conduse prin ordinea vietiei (dieta), nu inse a întărită unu reu greu prin intrebuintiarea medica menteioru. Dupace am delucidatu aci partea luminOsa si intunecdsa a diferitelor metdde de vindecare in ge- neralitatea loru, trebue din o parte se apara că unu postulata imperativu alu omenimei si alu sciintiei, că se ne intdrcemu la simplitate si naturalitate, la în- grijirea si tractarea organismului bolnavu; era din alt’a trebue se consideramu că o necontenita admo- nițiune, a vigilă pentru sanetatea trupului, că se’lu scutimu de patimi si defecte. O reintdrcere la na- tura in crescere si cultivare, invîrtosîrea si otielirea trupului, innobilitarea fiintiei nostre spirituale, este o necesitate, este o datorintia pentru toti, cari se nu- mescu adeverati servitori ai omenimei, cu atat’a mai virtosu, cu catu ne este cunoscuta, ca patimi înde- lungate s’au redicatu prin simpl’a tractare firăsca, s’au desvoltata materii morbdse, lungu tiitdrie, si s’au scosu afara stricatiunele. In fine fia-ne ertatu spre deplinirea icdnei ndstre a luă in vedere mai aprdpe inca odata singuratecele liniamente, adeca organismulu si puterile naturei vin- decatdrie. Totu mai in susu amu aratatu, cumca o ume- diăla pucinu vediuta, adica suculu propagatorul, cu puterea sa de viatia său cu sufletulu seu isi edifica insusi trupulu si nisuesce a se desvoltă cu acest’a la maturitate. Asiadara viat’ia sufletăsca este bas’a, pe care se sprijinesce viati’a trupului. Deci dăca in na- tura cerculu vietiei se intemeiăza pe armoni’a ele- menteloru, atunci acăst’a afla asemenea aplicare si la viati’a sufletului si a trupului nostru. Organismulu este după legatur’a sa de dse, mușchi s. a. avisatu la misicare si activitate. Prin acest’a se nasce natural- mente frecare si tocire, ce se manifestăza dintr’o parte in ostenăla si fdme, din alta parte in delaturarea loru prin odichna (repaosu) si materii nutritdrie. Asia- dara organismulu este supusu unei schimbări necon- tenite de materia, adica elu nisuesce totudeaun’a a intregi sângele si din elu părțile trupului; spre acestu scopu elu primesce (mananca) materiele necesarie si escreăza (scdte afara) cele intrebuintiate in forma fluida, vertdsa si gaziforma (aburăsa). Ce se tiene de primirea nutrimentului prin acestea, avemu se adu- cemu acestea organeloru concernente nu numai in ca- litate catu se pdte mai simpla si naturale, ci avemu totuodata a ne mislcă in aeru curata, incarcatu de ocsigenu si se astemperamu setea cu apa prdspeta din isvoru. Numai asia formarea sângelui si a trupului, ce purcede din elu, are se fia normale si astfeliu sa- netdsa si puternica. In privinti’a escretiunei partiloru consumate, organismulu este provediutu cu diferite organe, si anume cu matiulu grosu, cu rerunchi, cu plamani si bericata si cu pelea din afara. Din aceste organe matiulu grosu si rerunchii se ocupa m^i cu sănia cu escretiunea aceloru parti din mancare si beutura, ce nu se tienu in trupu că parti constitu- tive ale sângelui; din contra plamanii, ăra mai alesu pelea, au datorinti’a a esportă materiele intrebuintiate (tocite) ale trupului. Pelea e de cea mai mare în- semnătate si are mai multe scopuri. Ea e organu scutitoriu alu trupului asupr’a influintieloru esterne (retînetdrea caldurei), alu sensului (pipaitoriu si simtî- toriu) si storcatoriu (secretoriu). Afara de aceste ea inca este midiulocitdrea reversarei caldurei si electri- citatiei, prin care se susutiene in mersu naturalu cir- cularea succuriloru si schimbarea materiei. De vomu considera noi necontenitulu schipibu alu materieloru, cumu se aducu la diferite organe si se reducu dela ele, cumu se schimba si se strămută, atunci vomu vedă chiaru, cumu tote celelalte funcțiuni ale trupului, activitatea musculiloru, a intestineloru, a vaseloru, a sistemei celebrali si nervdse, potu fi naintatdrie de viatia numai in acelu gradu, incare multu insemnatulu schimbu alu materiei sta in drăpta rela- tiune catra funcțiunile celorulalte organe si sisteme, si tdte sistemele organismului numai in acea mesura suntu capace se lucre priintiosu asupr’a decursului în- tregului procesu de viatia, respective se’lu midiulo- căsca, incatu normala activitate a loru se va susu- tienea prin o primire regulata a materiei, prin o drăpta mestecare de materia, strămutare si misicare, precumu si prin o drăpta separare (escretiune) a materiei. Aici jace secretata invederatu alu