TRANSILVANIA. Ftfi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. 8 Acesta foia ese cate 3 c61e pe luna si costa 2 fr. v. a. pentru membrii asocia- v ! tiunei, 6ra pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 4 fr. cu porto poștei, j } Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. — Se abonâza la J y Comitetulu asociatiunei in Sibiiu s6u prin posta s6u prin dd. colectori. 8 ----v--V-------u---v------------------b---V--o---v----V— Xr. 14. Brasiovu 1. luliu 1868, Alllllu 1. Din datinele vechi ale Transilvaniei. (Continuare). Prandiulu si cin’a principelui tierei. Pe la diece <5re demineti’a magistrulu bucătăriei mergea la principele spre a’lu incunoscintia, ca prandiulu este gat’a. Indata apoi venindu marele pacharnicu cu ceilalți pachamici aducea in gente (câ nesce cofere) coperiter cu piele panea alba ce se numea tîpau, âra astadi se numesce fransela, inse curatîta de c<5ja, după aceea asternea mas’a. Pe masa intendea mai anteiu un’a pensetura angusta câ de unu cotu, chindisita cu firu de auru seu de argintu, era preste acâsta asternea alta pensetura lata, alba curata. Bucatele se punea in castrâne de argintu, fiacare purtatoriu de castrâne avea cate un’a batista tivita • cu metasa, cu care apucă castrânele si asia le ducea. Dinaintea lacailoru purtători de bucate magistrulu bucătăriei mergea pe- destru, âra inaintea acestuia magistrulu mesei incalecandu cate unu calu buiestru, intiortiolatu cu căciulă impenata, ajungendu la palatulu de mancare alu măriei sale acolo descalecandu intră in sala cu toti ceilalți ciocoi susu numiti, unde apoi stă in aște- ptare de parada, pana candu ilu ajungea ordinea câ se aduca sâu bucatele calde, sâu precumu se dicea pe atunci, prandiulu de frunte (derâk fogâs). După acesta plecandu genunchii la principele camu precumu vedemu ca’i plâca unii popi in dilele nâstre la altariu, se re’ntârcea la bucataria si incalecandu erasi calulu, aducea alte bucate totu cu cerimoni’a de mai nainte. Va fi de iuteresu a cerceta la timpulu seu, pana la ce mesura — 314 — acelea secaturi de cerimonii era originale ardelenesci, sdu nu- mai inprumutate dela alte curți, pe la care inca domnea multe nebunii de acestea. Odata bucatele pe masa, principele esia cu soci’a sa in sal’a de mancare, dra deca cumva era invitati si dintre consiliariu tro- nului, cumu amu dice astadi miniștrii, aceia esia mai anteiu. înaintea principelui mergea unu ciocoiu mare, carele pe atunci se chiamă „hopmester,“ cu unu bastonu de trestia ferecatu cu argintu si mai lungu decâtu era ciocoiulu. Altuia nu’i era er- tatu se pdrte bastonu asia lungu; iususi principele avea unulu scurtu si grosu, inse netedu, candu din contra betiele mariiloru sale jupaniloru consiliari avea cate doua trei noduri. Pre candu esia principele, măriile sale ilu așteptă in ordine, dra marii’a sa principele avea capulu coperitu cu căciulă mare cazacdsca de samuru si de barsionu verde, dra uneori si cu de cele lungi, precumu le pdrta romanii nostrii in unele tînuturi pana in dio’a de astadi, numai catu ale lui si ale boieriloru era de samuru, de foina (sderu), sdu de vulpe, precumu mai pdrta jidovii.