TRANSILVANIA.




            Fdfa Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
            si cultur’a poporului romanu.


    -A------------------A-—A ■ —>- A-—A-A-^JO—&

 Acesta f<5ia ese cate 3 cdle pe luna si costa 2 fr. v. a. pentru membrii asocia- «
 tiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 4 fr. cu porto poștei. |
 Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. — Se abonâza la !

  Comitetulu asociatiunei in Sibiiu s6u prin posta s6u prin dd. colectori, o


        Nr. 24. Brasiovu 1. Decembre 1868. Anulu 1.


        Scolele elementarie in Franci’a.

     Voindu a împărtăși aici cateva liniamente despre starea
scdleloru elementarie, său cumu le mai dicu, comunali, din
Franci’a, dorimu a preveni pe bunulu lectoriu, ca astadata nu
avemu de cugetu a’i propune nu sciu ce modele de scdle fran-
cesci, după care se ne luamu si noi romanii, imitandu pe
franci, precumu ii imitamu in o miie alte cașuri si lucruri, ci
tocma din contra, scopulu nostru pentru astadata este, că se
invetiamu, cumu se scapamu dăca se pdte, de unu reu mare,
de care mai trage inca si poporulu Franciei.

     Istori’a Franciei ne invătia, cumca in acelu stătu pana la
revolutiunea din 1790 se află cateva milidne de <5meni, carii
necumu se fia avutu alte cunoscintie mai intinse si folositdrie,
dara nu sciă nici macara unu Tataia nostru, nici macaru se’si
faca cruce; cu alte cuvente: o parte mare a poporului petrecea
in orbia spirituala si selbatacfa completa, pentrucă luminile care
se latîsera pana atunci prin intenderea literaturei francesci inca
si preste o parte mare a claseloru mai înalte din tierile Europei
meridionale si apusene, acasa in Franci’a inca nu apucasera
nici decumu a străbate in diosu la poporulu dela orasiele mici
si dela sate. Acelea lumini inse nici ca putea se strabata, ăra
caus’a era, pentrucă sufletu de omu nu îngrijise, pentru că
acelea clase de poporu nu numai se invetie ceva carte, ci că
se si câștige gustu si plăcere la lectura, ba se’i simtia chiaru
necesitatea ei. Clerulu era prea îndestul atu ca are poporu nu-
merosu, cărui se’i administre sacramentele, ăra incatu pentru

— 578 —               .          /


sciintie si cunoscintie, apoi elu tienea ceea câ tiene pana in
dio’a de astadi partea cea mai mare a clerului din Turci’a, ca
adica Ddieu nu va intreba pe dmeni la judecat’a cea de apoi,
ca ce au sciutu si cate scdle au absolvita, ci ii va intreba nu-
mai, ca ce au crediutu si ce au facutu. Preste acesta clerului
। i se parea, ca este chiaru lucru periculosu a duce pe poporu
s’la scdla, ca-ce invetiandu’lu carte, ii dai ocasiune de a citi si
ț cârti, alu caroru coprinsu ar lovi in articlii credintiei. Incatu
pentru aristocrati’a vechia a Franciei, apoi ea mai nicairi si
nici odata nu voise a sci de invetiarea si luminarea poporului,
pentruca ea avea trebuintia de vite incaltiate, dra trebuinti’a
dmeni loru luminati prin sciintia nu voiă se o recundsca. itra
curtea? Oh, acesteia nu’i remanea nici unu minutu liberu spre
a mai ‘ reflecta vreodată si Ia animalele cuventatdrie, care se
ocupă cu agricultur’a si cu profesiunile mici, din causa ca miile
de plăceri lumesci, care se incuibasera in Parisu, cumu si ca-
balele politice si diplomatice ii rapea totu tempulu vietiei. Asia
se facil, ca poporulu proprie disu, pana la revolutiune remase
orfanu, abrutitu, despretiuitu.

      Camu de 75 de ani incdce unele regime din cate isi suc-
cesera in Franci’a, s’au adoperatu a face tote cate le stetera
prin putintia, pentru că fiii si fiicele poporului se invetie carte;
adica ministeriulu de instrucțiune, sdu cumu îi dîcu francii,
„Ministere des bonnes intentions,“ au intrebuintiatu pentru in-
strucțiunea publica toti banisiorii, cati au mai remasu din gur’a
armatei si a flotei, din mai multe revolutiuui si resbdie, care
au costatu miliarde. Atat’a si mai multu nimicu. De cativa a
ani incdce dn. Duruy, ministrulu instructiunei publice, isi puse
tdta silinti’a, pentrucă se se introducă in tdta Franci’a instru-
cțiunea si obligatoria, si gratuita, adica că părinții se fia
constrinsi sub pedepse a’si da pruncii la scdla, fara inse că
se li se cera vreo tacsa scolastica. De atunci se conscriu in fia-
care anu sute de mii școlari si scolaritie cu obligațiune de. a
cerceta scdlele comunali. Ore inse si cercetdza acei prunci
scdlele intru adeveru? Ore atatia sunt tinerii in scdle, cati si
in tabelele substernute ministeriului? Departe, fdrte departe.
Lasarou ca instrucțiunea obligatdria nu se pdte introduce ca .
bunu resultatu, din causa ca tacsele scolastice de cate 1*/₂ pana
la 2 franci (80 cri v. a.) pe luna mai sunt sustienute cu destula
rigdre, pentruca statulu inca totu nare bani pentru scdle de
acelea, dar apoi mai sunt si alte pedece grele, care se lun-
gescu in calea culturei poporului si care merita a fi cunoscute.

— 579 —


Noi le vomu reproduce aici după descrierile unui barbatu, ca-
rele ocupanduse cu specialitatea eeonomiei naționale, tocma
pentru acestu scopu mai petrecîi si estempu cateva septemani
in diferite provincii ale Franciei. Acelu barbatu afla, ca scdlele
elementarie din Franci’a in o parte mare a ei mai stau inca
forte reu, si dea pentru ce.

      1.       O mare fracțiune a poporului Franciei nu cundsce de
locu limb’a francdsca, din causa ca in Franci’a resaritdna se
vorbesce limb’a germana, in cea apusdna limb’a bretdna, dra
in cea meridionala limb’a provinciala (provensale.*) In acelea
provincii bieții copilași invetia limb’a francdsca că si cumu aru
invetia oricare alta limba străină, sdu mai bine, ei nu o in-
vdtia nici decumu, pentruca de fric’a ei fugu dela scdla, dra
cei carii o invdtia drn’a, o uita drasi var’a, si asia se alegu cu
tempulu perdutu, prin urmare cu nimicu, pentruca sunt fdrte
pucini aceia, carii din tempu in tempu parasindu’si loculu na-
scerei, cu pucinu ce au invetiatu in scdl’a elementaria, se afle
indemnu spre a cerceta cine scie unde, vreo scdla curatu fran-
cdsca, asiediata intre locuitori, carii vorbescu limb’a francdsca.
De .aici urmdza curatu, ca poporulu eterogena nu trage nici
unu folosu din scdlele, care i se făcu in alta limba. Din aedsta
causa pre catu cultur’a in cetatile mari ale Franciei este ajunsa
la culme, pre atatu poporulu tieranu este remasu cu totulu
intru intunecime, era anume in provinci’a Bretagne locuitorii
sunt atatu de aviliti, incatu vecinii loru din Normani’a ii nu-
mescu porci („Ces cochons“) pentru scarnavi’a si necurati’a, in
care traiescu ei că si oricare altu poporu necultivatu. De altu-
mintrea afara de bretoni mai sunt inca si alte fracțiuni de po-
pdra, care sunt degradate curatu la starea animaleloru, cu care
si petrecu la unu locu, bunadra că si in Poloni’a.

      Ce invetiamu din acestea? Invetiamu, ca a vof se intro-
duci cate o limba universala, facendu sila naturei omenesci,
insdmna a voi se tieni pe popdra intregi in brutalitate si in-
tunecime perpetua.

      2.       O mare pedeca intempina instrucțiunea publica tocma
si in caracterulu poporului francescu dela tidra, adica dela sate.
Unic’a nesuintia a satdnului in Franci’a este, a’si aduna bani,
pentrucă mai tardfu se’si pdta cumpără pamentiele. Pentru


        *) Acdsta este unu dialectu, carele se crede a fi fdrte apropiata de
limb’a ndstra si pe carele filologii nostrii voru avea a’lu studia la faci’a lo-
cului, catu tiene dela Lionu pana la Marsili’a.