vindecarei fi- resci. Lucrulu trebue adusu numai la atat’a, că se aplicamu la noi numai midiuldcele vindecatdrie natu- rali in mesura drăpta, in relatiune drăpta, in modu dreptu, in ordine drăpta si in drăpta legătură, in timpu dreptu si in locu dreptu si se indreptamu lu- crarea loru intr’acel’a, că la prisosu se se faca sca- diementu, la lipsa adaugere, la pre multa căldură se 1* 4 — se aplice recăl’a, la pră multa recăla caldur'a, la tran- davia misicarea, la încordări de friguri repaosu, la slabitîune invîrtosire, la pre multa umediăla usca- tiune, la pră multa vîrtosfa si tarla umediăla. O cura de subtragere cu o întărire totu in ace- lași timpu, o dieta cu descordatura, o lămurire a sucuriloru spre nou’a mestecare de succuri, recăl’a si caldur’a s. a., suntu legaturi si combinatiuni, suntu modificatiuni in diferite parti, care formăza cele mai simple midiuldce si cele mai adeverate, proprie si nestricatidse metode de vindecare. Acăsta simpla vindecare a bdleloru, seu îngrijirea de trupu, amesuratu naturei, se asămana principialoru ce le intrcbuinticza gradinariulu la tractarea plante- loru sale. Elu ratăza lăstarii cei împovărători, uda plant’a uscata, usucă cea pră umeda, plantele tropice capeta mai multa lumina si căldură, cele nordice mai multa umediela si recela. Inse mai este si unu altu punctu, ce concede midiuldceloru de vindecare naturali preferintia naintea celoru artificidse. Dăca organismulu se reparăza dresicumu prin diferite medicamente, elu trebue privitu tocmai că căsorniculu, ce ambla pre iute său pre incetu; dăca mai punemu său mai luamu din greutatea lui, că se amble bine, elu remane totu stricatu, si că se morga dresicumu bine, trebue din candu in candu totu se mai punemu său se luamu din greutate, pana mai pre urma va stă cu totulu. Asia e si cu organismulu asia dîccndu cârpitu prin medicamente. Ai mancatu mancarea cutare, ai beutu beutur’a cutare, tea inte- rîtatu, tea facutu ărasi bolnavu. Acăst’a inse nu e vindecare, ci numai reparatura. — Astfeliu va fi cu ceasorniculu, dăca in locu se’lu ingreunamu cu greu- tăți mai mari si se’i tocimu rotilele si mai tare, ’i vomu pune cdrda ndua, ’i vomu unge rotilele cu oleiu priintiosu, atunci elu va amblă bine si nu’Iu va impedecă tragerea aerului, nici prafulu. Tocmai asia este si cu midiuldcele de vindecare naturale. Ele dau sânge nou; sângele nou inse produce ndua potere, poterea inse este isvorulu vietiei; poterea vietiei in vigdrea ei, ea intineresce si intaresce pentru timpu lungu. Schimbulu nou regulatu alu materiei, prdspet’a strămutare si preschimbare, prifmire si despărțire in- semnăza atat’a, catu a pune cdrde ndua in machina. Seu se aducemu unu ecsemplu mai triviale. Ce- titorii nostrii voru sci, ca unu calu tragendu, dupace se ostenesce si flamendiesce, d’abea mai pdte merge, inse carausiulu crudu ilu plesnesce cu biciulu si bie- tulu calu isi sufulca tdte puterile si o mai duce pana la o distantia drecare. Cine va dîce dre, ca biciulu a datu potere calului, precumu da ovesulu? Asia e si cu medicamentele. Se mai repetimu odata, cumu sta procedur’a de vindecare firăsca facia cu art’a medicinei. Procedur’a firăsca da organismului molesîtu si descordatu prin o viatia contraria naturei, natural’a energia, că se pdta desface si lapedă mugurii bdlei. Acăst’a se efeptuesce anume prin aceea, ca se lucra asupr’a totalei sale poteri cu recela si căldură pro- duse prin apa si pe acest’a cale se deștepta cele mai diferite organe spre activitate normala si se pnnu in curgere normala inchiagaturile (coagnlatiunile) si abe- ratiunile succuriloru (sângelui). Acest’a se produce de comunu prin spălări reci, prin frecări cu cârpe udate, prin inveluiri ude si uscate, prin fomcnte par- țiali si comprese (cârpe moiate in apa rece), precumu si prin bai si prin o ticnere strinsa a dietei. Efec- tulu este invederatu si binefacatoriu. Ca-ci deschi- dienduse astfeliu toti ventilii trupului, se revărsă din ei materiele bolnavitdrie, ce in caldur’a umeda s’au disolvitu in atomi si molecule (parti subțiri), de care organismulu molesîtu si descordatu din caus’a debi- • litatei sale facultati vindecatdria pana acf nu s’a pu- tutu curatf. Clistirele sprijinescu acestu actu, si unde se arata inflamatiuni, ele se vindeca iute prin fo- mente său comprese. Acest’a este singurulu drumu adeveratu, pre care organismulu in virtutea puterei regulatdrie, ce jace in elu, se