TRANSILVANIA. F6i’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Acesta fiia ese cate 3 cole pe luna si costa 2 fr. v. a. pentru membrii asocia- tiunei, 6ra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 4 fr. cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. — Se aboniza la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu s<5u prin posta seu prin dd. colectori. Ar. 15. Brasiovu 15. lulîu 1868. Alllllll 1. Nr. 173. preș. 1868. A n u n c i u. Conformii conclusului adusu in siedinti’a LU. p. XXXII, a adunarei generale a asociatiunei transilvane tienute la Clusiu in 28. Aug. c. n. 1867 adunarea gener. a asociat, trans. rom. pentru anulu curente 186% se va tien6 la Gh^xlhLicu.L⁵/, ₃ si ²⁶/i4 Augustu c. n. '~Ceeărce "prin acest’a in sensulu §§loru 21 si 25 din sta- tutele asociatiunei se aduce la cunoscienti’a publica.*) Dela presidiulu asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Sibiiu, in 2. luliu c. n. 1868. I. V. Rusu mp., I. Hannia mp., secret. II. vicepres. ’ Din datinele vechi ale Transilvaniei. (Continuare). Despre portulu ardeleniloru. Toti etnografii recunoscu, cumca modulu investmentarei, materi’a si form’a vestmenteloru au unu felin de inriurintia asupr’a caracterului omenescu. Pre noi imbracamentea vechia a betraniloru trebue se ne mai intereseze si din punctu de *) Celealalte diumale romane inca suntu rogate a produce in colinele loru acestu anunciu. — 338 — vedere curatu nationalu. Poporulu conlocuitorii! mai alesu in comitate nu adusese din Asi’a nici unulu din porturile pe care, judecandu după unu mare numeru de portrete păstrate, se vede ca le avuse in secolii trecuti, ci elu le a imprumuțatu dela popdrale aflate aici, preste acesta unele modificări in portu era dictate in orcsicare mesura chiaru de clim’a acestei tieri muntdse. Comparandu noi porturile din secolulu alu sie- ptesprediecelea descrise prin cronicari cu cele ce s’au mai pa- fetratu pana astadi la poporale Transilvaniei, si anume in ca- teva tînuturi locuite numai de romani, observandu cate si care din aceleași s’au pastratu in materia si in forma, sdu incai in un’a din ddua, vomu putea trage si dresicare conclusiuni, pen- tru care abia va remanea cineva indiferente. Cronicariulu nostru nacajitu pre timpulu seu, pentruca i se parea ca după asiediarea nemtiloru in tidra femeile aru fi apucatu a domni preste barbati, observandu ca pana atunci femeile numai la franci poruncea barbatiloru, după proverbiulu „Gallae dominae,“ ne spune mai departe, ca ardelenii — adica boierii ardeleni — inca au ajunsu, câ despre barbati se se dîca „haec vir,“ dra despre femeia „hic faemina;“ din acdsta causa si dresicumu in mani’a barbatiloru, elu incepe cu descrierea portului femeiescu. Fetele de boieriu purtă pe capu unu feliu de cordna, sdu cumu se dice pe aici, bdrta sdu barta, inse inaltisidra, făcută din siese dse legate bine cu peru si adornata cu margaritariu sdu cu corale, care cum le dă man’a. li’a femeiloru si a fe- teloru avea mâneci largi pana in cotu, mai in giosu inse se strimtă si se incretiă, dra de serbatori si de parada punea câ unu feliu de tablitia cusuta cu firu de auru si adornata drasi cu margaritariu, sdu cu alte specii de mărgele. Femeile purtă si mânuși, care de matasa, care de tortu finu. Nici o femeia n’ar fi cutezatu a ambla decoltata, precumu se dice in dilele ndstre, ci peptulu era coperitu de totu pana susu. Atatu fe- meile măritate, catu si fetele purtă cate dfiua ii sdu camasi, dintre care un’a se numea cea mare, dra alt’a cea mica, adica un’a pe deasupra, dra alt’a pe de subtu. Un’a că si alta era incarcata de d<5ua pana in trei mii fluturei galbini de marimea lintei, adica curatu asia, precumu se mai vedu unele pana fin dio’a de astadi pe la Brasiovu si mai multe in Romani’a ilinita, precumu se imbracase si portretase odata repausat’a ddmn’a Mariti’a, adou’a socia a fostului Domnu Georgie Bibe- scu, si precumu inainte numai cu 5—6 