*) In acele momente marele pacharnicu insocitu de altu ciocoiu, apropienduse de principe si de principdsa, unulu cu ligianu mare de argintu, dra altulu avendu can’a cu apa si unu ster- gariu chindisitu frumosu, plecandu drasi genunchii adencu, mai anteiu se spală principele, apoi dumneaei principes’a An’a; numai candu venise Adamu Zrinyi in visita la Fogarasiu, apoi inca odata, candu a venitu unu ambasadoru dela regele Polo- niei, ciocoii au trebuitu se tdrne ap’a dintr’odata pe manile principelui si pe ale acelora, pentrucă se nu le sara in nasu la nici unii lips’a de eticheta, apoi si pe stergariu s’au stersu totu deodata. Dupace se spală principele, apoi sdu pop’a calvinescu, sdu pacharniculu dresatu inadinsu dicea incetu ru- ■ gatiunea mesei. Cateva minute pre catu tînea rugatiunea, prin- cipele scotiendu caciul’a o tînea in mana, după aceea dra ’si coperea capulu si asiedienduse la masa alaturea cu ddmn’a se apucă de mancatu. După acdsta hopmesterulu asiediă la masa pre toti ospetii chiamati, inse asia, că nimeni se nu siddia a- prdpe de măriile sale, ci din giosiu de principele siedea hop- mesterulu, deca vrea se manance si elu la mas’a domndsca, dra ddca nu, mergendu la locuinti’a sa ducea cu sine la masa si pre ceilalți boieri cati nu remanea la principele. Alti boieri cati nu era chiamati, plecandu genunchiele la domnulu si la *) Mustella zibellina (Zobel), rneles seu mus silvestris et vulpes. — 315 donm’a, mergea acasa. Indata ce marii’a sa siedea la masa, armasiidu domnescu avendu un’a sabia aurita si adormita cu pietrii nestimate, pe unu bratiu, era pe celalaltu buzdnganulu, se postă la spatele măriei sale, standu acolo pana ce se sculă toti dela masa. Friptura se aducea netaiata, ci apoi o luă magistrulu mesei si o desfăcea pe un’a masa in alta chilia. Avendu măriile sale pofta de a bă vinu, marele pacharnicu adu- cendu vinulu, tornă din elu pe un’a farfuria de arginta, ila bea totu elu in presenti’a loru, pentrucă se se scia ca vinulu nu este amestecata cu vcninu, după aceea totu la vederea mă- riei sale implea pacharcle pentru elu si soci’a sa. Temutus’au mai multi domnitori totudeaun’a de intocsicare prin manile neamiciloru; este inse interesanta a observa, ca tocma si la poporulu nostru s’a pastratu in mai multe tînuturi datin’a de a inchina si a bea din pacharu său sticla inbiietoriulu mai nainte de dspetulu seu. Este inse si mai interesanta dăca a- flamn, ca la Mich. Apafly era lege, ca de cateori bea elu său dămna sa, totu de atatea ori se guste si pacharniculu inaintea loru. Se pare deci, ca pe atunci in Transilvani’a că si in Itali’a donmitoriulu se temea, cumca unulu său altulu dintre, credintiosii sei boieri prin un’a singura intorsura de mana că prin unu fermecu ii voru turna in vinu aqua tofana, său alta asemenea beutura ce duce pe cale mai scurta in ceea lume, fara ajutoriulu vreunei băle. Candu se sculă dela masa, ărasi se facea rugatiune, după care consiliarii si boierii esia înainte, ăra in urm’a loru prin- cipele cu dămn’a sa intrandu in sal’a măriei sale, de unde inse facendu reverentia mare se depărtau indata. Bețiile. Ei, dara vedi ca mari’a sa prealuminatulu principe se pu- nea prea adesea pe beute. Atunci apoi nici unu boieriu nu scapă, ci toti trebuea se tiena rostu la beția, pana candu cadea care incatrau că butucii, era marii’a sa era de un’a compactiune prea fericita, pentruca bea cate un’a vădra (ardelenăsca de 8 cupe) vinu alesu, cumu amu dice vinu domnescu, si totu nu se imbetă nici odata, numai uneori scotiendu’si cucium’a cea cazacăsca resuflă că si cumu ar fi obositu de vreo munca grea, ăra capulu ii aburea de puterea vinului, precumu se esprima cronicariulu, după aceea bea si mai multu. Noi in viăti’a nă- stra amu cunoscuta unu singura ardelănu, carele dăca ’iai fi datu, tiar fi beata cate patru cupe de vinu bunu in restimpu 21* — 316 — că de di, fara a se imbeta, decatu nunirii se „cliefuiă“ bine, precumu se dice pre la noi. Intr’aceea nu vomu uita-impar- ", tasirea de mai nainte, ca in dilele lui Apaffy boierii bea nu- mai vinu nou, ce e dreptu inse curatu, si precumu de sine se intielege, alesu din cele mai bune