44*

1


— 580 —


acestu scopu elu se lipsesce de orice plăcere a vietiei. Tiera-
nulu din Franci’a e in stare se petrdca cu nevast’a si cu pruncii
sei in cea mai mare necuratfa, se se imbrace in fldndare, se
manance odata pe dî, decatu se chcltudsca din ceea ce si-a
p,usu elu in capu, că se adune in bani gat’a pana la anulu nou.
Omenii de asemenea caracteru nu’ti dau o singura centima dă
tacsa scolastica, prin urmare nici ca ’si trimitu pruncii la scdla.
Tieranii inse ti-o si spunu verde, ca ei scdl’a o tienu de u&ă
lucru cu totulu netrebuintiosu, cu carele pruncii isi perdu tiffl-
pulu indesiertu, pentrucă ce invdtia drn’a in 4—5 luni, uită
var’a totu; preste acdsta unele lucruri ce se invetia la scdla,
li se păru a fi numai nesce secaturi, precumu unele si surit
in adeveru, candu sistem’a e blastemata si metodulu ticalosu
că vai de elu, precumu se mai intempla si pe airea.               *

      3.      Trebue se scimu, ca in Franci’a in mani’a tuturora
revolutiuniloru, confiscariloru de un’a si a desiobagiriloru de -
alta parte, proprietățile mari, numite odinidra latifundia, drasi
s’au imultitu fdrte tare.                                         ■

      Proprietarii mari au trebuintia mare de bratia multe, de
aceea o parte mare a moșiei o dau sateniloru in arenda, inse,
nu numai pe bani, ci si pentru dîle de lucru. Deci, ori
candu e vorb’a de scdle elementarie si primărie, totudeaun’ă
proprietarii cei mari se opunu dicendu: „Ddca voi dati pe pro-
letari la scdla, cine se cultive pamenturile ndstre? Copiii cară
merge la scdla, nu mai vreu se scie de munca. Scdl’a destdptaJ ..
iri prunci ambițiuni, care trecu preste sfer’a conditiunei loru, r
de aceea ei invetiandu la scdla, după cativa ani paraseseu '
satele si se tragu pe la orasia, pentrucă se traidsca mai bine
si se câștige mai multu. Atunci apoi de unde se luamu noi mun-
citori? Mai in scurtu, tieranulu se remana tieranu, mojicultt
mojicu, se nu iuvetie nimicu. De asi sci eu, ca arendașii sdu »
maierii mei isi dau pruncii la scdla cu altu scopu, decatu esțe
scopulu de a invetia rugatiunile, pentrucă se se pdta cuminoea
la anii destinati spre acdsta, indata ’i asi scdte de pre mosifla
mea. “

      Acestea si asemenea cuvente se potu audf de o suta de
ori din gurile proprietariloru. Apoi sciutu este, ca din ndua*-
sprediece milidne suflete, cate traiescu in Franci’a din agriculf ,
tura, numai vreo patru milidne isi au proprietățile loru mari, '
midiulocii, mici si mitutele, dra celelalte 15 milidne siedu pe
moșiile altora, sdu lucra că proletari, avendu numai cate o cast
cidra ticaldsa, sdu nici atat’a, ci siediendu cu plata in cate o

— 581 —


j saracia de chilidra străină. Apoi acestea clase de dmeni de
   unde se aiba bani, că se mai platăsca si tacse scolastice?

         Scdlele elementarie aru putea prospera in Franci’a, său
I si ori unde airea, numai prin introducerea instructiunei obli-
;  gatorie si gratuite. Ei dieu, dar aceea costa bani multi.

| După unu raportu ministerialu mai nou, numai clădirea de
scăle satesci bune ar costa pe imperiu preste d<5ua sute mi-
liăne franci. Ce? 200 milidne franci pentru scăle satesci! Da,
nesmintita. Preste acăsta plățile anuali la o <5ste de vreo trei-
dieci mii docenți, său asia numiti dăscăli, luate cu unu minimum
numai de cate 800 franci, făcu 24 miliăne franci pe anu. Inse
pentrucă se tieni scăle cumu se cade, se mai ceru alte 24 mii.
la conservarea si administrarea loru prin directori, inspectori
।  scl. scl. Apoi unui imperiu, carele se tiene pe pitioru de res-

।  boiu permanentu, carele abia e indestulatu cu armata de 800

   mii, cu 10 mii tunuri si cu o flota formidabila, nu’i mai re-
   manu bani inca si pentru scole elementarie.

         După tdte acestea urmăza de sine, că cineva se întrebe:
Bine, dara clerulu Franciei nu face nimicu pentru scdlele co-
munali? La acăsta se pdte da respunsu pre scurtu asia: Cle-
rulu Franciei in locu se fia deslegatu, este mai virtosu legatu
• prin concordatulu galicanu inchiaietu intre Pap’a si Napoleonu I.
la a. 1801. Clerulu galicanu nu se pdte amesteca in afacerile
instructiunei publice fara scirea si concesiunea statului. Preste
acăsta clerulu Franciei nu mai dispune de acelea avutii colo-
sali, de care dispusese elu pana la revolutiunea din 1790, care
l’au redusu la conditiunea de astadi, onesta, moderata, ăra nu
mai multu îmbuibata, precumu fusese mai nainte. Inse tocma
se dispună clerulu preste ori cate avutii, elu ar face pentru
instrucțiunea publica totu numai catu făcuse pre candu dis-
punea de multe milidne, adica ar face atata, pre catu ilu su-
fere doctrinele sale si pre catu l’aru suferi proprietarii cei mari,
cu carii nu’i da man’a se se strice in favdrea plebei.

Gr. Baritiu.

        D i s c ii r s ii

   tienutu de dn. losifu Popu in adun. gen. din Aug. 1868.

(Fine.)

II. Cultnr’a vitelorn.

         Acăst’a trebue se fia asia de vechia că si agricultur’a. Bi-
   bli’a numesce in același locu pre Cainu agronomu, unde nu-

— 582 —


   mesce pre Abelu unu vieriu. Voru fi observatu dmenii, cum-
   ca unele din animale suntu mai casnice si nu fugu dinaintea loru
   in păduri. Lands’a die, capr’a si vac’a laptdsa, camil’a cea
   neostenita si calulu buiestru voru fi fostu celea dinteiu ani-,
   male, cu cari s’a inpretenitu. Omulu a sciutu incetu incetu Se ,
   afle, cumca acestea animale intr’o forma sdu alt’a ii suntu fb-
   lositdre, si asia a ingrigitu de înmulțirea loru, portanduleuâe
   intr’unu locu intr’altulu, după cum află pasciunea pre sdm’a Ișs&j
   Cu catu i se inmultiă turm’a, cu atat’a mai desu trcbuiă se’si'
   schimbe locuinti’a; vedi bine, familia pecurariului trebuiă se’i
   urmeze acolo, unde o chiamă laptele celu dulce, ce’lu câștigă^
   din ugerele incarcate ale capreloru, oilora si vaciloru sale.

     Mutarea acdst’a o aflamu si acuma la arabi, si popora-
tiuni intregi ducu inca si acuma asia numita vidtia „nomada."*

     Cultur’a viteloru inca a stătu la popdrele vechi in ondre;
mare. Cu aceea se ocupau si regii cu fiiiloru. Davidu a fostu
dusu dela turm’a sa la tronu.

     Cultur’a viteloru inca ’si are urmările sale pentru omenime.
Comunicatiunea continua cu vitele, l’a condusu pre omu, la'
unele inventiuni folositdre. Elu a vediutu, cumca cutare animalul
candu este bolnavu, manca dresicare drba si dta ca se insa-¹
natosiddia. Candu se bdlnavea pecurariulu si famili’a sa, cercă;
si elu cu acelea erburi, si dtă ca se insanatosiă. Astfeliu s6
puse fundamentalii sciintiei medicale. De alta parte multe da-
ruri spirituali, cu cari a indiestratu natur’a pre omu, au re-
masu la pecurariu nedesvoltate; elu este condamnata, că se
vietiudsca de parte de alti dmeni, fara vidtia sociale, in comu-‘
nicatiune numai cu animale neratiunali. In fiacare tienuta pe-
curariulu a remasu unu strainu, tdta ocupatiunea sa se îndreptă
numai la atat’a, catu se’si pdta nutri vitele si famili’a, se’sb
faca unu cortu, pre carele se ’lu pdta lesne transmută in alta!
locu, si lipsele lui erau acoperite asia, catu lips’a nu l’a silita,'
că se faca si elu ceva inventiuni.                            •' l"ⁱ

     Vidti’a separata si fara activitate a lucrata apoi spre amor-
țirea spiritului si a trupului, asia catu si astadi intre pastor^
de vite, aflamu omenii cei mai trândavi, dara si cei mai multi
intunecati.                                                   ■    1

     In Europ’a s’a latitu cultur’a dmeniloru atatu de tare, catu
poporu nomadicu numai in partea meridionale a Rusiei, pre
riulu Volg’a, se mai pdte află. Se afla inse turme de acestea
calatdrie in numern mare prin desierturile Africei si ale Asiei.
Asupr’a acestora dmeni, cari se numescu pre sine „fiii desier-

— 583 —


turiloru" vidti’a neinfrenata, cu libertatea atatu de tare con-
lucra, ineatu ei considera cetatile că nisce temnitie, si nu potu
pricepe, cum s’a dejositu omulu la atat’a, catu se’si inchida
libertatea intre ziduri. Dara si popdrele nomade au cate unu
conducatoriu in fruntea loru: Emiru, Scheik, Sultanii, Chanu
si altmintrelea numitu. Elu are respectu intre densii, de co-
munu pentru aceea, ca-ci acela este intre ei conducatoriulu, care
are si turmele celea mai mari. T6ta supremati’a densului se
reduce la atat’a, ca elu este conducatoriulu loru in năvăliri de
răpire, elu pldca dinteiu cu turmele sale si elu ’si asiedia mai
anteiu cortulu unde a aflatu pasiune noua. Dreptu de a de-
manda nu posiede; fiacare din nomadii consoci se tiene egalu
indreptatitu la tdte cu densulu. De alta parte inse fiacare capu
de familia este rege intre ai sei; pre acest’a, de regula pre
celu mai betranu, ’lu considera membrii familiei de capu alu
loru. Acest’a constitutiune a nomadiloru se numesce „patriar-
chale," pentruca la patriarchii din testamentulu vechiu o aflamu
in form’a cea mai desvoltata.

