ţara, pe an . . , pe 6 Ioni. l pe 3 Inul. reinatate pe an,. . 40 lei 22 lei 12 lei 60 lei antele se priimese la Administraţie. IMPUL ANUNŢURI ŞI INSERŢII Linia 30 litere petit pag. IT. 40 Reclame png. III .... 1 50 > » II .... 2 50 . ipitală 10 bani nnmărn listricte 15 bani numărn Ţ OI : M PALEOLOGU REDACŢIA, STRADA ST1RBEI-V0DA Nr. 2. Aannţnriie ;i inserţiile se primesc “ocnreştl, la Administraţia ziarnlni ia Tlena, la binronrile de anunţări Ueinrit Schalek, ffollzeile 12;—A. Oppelik, Stubeb-stein 2;—Paris, C. Adam, rue Gldmenc 4 A. Lorett, rne S-tei Anni 51. Scrisorile nefrancate nn se primei Manuscrisele nolmprlmate se ard. ANUNCIU iţi domnii abonaţi din capitală şi iistricte, a căror abonament a ex- i. sunt rugaţi a achita costul căi ţiniărziat. Administraţia I jnciiresti, 19 Octombre 1883 fc spunea jurnalul „Românul “ alaltă-icri, plăno-gndu-se de siţiune că se poartă râu, că comă de a acusa; ne spunea Ion Brătianu, primul mini-actual al Romăniei, ne-a a-de la Viena neutralitatea, că făcut pe placul nostru, şi ne tă că noi tot ingraţi sun-nu voim să recunoaştem bice ni l’a făcut, fşa să fie oare ? sau că d. C. fiosetti comite si intr’aceasta > .act de impostură ? ffe căt ştim noi şi lumea care S ceva, neutralitate insemnează uncstec cu nune şi intr’ale ni-iui, insemnează mărginire intru sale proprii, atitudine d’opo-reservată atăt către una căt tre cea-l’altă din părţile ce Pot disputa. ifLpoi aceasta să fie oare ceea l făcut pvimul-ministru Ion jtianu ? s mers la Viena şi la Berlin, la Gastein; pentru ce ? Ce ate exclusivă au aceste oraşe a asigura neutralitatea, in căt dus acolo să o caute guver-i nostru ? 'Jaca e vorba că poate să ur-* intre Austria şi Rusia un It'ict, Petersburgul unde l’aţi it? u 8e mai joace „Românul" cu «nţa; aibe niţică milă de bie-ifcâi abonaţi şi mărturească-şi a cu lealitate. Ku s’a dat naţiei ceea ce ea nnă de la guvern; bunul cel re, după care aspiră, şi pe care bietul naţional îl cere. Din Ira, astă-di este probat, prin naraţiunea făcută in sînul de-6 (lunilor de către cancelarul ptriei, d. Kalnoky, că nesiliţi nime, ci de a lor bună voiă, 7eran şi prim-minisţru al Ro-iei, au mers să se apropie de /^cranul şi cancelarul Austriei, e ceară amicia şi să le ofere jlnţa Romăniei. iată intr’adevâr, dupâ insuşi i»mănul“ de astă-zi, reproduce-textuală a declaraţiunii res-itive făcută in sînul Delegaţi-ii Ungare : -/■ Ludwig Karman adresă ininis-ai de esterue următoarele intre: Care a fost jscopul şi resulta- tul călătoriei la Viena a regelui Ro-mîlniei şi a ministrului-preşedinte roman ? Dacă aceste călătorii aveau un scop politic, stabilitu-s’au oare-cari arangiaminte ? Dacă da, sunt ele relative numai la interese generale şi la punturi de vederi comune sau şi la alte cestiuni speciale? Se poate spera iu genero, că, prin a~ ceste visito, so vor înlătura o dată pentru tot-dauna acele bănuieli şi ncinţelegeri cari au impedicat pănă acum intărirea unor bune relaţiuni intre ambele State ? Corniţele Kalnoky. — Nu se poate tăgădui că relaţiunile cu România, din causa cestiunii dunărene şi a altor episode, au fost turburate cătă-va vreme, intru căt se ştie că această cestiune a provocat o mare fer-bere. Pe lăngă aceasta a mai venit şi cunoscutul incidente de la Iaşi, faţă cu care guvernul monarhiei s’a crezut dator să ia o atitudine serioasă, amintind guvernului romăn, că bunele relaţiuni dintre ambele State este in interesul amendorora. Pe atunci regele Romăniei se duse la Berlin pentru un eveniment de familie şi, la reîntoarcerea sa, se opri in Viena, unde Regele esprimă faţă cu Maiestatea Sa precum şi faţă cu guvernul viua Sa dorinţă, ca relaţiuni mai bune, dorite atăt de Maiestatea Sa căt şi de noi, să se stabilească căt mai curănd. Nu mult după aceea veni aci şi ministrul-preşedinte romăn Brătianu, şi, cu ocasiunea schimbărilor de vederi urmate intre domnia sa şi ministrul preşedinte Bratianu, ambele părţi au dobbndit convingerea că nu esistă nici o adevărată contra-zicere de interese, care să motiveze relaţiunile încordate ce esistau mai nainte. Resultatul acestor negociări a fost că de ambele părţi s’a esprimat ferma otărăre d’a veni la acele relaţiuni amicale ce esistau chiar acum căţi-va ani intre noi şi România. Despre resultate concrete nu poate negreşit să fie ăncă vorba, dar acordul dintre ambii miniştrii garantează negreşit despre aceia că, nu numai vor fi restabilite relaţiunile amicale atăt de dorite de ambele părţi, ci şi că vor fi mănţinute intr’un chip durabil, ceia-ce, după părerea ministrului, va produce o bună im-presiune in toată monarchia. O mică observaţiune asupra acestei reproduceri. „Românul" pretinde că voeşte a lumina conştiinţa ţârii despre int.regul legă-mintelor de la Viena-Berlin, şi apoi truncliiază declaraţiunea cancelarului Austriei, ascunzând tocmai partea cea mai esenţială a lucrului, aceea din care reiese clar şi positiv că nu neutralitate a asigurat primul-ministru Ion Brătianu, ci alianţă a semnat la Viena. In comunicarea ce a făcut’o Agenţia Ilavas vedem că cancelarul Austriei, in cursul aceleiaşi declaraţiuni ce a făcut’o asupra interpelării privitoare la scopul călătoriei regelui nostru şi a dlui Ion Brătianu la Viena, vine la re-laţiunile actuale dintre guvernul Austriac şi guvernul Rusesc şi „Nici Ţarul, nici guvernul s6u nu „cugetă la resbel, nu numai din causa „stării de lucruri in năuntru, dar a-„semenea pentru că se ştie la Pe-„ tersburg că nu am fi singuri in „faţa unui atac al Rusiei. Se ştie la Petersburg că Austria nu ar fi singură in faţa unui atac al Rusiei! Dar cu cine ar fi ea atunci, daca nu cu statele ai căror miniştri şi suverani gravitează in giurul politicei germane la Viena şi Berlin? Ce face miau-miau pe casă, domnule C. A. Rosetti ? Intrarea Romăniei in alianţa Austro-Germană nu poate fi pusă la îndoială in urma acestei declaraţiuni a Cancelarului marelui imperiu vecin. Bel puţin aveţi curagiul faptelor voastre. Daca credeţi că aţi făcut bine ceea ce aţi regulat la Viena prin mijlocirea Berlinului daca nu aveţi a vâ imputa ni mic; daca nu vâ mustră cugetu de nimic, pentru ce