ani amu vediutu pur- — 339 — tandu unele domnisidre de ale ndstre in balulu reuniunei aici la noi, imitate după portulu din Moldova. Miresele si neve- stitiele tinere purtă pe capu unu feliu de valu său petdla, cu- ratu precumu se mai vede si astadi pe alocurea in dio’a de cununia, dra petdl’a ajungea pana giosu. Fetele si boierdicele mai punea la capu de ambele parti pene de strutiu de dife- rite colori, adica precumu mai pdrta ici colea fetele de romanu pene de paunu; dra perulu dinainte se incretiă cu feru arsu, dra ici colea impletea fire de mavgaritariu, precumu se mai vedu numai la tieganusie, asia numitii deoci. Acasa purtă mentea, dra la drumu avea si unu feliu de mantela (pallium, pe unguresce palăst), de care astadi mai vedi la sasdicele dela sate, bunadra si in distvictulu Barciei. Paliulu era captusitu sdu cu alta blana scumpa, precumu mai avemu scurteicele de drna si bundele cocdneloru romane din clasele mai bogate. Paliulu de vara era sdu de barsionu, sdu de matasa, carmoi- sinu, rosiu, verde sdu alta coldre, dra alu betranelorn negru, in totu casulu inse incarcatu cu dentele, cretiele sdu fodori de matasa. Coconitiele avea si scurteicutie totu din materia scumpa si totu blanite, sdu incai galonate. La gfttu se purtă gulerasie de samuru sdu de sderu, sdu numai floru, dra in capu avea căciulă totu de blana. Se încingea cu brâne de materii feliurite, cele mai scumpe era ornate cu corale roșii. Se mai obscrvamu aici, ca brânele de argintu suflate cu auru pana astadi făcu obiecta de ereditate parintdsca, sdu mai bine stramosidsca, la mai multe familii din Brasiovu si din Sacele? Si ce bine le mai sta mai alesu femeiloru tinere cu asemenea brâne. Pecatu ca ele devinu totu mai rare, pentrucă se pre- făcu succesive in bancnote, in stamba, uneori si in metasa. Rochiile (sucnele) femeiloru fruntasie ,era mai cu sama din materia, ce se numesce pana astadi jyasa (Rasch nemt., răsa ung.). Femeile din clasele inferidre, ungurdice si sasdice, purtă rochii din panura grdsa de Brasiovu, numai româncele purtă totu ce pdrta si astadi, adica catrintiele tiesute de manile loru. Caltiamentea boierdiceloru era parte mare cisme incretîte, pre- cumu le mai pdrta numai sasdicele tierane. Din portulu barbatescu alu boieriloru din sec. alu 17-lea insemnamu acestea: Caciul’a de samuru cu medalia, cu pdna de vulturu, sioimu, dropia si cate unu buchetu de margaritariu, margdnu, corale, dra junii punea var’a si buchetu de flori naturale. Unii purtă si căciulă cu blana de lupu, dra altii de mielu negru. Var’a 26* — 340 — se purtă unu feliu de chivără (ceacau) totu cu pene si cu mai multe ace de argintu asia numite bumbusce său bolduri, cu nasturele aurite, cu gaetauu de metasa. Batista său cravata la gCitu nu se purtă, decatu numai candu purcedea in vreo că- lătoria, era atunci cei bogati avea mahrama de metasa. Asia numit’a mentea, manta, giubea de parada, era lunga cu mâneci lungi pana la pamentu, precumu se mai vedu la saceleni, . avea inse si guleru latu, ăra unii si cate unu guleru de sa- mura, de gusia de vulpe său de sderu, apoi gaetane si chin- disăla cu firu de aura, argintu său cu metasa. Se purtă si alte vestmente lungi, care se numea mantele boieresci, si după descriere trebue se fia fostu intocma precumu le mai vedemu pana astadi la cativa betrani in Moldavoromani’a si la doi trei inși in Brasiovu. Acestea giubele era din panura fdrte buna, blanita cu vulpe său si cu mielu. Var’a se purtă si anteriu ărasi lungu, adica precumu ilu vedemu la- boierii si negutiatorii nostrii betrani si la evreii lesiesci. Acelu anteriu era de panura subțire, de rasa său de asia numitulu camelotu de Veneti’a, apoi captusitu cu barsionu său alta materia scumpa. Se pare ca panur’a fina de colăre scarlatina era f<5rte cautata, inse numai boierii cei mai bogati o putea plati, pentrucă acea marfa se aducea din Veneti’a si costă cate siesesprediece fio- rini cotulu, unu pretiu, carele