     înmulțirea si inprascierea dmeniloru au condusu pre unii
in atari locuri, cari nu erau corespundietărie nici pentru agri-
cultura, nici pentru cultur’a viteloru, ca-ci tienutulu ’lu acope-
reau păduri nemărginite, ce cuprindeau in sine o mulțime de
animale mari si mici, cari impleau tienutulu de sunetulu sbe-
rateloru sale.

     Lips’a la facutu pre omu cutediatoriu, a luatu la mana
arm’a sa, a intratu in păduri si s’a facutu venatoriu

III. V e n a t u 1 u.

     In vechime carnea animaleloru se mancă cruda si sângele
loru se intrebuintiă de beutura, dra pelea neprelucrata servia de
vestmentu, si eră superbu venatoriulu inbracatu in pelea tigru-
lui, câ-ci semană unei fera atatu de selbatica. Ocupatiunea sa
cea mai plăcută remase venatulu. ’Si inbunatati arm’a si cugetă
la deosebite viclenii pentru d’a se face domnu preste fdrele
selbatice. Ici stă ascunsu cu arm’a sa in dosulu stancei, că se’i
vina animalulu neobservatu la mana, colo alungă animalulu
mai fricosu preste munți si vali cu arm’a sa in .mana, dra de
sangerosulu seu lucru află repausu in pesceri, pre cari se pare
ca natur’a lea gatitu de locuintie pentru fdra si persecutatorii
loru. Pre candu pre alti ămeni i a condusu emigratiunea la
riuri si mari, unde ’si alinau fdmea cu pescii prinși din sinulu
apeloru.

— 584 —


     Si acuma se mai afla popdra, cari traiescu numai din ve-
natu si pescaritu, si se mai afla popdra, cari mananca carnea
cruda. Dinții acestor’a fiindu nestricati prin mancari calde pre-
gătite prin maeștrii, suntu asia de ageri, catu rodu mai usioru
carnea cruda, decum rddemu noi carnea ferta.

     Viâti’a acdst’a selbatica a avutu urmările sale in istori’a
genului omenescu.

     0 vietia nestatornica si selbatica face pre omu crudu si
innadusiesce in elu tdte indemnurile mai nobile ale sufletului. —
Durerea si suferindele altora dmeni nu’i atingu inim’a, fiindu-
ca in elu este tempita tdta compătimirea catra alte fiintie, in-
vetiatu cu uciderea si sangerarea animaleloru.

     Elu nu cundsce odichn’a si liniscea vietiei casnice. Po-
pdrale venatdrie suntu asia de selbatice si nesociale, după cum
suntu animalele selbatice. Domnirea preste animalele selbatice
le face superbe si neinfrenate, ele cauta la alti dmeni numai
că la nisce animale subordinate poterei loru. Popdrale selbatice,
cumu ne invdtia istori’a, de cate ori au emigratu din pădurile loru,
pre unde au potutu ajunge, au facutu din alti dmeni sclavi.
Ei nu cunoscu alte desfetari, decatu beuturi nemesurate si jo-
curi desfrenate.

     O vidtia că acăst’a nu numai nu cultiva darurile sufletului
innascute cu omulu, ci ’lu duce la o selbatecfa generale,
carea se afla inca si astadi la unele popdra ale pamentulni.

     Pre tiermii de catra resaritu ai Australiei ambla si acuma
locuitorii nudi (goli) fara de nici unu vestmentu. Totu orna-
mentulu loru este atat’a, ca ’si brasdâza trupulu cu nisce pa-
mentu rosiu, facendu pe pele deosebite figuri. Dar fiinduca
atari figuri se stergu, au aflatu altii inventiune mai minunata.
Figurele le taia in pelea copilului cu cutîtulu si ungu bresdele
cu vreo buruăna, asia catu pre langa torturi infioratdrie câ-
știga aceea, ca figurele acelea de pre pele nici odata nu dis-
păru. Că se fia mai frumoși, ’si trecu prin sgarciulu nasului
cate o bucata de metalu, de osu ori lemnu frumosu, ce sub-
stitue cerceii femeiloru ndstre. Vestmintele ce le dau europenii
din mila, le primescu, le cerceteza cu deamenuntulu, apoi le
arunca, câ-ci tienu de unu lucra in contra etichetei, de a’si a-
coperi cu ceva trupulu.

     In Mecsico s’au aflatu dmeni, cari ’si ungu intregu tru-
pulu cu miere selbatica si apoi ’si lipescu de pele pene de
papagalii si de alte paseri frumăse, vrendu a se asemenă acestor’a.
In astfeliu de toalete j oca. ei in ciopora si forte bucurosu aru sbură

— 585 —


si iu aeru, dăca ’si ar potea împrumută dela paseri sî aripele.
Aceștia au mai mare aplecare catra paseri, că catra alte ani-
male ; de animalele selbatice fugu pre arbori, ale caroru ramuri le
servescu si de culcusiulu de nopte; aici ’si afla ei desfătare
intre paserile cantatdre, pre cari le ajuta in ciripitu.

       In peninsula Labradoru, in partea de m. năpte a Ame-
  ricei, a fostu inspaimentatdrea datina, ca fetiorulu omdrea pre
  inbetranitulu seu tata, cu man’a sa propria, indata ce nu mai
  potea luă parte la venatorfa. Ei tieneau acest’a de unu ser-
  vitiu umanu, productu alu ambrei fiiesci, si nu se poteau miră
  destulu, cumu afla europenii ast’a fapta de crudela. Ce’i mai
  multu, s’au aflatu popăra selbatice, cari prindiendu inimiculu
  ’lu omorau si ’lu mancau că o delicatetia.

       Asia de tare pdte decadă omulu in selbatecia, ca-ci daru-
  rile cari lea inlocatu Ddieu in trupulu si inim’a sa, nu le pdte
  cultivă.

       Elu sămana după unu istoricu unei grădini, in carea cresce
  numai buruăna, dăca lipsesce man’a cultivatdria a gradinariului.

IV.

       Poporulu romanu se ocupa numai cu ddua din acestea
  economii: cu agricultur’a si cultur’a viteloru (lasandu la o
  parte pre cei pucini ce se ocupa si cu cultur’a mineloru).

       Cultur’a viteloru la poporulu nostru se duce in legătura
  cu agricultur’a asia, catu totu agronomulu cresce si vite. La
  poporulu nostru, candu vorbesci despre cultur’a pamentului,
  poți pe dreptu se intielegi amenddua acestea ocupatiupi.

       Deci poporulu nostru din stravechime se ocupa totu cu
  economi’a de campu, aceeași la acela este inca mai numai in
  starea primitiva.

       Man’a cultivatdria a gradinariului i-a lipsitu. Acăsta lipsa
  i-o suplinesc'e inse asociatiunea transilvana pentru literatur’a
  romana si cultur’a poporului romanu.

       Acăst’a pdrta in firm’a sa „si cultur’a poporului romanu."

       Spre acăsta cultura trebue se ’si îndrepte ea si atențiunea
  principale. Acolo unde amu remasu mai indereptu, acolo ne
  ’trebue si ajutdriele celea mai urginte spre a potă inaintă.