oare nu ve nţţi a vâ mărturisi cu francheţă faptele ? Pentru ce ascundeţi, sub neutralitate, un fapt do alianţă vădită ? Noi credem că, mărturindu-se guvernul, ar putea să pună inainte prin organele sale, şi mobilu. care ’i-a dictat politica adoptată şi pentru a nu prejudeca, admitem că ar putea aduce o scusă in favoarea sa. Ast-fel poate ar mai linişti in cât-va spiritul public pe drept cnvânt agitat. Urmând insă taga faptei sale guvernul insuşi atestă că se cu noaşte vinovat că a mâncat din pomul unei politice contrarie interesului bine simţit al Ftatului, şi că nedemn este de raiul puterii ce o are astăzi in măni. n'ar fi putut zice dacă acele relaţiuni nu erau in acelaşi timp amicale. Trebuinţa pilei domneşte in Rusia nu mai puţin de cat in Austria şi tot atât de bine in cercurile guvernamentale ca printre populaţiunea Ruseasca. Raporturile celor două guverne in toate cestlunile au un caracter de delicateţa amicala. Comtele Kalnoky vede in aceste relaţiuni chiar o garanţie, justificând convicţiunea ce are că pacea e asigurata pe lung timp. Relaţiunile cu toate cele alte Puteri sint cu totul satisfăcătoare. Francfort, 30 Octomvcie. — Ieri seara o esploziune considerabila, cauzata prin dinamită, s’a fieut in prefectura poliţiei. Cu toate câ in acel minut toţi funcţionari erau inea in biurou, nimeni n’a fost rănit, dar clădirea a fost destul de vătămată. Discursul tl-lui Al Lahovari (Urmare) SURI TELEGRAFICE Alecsniulria, 29 Octomvrie. — Camera Deputaţilor. D. Granet a depus interpelarea sa asupra politicei guvernului; discuţia s’a fixat pe mâine, Marţi. Alexandria, 29 Octomvrie. — de 16, au fost 6 morţi de holera xandria. O depeşe din Djeddah anunţa ca a isbucnit la Meca. ziua Ale- holera zice : Viena, 29 Octomvrie. — In cursul dis-cuţiuni bugetului ministerului afacerilor streine de câtre comitetul delegaţiuui austriaco, contele Kalnoky, râspuuzend unei cestiuni asupra situaţiei politice a Europei, confirmă din nou că relaţiunile Austro-Un-gariei cu toate Puterile, mari şi mici, sint de tot amicale. Miuistru adauga, ca ţine a repeta aceasta, fiind câ declaraţiunile sale de Vineri au fost interpretate de uni ca şi cum ele aveau o ţinta dirijata contra Rusiei. Ast fel n’a fost sensul cuvintelor sale. El a constatat ca nkţiunile Austro-Uuga-riei cu Rusia sint su totu normale, ceea-ce Censul dar era basa legei convenţionale. Cens rădicat : o mie de galbeni venit pentru alegatorii colegiului antâiu, trei-sute de galbeni venit pentru alegatorii colegiului al doilea, şi pentru alegătorii colegiului al treilea un capital de şase mii de galbeni. Nu se put«a mai restrâns cens de cat acesta. Legea fireşte răneşte, vatâma sentimentele egalitare, ultra-egalitare ale multora. Care a fost resultatul acestei legi ? Care a fost caracterul Camerilor ? Acestei putem sa le judecam dupe actele lor precum se judecă pomul dupe roadele sale (in-treruperi.) Nu apăr pe nimeni ; nu vreau să mă in-torc inapoi : nu sunt dintre aceia cari tot-d’auna au ochii aţintiţi spre trecut. Aceia cari caută scăparea societăţilor numai in trecut sunt nemernici sau orbi, şi eu sunt dio aceia care rne uit inainte, dar 'mi eete permis sa ’mi luminez paşii pe calea viitorului cu facla experienţei trecutului. Care a fost, d-lor, resultatul acestei legi convenţionale ? Resultatul a fost că ea a dat nişte Cameri foarte alese, poate oligarhice, dar unde nu au lipsit nici talentele, nici patriotismul. Citiţi, dacă mai aveţi vreme, discuţiunile acestor Adunări, şi veţi auzi resunând aceste ziduri de vocea unui Costa-Foru, unui Iepureanu, unui Bar-bu Catargi, unui Panu, unui Kogălniceanu, unui Vernescu, unui Bozianu ; să auzia şi vocea d-Iui Brătianu, care şi incerca aci melodiele d-sale mult mai uşoare in faţa acestor organe puternice, dar mai târziu se vede, ca sau din dispariţiunea acestor giganţi, sau din alte cause, melodia d-lui Bratianu a devenit cântecul cel mai ascultat in această ţara. Comparaţi desbatorile noastre de asta-zi, şi vedeţi dacă nu şi modestia şi simţul dreptăţii nu ne va face să mărturisim cat s'a coborât nivelul acestor clesbateri. Aceasta este cestiune de talent, de artă ; poate sa nu vă atingă. Sa vorbim şi de fapte. Acele Cameri au făcut unirea ; acele Cameri au creat regimul Constituţional. Acele Cameri au dorit un principe strein, "acele Cameri reacţionare, oligarehice şi eşite din nişte colegii restrânse, ei bine, aceste Camere au pus temelia sânâtoisâ pe cares’au resemat juuele şi frumosul edificiu al vieţei publice romane şi sub acoperişul căreia trâim până asta-zi. O voce. Ele au împroprietărit şi pe erani. D. Al. Lahovari. Voi veni şi acolo (întreruperi.) Ei, d lor, nu esie lumina fără umbră ; nu este medalie fără revers. Şi Oamerile acele au avut defectele lor, resultat poate al ori-ginei lor, dsr şi meritele lor compensează cu prisos toate defectele sau imperfecţiunile aveau, merite cari vor figura cu o- ce noaie in istoria noastră, căci eterna istorie nu măsoară cu măsura d voastră strâmbaşi trecătoare, dar cu o măsură mai dreaptă, mai generala. Vom vedea dacă ele vor fi puse alăturea sau mai presus de cat cele actuale. Acele Camere mai aveau o calitato sau un defect, erau rigide, erau foarte independente ; pe ele nu le aveau miniştrii cum voiau ; ele nu mergeau, ca armatele bine disciplinate la asaltul unei fortăreţe, la votarea legilor şi a budgetelor. Ele controlau pe miniştrii; ’i supărau câte o dată; i dau in judecată altă dată şi dau injudecată, nu pe miniştrii căzuţi şi neputincioşi, ci pe miniştrii cari se aflau ancă pe banca ministerială, cari erau investiţi de toată puterea şi autoritatea de temut pe care Statul o dă acelor ce ţin înfricoşatul său mandat. Şi acele Camere când erau disol-vate prin decretele Domneşti de atunci, prin unul din rcele decrete pe care de atâtea ori le-am auzit citite de la aceasta tribună, se găseau alegători cari nuj ascultau nici de voinţa domnului nici de ameninţările miniştrilor şi retrimeteau in Adunare tot pe aceeaşi deputaţi, goniţi prin decret Domnesc. Era un lucru mare! Era un inceput al vieţei libere şi adevărat parlamentare. Cu