pote intari iute si se- curu in deplin’a sanetate si nu va fi espusu urmari- loru stricatiosc. Cu totulu altfeliu lucra midiuldcele artificidse, medicamentele, lecurile. Bolnavulu se debilităza pana la estremu, si ineatu natur’a se mai pdte ajută ea pe sine, d’abea vine la puteri. Acest’a se vede in tăte dîlele la bolnavii, cari au fostu mai multe dîle in patu, ăra mai vîrtosu la cei tifosi, dăca au fostu tratati cu lăcuri si totuși au pututu dresicumu scapă. De aceea inșii alopatii dîcu despre asia numitele me- dicine eroice, precumu suntu mercuriu, calomelu, ar- seniculu, strichnin’a, chinin’a, belladon’a, digitala, iodulu s. a, cu cari se servescu ei mai la tdte bdlele grele, ca ele au acea dauna, ca-ci lucrarea loru nu se pdte detiermuri asupr’a organului bolnavitu, ci din contra cu intrebuintiarea loru este legatu pericululu de a bolnavi tdta organisatiunea, pana candu d’abea unu singuru medulariu alu ei se reintdma in starea sanetatii. Dăca in timpulu de auru din vechime dmenii fiindu inca sclavii prejudetieloru, nu’si poteau închipui drăpt’a fericire, decâtu numai in intielesu religiosu cu privire de dincolo de mormentu, noi astadi, cari cu- ndscemu deja aici acelu pamentu alu fagaduintiei si ne este ertatu se aruncamu din inaltîmea muntelui o perspectiva preste elu, nu ne mai indestulamu numai cu mangaierea fericirei vecmice, ci trebue se produceam si se lucramu si aicea, că se ajungemu scopulu pre- fiptu. Sciinti’a se grabesce a se pogori pana si in lucratorf’a meseriasiloru, ea nu mai vră se servăsca numai unoru caste, ci intregei omenimi. Pentru aceea fisiatri’a ’sia facutu de problema a invetia pe ori si care omu cu minte, cumu se’si pastredie sanetatea si cumu se scape de bdle cu spese usidre, placutu si siguru. Ea vede in bdle o abatere dela procesulu de prefacere normale, care se nasce prin redicarea 5 — impulsului, alu iritariloru de viatia normala si prin impulsulu iritariloru de viatia abnorma. Dreptu aceea ele se potu vindecă securu si eschisivu numai prin restaurarea impulsului iritatiuniloru de viatia normala si delaturarea impulsului iritariloru de viatia abnorma. De aci urmdza, ca midiuldcele vindecatărie ale fisi- atriei potu fi numai iritatiunile normali de viatia. Din aceste unele suntu alimentari, adeca mancari simple, acomodate naturei si asimilitdrie, care potu trece in sângele nostru, si ap’a curata; atmosferice, adeca: aerulu curatu; cosmice, adeca: caldur’a, lu- min’a, electricitatea, fisic’a, psichic’a, fisiologic’a, misicare si odichna. Dupace amu zugravitu icdn’a acest’a după linia- mentele ei cele mai generali, ne vomu luă voia, pre- cumu amu promisa in disertatiunea prima, a ne lasă in descrierea singuraticeloru parti ale ei, său a orga- nismului nostru; ne rugamu inse, că lectorii nostrii se nu cugete, ca ar fi cu neputintia unui omu, care nu e de specialitate, adeca nu e medica, a pricepe structura trupului nostru. Nu nici decumu. Omulu pdte invetiă tdte, numai se vrd, si mai virtosu ar ave se se intereseze cu multu mai tare de sine insusi, uitanduse in tdte dilele la trupulu seu si intrebandu, dre de ce este elu asia si nu altfeliu alcatuitu. Dr. Vasiciu. Epistole familiarie. II. Brasiovu, 1. Dec. Intru adeveru ca nici di- sertatiunea dtale din Novembre a. c. nu e scrisa tocma in limb’a poporului. Dara bine, nu cumva se ne a- pucamu si noi de vreo Alecsandria, sdu Tilu-Bu- choglinda, sdu de vreo secătură erotica, culdsa din spălaturile literaturei francesci, tradusa si tipărită in Bucuresci intre anii 1850—59? Departe, fdrte de- parte. Asia dara poți sci inainte, ca acdsta diserta- tiune a dtale inca nu o va citi poporulu; inse cine- va totu o va citi. Dara cumu se o si citdsca popo- rulu, candu noi in mani’a mai multoru blasteme nu mai voimu nici macaru se restauramu in favdrea lui pe cele 43 slove, sdu incai pre cele 28, adica alfabe- tuln cirilianu redusu dela 1830 incdce. Iti aduci aminte, ca inainte de unirea principa- teloru se publică la Bucuresci „Invetiatoriulu sa- ' tulni,“ si se impartia pre la tdte comunele tierei pen- tru unu pretiu bagatelu de 3 dduadieceri, era preoții si logofeții (notarii) era obligati a o citi duminec’a după s. liturgia in audiulu poporului. In acea fdia se vedea multi articlii aleși fdrte bine, compuși seu traduși in- tr’unu stilu catu se pdte mai netedu, simplu si dulce; preste acdsta acea fdia se tiparea cu slove tocite, pre- cumu