vinuri ce se făcu pe mer- sulu Ternaveloru si alu Murasiului dela Aiudu in josu. In curtea dela Fagarasiu Apaffy avea un’a garda peddstra compusa din nemți inrolati inadinsu si aduși din tier’a loru, cumu se pare din causa, ca gardei compuse din credintiosii sei connationali nu’si prea putea concrede vidti’a. Un’a dintre in- teresantele datorintie ale acelei garde era, că oricandu se fa- cea cate unu ospetiu si beția mare, la totu toastulu se des- carce cate un’a puscatura, după care apoi bravei garde inca i se dă de beutu. Intr’o di marii’a sa porunci că se i se scdtia ddua buti de vinu. Nemții beura atata, incatu mai la urma toti cadiura unii peste altii in curtea fortaretiei. In dilele nd- stre multiamita lui Ddieu, ca pre unu ostasiu bătu ilu iau intre pusce si mi’lu ducu in — „Stockhaus.“ La loculu acesta ne re’ntdrcemu la impartasirea unei beții boieresci, la care mari’a sa principele nu luase parte, pentrucă boierii nici ca’i ceruseră voia de a se pută imbeta. S’a disu mai susu, ca in secolulu alu 171ea cristalulu inca nu era cunoscuta in Arddlu. Pre candu faimosulu Stef. Apor era arendasiulu tuturoru vamiloru tierei, dete porunca la toti vameșii sei, că orice marfa ndua ar aduce grecii in tiera pe ori si care pasu, indata se o trimitia dreptu la elu, sciti că in resaritu. Bine. Unu negutiatoriu aduce din Germani’a vreo treidieci pachara de cristalu că marfa transito si vrea se o trdca pre la vam’a ce era in Clusiu; ci vamesiulu apucandu pacharele acelea le trimite lui Apor. Acesta le platesce si le ascunde, după aceea invita pe Micii. Teleki, pe Stef. Nalătzi (amendoi romani calviniti) si alti boieri protipendati la ospetiu ... mare in Fagarasiu, era ciocoiloru sei le poruncesce, că se pună pe masa unu singuru pacharu de cristalu si acela inca se fia : celu mai ordinariu. Dupace se punu boierii la masa, Apor cerendu pacharulu implutu cu vinu dice: Eu asi inchina cu pa- charulu acesta pentru celu care ar bea vinulu din elu si Far pune bine. Apor adica sciă, ca Teleki inca era omu fdrte la- coma si apucatoriu de averile altora că si elu, ca inse de alta parte Teleki spre celu mai mare necasu alu boieriloru fdrte raru bea vinu, ci numai apa, dra aceea inca fdrta, apoi recita * : in glnatia, o bea din botitia (donitiora) de lemnu; de aceea — 317 — Apor credea ca cu pacharele de cristalu ilu va amagi că se se îmbete odata si Teleki si se se faca de risulu loru. Teleki inse pricependu metechn’a respunse lui Apor: Indesiertu e maie- stri’a ta cumetre, pentruca tu scii, ca eu nu beu vinu. La care Apor: Eu jupane nu te inbiiu pe dumneata, ci pe celu care’lu va lua dela mine. Atunci Stef. Nalăczi: Adu’lu incdce me! Elu bea vinulu si da pacliarulu la ciocoiulu seu spre păstrare. După aceea aducu altu pacharu de cristalu, mai frumosu de- catu celalaltu. Apor isi repetiesce manoper’a de mai nainte; ci Teleki dra’i respunde: Indesiertu cumetre, ca nu beu vinu. Stef. Nalăczi drasi apuca pacharulu, golcaie vinulu din elu si ’lu da ciocoiului. Urmdza alu treilea pacharu si mai frumosu; Nalăczi erasi sare: Da’lu incdce cumetre, ca’lu beu eu. Atunci Teleki pierdiendu orice cumpatu: Ba dicu dieu lui Ddieu, pe acesta nu’lu vei mai lua, iti ajungu tie doua cristale; adu’lu incdce cumetre Apor, ca acii ilu beu eu. Teleki bendu vinulu, dete si elu pacharulu de cristalu in grij’a ciocoiului seu. După aceea se adusera succesive tdte pacharele de cristalu, se implii fiacare cu vinu; Teleki le bea pre tdte, numai că se nu apuce nimeni altulu din ele si le trimite pe tdte acasa la locuinti’a sa din fortardtia. In acea di apoi se făcu un’a beția, pe carea cronicariulu o numesce „spaimentatoria,“ din causa ca nici unu boieriu nu a mai pututu merge pe pitidrele sale, ci au trebuitu se’i duca acasa pre toti cu trasur’a că pre nisce trunchi. La Grigorie Bethlen inca se facea betfi infricosiate, pentruca si elu bea că cepulu, nici odata inse din pacharu, ci totudeaun’a din dla, cana, cupa, dra de cei carii bea din pacharu isi batea jocu dicendu, ca aceia nu sunt dmeni că dmenii, ci numai nesce sterpituri. Uneori se facea si dantiuri la principele. Music’a cea mai plăcută a lui Apaffy era — cimpoiulu, de care astadi dmenii isi bătu jocu că de un’a musica ce a remasu numai pentru orbi. Candu dantiuiă principele si nevasta sa, toti boierii se sculă, dra candu marii’a sa se întorcea catra ei, toti i se în- chină. Dantfulu boierescu era fdrte incetu, usioru, domolu si — unu dantiu că acela se numea ungurescul Ce diferenția intre acela de atunci si intre csărdăs celu furiosu si adesea desiuchiatu din dilele ndstre! Apaffy mergea desu si la venatu, dra candu era acasa, sdr’a citea din vreo carte si mai alesu bibli’a după spiritulu tim- pului de atunci, dra dio’a deregea la orologia, de care avea un’a mulțime, dintre care unulu candu batea, si latra că unu cane. — 318 — Toti cronicarii se invoiescu intru a mărturisi, cumca Apaffy cu tdte bețiile si alte ticăloșii ale sale era omu blandu si bunu, era sudalm’a lui cea mai mare eră: Mei magariu copilu de lele; totuși candu se mania vreodată, atunci mani’a i se prefăcea in furia, incatu era gat’a se te omdre. Pe nevasta sa Ana Bor- nemisza nepdt’a lui Teleki o batea de multe ori, din causa ca’lu prepunea tare de vreo doua boieroice si ca marii’a sa ddmn’a inca avea gura rea , apoi ii si placea tare a se ame- steca in afacerile barbatu-seu. De altmintrea elu de si o batea, totu O iubea. (Va urma.) C 1 i 0. Intru intielesulu celoru comunicate cu alta ocasiune in acdsta fdia, ne luamu voia a impartasi aici un’a alta epistola a prearevendnlui domnu canonicii si prepositu capitularii! Ște- fanii Moldovanu, câ precuventare la cataligele celoru mai interesante documente istorice, pre care dn. prepositu inspi- ratu precumu a fostu din tineretiele sale si precumu este in- tocma si la batranetie pentru istori’a patriei si a natiunei, lea conscrisu si ordinatu din arcliivele comitelui losifu Kemdny. Adeverate inventaria de bogatia istorica păstrate posteritatiei câ un’a clironomia, cu care după opininnea ndstra nu se pdte compara nici un’a bogatia pamentdsca si pre care o voru sci apretiuf numai acei barbati adepti ai musei Clio, carii se simtu mai de multu petrunsi de nemărginită importantia a folosului ce are se traga posteritatea din istori’a acestei tieri. Se lasamu inse câ aici se vorbdsca dn. prepositu, dra ndua se ne remana numai frumds’a datorinti’a de a publica acelea cataldge. Red. Lugosin; 13. luniu 1868. Domnule si amice! Viu a împlini pre rendu propusulu meu, câ scrisorile de cupnnsu istoricii, ce le am pututu aduna, se le strapunu in proprietatea natiunei romane. Intre acestea de acum loculu celu dintaiu cuprinde „Se- ries Vajvodarum Transilvaniae.“ Acdst’a eu ntt o am la mine descrisa in form’a aci dedusa, ci e pe mai multe foi separatii in ordine chronologicu însemnata după deosebitele isvdra, la care se face provocatiune; prin urmare, daca pentru esten- — 319 — siunea ei, său pentru secatiunea ei, său si pentru alte cause nu se va pută tipări: atunci asi dori, câ pe rendu dre candu, pe spesele inele, se mi se decopieze, de cumva voiu mai fi in viatia, câ asia se fie in doua esemplaria descrisa. Acesta „Series“ se pdte si contrage si mai simplifică; inse eu am pretiuitu tdte trasurile de păna alu nemuritoriului