multe defecte, cu multe prejudecări poale oligarhice, acele Adunări erau pe cale de a intemoia la noi nimic mai puţin de cât a-dsvăratul regim reprezentativ, de care nici urmă nu s’a mai ales de atunci. Dacă dară aceasta incercare s’ar fi continuat cu respect, cu răbdare,—căci defectele trec şi rămân calităţile—poate că acele Cameri sub presiunea opiniunei publice ar fi văzut că nu trebue să amâne rezolvarea cestiunei rurale, dând ţăranilor partea ce li se cuvi-nea in proprietatea pământurilor şi la timp chiar in afacerile Statului. Şi ce zic poate ? Lucrul era ca şi făcut când a venit o nerăbdătoare mesura a Domnului de Jatunci ce cu toţii vecinie trebue s'o regretăm, căci voi fi drept pentru toţi. Lovitura de la 2 mai, de şi s’a scuzat prin nişte măsuri necesarii şi prin unele legi bune, totuşi n’a fost de cât un act de mânie, de autoritarism nerăbdător, o lovitură de Stat ă la Napoleon al IlI-lea, care pe atunci, din nenorocire, era idolul oamenilor noştri de Stat, precum revoluţionarii franceji sunt asta-zi un alt şi mai primejdios ideal pentru politicii noştrii. Când ţara se va vindeca de asemenea imitaţiuni nenorocite vă asigur, d-lor, fericirea ei va fi făcută. Dacă se proceda cu răbdare, era să se modifice şi legea electorala, era să se resolve şi cestiu-nea rurala şi era să rămânem cu un ce câştigat, cu obiceiul de a controla actele puterei esecutive, de a ţine fruntea rădicată in faţa miniştrilor cu porniri depostice, remăneam cu obiceiul de a av-'a Camere oari formează ministerele, iar nu miniştrii cari formează cameri. Dar această nobila cercare a fost secerată in floarea sa prin o lovitură de Stat brutală pe care din acest punct de vedere nu pot in destul s’o critic şi s’o deplâng. A venit lovitura de Stat; ’i-am spusdo-fectele, ’i voiu spune şi calităţile. Calitate i sa este câ a resolvat o cestiune socială care ţinea pe toată lumea in nemişcare, câ principele Cuza s’a arătat bun patriot in afară, a purtat sus onoarea ţârei. Calitatea este câ principele Cuza a luptat in contra in-trigelor de din afară şi le-a dejucat, aluat din mâna străinilor bunurile ţârei ce so numeau inchinate. Acestea sunt calităţi mari cari scuza lovitura de Stat fără să i sa uite cu toate acestea greşeala neertatâ câ a secerat in floarea sa, şi pentru tot-d a-una in aceasta ţară, credinţa in libertate, instituţiuni şi regim representativ, şi a făcut pe oameni să creazâ ca cel mai tare sau cel mai di-baciu are tot-d’a-una puterea in aceasta ţara, şi că dreptul nu poate nimic in contra forţei sau a iniuciunei. Dar in privinţa sistemului electoral ce ne-a dat, d-lor, lovitura de Stat ? Ne-a dat o lege electoialâ care TIMPUL n'a putut fi luată in serios, nici chiar de oamenii aceia cari o dideau. Chiar d. Ko-gâlniceanu a zis că acea lege electorala nu era de căt o' incereare ; dar d-sa a crezut că va avea timpul să indrepteze relele ce făcuse ca să rămână numai binele, a crezut că se va perpetua la putere—un pâ-cat pe care ’l-au mai toate guvernele. Bo-sultatu! legei electorale a tost acesta, care poate va fi şi resultatul legei ce voiţi a face acum—că nimeni din acei cari au in ţara aceasta sau educaţiune, sau instrucţiune, sau capacitate, sau un caracter independent, nici s’au mai incercat a se presinta la alegeri, ele s’au făcut dupe liste date de la minister. A rămas, d-lor, ca tip alegerea in Bucureşti a d-lui Ianov, necunoscut nici unuia din cei zece mii de alegători ce au votat pentru dănsul. Cu toate acestea, in acea Cameră a fost oposiţiune in contra guvernului şi unul din cei mai elocuenţi şefi ai oposiţiei ăl văd că stă şi azi pe banca această. D. Constantin Boerescu, eram tănăr atunci, dar ’mi aduc aminte discursurile remarcabile ale d-sale, şi nu pot indestul să regret că in Camera aceasta păstrează tăcere de atăta timp. A fost oposiţiune, o o-posiţiune datorită talentelor a doui, trei oameni şi a cătorva nemulţumiţi cari s’au despărţit de guvern după ce fuseră aleşi de dănsul. Această oposiţiune ar fi fost neputincioasă in cele din urmă dacă nu venea reroluţiunea de la 11 Februarie, nenorocita poate, dar trist şi logic epilog al loriturei de Stat! Căci de atunci, de la lovitura de Stat in colo, desvoltarea României in loc de a urma pe calea pacifică, pe calea normală, pe calea urmată de Englezi a desvoltărei treptate şi pacinice a institu-ţiunilor, a apucat pe calea care a costisit Franciei aşa de mult cu sguduiri, cu revo-luţiuni urmate de dictaturi, cu repezi aventuri inainte, cu necrezute dări înapoi. Acesta a fost mersul Romăniei de la 2 Mai, de la 11 Februarie, şi văd că incă nu suntem pătrunşi de ideea că trebue a ne opri pe asemenea cale, şi că vom merge inainte pănă in capăt, până in abis. Este vorba de 11 Februarie ; aci sâ'mi permiteţi o suvenire personală. întreb pe ministru Brătia-nu, care a fost unul din cei mai ageri conspiratori şi urzitori ai revoluţiunei, de cine a fost inconjurat ? de cei ce’l aclamă şi'l aplaudă astăzi, sau de cei cari atuncea ca şi tot dauna se luptă cu puterea triumfă toare pentru dreptul nepăstuit şi a căror soartă şi astă-zi e cam tot aceea ? D. Brâ-tianu când lupta atuncea, avea puţin din apiaudătorii sei de astă-zi, dar era incon-giurat de alţii care 'şi pusese numele lor intr’o foae numită Revistă a Dunărei. Aceia care se străuseră impreginrul D-lui Brătianu-Rosetti, tinerii de atuncea, nu’şi făceau ilusiuni că, in cas de neisbăndă, riscau nu numai viitorul, cariera lor, dar poate chiar şi viaţa. Pe cănd mulţi din cei cari aclamă astăzi pe D. Brătianu-Rosetti iscăleau atuncea adrese de felicitare autorilor loriturei de Stat de la 2 Maiu. Iată numele acelora cari pregăteau in contra acestei lovituri de Stat revincita legilor despreţuite : C. Grădişteanu, Em. Cre-ţulescu, D. Berendeiu, N. Blaremberg, Geor-ge Gr. Cantacuzino, Teodor Văcărescu, Gr. Lahovari. Al. Lahovari, Aristid Pascal, G. Danieleicu, N. Racoviţă, C. Blaremberg, Adolf Cantacuzino, Vladimir Ghica, Vasile Pogor, P. C. Carp, Gr. Şuţu, Pană Buescu. Paciuri, Ap. Măueseu, George Economu, D. Polizu, Gr. Vulturescu. Din toată această listă veţi vedea că mai toţi cari