pe atunci se dicea cu totu dre- ptulu a fi enormu. Era si alta panura ce se aducea din Turci’a, se numea granata, era de colăre venata, verde, ceresfa si costă cate patra fiorini cotulu si era fărte bunu, incatu unu anteriu său giubea făcută din panura turcăsca tînea de trei său patra ori atat’a, catu un’a din panura de Angli’a. Mai era si alte panure, precumu „siaia,“ „failandis“ si „landis," totu numai pentru boieri de diferite conditiuni si stări. Vestmentele boie- riloru in locu de gaietanu (sînoru, frînghia) se adornă cu ga- 10ne tiesute din firu de argintu său de auru, de care se vedea si pe unele parti de vestmente femeiesci si de care mai pa- străza unele familii romanesci din Brasiovu, auru bunu si ar- jgintu de 13 probe. Dulmanele, carora le au succesu manta- lele de astadi, inca era lungi si largi, inse numai cu cate douasprediece nasturi mari de argintu suflatu cu auru, adeca de aceia, de carii mai esira la lumina ici colea dela 1860 in- căce, decandu cu demustratiunile politice. Boierii betrani purtă var’a si vestmente de materia usiăra, barsionulu inse era reservatu numai pentru principele tierei, adica numai elu avea dreptulu de a purta vestmente făcute intregi din barsionu, ăra — 341 — boierimea putea se iea barsionu numai că captusidla său că tivitura ori bordura. Junii purtă var’a unu feliu de camasia larga chindisita, care după descrierea cronicariului semană prea bine cu cămășile care se făcu in dilele ndstre pentru mirii din clas’a tieraniloru. Cingatdrea, brânulu, sierpariulu, cumu vrei se’i dici, nu putea lipsi nici dela portulu barbati- loru, si se intielege ca acesta parte a portului inca era adesea de mare pretiu; copcii sdu catarami si nasturi de argintii su- flatu, uneori si de auru. Cidrecii boieriloru ardeleni nu era nici prea strimti nici prea largi, adica aceia era precumu ii pdrta tieranii romani si astadi, dra nu că ai magiariloru, strimti de peritu. Junii purtă* si asia numiți sialvari, gaetane de argintii seu de metasa pe doua parti, la capulu gaetaneloru cate unu globuletiu de ar- gintu. Caltiamentea era ciobdte sdu cisme si caltiuni scurti, precumu se mai vedea in tineretiele ndstre la cate unu ro- manu, nu inse de coldre ndgra, ci mai multu galbina, dra cio- bdte negre se purtau numai in doliu (jale). Toti boierii purtă pinteni. Unii domnisiori se incaltiă si cu opinci că haiducii, cusute inse din materi’a ce se numesce bâgâria, legate cu cu- rele tivite cu firu de argintu sdu cu metasa. Toti barbatii ardeleni fara nici o distinctiune de clasa trebuea se’si lase bărbile indata dela cununia si pana la mdrte, dra pe capu se radea mai toti, lasandu’si numai cate unu motiu in cdfa, precumu vediuramu pe saceleni si pe locuitorii din suburbiulu de susu alu Brasiovului pana la revolutiune si precumu se radea atatu turcii, catu si creștinii. Paroca nu cuteză se pdrte nimeni, pentruca i s’ar fi disu cumca pdrta peru de c...., ci ddca era calvu, isi facea cate o caciulitia de barsionu, precumu mai pdrta unii bisericani in apusu. Mu- stetiele inca nu se radea, ci fiacare le lasă in grij’a naturei. Junii cei bogati amblă cu cate unu busduganu de argintu suflatu cu auru si trasu in tocu de barsionu, dra cei fara dare de mana avea numai busduganu de feru, asemenea celora, cu care’si petrecu junii din Brasiovu in septeman’a luminata, altii drasi purtă baltage sdu ciocane, de care mai apucaseramu si noi pe la tierani. Cei mai lipsiti avea cate nnu corbaciu ta- tarescu cu manunchiu lungu de tamariscu si cu cate trei no- duri in capetu. Ern’a se purtă mânuși de blana scumpa, var’a inse era de risulu altor’a oricare ar fi purtatu mânuși. Sielele si tdta gatdl’a cailoru inca costă bani multi, că si la turci. (Va urma). — 342 — \ l ini fragmentu din Ateneiilu romanii. (Fine). VII. Pana acumu nu me adresaiu decatu la o singura jumătate a umanitatii, la barbati Nu credeți inse ca am pu- tutu vreodată uită pe ceealalta jumătate, care este mam’a nd- stra, consdrtea ndstra, soror’a ndstra, fili’a ndstra. Se mi se ierte o mica abatere câ se potu mai bine intra in sujetulu nostru, care este literatur’a sdu adeverat’a politica. In cartea cartiloru ce se numesce vechiulu testamentu, in capitolele creatiunei se vedu in limbele ce potu traduce sân ecsprima rațiunea, trei verbi activi: creare, plasmare sân formare si edificare. Candu universulu se face, câ se dicemu asia, din nimicu, versulu 1. dela capulu I. se ecsprima: „In principiu creă Dumnedieu ceriulu si pamentulu.