iii UOI 10 FEBRUARIE 1883 Aclnniiilwtvaţia^ C%*le& ViptoHei I^fv. A NTULAL VIII.—No. 31 ABONAMENTELE 'I "iru toitk ţar», ]*■ an . . . . 40 lei , pe 6 ltinî . . 22 leî *» 3 lunî. . . 12 !e' [|ia atreinttate pe an ... 60 leî iientele ie priimeec 1« idministroţie. Capitală 10 baui numâru lo Districte 15 bani număra TIMPUL REDACŢIA, STRADA ST.’RBEI-VODA Nr. 2. ANUNŢURI Şl INSEKŢ1) .mia 30 litere petit paj. IV. 80 Idem paţ. III. i 20 I.- lame pa» [II ] so • . II . . . 2 50 laenţnrile ji inserţiile se pnmese “uenreştl, la Administraţia ziarnlnî it Vlena, la binronrile de annnţnri Hoinril 8chalek. ffollaeile 12;—A. Oppelik, Stnbek-stein 2;—Paris, 0. Adam, rne Clemeno 4 A. Lorett, rne 8-tei Anni 51. Hi Scrleorlle aefrsncate nn ga primei Hannserleele nelmprlmate se ari Bucureşti, 9 Februarie 1883 . paca cineva indrăsnea să zică cft 4stiunea dunăreană o compromisă ; fn actele cabinetului d-lui Brătia-' a, i se răspundea pe toate tonurile ■*l e de rea credinţă, că sunt acu-£ firi vage, făcute din spirit de opo-ţe sistematică, pentru a resturna /luvernul. ii Astăzi, cănd propunerea Barreve e irimită de unanimitatea conferentei Jin Londra şi această din urmă discută poate pănă şi mijloacele coer-pentru a aduce la indeplinire nefliziunile ei, faptele confirmă acn-iftrile multiple ale opoziţiunii şi se lovedeşte că nu numai guvernul a compromis cestiunca prin făgăduelc-oe-au alunecat a le face Austro-jftgariei, ci a fost peste aceasta de *a mai învederată rea credinţă fată a opoziţia, cănd la toate descoperire ce se făceau, ni se respundea 1 inventăm şi că combatem numai ambiţie şi din ură Precum o descoperire nouă arun-lumină retrospectivă asupra des-peririlor din trecut, le dă alt inţe-i şi arată ce legătură intimă exis-intre ele, tot astfel faptul că »nferenţa din Londra a tratat Ro-ănia in mod vitreg, neprimind-o sinul ei şi dispuind despre ea fă-de ea asupra intereselor şi suve-inităţii ei, aruncă o lumină nouă a-iora purtării din trecut a guvernu-i şi ne descopere seria iutreagă de eşeli cari au trebuit să dea la ur-a-urmelor acest fatal resul at. Ancă iu Iunie 1881 „Românul" •unea următoarele: M t ?irt .ţtVo* (flUU mpr® Jtj ll Dl fii tfll I iilWi 4 Putem recapitula precum urmează conce-iimile făcute condiţional de guvernul ro-»|fuesc, după cererile stăruitoare ale mai turor cabinelor (nu a tuturor): I înfiinţarea unei comisiuni mixte pen-Bi supravegherea navigaţiunii şi regula- entelor de poliţie fluviala intre Galaţi şi Be. de Pier; Bl Admiterea Austriei in comisiunea .'tu. III Prezidenţia comisiunei mixte să a-arhnă delegatului Austro- Ungariei Line ştie si facă concesiuni nemente şi a timp, merge foarte adesea cu paşi mai pguri spre împlinirea scoj ului seu. de cat eia cărora le place a se făli cu o impro Wre indărjită şi sgomotoasu ! Va să zică acum doi ani deja gu-'rnul găsise nemerit şi la timp a concede comisia mixtă, adinite-ia neriveranei Austrie in ea. prezi-înţia ei de drept la o masă unde II erau de căt riverani. Nici astăzi mstria nu pofteşte alt ceva de căt guvernul romăn a ştiut să fa-4 nici conferenţa din Londra cere in esenţă mai mult de căt anetele de mai sus. Aceste conce-nni cari neapărat caută sS se fi izemând pe un text pozitiv, pe o esă din corespondenta noastră dip-onatică cu cabinetul din Viena, sunt adesiune dată acum doi ani ăneă hotăririlc actuale ale conferenţei. Daca inse guvernul ar fi şi inccr-d de-a lua de atunci incoaec o altă recţie, mai putea el să iuspitecui-i incredere in urma concesiilor, fălite. mai sus V Daca azi no plângem in contra areopagului european, avem oare dreptul de-a ne formaliza atăt do mult de procederea lui, fie chiar neauzită in dreptul ginţilor, cănd membri acelui areopag ne pot respunde: „nu facem de căt ceea cc voi enşi-ve aţi făgăduit a face ?“ Astăzi d. I. Cfhiea e insărcinat a face şi a făcut chiar declaraţia că, „nu putem admite introducerea Aus-fro-Ungariei intr’o comisiune unde ea n are dreptul de-a figura alături cu statele, riverane. Nu există o vorbă in tractatul de la Berlin care să justifice această pretenţiune. 