au rămas in viaţa publică activă aparţin o-posiţiunui şi astă-zi, şi afară din D. Gri-gore Vulturescu şi D. P. Buescu, nu fac parte din partidul numit liberal astă-zi la putere, cei mai mulţi sunt din aşa numita dreaptă; dar, partisani absoluţi, şi permanenţi ai D-lui Brătianu nu văd de căt doui: D. Vulturesca şi D. Pană Bues-ou. Aceia insă, cari au adus un contingent destul de mare, erpunăndu-se- personal cel puţin la sdrobirea carierei pentru a aduce triumful principiilor de libertate, cu tot meritul in unele ale revoluţiunei autoritare de la 2 Mai, pe care ’l afirm incă o-dată, pentru a readuoe zic. regimul liberal, sunt ţi astă-zi siliţi să lupte cred pentru aceia-şi causă, cănd ved din partea D-lni Brătianu nişte teudinţe de despotism care se aseamănă foarte mult cu acele de la 2 Mai, mai puţin insă cutezanţa făţişă, mai puţin francheţea. In urma triumfului acelei revoluţiuni vine Constituanta, şi atunci acei cari au fost la munca şi la primejdie, au fost evident şi li oboare. Constituanta făcu o greşeală; j aceea de a scoate din sinul său intr’un mod violent pe D. M. Kogâlniceanu, autorul lovitnrei de Stat. Pasiunile sunt tot acelea-şi in toate timpurile şi oamenii sunt tot aceia-şi cănd sunt sub imperiul pasiunei. Eu cred ea presenţa D-lui Ko-gălniceanu in Constituantă, fără să sdrun-cine cătu-si de puţin majoritatea, era să lumineze poate foarte mult in unele puncte discuţiunea care s'a făcut. Cftci, incă o-dată, partid fără contradictori e un partid condamnat să piară prin insă’şi greşe-1 ele sale. Aliaţii de la 11 Februarie, dreapta şi stănga, nu aveau contradictori in Constituantă, dar s'au înşelat cănd an crezut că, de şi era alianţă |a două mari partide nu mai era nimeni dindărătul lor in această ţară, şi alegerile viitoare făcute sub D. Ioan Ghica le-a probat contrariul; mai erea un partid, strivit, tăcut, dar incă cu viaţă, acel al fostului Domnitor şi această greşeală a fost plătită foarte scump. D-lor, Toi spune cari erau visurile, cum le cred eu, ale fie-căreia din aceste două partide şi voi spune earăşi in mod sincer care a fost realitatea ce a urmat deşteptarea din aceste visuri şi aci me voi pune pe un terem periculos... „Inccdo per ignes snppositos cinere doloso.“ O să inaiutez peste nişte tocuri acoperite cu o cenuşă mincinoasă. Cănd voiu veni la resultatele legei electorale, voiu spune lucruri foarte displăcute pentru toate partidele. Dar cănd este să schimbăm o Constituţiune şi să ne facem un testament politic, trebue să facem, cum zic catolicii, o cercetare de cuget, „un examen de conştiinţe" ; căci este timp să vedem snb imperiul acestei legi ce a făcut şi o partidă şi alta şi ce am greşit şi unii şi alţii... Dacă vre o dată adevărul fără spirit de partid şi fără resentimente sau reminiscenţe trecute este la locul lui, este aci, in momentul cănd Buntem in a-juuul a incheia o eră a acestei ţări şi a intra in necunoscut. Ce se putea intempla cănd duoă partide politice cu principii diferite, cum era partida radicală-liberală şi partida conservatoare de atunci, vin şi fac împreună o lege, aşa numită de tran-sacţiune ? Ei, este in spiritul omenesc să tragă fiecare, cum zice proverbul vulgar, spuza pe turta sa, şi să caute, împinşi de instinctul de conservare, ca sa se inşale unul pe altul, sau mai bine zicend să caute ca fiecare să aibe un folos mai mare din legea ce se face ; şi aceasta e un lucru omenesc şi firesc. Ce este legea electorală ; sau, ce a fost in spiritele acelor cari au votat’o şi ce au eşit? Această istoria jalnică voiu desvolta-o, şi cer pentru aceasta toată răbdarea D-voastre mai mult de căt ori cănd. Legea electorală, partidul conservator credea că o face pentru densului partidul cel lalt pentru el. Partidul conservator se rezema pe colegiul I. El corupta dar pe cele 30 de glasuri din acel colegiu ca sigure, de şi aceste 30 glasuri era o minoritate neinsemnată faţă cu ceilalţi 120 deputaţi, pe cari ii trimetea celelalte co-legiuri ; ast-fel că se păreă că partidul conservator a fost inşelat cum totdauna se intămplă căud se face o invoială intre doi oameni unul mai simplu şi cu inima mai deschisă, altul mai şiret şi mai tăcut. Insă iată raţionamentul : Colegiului I este asigurat in Cameră şi Senat. In Senat mai suut senatori de drept, şi cu neputinţă să nu se mai câştige câteva celegiuri din al II-lua. Prin urmare o importantă minoritate in Cameră in cazul cel mai rău şi tot dauna majoritatea in Senat. Partidul celalt zicea : ara obţinut 68 de deputaţi pentru colegiul al treilea, cu 30 din colegiul II şi colegiul 1Y căud voiu fi la putere, voi avea tu'.dacna majoritatea in Cameră, şi bun e Dumuezeu ! Aci o observaţiune d-lor democraţi. Aţi cerut 55 deputaţi la oraşe şi pentru populaţiunea rurală din colegiul al iV-lea care are sute de mii, daca nu nn milion de alegători, ’i daţi numai 30 de deputaţi şi daţi colegiului al III-lea număr îndoit ? Apoi aceasta nu este oligarchie î Aşa dar, d-lor au zis, vom avea Camera întreagă, prin urmare avem budgetele, avem finanţele şi ne va fi foarte lesue să venim de cap acelui Sonat pe care d. Ro-setti ’l nutnia după atuncea fortăreaţa reacţionai. Ei d-lor, cine s’a inşelat şi cine a inşelat? S'a inşelat şi unii şi alţii şi nici unul n'a inşelat pe cel-alt, căci legea electorală n'a eşit nici conservatoare, nici liberală, ci curat guvernamentală (aplause, ilaritate, a-probâri).kO declar sus şi tare, legea elec- torala a eşit curat guvernamentală, nici albă nici roşie, ci curat guvernamentală. Va să zică ambele partide care credeau să se înşele, nu s'au inşelat una pe alta, ci s'au Înşelat amândouă ; şi un al treilea la care nimeni nu se găndea, „le troisieme larron" cu zice francesul, guvernul, a devenit moştenitorul lor. Voiţi să vă dau exemple ? Ei bine, vă voi da. Din toate colegiele, cel care a eşit cel mai puţin guvernamental a fost colegiul ăntăiu, de şi cu căt a mers iuainte alegerile, cum căt s’au perfecţionat mijloacele de presiune, de intimidare, cu căt aceşti oameni au văzut că lupta este zadarnică şi păgubitoare, cu căt au văzut că ori ce ar face sunt copleşiţi de cele-alte