compunatoriu, ale com. I. Kemăny; — si precumu foile, din care o am compilații acumu in acăsta forma, au scapatu de perire câ prin minune in revolutiunea din 48 si 49 — ’sipdrta pe sine si acumu urmele cumu au fostu calcate in pi tio re si întinate; totuși le amu decopiătu aci iutocma si cu tdta scru- pulositatea, fara nici un’a crdre, ce am observata si atunci, candu le am scrisu de pe originalu. La acesta „Series¹¹ mai adaugu inca si urmatorele note: Candu nemnritoriulu comite prenumitu m’au indemnatn a descrie acesta „Series Vajvodarum," si m’au initîatu pentru dens’a in voluminele celea numerdse ale diplomatariului seu, au adusu înainte si nisce momente multu cumpanitdre, si anume: a) Cumca din tdte seriele pana aci de catra istorici com- puse, acăst’a e cea mai completa. b) Cumca ochiulu ageru alu scrutatoriului va afla aici din inceputu pana in capetu in demnitatea vajvodala si nume ro- manesci, incependu dela Mercuriu pana la Dobo. c) Cumca din acăsta se străvede in catuva, ca candu au fostu unu voivodu de alta națiune, atunci său alu doilea voi- vodu, său unulu din vice-voivodi, cu pucine esceptiuni, au fostu de origine romanu. d) Cumca alții au fostu voivodii si vice-voivodii de tidra si altii voivodii comitateloru si altii ai comitiloru si altii af corporatiuniloru mai mari său mai mici, precumu alu capitu- lului de Alba-Julia, său cel’a alu Zingariloru, carii era in graduri deosebite totu atatia comandanți de banderii. — Si cumca astfeliu de graduatiune se află si in seri’a keneziloru in Keneziaturi. Mi a mai apromisu cornițele in an. 1854 si mi a si ara- tatu, dar nu mi au datu spre decopiere, unu fasciculu sepa- rata de diplome, din carele se documentăza dreptulu de a avă si romanii voivodi din sinulu seu, inca dela regii Ludovicii si Sigismundu etc. emanate. Mdrtea prematura l’au rapitu din mediloculu nostru mai nainte de ce asi fi avutu ocasiunea a plini apromisulu. In fasc. II. se afla „Date istorice“ sub Nr. I. generale, sub — 320 — Nr. II. speciale, acestea cu respecta la sasi; tote in ordine chronologicu însemnate. In fasc. III. este a) Indicele despre Comftia; b) despre keneziaturi; c) despre opidulu si in catuva despre tienutulu Fogarasiului si d) despre castelele, in cea mai mare parte acum ruinate. Folosulu acestora ilu potu avd la tempulu seu acei bar- bari devotati binelui publicu, carii seu că membrii ai museului din Clusiu, s£u si altcum aru voi a studia diplomatariulu comi- telui los. KemOny, carele — precum audiu — e in thece se- parate asiediatu. Acum pe rendu, dandu’mi D dieu sanatate statornica, voiu descrie din nou si diplomele ce se mai afla la mine, si pe rendu le voiu trimite si acelea. Cu acestea repetindu’mi rugarea din epistol’a cea mai de pre urma sunt scl. sincerii frate St. Moldovanu. Unu fragmenta din Atenenlu romanu. Amu promisu in Nr. 13 ca ne vomu re’ntdrce la discur- snlu dlui I. Eliadu tienutu in Ateneulu romanu despre „lite- ratur’a politica/' Vomu reproduce din elu unele capete dela inceputu si altele din finea aceluiași, precumu urmeza: I. Domnii mei si Domnele mele! Suindune in cea mai ’nalta anticuitate, vedemu ca Omenii cunoscea atatea sciintie, arte si maeștrii, fara se scie carte, pentru ca alfabetulu seu cârti nu ecsistau. Ruinele atatoru cetati antice că Babiloni’a, că piramidele Egiptului, ne invedereza o cunoscintia întreg a despre archite- ctura, mechanica seu sciinti’a dinamicei, cunoscintie întregi de matematica aplicata Ia astronomia, de pe candu nici urme de litere sOu alfabetu nu se vedu. Geometri’a, architectur’a, meehanic’a, astronomi’a, fisic’a, medicin’a, sciintiele naturali, atatea arte si maeștrii, voiu