       Caus’a ca poporulu nostru a remasu in cultur’a de campu
  indereptulu altoru popdra, a fostu preste tdte sistem’a feudala.
  Elu nu’si potă lucră loculu la tempulu seu, ca eră silitu, că
  poterea bratiului seu se o aplice la lucrarea pamentului sta-
  panitoriloru sei, si acăsta atunci, candu campulu seu cerea lu-

— 586 —


  crulu celu mai urginte. Afara de acdst’a i lipsea si indemnulu
  că se’si cultive mai bine pamentulu, decatu eră de lipsa, că
  se’si susticna vidtia sa si a loru sei, după ce sciea, ca si pro-
  ductele lui se dieciuescu pre sdm’a aceluia, pentru carele asuda
  in tempulu celui mai urgentu lucru de campu. Starea agro-
  nomica a tieraniloru romani sub feudalismu se ilustra indestulu
  prin urmatoriulu citatu, diir o petitiune a tieraniloru moldo-
  romani indreptata catra divanulu ad lioc: „Holdele celea mari
  si întinse (ale boieriloru) se făcu frumdse si mandse, dr candu
  treci pre langa pamenturile ndstre, ti se rumpe inim’a; ogdrele .
  ne remanu in peragena, papusioiulu (cucurudiulu) se inneca in
  buruiana si remane necoptu, de-lu bate bruma; celu boerescu a-
  siediatu de noi iu cosiere, siedn că aurulu de frumosu. Candu
  da frigulu, candu bate crivetiulu, candu ne bate nevoi’a, ne
  ducemu de ne rescumperamu msusi munc’a ndstra, că se ne
  cliranimu copiii cu densa.“ Era intr’altu locu: „Boulu, vac’a,
  munc’a osteneleloru nostre nu sciamu de suntu ale nostre;
  puiulu si gain’a, laptele dela gur’a copiiloru nostrii de multe
  ori cu nedreptulu ni s’au luatu.“

      Asemenea stare a avutu tieranulu si la noi.

      Tieranii, după cumu dice Papiu Ilarianu in istori’a Roma-
niloru din Daci’a superiora, despoiati de drepturi, de pamentu,
supti, seraciti, acoperiti de intuuereculu nesciintiei, apoi prin
'oprirea prin lege de a’si dă copii la scdla, fara nici unu pro-
specta in venitoriu, nu cugetă la alta, decatu că se’si pdta trage
vidtia de pre o di pre alta. In urma nu le remase alta, de-
catu acea resemnatiune desperata: „asia amu apucatu."

      Numai cultur’a intelectuale si industriale ’lu va pote des-
baieră pre poporulu nostru dela acestu „asia amu apucatu.“

      Aici trebue se’si implindsca si asociatiunea ndstra dato-
rinti’a sa principale, cu cultur’a poporului.

      Poporulu nostru s’a facutu domnu preste pamentulu seu,
rtrebue invetiatu, cum se’si ’lu folosdsca, că se pdta trage ca-
stigu din proprietatea sa. Sciintiele agronomice ne lipsescu cu
totulu. Dara ne lipsescu si scdlele agronomice!!

      Numai atunci ne vomu scapă economi’a de campu din
starea ei primitiva, candu in fiecare scdla satdsca se voru pro-*
pune elementele sciintieloru economice, candu invetiatorii po-
porali voru sci face cunoscute prunciloru de tieranu, celea mai
de lipsa regule agronomice in scdla, candu in institutele nd-
stre pedagogice se vor cresce nu numai dăscăli buni, dara si
agricultori practici, candu la fiecare institutu de invetiamentu

— 587 —


se va propune in modu corespundietoriu si economi’a de campu
că ssciintia. Candu vomu potă trimite elevi cu stipendia pe
la institutele celea mai de frunte agronomice din Europ’a, si
vomu pote dă stipendia de calatoria, că se pota practisă elevii
nostrii pre la celea mai destinse economii de modelu. (Muster-
wirthscliaften.) Candu vomu potă infiintiă reuniuni agronomice
spre latîrea sciintieloru economice, spre' deșteptarea emulatiunei
si indemnare spre primirea metddeloru celoru mai practice de
agricultura; spre introducerea celoru mai bune instrumente eco-
nomice, plante si a celoru mai foăositdrc rasse din animalele
casnice s. a.; candu vomu potă bateru inpreuna cu adunarea
generale a asociatiunei, dra infiintianduse, sub reuniunele pro-
iectate in comitetulu asociatiunei, cu fiacare adunare tienutale,
cate o espusetiune de producte, manufacte si fabricate econo-
mice, din totu felulu de animale din economi’a de vite; si vomu
pote dă premii pentru deșteptarea emulatiunei intre economii no-
stru de campu; in fine candu vomu potă dispune preste in-
stitute agronomice si economii de mustra.

       Dă Ddieu, că tdte acestea dorintie se ni se inplinăsca fara
  intardiere. Am disu.

Clusiu, in 22. Augusta 1868.                       losifu Popu,

jude sing. comitat.


        Conferfntie litcraiie in Bucuresci.


       Citimu in Trompet’a Carpatiloru:

       „In fine betranulu limbei si alu literaturei romane loanu
  Eliade Radulescu, se investmenta cu tog’a demnității sale si
  esc acolo unde’lu chiama datori’a sa.

       Eră si timpulu betrane veteranu alu limbei si alu litera-
  turei romane! pentruca barbari’a cotropise de tote părțile acăsta
  limba frumdsa si dulce, ce a transmisu Tibrulu Danubiului, Itali’a
  României. Eră timpulu se te scuturi de unde te namolisera
  sfaramatorii romanității si ai frumosului românismului, se in-
  cingi fruntea ta cu ceea ce te-a predestinata celu ce te-a tri-
  misu, si se lupți pentru aperarea faptei tale.

       Eptagenarulu n’are timpu se aștepte, si după tine nu mai
  avă cine se lupte pentru aperarea resultatului osteneleloru tale!

       Esi la lupta, domnule Eliade, armatu cu bunnlu simtiu si
  cu geniulu dumitale, si suntemu convinși, ca vei isbuti se se
  faca doue lucruri: se se mai imprastie strainismulu dela vătr’a
  românismului, si se se mai dea si unu aventu mai nobile lite-

— 588 —


  raturei romane, decadiuta sub jugula absolutismului si alu tu-
  toru imoralitatiloru cari decurgu din absolutismu.

      Publicamu cu cea mai viua plăcere acesta adresa, ce ne
, trimite dn. loanu Eliade Radulescu:

„Domnule redactorul

      Se dîce dela unu timpu incdce, ca este necesitate de un’a
. unificare a limbei ndstre romane, si eu credu ca si domnea-
' vdstra recundsceti că si mine, ca acdsta părere nu este asia de
justa, candu toti romanii amu avutu si avemu aceeași limba,
de si modificata după epoce si spontaneu de toti romanii ce
au vorbit’o si au scris’o.

      Unificarea limbei ecsista dela inceputulu ei că si unitatea
natiunei, pentruca:

      1)      Romanii din tdte epocele si din tdte cuprinsurile s’au
intielesu cu atata intre sine, cu catu din disgratia multi popoli
ai Europei nu se intielegu, de si făcu parte din aceeași națiune.

      2)      Biseric’a romana, administrati’a, legislati’a, judecatoriele
s’au servitu cu aceeași limba, ce a intieles’o poporulu pretu-
tindeni.

      3)      Cărțile ce s’au scrisu si s’au tiparitu după timpu de
barbati ce s’au destinsu in cariera litereloru, cupi-indu aceeași
limba intieldsa de popolu.

      4)      Foile publice nu vorbescu decatu limb’a ce o pricepu
cetitorii.

      Se vede dara, ca nu e nici un’a nevoia despre unificarea
limbei ndstre, ca-ci un’a a fostu si este din proprietățile ei de
a se modifică după timpi, nu prin teorie scolastice, ci prin cei
ce se ,destingu prin operele loru, prin fapte.

      Era deca s’ar cere vreuna uniformitate drecare, acest’a se
simte imperiosu, nu in limba, ci in modulu de a o scrie cu
literele pure romane sdu latine.

      Cei ce s’au ocupatu cu studiulu limbei romane si ’i au
cunoscutu geniulu si natur’a ei, aceia intr’unu singuru modu
au scris’o, ori din cate cuprinsuri se afla, pre candu scria cu
literele greco-romane sdu bizantine, si in aceleași modu o scriu
si astadi cu literele pure romane.

      Era de este vreun’a diferenția intre scriitorii nostrii, acdst’a
nu ecsista decatu că la tdte națiunile; instruitii adeca scriu cu
ortografi’a tradiționale si basata pre natur’a si rațiunea limbei,
neinstruitii scriu cumu potu si ei că si la alte națiuni; dra in-
novatorii scriu cumu voiescu.

— 589 —


       Noi nu ne putemu ocupă de cei din urma, nici de cei
  de a dou’a categoria.

       Este inse vorb’a de o adunare si intielegere de barbati, ce
  ’si au petrecuta viăti’a cu păn’a in mana si au dotatu limb’a
  cu cârti, si scriu spre luminarea publicului prin jurnale, ai
  făcu sacrificiuri spre a tipar! acele cârti si a sustienă acele jur-
  nale? Acdst’a in adeveru ar fi de doritu.

       Limbele s’au desvoltatu spontaneu de popolii respectivi,
  ce le-au vorbitu, si s’au cultivatu numai de barbati, ce le-au
  dotatu cu opere meritărie. Teoriele scolastice nu le-au adusu
  nici unu folosu.

       După mine in epoc’a actuale, in prim’a linia barbatii cei
mai competenti, si cari aru avă si dreptulu si datori’a de a se
radună in conferentie spre a decide modulu celu mai raționale,
| mai practicu si mai unitariu de a se scrie limb’a, suntu bar-
' batii actiunei literarie, adeca redactorii făieloru publice si autorii
'■ si traducătorii opereloru dramatice. Aceștia vorbescu si scriu
limb’a curente si unitaria a națiunii.