0 respingem şi nu vom accepta deciziunile conferenţei , caro-ar tinde a ne-o impune. La această declaraţie solemnă, contele Karolyi poate respunde : Acum doi ani aţi admis ca Austria neri-ver; nă să fie, nu numai primită in comisia mixtă, dar chiar s'o prezideze de drept. Aşa afi inţeles tractatul dela Berlin po atunci; pentru a fi consequenţi. trebue să'l interpretaţi tot astfel şi acum. Voi. cu măna voastră aţi risipit orice controversă asupra tractatului intrucăt vă priveşti1; opinia voastră este dată de mult; singuri v'aţi rostit sentinţa de vasalitate economică şi politică. Odată părăsit terenul clar al tractatului de Berliu, se ’nţelegc că o politică încăpută in dileme şi contraziceri, căta să se încurce din ce in ce mai mult in propriile sale iţe. „Pactul social11 ne face in privirea aceasta următoarele descoperiri : Cu tot refuzul formal al Camerii.d. Stă-teseu fiind ministru de esterne, propusese din proprie autoritate Austro-Ungariei do-a inloe.ui comisiunea mixtă c’o comisiune de supraveghiare, compusă din reprezentanţii statelor riverane şi din doi delegaţi aleşi in fiece an in sinul comisiunii. Partea bună a acestei propuneri era cft, intr’uu restimp oare care, Austria n’ar fi pai ticipat la această comisiune. Austria n’a voit să primească propunerea Stătescu. Intre acestea vine d. Sturza la putere şi fireşte, ca un dar de bună sosire, se grăbi a face Austriei un cadou frumos. A declarat Austriei că România ar consimţi ca unul din cele doue posturi de delegaţi ai comisiunii europene in sinul comisiunii de supraveghiare să se încredinţeze in mod perpetuu delegaţilor austriaci şi că chiar prezidenţia de drept a comisiunii de supraveghiare sft-i fie asemenea dată in mod perpetuu. Efectul acestei propuneri era, că delegaţii celor lalte puteri nu mai puteau exercita in sinul comisiunii de supraveghiare decât o delegaţiuno timporară, care nu le dedea nici cănd dreptul de prezidenţie. Mulţumită ingenioasei propuneri a ministrului nostru de afaceri străine, celelalte putori se aflau reduse la o poziţiune din cele mai umilite iu raport cu Austria, iar pentru România, resultatul era acelaş sub miuistorui Stătescu. ca si sub ministerul Sturza : aservirea Dunării la Austria. „Pactul social“ afirmă pozitiv că propunerea ce-o descopere, a tost făcută de d. Sturza in ultima sa călătorie la Viena şi la Berlin, fără autorizarea reprezentaţiunii naţionale. Si in propunerea d-lui Sturza regăsim cele trei puncte din „Romanul" de la Iunie 1881 : [Comisiunea mixtă, botezată de sughraveghiare II I articiparca Austriei ncriverane in ea III. Prezidenţia ei de drept. A mai susţine astăzi, după aceste descoperiri, că cestiunea n’a fost compromisă din capul locului chiar, ar fi o curată copilărie. Fără autorizarea corpurilor legiuitoare, fără ştirea ţării, aducăndu-sc in cabinet, fără nici o cauză parlamentară învederată, miniştri noi, asupra misiunii sau ten-denţelor cărora toată lumea era in ii.tuneree, s’au tăcut promisiuni, contrarii textului „datului de la Berlin, s’au părăsit singm il teren sigur, pe oara ţara putea pijpri şi astăzi, am ajuns că ceea ce guvernul a lunecat a promite, ni se impune vrănd .ne-vrănd. Odată porniţi pe acest cobo-riş, fără îndoială umil din vecini nu putea sta nepăsător* faţă cu concesiile făcute po sub măni- , celui lalt, deci astăzi se prezintă,şi el cu cererea privitoare la braţul Chiliei şi din resentiment in contra duplicităţii guvernului romăn, cere escluderea reprezentantului regelâi din conferenţă. Puterile celelalte, ’eduse prin propunerea Sturza de-iAazista ca privitori timporari la eterna prezidenţie de drept a Austriei, taxate din iniţiativa noastră de a cinciaţ.roată la car. găsesc de cuviinţă eăf dacă e vorba să-i facă Austriei aseyif nea concesiuni, s’o facă incai in socoteala lor proprie şi in schimbul unor compensaţii pe alte terene, deeăt după bunul plac al unui ministru din Bucureşti. Izolarea completă a României este aşa dar pe deplin esplicabilă. ŞTIRI TELEGRAFICE Paris, 19 fevruarie—E probabil ca d. Ju-les Ferry va termina mâine constituirea noului minister. Londra. 19 fevruarie. —„Camera comu nelor.