plăcu psaltiloru si clisieriloru pe la sate, pen- truca era mai dedati cu ele, sdu adica vorbindu mai curatu, pentruca era dedati numai cu acelea. Ei bine, si cu tdte acestea „Invetiatoriulu satului¹⁴ inca a cadiutu. Pentruce ? Pentruca domnii cărturari dela sate, luminele si falinariele bunului poporu, nu’si putea imagina, pentruce se citdsca ei poporului asemenea ,,secaturi,“ candu ei pana atunci avusera a’i citi numai poruncile, care esia in „Buletinulu oficialu⁴¹ despre „capitatie,⁴⁴ despre „recrutatie,“ despre „dosirea atatoru suflete de tîgani ai coconului lordache, sdu ai cocdnei Sma- randitiei,⁴⁴ despre „asigurarea foiloru de zestre ale co- cdneloru A. B. C. D. E. etc., care se despartu de barbatii loru, despre „aflarea cutaroru vite de pri- pășii⁴⁴ etc. etc. Iti mai aduci aminte si de „Universulu⁴⁴ re- pausatului I. Grenilie, profesorii! la colcgiulu s. Sava. „Mens agitat molem,“ era snblimulu motto, ce purtă acea fdia pe fruntea sa, dra coprinsulu ei corespundea prea bine acelei sententie. La acea fdia lucră cativa barbati fruntași, carii cundscea fdrte bine tdte stra- turile si clasele, din care e compusa națiunea nostra. Acei barbati s’au incercatu la inceputu (1845—6) si ei, a scrie cu scopu de a străbate pîntre burgesfa, orasiani, negutiatori, preoți, după doi ani inse au ve- diutu, ca in acea parte inca nu ecsiste publicu pen- tru fdi’a loru; asia in 1847—8 ii vedemu intrati in — istoria si filologia! Dara pe „Invetiatoriulu poporului⁴⁴ dela Blasiu si pe „Amiculu poporu- lui⁴⁴ dela Budapestea, ambele dela 1848 le mai tii minte? Ambele acelea foi isi punea tdta silinti’a, că se descinda catu se pdte mai aprdpe de poporu; cu tdte acestea ele nu aveau mai nici unu abonata din poporulu tieranescu; dra ddca ar întreba cineva, ca asemenea foi pentruce nu s’au re’nceputu după inchiaierea vevolutiunei, noi ’iamu putea respunde, ca dea in Pestea se reinceph inainte cu doi ani si inca fdrte bine, precum trebue se recundsca oricare au trecută cu ochii preste cei dintei cincisprediece pana la dduadieci numeri; inse cu ce resultatu? La acdsta se respunda drasi pungile intrcprindietoriloru. Unu poporu pe care l’au invetiatu a citi bine si a scrie, unu poporu preparata incai cu o suma drecare de cunoscintie elementarie, ar fi concursu la asemenea fdia celu mai pucinu cu diece mii abonati. „Famili’a⁴⁴ din Pestea isi alese publiculu seu din capulu locului, si ea scrie — cu pucine esceptiuni de articlii — numai pentru acela. Foile beletristice ilu- strate, de coprinsulu „Familiei,⁴⁴ au la popdrale inain- tate dela dduadieci mii pana la un’a suta de mii a- bonati, dra „Famili’a⁴⁴ ndstra trebue se se indestuldsca deocamdată cu acelu nnmeru de abonati, pe care’lu avea „Curierulu de ambe secsele⁴⁴ alu lui loanu Eliadu intre anii 1840 si 1848. Aplicandu tdte acestea ecsemple la foiti’a acdsta, luandu totuodata in deaprdpe consideratiune tdte iro- pregiurarile ndstre, eu cutezu a dîce si a sustiend, cumca 1) coprinsulu acestei foi este, va fi si de aici inainte numai acela, pe care’lu voiesce publiculu seu; 2) ca imultîrea numerului lectoriloru sef este curatu o cestiune de tempu. Cine din publicu pdte dîce pana astadi, ca a scrisu vreunu articlu pentru acdsta fdia si nu i s’a publicații? Asia dara literatii nostrii au fostu invoiti 6 — că se se publice intrens’a acelea ce s’au vediutu pu- blicate, pentruca deca nu le voiă, dela dumnealoru dependea, că se trimitia alti articlii si se pretindă publicarea loru; dra acesta s’ar fi intemplatu cu atatu mai sigurii, cu catu eu nici odata nu m’am oblegatu si nici ca am cugetatu a scrie in acdsta foia, ci am crediutu ca voiu fi numai redactoriu, adica ordina- torii! de materialulu ce ar veni dela altii; dra pentru casulu candu totuși ar remanea spațiu golu, am disu curatu, ca pe acela ’lu voiu implea mai alesu cu do- cumente si pericope din istori’a patriei, de care’mi pasa forte multu din mai multe cause enumerate altadata. Unu poporu nu se cultiva numai prin imediat’a folosire a tipariului, ci catra același scopu mai ducu si alte caii. Cu tdte acestea tipariulu folositu bine si intieleptiesce, este unulu din factorii cei mai potenti pentru renaltiarea unui poporu cadiutu, era noi ca- diuti amu fostu si abia de ani siesedieci incdce, ne ridicamu incetisioru. Pentrucă inse tipariulu intrebuin- tiatu de intielegenti’a superidra ori catu de intielep- tiesce, ^e pdta influentia