       Recunoscendu din esperientia acestu adeveru si rapedîle
  folăse ce ar resultă dintr’insulu, cutediu, domnulu meu, a me
  adresă la barbatii ce străbătu carier’a ce amu strabatutu si eu
  in cateva diecimi de ani atatu cu foi publice, catu si cu opere
  dramatice si formarea teatrului naționale.

       Cu asemenea barbati speru, ca in pucine si satisfacatărie
  conferintie vomu avă cu totii împreuna cele mai fericite re-
  sultate.

       Cate se voru decide in asemenea conferintie, pre data se
  voru si publică prin tăte diumalele capitaleloru Bucuresci si
  Iași spre sciinti’a si judecarea națiunii intrege.

• Candu diurnalistic’a si scen’a voru adoptă același modu
  unitariu de a scrie limb’a după natur’a ei, multiamirea națiunii
  va fi generale, si acăsta legitima așteptare va deveni o reali-
  tate cu atatu mai curendu, cu catu ca la acăsta misiune voru
  veni ămenii cei mai competenti si mai practici.

       lău dăra cu mare sperantia curagiu d’a me adresă mai
  anteiu la domneavăstra, domni redactori ai tutoru făieloru pu-
  blice si la dd. membrii comitetului direcțiunii teatreloru, că a-
  poi dinpreuna cu totii se putemu invită pre barbatii ce au ela-
  borata si au dotatu limb’a romana cu scrisele domniei loru.

f Atunci inchianduse o adunare de toti barbatii cei mai com-
  petenti si mai practici din capitala, din partea tutor’a se va
  hotari, cutau se va afla de cuviintia cate o conferenția dăue,

— 590 —


  pre septemana, si astfeliu in vreo diece dduesprediece siedintie
  se voru desbatc pucinele cestiuni, in care s’ar parea ca este
  drecare divergentia de opiniuni, in modulu numai de a se scrie
  limb’a, era nu si de a o paralisă său impedecă din cursulu
  seu naturale.

     Spre usiurarea operatiuniloru in conferintie am si elabo-
rați! o programa pre scurtu cuprindietdrie de cestiunile mai
importante, despre care se cuvine a se ocupă adunarea si care .
credu ca va impacă tote opinfunile. Numele *) acestora cestiuni
sdu propuneri se va putea adaogi de dd. membrii adunării,
deca unele s’au trecutu cu vederea.

     In urm’a acestoru consideratiuni si sperantie cutediu a te
rugă, dn. redactorii, că in duminec’a viitdria, la 10 ale curentei
la 3 dre p. m. se binevoiesci, pre deoparte a face, că unulu
sdu mai multi din dd. redactori ai pretidsei domniei tale fdie
se poftdsca a asistă la acdsta prima adunare, si a representă
in conferintie onorabilulu vostru redactoriu, dra pre de alta
parte a face se se ofere unu locu in colanele fdiei domniei-
vdstre acestei amicale si respectudse invitatiuni.

     Adunarea se face in focariulu teatrului naționale.

     Cu acesta ocasiune me simtiu ferice, domnulu meu, a te
asigură despre stim’a si destins’a mea consideratiune, cu care
am ondre a fi alu domniei tale cu totulu devotatu

                                                   I. Eliade R.

     PS. Se alatura si schiti’a programei cestiuniloru, ce au a
se propune, desbate si decide in conferintiele adunării.

     După unu historicu pre scurtu despre cumu s’a scrisu
limb’a romana in diverse epoce, atatu cu litere greco-romane
seu bizantine, catu si mai in urma cu cele pure latine, se voru
pune inainte cestiunile urmatdrie:

     I.       Ce suntu sistemele si ce este ortografi’a si cacografi’a
sistemeloru.

     II.      Definiti’a ortografiei si in ce consista acest’a. Definiti’a
va servi apoi de base, sdu câ unu principiu in desbaterile si
decisiunile adunării.

     III.      Sistem’a fonetistiloru si a etimologistiloru. In genere
inteligenti’a națiunii este sdu nu, in favdrea celoru moderati?

     IV.       De va predomină parerea celoru moderati, adeca con-
cordarea fonetistiloru cu etimologistii, atunci pana unde, si


      *) Aici se pare a fi erdre de tipariu, in locu de nuinerulu.

                                                       Nota Red. „Transilv.“

— 591 —


unde se cuvine a observă fonetic’a si etimologi’a? si in casulu
acest’a din urma, cuvine-se a se adoptă alfabetulu intregn la-
tinii, său a proscrie cateva litere?           >'

     V.      Este vreo diferenția intre etimologia si.privațiune ?

     VI.       Despre duplicarea consăneloru. Adoptarea său respin-
gerea depinde dela principiulu adoptatu, adeca dela celu eti-
mologicii, său dela celu ecsclusivu foneticu.

     VII.       A se ficsa finalele vorbeloru declinabili din finalele
celoru nedeclinabili.

     VIII.       Despre 1 ce se iinăie in i si celu care se schimba
in r. — Aci se va tracta si despre n si r ce se imăie in i.

     IX.       Despre u finalu si scurtu. — Terminătiunile in e, in
iune — cele in a elenice. Despre finalele in oru. său oriu. Cu-
vine-se adeca a dice: directoru, profesoru, său directore, profe-
sore, său directăre, profesăre că săre, său directorii!, profe-
sării!? Despre u si i finali, dăca mai este necesitate a li se
suprapune semnulu scurtării.

     X.      Despre finalele barbare, că ornicu, alnicu, usiu, esiu etc.

     XI.     Despre solecismi si barbarismi si care le este diferenția?

     XII.    Dăca solecismii si barbarismii potu servi de modelu.

     XIII.        Dăca eseeptiunile se potu luă de mințile sanetăse
dreptu regule generali.

     XIV.         Dăca se cuvine intr’un’a adeverata ortografia a se
ficsă modulu scrierii homonimeloru ?

     XV.        Cu unu cuventu, dăca adoptandu literele pure romane,
se cuvine a cacografiă cu acestea, candu părinții noștri cu
cele bizantine au sciutu ortografiă?

     Aceste cestiuni, cumu si altele ce se voru mai afla de cu-
viintia a se propune in adunare de fiecare membru, cele mai
multe suntu de o natura atatu de evidente, incatu in întrebare
insusi se afla si deslegarea său respunsulu, fara a mai avă ne-
voia de nici una desbatere.

     Desbatenduse dăra, care mai multu, care mai pucinu, după
natur’a loru, aceste cestiuni, si decidenduse, se voru si publică
prin foile publice, representate de membrii adunării spre sciinti’a
si judecarea națiunii, fara a fi obligatorie pentru nimeni; ca-ci:

     Adeverulu este datoriu a convinge; ăra nu a se impune.

— 592 —


/ C 1 i o.

                       ț •

(Continuare).

Ăₙₙₒ E Diplomatario llhistr. D. Com. Josephi Kemeny de Valachia.

1212 Valachia olîm Cumania. Cod. Dipl. Tom. I. pag. 10.

1318 Valachiae Princeps habet jus ad Helthau, ibid. pag. 174.

1369 Layk Vajvoda. Reg. Arch. T. III. p. 19.

1428 Valachiae Bellum. Supl. Cod. Dipl. Tom. HI. pag. 105.

1492 Moldaviae Vajvoda Stephanus. Reg. Arch. T. IV. p. 130.

1493 Valachiae Vajvoda Kalagyor. Supl. C. D. T. V. p. 129.

1498 Valachia pertinet ad Hungariam, ibid. Supl. C. D. T. V. p. 195.

1503 Stephanus & Bogdan Moldaviae Vojvodae. Reg. Arch. Tom. IV. p. 130,
      131, 132.

1504 Bogdan Vojvoda Moldaviae possidet Kukdllovâr. C. D. T. IV. p. 117.

1507 Pax cum Valachis. Supl. Cod. Dipl. Tom. V. pag. 245.

1508 Radul Vajvoda, ibid. Supl. Cod. Dipl. Tom. V. pag 355, 356.

1510 'Moldavia ramus Hungariae, ibid. pag. 345.

1510 Micimea occiditnr ibid. p. 345. Ejus vidua & filius p. 376.

1524 Valachia provincia Hungariae. Supl. Cod. Dipl. Tom. VI. pag. 101.

1553 (ante) Petrus Moldaviae Vajvoda possidet in Transsilvania pagos. Cod.
      Dipl. Tom. IV. pag. 451.

1556 Alexander Moldaviae Vojvoda. Supl. Cod. Dipl. Tom. VIL pag. 127.

1574 Vide „Adversarîa historica“ Com. Jos. Kemeny.

1594 Valachia & Moldavia. Supl. Cod. Dipl. Tom. VIII. pag. 376, item
      1599 pag. 410 & 418 bis.

1598 Stephani Moldaviae Vojvodae Vidua. C. D. T. VI. p. 237, 239.

1611 Valachiae Vojvoda Sorban. C. D. T. VIL p. 35, item 1612 p. 44.

      Valachiae Princeps Constant. Sorban. Reg. Arch. Tom. III. pag. 226.