se dîcu, se cultivă in Egiptu din cea mai înalta anticuitate fara a fi cunoscuta alfabetulu sen literele. Sciintiele tote se comunică initiatiloru seu eleviloru prin voce viia, prin practica astfeliu, cum se invatia pana astadi multe arte si maeștrii, desemnulu seu pictura, spre ecsemplu, music’a si sculptura si multe noțiuni insusi de sciintie. — 321 — Sciintiele se comunică prin viia voce său celu multu prin alte semne că ale ideografiei, că ale hieroglifeloru, ce servia mai multu spre aducerea aminte si nici de cumu spre a pută face vreunu tractatu de sciintie. De aci se invederăza, ca un’a sunt sciintiele, artele si maestriele si alt’a sunt literele său cărțile pana in dilele ndstre. Se pdte unu omu se scie multe si multe că anticii sapienti si carte se nu scie, si nesciindu carte se nu’si păta ccmunică la cei ce nu sunt de facia cunoscintiele sale. De candu se inventă alfabetulu său literele, ce singure potu traduce mai fidelu si representa rațiunea umana, de atunci studiulu sciintieloru se faci li th, si in tdte progresulu deveni mai rapedeț sciintiele de unde era ascunse său oculte, se di- vulgară si devenira mai apropiabili, si cu catu artea usului litereloru inaintă prin scriere, dela papiru, pergamu pana la charthia si pana la tipărire, cu atat’a sciintiele nu numai ca inaintara, ci devenira mai popularie si societatea său omenirea se folosi si inaintă intru tdte. Fara litere înaintarea ar fi fostu fdrte tardie, sciintiele, istori’a dintr’o generatiune in alt’a ar fi riscatu a se perdeț cu mdrtea unui sapientu s’ar fi perdutu si sapienti’a lui. II. Se pdte intr’o tiăra, că si in Egiptulu anticu, se se afle multe geniuri, multi barbati speciali in tdte sciintiele, ar- tele si maestriele, si cu tdte acestea, acea tiăra, de nu va avă cârti care se intinda sciinti’a si se o transmită dela o genera- tiune la alt’a, acea tiăra dicu, va fi totu in stare de barbaria. Daca Helad’a antica ne este mai cunoscuta decatu Egiptulu, daca s’a disu civilisata, este ca dela barbatii ei speciali prin litere ne-au remasu de moștenire cunoscintiele, sciintiele loru, capetele loru de opera. Civilisatu este nu celu ce scie multe numai pentru sine si pentru epoch’a sa, ci acel’a care isi comunica cunoscintiele si le lașa de moștenire la posteritate spre a se folosi si a ajunge mai departe cu densele. Daca Europ’a dela renascere este mai înaintata decatu Greci’a antica, caus’a este ca literele sunt intr’o stare cu multu mai inaintata. Ceea ce se sgîriă in anticuitate pe table de metalu atatea dile si luni, astadi se scrie intr’o dra, si ceea ce s’ar scrie cu diecimile de ani, se tiparesce intr’o septemana. După perfecțiunea tipografiei prin vaporu astadi se tipa- resce si se respande intr’o di in Europ’a intrăga, cate altadata nu se pute respandi cu seculii. — 322 ~ Egiptulu a fostu barbaru cu toti sapientii lui, pentru ca n’a avutu cârti, n’a fostu comunicativii. Turci’a si Rusi’a de astadi sunt barbare pe lenga celelalte tieri ale Europei, pentru ca de si au dmeni speciali fdrte multi, n’au inse cârti ce tracta de acele specialități. Cautandu la noi, facendu cineva comparația intre starea dela 1820 si cea de astadi, vedemu ca avemu cu sutele si cu miile barbati ce au studiatu in tidra si in străinătate, si daca acești barbati speciali nu sciu si nu inavutiescu limb’a cu cârti ce tracta despre acele specialități, se nu ne facemu ilusiuni, domnii mei, sunt nisce barbari acei sapienti, pentru ca nu sunt comunicativi. Națiunea ce posede mai multe si mai bune asemenea cârti ce inaltia sufletulu, ce potu deslega problemele cele mai dificili ale umanitatii, ce preintempina nevoile societății, ce