“ Materi’a ecsista acumu si cata a lua forme atatea si varie, a se forma plantele, animalele uscatului, pescii marii, paserile aerului. Aci nu mai e vorba de creare, ci de plasmare sân formare, totu este plasmatu, dela firulu de ierba pana la omu. Candu apare femeea nu se aude nici de creare, nici de plasmare, pentru ca este vorb’a de unu edificiu. Eata cumu se ecsprima versulu 22 alu capitolului II’ „Si a edificata Domnulu Dumnedieu cdst’a ce luă din Adamu in femee.“ Edificiu nici in marmura, nici in porfiru, ci in femee, dta primulu templu viiu, ce adoră omulu si adora in adeveru pana astadi. Primulu objectu ce addra omulu câ pruncu candu vine in lume este mam’a; amorulu lui fericirea, beatitudinea lui este la sinulu mamei. Cine a pututu adora in pruncia, in copilăria si insusi pana in adolescenti’a sa ceva mai multu decatu pe mam’a sa, pe surora sa! June, objectulu seu de predilectiune este femeea; sufle- tulu lui in cea mai fervente adoratiune se adresă la dilect’a ₓ inimei sale, fia amanta, fia promisa s6u fidantiata, fia miresa seu consdrte. Vinu copii in bărbăție, vine fili’a; si ce avemu mai ado- rabilii cati suntemu părinți decatu filiile ndstre? Eata primulu templu viiu, primulu edificiu, prim’a casa viia, ce edifică Domnulu Dumnedieu din cdst’a omului, din rerunchii lui. — 343 — Si ăta partea din noi insine ce fii destinata spre a sdrobi capulu balaurului-barbarie, balaurului-ignorantia, balaurului-des- potismu, destinata spre a ne imblandi, a ne civilisă, cu unu cuventu spre a liberă pe omu. VIII. Indata ce cadiii omulu, indata ce se degradă adica in stare de barbara, primulu semnu după care se cunoscii barbari’a, grosolani’a lui, fii dispretiulu catra femee, subjugarea ei. Intre popolii barbari, antici si moderni, femeea este sclava. Si cu barbaru noi nu intielegemu nici pe săteni, nici in- susi pe selbatici; aceștia au pe femee de consărta, de socia, de tovarosia, era nu sclava. Barbari sunt cei din cetati, ce legiuiescu si mantînu sclavi’a femeiei. La primulu popolu cărui se dau primele legi umane si divine, in Israelu, voiu se dicu, femeea se vede cantandu imnulu libertății. Mariam, surora lui Aaaronu iea timpanulu si canta. „Se cantamu Domnului, ca-ci cu victorie s’a glorificatul „Calu si calaru ’i a deripatu in marea roșie . . .“ In Israelu, pana candu femeea se vede libera, esira De- bore, ludite, profețise si tăte in genere nascea filii liberi. Din un’a din aceste femei se nasce si insusi filiulu lui Dumnedieu. In primulu popolu ce incepe a se civilisă, intre eleni voiu se dicu, barbatulu Orfeu descinde pana in inferau după con- sdrtea sa Euridice. Femeea este preotăsa la altariu; femeea mama isi trimetea filii la resbelu si dandu’i pavedia, ea ’i co- manda: . adica său cu dens’a său pe dens’a, ca-ci pe pavedi’a loru propria se aducea cei morti in bataie la caminulu loru, înaintea ochiloru mamei loru. Intre eleni esu Sapphe, ce disputa coron’a Pindarilora si reporta victori’a in concursuri. Intre creștinii primitivi femeile asista la agoni’a Dumne- dieu-omului. Ele sunt mai inainte la învierea lui; ele mai an- teiu vnarturescu ca a inviatu Christu. Femeile intre primii creștini se vedu diaconese, preotese oficiante, profetese, pre- dicatăre, martire ce sciă si avea dreptulu a marturi. Adeveratii creștini dau drepturi egali femeiloru; falșii cre- știni, creștinii numai cu numele, reîncepură a tracta pe femee