TRANSILVANIA. Foia Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. i Acesta foia ese cate 3 colo pe luna si costa 2 fr. v. a. pentru membrii asocia- < tiunei, 6ra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 4 fr. cu porto poștei. I Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. — Se aboneza la 8 Comitetulu asociatiunei in Sibiiu seu prin posta seu prin dd. colectori. Ni*. 18. Brasiovu 1. Septembre 1868. Alllllu f. Despre medicina cu respectu la poporulu romanescu. (Continuare.) Asia ne invătia renumitulu medica Bock. Noi amu citatu dintre altii pre acesta că pe o auctoritate eminenta, din causa ca elu inca nu apucă a trece in cdt’a asia numitiloru fisiurgi, sdu medici naturali, ci elu se tiene pana astadi de cast’a sa, prescrie si acuma medicamente. Acdsta, purtare a lui dr. Bock se va parea la multi că o paradocsla; dea inse ce dice drasi totu dr. Bock: „ „Inse domnule doctoru, o recepta totu imi vei scrie!"' “ „Acesta dorintia (a bolnavului) me facil se recadu in scau- nulu meu. Adica acesta fu resultatulu prelegerei mele tienute in restempu de un’a diumetate de dra catra unu asia numitu patientu cultivatu. Eu ii diceam lui, ca bdl’a nu i se va vin- deca prin medicamente, ci numai prin o vidtia regulata. Apoi se fiți vediutu, cu cata incredere si consideratiune se purtă catra mine acestu bolnava viclenu pre catu timpu ii vorbeam eu. Elu imi facea semne de complacere astfeliu, in catu eu eram mândru, ca am salvata unu sufletu bolnava diii manile acelui satana, care pdrta numele de medicamentu. Acesta inse vine de acolo, ca ne bucuramu prea iute si in grab’a ndstra tienemu pe dmeni destula de intielfepti, pentrucă se’si scia tracta atatu trupulu catu si sufletulu propriu. “ Pentrucă se pricepemu si mai bine atatu dîsele dlui Bock, catu si ale mai multora medici de renume mare, se aruncamu o retrospectiva scurta preste istori’a medicinei. — 418 — Inca din tempurile cele mai vechi ap’a rece, diet’a si misîcarea in aeru liberu au fostu mediuldcele mai eschisive, de care omenii se foloseau spre az se vindeca de băle pe cale firesca si fara nici unu metodu. Omenii s’au departatu numai succesive dela acesta cale aratata de natura si au apucatu pe caii arteficidse si retacite. Popdrale antice puneau pe bolnavii loru de-alaturea drumuriloru si locuriloru publice, pentrucă trecătorii se le dea consiliu. Despre singuratecele popdra se sciu urmatdricle. Indianii faceau secretu din art’a loru de me- dicina; era fiinduca acdsta prin Zoroaster trecii la Persiani, dra dela aceștia la Egipteni si dela aceia prin Moise la Israil- teni, se pote crede, ca tractarea medica fiindu la t<5te acestea popdra in principiu asemenea celei observate la Israeliti, ea a fostu simpla si naturei corespundietdria, pentrucă la Israeliti aflamu mesurele cele mai simple si mai priincidse, care si a- stadi corespundu climeloru ndstre atatu in privinti’a dietei, catu si a preservarei de băle (profilacticei). Aici tragemu atențiunea cetitoriloru de ecs. numai la intrebuintiarea spalarei si a bai- loru in dile de sanetate si in băle. Dela Egipteni medicin’a trecfi la Elini, dra dela aceștia mai tardiu la Romani, inse si la aceștia s’a intrebuintiatu sim- plu si in modu corespundietoriu naturei. Cunoscuta este, ca acestea popdra vedeau scaturiginea bdleloru in cate o dieitate, de aceea pentrucă se o imbuneze pe aceea, edificau temple in ondrea loru (precumu si astadi mai făcu multi). Popii aceloru temple erau in cursu de mai multe vdcuri totuodata si medici, inse fara nici o teoria. Impregiurulu aceloru temple atatu de- mnitatea locului, catu si regiunea plăcută cu atmosfer’a sane- t<5sa, contenirea dela escese (diet’a), băile si spalarea (ap’a rece), jocurile si ecsercitiele gimnastice (misicarea in aeru curatu), aveau cele mai