gldtele spre prosperitatea loru, se ceru dresicare conditiuni, care de nu s’ar implini, ar fi vai de noi si de totu viitoriulu natiunei ndstre. Intre acelea conditiuni renumeru eu mai virtosu acestea: r 1. Credintia atatu de firma si neclatita in vitali- tatea natiunei ndstre si in eminenti’a calitatiloru lim- j/bei ndstre, precumu* ne este de firma credinti’a in fimortalitatea sufleteloru ndstre. Fara asemenea cre- dintia absoluta, acțiunea literatiloru, adica a sacerdo- tiloru poporului, va fi totudeauna, nesigura si se va clăti că si arundinea de venturi. Era deca noi avemu in adeveru credintia firma, vergura, atunci aceea tre- bue se o manifestamu prin fapte, fara care credinti’a e mdrta. . . 2. Amore si devotamentu multu mai mare de a Vi. z sacrifica avere materiala pentru avere spirituala. „Omenii cumpără cârti numai atunci, candu nu mai sciu ce se faca cu banii.“ Acdsta este un’a sententia cunoscuta de multu la altii, unu testimoniu inse fdrte tristu pentru popdrale remase. Man’a pe cugeta, ca acea sententia se pdte aplica si la noi ad litteram. Acesta gradu micu de amdre si căldură ca- tra literatur’a ndstra natiunala ne a facutu si pana ! acumu, ne va mai face inca cine scie pana candu, pagube de milidne. Mai multoru dmeni li s’a dedatu gur’a, că in cașuri candu sunt provocati a cumpără vreo carte sdu diariu, se’si mantuie urechi’a totu nu- mai cu lips’a, si saraci’a. Asia, democrația romandsca sarantdca. Ore sciu acei dmeni, ce insdmna astadi in ochii Europei, candu unu poporu intregu demo- crata se dechiara pe sinesi elu cu gur’a sa de saran- tocu si bancrotu? Insdmna atat’a, ca acelu poporu este prea bunu, pentru că se remana stergatoriu de ciobdtele altora. In dîlele ndstre cifrele statistice au in mai multe cașuri puterea bateriiloru si a pusceloru cu acu. Pe la tdte poștele europene se numera nu numai diariale cate esu in limbi diferite, ci si ecsemplariale cate se trimitu. Ei, bine, noi ne laudamu ca suntemu cu totii optu milidne sdu si diece milidne; apoi inse- din vreo 35 foi periodice politice si nepolitice, cate esu pana astadi in limb’a ndstra, abia vei afla trimise prin poște la 30 mii ecsemplarie. Se mai dicemu, ca se citescu in loculu editiunei foiloru respective inca vreo 10 mii ecsemplaria, adica cu totulu 40 mii. Germanii din monarchi’a austriaca abia sunt 8 mii.; aceștia din tdta națiunea germana sunt cei mai sărăci in publicitate, cu tdte acestea foile periodice la ei se numera cu sutele, dra numerulu ecsemplarialoru ese la cateva sute de mii. In Prusi’a precumu era ea pana la an. 1866, adica camu cu 20 milidne suflete, esia preste 1300 foi periodice. Dara că se nu ni se dica, ca ne facemu pecate, ddca ne asemenamu cu ger- manii, sdu cu alta poporu inaintatu in luminile sciin- tieloru si ale arteloru, se luamu la mana catalogulu posteloru, care se tiparesce pe fiacare anu ex officio si din acela se tragemu paralela intre publicitatea nd- stra si intre a popdraloru de conditiunea ndstra, pen- trucă si din acelea cifre se ne cundscemu pre noi insine. Scimu noi scimu, catu de tardiu amu inceputu noi; vomu mai vorbi si despre acelu inceputu cu alta ocasiune; aici inse totu trebue se observamu, ca au trecutu tocma 40 si respective 30 de ani, de candu amu inceputu. Sciinti’a e putere, tempulu e moneta. Ca- pitalulu adunata din sciintie, timpulu impartîtu cu tdta precisiunea si folositu cu multa consciintia, in- diecesce si insutesce puterea si vddi’a unei națiuni. Este inse fdrte anevoia, sdu si preste putintia a ne aduna capitalu de sciintie, fara a sacrifica din inate- rialismu, dra a impartf tempulu si a ne folosi de elu, avemu se invetiamu inca de aci 'nainte; numai de n’ar fi prea tardiu. Altii au invetiatu de multu a sbora pe aripele aboriloru; noi, caroru odata la era oprita a ambla calare, inca totu mai credemu, ca vomu ajunge cu boulenii nostrii de jugu, sdu si nu- mai pedestrii acolo, unde altii ajungu in cateva dre? Cumu putemu noi pretende , că se scimu catu sciu altii, ddca nu ne castigamu — firesce pe bani — midiuldcele de invetiatura, si ddca nu ne incordamu mai multu puterile mintei ndstre? La revedere domnule consiliariu. Alu dtale de- votata G. Baritiu. C 1 i 0. „Ddmne ce seci mai sunt si acestea cataloge isto- rice, care se publica aici sub acdsta rubrica!