colegii, au făcut şi ei ca cânele care mai ăntăiu a apărat bucatele stăpânului, dar care mai pe urmă văzând că il copleşeşte o haită de dulăi, a rupt şi el un os pentru sine înainte de a le părăsi (ilaritate). Ei bine, alegerile, începând de la 67 încoace, din an in an au fost mai guvernamentale până in cele din urmă, la 1876 au fost ultra-guvernamentale in căt numai doi oposanţi s'au ales. D. Fleva. Bună lege, să vă trăiască. D. Al. Lahovari. Să ne trăiască, fiind-câ am fâcut'o cu toţi. D. Ath. Stolojan. Cu toţii s’o reparăm. D. Al. Lahovari. Voiu arăta eu cum voiţi s’o reparaţi d-voastră, care voiţi să luaţi pre-cauţiuni şi in contra unei deşteptări posibile a spiritului public, şi atunci veţi vedea pentru ce eu nu sunt revisionist. Dar, mai ăntăiu să analisez toate alegerile urmate de la 1867 incoace. Voiu lăsa afară pe cele din 1866, fiind-că acelea au fost cele mai liberale din două puncte de vedere. Atunci era la guvern D, Ion Ghica; d-lui a lăsat alegerile aproape libere. Unii zic că fiind-câ era om liberal, adăpat la fântâna adevăratelor principiuri, care a supt lap-tdle libertâţei la sânul Constituţiei engleze. Alţii mai puţin iavorabili, pretind de ! lumea este rea, că daca d. Ioan Ghica a lăsat libertatea alegerilor, şi lupta pănă la excese, intre cele treijpartide care atuncea impâr-ţeau ţara, este’fiind-că d-lui nu avea nici un partid şi prin urmare nu putea să spere menţinerea sa de cât din sfâşierea ce-lor-alţi. Camera aieasă atunci oglindea esact ţara. Era o partidă a dreptei, cea mai numeroasă, cea mai puternică, alta era stângă, mai puţin numeroasă, dar poate mai dibăcia şi al treilea era partidul Cuzist care renâştea din cenuşa sa şi a ţinut balanţă intre cele-alte duoă şi care a devenit stăpân pe şituaţiune, fiind-câ situaţiunile ne-botârite tot-d a-una sunt ale acelui partid care se află la mijloc, şi care purtându-’şi o in dreapta sau iu stănga, formează majoritatea, şi determină victoria. Ast-fel situaţiunea parlamentară reraănea nehotărâtă, fiind-că nehotărât era guvernul şi indoioasă politica sa. Dar cănd imediat după această la 1867, veni o mână puternică şi un spirit hotărât, ţara ’şi recunoscu numai pe căt stăpânul precum calul neinvă-ţat se supune călăreţului straşnic şi dibaciu care ’i pune frâul in gură. Mâna aceea a fost mâna d-lui Brătianu, care a făcut alegerile atunci şi care a dat cel d’ântăiu esem-plul pănă unde putea să meargă docilitatea corpului electoral. | |Care a fost resultatul alegerilor d-lui Brâ-tianu ? Pe atunci nu erau perfecţionate mijloacele de influenţă morală şi imorală. De şi d. Brătianu are intru acesta un spirit genial, totuşi n’a putut să găsească imediat un sistem cu totul perfect şi să impue calului, pe cave pentru ântăia oară ’l calârea, acel mers liniştit şi sigur ce cuvine unui guvern ce vrea să fie neturburat. Alegerile s’au făcut şi resultatul a fost <ă colegiul Ia dat 22 din opusiţiune şi opt guvernamentali. Pentru trei alţi deputaţi vom vorbi mai departe. Colegiul al II lea a fost mai intreg guvernamental ; afară de duoi deputaţi D. I. Văcărescu la Dăinboviţa şi un altul la Olt. In colegiul al treilea, cum am zis, a scăpat trei din oposiţiune, d. Kogâlniceanu, D. Căţă Niculescu ales la Bâmni-cu-Sârat şi d. Vernescu la Teleorman. Căt pentru colegiul al patrulea, cel mai numeros, el & dat un oposant, pe d. Oprişan Iorgu-lescu. îşi făcea primele aime In rolul său pasiv. Va să zică, afară de escepţiunea colegiului ăntăiu, cele l-alte colegii numeroase cum le voiţi astă-zi au fost guvernamentale, fiind-că de şi au dat câte unu sau duoi din oposiţiune, acestea nu sunt de căt pete in soare. Căt pentru colegiul I el dă numai de cât 21 din oposiţiune, 8 guvernamentali, căt pentru 4 colegiuri unde guvernul nu isbuti-se, el anula alegerile de la sine şi dă afară cu gendarmi 4 deputaţi conservatori inainte ca Camera să anuleze mandatele lor. Din aceste patru victime aduc aminte pe cele două mai ilustre : generalul Florescu şi Manolache Epureanu. Senatul, care incă nu fusese supus la o manipulaţiune savantă şi pe care ’l alegeau colegiele restrânse in mare majoritate ese in oposiţiune şi acelui Sonat am fi datorit scutirea ţârii de 15 ani de lupte şi frământări, de pagube şi de iuşini, daca se respecta voinţa naţională pe care o representa, căci acel Senat a respins nefericita concesiune Strusberg. Guvernul d-lui Brătianu insă, ca o dovadă de respect pentru independenţa parlamentară, a disolvat acel Senat cu maltratări individuale asupra membrilor cari ’1 compuneau. Acesta a fost resultatul primelor alegeri, acesta e modul cum s’a aplicat mai ăntăiu Consţituţi-unea. B. Ath. Stolojan. Concesiunea Strusberg s’a votat cu apel nominal şi toţi aţi votat pentru. D. Al. Lahovari. Ar fi bine să lăsaţi la o parte asemenea glume, flind-câ nu este exact. Eu cel ăntăiu nu am votat-o şi mulţi dintre noi. Este adevărat că câţi-va din cei 21aleşi de oposiţiune şi pentru oposiţiune au socotit de cuviinţă să lipsească cuvântului dat-, să pue in buzunar mandatul lor. De aceea se descurajazâ şi alegătorii independenţi. Dar aceasta n’are insemnătate. Oposiţiu-nea sta in infimă minoritate in Cameră, şi de n’ar fi fost chiar aceste deserţiuni individuale, totuşi lupta ei era zădărnicită. In Senat irsă majoritatea fu demnă de mandatul ei. Insă disolvarea brutală acelui Senat descurajă corpul electoral. Un Senat se alese sau se numi in care oposiţiunea căzu la numărul de 10 glasuri. Acel Senat făcu voia guvernului, concesiunea Strusberg se vota. D. Ionescu trebue să ştie mai bine incidentele triste şi ruşinoase cu care s’a sfârşit acel Senat. Aceasta fu prima mişcare electorală in ţara aceasta după cea din 1866. Ei d-lor, daca partida liberala ar fi stat la guvern de sigur că ar fi pus iu comptul puternicului său resunet in naţiune, in comptul marei popularităţi ce are in ţară şi faptul că atunci a căpătat de la ţară majoritatea şi de sigur că puterea sa ar fi mers crescând şi mulţi ar fi putut să crea-zâ că nu forţa guvernului, ci forţa opiniei ’i-a dat-o. Dar partida liberală cade de la putere şi vin alegerile din 1869. Duoă