că toti barbarii. In Daci’a, intre romani, unde pentru prim’a ora Eclesi’a lui Chrîstu avii nu numai ospitalitate, ci si dreptu de cetate, intre romanii ce ei mai anteiu s’au emancipatu de Rom’a pa- — 344 — gana si imperiala, intre romani pentru prim’a dra femeea de- veni persdna si cetatidna, cu sufletulu seu, cu numele seu propriu, cu drepturile sale. In, tdta Europ’a civilisata pana astadi femeea inca nu este din dreptu o persdna, femeei i s’a refusatu si î-lse refusa pana astadi numele seu propriu, numai reginele domriitdre se bucura de acestu prerogativu. Ele numai se potu numi pe nume Te- res’a, Ecaterin’a, Victori’a, Isabel’a. Celelalte femei sunt averea bărbatului, nu pdrta decatu numele bărbatului, că se pdta în- semna ceva. După institutiunile, legile si datinele Europei civilisate, femeei, că se fia ceva i se dice spre ecsemplu: Madame Brancovdnu, Madame Baldnu etc., pe candu in Romani’a fe- meei i s’ar fi parutu o insulta a i se dice in facia: cocdna Brancoveanco, cocdna Baleanco. Femeele ndstre, că si reginele au numele loru, cu care se ondra: cocdn’a Saft’a, cocdn’a Mari’a, Catinc’a, Pulcheri’a etc. Femeea este insa dela botezu regina, cu numele seu propriu. Si daca femeea nu’si a ecsercitatu drepturile de cetatidna, caus’a n’a fostu le- gile ce ’i au recunoscuta si sacratu drepturile, ci ignoranti’a in care s’au aflatu si femeile si barbatii. Femeea romana, emancipata, libera din dreptu, că se de- vină si in fapta, nu avea lipsa decatu de instrucțiune, lumi- nare in paralelu ca a barbatiloru. Spre a trece la adeverat’a emancipare a femeiei intre ro- mani, n’ar fi fosta nevoie de prefacerea legilorn că in Europ’a, ci numai de o educație integrala. Legiuirile noue imitate din Europ’a si mai putienu cre- știne, veniră a degrada pe femee fdrtu multu înaintea dreptu- lui si cu legiuirile imitaramu si smorfurile; femeile abdicara singure la numele seu propriu si începură a se crede onorate, candu stângacii noștri de domnisiori începură a le dice că la dumnealoru in Francia: Madame; devenira de buna voie captive. Sclavi’a este unu reu; are inse ceva de gravidu; jugula ce’lu suppdrta omulu cu resignatia si n’astepta decatu mo- mentulu spre a’lu scutura. Sclavulu ni se pare unu martirii; totu înse ce este mai tristu si mai lamentabilu este, candu sclavulu ajunge a se degrada pana acolo, incatu se se crddia onoratu, candu pdrta numele stăpânului, că unu sigilii in faci’a lui, că unu colanu impregiurulu gatului. Totu ce era mai lamentabilu pentru bieții țigani înainte — 345 — de 1848 era, ca ’iamu audiții eu cu urechile mele, candu era suparati de drecare vecsatiuni, dicendu: „Vai de noi! coconasiule, par’ca n’amu fi tîgani boieresci! amu ajunsu mai reu de catu romanii!u Eta reulu releloru, dta reulu ardicatu la a ddu.a si a trei’a putere. Cu smorfurile dela străini amu adusu pe femeile, su- rorile si filiele ndstre, candu pdrta numele barbatiloru, a se crede mai onorate decâtu mamele si bunele ndstre, ce, că ori ce regina, isi purtă numele seu propriu. C 1 i 0. Partea cea mai mare a dateloru istorice consemnate după cataldgele manuscripteloru si colectiuniloru remase dela c. los. Kemdny si publicate pana acumu in acdsta fdia, se reduse deadreptulu la romani (valachi). Inse istori’a Transilvaniei nu este numai istori’a romaniloru si istori’a acestora nici ca se pdte scrie fara istori’a Transilvaniei. De aceea ddnii citi- tori sunt rugati, că se nu’si pregete a mai trece cu ochii inca si preste alte trei sdu patru cataldge istorice, pe care vomu continua ale publica aici intru intielesulu epistolei dlui cano- nicu prepositu Stefanu Moldovanu. Incepemu cu: I. Historica data. Ex Indice Codicis et Supplementi ejusdem Codicis Diplomatici Illustrissimi Domini Comitis Josephi KemAny, item e Registris Archivorum Ejusdem. Ordine chronologico consignata anno 1846. Ex Indice Torni I. Codicis Diplomatici et Supplemenlo Codicis Diplomatici. A TI XIO 1211 Barcia confertur Ordini Teutonico. Suppl. Cod. Dipl. pag. 21. 