“ Seci dieu acelea, inse numai pe atat’a de seci, adeca us- cate, pre catu este uscata sementi’a de cerealii (gra- natie), pe care agricultoriulu o pastrdza la locu us- cata si sigurii, pentrucă se o aiba la tempulu seme- natului si se o arunce in pamentu arata bine si in- 7 — torsu, pentrucă din acela se’i resara, se’i cresca si se i se-c6ca spre a’i da unu secsrisiu nianosu. Sunt cateva luni, decandu dn. comite Emericu Mikd folosinduse drasi de un’a ocasiune de solenitate, isi repeți din nou vechia sa convicțiune dicendu: „Istori’a patriei ndstre este plina de lacune si de ne- adeveruri.“ Se ne marginimu astadi la una singura parte constitutiva a istoriei ndstre, parte inse de fdrte mare însemnătate, si totuși fdrte reu dilucidata, dra aceea este seri’a duciloru si a voivodiloru, cati va fi avutu Transilvani’a, incependu dela Gelu si Tuhutum pana in secolulu alu 16-lea. Cati au fostu ducii, cati voivodii Transilvaniei? Care era diferenti’a de auctoritate si potestate intre duci si intre voivodi, sdu adica pentruce cronografii si actele publice de stătu distingi! intre duci si intre voivodi? In ce di- fereau ducii si voivodii de bani si aceștia de ceia? Cumu era definita si cercumscrisa jurisdictiunea ace- lora capi ai tierei? Care catu tempu administrase a- cesta tidra? Care de ce națiune se tienea? Care era raporturile (referentiele, legamentile) ducatului sdu voi- vodatului catra cordn'a Ungariei? Care au fostu ra- porturile ducelui sdu ale voivodului catra tidra, catra diet’a ei, catra națiunile conlocuitorie ? Cugetandu a- supra acestora întrebări, cumu si asupra altora mai multe de natur’a acestora, intorcendu prin istoriile scrise pana astadi, cata întunecime te intempina, candu vrei a le consulta! Nici o mirare, pentrucă istorio- grafia ndstra pana inainte cu 15—20 de ani fusese lasata că si unu agru intielenitu, preste carele inca n’a trecutu nimeni cu unu aratru mare si bunu, trasu de puteri numerdse si concentrate intieleptiesce, ci l’au scurmatu unii si altii cu puteri mici si singura- tice, cu cate o sapa sdu sapsidra suptîre si tocita. Cumu se pdte aștepta scrierea unei istorii com- plinite si adeverate, ddca nu scimu nici macara unde se cautamu celu mai multu si mai scumpu materialu istoricii pentru fiacare secolu si periodu? Conduși de temeiurile aieptate si la loculu acesta, vomu mai continua inca si cu publicarea seriei du- ciloru si a voivodiloru Transilvaniei asia, pre- cumu o avemu totu din bunatatea si raralu devota- mentu patrioticu alu dlui canonicu prepositu Stefanu Moldovanu, carele a decopiatu si pre acdsta cu man’a sa din lecsicdnele istorice ale repausat. comite losifu Kemdny. Amicii istoriei ndstre voru afla in acdsta publicatiune seri’a cronologica a capiloru po- litici din Transilvani’a, incependu dela a. 1103 pana la a. 1573; totu ei apoi voru combina atatu catalo- gulu in sine, catu si aieptarile (indigitarile) istorice ale compilatoriului cu totu ce au aflatu in istoriile scrise pana acuma si voru vedea, unde sunt lacunele, cumu si camu de unde au se le implindsca aceia, carii se ocupa cu maretiulu planu de a ne da drecandu istori’a scrisa catu se pdte mai ecsactu. Vediu eu bine, ca asemenea publicări mai alesu ddca acelea se făcu in limb’a originala a documente- loru, nu sunt pentru maioritatea lectoriloru unei foi periodice; rogu inse pe maioritate, că in acdsta lo- cuintia, de si mica, se lase minoritatiei lectoriloru nu- mai unu ânghiuletiu de 2—3 coldne, pentrucă ce mai scii, acdsta conlocuire pdte se ne folosdsca la toti. Asia trecemu la: Series Vajvodarum Transilvaniae e Lexicone Rerum Tran- silvanicaruni Illustr. Domini Com. Jos. Kemeny Tomo III. Q-Z. exscripta 1846. A.l'lir. 1103 Mercurius Princeps Ultrasilvanus. Fej6r Cod. Dipl. Tom. II. 1111 Mercurius Princeps Ultrasilvanus Fejer C. D. T. VII. Voi. IV. 1113 Mercurius*) Princeps Ultrasilvanus Fejer Cod. Dipl. T. V. Voi. 1 & Tom. VIL Voi. V. 1175 1182 1199 1200 1201 1201 1201 1202 1202 1202 1202 1203 1206 1208 1208 1209 1209 1209 1209 1210 1211 1211 1211 1212 1212 1212 1212 1213 1214 1214 1215 1217 1217 1218 1218 1219 1219 1220 1221 1221 Leustacliius Sieb. Quart. Schrift. Idem „ Vajvoda Fejer C. D. T. II. Zegforus Vajvoda Fejer C. D. T. II. Nicolaus Princeps Ultrasilvanus T. II. Jula „ „ T. II. & T. V. Voi. I. Nicolaus Vajvoda „ T. II. „ „ innuitur Sieb. Quart. Schr. V. Benedictus Fej6r C. D. T. II. Benedictus Filius Korlath. S. Cod. Dipl. Tom. I. Benedictus Vajvoda Filius Korlath S. Cod. D. T. ^T. „ ᵣ FejSr C. D. T. II. „ „ „ C. D. T. V. Voi. I. „ „ „ C. D. T. III. Voi. I. „ „ Sieb. Quart. Schr. V. \ „ „ Fejer C. D. T. III. Voi. I. „ „ „ C. D. T. 111. Voi. I. & Voi. II. Windelicius Vajvoda Fejer C. D. T. III. Voi. II. Michael Vajvoda Sieb. Quart. Schr. V. , „ Fejer C. D. T. III. Voi. I. & T. III. Voi. II. „ „ „ C. D. T. III. Voi. II. , „ Supl. C. D. T. I. „ „ FejârC.D. T.III.Vol.I.