luni, trei luni după ce partida liberală a avut un triumf atât de strălucit, două luni după ce un Senat intreg unde nu era de cât 10 oposanţi votă concesiunea Strusberg, două luni in urmă avurăm o schimbare la faţă. Guvernul liberal se retrage, alegerile se fac şi resultatul lor este o învingere sdrobitoare pentru partidul liberalj căzut. Mai toţifre-presentanţiijerau sau guvernamentali sau independenţi şi din partidul d-voastră doui in colegiul I, unul singur in colegiul al II-lea de Dolj, d. Pera Opran, in colegiul al III-lea de Craiova compus de d-nii Chi-ţu, Stolojan şi Boicea Râdian, la colegiul al IV-lea de Dolj, de unde a eşit d I. Brâ-tianu. D. N. Fleva. Atunci erau bâtele pe spinarea noastră. D. Al. Lahovari. D-lor mă aşteptam la această intrerupţie, dar sunt pregătit, căci ştiam că şi spinarea D-lui Fleva era să intre in discuţiuue; insă vom vedea pe ce spinare s’a început acest joc al bâtelor, daca voiţi să puneţi cestiunea pe tărăm acesta. D-lor, cine era ministerul care obţinuse o ast-fel de sdrobitoare majoritate ? Dupe guvernământul D-lui Brătianu de doui ani era cel puţin un minister de partidă, era un minister din dreapta care se rezema pe ce-va? Cătu-şi de puţin. Era un minister imprestriţat şi in care nu era mai nici un membru din dreapta, şi nici unul din membrii acelui guvern care mai trăesc astă-zi nu sunt in partida din dreapta. Şi aş putea zice, cum zic limbele rele, că membrii acelui minister au fost recomandaţi de D. I. Brătianu Domnitorului inainte de a părăsi puterea. Acest minister aVea de preşedinte pe Principele D. Ghica, de ministrn de justiţie, pe D. V. Boerescu, şi de ministru de interne pe D. Kogăluiceanu, care a arătat că atunci cănd este vorba de a mânui materia electorale şi D-s» se pricepe tot atăt, daoa nn mai bine, de căt D. Brătia- 41 nu; mai avea pe D. Golescu, cui-Ulţi ’ţ.a. uitat. Dar marele preot al acelor raLtei necurate, mânuitorul acelor alegeri dui spusa D-v era unul d’intre aceia cari a" tă-zi ve susţine, D. Petre Grădiştean ) care este cel mai aprig luptător peuti h D-v in Senat şi in contra căruia uu ave se vede nici o rancună pentru aceste vcstiI' bate despre care l’aţi acusat. Apoi atuu pentru ce vorbiţi de bate numai cănd es , vorbi de D. Lascar Catargiu, şi de mini t' terul con-ervator ? Pentru ce suntem a^-; . mai culpabili de căt D. Dimitrie Ghica.) r Boerescu D. Petre Grădişteanu care vi le , , j; aplicat? Atunci pentru ce in contra D-l ; n’aveţi nici o supărare şi vă vedem astă- J mană in mană intr’o dulce frăţie, batăui»/ şi bătuţii la asaltul Coustituţiunei? Ved’ ţi dar, D-lor, că pentru D-voastră sunt bă1 V şi bate. Dar daca vorbiţi de băte apoi să vă,_ răt ce s’a pttrecut iu 1866 şi cine a i: trodus aceste argumente lovitoare in aii geri; atunci cănd nu tocmai noi eram putere şi căud D-voastre aveaţi guvern , t , favorabil pe sub rnăuă şi primăria pe faţ' Iată ce spune D. Blaremberg atunci ian dnnare in privinţa alegerilor din Bucuroşii. „Nu voi vorbi, zicea D. Blaremberg ji. ci de iregularităţi, nici de violaţiuni fi grante, nici de liste simulate, nici de i tervenirea fără sfială agenţilor municipali Ceia ce imput cu acestor alegeri este ele sunt rodul unor violinţi materiale, ti „bande disciplinate şi inicgireentate pietre şi ciomege" impedicau prin amenin ţări şi loviri intrarea alegătorilor, la t semnal dat făceau irupţiune in local şi Iu. cu asalt mandatul ce iucrederea public li’t refnsa “ Aceasta este acusaţiunea D-lui Blare# berg, şi daca un ve ajunge alăt, daca co testaţi afirmările unui discurs, atunci i voi citi ceea-ce spune judecătorul de ini trucţiune, invocat de comisiunea de vetVj ficare. .Considerând că din procesul-verbal - judelui de instrucţiune şi din deposiţiuniip cu jurământ ale maiorilor şi dintr’o protei jurământ ale matorilor şi dintr’o protei tare a 39 deb-g.ţi, resultă că aceştia a! fost goniţi cu grămada şi maltrataţi pănă lâ sânge. „Considerând ect. „Această alegere nu se poate privi d căt ca rodul unei inriuri culpabile din pan tea primăriei, a unor violenţe materiale, I ■ că a o iuvoi este a crige corupţiunea violenţa in drept." O voce. Cine era atunci la guvern, nu ţ raţi D-voastră? D. Al. Lahovari. Nu eram noi, dai i» ori-ce cas primăria era a D-voastră. O voce. Era D. Ioau Ghica cu D v.. I D. D. Ghica protestă. D. Al. Lahovari. Primăria era in mei 3 nele D-voasttre şi trataţi pe alegători ij' «im ‘Urs r 1. aa modnl brutal ce se vede, şi primăria fiind cu D-voaatră ueapărat că nu era sa ţiuit cu noi; căt pentru ceea ce atribuiţi d-lu " Ioan Ghica că ne era favorabil, fiul d-sal care este pe aceste bănci cu d-voastră pro testă cu sinceritate despre sentimentele riute lui său (întreruperi). Sciam d-lar că, atunci cănd va veni ceşti^ unea bâtelor era să fie mişcarea intr d-voastre, căci aţi construit o legendă d care vreţi să ve ţineţi cu ori-ce preţ. Dar d-lor, iată ce mai adăoga d. Blaremberi atunci, şi care este uu document al isto riei ţării pentru timpul acela (citesce). „Aceasta vi se poate intâmpla măue d voastiă, ce sunteţi miniştri, când nu veţi mai fi pe acele bănci; acesta vi se poatpia spitalului de copii „Caritatea este autorisatâ să primească lega-l.200 lei, lăsat prin testamentul re-Catinca Ghika din Comâneşti, in acelui spital. * fiul 46 din legea generală a vămi-icrie ca toţi funcţionarii vamali să n exerciţiul funcţiunei lor, semne ţve aparente. itatea punerei in aplicaţiune a a-Jisposiţium se resimte in toate vâ-frontierâ, unde agenţii fiscului să iu dese relaţiuni cu persoane străine e şi usuriie ţerei. In vămile inter-le aceste semne distinctive sunt ab-ţoispensabile, spre a evita ori-ce con! intre tuuţionarii vamali români şi lini. ie, chiar inspecţiunile de serviciu lrolul se pot exersa cu mai multă efi-' * jţru aceste motive, s’a fixat uniforma arilor vamali in modul cum se pre-[ţ.u o expunere ce se poate citi in 'ul de azi. Pichetele de partea Austriei Citim in „Suceava Avgnd ocazia mai zilele trecute s6 mergem pe graniţa Austriei despre Mălini, şi intălnind un [curcan ce ’şi făcea datoria de patrulă, l’am întrebat dacă şi Nemţii de cea parte ’şi