aţlRŢI 20 DECEMBRE 1883 Administrata, Calea Victoriei Nr. 32. ANUL AL VIII,—No 279 ABONAMENTELE to.Li tlr* *' ?<“ »n . . . > pe 8 lanl. . , p. 8 Ioni. . . i #tr«initate|pe >o . . . 10 lei 22 lei 12 lai 60 lei iiARUle •« priimeer le Idmini.tr.ţle. Capitală 10 bani nnmărn [Districte 16 bani nnmărn Ilector: M. PALE0L0GU 4 TIMPUL REDACŢIA, STRADA STIRBEI-VODA Nr. 2. ANUNŢURI ŞI INSERŢII Lini» 30 litere petit pag. IV. 40 &eclărue pag. III . . . 1 %0 » , II . , . . 2 50 iBBHţorilf |i inserţiile ie primeie ^Dcuraţtl , la Admini«tr*ţi* aiaruluî U Vleui, 1& biaroarile de annnţnri He.nrif Scbalelc, Wollseile 12;—A. Oppelik, Stuteb-•tein 2;-—Tarla, C. Adun, rae C^noeoc 4 A. Lerett, rae S-tei Aoni 51. Mcrlsorlle nefmaeate na se pr\m<* XanosorUele n el m primate se arrf. SUMARIU ■Tist» politică. ri telegrafice, ionică. Cor. | inţa e gata oare ? uspâgubiri de reiboiu •’nigmi ri din «train&tate. dftc&ri ia adcainutraţie nu taţi din ţari iţciri in justiţie icuri Igard Poe ijserologia rietiţi. formaţiuni, iri teatrale 4 ucuresii, 19 Decembre 1883 3 datorie de inaltă moralitate pu-b :â ne obligă să revenim asupra brut ii revocări a presidentului tribuna-llii din Bacău. Ceea ce se ascunde la spatele acestei dsuri nejustificate p8nă astăzi este ahitrariul cel mai cutezător, este a-şj'virea desăvârşită a magistraturei 6 către puterea executivă. Să nu se iţi că “liberalul* d. Voinov, cu o-diiunea intrebării ce ’i-a făcut d. Vul-sou in privinţa revocării in eesti-nu s’a sfiit să proclame in faţa inii dreptul absolut ce are, ca mi-*ru, de a numi şi de a destitui pe mcători dupe bunul s8u plac. Ace-ij cari, din păcate, ar putea să se ..adaliseze de această nouă teorie fcie n’au de căt să citească desba-fiile de la 8 Deeembrie trecut, şi I vor convinge cu prisos de modul im înţeleg guvernanţii actuali să ppecte independenţa şi drepturile (iei de a treia puteri in Stat. lin asemenea condiţiuni este netă-duit că justiţia, lăsată la discreţiei ministrului, nu mai e a ţ6rei, ci runui partid. . Oaşul presidentului de la Băcău es-pe lângă multe altele un nou e-implu de inriuirea făţişă a guver-lui asupra consciinţei judicătoru-, şi de aceea credem necesar să Iruim asupra lui, căci el invede-nză odată mai mult durerosul ade-' t constatat de noi mai sus, Se ştie că. abia venit la minster căte-va zile, d. Voinov a revocat n'funcţiune pe d. Răileanu, fără să gândească măcar a motiva această guroasă măsură care sdrobea ca-ra unui tănăr magistrat. Cea d’ăntăiu idee venită in mintea ‘Căruia, la auzul acestei destituiri ghisate, a fost neapărat că familia :ca căutase să’şi resbune m contra stului president, pentru că avusese .ragiul, in procesul C. Radu, să nu •culte de poveţele adrainistraţiuuii şi fiă de opinie ase aplica preveniţi-r, pe lăngă amendă, inchisoarea co-cţonalâ. Onoarea d-lui Voinev, prin urmare, a angajată ca să desmintâ căt mai i grabă un asemenea vuet, care fă-•a dintr’6n6ul sluga plecată a proletarului de la Ungureni. Explicaţiunea a avut intr’adevfir loc dacalea a probat ceva, a fost numai atitudinea netăgăduită a neo-roşului " a se servi de arma dibace des-isă cu atăta măestrie de Beaumar-lais. Nici un fapt serios n’a[fost ar-îulat ; in schimb insă ministrul a găsit mijlcul să insinueze pe socoteala acelui judecător o serie de nedemne calomnii. Causa aparentă a revocării a fost o liberare de bani ce se pretinde că s'a făcut iu mod neregulat unei doamne Sturza, din Bacău. Ou această ocasiune, titularul justiţiei a spus lucruri neadevărate, de vreme ce soţul acelei doamne afirmă, printr’o scrisoare publică inserată in Românul, că banii in cestiune se cuveniau soţiei sale, ca moştenitoare a reposatei Zoiţa Aslan; că aceşti bani n’au fost nici odată popriţi de cine-va, după cum susţinuse d. Voinov, şi că desfide