bune urmări pentru vindecarea bol- naviloru. Ipocrates (nasc, in 456 ani in. de Isusu Christosu), celu mai renumita medicu elinu si fundatoriulu medicinei scientifice, a culesu cu cea mai mare diligentia tdte acestea observatiuni si elu nu avea alta metodu, decatu numai esperienti’a. Mo- delulu lui Ipocrates a fostu natur’a, dra calauzulu sdu con- ducatoriulu seu era nesuinti’a de a descoperi adeverulu. Si- stem’a sa, fara indodla cea mai buna, nu a fostu alt’a, decatu o colectiune de observatiuni cu regule deduse din aceleași. De aici inainte inse medicin’a ajunse mai alesu prin Erophilus — pe diverse caii retacite si estreme. Mersulu ei se asemană unui — 419 — drumu sierpuitoriu, carele in colaciturele sale cate odata se apropie de calea cea adeverata, adica de cea c ore spun dietăria naturei si observatiuniloru făcute, după aceea inse ărasi se abate mai multu său mai pucinu dela calea drăpta. Cu inflo- rirea filosofiei, care a cadiutu tocma in acelea tempuri, medi- cin’a trecu in manile filosofiloru speculatori, carii pe specula- tiunile si abstracțiunile loru arteficiăse au edificați! si metoduri medicinali totu asia de arteficiăse, inse cu atatu mai pucinu folositărie. De atunci incăce numai după trecerea mai multora sute de ani tractarea naturala a băleloru isi recâștigă rangulu si dreptulu seu prin doctrin’a creata din nou de dr. Haline- man, adeca prin Homoeopathia. De-si principiale homoeo- pathiei se para a fi fărte paradăcse (neusitate), totuși lumea are a multiamf acestei sisteme, cumca in tempulu nostru me- dicin’a incepu a se reintărce din nou la natura si la acea sim- plitate , cata numai se păte combina cu referentiele create de cultur’a năstra moderna. Homoeopathi’a ne invetiă de nou, că medicii se nu pună man’a cu prea multa cutezare pe corpulu bolnavului; ea ne invetiă, că se respectamu puterea vinde- catăria a naturei si se o lasamu că se lucre. Homoeo- pathi’a in specie ne arata, ce minuni păte produce diet’a strinsa, cumu si ca la cate-unu casu anumitu nici decumu nu e de lipsa, că se dai bolnavului dintr’odata cate o dutiena de medi- camente, ci cumca de regula este de ajunsu numai cate unu mediulocu simplu, pentrucă sanetatea ărasi se se resta-ure. Deci homoeopathi’a formăza trecerea dela sistem’a medica arteficiăsa de mai nainte Ia cea de astadi, simpla si naturala; asia ea este membra ultimu, era simplitatea rationata de astadi e membra din urma alu cercului in carele s’a intorsu medicin’a dela ur- dîrea ei pana in tempulu nostra. Acestu din urma membra este acela, despre carele renumitulu dr. Dumoulin dela Paris a dîsu in ăr’a mortiei sale catra colegii sei, carii deplângeau perderea lui: „Eu lasu in urm’a mea trei medici mari, ăra a- ceia sunt: „Ap’a, misicarea si diet’a. “ Ei, bine, păte fi ca ne va dice cineva: Ce vrei dta cu acestea? Vrei se indrepti lumea cu degetulu? Voiesci se iai dela ămenii bolnavi inca si cea din urma anghira de sperantia, ce le dau in durerile si in bălele loru medicii si medicamen- tele? Voiesci se’i lași fara nici o sperantia? — Ba nici decumu, eu voiescu numai se aratu, ca romanulu este unu poporu verde, carele inca n’au apucatu a’si scalciă si strica instinctulu (bol- dulu) naturalu. Acestu instinctu sanetosu apara pe romanu de 32* — 420 — uncie medicamente, la care nu se supune, nu pentruca ar fi prostu seu nepasatoriu de sanetatea si vidti’a sa, ci pentru ca nu’lu lașa boldulu seu; era dăca elu rugatu său amenintiatu se supune totuși unei cure metodice, atunci tdta natur’a sa se revoltăza si nu are pace, pana candu nu lapeda — vdme — pe acestu inemicu alu seu, adica medicamentele arteficidse. Asia dara acestu instinctu sdu boldu firescu trebue se’Iu cultivaniu si se ingrijimu de elu, aratandu dmeniloru regulele igienice, nu din punctu-de-vedere