1631 Gabriel Mogila Valachiae Princeps, Reg. Arch. Tom. HI. pag. 372,
      item 1632 pag. 238.

1633 Valachia Principis Gabrielis Mogila uxor Elisabetha Zolyomi. Codicis
      Dipl. Tom. VI. pag. 341.

1649 „Rex Joannes Casimirus Poloniae Praemisliensem Episcopatum Za-
      moscio Episcopo Valachiae Ordinis Praedicatorum familiae s. Dominici
      contulit;" ita Laurentius Rudavski in Historia Poloniae Varsaviae 1755».
      in Folio pag. 43.

1674 Boerones Transalpinenses. Cod. Dipl. Tom. IX. pag. 196.

1696 Valachiae Principes aedifîcarunt olim in signum alicujus felicis praelii
      Templum Valachorum Coronae. Vide Ms. „Ilistorica relatio Missionis
      S. J. coronensis" ad an. 1696.

1699 Valachiae Principis favor in Jesuitas, quos sibi mitti petit. Vide in
      eodem Ms. ad a. 1699.

1700 Valachiae Principis Nepos educatur p. Jesuitam Coronae, ibid. ad an. 1700.

1713 Valachiae Princeps Georgius Cantacuzenus Jesuitarum Coronensium
      patronus, vide ibid. ad an. 1713.

1716 Princeps Valachiae Maurocordatus capitur. Vide Adversaria Historica
      Com. Jos. Keni6ny ad a. 1716.

1718 Captivus Maurocordatus per Steinviile libertăți restituitur et cessi per
      pacem Passarovicensem 5. Districtus Valachiae veniunt in possessionem
      Caroli VI. Vide „Adversaria Historica" Com. Jos. Kemeny ad an. 1718.

— 593 —


1719 Valachiae Prlncipatus proventus camerales ita plane administrabuntur,
      sicuti Transsilvaniae. et quidem sub uno eodemque Perceptore gene-
      rali. f. 6. 171?.

1719 Relatio circa bona pure fiscalia in Valachia f. 13 1719.

    f Valachia conjuncta maneat Regno Hungariae. Vide „Notiones histori-
      cas“ Com. Jos. Kemâny ad an. 1613.

      De Valachia & Moldavia olim Hungariae subjecta.

         Vide Eder in Felmer pag. 123. 146 & 185—188; item.

         Vide Pray „Dissert. in armales veteres,“ pag. 134 item.

      De Insignibus Valachiae, in Ungarisches Magazin, I. pag. 365—373
         item IH. pag. 198.

      Fragmenta descriptionis Valachiae austriacae, auctore Friderico Schwany
         de Springsfeld, habentur in ITngr. Magaz. IH. pag. 179—201.

      Valachia olim pars Hungariae. Vide Fej6r Cod. Dipl. T. IX. Voi. H.
         pag. 1 in nota.

      Commentarios Georgii Pray de jure Hungariae in Valachiam edidit
         Fejâr, Budae 1837, signanter pag. 107, — ubi pag. 201—206 ha-
         betur etiam Cathalogus chronologicus Vajvodarum Valachiae.

L/                               (Va urma)-

Nr. 230—1868.                -----------------

        Protocolulu siedintiei ecstraordinarie a comitetului asociat, trans.

tienuta in 2. Septembre c. n. a. c. sub presidiulu Rev. dn. vicepresiedinte
Ioane Hanni’a, fiindu de facia dd. .membrii ai comitetului: II. sa dn. consil.
aulicu lacobu Bolog’a, II. sa dn. consil. gubern. Pavela Dunc’a, D. sa dn.
cons. de finantie Petru Mânu, dn. senatoru Petru Rosc’a, dn. adv. dr. Ioane
Nemesiu, dn. secret. H. Ioane V. Rusu si dn. red. Nic. Cristea.

      §. 96. Rev. dn. vicepresiedinte arata, că la ordinea dilei
se afla raportulu comisiunei insarcinate in siedinti’a trecuta a
comitetului cu esaminarea concurseloru intrate la comitetu pen-
tru cele 3 stipendie de cate 150—200 galbeni, create din partea
societatiei „Transilvani’a" din Bucuresci; deci poftesce pre dn.
referințe respectivu a raportă in acestu objectu.

      II. sa dn. consil. gubern. si membru alu comitetului că
referințele comisiunei numite, aduce la cunoscintia, ca la susu
menționatele stipendia au incursu 9 concurse si ca comisiunea
esaminandu cu scrupulositate respectivele documente si adu-
cendule in combinare cu regulamentulu prescrisu din partea
societatiei „Transilvani’a," ’si-a procuratu acea convicțiune in-
bucuratdria, că mai toti acei tineri concurenti, afara de doui
inși, carii n’au satisfacutu pre 'deplina conditiuniloru prescrise,
in puterea documenteloru sale celoru recomandabile, aru me-
rită a se recomandă onoratei societăți „Transilvani’a," inse
totuși, fiindcă stipendiale pentru care s’a escrisu concursu sunt
numai 3, asia comisiunea alegendu dintre concurentii buni pre
cei mai distincti, a aflatu cu cale a propune comitetului pentru


45

— 594 —


recomandare pre următorii 3 concurenti, anume: pre Alecsiu
Dragosiu, juristu absolutu, cu calculii de eminentia din tdte
objectele, pre Ioane Lapedatu si Nicolau Cocorada, ambii ab-
soluti in gimnasiulu de stătu in Sibiiu si maturisati cu prece-
lentia.

     Luanduse la disensiune propunerea comisiunei si esami-
nanduse din partea membriloru de facia cu tdta seriositatea
testimoniale si adusele concurcntiloru: ii. sa dn. cons. aulicu
lacobu Bolog'a se afla motivatu a face alta propunere, că a-
deca Alecsiu Dragosiu, carele a absolvatu deja drepturile, de
si recundsce cu bucuria frurnosulu lui progresa in sciintiele
juridice, totuși fiinduca se afla deja aplecatu că scriitoriu la
unu asesoru judecatorescu romanu in Clusiu, se se lase afara
chiaru si din punctulu de vedere alu economiei naționale si
se se recomande altulu in locu’i, că cu modulu acest’a se se
păta ajută alti tineri, carii inca nu’si au finitu carier’a studia-
loru; deci propune din partesi a se recomanda la numitele sti-
pendia tinerii concurenti: Ioane Lapedatu, Nicolau Cocorada
si Ioane Bozocea, carii au produsu testimonia de eminentia.
Propunerea dn. consiliariu mai fă spriginita de alti doui mem-
brii ai comitetului.

     Din contra dn. secretariu II. partenesce opiniunea comi-
siunei cu atatu mai vîrtosu, cu catu ca tinerulu concurente
Alecsiu Dragosiu că juristu dandu dovedi de unu progresu
atatu de eminente, e de lipsa si de interesu, că se i se dea
ocasiune a’si perfectionă si mai departe talentele sale eminente.
In fine presidentele după mai indelungate si seridse desbateri
punendu mai anteiu la votisare propunerea comisiunei,

     se primesce cu maioritate de 4 catra 3 voturi, deciden-
duse a se recomanda pentru impartasirea cu stipendiale
Gestionate tinerii concurenti Alecsiu Dragosiu, Ioane Lapedatu
si Nicolau Cocorada. Era il. sa dn. consil. lacobu Bolog’a
reservandu’si dreptulu a’si da in scrisu opiniunea sa motivata,
se decide, că aceea se se acluda la acestu protocolu si se se
inainteze la comitetulu societăți ei „Transilvani’a¹' dinpreuna cu
celelalte concurse si documente respective intrate la comite-
tulu asociatiunei.

     Cu aceste siedinti’a comitetului începută la 10 <5re se in-
chiae la 11 ’/₂ înainte de amiadi.

   I. Hannia mp.                              I. V. Rusu mp.

    vicepresiedinte.                               secret. II.

— 595 —


Nr. 237—1868.

        Protocolulu siedintiei comitetului asociatiunei trans. rom.

tienute in 15. Sept. c. n. a. c. sub presidiulu ecs. sale dlui presiedinte Lad.
Basiliu Popu, fiindu de facia Rever, dn. vicepresied. loanu Hannia si dintre
membrii comitetului: il. sa dn. cons. aulicu lacobu Bolog’a, il. sa dn. cons.
gub. Pavelu Dunc’a, il. sa dn. cons. gub. Eli’a Macelariu, il. sa dn. cons.
de finantia Petru Mânu, dn. sen. Petru Rosc’a, dn. adv. dr. loann Nemesiu,
dn. prof. si parochu Zachari’a Boiu, dn. I. V. Rusu secret. II., dn. capit. si
cassariu alu asoc. Const. Stezariu, dn. prof. si controloru alu asoc. (m. supl.)
Ioane Popescu, dn. redactoriu si bibliotecariu alu asociat, (m. supl.j Nicolau
Cristea, dn. advocatu dr. Racuciu (m. supl.) si dn. parochu in Vizocn’a (tn.

supl.) Ioane Popu.