potu libera pe omu de sclavi’a innorantiei, de sclavi’a sărăciei materiali si spirituali, acea națiune este cea mai civilîsata si posede civilisati’a cea mai durabila. Cărțile ce tracta despre sciintie, arte si maestria, despre tote ce potu folosi si face a inainta societatea, dela cele mai utili pana la cele mai frumdse si mai sublime, acele cârti t<5te la unu locu se numescu literatur’a unei limbe, unei națiuni, si cu catu acele cafti voru fi mai multe, mai clare, mai utili, scrise mai cu arta si cunoscintia, cu atat’a acea literatura este mai mare si mai sublima. Si pentru ce insa cărțile unei limbe sunt identice cu liteT ratur’a ei? — Pentru cuventulu celu mai naturalu din tote, pentru ca numai literele sfu alfabetulu putură traduce cuven- tulu seu rațiunea umana si a o comunica asia de fidelu; ideo- grafi’a si hieroglifele n’ar fi fostu in stare de a infiintia o literatura. Dela aparitiunea litereloru se infiintiara si cărțile. III. Nici o limba nu se eesprima asia de naturalu că cea romana, candu este vorb’a de unu omu instruitu, sapientu, cu minte si intregu intru tdte. Romanulu dice: „omulu ast’a scie carte," nu dice a in- vetiatu, ci scie carte; invetiulu este o deprindere, &•’ nu șciintia; de aceea se si dice invetia pe dinafara. — Sca- patine de invetiamentulu publicu Domniloru miniștrii si datine instrucțiune, sapientia publica. Mai dice romanulu: „omu cu carte multa/' Auditi, Domnii — 323 — mei? multa fir nu pucina, si cu atat’a mai reu, candu nu e nici de cumu. Mai audiamu inca in copilăria, ca cartea nu are margini: sute si miij de ani de ar trai omulu, totu nu pfite sci cartea tfita. Oraeniloru fir’ ce sciu ori catu de multe si nu sciu carte, grecii le dicu: agrammatos philosofos, filosofi fara carte, filosofi neliterati. Omulu in adeveru nu pote se fia universalii; se pfite că se scia un’a si se nu scie alt’a, si precumu se pfite dice unui medicii: cunosci Domnule medicin’a, dar nu cunosci si music’a; asemenea i se pfite dice: esci bunu medicu, dar carte nu scii, si nu se supără daca este asia. De aceea se nu fia supărare, daca amu dice in faci’a fiacaruia din barbatii noștri speciali: Vei fi, Domnule, bunu inginera, bunu architectu, bunu mechanicu; dar cu iertatiune, carte nu prfi scii. Vei fi bunu musicu, bunu pictorii, bunu sculptoru, dar carte nu scii. Vei fi sciindu, coconasiule, tfite limbele, tfite istoriile, nu- mai carte si istoria romanfisca nu scii si nu e culp’a nfistra, daca romanii n’au nici o nevoie de Dumneata. Vei fi, Domnule doctorii, mare filosofii, mare teologii, filosofii si teologu absolutu, mare advocatu, dar ce pecatu ca carte nu scii, ca ne amu fi bucuratu si noi! Si firasi viceversa, că se nu fia supărare, vei fi sciindu, Domnulu meu, carte multa, dar sciintie si arte nu cunosci; si crede-ne ca ne pare reu din sufletu, pentru ca ai fi pututu face mare bine națiunii. Am vrutii, Domnii mei, a stabili unu adeveru, ca adica un’a suntu sciintiele si alt’a este cartea, asia precumu fiacare specialitate diferesce de alt’a si tfite impreuna făcu unu intregu, fir nu că se făcu firecare ilusiuni. Voiu se constatezu ca lite- ratur’a sfiu cartea este o specialitate a parte, si cine nu s’a ocupații de dens’a nu pfite s’o cunfisca. IV. Pana candu dara nu ne vomu aplica intru a sci si carte si mai virtosu carte romanfisca, si nu ne vomu scrie cate scimu si cunfiscemu in limb’a naționala, raționala si co- recta, pana candu nu vomu implea bibliotecele romane cu căr- țile nfistre, că se le lasamu la posteritate, se nu ne facemu ilusiuni, fir o mai repetu, totu barbari vomu fi. De amu fi, Domnii mei, toti cati ne aflamn in acfista sala dinpreuna