medicinalu, precumu s’a in- templatu pana acuma, ci din acela, in carele au ajunsu astadi sciintiele naturali si care au se ajunga cu incetulu proprietatea tuturora dmeniloru, era nu numai a unei caste privilegiate. Scopulu unui medicu adeveratu trebue se fia, că său persdna său familia, se ajunga a fi catu se pdte mai independente intru dejudecarea si tractarea afaceriloru sale trupeșei; se’i arate mo- dulu vietiuirei intru intielesulu celu mai strinsu alu cuventului, adica cumu se pre’ntempine bălele prin unu modu rationabilu; se’i arate, cumca in orice corpu organicii jace o putere con- servatdria (tienetdria), care se opune bdleloru, ăra dăca acestea totu se născu, atunci le delatura; se’i faca cunoscute acelea mediuloce naturali, care sunt in stare a delatura pedecile ce voru fi standu in calea puteriloru vindecatdrie. Din secoli este cunoscuta si cei mai buni medici recuno- scură de regula si indreptariu intru ecsercitarea profesiune! loru, cumca activitatea organica a tuturora organismeloru vii preste totu, si in specie a organismului omenescu, posede dresi- care independentia, unu gradu inaltu alu domniei de sine, pe care o ecsercităza ne’ncetatu pentru scopurile conservarei pro- prie, era acăsta o face in dilele de sanetate că si in cele de bdla. Acestei activitati organice i s’au datu numiri diverse, precumu: Autocrația (domni’a de sine), Autonomia (guber- narea de sine), Physiautocratia (domnia independente a na- turei), Vis naturae conservatrix (puterea conservatdria a naturei), Vis naturae medicatrix (puterea vindecatdria a na- turei), Physiatrica (vindecare naturala); inse din tdte acestea numiri se vede, cumca ele in esentia insămna totu un’a, ca adica in natur’a omului donmesce o putere, o virtute, o capa- citate, o activitate, alu cărei scopu este conservatiunea propria a organismului, care inse nici decunm nu este asiediata in vreunii locu anumitu, precumu de ecs. in creeri său in ânima, de unde se’si manifesteze domni’a sa, ci aceea se arata pretu- tindeni intr’o armonia puterdsa, in tdte fibrele si firele, in tdte — 421 — tieseturele pana la cea mai mica celula după o lege individuala conducatdria. Organismulu este unu intregu, este unulu. Elu e totu acel’a, ori ca pdte se¹ si desvolte si conserve viati’a sa indivi- duala sub conditiuni bune de viatia, ori ca e destinatu a lucra sub relatiuni ce nu’i priiescu, nu’i convinu, care’lu făcu bol- navii. Sanetosu ori bolnavu, pana ce traiesce, nisuesce a se susticne. Acdsta unitate a organismului sanetosu si bol- navu, acdsta capacitate si acesta nisuintia de a se sustiend sanetosu ori bolnavu, aceste tdte mai sunt inca prea pucinu cunoscute de cei mai mnlti medici si laici. De aici vine reta- cirea in medici că si in laici, carii dicu, cumca pentrucă or- ganismulu se se pdta reduce drasi in statulu sanetosu, ar ave trebuintia de midiuldce, care aru lucra asupr’a lui din afara. Acdsta retacire nutrita de voluptăți si de lenesiulu egoismu de a nu suferi lipsa in nimic’a, este caus’a, ca iu medicina s’au gramaditu cumu amu dîce o sabura, unu balastu că in corăbii, unu potopu de medicamente, de forme lecuitdria (descântaturi) si metdde lecuitdrie astfeliu, incatu legislatiunea este silita din decenii in decenii a lapeda din farmacopii (apotece) o gramada din ele, că netrebnice si obsolete si a introduce altele ndua. Acdsta retacire s’a incuibatu si in capetele mediciloru si ace- loru, carii propasiescu cu tempulu; pentrucă de si aceștia in teoria sunt convinși despre nefolosulu, ba si despre stricatiunea Idcuriloru in dile de sanetate si de băla, totuși aldrga la opiu, mercuriu, assafoetida, plumbu si cate altele si le prescriu bie- tîloru bolnavi că neste midiuldce mantuitdrie; era deca totuși natur’a vindecatdria invinge bdl’a si lecurile, ei striga