fac datoria ca şi densul, şi iată ce ne a răspuns : „Revisorii Nemţi, după ce dorm şi măncă bine in cazarmele lor, cari pare că sunt curţi boereşti, pleacă câte 2—3 ca patrule pe graniţă, se primblă vr’un ceas ş’apoi trec la noi, intră in „pichetele “ noastre, „se discotorosesc de amuniţie" şi se culcă şi ii lăsăm să doarmă căt le place, ear noi umblăm mereu pe* graniţă pănă noapte. După ce inoptează, se duc aceia şi vin alţii, cari fac tot aceiaşi treabă, pe cănd noi facem patrulă pe graniţă, că apoi ia să ne prindă sergentul, sau vr’un ofiţer dormind, că’i vai de capul nostru l ! şi altele de asemenea. Noi nu ne-am mira, cănd Austri-acii ar pune stăpânire măine poimâine pe toate pichetele noastre, sub cuvfint că au posesiune de fapt, de oare ce dorm păzitorii graniţei lor prin ele 1 ŞTIRI OFICIALE Reforme in Rusia ■eta Germană din Viena primeş-cale_Ţndirectă din Petersburg boarea ştire: Imediat dup8 in-wea sa dela Kopenhaga, Ţarul anat la sine pe corniţele Tolstoi declarat că simte necesitatea Lee oarecari concesiuni popo-:s6u. Ministrul de interue era sfi ufită şi să facă unele obser-, dar se convinse îndată, că S’a inaintat la gradul de adjunct clasa II, pe ziua de 16 Octombre 1883, Michă-iţâ Dimitrie, administrator clasa II de la 28 Noembre 1880, din regimentul 28 dorobanţi, in intendenţa corpului IV de armată, in locul adjunctului clasa II Teodo-rovici Alexandru, numit director al şcoalei de administraţie. S’au numit in corpul oficerilor de reser-vă doctori in medicină, cu gradele şi pe la corpurile dupe cum urmează: Doctorul in medicină Culcer Dimitrie, in gradul de medic de batalion in reservă stagiar la serviciul corpului 1 de armată. Doctorul in medicină Michalcea Teodor, in gradul de medie de batalion in reservă stagiar la serviciul corpului 4 de armată. Doctorul in medicină Negel Vasile, in gradul de medic de batalion in reservă stagiar la serviciul corpului 4 de armată. Actualul oficiant gradul III, Zotovici Alexandru se coufirma iu postul de manipu-lant al oficiului Novaci, pe zioa de 10 Octombre 1883, in locul domnului Ulpian Ioan, care se confirmă oficiant gradul III. Sunt numiţi: Domnu G. Florescu, ajutor la administraţia plăşei Mangalia din judeţul Constanţa in locul domnului N. Busescu. Domnu Evangeli Dimitriu, ajutor translator la administraţia plăşei Constanţa, judeţul Constanţa, in locul domnului Petre Papasaul. Sunt numiţi: Domnu Al. Mesciu, actual oficer in corpul sergenţilor de oraş din Capitală, ajutor al comandantului acelui corp, in locul domnului N. Christescu, trecut in altă funcţiune. , Domuu Constantin Dumitrescu, actual subcomisar clasa I, ofiţer in corpul sergenţilor de oraş din Capitala, in locul domnului Al. Mesciu, inaintat. * * Domnu V. Balotoscu, actual sub-comisar clasa I, ofiţer iu corpul sergenţilor do oraş din Capitală, in locul domnului G. I’.iras-chivescu, demisionat. guvernul părintesc de azi Citim iu Cooperatorul romăn: Se vede că cooperatorii noştri sunt persecutaţi de soartă! După ce că n’am primit nici uu ajutor de la nimeni, de căt numai de la public, ca să ajungem a pune in evidenţă dorinţa d’a afirma munca noastră: Dnpa ce că nici drumu de fer nu s’a acordat gratis pentru transportul obiectelor destinate ^Exposiţiunei precum şi a expo-sauţilor, după cum se obiciuueşte in ţerile civilisate, care prin asemenea mijloace o-coritoare aventez spre progres; După ce că am cerut onor. minister ,al industriei să ne imprumute cu flori din grădina Statului pentru decorul pavilionului central, şi cu bănci de la şosea pentru a-leiul din Exposiţiun6; - După ce că am cerut de la administraţia cailor ferate ca să ne acorde un tren de plăcereJn zilele de Duminică şi sărbători peutru toată ţara, ast-fel ca fie-care să se poată bucura de priveliştea muncei naţionale; După toate aceste cereri şi altele, n’am primit nici un respuns care să corespundă aşteptărei noastre. Drumul de fer pentru transportul gratuit al obiectelor destinate Exposiţiunei precum şi a exposmţilor nu ni s’a acordat de căt foarte târziu cănd mai nu aveam necesitate, şi atunci chiar m-se făceau pedici, astfel că exposanţii au preferit a plăti de căt a cerşi. Florile trâmise cu ordinul d lui director al cancelariei domenilor Statului, le-am plătit; iar băncile de la şosea şi altele, d-sa ni le-a refusat sub pretextul maliţios că noi suntem o societate particulară şi ca atare nu avem dreptul d’a ne bucura de asemenea mobilier al Statului, ca şi cănd noi lucram afară din Stat, ci nu pentru un bine general, dorit şi recunoscut de toţi. Oare petrecerile organisate anul trecut de Presă pentru a veni in ajutorul d-lui Kremser; petrecerile de Ia Cişmegiu organisate de societatea Caritatea şi de Presa, serbarea societăţei Furnica de la Cişmegiu din anul acesta, nu erau toate organisate de societăţi particulare? Acestea au găsit tot felul de ajutoare din partea adminiştraţiunei domenielor. Noâ in-ă nu ni s'a acordat nimic. Pentru ce ? Pentru eâ snntem meseriaşi, pentru că glasul nostru este slab şi fără ecou. Administraţiunea căilor ferate ne-a acordat intr’adever trenuri de plăcere Durnine-cele, insă lucru straniu I ele s'au organisat numai de la Piteşti, Predeal, Buzău şi Giurgiu pănă la Bucureşti şi aceasta âncă numai pentru 10 ore; iar cele-l-alte localităţi au fost puse la index. Ce să caute Mehedinţenii, Doljenii, Oltenii, Gorjenii, locuitori de mai sus de Bu zeu şi Moldovenii 1 Aceştia nu fac parte din ţara Rnmă-nească ! Ei n’au drepturi egale ca cei-l-alţi con. cetăţeni la bucuria generala! Şi pentru ce ? Pentru Ci ei sunt ei şi cei de la drumurile de Gr sunt. . . . Noi I In fine toate acestea le scuzăm ; fiind-că poato dac’ar fi fost alt-fel, lumea ar fi zis că ne am organisat intr’o hordă de cerşetori. Iniţiativa privat nu cerşeşte. Cooperatori au probat şi probează acest adevfir; căci prin munca, silinţa şi perseverenţa lor nestrămutată au ajuns la scopul lor, graţie incurajărilor repetate ale publicului. După atâtea pedeci onor. Primărie a capitalei vine şi ea să pună capăt la toate. Ea voeşte şi mai mult. Dar ce poate voi ? Nici mai mult nici mai puţin de căt să profite şi densa din munca cooperatorilor. Eacă cum: La 3 Septemvrie espirat preşedintele Ex-posiţiunei cerea onor. ^Primării aducerea unui tub conducător al apei iu interiorul localului £„Simţim, zicea el, această necesitate cu atăt mai mult, cu cat localul Ex-„posiţiunei fiind construit cu lemnărie, poato „fi supus unor imprejurări nenorocite, independente de voinţa noastră şi in dauna „interesului general." La 7 Sept mbrie onor. Primăria făcea cunoscut prin dovisul anexat la adre.