“ — D. Worms intrebi pe guvern daci Englitera sprijină pe Rusia in pretenţi-unea sa d’a voi sâ exercite drepturi exclusivei asupra gurei Kilia. Lordu Pitz-Maurice refuză d’a respunde, de oare-ce Conferinţa, care ţine incâ ş di nţe, a decis d a ţine secrete lucrările sale. dar poate adftoga ca guvernu n’a auzit vurbindu-fe de nici un ast-fel de sgoinot. Supt-seereturu de stat la Foreing-Offire, răspunzând apoi la o cestinne a d-lui Bac-ster, zice câ lordu Dufferin a făcut mai multe comunicatinni privitoare la articolu 16 din tratatu din Berlin. Viena, 19 fevruarie. —Se telegrafiazâ din Londra lui „Politische Correspondenz** câ in cercurile guvernamentale din Londra se exprima satisfacţiunea despre atitudinea A-nstro-Ungariei in eestiunoa Dunărei şi se spera câ această atitudine va avea oare-care influenţa asupra cabinetului roman. Negoţierile asupra cestiunei do la Kilia so urmoaza intr’un mod oficios. Se silesc a r dacta protocolu conferinţei intr’o forma care va laşa libera adhezinnea ulterioara a României la hotarîrile ce se vor lua. Arad, 19 fevruarie.—Teatru din acest oraş, cel mai frumos din teatrele provinciale alo Ungariei, a lost distrus cu totu de un incediu. N’a tost nici o victima. Roma, 19 fo . u.. :e. — „Moniioru Romei** publica o scrisoare adresata la 18 Ianuarie de către Papa ImpGratuloi Wilhelin, anunţând câ vaticanu a dat voe episoopilor din Prusia d a notifica guvernului numirea noilor preoţi, fara macar a aştepta revizuirea complecta a legilor in vigoare. Papa in acelaşi timp sa so uşureze asprimea măsurilor care impedicâ eserciţiu funcţiunilor eciesiatice şi instrucţia clerului, şi adaogâ câ înţelegerea o dată stabilită asupra acestor puncte indispensabile va fi cu putinţă d a ajunge la o pace religioasă reala şi durabilă. Viena, 19 fvruarie. — Camera Seniorilor a inceput dise.uţiunea noului proiect de lege privitor la instrucţiune. Ministru instruc-tiunoi publice, demonstrând oportunitatea proectului, a zis ca nu conţine idei retrograde şi că nu aduce nici o vătâmare la principiu mergeri obligatorie ia şcoala, nici scopurilor, nici metodei învăţământului. Austria poate fi mulţumită de resultatele date pânâ acum de şcoalele sale elementare, care sunt foarte salutare pentru prosperitate Statulni, familiei şi a religiunei. Dar una din cele d intaiu datorii ale Guvernului e d’a asocia echitatea cu Justiţia şi de aceea a cezut eâ trebue se prezinte nou pro-ect de lege. Londra. 20 fevruari». — Conferinţa va discuta azi propunerea Rusiei privitoare la gura Kilia. Se crede că puterile se vor pune de acord şi asupra acestui punct, căci daca ar respinge cererea Rusiei, aceasta va refuza d a adera la prelungirea puterilor comisiunei europene de Ia Galaţi. .Dailx News** zice că Englitera şi franţa erau dispuse a primi cererea Romăniei privitoare la participarea ei la lucrările Conferinţei cu vot deliberativ, dar ca Rusia s’a opus şi câ delegaţi celor alte Puteri n’au sprijinit pe România Paris 20 fevruarie.—„Journal des De-bats“ probează câ interese exclusiv politie se află in conflict in Conferinţa din Londra: Aust'ia voeşte a stabili intr’un mod indirect autoritatea ei asupra Dunărei de jos, şi Rusia vrea să obţie un succes de amor-propriu diplomatic Bieţi Romăni. ameninţaţi de o potrivă de aceste două Puteri, se silesc cu curagiu d'a remâne stâpăni in casa lor. Puterile, care n'au interes naţional in cestiune. ar trebui sâ facă tot ce pot pentru ca cestiunea să fie rezolvata ţâra a atinge susceptibilităţi legitime şi ţâra a nesocoti drepturi incontestabile. „ Rrpublique Franţaise“ regreta atitudinea României şi caută a proba ca propunerea Barrere e conformă u adevăratele nterese ale României. Furiele resistenţei, la decisiu-nile Europei, c*e apucaseră pe guvern cănd se deschise Conferinţa, pare că au trecut prea repede, înainte de sfărşirea Conferenţei. Ast-fel, ca şi o băşică de săpun ce o sparge aerul, aerul Conferinţei a împrăştiat formele res-boinice ale Regimului, şi acum Românul a inceput iarăşi vechiele ieremiade asupra nedreptăţii Europei către popoarele cele miei. Ce să zicem? Are oum-va guvernul dreptate a se plânge ? Nu o putem şti, de oare. ce păuă acum, in această gravă cestiune, nu cunoaştem amănuntele procedării guvernului, nu ne fost dat să-i vedem şi să-i constatăm abilitatea in a interesa pentru noi majoritatea puterilor. Noi Ştim că cine merită a fi plăns cu lacr ime căt pumnul este nenorocita Naţiune Română, care aflându-se sub un regim parlamentar, nare mijlocul d’a şi cunoaşte in tot momentul si-tuaţiunea internaţională şi a avea siguranţa zilei de măine. Asemenea lucru reclamă majorităţi