trium- fandu: cutare si cutare medicamentu este specificii in cutare si cutare bdla, candu altulu din contra dîce: tocma acestu Idcu nu ajuta nimicu. Numai acdsta retacire face pe dmeni nepatîti că se crddia, ca fara Idcuri nu e mântuire si ca acel’a e doctoru bunu, care scie află si prescrie locuri pentru ori ce bdla! — Acesta putere său virtute vindecatdria, ce jace in fiacare organismu, se arata in marimea sa in bălele cliirurgice seu din afara. Fiacare chirurgu recundsce, ca nu elu este cel’a ce vindeca frantur’a osului, ran’a, imflatur’a, sgaib’a s. a., ci ca este puterea naturei (puterea vietiei), care prin operațiunile sale minunate, prin ecsudatiune, conglutinatiunc, supuratiune (suddre, alipire, puroire), lapedarea celui stricatu si prin rege- neratiunc (formare ndua) efeptudza acdst’a, si ca elu are nu- — 422 — mai se îndrepte si se conducă aceste operațiuni si se delature pedecile loru. Totu asia e si la bdlele din laintru, ce se ascundu de sensurile ndstre. (Va urma). v Archiv’a istorica a României. Colectiune critica de documente asupra trecutului ro- manu, incependu dela timpii cei mai departati si pana la anulu 1800. De B. Petriceicu HAJDEU. Bucuresci. Imprimeri’a Statului 1865. Formatu 4° mare. Ddua tomuri au esîtu din acdsta publicatiune istorica a dlui profesoriu Hajdeu. Pretiulu unui tomu este 7 douadieceri, asia relative multu mai eftinu, decatu sunt cele mai multe cârti care se tiparescu in Bucuresci si Iași; cu tdte acestea nu cre- demu, câ din acdsta colectiune istorica se fia trecutu dincdce mai multe câ pana la diece ecsemplaria. Cu atatu mai virtosu ne simtimu îndatorați, câ precumu amu urmatu cu Tesaurulu de monumente alu dlui dr. Papiu Ilarianu, ca ’iamu pu- blicata si in acdsta fdia atatu prefati’a catu si sumariulu, in- tocma se incunoscintiamu si coprinsuhi Archivei istorice a dlui Hajdeu. Scopulu generatiunei de fatia trebue se fia, câ se dea probe de ajunsu, cumca ddca pana acuma nu avemu istoria Scrisa cumu se cade, avemu inse materialii destulu de bogatu, din care se se pdte scrie, din care se se imple mulțimea la- cuneloru, se se cordga părțile falsificate de străini, se se am- plifice si limpedidsca pre cate le avemu. Acestu scopu ajunsu, generatiunea de fatia isi va fi implinitu misiunea sa pe */₄ de secolu inainte, pentrucă după opiniunea ndstra se mai cere celu pucinu atatu spațiu de tempu, pentrucâ se se mai adune materialu istoricu, firesce sub conditiune, câ scrutătorii se pdta lucra in libertate deplina. In acestu periodu trebue se scimu unii de altii, prin urmare lucrările scrutatoriloru si culegatori- loru de documente trebue se ajunga la cunoscinti’a întregului publicu doritoriu de a vedd odata istori’a patriei si a natiunei sale scrisa asia, incatu se pdta sta alaturea cu opurile clasice ale altoru națiuni. Despre valdrea istorica a colectiuniloru ndstre transilvane s’a vorbitu altadata mai pre largu, dra publicarea continuata a sumarialoru Kemenyiane ilustra mai totu ce s’au disu despre ele. In catu pentru valdrea istorica a publicatiuniloru lui Hajdeu, lasamu câ se vorbdsca mai anteiu dlui insusi. — 423 — In „darea de săma,“ pre care dn. Hajdeu o premite la tom. I. alu publicatiuniloru are intre altele acestea: „Pe langa caracterulu seu documentale si mai cu s6ma in- ternu, pe langa sumariele si registrele sale, Archiv’a istorica mai are meritulu de a imbratiosia in sine tdte epocele istoriei romane din tdte punturile de vedere; incatu chiaru in acestu primu volumu, pe ceva că 200 de pagine, lectorulu gasesce 300 de piese, din cari nu este nici un’a, care se nu poseda macaru unulu din urmatdrele aspecte: politicu, socialu, juri- dica, administrativii, eclesiasticu, militariu, comercialu, topo- graficu, cronologica, limbistica, biografica, eraldicu, etnogra- fica, literaria, artistica. Sciinda