pe ministru de a putea] dovedi cea mai mică neregularitate in această afacere. Scrisoarea D-lui Sturdza am pu-blicat’o in numărul trecut şi din-tr’ănsa, ori-cine a fost in posiţinne să vadă ce valoare poate să aibă explicaţiunile din Cameră. UndeTinsă calomnia devine ridicolă, atăt e de odioasă, este cănd ministrul mărturiseşte singur că a căutat să se informeze de trecutul D-lui Răileanu, dupe ce ’l-a revocat.. Vâzend ci acestei revocări—a zis d. Voinov — ’i se da o interpretare cu totul alta de cat ceea ce a motivat'o in realitate, ani căutat să mi informez despre trecutul D-lui Jlăileanu şi am aflat ca D-sa a început prin a fi profesor la Roman, unde a fost revocat de ministrul instrucţiunii publice pentru oare ■ cari proclamaţiuni făcute in timpul resboiului. Va să zică, ântăiu ’l-a pedepsit, şi pe urmă a cugetat să vadă dacă pedeapsa era meritată sau nu! Şi ce a descoperit -scrupulosul ministru, care voeşte, aşa zicănd, ca magistratul să nu fie nici măcar bănuit, întocmai ca femeia Oesârului ? —Că d. Răileanu, profesor fiind, a fost revocat pentru proclamaţiuni revoluţionare. Mai ăntăiu, faptul revocării este formal desminţit de cel in drept şi, pS-nă la proba contrarie, d. Voinov a rămas şi de astă dată de minciună. Al doilea, presupunănd existenţa proclamaţiunilor, de cari e vorba, dovedită, de cănd oare revoluţionarii sunt aşa de rău văzuţi prin sferele guvernamentale ? De la primul ministru al ţărei pănă la adjutantul Maiestăţii Sale nu vedem de căt revoluţionari împrejurul Tronului şi, ce e mai mult, revoluţionari de meserie, mai mult sau mai puţin groteşti, după chipuri şi asemănare. Deci, „Proclamaţiunile revoluţionare “ ale d-lui Răileanu, care, ne place să credem că n’au existat de căt in inchipuirea bogată a fostului avocat de Ia Focşani, trebuia să con-stitue un titlu la recunoştinţa partidului roşu, iar nu să serve de pretext unei disgraţie. D. Voinov insă nu s’a mărginit aci, şi, uităndu’şi cu desăvărşire demnitatea cu care era investit şi localul’iii care vorbea, a avut tristul curagiu să afirme că d. Răileanu s’ar fi dus in vilegiatură la nişte băi şi că ar fi plecat noaptea de acolo lăsăndu’şi datoriile neplâtite. In faţa acestei calomnie ministe- riale,— căci calomnis o considerăm noi, de vreme ce nu s’a adus nici o probă in sprijinul ei.—nici o voce nu s’a ridicat să protesteze, atăt de tocit pare a fi simţul moral al acelora cari'l ascultau. Lăsând la o parte necuviinţa—căci nu voim să intrebuinţăm altă expre-siune—unei acusaţiuni lipsită .de probe, venită aşa de sus, ne întrebăm cu mirare daca, datoria dovedită fiind, d. Răileanu merita atăta severitate ? 0! făţarnici cari ingbiţiţi cămila şi strecuraţi ţiuţarul ! daţ afară din slujbă pe un biet funcţionar, sub cuvânt că nu ’şi-a plătit o datorie de căţi-va franci, ceea ce, in definitiv, nu era treaba voastră, şi absolviţi un general Slăniceanu pe care ’l-aţi a-cusat tot voi inşi-vă că a dilapidat, (a ministru, banii publici! Unde vă este logica ? Pentru ce sunteţi mumă cu cei mari şi ciumă cu cei mici ? Ceea ce e mai fenomenal insă, este părerea de rău a ministrului de a nu fi nzat de destituire. Măsura revocării i s’a părut in urmă prea blândă in comparaţiune cu enormitatea crimei comisă de cel vinovat la băi. Aşteptăm revelaţiunile promise de d. Răileanu, spre a reveni asupra incidentului. Vom vedea atunci la ce se reduc declaraţiunile emfatice ale actualului titular al justiţiei că nu se va găndi nici odată să impieteze asupra con-ciinţei magistraţilor şi că le va respecta hotăririle chiar greşite fiind. Ce fel a fost respectată conştiinţa lor pănă acum, sub acest guvern de falsificare şi de minciuni, am vezut’o in deajuns cu ocasiunea scandalului Strămbeanu, de o celebritate atăt de tristă ; ce fel o vor respecta in viitor, avem deja o probă cu revocarea presidentului de la Bacău. SI HI TELEGRAFICE Pnris 28 Decemvrie.