de parlament independent, iar bunul acesta nu se mai induoeşte astăzi nimeni că la noi lipseşte. Ce are să facă oposiţiunea in aşa 9ituaţiune ? Rolul ei este răbdarea, resemnarea, aşteptarea resultatelor spre a le constata. Daca a impedicâ un reu guvernamental este, in teoria constituţională, sarcină a parlamentului, in practică viuă, prin vi-ciarea regimului parlamentar, aceasta s’a redus la singura iniţiativă a Regelui care are prerogativa mănţinerii sau depărtării unui^minister. Iar Regele ştie, vede, rabdă, lai incMpueste oare Majesta-tea Sa "'desperarea la care dă naştere această pasivitate? Pasivitatea regească noi o considerăm neconstituţională. Pe căt timp Constituţiunea leagă pe Suveran de Naţiune şi vice-versa, sub condiţiunea ca puterea executivă sâ respecte suveranitatea naţională, şi acordă de altă parte prerogative capului Statului, Majestatea Sa are balanţa ecuităţii in mănă la ori şi care situaţiune politică. Ţinând aceasta in mănă, cată neapărat să o facă să stea just intre puterea executivă şi cea legiuitoare ; iar nu să o ţină cu indiferenţă, ast-lel cum să se strice ecuilibrul. Cei ce susţin teoria absolutei neresponsabilităţi regesci nu ’şi dau de loc seama de adevărul că Regele este constituţional numai cănd mănţine echilibrul parlamentar, prin urmare controlul Naţiunii, şi neconstituţional in caşul contrariu. Noi n’am consilia pe Majestatea Sa să stea lipit de un asemenea minister cu ori-ce preţ. Am spus’o, când vorbirăm despre votul Conferinţei privitor la posiţiunea Romăniei in cestiunea Dunării, că, după ce au ajuns lucrurile la un eşec al nostru i-naintea Conferenţei, ministerul actual nu mai avea nici—o raţiune de a fi, că el trebuia să se recuze şi să treacă puterea in mâini mai deprinse cu dânsa, şi cari n au dat exemplu de faetoni in timpul administrărilor. Credem că la această cerinţă ar trebui să se asocieze şi M. Sa Regele şi, ca unul ce singur a rămas actualmente arbitru al situaţiunii, să bine voească a face să înţeleagă pe d. Ion Brâ-tianu, daca nu interesul ţârei, cel puţin delicateţele, serupulurile TIMPUL parlamentare, dupe cari ori-ce neisbăndă a guvernului se plă-tesce cu retragerea ministerului. Seim cu toţii istoria timpilor celor dificili ai Piemontului şi purtarea corectă a lui Cavur, care la făcut tip demu de admirat pentru toate popoarele. — Ei bine, Cavur, care crease o Italiă, nu ’şi-a putut ierta el insuşi, ceea ce tot Italianul i-ar fi iertat : nu ’si-a iertat el tre- / > cerea Nizzei şi Savoiei către Fran-cia, la care a fost silit să cedeze spre compensareea sprijinului ce a dobăndit de la Napoleon III pentru realisarea unităţii Italiei, şi retrăgăndu-se definitiv de la putere a declarat : De astăzi inainte consider cariera mea de om de stat sfărâmată pentru tot-d’a-una.“ Daca numai d. Ion Brătianu uită acest exemplu de bun patriot şi de bărbat de stat demn, M. Sa Regele ar putea să-l deştepte. Interesul Statului cere noi forţe, oameni cu desăvârşire degajaţi, prin posiţiunea lor de până acum, de respunderea ce a asumat’o Regimul actual. Nu trebue să se uite că cei ce au participat in guvernul Ion Brătianu, sau Iau sprijinit şi l’au incuragiat ca majorităţi, au per-dut, ca şi dânsul, autoritatea şi prestigiul trebuincios in apărarea marelui interes romăn la Dunăre. Ministerul care convine situa-ţin.nii nu poate dar purta firma unui membru al Majorităţii, fără să nu se dea dreptul ori-cui a zice că s’a trecut puterea din-tr’un pozunar intr altul; ci trebue să fie luat din rândurile Oposiţiunii, alegăndu-se ori-cine. Acest nou minister, luănd a poi in mână cu tărie afacerea, va putea face tot ceea ce interesul ţârei dictează. Incă-odată, nu ca ambiţioşi pretindem aceasta, ci spre respectarea usurilor constituţionale, spre afirmarea prin sacrificii a patriotismului romanesc. Cel ce a perdut o bătălie decisivă nu poate să se gândească de căt la capitulare ; iar noă, mai nainte de asemenea dureros sfârşit, ne trebue curaj proaspăt, curajul aceluia cc scie că n’a suferit nici-o infrăngere. Primar la Galaţi s’a ales d. G. Mihâiles-cu, şi ajutoare d-ni I. Nica, C. Resu, Gr. Moisiti şi C. Teodorovici. D. Mihăilescu, fiind şi funcţionar al statului, nu va putea să intre in lucrare ca primar până ce mai intâiu nu ’şi va regula poziţiunea faţă cu legea. Toţi domnii, cari au binevoit să ofere preţiosul d-lor concurs Societăţii Furnice pentru balul său, sunt rugaţi a se intruni, miercuri, 9 februarie, ora 1 p. m. in foaierul Teatrului Naţional. * Aflăm că ieri Mercuri la 2 ore şi jum. Majestatea sa Regele a primit in audienţă particulară pe D-nu Grigorie Chrisosco-leu Piatana ce a avut onoare a prezenta M. Sale pe fiul sâu corniţele Dimitrie Cliri-soscoleu Piatana, Locotenent in Artileria călâreaţâ a granadirilor Marelui Duce Mi-hail al Rusiei. 