vr’o diece limbe antice si moderne, avemn cheiele cele mai necesarie pentru a intielege si a alege totu ce pdte arunca vr’o lumina asupr’a trecutului romanu. Astfeliu, afara de mai multe pretidse documente pana acumu inedite, de prin archivele ruse, polone si din archiv’a statului din Bucuresci, gruparamu la unu locu unu sîru de piese imprastiate prin feliu de feliu de colectiuni eterogene si unele fdrte rare: Acta To- miciana, AktLi Zanadnoi Poccin, Benkoe, Engel, Grabowski, Balthnore, Resmiefendi, Lewenklau, Lelewel, Charri&re, Czacki, Dunin-Borkowski, Neuville, Lannoy, Venelin, Rastawiecki, Som- mer, Balinski, Pauli, Aprilov, Zanicni Odeccnaro OcyjecTBa, Mo- numenta Hungariae, Knira nocojlcnaia jiTOBCKaia, Crusius, Co- cpanie ZaKonoBi etc. etc. Pentru a da ua idea anticipata despre abundati’a si im- portanti’a acestei publicatiuni, infatiosiamu aci de ua-camdata urmatdrea analisa cronologica a 60 de documente pana la a. 1499, cuprinse numai in acestu primu volumu si din carii vr’o 40 sunt inedite. I. Tira, 201, Februariu. Institutiunile comerciali si politice ale Cetatii-albe in se- colii II. si HI.: usulu limbeloru grdca si latina, procuratorii imperiali, regimulu democraticii, scntdla de vame. Pag. 41. H. Fara locu, 1096. Episcopi’a catolica secuidsca a Milcovului in Romani’a doui cei mai vechi episcopi; legatur’a loru cu cruciatele. P. 59 III. (Berladu), 1134, Maiu 20. Prim’a epoca din istori’a Berladului: principi feudali va- 424 — săli ai regiloru G alifiei, aparitiunea Tecuciului si Galatiului, legaturc comerciali cu imperiulu bisantinu, cu Ungaria, Rusi’a si Boemi’a; sistemulu doganiariu. Pag- 16- IV. Fara locu, 1192, Februariu 1. Prim’a mențiune a numelui Moldovei; stapanirea romano- bulgariloru asupr’a României danubiano si partiloru Ungariei. Pag. 9G. V. Fara locu, 1231. Starea romaniloru in Transilvani’a; articolulu definitiva „ul;“ numele propriu la romani; dominatiunea bulgara in Fa- garasiu. Pag- 97. VI. Fara locu, 1378. Inceputulu colonisarei romane in Galiti’a: arcașii romani in serviciulu polonu, legile romane. Pag. 153. VIL Fara locu, 1383. Urmarea colonisarei romane in Galiti’a. Pag. 153. VIII. Luck, 1388, Genariu 27. Petru-vodă Musiatu in Moldov’a-' înrudirea lui cu dina- sti’a polona, bogati’a lui, stapanirea asupr’a Pocuției, moneta rubla de argintu italianu, fratele lui Petru-Romanu. P. 177. IX. Suc&v’a, 1388, Februariu 10. Analogu cu documentulu precedinte. Pag. 177. X. Nowosambor, 1390. Romani capi de 6ste in Poloni’a. Pag. 104. XI. Fara locu, 1391, Decembre. Legatare rcligi6.se intre Ti6r’a-Roman6sca si Serbi’a, pro- prietăți teritoriali romane in Serbi’a. Pag. 17. XII. Romanu, 1392, Martiu 30. Romanu-voda in Moldov’a, fiii soi, modula deliraitatiunei teritoriali, originea orasiului Romanu. Pag. 18. XIII. Fara locu si data. Mircea celu mare regul6za comerciulu muntenescu cu Po- loni’a. Tergoviscea — dcpositu principale, arendarea vamelorr la particulari. Pag. 3. 425 — XIV. Giurgiu, 1399, Maiu 11. Obligațiunile satesci catra fiscu, morunii domnesci. Fiiulu lui Mircea celu mare Michailu, (lari anuali de grâu si vinu la monastiri. Pag- 97. XV. Tisman’a, 1406, după 23 Noembre. Titlulu completa alu Domniloru munteni, legatarele lui Mircea celu mare cu imperatuln Sigismundu. Pag. 98. XVI. (Sucev’a), 1407, Genariu 7. losifu, primulu mitropolitu alu Moldovei; positiunea sa facia cu Alecsandru celu bunu, anticitatea monastiriloru Bi- striti’a si Ndmtiu, cărțile monastiresci, plantatiunea viieloru, famili’a boieresca Urechia seu Ureclea. Pag. 140. XVII. Sucev’a, 1407, Octombre 8. Regulamentulu comerciale alu lui Alecsandru celu bunu: sistemulu monetariu, enumeratiunea marfuriloru, orasiele Mol- dovei, drumurile etc. Pag. 130. XVIII. Argesiu, 1418, luniu 15. Michaiu-Voda in Titsr’a-Romandsca: influinti’a lui in Tran- silvani’a , pasiunile muntene, detasiamenturi militarie numite „sagGa." Pag. 118. XIX. SucSv’a, 1419, Aprile 8. Familiele boieresci cele mai vechie in Moldov’a, boieri- hotarnici, localitatea „Campulu lui Dragosiu.