—Ziarul „Paris* a-uunţâ câ o înţelegere definiţi a a fost încheiata între d. Ferd nand de Les-eps şi armatorii englezi în privinţa caualulul de S ,ez. A esta înţelegere ar fi favorabila companiei. Circula sgomotul ca Francia va ocupa insula Hai-Nan saii insula Formose dâcaChi-Da st&rueşle in vraşm&şiele eelâ contra expediţiei franceze la Tonkin. Consiliul general al Seinei a otcis doriuţa ca puterile publice ale Statului s8 transporte reşedinţa lor în alt oraş de cât Pa-liSil. . • \ Hambnrg, 28 decemvrie. — Principele Orlofl, ambasador al Rusiei la Paris, du-cendu-.*e la I’eter-burg, a snsit aici a şi chirurg Aberueihy : „Odată un bogat, " i fdrte sgârcit, concepu p anul de a sustra ctiune cu o momâe, unde autorul intra j !uj Abernethy o consultaţie medicală 1 nişte amănunte anatomice (muşchid ; Jn ggţ SCOp e) jncepU cu dân.-ul, în mij nporal, tunică albuginee, os sesambide- j jocu| uaej societăţi, o conversaţie obiş pollicis pedis, abductor, etc.) şi eîFu* ! nujtă, prin care el insinnâ doctorului pro ca să (j'cem a/a, l6te amănuntele ar* \ -u| ’sgg faSj ca ace]a a unul individ i aiului âmbalsamârel (procedeurl prin j magjoar. ’ya presupunem , zice sgâr lahalt şi prin sublimatul corrosi .) | citul, că simptomele sunt cutare şi ca In Gonversaţiunea lux Eiros cu Charmion, tare... ne iniţigrjă intr un mod exact de corn-siţia aerului, format de 21 de oxygen de 78 de azot: ne explică într’un mod nţific rolul acestui din urmă corp sim- ţii Livadei, Aticei, Epirului şi ai etei, şi se puseră la ordinele |iui Dnaparte.*) La Viena. Eigas infiinţase de ma Jnte o tipogratie grecească, fonda-un jurnal şi tipărise ruai multe rţi greceşti, precum cursul seu de isică populară, tradus şi prelucrat «pă autori Germani şi Francejii iena, 1790, tipogr. Trattner), Noul rwchnrsis, traducere din limba fran-!Ză (Viena 1797), şi Operele sale ■amatice (Viena 1797)- Amicii lui igas, au tipărit la laşi, la 1814, an voi. in 12°.), după moartea sa, ioemele sale Eroice care au aprins «cui revoluţiunii şi au dobândit lui igas in istoria literaturei titlul de yrteu al Greciei moderne (TyrtAe e la Grece moderne). Eigas a com-Şi o Enciclopedie ştiinţifică şi a Acum doctore, spunem ce l’al povăţu să ia ? , Ce să ia ? ijice Abernethy; — dar a lua un consilitl, făr? îndoalâ. *)E. Yemenia. Sceues et rficits des guerres l’indâpendance. Grece moderne, pag. 13 — 315. Paris 1869.— Le Baron Juche-»au de Saint Denys, Histoire de l'Empire ttomsu, tom. III, pag. 114. Paris 1844. lucrat şi publicat ia Viena Cluirta Greciei antice modeme pe o scar mare. El a scris şi un tratat taciică militară**) La Viena, Eigas predica pe faţă revoluţiunea coutr Turcilor, crezfcndu-se sigur tria.***) de in Aus- (Va urma) Pentru c.i cine-va să fie convins de re alitatea acestorjnfluenţe particulare asupra gemului lui Edgar Poe, este de ajuns a citi acea concepţiune delirantă {întitulată : Adevirul asupra caduluî Valdemar. Este istoria fantast.eă a uuul phthisic magne-tisat. In articulo morlis, şi care, dupS ce trăit şase. şepte luni într’o stare de catalepsie magnetică, să deşteptat de o dată prin fasele obişnuite. Nu numai, câ Valdemar a murit la moment dupe deşteptarea sa, dar ,se perdu de o dată, se făcu fârimiturl, să făcu piftie într’un mod absolut pe pat, în faţa atâtor martori (Jă-cea o masă desgustătore şi aprdpe lichidă, putrefacţie îogrozit6re.“ Nu vom insista^asupra ideii mal mult^de cât ciudată, emisă în acostă poveste extraordinară, dar vom semnala In amănunte, un adevSr medical absolut mişcător. Citiţi descripţiunca celor din urmă momente a unul fcisic : ,Nu ’1 vgijusem de (Jece d‘le, şi fusel înspăimentat de teribila alteraţiun ce ace