0 tâlhărie pe stradă.—Ieri-noapte pe la ora 1 şi jumătate d. Tase Dumitreseu trecând cu trăsura prin strada Lucaci, in dreptu mormintelor catolice, trăsura fu 0-prită de 5 indivizi tineri, bine îmbrăcaţi ; d. Dimitrescu fu trântit jos şi jefuit de un bon de 50 lei, altul de 35 şi un portofel cu 25 lei. Tâlharii s’au făcut nevăzuţi. CORPURILE LEGIUITOARE Senatnl Ieri Senatul a lucrat mai intăi in secţiuni. Trecând apoi in şedinţă publică, ; dat dreptul la cetăţenie, d-lor Cara-costea şi Y. Dan. Apoi general Florescu a inceput a ’şi desvolta interpelarea. Camera Camera, neputăndu-se complecta pănă la ora 3, şe< nţă nu sa ţinut Alegerile comunale la Brăila Disenrsnl d-lui N. Blaremberg CRONICA Toată lumea se intreabâ de secretul pentru care românii nu isbutesc in industrie şi comerciu, de oare ce vedem că străini, mai ales ovrei prospereazâ. Causa este ca aceşti din urmă au o mulţime de societăţi de ajutor mutual, care in lesnesc când pre unul când pre altul. Asemeni societăţi n’au esistat de loc printre industriaşii şi comercianţi Romani. Avem plăcerea de a anunţa ca o asemenea societate sa format supt numele de „Providenţa". Cititorii noştri vor vedea mai jos apelul ce fac membri societăţi către toţi industriaşi şi comercianţi Romăni Munca onestă şi ajutor mutual, in aceste două lucruri trebue a se căuta prosperitatea. „Naţiunea" e informată că deţinuţi din penitenciarul Mi-lea s’ar li răsculat, un soldat de santinelă a fost aşa de grav rănit in cât e aproape sâ moara. * Apele Dunărei au inundat satu Azacla din faţa Galaţilor. Locuitorii au fost scăpaţi şi duşi la Galaţi. Dfi trei zile, Dunărea stă la acelaşi nivel. (Urmare şi fine) Dar când poate se ’şi ascundă măna la spatele primarului şi adjutoarelor sale, la spatele unor oameni ce sunt presupuşi es-presiunea opiniunei, ce nu poate indrasni nepedepsit sub acest văl al anonimului ? Ve aduceţi cu toţii aminte de rolul ce au jucat in cele mai multe alegeri, aceşti complici, aceşti aliaţi naturali ai tutulor re-gimelor de opresiune. Vă aduceţi aminte de D. Ioan Ghika ales ca deputat şi impedecat de a siegea pe aceste bănci pentru că primarul local nu voia se’i dea sau se'i legaliseze mandatul ? Ve aduceţi aminte de usul ce a făcut ministerul D-lui Brătianu de la 1867 de acelaşi mijloc cu care a oprit la uşi repre-sentanţi ca regretatul D. Manolache Oos-tache Iepureanu, ca Cesar Boliac şi ca ge neralul Florescu? D. Gr. Eliad. Apoi D-lor avea câte două mandate. D. N. Blaramberg. Nu ştiu, nu vreau sâ intru de o-cam-dată mai inainte in a-mânunte, vreau numai a constata că Mazar-Paşa n’a putut se ve facă o feciorie nouă in materie de alegeri. Aveţi in privinţa aceasta, nu toţi, dar unii din D-v., un oarecare bagagiu ambarasant, nişte antecedente cunoscute. Este dobândit istoriei că D-v. aţi inaugurat violenţele in alegeri. Nimeni n’a uitat bandele roşii cari au precedat bandele albe, influenţa morală, aleşii arestaţi şi conduşi cu giandarmi in mijlocul iernei, ca a-mieul meu Aristide Pascal şi alţii. De acea dacă ca probă unică de libertate ne opuneţi circulara D v. de astâ-zi, apoi circulară pentru circulară preferim pe cea din 1867 iscălită de d. ministru de atunci Ioan Brătianu, care spune clar lucrurile. Circulara aceia este din 16 Noi-mbre 1867, poartă No. 22,420, şi se exprimă ast-fel ’ — citez textual. „A zice că guvernul nu are nici un interes in alegeri, ar fi o iprocrisie sau o tăm-pire, guvernul este dutor să se ocupe de rezultatul lor. Dar interesul ce caută sa aibă in vedere, nu trebue sâ fie personal, ci general, nu trebue sâ fie al unui partid, al României întregi." Acestea sunt poleiala destinata a ascunde hapul. Aceasta pentru naivi. Dar se continuăm cu citirea. „Acţiunea sa mărginită in limitele legei, trebue