     §. 97. Ecs. sa dn. presiedinte esprimandu’si bucuri’a, ca
impregiurarile ’i-au concesu a pote presidă la acesta siedintia,
saluta pre membrii adunati ai comitetului, 6ra aceștia ’si dau
espresiune bucuriei si reverintiei sale catra dn. presiedinte prin
unu „se traiesca¹¹ intreitu.

     Ceea ce se Însemna spre sciintia.

     §. 98. Dn. cons. gub. Eli’a Macelariu aduce la cunoscinti’a
comitetului, cumca dn. cassariu in pensiune Gabriele Vaida ’i
a predatu 2 obligațiuni urb. trans. in valdre de 210 fr. v. a.
si strapunendu resp. oblig, in faci’a siedintiei, dlui cassariu alu
asociat, propune, că numitulu dn. oferitoriu conformu §lui 6
p. 1 din statute se se dechiare de membru fundat, alu asoc.

     Conclusu. Comitetulu luandu spre imbucuratdria sciintia
ofertulu dlui Gabr. Vaida, ’lu dechiara de membru fundatoriu
alu asoc., insarcinandu pre secret, in conformitate cu conclu-
sulu adun. gen. dela Gherl’a p. XXIII pos. 2) a’i trimite dipl.
resp. Totuodata considerandu starea precaria a sanatatiei dn.
oferinte, carele de mai multu timpu se afla patimindu, crede
comit., ca’i va face o surprindere plăcută, dcca prin doui membrii
trimiși din sinulu seu ’i va face cunoscuta bucuri’a si multiu-
mit’a sa; deci insarcinăza cu Împlinirea acestei misiuni in nu-
mele comitet, pre dd. consiliari Pavelu Dunc’a si Petru Mânu.

     §. 99. Ecs. sa dn. presiedinte arata, ca se afla la ordinea
dilei impartasirea protocolului adunarei gen. a asoc. tienute la
Gherl’a in 25 si 26 Aug. a. c. c. n., deci poftesce pre secret.
II., că se dă cetirea numitului protocolu.

     Secret. II. luandu cuventulu, incunosciintiăza, ca protoco-
lulu fiindu camu lungu de vreo 11 c<5Ie, din respect, economi-
sarei timpului, a aflatu de bine a face unu estrasu fidelu, in
carele se cuprindu tdte acele concluse ale adun, gen., cu a ca-
roru esecutare e insarcinatu comitetulu; deci r<5ga pre comit,

— 596 —


că se binevoiăsca a se dechiară, dăca mai voiesce a se ceti
intregu protocolulu, său numai in estrasu.

     Comitetulu decide a se dă cetirea estrasului din protocolu
facutu de secret. II., cu atatu mai vîrtosu, cu catu ca proto-
colulu intregu se va publică in foi’a asoc. catu mai curendu.

     §. 100. Secret. II. premitiendu, ca conclusele adun, gen.,
a caroru sciintia si efectuire atingu pre corn, se începu numai
dela punctulu XVI alu protocolului, cetesce conclusulu coprinsu
in acestu punctu pos. 2), care suna astfeliu: „cu privire la scri-
s<5rea bancei gen. de asecuratiune reciproca „Transilvani’a,"
prin care se rdga de presidiulu asoc., că prin influinti’a sa si
anume prin asoc. trans. se binevoiăsca a midiuloci, că popo-
rulu romanu se participe la acelu asiediamentu in interesulu
seu propriu, adunarea gen. decide, că asoc. trans. prin mem-
brii sei se staruiăsca a familiarisă intre poporu banc’a de ase-
curatiune „Transilvani’a."

     Acestu conclusu alu adun. gen. se iă spre sciintia.

     §. 101. Se dă cetire concluseloru adun. gen. cuprinse in
punctulu XVII., combinatu cu punctulu XX., prin care adun,
gen. pentru esaminarea propuneriloru coprinse in disertatiunea
dlui secret, gub. Lad. Vaida, carea tractăza despre: „necesita-
tea de a dă espresiune solena recunoscintiei pentru fundatorii
de scole etc. si de a conlucră spre radicarea starei materiale
a poporului," a decisu compunerea-unei comisiuni din membri-
asoci. aflători cu locuinti’a in Clusiu, unde se afla si dn. pro-
punetoriu, cu însărcinarea, că in contengere cu resp. dn. pro-
punetoriu se elaboreze unu proiectu in acestu obiectu si se’lu
asterna viitărei adunari gen. spre pertractare si decidere. Totu-
odata din partea adun. gen. de membrii comisiunei numite se
alesera dn. protopopu loanu Pamfiliu, dn. secret, gub. Sam.
Porutiu, dn. jude sing. losifu Popu, dn. adv. Alecsiu Popu si
dn. concipistu gub. Petru Nemesiu si de suhstituiti dn. ase-
soriu Leontinu Popu si du. proprietariu Lazaru Baldi.

     Conclusu. Comitetulu decide, că conclusulu amentitu alu
adun, gener. se se impartasiăsca dloru membrii ai comisiunei
prin dn. protopopu si colect. asoc. in Clusiu loanu Pamfilie.

     §. 102. Se cetesce conclusulu coprinsu in p. XVIII, prin
carele in urm’a raportului comisiunei însărcinate din partea
adunarei cu incassarea tacseloru dela membrii vechi si înscrierea
membriloru noui, adunarea luandu spre inbucuratoria sciintia
sum’a incassata, care face cu totulu 1501 fr. 50 cr., totuodata

— 597 —


decide, că comitetulu se ingrijăsca a provedd cu resp. diplome
pre membrii noui fundatori si ordinari.

     Conclusu. Secretariulu se insarcinăza a espedă membri-
loru noui resp. diplome.

     §. 103. Se cetesce conclusulu compusu in p. XIX, prin
carele adunarea in urm’a raportului comisiunei insarcinate cu
censurarea socoteleloru cassei si cancelariei asoc. decide, că
dn. capit. si cassariu alu asoc. Const. Stezariu pentru ecsacti-
tatea sa si neobosit’a diligentia in ducerea protocdleloru fon-
dului asociat., se i se esprime recunoscinti’a, ăr’ in privinti’a
licui dârei speseloru de calatoria ale oficialiloru asoc. pana la
Gherl’a si indaraptu, care făcu 82 fr. 20 cr., se se urmeze con-
clusulu comitetului asoc. din 19. Augustu 1868 § 93.

     Conclusu. Se iă spre sciintia, ăra esolvirea speseloru de ca-
letoria a oficialiloru asoc.. care făcu sum’a de 82 fr. 20 cr., se
asemnăza prin acăst’a la cass’a asoc.

     §. 104. Se cetesce p. XXI din protoc. adun, gen., prin
carele pe bas’a raportului comisiunei insarcinate cu proiectarea
bugetului pre an. asoc. 186%, se statoresce bugetulu prelimi-
nariu alu asoc. si totuodata se resolvăza unele petitiuni incurse.
la adun., in urma se mai dau unele indreptaria, urmande pre
viitoriu din partea comitetului la elaborarea proiectului de bu-
getu asternandu adunarei gen.

     a)       Bugetulu asoc. pre an. 186% se statoresce in urma-
toriale positiuni:

     Pos. 1) 200 fr. remuneratiunea secret. II., inse cu acea
observare, ca adunarea necunoscendu inmultirea afaceriloru a-
cestui deregatoriu alu asociat, pentru ostenelele lui, i aduce
multiumita publica.

     Pos. 2 si 3) Onorariulu unui inristu aplicatu că scriitoriu
in cancelari’a asoc. 100 fr., ăr spese de cancelaria 200 fr.

     Pos. 4 si 5) Doue stipendia de cate 100 fr. pentru as-
cultătorii de drepturi afara de patria, si 80 fr. stipendiu pen-
tru unu ascultatoriu de drepturi in patria.

     Pos. 6) Unu stipendiu de 300 fr. pentru unu ascultatoriu
de politechnica.

     Pos. 7) Doue stipendia de cate 300 fr. pentru ascultătorii
de filosofia si profesori de gimnasia.

     Pos. 8) Doue stipendia de cate 330 fr. pentru agronomisti.

     Pos. 9) Doue stipendia de cate 50 fr. pentru gimnasisti.

     Pos. 10) Doue stipendia de cate 50 fr. pentru studenti
la scăl’a reale.

— 598 —


     Pos. 11) Ajutoriu de 50 fr. pentru unu sodalu, carele
voiesce a se face măiestru, si doue ajutoria de cate 25 fr. pen-
tru doui invetiacei de meseria, carii au a se face sodali.

     Pos. 12) Doue premia de cate 25 fr. pentru acelia, cari
pana la adun, gener. prosima voru dovedi, ca au prasitu celu
pucinu 200 oltoi prensi.