“ Pag, 110. XX. Fara locu, 1420. Colonisarea romana in Poloni’a; caracteristic’a vechielorn institutiuni juridice la romani: libertatea intr’uniriloru, eligibili- tatea judecatoriloru, rescumpararea munciloru etc. Pag. 153. XXL Fara locu, 1421. Calatori’a unui ambasadoru franco-englcsu prin Moldov’a: descrierea Cetatii-albe, hoti’a moldoveniloru, justiti’a lui Ale- csandru celu bunu. Pag. 129. XXII. Fara locu, 1422, augustu 20. Vam’a din Berladu, herezirea vameloru la monastiri, difc- rinti’a intre boieri-jnpani si boieri-pani. Pag. 132. — 426 — XXIII. Fara locu, 1424, Augusta 5. Danu-voda in Ti£r’a-Roman£sca: origin’a lui, memori’a cu- maniloru, tîganii seu atîganii, autonomi’a monastică, cronologi’a cu indictionu etc. Pag. 19. XXIV. Westminster, 1427, luliu 8. Unu banu de Craiov’a emigrata si pensionata in Angli’a. Pagina 88. XXV. Bistriti’a, 1428, luliu 8. Țiganii si tatarii sclavi domesticiți; nume proprie tîga- nesci si tataresci; chinezii tîganesci; titlulu: Moldovlachi’a. P. 122. XXVI. Suc6v’a, 1429, luniu 1. Enumeratiunea fiiloru lui Alecsandru celu bunu. P. 122. XXVII. Argesiu, 1430, Septembre 16. Danu-Voda in Tidr’a-Romandsca: unu grecu mare logofetu, formarea sateloru mosnenesci, scutirea particulariloru de dări. Pagin’a 73. XXVTTT. Suc6v’a, 1431, Februariu 6. Herezirea vamiloru la monastiri, subordinatiunea mona- stiriloru un’a la alt’a, prisece. Pag. 122. XXIX, Suc6v’a, 1433, Octombre 8. Stefanu-Vodă in Moldov’a, sate autonome, curtea apelativa dela Iași. Pag. 82. XXX. Londra, 1434, Maiu 10. Unu banu de Craiov’a impamentenitu in Angli’a. P. 88. XXXI. Bas el, 1434, luliu 14. Legatulu papalu in Germani’a, capu alu misiunei catolice in Romani’a; stratageme pentru respandirea catolicismului. P. 177. XXXII. Sucdv’a, 1438, februariu 17. Memori’a jidoviloru in numele unoru sate, mențiunea boie- riloru in documente de’mpreuna cu frații si copiii loru. P. 4. XXXIII. Tergovisce, 1439, septembre 8. Comercialii Tierei-Romanesci cu Poloni’a si Moldov’a: — 427 — Rimnicu — depositu principale, vam’a de pe caia, fiorinii un- guresci, fiii lui Vladn-Voda Dracu. Pag. 84. XXXIV. Sucdv’a, 1442, Martin 8. Herezirea sateloru la boieri, meșterii sabiari, sasii colo- niști. Pag. 74. XXXV. Sucdv’a, 1442, Maiu 8. Ștefana-Vodă in Moldov’a; frate-seu Petru; tatarii sclavi; vatamanii tataresci; pisarii si gramaticii domnesci. Pag. 128. XXXVI. Tergu-de-josu, 1444, Aprile 26. Petru-vodă in Moldov’a; tîganii. Pag. 123. XXXVII. Pobrat’a, 1447, Octombre 5. Genealogia lui Petru-vodă; diecima domndsca de vinu; cfira domnesca; Tergulu-Frumosu. Pag. 113. XXXVIII. Pobrat’a, 1448, Aprile 5. Dările la romani: posadu, podvdda, ilisiu, facerea de țndra etc.; plățile judiciarie: gldbe, tretin’a; obligațiunea militaria ^de a servi cu Rfa; tribunalele superidrie din Iași si din Harleu; meșterii. Pag. 153. XXXIX. Vasluiu, 1452, februariu 24. Alecsandru-Voda in Moldov’a: orasiulu Tighinea in arenda, pescari ele din Besarabi’a. Pag. 141. XL. Sucdv’a, 1452, Aprile 8. Genealogi’a fui Alecsandru-Voda, modulu stringerii die- cimei vinului. Pag. 101. XLI. Sucdv’a, 1453, lanuariu, 26. Mulțimea viieloru in Moldov’a: Cotnariu, HarRu etc.; ori- ginea sasdsca a municipalitatiloru romane; tîganii. si tatarii; monet’a rublei de arginta, boieri-hotarnici; mori. Pag. 102. XLII. Ndmtiu, 1453, Aprile 3. Tatarii sclavi; deacii domnesci. Pag. 142. XLIII. Tergovisce, 1456, Aprile 15. Vladislau-Voda in Tier’a-Romanesca; originea lui; satulu (-orbii. Pag. 142. — 428 — XLIV. Petr’a, 1456, Scptembre 