să fie numai acţiunea acelei influenţe morale, ce prin integritate , imparţiali tate, inteligenţă şi activitate o dobândeşte ori-ce individ, şi cu atât mai mult o ad-ministraţiune... „Asemenea bărbaţi, D-le prefect, 'sunt şi trebue să fie candidaţii unui guvern inteligente. | (Iscălit) Ioan Brătianu." Aşa dar, D-lor, dupâ cum v’am spus, circulară pentru circulară. Oe-va mai mult. Am promis, cu ocasiunea incidentului dintre D. Lahovari şi D. Dimancea, să râs-pund la o cestiune personala ce se sue la alegerile din 1866. O iac astâ-zi, pentru că este in corelaţiune strânsă cu ceea ce s a petrecut in alegerile comunale de la Brăila şi cu ceia ce am constatat relativ Ia rolul unor primari, cari se fac agenţi e lectorali. D. Dimancea a contestat că la 1866, sub ministerul Ion Ghika, in localul primăriei din Bucureşti au fost bande; că in localul primăriei din Bucureşti au fost oameni maltrataţi şi din cari unii până la săuge, că din localul primăriei din Bucureşti au fost oameni aruncaţi pe ferestre; câ in localul primăriei din Bucureşti s’a mers cu cruzimea, până a se smulge şi barba unui venerabil bâtrân, ba.ba lui Beizadea Gos-tache. D. Serurie a cerut atunci cuvântul sâ spue de visu, cel puţin aşa pretindea D-lui, cum s'a petrecut lucrurile. Ei bine, D-lor, ca sâ vedeţi că lucrurile s a petrecut cu totul alt-fel şi numai cum le am afirmat şi atestat incâ de Ia aceea epocă, atunci când memoria tutulor era incâ proaspătă, când dovezile erau incâ subt mână, iar nu ca aserţiunile unora, astăzi numai pentru trebuinţa causei, nu aveţi de cât sâ vedeţi tot ce s’a scris, tot ce s’a vorbit atunci şi care e consemnat in presă şi in Monitorul după vreme. N’aveţi de cat sâ vedeţi cum de atunci, dar mai ales de la alegerile din 1867, toate grupurile politice şi neatârnate din ţearâ, v’a imputat, rând dupâ rând, acele ingerinţe făţarnice, acele violenţe barbare. 1868 a pus vârf, a pus sigiliul acestui sistem (întreruperi). Sâ ne înţelegeri} ; vorbesc de ministerul D-lui I. Brătianu mare a precedat pe acela a lui Beizadea M| ricâ. D. ministru \9-pxnterne G. Chiţu. Acela este din 1867. D. N. Blaremberg. Aşa e. D. Al. Lahovari. La 1867 Decembre s’au făcut D. ministru de interne, G. Chiţu. Aşa ; Ia finitul anului. D. N. Blaremberg. Atunci D. Serurie, ea sâ dovedească că memoria m’a inşelat, sau câ împrumut afirmările mele fantasiei, a a-dâogat câ cearta s’a incins pentru câ in olegi erea un bâtrân, cu o barbă lungă de un cot — căci atunci sciţi câ legea electorală da preşedinţia decanului de vârstă şi Beizadea Costache, impins de un fost sub-prefect, ar fi vrut sâ se impuiâ dânsul la biurou, in violaţiunea legei, şi usurpând drepturile acelui pretins bâtrân, cu barba până la pământ; şi a mai adaogaf D-sa câ Beizadea Costache venise cu un clopoţel chiar de a casă. Ei bine, mărturie pentru mărturie, afirm că toate aceste sunt neexac te şi sunt silit sâ constat câ onor. D. Dimancea a fost mai aproape de adevăr, pronunţând numele lui Mircea Mâlâerul. D. Dimancea a zis : era un om care era idolul ţăranilor, era Mircea Mâ-lâeru. D. Gr, Eliad. Nu era in cunoscinţa cestiunei. D. N. Blaremberg. D-sa citesce şi D-sa nu avea nici un interes să spuiă acest lucru, daca nu ar fi existat. Şi dovadă câ D. Dimancea n’a inventat uimic 0 câ âCG&stâ 6st0 chiar cbsr-cq s a pretins in chiar momentele d’ăntâi, adică nu ca astâ-zi numai pentru trebuinţa cauzei. N aveţi de cât a citi ziarul „Ordinea" după atunci. In fine „Monitorul tdin 1870 este aci. D. ministru de interne, G. Chiţu, Dar aceasta nu ne privesce.j D, N. Blaremberg. Este, o repet, in corelaţiune cu alegerile actuale, este un antecedent, un exemplu ce invoc ; nu vreau sâ reviu asupra acestor lucruri, dar vreau sâ constat unde duc relele exemple, unde duce impunitatea. D. Gr. Eliade. Bine faci dacă treci deşte densele. Nu va merge lucru regulat. D. N. Blaremberg. N’ar trebui, şi faţa cu mine, să ai pretenţiunea sâ dirigezi d-ta desbaterile. Acestea zise, eu eram să tac, dar d-sa intrerupăndu-me neîncetat, im aduce ţâră voia mea aminte, câ a jucat atunci şi D-sa un rol ; că erea presinte şi nu seiu dacă nu era şi D-sa unul din acei care ţineau in mană barbă lui Beizadea Costache ? Poate mâ inşel ; căci e mult timp de atunci, dar de ce mâ silesci sâ spui