&T.X. Vol.VIII. „ „ Sieb. Quart. Schrift. „ „ jam Banus. Fejer C. D. T. III. Voi. I. Bertholdus Aepiscopns Colocensis et Vajvoda. Supl. Cod. Dipl. Tom. I. Bertholdus Aepiscopus Colocensis et Vajvoda Fejer. Cod. Dipl. Tom. III. Voi. I. NB. Idem Bertholpus Aepiscopus Colocensis in litteris anni (1212) apud Fejer loco cit. Non Vajvoda, sed Banus scribitur. Bertholdus Aepiscopus Colocensis & Vojvoda. Siebenbiir- gische Quartal-Schrift. Nicolaus Vajvoda Fejdr C. D. T. III. Voi. I. Jula Vajvoda & Comes de Zonuc Fejer. C. D. T. III. Voi. I. Paulus Vajvoda. Sieb. Quartal-Schrift. Symon Vajvoda (Jula Palatinus) Fejer C. D. T. II. Voi. I. & Sieb. Quartal-Schrift. Raphael Vajvoda Fejdr C. D. T. III. Voi. I. — hicce Rohayn; Raphayn; Roso; Rofoin; Raphay; Raphayl scri- ptus invenitur. Neuka & Rosoyn. Sieb. Quartal-Schrift). Raphael & Rosoyn Fejdr C. D. T. III. Voi. I. Rapoin Vajvoda Fejer C. D. T. III. Voi. I. Sieb. Quart. Schr. Jenke Vajvoda Fej6r Cod. Dipl. Tomo III. Voi. I. Neuka • „ „ „ , „ „ „ « r> n n n n n ri n rt n Paulus filius Petri Vajvodae, ibidem & T. VIL Voi. II. *) Se crede ca acest’a, câ si alti cativa, din cati mai urmeza, au fostu de naționalitate romani. Cercetarea critica a flăcărui documente, ar reversă lumina inca si asupr’a acestei intrebari. Red. 8 — 1222 Paulus filius Petri Vajvodae, ibidem.¹ 1222 Terra Barcensis eximitur a jurisdictione Vajvodali & Vaj- voda fuit Michael. Vide Barcia. 1222 Nullus fuisse videtur Vajvoda. Combina Fejer Cod. Dipl. Tomo VII. Voi. I. 1223 Nullus fuisse videtur Vajvoda. Combina Fejer Cod. Dipl. Tomo VII. Voi. I. 1223 (Paulo ante) Benedictus Vajvoda Transilvanus C. D. T. I. 1225 Emericus Vajvoda ex familia Chaki teste Samuele Timon. Vide libellum: „Silvae seu varia Elegiarum artificia, pro- motore Nicolae Jânosi e S. J. Claudiop.“ in 8vo p. 34. Nota b). 1230 Gyula filius Eustachii Vajvodae. Sieb. Quart. Sehr. V. 1231 Pousa Vajvoda. Supl. C. D. T. I. 1231 Pousa Vajvoda. Dipl. Supl. I. Vest. Com. Fejer. C. D. T. III. Voi. II. NB. Pousa Vajvoda de Comite Poicsa. C. D. T. I. 1231 Jula frater Katolt Vajvoda Transilvanus Fejdr. Cod. Dipl. Tom. III. Voi. II. 1233 Jula frater Ratolt Vajvoda Transilvanus Fejt'r. Cod. Dipl. Tomo III. Voi. II. 1233 Dionisius cum magno naso. Supl. C. D. T. I. 1233 Dionisius Vajvoda. Vide Kovachich Sup. ad Vest. Com. 1233 Dionisius Vajvoda, Sieb. Quart. Sclir. V., Batthiany Leg. Ecc. T. D., Fejer C. D. T. III. Voi. II. & Dipl: Supl. 1. Vest. Com. 1233 dionisius filius Dionisii Vajvoda Transilvanus. Fej6r Cod. Dipl. T. III. Voi. II. 1234 Dionisius Vajvoda Transilvanus & Comes de Zonuk. Fejer Cod. Dipl. Tomo III. Voi. II. 1235 (ante) Eustachius. Suppl. Cod. Dipl. T. I. 1235 Gyula Filius Eustachii Suppl. Cod. Dipl. Tomo I. 1235 Pousa Vajvoda. Fdjer C. D. T. IV. Voi. I. 1238 Pousa Vajvoda. FejSr C. D. T. IV. Voi. I. 1238 Vajvodae Auctoritas. S. C. D. T. I., 1264, 1266, 1272, 1291, 1324, 1353. 1239 Emericus Balasa de Gyarmat Vajvoda et Comes Siculo- rum. Siebenb. Quartal-Schrift. V. 1240 Pousa Vajvoda. Fejdr C. D. T. IV. Voi. III. 1241 Laurentius Vajvoda. Sieb. Quartal-Schrift V. 1243 Laurentius Vajvoda. Suppl. C. D. T. I. 1243 Laurentius Vajvoda. Fejâr C. D. T. IV. Voi. II. et T. IX. 1244 Laurentius Vajvoda. Fejâr C. D. T. IV. Voi. II. 1247 Laurentius Vajvoda. Fejir C. D. T. LV. Voi. II. 1248 Laurentius Vajvoda. Suppl. C. D. T. I. 1248 Urbanus Vajvoda. Suppl. C. D. T. I. 1251 Laurentius Vajvoda et Comes de Valko. S. C. D. T. I. 1251 Laurentius Vajvoda et Comes de Valko. Fejer. C. D. T. IV. Voi. II. 1251 Laurentius Vajvoda et Comes de Doboka. Fcjdr C. D. T. IV. Voi. II. 1252 Ladislaus Vajvoda. Suppl. C. D. T. I., hujus filii fuere: Gyula, Nicolaus et Ladislaus 1280. 1252 Chak Filius Pousa Vajvoda. Siebenb. Quartal-Schrift V. 1254 Nullus memoratur Vajvoda, ut ut ejus mentio fieri deberet apud Fejer C. D. T. IV. Voi. II. 1257 Stephanus Rex Junior et Dux Transilvanus. Fejâr C. D. T. IV. Voi. II. NB. Eodem anno in literis apud Fejer C. D. T. IV. Voi. II., nondum appellatur Stephanus Dux Transilvanus, sed Banus Sclavoniae et Capitaneus Stiriae; ergo . . . 