1214 Getrudis Regina occiditur. S. C. D. pag. 35. 1238 Bela Rex in Transilvania. S. C. D. pag. 49. 1246 Memoria praelii ad Leytham. S. C. D. pag. 57. 1253 Belae IVti bellum in Austria. S. C. D. pag. 63. 1267 Stephanus Dux in Castro Feketelialom obsidionem subit. S. C. D. pag. 73. 1277 Saxones Transilvani conflagrant Capitulum albense (vide et a. 1299) Cod. Dipl. pag. 107.. 1290 Fuit Andreas Rex in Transilvania, signanter in Radna. C. D. p. 83. 1290 Andreae Regis bellum cum Alberto Duce Austriae. S. C. D. p. 118. Confer Fessler. Tom. II. pag. 703. 1291 Andreas Rex in Transilvania, signanter în Fiilpis et Albae-Juliae. S. C. D. pag. 118. — 346 — 1297 (ante) Andrea» III. in captivitate. S. C. D. pag. 129. 1299 Petrus Eppiscopus Transilvaniae excommunicatur. S. C. D. pag. 139. 1308. Tempera impacata in Transilvania. Cod. Dip. pag. 111. 1308 Occasione coronationis Caroli I. Regis antiqua Regni corona non ade- rat, ideo alia corona coronatus est idem Rex. C. D. pag. 111. 1309 Transilvani fuere sub interdicte. S. C. D. pag. 164. 1310 Transilvani recipiunt Carolum in Regno Hungariae. S. C. D. pag. 166 et 167. 1319 Rebellis Mathaeus de Trenchin in Transilvania quoque motus excitavit. C. D. pag. 176, 185. 252. 1319 Andreas filius Ipoch rebellis. C. D. pag. 183. 1324 Saxonum rebellio. S. C. D. pag. 230. 1325 Saxones Transilvani duce Comite Henning rebelles contra Carolum I. Regem. C. D. pag. 261. 1328 Rumor inquietudinis in Transilvania. C. D. pag. 275. 1343 Ludovicus I. Rex promîttit se mox in Transilvaniam venturum. Cod. Dipl. pag. 394. 1344 Fuisse Ludovicum in Transilvania innuit Eder in Felmero. C. D. p. 43. 1346 Fuit Ludovicus I. in Transilvania siguanter in Alvincz. C. D. p. 414. 1347* Comitatus erant septem in Transilvania. Reg. Arch. T. II. p. 165. 1349 Ludovicus Rex in Transilvania, signanter in Hatzeg. S. C. D. p. 384. 1349 Ludovicus Rex in Transilvania et signanter in Felvincz. S. C. D. pag. 388. 1349 Fuit Ludovicus I. in Transilvania et siguanter Alba-Juliae. C. D. pag. 421, 434, 440. 1349 Fuit Ludovicus I. in Transilvania et signanter in Sz^kely-Vâsârhely. Cod. Dipl. pag. 389. 1349 Ludovicus I. Rex in Transilvania (vide C. D. T. VIII. p. 42). 1350 Ludovicus Rex in Transilvania. S. C. D. pag. 389. Ex Indice Torni II. Codicis Diplomatici et Snpplemento Codicis Diplomatici A Tino 1350 et 1359 Ludovicum fuisse în Transilvania innuit Eder in Felmero p. 43. 1361 (Paulo ante). Ob tempora impacata castra regalia in Transilvania muniri debebant. Cod. Dipl. pag. 45. 1365 Ludovicus I. Rex in Transilvania. S. C. D. pag. 25. 1365 Bellum în Bulgaria. S. C. D. pag. 29. 1365 Dionisius Vajvoda Transilvaniae erat cum exerciții Ludovici I. in Bul- garia, prope Civitatem Budunyensem, ubi et ipse Rex aderat. Cod. Dipl. pag. 75. „ aderant ibidem et Saxones Transilvani. Cod. Dipl. pag. 79. 1366 Ludovicus I. Bistriții. S. C. D. pag. 33, 38, 50. — Thordae, p. 45. Albae-Juliae, pag. 77. M.-VLsârhelyini, p. 141. 1366 Fuit Ludovicus I. Rex in Transilvania signanter Albae-Juliae. Cod. Dipl. pag. 86. 1366 Celebravit ipse Ludovicus I. congregationem generalem Thordae. Cod. Dipl. 91—93. 1366 Fuit Ludovicus I. Albae-Juliae et Fororum domînalium activitatem determinavit. Cod. Dipl. pag. 98—100. 1366 Celebravît Ludovicus I. Albae-Juliae congregationem generalem. Cod. Dipl. pag. 103. — 347 — 1366 Misit Ludovicus I. Nicolaum de Zech Banum Croatiae et Dalmatiae ct Petrum de Jara Vice-Vajvodam Trausilvaniae in Transilvaniam in medium nobilium, Siculorum et Saxonum, ad refrenandum et compo- nendum universarum litium et discordiarum materias, qua commisarios suos plena auctoritate. Cod. Dipl. pag. 83. 1367 Insurrectio generalis in Transilvania. S.- C. D. pag. 85. 1369* Layk Vajvoda Transalpinus irruit in Transilvaniam. Reg. Arch. T. III. pag. 19. 1369 Claustrum S. Nicolai confessoris in Talmâcs constructum conflagratur per Layk Vajvodam Transalpinum. Cod. Dipl. pag. 264. 