aceasta ? Dacă amintesci aceste triste suvenire personale... nu cred câ este bine, nu numai sâ negăm dar sâ exaltăm incâ greşolele, nu este aceasta probă câ ne am căit şi indieptat.,. In fine, dacă acomodamentele cu presen-tul sunt lesDe, nu e tot ast-fel şi când e vorba de trecut. Şi la popoarele cari au memorie, la popoarele cari sciu a seri şi a citi, trecutul e inexorabil. Ei bine, dacă recusaţi mărturia mea, vâ voi aduce alta, pe caro sunteţi ţinuţi s’o acceptaţi ; căci cel ce ’mi o dă, este os din osul D-v., este ouor. D. V. Boerescu, care iată ce spunea iu şedinţa din 3 Decembre 1780, „Monitorele No. 271 nasr 2219 : „Vâ mai pot adăoga un fap „ce cunosc eu personal." D. Nicolae Blaremberg scie ca şi mine „infamia" petrecută, când s'a smuls barba unui venerabil şi o norabil bătrân. Ei bine, D-lor, ca om de legi am insoţit pe acel onorabil bâtrân la procuror spre a-i denunţa faptul, a cere deschiderea acţiunei publice, a cere pedepsirea culpabilului. „Ei bine, d-lor, procnrorele onor. noştri adversari, nu a voit nici măcar să intenteze acţiune publică contra culpabililor şi acţiunea ne-intentatâ a râmas şi până astâ-zi (a-plause) ... Şi mai la vale. „ • . . . Din contra dacă fapte au existat ele au fost spre a proba că violenţele au provenit din paitea opusă. Nu numai eu, nu numai D. Blaremberg, afirmam aceasta la 1866, ci pesta 1000 de alegători făceau aceeaşi declarare." D. Al. Stolojan. Citiţi şi ce aţi zis D-voastrâ atunci, aţi zis : D-le Brătianu, nu ai fost in ţară, de erai in ţară, de sigur câ nu s’ar fi întâmplat ce s’a intâm-piat. D. N. Blaremberg.. Sunt gata a vă citi ori ce voiţi din cele ce am zis. Aveţi bunătatea numai a’mi procura „Monitorul" cu acea discuţiune. Ve previn insă câ trebue sâ’l cereţi de la Senat, căci nu sciu cum s’a făcut, dar in colecţiunea Camerei discursul meu nu se mai găseşte, e suprimat.... D, A. Lahovari.. A dispărut. D. preşedinte. Aceasta e adevărat, şi numai din pricină câ mulţi deputaţi iau „Mo nitorul" pe a casă şi nu’l mai aduc.... D. N. Blaremberg. Eu nici o dată. D. preşedinte. Nu zic de D-voastrâ, dar sunt o mulţime de colcţiuri perdute şi cărţi din bibliotecă din pricina aceasta. D. G. Vernescu. E vorba de discursul D-lui Blaremberg ; acela lipsesce, nu colecţiunea întreagă. D. N. Blaremberg.. Vă rog incâ o dată sâ nu credeţi câ am amintit acest fapt numai pentru plăcerea sâ reinviez nisce certuri vechi, nisce griefuri uitate, ci numai pentru ca trecutul să nu serve de invăţâ-mănt. Numai ca să vâ demonstru ce pot autorităţile comunale in materie de violenţă şi de ingerinţă, vreau să constat, D-lor, câ de multe ori primarii intrec in escese şi in indrâsnealâ tot ce poate se cuteze admi-nistraţiunea cea mai apăsătoare. Bucurescii sciu ce s’a petrecut atunci la alegeri. Apoi, daca aceasta este adevărat, in ceea-ce pri-vesce alegerile generale pentru Cameră, la ce nu trebue sâ ne aşteptăm acolo unde primarul este direct in causâ, direct interesat ? Unde ca se zic aşa luptă pentru propriul seu interes, pentru conservaţiunea propriului său mandat. Ce sunt alegerile comunale dacă nu ces-tiunea de a fi sau a nu fi pentru primarul ce ese ? Hei bine! când acest om, direct interesat, când primarul preside tot dânsul la deschiderea colegiului şi la operaţiunea tragerei la sorţi a biuroului provi-soriu, — căci aşa voesce legea cea noue— câte tentaţiuni nu are indatâ ce nu e scrupulos ? Cum cereţi de la dăn-ul ca sâ nu lupte din resputeri, sâ nu useze de toate mijloacele făţişe şi ascunse, ertate şi ne ertate, spre a’şi conserva autoritatea şi mandatul care câte o-datâ este pentru dânsul singurul mijloc de a nu da socoteala de ad* miuistraţiunea sa trecută? Bum voiţi sâ du lupte pentru a transforma comuna intr’un (el de lung Parlament ? Cu modul acesta înţelegeţi bine câ lucrurile merg strună, şi plângerile şi controlul sunt amânate indefinit. Cu cât dar administraţiunea unui e mai compromisă, cu atât trebue 5 teptâm ca el să se agaţe mai disp mnnHafnI on ’J ~ x • mandatul ce 1 scapă şi Ca presiui violenţele se crească. Negreşit câ atun. cine-va are la pasivul-său acte ca cei nunţate de onor. D. Kogâlniceanu reseamnâ lesne a reintra in viaţa prii a da compturi. Ori cum, se nu se u primarul, de şi este alesul orâşeniloi este, ca se zic aşa, o emanaţiune a ranitaţei sau autonomiei orâşenesci, te iu acelaşi timp şi un agent al âd' traţiunei, de n’ar fi de cât din eausi buţiumlor poliţienesci ce are. Şi gu poate sâ ’şi spele cu totul mâm* llat, in faţa arbitrarului şi acestuia. adu; Primarul, o repet, este intre alte agent administrativ, un depositar a terei. * jp- 1 i'eli fffji (!