     Pos. 13) 100 fr. pentru spese estraordinarie si bibliotec’a^
asoc. computandu si spesele aceste si supererogatulu anului
trecutu de 4 fr. 44 cr. v. a.

     Pos. 14) 400 fr. remuneratiunea secret. I. pentru redac-
tiunea fdiei asoc.; sciendu inse adun., ca acdsta remuneratiune
nu este potrivita fatigieloru puse de dn. redactoriu G. Baritiu,
dr venitele asoc. pentru presente nu drta asemnarea unei sume
mai cuvenite, esprime dn. secret. I. si redact. G. Baritiu cea
mai ferbinte recunoscientia pentru ostenelele puse in in-
teresulu binelui asociat. Totu in legătură cu acestea, adun,
decide subvenționarea fdiei asoc. din bugetulu asociat.

     b)      La propunerea comisiunei bugetarie adunarea decide
asupr’a urmatorieloru petitiuni incurse la aceeași si anume:

     1)      Rogarea dinpreuna cu documentele aduse alu docentelui
dinBoosu, Petru Gram’a, carele a cerutu a se impartasf cu unulu
din premiele de cate 25 fr. defipte pentru prăsitorii de oltoie,
se indrdpta la comit, spre esaminare.

     2)      Rogarea agronomistului Georgie Ventila, carele au ce-
rutu a i se urcă stipendiulu avutu, dela 330 fr. la 450 fr., s’a
respinsu.

     3)      Rogarea gimnasistului Adamu Sirlincanu, pentru unu
stipendiu de 50 fr. s’a recomendatu considerarei comit, cu o-
casiunea inpartirei stipendialoru.

     c) In urma adunarea incredintidza comit, spre urmare in-
tru facerea proiectului de bugetu pre anii viitori, indreptariale
propuse in anului trecutu de comisiunea bugetaria, tipărite si
in „ Transilvani’a “ la fdi’a 179.

     Comit, luandu in ordine la discusiune positiunile si dis-
positiunile specificate mai susu, sub lit. a) 1—14 inel.; lit. b)
pos. 1 si 2, si lit. c) cu privire la fiacare din acele, decid©'
precum urmdza:

     a)      In privinti’a celoru cuprinse sub lit. a) pre 1—3 atin-
gatdrie de remuneratiunea secret. II, a scriitoriului de cance-
laria si a speseloru de cancelaria, se decide asemnarea esolvirei
acelora sume, la cass’a asoc. in rate treilunarie.

     b)      In privinti’a celoru cuprinse sub lit. a) si anume pos.

— 599 —


4, 5, in privinti’a stipendialoxu pentru iuristi in patria si afara
de patria; pos. 7) pentru doui ascultători de filosofia; pos. 8)
numai pentru unulu din stipendiale pentru agronomisti, (celu-
alaltu fiendu impartîtu din anulu trecutu); pos. 9) doue sti-
pendia pentrn gimnasisti; pos. 11) ajutoriu pentru unu sodalu
de meseria si doue ajutorie pentru invetieceii de meseria, după
ce secret. II. observdza, ca aceste stipendia si ajutorie fiendu
libere, din motivulu considerarei acelei inpregiurari, că acele
se se pdta impartf inca cu inceputulu anului scol. 186%, in
urm’a dispositiunei presidiale, s’a datu la concursu inca in 8.
Sept. a. c., comit, acăsta procedere aprobanduo din parte’si o
luă spre scientia; dr cu privire la cele cuprinse totu sub lit.
a) pos. b) relativu la unu stipendiu pentru unu ascultatoriu
de politechnica, pos. 8) numai pentru unu stipendiu pentru a-
gronomistu, si pos. 10) pentru stipendiale defipte pentru stu-
dentii dela scdlele reali, de drece tenerii împărtășiți si in an.
scolast. trecutu cu acele stipendia au satisfacutu pre deplinu
conditiuniloru recerute, comit, in conformitate cu conclusulu
seu din 17. Sept. a. tr. se afla îndemnata a decide, ca acei
teneri si anume Dionisiu Radesiu, ascultatoriu de politechnica
la univers, din Vien’a cu 300 fr., Georgiu Ventila ascultatoriu
de agronomia la Ung. Altenburg cu 330 tr. si losifu Masimu
ascultatoriu la scdl’a reale din Sibiiu si Constant. Popoviciu
ascultatoriu la scdl’a reale in Brasiovu, ambii cate cu 50 fr.,
se se lase si pre a. scol. 186% in usuarea avuteloru stipendia,
cu îndatorirea de a produce la comit, cu finea fiacarui seme-
gresulu facutu in studia, si totu-


odata se se dea la cas’a asoc. asemnatiunea necesaria pentru
esolvirea acestoru stipendia in rate treimestrali pre langa cui-
tantie vidimate de direcțiunile resp.

     c)      In privinti’a celoru cuprinse sub lit. a) pos. 14) si a-
anume in privinti’a remuneratiunei secret. I. că redact. fdi’a
asoc. se decide asemnarea aceleia la cass’a asoc., si totuodata
comit, si va tiend de o plăcută datoria a aduce la cunoscienti’a
dlui secret. I. conclusulu adun, gener., prin carele i se esprima
cea mai ferbinte recunoscientia pentru ostenelele puse in in-
teresulu binelui asoc. prin luarea asupra’si a sarcinei de red.
alu fdiei „Transilvani’a."

     d)      Cele cuprinse sub lit. b) pos. 1, 2 si 3 relative la pe-
titiunile incurse la adun. gen. si cele sub lit. c) relative la în-
dreptările indigitate, comitetulu decide esecutarea acelor’a con-
formu concluseloru amentite mai susu a adunarei gener.

(Va urma).


stru dovedde sale despre pro

— 600 —


        Bibliografia.

     Ne Inanau voia a reflecta pe amicii istoriei naționale, cum-
ca tom. III. din

ARCTIIV’a ISTORICA A ROMÂNIEI

de B. Petriceiu-Hajdeu inca se afla in manile publicului si
coprinde in partea sa cea mai mare documente păstrate in
un’a seu alt’a din limbele slave, incependu dela 1466 inainte.
Despre planulu acestei arcbive citimu in prefati’a tomului III.
acestea:

     „După planulu, ce si-a formulata deocamdată redactiunea, in acesta
alu treilea anu alu esistentiei sale, „Archiv’a Istorica¹¹ va publică mai cu
deosebire diferite acte si relatiuni slavone, importante pentru trecutulu Ro-
maniloru si necunoscute pana acumu istoriciloru noștri: in acestu modu ea
nu va mai face, că pana acumu, unu feliu de concurentia altoru publicatiuni
de acestu genu, ocupate cu reproducerea acteloru si relatiuniloru, scrise in
limbele occidentale, a caroru cunoscintia e mai respandita.

     Documentele de acăsta ultima specia, precumu acele latine, italiane,
germane, francese etc., ne voru servi numai intr’unu modu secundariu, adeca
intru catu ele vor pută fi necesarie pentru a ilustra prin notitie obscuritatea
său ambiguitatea documenteloru celoru scrise in diferite dialecte slave si
carii voru formă insasi basea publicatiunei.

     Pe de alta parte de si camer’a legislativa, afara de „Archiv’a istorica,®
mai prevede si o alta publicatiune oficiala, menita a da la lumina in specie •
documentele adunate si conservate in archivele statului, totuși pana a se pută
realisă dorit’a prevedere, onor, ministeriu alu instructiunei publice, spre a nu
se perde unu timpu pretiosu, binevoi a acorda acesta plăcută sarcina totu
redactiunei nostre, autorisandune a alege si a publică din armariele archive-
loru statului documentele cele mai interesante, atatu slave, precumu si ro-
mane si a mai complecta acăsta mina după putintia prin alte documente
inedite, ce se voru găsi in posesiunea particulariloru.

     Astafeliu tomulu alu 3-lea alu „Archivei Istorice,® in urm’a intielegerei
cu onor, ministeriu alu instructiunei publice, care pune tdta bunavointi’a po-
sibila pentru prosperarea acestei publicatiuni, va cuprinde:

     Documente romane inedite si totu feliulu de acte si relatiuni slave, ne-
publicate său netraduse pana acum’a in limb’a romana, importante pentru
trecutulu nationalu, si carii după trebuintia voru fi insocite de comentarii,
prefașiuni seu note.

     Bucuresci, 20. Aprile 1867.

B. Petriceicu-Hajdeu.


       ERATA. In Nr. 23 la pag. 566 lini’a 15, a remasu afara o linia
intrăga, prin care intielesulu se altera. Deci se se cităsca asia: „. . . ma-
ni’a ceriului prin o furtuna a nimicitu tăta speranti’a ostenelei sale. Asia
’si pune speranti’a in Dumnedieu etc. etc.


Editoriu si provedietoriu: Comitetulu. — Redactoriu secretariulu I. alu asociatiunei. —
Tipografia Romei' & Kamner.