8. Stefanu celu mare in Moldov’a: vămile dela Bacau si Tazleu, cuvinte comerciali tataresci, doua feliuri de sigile do- mnesci. Pag. 154. XLV. Sucev’a, 1459, Maiu 20. Sate unguresci in Moldova; episcopulu catolicii; darea vladicdsca; jurisdictiunea monastica; tribunalulu superioru dela Bacau; diecim’a de albine; pripasiuri; monet’a minima grosiu. Pagin’a 113. XLVI. Sucev’a, 1466, luliu 9. Genealogi’a lui Stefanu celu mare; consiliulu eclesiaticu si laicu; diecim’a de miere; tatarii domnesci etc. Pag. 114. XLVII. Putn’a, 1471, Augustu 15. Vam’a dela Tiutior’a; comerciulu de ecsportu alu Kiliei. Pagina 115. XLVIII. Sucev’a. 1472, augustu 19. Globe pentru omoru; globe pentru răpiri de fete; juris- dictiunea monastica; fiiu lui Stefanu celu mare. Pag. 124. XLIX. Cetatea-alba, după 1475. Stefanu celu mare fortifica Cetatea-alba; architectu grecii. Pagin’a 178. L. Sucev’a, 1480, Octombre 5. Resbelulu lui Stefanu celu mare cu muntenii lui Tiepelusiu- Voda si cu turcii; rolulu megiesiloru in procese. Pag. 116. LI. Suc6v’a, 1481, Februariu 1. Pretiulu mosieloru; zlotii tataresci; mențiunea unui Dra- gosiu vitezulu din secolulu precedinte. Pag. 75. LII. Tergovisce, 1483, luniu 5. Originea sateloru mosînenesci: darea de calu catra fiscu pentru transactiuni teritoriali. Pag. 37. LIII. Sucev’a, 1489, Martin 13. - Modulu delimitatiunii teritoriali; mențiunea unui tergu an- ticii Sarat’a; form’a gramaticala „ rumâni “ in locu de „ro- manu ;“ mai multe cuvinte romanesci. Pag. 154. — 429 — LIV. Fara locu, 1490, lanuariu 7. Institutiunea juratiloru in Ti6r’a-Roman£sca: 12 jurati, 24 jurati. Pag. 69. LV. Bucuresci, 1490, luliu 26. Darea de calu catra fiscu pentru transactiuni teritoriali; formarea sateloru mosmenesci; Bucuresci — capitala. Pag. 5. LVI. Sucdv’a, 1490, Octombre 15. Famili’a Balsiu. Pag. 156. LVII. Suc6v’a, 1491, Februariu 26. Originea porecleloru ereditarie la romani. Pag. 156. LVni. Moscv’a, (1498—1499). Politic’a lui Stefanu celu mare cu vecinii; ide’a unei mari aliantie contr’a turciloru. Pag. 81. LIX. Fara locu (1498—1499). Delațiunile Lituaniei cu Moldov’a. Pag. 81. LX. Para locu (1498—1499). Diplomati’a Moldovei cu Poloni’a, Moscovi’a si Crimulu; rolulu deaciloru domnesci; starosti’a Hotinului; ocupatiunile ovreiloru. in Moldov’a. Pag. 82. (Va urma). Din actele societatiei „Transilvani’a" pentru ajutoriulu studentiloru romani din Transilvani’a si părțile ei. (Continuare). Din actele adunarei generale dela Februariu 1868 mai scdtemu cuventarea dlui presiedinte, rostita in 2. Febr. După acest’a vomu reproduce cuventarea dlui Hajdeu. Dlu presiedinte Papiu cuventă asia: Domnii mei! Precumu sciti, fondulu societății verificatu de adunare la 22. Octombre a. tr. in bonn si in numerariu era lei vechi: 12,358 si 32 parale. Dela 22. Oct. pana astadi, precumu veți binevoi a ve in- credintia din condicele si dosariele societății si din bilanciulu — 430 — cassieriei ndstre, au mai intratu in cass’a societății dela 211 membrii noui, din estraordinare si o subventiune dela consi- liulu judetidnu de Covurlui, sum’a de lei vechi 20,031 p. 11, care adaosu la fondulu remasu din trimestrulu trecutu face sum’a totala a venitului societății dela inceputu pana astadi lei vechi 32,390 p. 3. Inse: 1) S’au cheltnitu in trebuintiele societății in lunele Nocm- bre si Decembre a. tr. si lanuariu a. c. lei vechi 4863 p. 36. 2) S’au datu cu împrumutare la vistieri’a statului 16,000 lei vechi pe trei luni cu cate 8 si 10%, pentru care priimi- ramu doua bonuri, unulu de lei 5125, altulu de 11,220, îm- preuna 16,345. 