1370 Fuit Ludovicus I. in Transilvania, signanter in D6svâr. C. D. p. 135. et Vâsârhely. Cod. Dipl. pag. 133. 1370 Ludovicus I. fuit Zilachini. S. C. D. p. 133. M.-Vâsârhelyini. C. D. p. 137. 1371 (ante) Misit Ludovicus I. Ladislaum Eppum Vespretniensem Can- cellarium suum in Transilvaniam, ut separet terras Castrorum, a terris nobilium (productio fiscalitatum). Cod. Dipl. pag. 138. 1375 Ludovicum fuisse in Transilvania innuit Eder in Felmero. C. D. p. 43. 1377 Fuit Ludovicus I. in Transilvania. Cod. Digl. pag. 152. 1377 Commissarii in Transilvania. S. C. D. pag. 198. 1377 Ludovicus Rex in Transilvania S C. D. pap. 193. 1377 Misit Ludovicus I. Demetrium Eppum Zagrabiensem cancellarium suum et Nicolaum de Zech Banum Croatiae in Transilvaniam ad di- rimendas lites nobilium et ad segreganda jura regalia, a juribus No- bilium (Productio). 1379. Commissarii in Transilvania. S. C. D. pag. 204. 1380 Celebratul⁻Jubilaeum in Hungaria et pecuuia colligitur pro suscipienda contra Turcas expeditione. C. D. pag. 170. 1385. Stephani Vajvodae Transilvani rebellio. S. C. D. pag. 233. 1390 Bellum Moldavicum. S. C. D. pag. »251. 1391 Sigismundus Rex fuit in Transilvania, signanter in Kolosvăr. Cod. Dipl. pag. 228. 1391 Jobbagionibus libera migratio conceditur. S. C. D. pag. 258. 1393 Bellum contra Turcas in Rascia. S. C. D. pag. 260. 1395 Expeditio bellica in Transilvania contra Turcas. S. C. D. pag. 279. 1395 Sigismundus Rex in Transilvania. S. C. D. pag. 282. 1403-Rebellio in Transilvania, cui adhaesit Nicolaus Apafi et Nicolaus de Chak. C. D. pag. 314, 315. 1404 (ante) Rebellio Thomae Eppi Agriensis et Thomae de Debro. S. C. D. pag. 345. 1404* Transilvani aggratiantur. Reg. Arch. T. III. pag. 25. 1405 Transilvania pacatur. S. C. D. pag. 373. 1413 Movetur exercitus in Transilvania ad bellum contra Venetos et Italos. C. D. pag. 414. 1415 Memoria belii in Bosnia gesti. C. D. pag. 431. 1418 Hospites et Valachi de Heltau obtinent Privilegiales a Michaele Vaj- voda Transalpino, in quibus innuitur foedus amicitiae ejusdem Vaj- vodae cum Transilvania. C. D. pag- 457. 1418 In privilegialibus Sigismundi Regis, in quibus merita Nicolai Apafi enumerantur, habentur plura data historica consignata. C. D. p. 463, 464. — 348 — Ex Indice Tonii III. Codicls Diplomatici et Supplemcnto Codicls Diplomatici. 1425 Sigismundus promittit se in Transilvaniam venturum. 8. C. D. p. 92. 1426 Brassoviae fuit Sigismundus Rex. C. D. p. 12. 1427 Sigismundus în Transilvania, signanter in Foldvdr S. C. D. p. 99, 101. et Coronae S. C. D. pag. 101. 1428 Sigismundus in Valacliia. S. C. D. pag. 105. 1428 Bellum in Valacliia. S. C. D. pag. 105. 1429 Memoria gesti per Sigismundum Regem in Bosnia contra Turcas belii. O. D. pag. 17, 18. 1430 Per Valachos concrematur Abbatia de Kerz. S. C. D. pag. 117. 1432 Locumtenentes Sigismundi in Italia absentis. S. C. D. pag. 128. 1436 Transilvaniam invadunt Turcae. S. C. D. p. 183. 1436 Ad extirpandos ex Transilvania Hussitas mittitur a Pontifice Jacobus de Marchia. S. C. D. pag. 189. 1437 Unio diaetalis trium Nationum in Transilvania. S. 0. D. pag. 193. 1437 Rebellio rusticorum. S. C. D. pag. 193, 195, 199 bis. 1437* Praelium inter Nobiles et Valachos in Transilvania. Reg. Arch. T. III. pag. 162. 1438* Unio Transilvanorum ibidem T. III. pag. 387. 1438 Unio trium Nationum. S. C. D. pag. 199. 1438 Rebellio rusticorum. S. C. D. pag. 201. 1438 et 1439. Turcae devastant Transilvaniam. S. C. D. pag. 209, 213. 1439 Basiliensium haeresis in Transilvania. S. C. D. pag. 225. 1439 et 1440 Rebelles in Transilvania contra Vladislaum I. O. D. p. 113. 1442 Induciae. S. C. D. pag. 248. 1443 Bellum S. C. D. pag. 249. 1444 Kolosvărienses incurrunt notam. S. C. D. pag. 275. 1453 Rebellio. S. C. D. pag. 378. 1453 Turcarum invasio. S. C. D. pag. 379. Ex Indice Torni III. Codicis Diplomatici et Torni IV. Supplemenlo Codicls Diplomatici. Anno . 