<■# H. G. Cantili. Aşa zic şi eu. £ D. N. Blaremberg. Cu drept cuvă-aceia, când am discutat legea comunal putut nega aceasţa şi am propus sl salvgarda principiul alegerei direct a mărului, ca guvernul sâ aibă un alt » ţionar in localitate, un comisar insf cu acele atribuţiuni poliţieneşti, cu a tribuţiuni ale puterei centrale cari sui sâ zic aşa, o deiegaţiune a aceştia. Inc rău din sistemele electorale chiar in i care ar da preponderenţa ignorenţei âne; A va mai odios decât chiar sistemul in sinti* ficţiunea substituită realitâţei, este mut usurpând drepturile adevărului. Căci nu demoraliseazâ o societate şi nu inj i caract. rel« ca făţărnicia, ca aparenţele î dre ale onestului şi binelui, învăluirii ascunzând „hidositatea şi primejdia 1 dând ast-fel schimbul până şl celor t, făcând chiar din aceştia complicii saui liarii inconştienţi ai urzirilor celor m-ji minali, aitisanii propriei lor apăsări ş căderi. Aştept cu nerăbdare răspunsul d-lu nistru, ii voiu aminti in treacăt că alegi cari i se plâng azi, prin organul meu 9 plâns şi justiţiei, s’au plâns d-lui proii Şi d. procuror, ca culme a derisiunei.il trimis la biuroul provisoriu, care tocm; rea usurpat, care tocmai se făcuse cil de faptele denunţate. Spre a agisa, ţia cerea o invitare a biuroului chiar 1 bine aceasta este învederat a creea uei viţios. Aceasta era după mine o adevfi tăgadă de justiţie. Prin urmare, sper câ d. ministru d terne, având in vedere abusurile care denunţă, prin protestul a peste 150 uue v iuM vi aesvo ţhiira i 1 jsttrt -’1 j. t «9 toii ce am avut onoare sâ vi’l citesc ‘ ra''a mire. jm . .î de Mi vând in vedere necesitatea ca alegeri i nu degenereze in pugilaturi, in bacana orgii ; având in vedere necesitatea ci simte de toţi ca alegătorul, ori care a el, sâ ’şi esprime voinţa sa proprie , nu voinţa altuia şi incâ mai puţin o vi impusă ; având in vedere necesitater este pentru ănsuşi d. ministru se dega cât mai in grab ori ce solidaritate c semenea excese, cari mâine se pot into in contra chiar a acelora ce le comit, de la iubirea d-sale de justiţie şi libei) iu care tot mai am încredere, anulareai legerilor comunale din Brăila sau cel mai puţin o anchetă serioasă şi impar i asupra (aptelor ce ’i denunţ. Onor. d. ministrujde interne ne a if o telegramă : căci dacă memoria nu mă şelâ, d-lui rectificând pe d. Ionescu câr atribuia aceste cuvinte : să amuţească rile cari neg câ alegerile au fost liber' zis câ n’a pronunţat personal acele cuvij câ d-sa n'a făcut in acel moment de a citi, a reproduce. Aşi vrea insă sâ i in mod precis daca d. ministru işi insuşi sau nu acele cuvinte ; căci numai at ţin sâ respund la densele. D. G. Ghiţu ministru de interne. S neam câ citesc o frasâ dintr’o telegra care rai se adresase. D. N. Blaremberg. Văd o reticenţă care nu mâ aşteptam şi cu care nu mă bicinnise d. ministru de interne. Daca e aşa, atunci cu părere de râu, cu duri chiar, sunt silit a releva acea apostrofă, amuţească, a zis d. ministru intr’o rnişeti; oratorica, gurele ce eutoz a ataca liberta) alegerilor, săvârşite sub au9picele d-sali! Sâ usuce mai bine, voiu zice eu, mănile ! celora cari au atentat sau atentez la dre: turile suverane ale poporului, la libertaţ noastre publice. Să se deştepte mai al şi sâ şe încălzească, sâ se oţeleaseâ inimi in cari arde âiicâ amorul sfint al adevăru şi al justiţiei 1 (aplause). I Haine | imtţj ■ ii ilii | U3G * K*» >W.W7fUK« TIMPUL;: -ocietatea Pressoi Române kJu intrunirea de a seară a ziarişti-ţinură iu localul României Libere, < Iernii nat. cu votarea statutelor : j ne seară, joui, la orele 8, se vor Tnni din nou spre a alege Consi-te administraţie. Licenţa in drept i, |ifluenţa civilului asupra criminalului şi % aversa a fost subiectul Thesei pentru , ffiţă susţinut de D nu G. S. Florian in , de 4 curent, la Facultatea de drept din fitalâ. i%. ţSuccesul ’i-a fost strălucit. Nu putem fa-alt-ceva de cat sa ’l felicitam atât pe