cu toti romanii din capitala si din tfite părțile Ro- — 324 — maniei, de amu fi toti cu totii fiacare cate unu panepistimon, adica sciitoru de tdte sciintiele, si nu amu sci carte, sdu nu amu sci, seu nu amu voi a ne comunica prin scrisu sdu prin cârti la națiunea intrdga si la posteritate cunoscintiele, capitalulu nostru intelectualii si moralii, toti noi acești angeli, tdte aceste geniuri de sapientia, toti cu totii n’amu fi decatu nisce barbari cu atat’a mai cumpliti decatu barbarii primitivi, cu catu amu sci mai multe de catu densii. Posteritatea n’ar avd decatu blesteme pentru noi, pentru ca nu’i amu lasatu nimicu din sciintiele ndstre. Pe langa acestea fara cârti naționali, fara literatura națio- nala nu pdte ecsista nici patria, nici patriotismu, nici naționa- litate; si dta caus’a pentru ce părinții nostrii avea mai multu doru de ale patriei, pentru ce avea fapt’a patriotismului fara a cundsce numele sdu vorb’a cu care ne decoramu noi in tdte ocasiunile, cunoscea numai ale tierei loru; si ceea ce cundsce omulu, aceea si pdte iubi daca merita iubire. Noi insa cumu putemu iubi tidr’a, daca nu cundscemu nici istori’a ei, nici institutiunile ei, nici limb’a ei? Dela unu timpu incoa stările avute isi au crescuții copiii prin profesori străini, in limbe străine, si trimetiendu’i apoi de mici in străinătate, acei copii se returnă in tidra fara nici o cunoscintia de ale ei; superbi de cate sciă, eră indiferenti de cate nu cunoscea. — N’au vrutu se cundsca tidr’a, nici tidr’a astadi nu voiesce a’i cundsce. Stările de mijlocu si cele neavute isi dau copiii a trece prin colegiuri si facultati (de candu avemu colegiuri si facul- tăți), cu profesori ce n’au nici o unitate intre densii, fiacare cu sistem’a lui. Acești copii trecu tdte clasile incepetdre, gim- nasiali si de facultati, mai multu se indoctrina decatu se in- strueț cate audu sdu invdtia intr’o clasa, in ceealalta profesoralii se incdrca a’i desvetia si asia in 14 si 16 ani de studiu trecu din scdlele ndstre in cele din Franci’a sdu Germani’a fara a sci romanesce; fiacare isi are o maniera a sa de a scrie, după catu mai multu sdu mai putienu ’l a indoctrinatu dascalulu ce’lu a fostu accaparatu. Fiacare insira la litere, la vorbe, fara a’si da nici unu cuventu de cate scrie, si intr’o limba care numai romandsca nu este, plina de solecismi si de strai- nismi. In Francia apoi sdu in Germani’a, de se ducu, si acolo de se apuca de vreo specialitate, pre putiena carte francesa sdu germana eunoscu, ca-ci fdrtc putieni vinii înapoi in stare — 325 — cumu se scrie bine in limb’a francesa sdu germana, cumu se pdta trece de autori in acele limbe; vinu, voiu se dicu, in tidra nici romani, nici francesi, fara nici unu legamentu de unitate, care se’i lege intre densii si cu națiunea intrega. Cei din stările avute, din familiile istorice necunoscendu nici istori’a, nici institutiunile națiunii, au inceputu a se crede, după cate au vediutu in istori’a Germaniei si Francei, ca sunt nobili ereditari, ca funcțiunile mari ale tierei au fostu ale loru de moștenire. Cei de stările de mijlocu necunoscendu dra institutiunile egalitari ale României, crediura pe cei din stările avute ca sunt nici mai multu, nici mai putienu, decâtu nisce baroni si comiți feudali, nisce catcauni de burggrafi si marcugrafi, buni de dusu la guilotina. Daca amu fi sciutu cu totii ca națiunea romana dela in- ceputu n’a cunoscutu nici odata titluri si drepturi ereditari, ci totud’aun’a isi au recrutatu capacitatile din tdte stările socie- tății, si candu s’a invechitu o generatiune a venitu cea nuoa a’i lua loculu din tdte stările, n’amu fi ajunsu in acdsta c