1462 Mathias Ko’rosbanyae. S. C. D. pag. 83, in Megyes pag. 91, in Szăsz- sebes p. 91., Brassoviae p. 91. 1467 Fuit Mathias Rex in Transilvania. S. C. D. pag. 168. 1467 Mathias in Segesvăr. S. C. D. pag. 158, in Thorda p. 171 et -Pala- tinus in Transilvania. S. C. D. pag. 165. 1467 Rebellio in Transilvania contra Mathiam Regem. C. Di p. 297, 302. 1467 Mathias Rex in Moldavia. C. D. p. 298., Segesvarini p. 303. 1468 Mathias in Kolosvăr. Suppl. C. D. pag. 175. 1568 Nobiles universi in Transilvania absolvuntur a nota infidelitatis. Cod. Dipl. pag. 313. 1468 Transilvani aggratiantur. S. C. D. pag. 189 et 271. 1468 Michael Apafi absolvitur a nota infidelitatis. C. D. p. 317. 1468 Mathias Rex cum exercitu in Moravia. C. D. p. 318. 1469 Mathias eligitur Rex Bohoemia. S. C. D. p. 199. ✓ 1470 Memoria illius, quod Mathias Rex ex mandate sedis Apostolicae bellum gesserit in Turcas. C. D. pag. 340, 341. 1471 Mathias in Kolosvăr. S. C. D. pag. 225. — 349 — 1474 Valachi infestant Saxones Sedium Schelk et Megyes. C. D. p. 336. 1474 Transilvani mittunt Legatos ad Mathiam Regem. C. D. p. 401. 1476 Fuit Stephanus Bathori cum exercita in Valachia, signanter in Bucu- rest. S. C. D. pag. 313. 1476 Siculi mittuntur in Moldaviam belii causa. S. C. D. pag. 314. 1480 et 1481 Bellum Mathiae Regis contra Turcas et Basarabam Vajvodam. 1481 Jubilaeum in Transilvania. S. C. D. pag. 358. 1481 Jubetur insurecție contra Principem Valachiae. S. C. D. p. 360. 1484 Rebellio Valachorum. C. D. p. 446. 1486 Mathias Rex mittit Commissarios in Transilvaniam. C. D. p. 452 et 454. (Va urma). In cele patru fascidre esite pana acuma din fdi’a periodica „Szăzadok,“ carea este organulu Societatiei istorice din Ungari’a, cu respectu la Transilvani’a au esitu acești articlii: 1. Famili’a Kendefy in secolii 14 & 15 de Carolu Szabd. Acdsta familia astadi magiara si ev. reformata, inca este de origine si vitia roma- nica, adeveru acesta, pre carele insasi famili’a grafiloru Kendefy ilu recu- noscea pana pre la finea sec. alu 18-lea. Memoramu acesta impregiurare, nu ca dora noi amu fi fanatici pentru re’ntdrcerea in sinulu natiunei ndstre a tuturora familiiloru romanesci, cate s’au ruptu si s’au renegata in cursulu secoliloru de catra corpulu naționala, pentruca asia ceva este in totu casulu prea tardiu, ba intre unele impregiurari este chiaru periculosu; ci deca noi vomu reflecta mai adesea, ca cutare familia sdu si comune întregi au fostu odinidra romanesci, o facemu acdsta totu numai cu scopu că se invetiamu din istoria. Arborii genealogiiloru, că si un’a suma de alte documente istorice, marturisescu despre unu mare numeru de familii curatu romanesci parte mare fruntasie, sdu adica precumu se numescu in ‘Romani’a pe grecesce, familii de boieri ,,protipendati,“ sdu deca vrei, familii aristocratice mari, au trecutu dea- valm’a la unguri. Atat’a scimu cu totii. Inse in care timpuri, intre ce feliu de impregiurari, din care cause si motive au trecutu acelea familii ? Mai departe, pana in ce mesura renegarea loru că familii aristocratice au avutu inruintia funesta asupra destinuriloru natiunei ndstre? Si inca un’a din cele mai fatale întrebări: Nu cumva insasi națiunea purtase vin’a in totu, sdu in vreo parte drecare a renegarei aceloru familii, sdu ca in tdte acelea cașuri a fostu numai egoismulu, vanitatea, ambițiunea, care causasera desertiuni atatu de numerdse? Eca totu atatea rațiuni ponderase, pentru care in istoria trebue se ne ocupamu si cu genealogi’a familiiloru odinidra romanesci, din care mai multi membrii au purtatu funcțiuni înalte in stătu, atatu înainte, catu si mai alesu dela marele I. Corvinu de Huniadu si dela fiiulu seu regele Mateiu Corvinu pana la Mich. Apaffy, carele de si secuiu calvinu, totuși inca a fostu incungiuratu de cativa consiliarî de vitia romandsca. Inca ceva. Ndua ni se pare, ca nici odata n’au inaintatu la funcțiuni si demnități înalte 350 — latati barbati de naționalitate romandsca,