-a sa No. 14,403, costul a 70 metri conducte in legătură cu cea principală. Acest cost se urcă la suma totală de 582 lei 40 bani, Preşedintele Exposiţiunei găsind această sumă prea maro, a dat ordin a face un puţ american, care a fost făcut gratis de către un particular, —de d-nul Zipter ; iar Primăriei i-se făcea cunoscut, că nu se simţea trebuinţă pentru instalaţiunea acelui conduct, de cât numai de 20 metri, in valoare de 167 lei şi 25 bani după devisul seu. Conductul de 20 m., se instala imediat, Primăria nu a mai cerut nimic şi nu credeam să ceară, dela Cooperatori, vre-o para măcar,*de oare-ce instalarea acestui conduct de apă, putea fi făcut de Primărie (gratis, ca şi d-nul Zipser), pentru siguranţa publică, ca nu la vre-o imprejurare nenorocită, localul Exposiţiunei devenind focarul uuui incediu, să pună in periclitare averea celor cari se află vecini cu densul. Ansă la 13 Oct. corent se primi adresa Primăriei No. 16,769, prin care cere 270 lei 70 la sută Preşedintelui Exposiţiunei. Eacă cum se exprimă onor. Primărie: „Conform cererei^fâcute de d-voastră prin „adresa No. 218, instalându-se conducta „de apă, necesară localului d-voastră, al „căruia cost urcandu-se la suma de lei „270 şi 70 ia suta adică cu lei 103,45 la „sută peste suma din devisul comunicat d-„voastra, şi care^spor provine din causa că „nu se prevăzuse toate accesoriile pentru „esecutarea acelei lucrări, etc. etc.“. După cum se observă, noi cari prevăzusem a cheltui, după devisul primitiv al Primăriei, numai lei 167 după puterea mijloacelor noastre, acum din causa nepreve-derii Primăriei, |trebue să plătim 270 lei, adică aproape pe jumătate mai mult de cât nu s’a făcut lucrarea. Ce insemneaza această neprevăzută ne-prevedere a edililor noştri ?—Nu probează oare lâ evidenţă slăbiciunea atacorilor adusă la paroxism ? ŞTIRI TEATRALE Teatru Orfeu.—Miercuri 19 octombre 1883, mare representaţiue cu concert dată in beneficiul d-lui V. Rubinstein, cu gra-ciosul concurs al d-nei Bianchi, al d-lor Borghi, Moceanu, Yelescu, I. D. Ionescu, Bacoveanu şi Niedola. Partea L—1. D nu Borghi, bariton, Ca-vatina & Cabaleta „Emani" Verdi. 2. D na Bianchi, Cavatina din Barbiero de Seviia Rosini. 3. D-niicMoceanu şi Yelescu, Dan-ţuri Naţionale noi. Partea II.— Un director de teatru din provincie, comedie cu cântece şi schimbări intr’un act. Partea III. —1. D-nu I. Bubinstein Reverie de Vien temps pe vioară. 2. D-na Bianchi, Non ă ver. Tito Mathei. 3. Un Candidat de Deputat, Şansonetâ comică de d. V. Alexandri, cântată de d-nu I. D. Ionescu. Preţurile reduse de tot. O logejos 10’fr. O loge sus 8 fr. Stal. I. 3 fr. Stal II 2 fr. Stal III 1 fr. Ultime Ştiri Ieri a sosit in portul Galaţi, venind din Londra, un nou transport de tunuri pentru armata noastră. Ou începere de ieri, toate trupele din corpul al IlI-lea de armată, ce fuseseră concentrat, -----lui Gogu cadi- In urma numirii dor ferate romă-rector general al căilendcru, preşe-re, se zice că d. Cal administraţie, dintele consiliului de ar voi să demisioneze e pe diferite platouri,s’au desconcentrat spune Fosta. Demisiunea d-lui G. Leca, ministru de finanţe, a fost primită. Nu s’a desemnat pănă acum înlocuitorul. D. primministru va fi însărcinat cu in-terimul acelui minister. Demisiunea d-lui Rosetti din preşedinte al Adunării din dealul Mitropolie s’a primit. Primirea provisorift a liniei ferate Buda-Slănic s'a făcut ieri. 2' Ei’ittianu dă probă de fineţii. D-sa a pus pe d. Stolojan să adreseze guvernului următoarea interpelare: „Cari au fost motivele cari au făcut pe guvern să indemne pe M S -Regele să treacă prin Yiena intorc6n-du-se ^ dela serbarea familiară din Berlin/ Ce 1 a făcut pe d. primministru a se duce la Viena şi la Gastein şi cari au fost resultatele Întrevederilor ds ale de acolo?" Proiectele de revizuire a constitu-ţiunii, atăt al majorităţii căt şi al mi-noiităţii. sau depus ieri pe birou camerei. Societatea cooperativă a meseriaşilor si constructorilor români din Bucureşti Dupe cererea Domnilor Administratori divizionari, adunarea generală a societăţei este convocată pentru diua de 23 Octombre 1883, ora 8 dimineaţa in localul său din calea Rahovei No. 44 spre a-i se arăta ckeltuelile con-struirei localului Exposiţiunei şi alte cestiuni. Preşedintele societăţei. D. C. Butculescu. t Jalnica soţie Eugenia lorgulescu, împreună cu fiii şi fiicele sale, precum şi intreaga familie, anunţă tutor amicilor şi cunorcuţilor lor dureroasa perdere ce au încercat in persoana lui NIC0LAE IORGULESCU mare proprietar încetat din viaţă, ia vSrsta de 54 de anî, in ziua de 17 Octombre, la Bu-zeu. InmormSntarea a avut loc la 18 Octombre. CURSUL BUCURESCI CASA DE SCHIMB TOMA ŢACIU No. 60. Strada Lipscani. No .60. Pe siua de 19 octombre 1883. Comp. Vând. 5olo 5°|o 6°|„ 6010 5o/o 10 fr 5olo 7ojo 5o[0 6o[o 7o|o Impr. Acţii Renta Amortisibilă. . . , Renta KomânS Perpetuă , Obligaţiuni de stat. . . . Oblig. Căilor f. Rom. regale , Municipale . : . . . > Casei Pensiunilor 300 1. Scrisuri funciare rurale. . . „ Scrisnri Rurale.. . . Scrisuri fondare urbane . . cn prime Bnc. (20 1. b.) Băncei Naţiousle Române 2501. > Soc. cred. mob. rom. 250 I. » » Rom. de construcţii 5001. , , de Aeig. Dacia-Rom. 3001. • . > > Naţionale 200 I. Diverse Aur contra argint. . . > , Bilete de Banqne Fiorini valoare Anstriaci. . Mărci germane............... Bancnote francese. . . . 92— 90i/, 99>/t lO’d'/C 83'/, 232— 915/ 1021/ 68981,2 1021/ 33— 1345 ‘201240 — 440— 263— 2>/, 2l ,* 210 123 99'lj 29>/2 91i/, 1001/, 103'/, 841/a 236- 9^/2 loS'/ 88>/2 99103— 341 h 1355203244444272— •ă 2,la *'/* 212 125 100,/, f CÂ.l