3) Se afla in numerariu in cass’a societății lei 234. Astfeliu, scadiendu cheltuielele, fondulu societății in trei bonuri si in numerariu este astadi lei vechi 27,526 p. 7. Precumu vedeți in acestu alu douilea trimestru, de si membrii s’au facutu mai pucini, dar bani au intratu mai multi decâtu in trimestrulu trecutu. Craiov’a s’a distinsu mai multu in acestu trimestru, mul- tiamita staruintiei Dloru deputati Chitiu si Stolojanu si Dloru profesori: Olteanu, Michali, Fauru s. a. Dela Craiov’a s’a priimitu pana acumu sum’a de lei 577G (aplausu). — D. co- mercianta Bursanu din Bucuresci a oferitu societății lei 960. D. Robescu, fostulu membru la curtea apelativa, 1008 lei. Pre santi’a sa părintele episcopu Dionisie, Buzeu, pre langa 12 gal- beni a mai oferitu societății cârti in valdre de lei 864 p. 21 (aplause). — Mai multi inși respunseră sum’a de 12 galbeni; ei se voru proclama indata de membri (aplause). — Merita mențiune onorabila următorii DD. membrii ai societății: Domn’a Elis’a Anton I. Arion, care respunde cate lei 15 p. 30 pre luna; Ddnm’a Elis’a Siaicarin a respunsu lei 186; D. 1. P. Poenariu, Craiov’a „ 108; „ Teodora Peia „ „108; „ Rafaelu Hagiadi „ „108; „ Achilu Zamfiroln, Rimnicu-Valcii „ 113; „ Eugeniu Predescu, Bucuresci „ 189; „ V. A Urechia „ „162; „ Stefanu N. Timolianu „ „192; „ Antonu I. Arionu cate lei 15 p. 30 pre luna; „ capitanu Constantinii Horadianu, Bucuresci, da pre anu lei 744, a respunsu 372; — 431 — D. locotenenta Nestoru, Bucuresci, da pre anu 384 lei, a respunsu 160; „ Nicolae Christu, Bucuresci, lei 310; si alti (aplause). Mai este de insemnatu ca, după ce socotelele se incheia- sera, au mai intratu Ia societate drecare sume cari ne mai pu- tendu fi trecute prin formele cerute de statute si de regalele stabilite de comitetu nu s’au pututu prevede in bilanciu, re- maindu se se prevddia in trimestrulu viitoriu. Acestea sunt: 1) Dela D. deputatu C. A. Dimonisie lei 411. 2) Pentru cărțile dăruite de pre santi’a sa episcopala Dio- nisie si cumpărate de ministeriulu culteloru lei 864 p. 21. 3) Dela D. capitanu Horadianu tacse de membrii si re- masitie lei 705 par. 28. 4) Dela D. G. Vancea remasitie lei 216. Remasitie intra neincetatu. 5) Presiedintele de ondre alu societății D. Lupascu a mai adusu o suma de un’a suta galbeni, bani adunati in districtulu Covurluiu. Sciti, Domnii mei, ca D. Lupascu promisese a mai aduna pentru societate vreo 500 galbeni. D-sa are se intre- gdsca preste pucinu acdsta suma. Eta scrisdrea ce priimiiu chiaru eri dela D-sa: Domnule Presiedinte! „Impregiurari neprevediute si neatarnate de putinti’a mea au avutu de efectu a mai intardia completarea subscriptiunei sumei de 500 galbeni pentru societatea „Transilvani’a." Ve depunu acumu inca sum’a de 100 galbeni, productulu subscriptiuniloru ce au mai urmatu; mai sunt inca 80 galbeni subscrisi, dar incassanduse acumu si pe cari voiu avd fericirea a’i depune odata cu sum’a ce mai remane pana la întregirea sumei de 500 galbeni. Permitetimi, D-le presiedinte, a ve repeți incredintiarea solemna si a lua angajamentulu morala si materiala, ca sum’a promisa va fi neaparatu completata si pentru acest’a ve ceru voia a retine la mine inca trei luni listele de subscriptiuni ce mi ati confiata. — Priimiti etc. (Semnata) Al. Lupascu." (Aplause prelungite). O multîme de liste impartîte inca nu ni s’au pututu in- napoia, precumu listele dela Giurgiu, Brail’a etc. Âsceptamu listele si o suma insemnata dela Berladu. Dela onor. D. deputatu Stolojanu priimiiu eri urmatdrea adresa: — 432 — Domnule presiedinte! „Am plăcerea a ve anuncia ca comitetulu teatrului ita- liana din Craiov’a a data o representatiune in beneficiul» so- cietății „ Transilvani’a; “ produsul» acelei serbatori teatrale vi’lu voiu aduce indata ce’lu voiu priimi. — Priimiti etc. (Semnatu) Membrulu comit, teatrului italianu din Craiov’a. A. Stolojanu." (Viie aplause). In privirea acestei representatiuni eta ce scrie unu core- spondinte din Craiov’a alu Gazetei Transilvaniei: „Craiov’a,