1257 Stephanus Belae IV. Filius nondum erat Transilvaniae Dux, ac per consequens literae apud. Fejer IV. Voi. II., de anno 1257, in quibus Stephanus Dux Transilvaniae ap- pellatur, erronee ponuntur ad a. 1257. 1258 Stephanus Banus Sclavoniae et Capitaneus Stiriae, non autem Dux Transilvaniae vocatur apud Fejer IV. Voi. II. 1259 Stephanus adhuc vocat se Ducem Stiriae et Transilvaniae. EejG C. D. T. IV. Voi. II. 1260 Ladislaus Vajvoda ct Comes de Zonuk. Sieb. Quartal- Schrift V., — apud Fej6r nemo ad hune annum. 1260 Stephanus Dux Transilvaniae. C. D. T. I. 1261 Vajvodae Transilvaniae possidebant tributum Comitatus Zo- nuk. C. D. T. I. 1261 Vajvoda Transilvaniae generice solum memoratur. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. 1261 Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer T. IV, Voi. III. 1262 Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer T. IV. Voi. III. et T. VII. Voi. V. 1263 Stephanus Dux Transilvaniae. C. D. T. I. 1263 Stephanus primogenitus Regis et Dux Transilvaniae. Ka- tona VI. et apud Fejer Stephanus Rex junior et Dux Trans- silvaniae T. VII. Voi. I.; item ibid. Stephanus Dux Trans- silvaniae. T. IV., voi. IU. 1263 Iwan Vajvoda de Belenyes. C. D. T. I. 1263 Ladislaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Siebenb. Quartal- Schrift. V. 1264 Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. 1264 Stephanus Dux Transilvaniae. Suppl. C. D. T. I. 1264 Ladislaus Vajvoda Transilvaniae. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. 1265 Stephanus Dux Transilvniae. Suppl. C. D. T. I. 1265 Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. et T. VII. Voi. V., item Stephanus Rex Junior et Dux Transilvaniae T. VIL Voi. I. et T. VI. Voi. II. 1266 Stephanus Dux Transilvaniae. Suppl. C. D. T. I. 1266 Stephanus Dux Transilvaniae. Fej6r C. D. T. IV. Voi. III. 1266 Ladislaus Vajvoda Transilvaniae. C. D. T. IV. Voi. III. NB. Fuit is Vajvoda Belae IV. Regis. 1267 Stephanus Rex Junior et Vajvoda Transilvaniae. Vide Kovachich Vest. Com. 1267 Stephanus Dux Transilvaniae. S. C. D. T. I. 1267 Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. 1267 Ladislaus Vajvoda memoratur C. D. T. Voi. III. 1267 Stephanus Rex Junior et Dux Transilvaniae. Fejâr. T. VII. Voi. I. 1268 Stephanus Dux et ) „ ± 1268 Nicolaus Vajvoda j Katoⁿa VL 1268 Vajvoda non memoratur apud. Fejer C. D. T. IV. Voi. III., ubi turn memorări debuisset. 1268 Sed Stephanus Dux Transilvaniae. Fejer C. D. T. IV. Voi. III. 1268 Vajvoda Transilvaniae memoratur antecedaneus Ladislaus. Fej6r T. IV. Voi. III. 1269 Vajvoda nemo apud Eejer, sed Stephanus Dux Transilva- niae. T. IV. Voi. III. 1269 Stephanus Rex Junior Dux Transilvaniae. C. D. T. I. 1269 Ab omni jurisdictione Vajvodali eximuntur Salisfodinae Thor- denses, Capitulo Albensi colatae. C. D. T. I. 1270 Vajvoda nemo apud Fejer, sed Stephanus Dux Transil- vaniae. 1270 Matthaeus Vajvoda Transilvanus. Suppl. C. D. T. I. 1270 Matthaeus Vajvoda Transilvanus (de Trencsân, dein Pa- latinus). Fejer C. D. T. VIL Voi. II. 1271 (ante) Herboldus Vajvoda. Reg. Arch. T. DI. 1271 Matthaeus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer Cod. Dipl. T. V. Voi. I. Vide Abrudbânya Comitatus Albae-Inf. j 1272 Matthaeus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejdr Cod. Dipl. T. VII. Voi. IV. 1272 Matthaeus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer Cod. Dipl. T. V. Voi. î., T. XI. et T. XII. Voi. II., item T. VI. Voi. II. 1272 In locum Mathei fit Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Siebenb. Quartal-Schrift V. 1272 Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejir C. D. T. V. Voi. II. 1273 Nicolaus Vajvoda et Comes de Zonuk. Fejer C. D. T. VII. Voi. HI. (Va urma). — 9 — Nr. 261 — 1868. Prolocoiulu siedintiei comitetului asociatiunei trans. rom. tienute in 6. Octobre c. n. a. c. sub presidiulu Rever, dn. vice- presied. loanu Hannia, fiindu de facia ddnii membrii ai comitetu- lui: il. sa du. consil. de curte lacobu Bolog’a, il. sa dn. consil. gub. Pavelu Dunc’a, il. sa dn. consil. gub. Eli’a Macelariu, il. sa dn. cons. de. finantia Petru Mânu, dn. sen. Petru Rosc’a, du. capitanu in pens. I. Bradu, dn. adv. dr. loanu Nemesiu, du. dr. Nic. Stoi’a, dn. secret. II. I. V. Rusu, dn. capit. si cassariu alu asoc. Const. Stezariu si dn. controloru Ioane Popescu, c